LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul ... · PDF fileVEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic Art. 2 (1) FuncŃia publică

LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcŃionarilor publici*) - Republicare Forma sintetică la data 06-Oct-2014. Acest act a fost creat utilizand tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci inregistrate ale Wolters Kluwer. (la data 05-Mar-2012 a se vedea referinte de aplicare din Hotarirea 100/2012 ) (la data 04-Jun-2003 a se vedea referinte de aplicare din Instructiuni din 2003 )

CAPITOLUL I: DispoziŃii generale Art. 1 (1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcŃionarii publici şi stat sau administraŃia publică locală, prin autorităŃile administrative autonome ori prin autorităŃile şi instituŃiile publice ale administraŃiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu. (la data 20-Jan-2010 Art. 1, alin. (1) din capitolul I a se vedea recurs in interesul legii Decizia

28/2009 )

(2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispoziŃiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparŃial, în interesul cetăŃenilor, precum şi al autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală.

1. Pentru început, semnalăm faptul că, în tezele pentru revizuirea ConstituŃiei, într-o formă iniŃială, statutul juridic al funcŃionarului public nu se mai regăsea printre domeniile legii organice, menŃinându-se „regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecŃia socială”. Nu cunoaştem raŃiunile care i-au determinat pe autorii proiectului de revizuire a legii fundamentale să adopte o asemenea soluŃie. Poate fi avut în vedere argumentul că şi raportul juridic al funcŃionarului public cu autoritatea sau instituŃia în care îşi desfăşoară activitatea se poate încadra în categoria raporturilor de muncă, în accepŃiunea lato sensu a termenului. Nu împărtăşim o asemenea soluŃie, raportul de serviciu al funcŃionarului public are o identitate proprie, iar Legea nr. 188/1999, inclusiv în urma ultimei modificări care i s-a adus, foloseşte o singură sintagmă, aceea de raport de serviciu. NemenŃionarea expresă a statutului juridic al funcŃionarului public printre domeniile legii organice putea determina şi interpretarea că este posibil ca această materie să fie reglementată printr-o ordonanŃă obişnuită, care, potrivit art. 115 alin. (1) poate să intervină numai în domenii ale legii ordinare, ceea ce justifica, în opinia noastră, regândirea acestei soluŃii. Receptând criticile care au fost formulate în doctrina de specialitate, ConstituŃia, astfel cum a fost ea revizuită1, menŃionează în art. 73 alin. (3) lit. j) statutul funcŃionarului public printre domeniile rezervate legilor organice. Legile organice au un regim juridic aparte, ele fiind considerate de puterea constituantă originară drept prelungiri ale dispoziŃiilor constituŃionale, un apendice al

prevederilor constituŃionale.2

... citeste mai departe (1-2) VEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic

Art. 2 (1) FuncŃia publică reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraŃia publică centrală, administraŃia publică locală şi autorităŃile administrative autonome. (2) FuncŃionarul public este persoana numită, în condiŃiile legii, într-o funcŃie publică. Persoana care a fost eliberată din funcŃia publică şi se află în corpul de rezervă al funcŃionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcŃionar public. (3) ActivităŃile desfăşurate de funcŃionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităŃii sau instituŃiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaŃiei necesare executării legilor, în vederea realizării competenŃei autorităŃii sau instituŃiei publice; d) consilierea, controlul şi auditul public intern;

SintAct - Primaria Orasului Ludus Page 1 of 74

e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare; f) colectarea creanŃelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorităŃii sau instituŃiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din Ńară şi străinătate, în limita competenŃelor stabilite de conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice, precum şi reprezentarea în justiŃie a autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) realizarea de activităŃi în conformitate cu strategia de informatizare a administraŃiei publice. (4) FuncŃiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. (5) În sensul prezentei legi, totalitatea funcŃionarilor publici din cadrul autorităŃilor administrative autonome şi din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală constituie corpul funcŃionarilor publici. (la data 20-Jan-2010 Art. 2, alin. (5) din capitolul I a se vedea recurs in interesul legii Decizia

28/2009 )

