Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 231 din  23.09.2010

cu privire la comerţul interior

Publicat : 22.10.2010 în Monitorul Oficial Nr. 206-209     art Nr : 681

    MODIFICAT    LP321 din 23.12.13, MO27-34/07.02.14 art.67; în vigoare 07.08.14    LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14    LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237    LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235    LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152    LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41    LP241 din 02.11.12, MO242-244/23.11.12 art.777    LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330    LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12    LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12    LP175 din 28.07.11, MO139-145/26.08.11 art.440

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.Capitolul  I

DISPOZIŢII  GENERALE    Articolul 1. Scopul şi obiectivele legii    (1) Scopul prezentei legi este crearea cadrului juridic corespunzător desfăşurării activităţilor de comerţ prin dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale în condiţiile respectării liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor.    (2) Prezenta lege stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova.    (3) Prezenta lege are în vedere realizarea următoarelor obiective:    a) stimularea activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor;    b) încurajarea liberei iniţiative, asigurarea concurenţei loiale şi a circulaţiei libere a produselor şi serviciilor comerciale;    c) satisfacerea la maximum a nevoilor consumatorilor pentru diverse produse şi servicii, asigurarea securităţii alimentare şi de consum;    d) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;    e) perfecţionarea cadrului instituţional de reglementare a activităţilor în comerţ;    f) crearea mecanismului de interacţiune între administraţia publică centrală şi cea locală în domeniul comerţului;    g) modernizarea şi dezvoltarea formelor de distribuţie a mărfurilor şi de prestare a serviciilor comerciale;

    h) simplificarea procedurilor de lansare a activităţilor de comerţ;    i) coordonarea funcţiilor instituţiilor de stat abilitate să supravegheze domeniul comerţului.    Articolul 2. Domeniul de reglementare    (1) Prezenta lege reglementează activităţile în domeniul comerţului interior, stabileşte cerinţele principale pentru desfăşurarea acestor activităţi, formele de desfăşurare a comerţului, competenţele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul comerţului.    (2) În sensul prezentei legi, activităţile de comerţ cu produse alimentare, nealimentare şi prestările de servicii sînt definite conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM) şi sînt expuse în anexa la prezenta lege.    [Art.2 al.(2) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    Articolul 3. Noţiuni    În sensul prezentei legi, termenii utilizaţi semnifică următoarele:    activitate de comerţ – activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau procurate, precum şi în domeniul executării diverselor lucrări şi prestării serviciilor aferente vînzării mărfurilor, avînd ca scop satisfacerea intereselor economice private şi asigurarea unei surse de venit;    serviciu comercial – activitate oferită cu prilejul actului de vînzare (prestare), care asigură avantaje şi satisfacţii consumatorului, fără a antrena un schimb fizic sub formă de bunuri materiale;    comerciant  – persoană fizică sau persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi în domeniul comerţului;    [Art.3 noţiunea în redacţia LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    mic comerciant – persoană care practică o activitate de comerţ fără a avea înregistrare de stat, cu excepţia deţinătorilor de patentă;    [Art.3 noţiunea modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    „ghişeu unic” – procedură prin care autoritatea publică, abilitată conform prezentei legi şi în colaborare cu alte autorităţi publice, verifică autenticitatea actelor prezentate de solicitantul autorizaţiei şi/sau remite actele acestuia autorităţilor de specialitate pentru aprobare în regim on-line, prin reţelele electronice la care au acces autorităţile menţionate, dacă legislaţia prevede acest lucru, fie într-un alt mod stabilit de aceste autorităţi, fără implicarea solicitantului autorizaţiei;    comerţ cu ridicata – activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori profesionali (producători agricoli, industriaşi, prestatori de servicii, meşteşugari);    [Art.3 noţiunea în redacţia LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (consumul final);    comerţ combinat – activitate desfăşurată de comercianţii care vînd, prin sistemul de autoservire, mărfuri alimentare şi nealimentare către persoane juridice şi persoane fizice, înregistrate în baza de date a comerciantului vînzător şi titulare de legitimaţii de acces, în scopul revînzării/prelucrării acestor mărfuri şi al utilizării lor ca produse pentru consum final;    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    serviciu de alimentaţie publică – activitate de pregătire, preparare, prezentare şi servire a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie, a băuturilor şi altor produse pentru consumul acestora în unităţi specializate sau în afara lor, precum şi activitatea de agrement aferentă acestui proces;    unitate comercială – unitate (spaţiu) în care au loc procesele operative de circulaţie a mărfurilor/serviciilor (primirea, depozitarea şi vînzarea);    suprafaţă de vînzare (suprafaţă comercială) – suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru cumpărarea produsului/serviciului, pentru expunerea produselor oferite, pentru plata