1. Una din carenŃele Legii nr. 188/1999, în forma anterioară, o reprezenta inexistenŃa unei definiŃii satisfăcătoare a noŃiunilor de funcŃie publică şi funcŃionar public, aspect criticat în lucrările noastre anterioare33. Imprecizia determinării semnificaŃiei celor două concepte, completată de alte carenŃe ale legii, inclusiv modul de determinare a funcŃiilor publice, a atras, în practică, o aplicare denaturată, o îndepărtare de la accepŃiunea clasică a conceptelor, în care elementul esenŃial de identificare a funcŃionarului public îl reprezintă exercitarea unor prerogative de putere publică. ConsecinŃa practică a acestei carenŃe legislative a fost conferirea statutului de funcŃionar public

unor categorii de persoane care erau departe de a-l justifica.34

Pentru eliminarea acestei situaŃii, funcŃia publică este definită ca reprezentând ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraŃia publică centrală, administraŃia publică locală şi autorităŃile administrative autonome. ... citeste mai departe (1-6)

VEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic

Art. 3 Principiile care stau la baza exercitării funcŃiei publice sunt: a) legalitate, imparŃialitate şi obiectivitate; b) transparenŃă; c) eficienŃă şi eficacitate; d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale; e) orientare către cetăŃean; f) stabilitate în exercitarea funcŃiei publice; g) subordonare ierarhică.

1. ConŃinutul acestui articol diferă fundamental de forma anterioară, în care erau consacrate principii pe care le-am apreciat a avea mai mult caracter declarativ46.

Unele din principiile enunŃate de articolul 3 se regăsesc enumerate şi printre trăsăturile serviciului public, astfel cum se află ele prevăzute la art. 1 alin. (2), mai exact imparŃialitatea, eficienŃa, transparenŃa si stabilitatea. Dat fiind faptul că analiza semnificaŃiei acestor concepte am realizat-o la articolul 1, nu vom mai reveni asupra lor, urmând să ne focalizăm atenŃia asupra principiilor care nu se regăsesc enunŃate, cu statut de trăsături, şi la art. 1 alin. (2). În ceea ce priveşte legalitatea, ea evocă, într-o accepŃiune lato sensu, supunerea statului, a autorităŃilor publice, faŃă de lege. Ea „presupune, în primul rând, găsirea şi aplicarea celor mai adecvate strategii pentru a trece de la nivelul conceptual la cel funcŃional al statului de drept, deci

o reorganizare atât în sfera puterii, cât şi în cea a dreptului”.47 ... citeste mai departe (1-6)


Art. 4 (1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiŃiile legii. (2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată. (3) Prin excepŃie de la prevederile alin. (2), funcŃiile publice de execuŃie temporar


vacante pe o perioadă de cel puŃin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel: a) prin redistribuirea funcŃionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiŃiile specifice pentru ocuparea funcŃiei publice respective; b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiŃiile legii, în situaŃia în care în corpul de rezervă nu există funcŃionari publici care să îndeplinească cerinŃele specifice pentru a fi redistribuiŃi în conformitate cu dispoziŃiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiŃii dobândeşte calitatea de funcŃionar public numai pe această perioadă şi nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcŃionarilor publici.

1. Elemente interesante sunt aduse şi în determinarea regimului juridic al raportului de serviciu. Semnalăm consecvenŃa, din punct de vedere terminologic, a legiuitorului, care operează, încă din primul său articol, cu sintagma „raport de serviciu”. Dacă în articolul 1 al legii se face referire la raporturile juridice dintre funcŃionarii publici şi autorităŃi şi instituŃii publice, acest articol se referă, expresis verbis, la raporturi de serviciu. O altă denumire nu relevă întotdeauna şi o distincŃie fundamentală. Ea poate fi, în unele cazuri, o simplă expresie a unei cerinŃe de ordin metodologic. În cazul de faŃă, intenŃia legiuitorului este clară, de fond, şi nu formală. Ea relevă distincŃia existentă între raportul specific funcŃionarului public şi raportul de muncă al salariatului. În literatura de specialitate56 se susŃine că delimitarea între raporturile de muncă şi cele de serviciu, rezultată legal din reglementarea statutului funcŃionarilor publici şi accentuată în doctrină, nu trebuie să conducă automat la concluzia că este vorba despre două instituŃii complet independente, între care nu există nici un fel de confluenŃă. Autorul citat conferă noŃiunii de raport juridic de muncă un dublu sens: stricto sensu, aceasta vizează exclusiv raporturile dintre angajatori şi salariaŃi, iar lato sensu, ea cuprinde toate raporturile juridice dintre persoanele care prestează o muncă şi cele în folosul cărora munca se realizează, această sferă cuprinzând şi raporturile se serviciu ale funcŃionarilor publici. Cu toată reverenŃa pentru autorul citat, dacă urmăm o asemenea filozofie înseamnă să acceptăm că şi noŃiunea de salariat trebuie înŃeleasă astfel, ceea ce duce la teza unicităŃii raportului juridic de muncă, promovată în perioada postbelică. În ceea ce ne priveşte, apreciem că similitudinile între cele două instituŃii, care nu pot fi negate, în egală măsură în care nu pot fi negate particularităŃile, în nici un caz nu pot duce la concluzia existenŃei între ele a unei relaŃii de la întreg la parte sau de la genul proxim la diferenŃa specifică. Unul din elementele care deosebesc statutul juridic al salariatului de cel al funcŃionarului public este izvorul de drept din care se naşte raportul de muncă şi, respectiv, cel de serviciu. Astfel, în cazul raportului de muncă, acesta izvorăşte dintr-un contract individual de muncă, act