acestora şi pentru circulaţia personalului angajat în vederea desfăşurării activităţii. Nu constituie suprafeţe de vînzare suprafeţele destinate recepţiei, depozitării, prelucrării şi păstrării mărfurilor sau producţiei, precum şi cele destinate birourilor şi anexelor;    autorizaţie de funcţionare – act administrativ individual ce atestă dreptul titularului de a practica o activitate de comerţ, cu indicarea amplasării unităţii comerciale/locului pentru vînzare sau a oficiului comerciantului în cazul cînd acesta nu necesită unitate comercială. Noţiunea de autorizaţie de funcţionare nu se suprapune noţiunii de licenţă pentru activităţile care, conform legislaţiei în vigoare, se licenţiază;    [Art.3 noţiunea modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    indicator de preţ – purtător de informaţie (hîrtie, carton, material plastic etc.) privind costul, cantitatea şi calitatea produsului şi care reflectă diverse caracteristici ale acestuia;    preţ de vînzare – preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe;    preţ unitar – preţul final, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea de măsură din produs sau unitatea cantitativă unică din produs care se foloseşte la comercializarea unor produse specifice;    produse vîndute în vrac – produse ce nu sînt preambalate şi sînt măsurate în prezenţa cumpărătorilor;    produs agroalimentar uşor perisabil – produs alimentar de origine agricolă care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare şi care este susceptibil ca după un scurt timp de la data-limită de consum să prezinte pericol imediat pentru sănătatea consumatorului;    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    cumpărătură de control – acţiune în cadrul unui control, efectuat de către inspectorul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, care constă în efectuarea unei cumpărături de produse/servicii cu achitarea integrală a preţurilor/ tarifelor în scopul verificării normelor şi regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor. După legitimarea inspectorului, produsele procurate se restituie contra valorii acestora.    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]

Capitolul  IIPOLITICA DE STAT ÎN DOMENIUL COMERŢULUI

    Articolul 4. Reglementarea activităţilor de comerţ    Reglementarea din partea statului a activităţilor de comerţ cuprinde:    a) autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ;    b) evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor;    c) licenţierea activităţilor de comerţ;    d) monitorizarea activităţilor de comerţ (crearea şi gestionarea Sistemului informaţional al comerţului);    e) stabilirea regulilor pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ;    f) restricţionarea sau interzicerea comercializării unor produse şi servicii conform legislaţiei în vigoare;    g) asigurarea desfăşurării activităţilor de comerţ;    h) stabilirea mecanismului de formare a preţurilor/tarifelor la produsele/serviciile de importanţă socială;    i) promovarea mărfurilor autohtone;    j) controlul statului asupra activităţilor de comerţ;    k) asigurarea protecţiei consumatorilor, a persoanelor care desfăşoară activităţi în comerţ şi a populaţiei în general faţă de publicitatea înşelătoare, interzicerea publicităţii pentru anumite mărfuri şi servicii care contravin bunelor moravuri.    Articolul 5. Autorităţile administraţiei publice centrale                         cu atribuţii în domeniul comerţului

    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale asigură dezvoltarea armonioasă a reţelei comerciale şi a modurilor de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale, oferind condiţii egale de activitate pentru toţi comercianţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.    (2) Ministerul Economiei este organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerţului şi de reglementarea acestui domeniu. Atribuţiile principale ale Ministerului Economiei în domeniul activităţilor de comerţ sînt următoarele:    a) elaborarea proiectelor de acte normative în vederea perfecţionării legislaţiei în domeniul comerţului interior;    b) elaborarea programelor de stat şi a strategiilor de dezvoltare a activităţilor de comerţ;    c) promovarea politicii de stat în domeniul comercializării mărfurilor şi serviciilor;    d) formularea propunerilor privind desfăşurarea activităţilor de comerţ, precum şi crearea condiţiilor favorabile pentru producerea şi comercializarea mărfurilor şi a serviciilor;    e) coordonarea activităţilor organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul comerţului interior;    f) elaborarea şi înaintarea măsurilor de protecţie a pieţei interne;    g) monitorizarea (gestionarea) Sistemului informaţional al comerţului prin intermediul autorităţilor administraţiei publice locale (structurile respective cu profil economic);    h) examinarea opiniilor persoanelor fizice şi juridice în scopul dezvoltării raporturilor din domeniul comerţului;    i) înaintarea propunerilor privind optimizarea atribuţiilor organelor de stat abilitate cu funcţii de control în domeniul comerţului;    j) iniţierea, organizarea şi desfăşurarea iarmaroacelor şi expoziţiilor republicane;    k) organizarea seminarelor, meselor rotunde, trainningurilor etc. în scopul instruirii şi perfecţionării cadrelor din domeniul comerţului, informării populaţiei referitor la probleme ce ţin de comerţ.    (3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:    [Art.5 modificat prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     a) coordonează şi realizează strategia statului în domeniul protecţiei consumatorilor;    b) participă la elaborarea actelor normative privind regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ;    c) lansează propuneri privind scoaterea din producţie/oprirea importului şi comercializării produselor/serviciilor care dăunează sănătăţii consumatorilor şi aduc prejudicii statului;    d) organizează cursuri de instruire a personalului implicat în comercializarea produselor şi serviciilor;    e) efectuează controlul de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ, inclusiv prin efectuarea cumpărăturii de control.    [Art.5 lit.e) modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     Articolul 6. Atribuţiile autorităţilor administraţiei                         publice locale în domeniul comerţului    (1) Activităţile de comerţ desfăşurate în teritoriu sînt administrate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale conform reglementărilor naţionale în vigoare. Autorităţile menţionate exercită următoarele atribuţii:    a) asigură implementarea politicii de stat în domeniul comerţului în teritoriu în limita competenţelor funcţionale;    b) elaborează şi implementează programele de dezvoltare a comerţului în teritoriul respectiv;    c) participă la examinarea proiectelor de acte  normative ce reglementează activităţile de comerţ;    d) contribuie la consolidarea resurselor de mărfuri în scopul asigurării unui comerţ