cu caracter bilateral, sinalagmatic, oneros, negociat de angajat şi angajator57. În ceea ce priveşte raportul de serviciu, acesta se naşte dintr-un act de numire în funcŃie, act administrativ, care reprezintă o manifestare de voinŃă cu caracter unilateral, un act de putere publică. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 5 (1) Pot beneficia de statute speciale funcŃionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: a) structurile de specialitate ale Parlamentului României; b) structurile de specialitate ale AdministraŃiei PrezidenŃiale; c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; d) serviciile diplomatice şi consulare; e) autoritatea vamală; f) poliŃia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative; g) alte servicii publice stabilite prin lege. (2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa: a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităŃi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta lege; b) funcŃii publice specifice. (3) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare, precum şi poliŃiştilor şi altor structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dispoziŃiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevăzute la alin. (2), precum şi cu privire la carieră.

1.


Prin acest articol, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 251/2006, pe de o parte, sunt determinate categoriile de funcŃionari publici care pot beneficia de statute speciale, iar pe de altă parte, se prevede ce anume se poate reglementa prin statutele speciale, cu excepŃia celor care reglementează statutul personalului diplomatic şi consular şi al celui din cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. Articolul 5 recunoaşte, de o manieră enunŃiativă nu limitativă, dreptul de a avea statute speciale funcŃionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: structurile de specialitate ale Parlamentului României, ale

AdministraŃiei PrezidenŃiale şi ale Consiliului Legislativ; serviciile diplomatice şi consulare59; autoritatea vamală; poliŃia şi alte structuri ale Ministerului AdministraŃiei şi Internelor precum şi alte servicii publice stabilite prin lege. ... citeste mai departe (1-6)


Art. 6 Prevederile prezentei legi nu se aplică: a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităŃilor şi instituŃiilor publice, care desfăşoară activităŃi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreŃinere-reparaŃii şi de deservire, pază, precum şi altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii; b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului; c) corpului magistraŃilor; d) cadrelor didactice; e) persoanelor numite sau alese în funcŃii de demnitate publică.

1. În forma anterioară a legii, problema categoriilor de persoane care nu au calitatea de funcŃionari publici şi cărora nu li se aplică prevederile Statutului funcŃionarilor publici era reglementată, de o manieră redundantă pe care am criticat-o într-o lucrare anterioară, atât de articolul 6 cât şi de

articolul 5 din lege.79

Textul reglementează, de o manieră unitară, categoriile de persoane care, deşi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei autorităŃi sau instituŃii publice, nu se supun prevederilor Legii nr. 188/1999 şi nu au calitatea de funcŃionari publici. În prima categorie este inclus personalul contractual salariat din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice, enunŃându-se şi categoriile de persoane care formează acest personal. Semnalăm faptul că enumerarea din lege este enunŃiativă nu limitativă, textul permiŃând să se adauge şi alte categorii de persoane care nu realizează prerogative de putere publică. Nu împărtăşim o asemenea soluŃie, care cuprinde o normă de trimitere, fără să precizeze cine anume poate stabili în viitor care sunt alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. O asemenea prevedere poate fi cuprinsă în conŃinutul unor legi speciale care reglementează organizarea şi funcŃionarea unei autorităŃi sau instituŃii publice precum şi statutul juridic al personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia. ... citeste mai departe (1-6)