permanent cu un sortiment minim necesar satisfacerii cerinţelor cotidiene ale consumatorilor din teritoriu;    e) asigură implementarea „ghişeului unic” la eliberarea autorizaţiilor de funcţionare;    f) eliberează autorizaţii de funcţionare pentru unităţile ce comercializează produse şi servicii;    g) stabilesc tipologia unităţilor ce comercializează produse şi servicii, precum şi amplasamentul acestora potrivit criteriilor de dezvoltare urbanistică a sectorului comercial din teritoriul respectiv;     h) stimulează dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii ce activează în comerţ în vederea sporirii gradului de ocupare a forţei de muncă;    i) autorizează desfăşurarea comerţului în zone publice, organizează tîrguri şi iarmaroace;    j) întreprind acţiuni de protecţie a drepturilor consumatorilor în limita competenţelor lor;    k) coordonează acţiunile structurilor descentralizate din teritoriu referitoare la domeniul comerţului;    l) efectuează în teritoriu controlul privind respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor şi de funcţionare a comercianţilor;    m) interzic şi suprimă activităţile de comerţ neautorizate, conform legislaţiei în vigoare;    n) în cazul depistării unor încălcări sistematice, retrag autorizaţia de funcţionare conform art. 17 alin. (2);    o) organizează instruiri, seminare şi mese rotunde pentru instruirea şi perfecţionarea cadrelor din domeniul comerţului.    (2) Structurile de profil economic din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale prezintă Ministerului Economiei, periodic şi la solicitare, informaţii referitoare la activităţile de comerţ desfăşurate în teritoriul respectiv.    (3) La elaborarea strategiilor teritoriale în domeniul comerţului, autorităţile administraţiei publice locale se consultă cu asociaţiile profesionale, asociaţiile de consumatori, patronatele, reprezentanţele teritoriale ale Camerei de Comerţ şi Industrie şi cu alte persoane interesate.    (4) În scopul promovării şi protejării activităţilor de comerţ desfăşurate în suburbii, precum şi în zonele rurale defavorizate, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda înlesniri speciale în limita competenţelor. În vederea desfăşurării activităţilor de comerţ în zonele turistice sau în cele cu valoare arhitectonică, autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi, conform legislaţiei în vigoare, investitorilor care contribuie pe cont propriu la reabilitarea zonelor respective.

Capitolul  IIIDESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN COMERŢ

    Articolul 7. Formele şi principiile generale de                       desfăşurare a comerţului     (1) Formele principale ale comerţului sînt:    a) comerţul cu ridicata;    b) comerţul cu amănuntul;    c) serviciile comerciale, inclusiv alimentaţia publică.    (2) Principiile generale de desfăşurare a activităţilor de comerţ sînt:    a) respectarea normelor igienico-sanitare la comercializarea produselor şi serviciilor;    b) respectarea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi a cerinţelor de comercializare a produselor şi serviciilor, aprobate de Guvern;    c) protecţia drepturilor şi a intereselor consumatorilor;    d) respectarea eticii profesionale şi a cerinţelor de instruire în domeniu.    Articolul 8. Comerţul cu ridicata    (1) Comercianţii care desfăşoară comerţul cu ridicata dispun, după caz, de depozite, organizează păstrarea şi prelucrarea produselor, completează stocurile de marfă, asigură suportul informaţional, prestează servicii de transport, oferă şi alte servicii aferente

comerţului.    (2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu ridicata se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii (cerinţe) generale:    a) existenţa unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate tehnic, corespunzătoare volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor alimentare, unitatea comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activităţii de prelucrare (ambalare) a produselor – de utilajul corespunzător acestor activităţi;    [Art.8 al.(2), lit.a) modificat prin LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    b) dotarea unităţii comerciale cu un sistem de evidenţă computerizată;    c) utilizarea mijloacelor de măsurare şi control verificate metrologic;    d) respectarea cerinţelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a mărfurilor;    [Art.8 al.(2), lit.e) abrogată prin LP41 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.235]    [Art.8 al.(2), lit.e) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]     (3) Formele comerţului cu ridicata şi nomenclatorul unităţilor comerciale respective se aprobă de Guvern.    (4) Condiţiile şi cerinţele generale de desfăşurare a comerţului combinat sînt:    a) comerţul de produse alimentare şi nealimentare se desfăşoară pe bază de autoservire, permiţînd clientului alegerea mărfii şi punerea ei în cărucior în vederea cumpărării;    b) clienţii sînt persoane fizice şi persoane juridice;    c) toţi clienţii sînt înregistraţi în baza de date electronică, ţinută de comerciantul vînzător, în care se înregistrează în mod corect şi complet toate operaţiunile încheiate cu fiecare client. După înregistrarea în baza de date, clientului i se eliberează o legitimaţie de acces cu fotografie ce nu va fi transmisibilă;    d) accesul în cadrul suprafeţelor de vînzare este permis numai persoanelor care deţin legitimaţie de acces;    [Art.8 al.(4), lit.e) abrogată prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237]    f) scopul achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final) sau pentru prelucrarea, revînzarea lor către alţi comercianţi/utilizatori profesionali ori colectivi;    [Art.8 al.(4), lit.g), i), h) abrogate prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237]     j) licenţele necesare pentru comerţul combinat corespund cu licenţele pentru comerţul cu ridicata.    [Art.8 al.(4) introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    (5) În cazul comerţului combinat, plata pentru mărfurile achiziţionate se face în numerar sau prin virament, la alegerea clientului, iar emiterea facturii fiscale este precedată de trecerea legitimaţiei de acces a clientului printr-un dispozitiv special ce permite identificarea acestuia. Emiterea facturii şi plata acesteia se admit doar cu condiţia că sistemul informatic gestionat de comerciantul vînzător recunoaşte legitimaţia de acces a clientului înregistrat în baza de date.    [Art.8 pct.(5) introdus prin LP42 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.237; în vigoare 01.01.2016]    Articolul 9. Comerţul cu amănuntul     (1) Comerţul cu amănuntul se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale fixe (magazine), mobile (pavilioane, chioşcuri, gherete, aparate comerciale, rulote, standuri) sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare.    (2) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul se aprobă de Guvern, fiind respectate următoarele principii generale:    a) asigurarea unui sortiment de mărfuri în funcţie de tipul unităţii comerciale;    b) gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);

    c) cunoaşterea formelor şi metodelor de comercializare a mărfurilor;    d) asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri;    e) prestarea serviciilor aferente comerţului cu amănuntul.    (3) Formele comerţului cu amănuntul (tipurile de vînzări), precum şi nomenclatorul unităţilor comerciale respective se aprobă de Guvern.    Articolul 10. Prestarea serviciilor comerciale    (1) Activitatea de prestare (comercializare) a serviciilor se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale (punctelor de vînzare a serviciilor).    (2) Regulile specifice de prestare a serviciilor comerciale se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii generale:    a) prezenţa unei forţe de muncă profesioniste ce urmează să presteze serviciul;    b) existenţa bazei tehnice necesare (existenţa unităţii de prestări servicii şi a utilajului corespunzător);    c) existenţa unei oferte de prestare a serviciului avînd caracteristicile specifice tipului de serviciu şi tarife justificate.    (3) Nomenclatorul unităţilor de comercializare (prestare) a serviciilor şi caracteristicile acestora se aprobă de Guvern.    Articolul 11. Alimentaţia publică    (1) Alimentaţia publică se desfăşoară în unităţi specializate, care se clasifică pe tipuri în dependenţă de serviciile prestate consumatorilor. Unităţile de alimentaţie publică încadrate în structuri de primire turistică se clasifică şi pe categorii.    (2) Nomenclatorul unităţilor de alimentaţie publică şi regulile specifice de prestare a serviciilor de alimentaţie publică, inclusiv cele sanitare, se aprobă de Guvern, respectîndu-se următoarele condiţii obligatorii:    a) existenţa unor încăperi dotate cu echipament corespunzător procesului tehnologic pentru fiecare tip de unitate de alimentaţie publică;    b) autorizarea sanitară a unităţilor de alimentaţie publică de către structurile teritoriale ale Centrului Naţional de Sănătate Publică;    c) încadrarea în muncă a personalului cu calificare în domeniul preparării produselor culinare, a produselor de cofetărie şi patiserie.    [Art.11 în redacţia LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]    Articolul 12. Organizarea comerţului în pieţe    (1) Piaţa este o zonă special amenajată, unde se comercializează preponderent produse agricole, produse alimentare şi nealimentare, precum şi servicii, prin intermediul unităţilor comerciale amplasate în perimetrul acesteia.    (2) În funcţie de specificul produselor comercializate, pieţele pot fi de mai multe tipuri: pieţe agroalimentare, pieţe de mărfuri nealimentare, pieţe auto, pieţe de flori, pieţe de mărfuri second hand, pieţe mixte etc.    (3) Pieţele funcţionează în baza autorizaţiei de amplasare şi funcţionare, eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, conform legislaţiei în vigoare.    (4) Pieţele sînt administrate de către administratorul pieţei, care poate fi nemijlocit autoritatea administraţiei publice locale sau un agent economic, conform legislaţiei în vigoare.     (5) Locurile de vînzare în pieţele agroalimentare şi în cele mixte se acordă în mod prioritar producătorilor agricoli autohtoni în baza certificatului de producător eliberat de către primarul localităţii. Cota locurilor de vînzare pentru producătorii agricoli autohtoni se stabileşte de către administratorul pieţei în funcţie de tipul pieţei, dar nu poate constitui mai puţin de 50 la sută din suprafaţa comercială a pieţei agroalimentare şi 30 la sută din suprafaţa comercială a pieţei mixte.     (6) Tarifele pentru serviciile pieţei se stabilesc de către administratorul pieţei în baza

principiilor transparenţei, nediscriminării şi al echităţii economice şi, în termen de 30 de zile calendaristice, se coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale. Mărimea tarifelor se calculează în raport cu cheltuielile suportate la prestarea serviciilor pieţei. Se interzice stabilirea de taxe pentru acces în piaţă.    (7) Regulile specifice de desfăşurare a comerţului în pieţe, tipurile de pieţe, regulamentul-cadru de funcţionare a pieţelor, precum şi lista mărfurilor interzise  comercializării în pieţe se aprobă de către Guvern.    [Art.12 în redacţia LP321 din 23.12.13, MO27-34/07.02.14 art.67; în vigoare 07.08.14]

Capitolul IVORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMERŢ

    Articolul 13. Iniţierea unei activităţi de comerţ    (1) Activitatea de comerţ poate fi exercitată de persoanele fizice şi juridice autorizate în condiţiile legii, care au drept obiect de activitate comercializarea de produse şi/sau servicii.    (2) Activitatea de comerţ, exceptînd cazul micilor comercianţi, se exercită de către persoanele fizice (întreprinzători individuali) care au o pregătire profesională obţinută ca urmare a instruirii în cadrul unor instituţii de profil comercial (economic), autorizate în condiţiile legii, sau de către persoanele care şi-au certificat competenţele în cadrul aceloraşi instituţii, competenţe dobîndite ca urmare a experienţei de muncă.    (3) Guvernul va stabili cerinţe de calificare pentru diferite categorii de angajaţi din domeniul comerţului.    (4) Activităţile de comerţ cu produse din sectorul alimentar şi din alimentaţia publică, precum şi prestarea serviciilor comerciale pentru confortul fizic al consumatorilor, sînt efectuate de lucrătorii care, pe lîngă pregătirea profesională, au absolvit un curs în materie de igienă, organizat în baza dispoziţiilor legale în vigoare. Lucrătorii în cauză trebuie să dispună de certificate medicale privind starea sănătăţii, eliberate în modul stabilit.    (5) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, asociaţiile profesionale şi persoanele juridice interesate pot organiza cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul comercializării produselor şi serviciilor cu condiţia autorizării cursurilor respective conform legislaţiei în vigoare.    (6) Pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ, comercianţii trebuie:    a) să aibă o pregătire profesională în domeniu;    b) să fie înregistraţi conform legislaţiei în vigoare;    c) să obţină autorizaţia de funcţionare a unităţii comerciale;    d) să obţină licenţa corespunzătoare în cazul practicării unei activităţi supuse licenţierii conform legislaţiei în vigoare.    Articolul 14. Autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ    (1) Desfăşurarea activităţii de comerţ se autorizează de către autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi sau a municipiului Chişinău în a cărei rază teritorială urmează să-şi desfăşoare activitatea comerciantul respectiv.    [Art.14 al.(1) în redacţia LP175 din 28.07.11, MO139-145/26.08.11 art.440]    (2) Autorizaţia de funcţionare se eliberează comerciantului pentru fiecare unitate comercială separat, în baza unei cereri depuse la autoritatea administraţiei publice locale.    (3) La cerere se anexează următoarele acte:    a) documentul ce confirmă înregistrarea de stat a comerciantului conform prevederilor legislaţiei în vigoare;    b) documentele ce atestă îndeplinirea cerinţelor art. 13 alin. (2);    c) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;    d) schema de amplasare a unităţii comerciale (pentru gherete, tarabe şi alte unităţi mobile);    e) acordul administratorilor zonei de vînzare, obţinut conform prevederilor legale în vigoare, pentru desfăşurarea  comerţului în aeroporturi, gări, staţii şi alte zone publice;

    f) contractul de locaţiune sau titlul de autentificare a deţinătorului de teren;    g) orarul de funcţionare a unităţii comerciale;    h) declaraţia pe propria răspundere privind respectarea cerinţelor de autorizare;    i) în cazul autorizării funcţionării unităţilor de alimentaţie publică, se solicită suplimentar autorizaţia sanitară, iar în cazul organizării tîrgurilor de animale şi a pieţelor agricole ce dispun de hale pentru comercializarea produselor de origine animalieră în stare proaspătă – autorizaţia sanitar-veterinară.    (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul reamplasării unităţii comerciale sau al extinderii activităţii de comerţ.    (5) Actele specificate la alin. (3) se depun în original, iar copiile acestora se păstrează în arhiva autorităţii administraţiei publice locale.    (6) Comerciantul este obligat să deţină autorizaţia de funcţionare şi în cazul desfăşurării unei forme de comerţ care nu necesită existenţa unităţii comerciale.    (7) Micii comercianţi vînd produse nealimentare sau produse agricole, exceptînd pe cele alimentare, în baza unei cereri autorizate pentru un loc provizoriu de vînzare. Cererea conţine informaţii privind locul de vînzare, perioada vînzării, denumirea produselor şi se autorizează de către primarul localităţii prin vizare şi aplicarea ştampilei în termen de cel mult 3 zile de la depunere.    Articolul 15. Eliberarea autorizaţiei de funcţionare    (1) Autoritatea administraţiei publice locale examinează cererea şi actele specificate la art. 14 alin. (3) în termen de 20 de zile calendaristice, avînd obligaţia de a verifica împreună cu autorităţile publice abilitate conformitatea acestora cu prevederile legale în vigoare potrivit principiului „ghişeului unic”.    (2) În cazul în care autoritatea administraţiei publice locale constată o neconformitate privind documentele depuse, inclusiv depunerea (semnarea) cererii de către o persoană ce nu are relaţii de serviciu cu solicitantul, acest fapt se notifică solicitantului în scris, de regulă, în momentul depunerii cererii sau în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.    (3) La eliberarea autorizaţiei de funcţionare se ţine cont de planul urban sau rural de dezvoltare a teritoriului, de accesul consumatorilor la transportul public, de protejarea copiilor şi a tinerilor prin limitarea comercializării de mărfuri ce contravin bunelor moravuri în apropierea instituţiilor preşcolare şi de învăţămînt.     (4) Autorizaţia de funcţionare se eliberează:    a) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri nealimentare sau prestează servicii comerciale, exceptînd alimentaţia publică, care deţin titlu de proprietate – pe un termen nelimitat (pe durata funcţionării);    b) pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri alimentare, inclusiv cu sortiment mixt, şi pentru unităţile de alimentaţie publică ce deţin titlu de proprietate – pe un termen de 5 ani;    c) pentru unităţile comerciale amplasate în localuri închiriate – pe termenul stabilit în contractul de locaţiune, dar care nu va depăşi termenul stipulat la lit. b). Încetarea contractului de locaţiune înainte de termen are drept consecinţă încetarea autorizaţiei de funcţionare;    d) pentru unităţile comerciale mobile – pe termen de 1 an.    (5) Autorizaţia de funcţionare conţine:    a) numele/denumirea comerciantului;    b) domiciliul/sediul comerciantului;    c) numărul de identitate al comerciantului;    d) denumirea şi adresa unităţii comerciale;    e) activitatea de comerţ şi codul respectiv conform CAEM (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun);    f) tipul unităţii comerciale şi categoria de încadrare conform nomenclatorului tip al unităţilor comerciale (în cazul alimentaţiei publice);    g) teritoriul şi zilele în care se permite desfăşurarea comerţului (în cazul comerţului mobil

şi al micilor comercianţi).    (6) Cererea-model şi formularul-tip al autorizaţiei de funcţionare se stabilesc de Guvern.    (7) Autorizaţia de funcţionare se eliberează în mod gratuit.    (8) La eliberarea autorizaţiei de funcţionare, comerciantul este informat despre condiţiile de retragere a acesteia.    (9) Autorităţile administraţiei publice locale expediază Ministerului Economiei trimestrial, dar nu mai tîrziu de a 15-a zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, informaţia privind autorizaţiile eliberate, pentru a fi incluse în Sistemul Informaţional al Comerţului.    Articolul 16. Refuzul de eliberare a autorizaţiei de                         funcţionare    (1) Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare se respinge în baza deciziei autorităţii administraţiei publice locale. Aceasta este obligată să-i comunice în scris solicitantului decizia sa, precum şi motivul  refuzului, în termen de 20 de zile calendaristice din momentul depunerii cererii.    (2) Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare poate fi respinsă în următoarele cazuri:    a) amplasarea unităţii comerciale contravine planului urbanistic general şi criteriilor generale de determinare a zonelor şi locurilor de vînzare din localităţi;    b) activitatea de comerţ se desfăşoară în spaţii improvizate sau care nu armonizează cu arhitectura zonală, în încăperi neconforme cerinţelor stabilite sau în zone neautorizate (instituţii de educaţie, de sănătate etc.);    c) activitatea de comerţ prejudiciază spaţiile aflate în incinta sau în apropierea unor edificii cu valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;    d) comercianţii nu sînt pregătiţi profesional pentru domeniile respective.    (3) Respingerea cererii de solicitare a autorizaţiei de funcţionare poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în vigoare.    Articolul 17. Retragerea autorizaţiei de funcţionare    (1) Autorizaţia de funcţionare se retrage în următoarele cazuri:    a) comerciantul nu a demarat activitatea timp de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei de funcţionare, exceptînd cazurile de forţă majoră;    b) activitatea a fost întreruptă de comerciant pe o perioadă mai mare de un an, exceptînd cazurile de forţă majoră;    c) comerciantul a schimbat genul activităţii de comerţ;    d) comerciantul a încălcat în mod repetat regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ, fapt documentat de organele de stat cu drept de control.    (2) Autorizaţia de funcţionare se retrage de către autoritatea care a eliberat-o în baza deciziei instanţei de judecată. În caz de pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru ordinea publică, autorizaţia poate fi suspendată de către aceeaşi autoritate, aceasta fiind obligată, în termen de 3 zile lucrătoare de la suspendare, să se adreseze în instanţa de judecată, de asemenea, să informeze în scris comerciantul despre decizia de retragere/suspendare. În cazul nerespectării termenului indicat, se consideră că autorizaţia nu a fost retrasă/suspendată.    (3) În cazul depistării în activitatea comerciantului a neregulilor specificate la alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale este obligată să informeze în scris comerciantul despre existenţa acestora şi să-i acorde posibilitatea de a le înlătura. Dacă comerciantul nu înlătură neregulile în termen de 30 de zile din momentul înştiinţării, se iniţiază procedura de retragere a autorizaţiei de funcţionare.    (4) Retragerea autorizaţiei de funcţionare poate fi contestată în instanţa de judecată conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul  VREGULI GENERALE DE COMERCIALIZARE 

A PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR

    Articolul 18. Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii                          consumatorilor    (1) Comercianţii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse/servicii sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor. Orice comerciant trebuie să se convingă, în baza informaţiilor obţinute de la producător/importator şi a pregătirii profesionale, că produsele oferite spre comercializare sînt sigure şi să informeze consumatorii asupra factorilor de risc în utilizarea/consumul acestora.    (2) Se interzice plasarea pe piaţă a produselor în lipsa actelor de însoţire referitoare la calitatea, cantitatea şi securitatea lor, emise conform reglementărilor tehnice, sanitare şi contabile în vigoare.    (3) Se consideră sigur produsul/serviciul care este conform reglementărilor obligatorii care definesc caracteristicile de securitate ale acestuia şi modalităţile de control al conformităţii cu caracteristicile parametrilor definiţi potrivit legislaţiei în vigoare.    (4) Dacă securitatea produsului/serviciului nu poate fi stabilită conform prevederii alin. (3), produsul/serviciul se consideră sigur în cazul în care, utilizat în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.    Articolul 19. Etichetarea, marcarea şi ambalarea    (1) Informaţiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare, precum şi modul de aplicare a etichetelor sînt stabilite de legislaţia în vigoare. Etichetarea şi normele în conformitate cu care aceasta se realizează nu trebuie să fie de natură să inducă consumatorul în eroare.    (2) La vînzarea produsului/prestarea serviciului, comerciantul/prestatorul trebuie să aducă la cunoştinţa consumatorului, la solicitarea acestuia, pe lîngă informaţiile furnizate prin etichetare, marcare şi ambalare, alte informaţii corecte şi utile referitoare la caracteristicile produsului/serviciului, condiţiile de vînzare şi modul de utilizare.    (3) Ambalajul produsului trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii acestuia, să fie uşor de manipulat, să promoveze vînzarea produsului, fiind totodată conform cu prevederile legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi securitatea consumatorilor.    Articolul 20. Cantitatea şi preţul    (1) În funcţie de tipul şi caracteristicile produsului, pe ambalajul acestuia se vor indica vizibil şi fără echivoc masa şi volumul nominale, lungimea, aria sau alte mărimi prin care se caracterizează cantitatea (conţinutul) produsului, exprimate în unităţi de măsură recunoscute de Sistemul naţional de metrologie. Prevederile prezentului alineat nu se aplică produselor comercializate în vrac.    (2) Obligativitatea indicării datelor menţionate la alin. (1) revine producătorului, comerciantului sau, după caz, importatorului.    (3) Informaţiile furnizate de mijloacele de măsurare a cantităţii produselor vîndute în vrac trebuie să fie clare şi vizibile pentru consumator. Mijloacele de măsurare utilizate pentru determinarea cantităţii produselor din comerţ trebuie să fie legalizate (incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare din Republica Moldova), adecvate şi periodic verificate metrologic.    (4) Comerciantul care oferă un produs/serviciu spre vînzare în reţeaua cu amănuntul trebuie să indice pe indicatorul de preţ preţul de vînzare, preţul pe unitatea de măsură şi tariful practicat, conform prevederilor legale în vigoare. Nu este necesar să se indice preţul unitar dacă acesta este identic cu preţul de vînzare.    (5) Preţurile de vînzare, preţurile pe unitatea de măsură şi tarifele se indică în mod vizibil şi fără echivoc prin marcare, etichetare, prin meniul propus şi/sau afişare şi se exprimă exclusiv în monedă naţională.    [Art.20 al.(5) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]    (6) Produsele şi serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri libere de vînzare, cu excepţia preţurilor/tarifelor reglementate de către stat. Preţul la comercializarea produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă

reflectă comportamentul consumatorilor din păturile social vulnerabile, se aprobă de către Guvern şi se reglementează prin limitarea rentabilităţii la producere şi/sau a adaosului comercial la vînzarea acestora. Reglementarea preţurilor de către Guvern se efectuează pe un termen de maximum un an şi va fi precedată de o argumentare economică şi statistică cu privire la necesitatea efectuării ei şi de avizul Consiliului Concurenţei. Lista produselor/serviciilor social importante conţine o descriere detaliată şi corectă a produselor incluse, specificarea exactă a caracteristicilor produsului al cărui preţ urmează a fi reglementat.    [Art.20 al.(6) introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    Articolul 21. Alte reguli de comercializare     (1) La locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului.    (2) Comerciantul este obligat să ţină evidenţa produselor comercializate/a serviciilor prestate şi să elibereze cumpărătorilor/consumatorilor bonuri de casă sau alte acte ce confirmă cumpărarea produsului/prestarea serviciului. Actele de evidenţă sînt disponibile la cererea autorităţilor de control, conform prevederilor legale în vigoare.    (3) Fiecare comerciant stabileşte, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, orarul de funcţionare al unităţii comerciale, care va respecta prevederile legislaţiei muncii şi reglementările în vigoare privind liniştea şi ordinea publică. Unităţile comerciale cu amănuntul şi cele prestatoare de servicii comerciale pot fi deschise publicului în toate zilele săptămînii. Unităţile comerciale din sectorul alimentar nu pot fi închise mai mult de două zile consecutiv în cazul sărbătorilor legale, cu excepţia unor cauze obiective de nefuncţionare. Orarul de funcţionare se afişează la intrarea în unitatea comercială, în mod vizibil din exterior. Comerciantul este obligat să asigure respectarea acestuia. Orice modificare în orarul de funcţionare al unităţii comerciale se face cu acordul preventiv al autorităţii administraţiei publice locale care a eliberat autorizaţia de funcţionare.    Articolul 211.  Relaţia dintre furnizorul şi comerciantul produselor                               agroalimentare uşor perisabile    (1) Relaţiile contractuale dintre furnizorul şi comerciantul produselor agroalimentare uşor perisabile sînt stabilite prin încheierea unui contract negociat în prealabil de către părţi, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Părţile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vîndă produse/servicii de la sau către un terţ.     (2) Comerciantul nu poate să solicite şi să încaseze de la furnizor plăţi pentru serviciile care nu sînt incluse în costul de achiziţie al produselor (taxe de raft, costuri pentru extinderea reţelei de distribuţie şi amenajarea suprafeţei de vînzare, costuri pentru publicitate şi pentru promovarea produselor). Comerciantul nu poate fi obligat de către furnizor să contribuie la costurile de marketing ale furnizorului. Această reglementare nu împiedică furnizorul sau comerciantul să participe benevol şi reciproc la costuri de marketing pentru promovarea produselor.    (3) Comerciantul nu poate să condiţioneze furnizorul să nu vîndă produsul şi altor comercianţi la un preţ mai mic decît cel la care îl vinde lui. Furnizorul nu poate să condiţioneze comerciantul să păstreze un anumit preţ de raft.    [Art.211 introdus prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]

Capitolul VICONTROLUL ŞI RĂSPUNDEREA ÎN COMERŢ

    Articolul 22. Controlul din partea statului                           al activităţilor de comerţ    (1) Controlul din partea statului al activităţilor din domeniul comerţului are un caracter economico-financiar şi tehnic (specializat).

    (2) Controlul economico-financiar este exercitat de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne. Scopul acestui control este verificarea indicării corecte a circulaţiei mărfurilor şi serviciilor comerciale în actele de contabilitate (rapoartele financiare şi statistice), a corespunderii stocului de marfă cu actele respective, a corectitudinii achitării mărfurilor şi serviciilor procurate, a respectării disciplinei de preţ la produsele de importanţă socială.    [Art.22 al.(2) modificat prin LP241 din 02.11.12, MO242-244/23.11.12 art.777]    [Art.22 al.(2) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]    [Art.22 al.(2) modificat prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]    (21) La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.    [Art.22 al.(21) introdus prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]    (3) Controlul tehnic (specializat) este exercitat de către organele cu funcţii de control ale administraţiei publice centrale şi locale conform legislaţiei în vigoare. Fiecare organ central şi local al administraţiei publice exercită controlul în limita atribuţiilor sale funcţionale:    a) Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice efectuează supravegherea sanitară a produselor/serviciilor, autorizează sanitar unităţile de alimentaţie publică;    b) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală efectuează supravegherea sanitar-veterinară a produselor de origine animalieră, autorizează sanitar-veterinar tîrgurile de animale şi pieţele agricole (halele);    c) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor efectuează controlul îndeplinirii măsurilor de carantină luate pentru producţia, materialele şi obiectivele supuse carantinei fitosanitare;    [Art.22 al.(3), lit.c) modificată prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]    d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor efectuează supravegherea pieţei privind conformitatea produselor şi serviciilor cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv cu normele metrologice, respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor;    [Art.22 al.(3), lit.d) modificată prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    e) Camera de Licenţiere şi autorităţile administraţiei publice locale (lucrătorii structurilor economice ale consiliilor municipale şi raionale) controlează conformitatea unităţii comerciale cu condiţiile prescrise în autorizaţie sau licenţă, de asemenea, verifică respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor în limita competenţelor lor;    f) subdiviziunile de profil ale Ministerului Afacerilor Interne efectuează controlul comercianţilor în cazul comiterii de către aceştia a unor fapte prejudiciabile prevăzute de legislaţia penală sau contravenţională în vigoare, precum şi în cazul unei solicitări din partea autorităţilor cu funcţii de control.    Articolul 23. Modul de efectuare a controalelor     (1) Controlul poate fi: complex, unitar, repetat şi inopinat. Controlul complex, cel unitar şi cel repetat sînt controale planificate.    (2) Controlul complex se efectuează o dată pe an de către un grup de organe de stat cu funcţii de control, conform legislaţiei în vigoare.    (3) Controlul unitar se efectuează o dată pe an de către un singur organ cu funcţii de control.    (4) Controlul repetat se efectuează pentru a verifica executarea prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor constatate în actul de control precedent.

    (5) Controlul inopinat se efectuează în cazul unei plîngeri din partea consumatorilor sau asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor parvenite pe adresa instituţiilor sau organelor de stat.    (6) Un control se consideră legal dacă controlorii prezintă comerciantului originalul mandatului de control, semnat de conducătorul organului de control şi ştampilat, precum şi legitimaţiile de serviciu.    (7) Comerciantul este obligat să pună la dispoziţia organului de control toate materialele necesare efectuării controlului şi să asigure accesul liber la obiectivele supuse controlului.    (8) Orice control se finalizează cu întocmirea actului de control, semnat de toate persoanele participante la control şi de reprezentantul comerciantului. Actele de control se întocmesc de către reprezentanţii organelor de stat cu funcţii de control sau ai subdiviziunilor de profil economic ale autorităţilor administraţiei publice locale.    (9) Unităţile comerciale sînt obligate să ţină Registrul controalelor efectuate, în care se indică denumirea organului de control, data efectuării controlului, tipul controlului, nota privind încălcările depistate, numărul actului de control şi sancţiunile pecuniare. Reprezentanţii organelor de control menţionate în art. 23 sînt obligaţi să se înregistreze în Registrul controalelor efectuate.    (10) În cazul în care se depistează comercializarea unor produse şi servicii ce nu corespund normelor tehnice în vigoare, lipsa informaţiei corespunzătoare despre produs şi a actelor de însoţire a mărfurilor, comercializarea unor mărfuri cu termenul de valabilitate expirat, desfăşurarea unor activităţi neautorizate, încălcarea repetată a prevederilor legislaţiei în vigoare, angajaţii organelor de control nominalizate de prezenta lege au dreptul să oprească comercializarea produselor şi serviciilor pînă la înlăturarea încălcărilor sau să iniţieze retragerea autorizaţiei de funcţionare şi să se adreseze în instanţa de judecată.    Articolul 24. Răspunderea în comerţ    (1) Comercianţii care în exerciţiul funcţiilor de serviciu comit încălcări sau împiedică desfăşurarea controlului de către persoanele abilitate sînt traşi la răspundere contravenţională, civilă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.    (2) Comercianţii au dreptul să se adreseze instanţei de judecată cerînd anularea, completă sau parţială, a rezultatelor controalelor efectuate de către persoanele abilitate.    (3) Persoanele cu funcţii de răspundere împuternicite cu controlul de stat al activităţilor de comerţ poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru neobiectivitatea şi denaturarea rezultatelor controalelor efectuate, precum şi pentru divulgarea secretelor comerciale şi a altor secrete protejate de lege.

Capitolul VIIDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 25. Intrarea în vigoare a legii    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.    [Art.25 al.(1) în redacţia LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 749-XIII din 23 februarie 1996 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr. 31, art. 318).    (3) Comercianţii care activează în baza autorizaţiilor/licenţelor emise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor continua să activeze în baza acestora pînă la expirarea termenului lor de valabilitate.    Articolul 26. Ajustarea cadrului normativ    Guvernul, în termen de:    – 6 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;    – 12 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele sale normative în vederea implementării prevederilor prezentei legi.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                      Mihai GHIMPU

    Nr. 231. Chişinău, 23 septembrie 2010.

    anexă    [Anexa introdusă prin LP101 din 13.12.12, MO10-14/18.01.13 art.41]