CAPITOLUL II: Clasificarea funcŃiilor publice. Categorii de funcŃionari publici Art. 7 (1) FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice; b) funcŃii publice din clasa I, funcŃii publice din clasa a II-a, funcŃii publice din clasa a III-a; c) funcŃii publice de stat, funcŃii publice teritoriale şi funcŃii publice locale. (2) FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice, în vederea realizării competenŃelor lor generale. (3) FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice, stabilite în vederea realizării competenŃelor lor specifice, sau care necesită competenŃe şi responsabilităŃi specifice. (4) Echivalarea funcŃiilor publice specifice cu funcŃiile publice generale, în condiŃiile


legii, se face prin statutele speciale prevăzute la art. 5 alin. (1) sau, la propunerea autorităŃilor şi instituŃiilor publice, de AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici.

1. Art. 2 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 161/2003, consacră noŃiunea de corp al funcŃionarilor publici. Tot despre „un corp al funcŃionarilor publici” vorbeşte şi art. 21 alin. (1), stabilind astfel rolul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici de a crea un corp de funcŃionari, profesionist, stabil şi imparŃial. În forma iniŃială a Statutului, a fost prevăzut că funcŃionarii publici se identifică prin categoria, gradul, clasa şi treapta corespunzătoare. Erau identificate trei categorii, în ordine ierarhic descrescătoare, A, B, C, în funcŃie de nivelul studiilor absolvite: de lungă durată; de scurtă durată; medii, toate absolvite cu diplomă sau echivalentă. Fiecare din cele trei categorii se împărŃea în câte două grade, acestea reprezentând o etapă în cariera funcŃionarilor publici. Fiecare grad se împărŃea în trei clase de funcŃionari publici definitivi, iar fiecare clasă, la rândul ei, se împărŃea în trei trepte, în aceeaşi ordine crescătoare, clasa I reprezentând nivelul maxim. O asemenea superdimensionare a fiecărei funcŃii a fost criticată în literatura de specialitate, deoarece se ajungea ca pentru fiecare funcŃie publică să existe nu mai puŃin de 26 de

subdiviziuni, ceea ce friza mai mult birocraŃia decât eficienŃa.93 Prin modificările aduse Legii nr. 188/1999 prin O.U.G. nr. 82/2000, secŃiunea a II-a a capitolului II a dobândit titlul semnificativ de „structura carierei funcŃionarilor publici: categorii, clase şi grade”. În esenŃă, modificările aduse prin O.U.G. nr. 82/2000, aprobată prin Legea nr. 327/2002, constau în eliminarea treptei şi modificarea componenŃei structurii, în sensul ca ea să cuprindă categorii, clase şi grade.94 În acest fel, gradul a devenit un element al clasei şi nu invers.95 ... citeste mai departe (1-6)


Art. 8 (1) FuncŃiile publice de stat sunt funcŃiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităŃilor administrative autonome. (2) FuncŃiile publice teritoriale sunt funcŃiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituŃiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraŃiei publice centrale din unităŃile administrativ-teritoriale. (3) FuncŃiile publice locale sunt funcŃiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora.

1. După cum am semnalat în comentariul de la articolul anterior, prin Legea nr. 251/2006 s-a introdus o nouă clasificare a funcŃiilor publice, care este determinată de natura organului din structura căruia fac parte funcŃiile publice respective. Este vorba despre trei astfel de categorii, funcŃiile publice de stat şi cele locale, iar între acestea sunt menŃionate funcŃiile publice teritoriale din cadrul instituŃiilor prefectului şi al serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate. În literatura de specialitate, şi alŃi autori s-au exprimat critic cu privire la

diviziunea între funcŃiile publice de stat, teritoriale şi locale, considerată improprie.98

DistincŃia între funcŃia publică de stat şi funcŃia publică locală se regăseşte şi în sistemul francez al funcŃiei publice, dar existenŃa ei este criticată, fiind considerată ruda săracă a funcŃiei publice de stat. O asemenea caracterizare este determinată, în principal, de diferenŃa de drepturi cu caracter patrimonial care separă cele două categorii de funcŃii. În ceea ce ne priveşte, nu împărtăşim o asemenea diferenŃiere, pentru că indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, într-o autoritate de stat sau una locală, prerogativele cu care acesta este învestit şi misiunea pe care o are de îndeplinit sunt aceleaşi. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 9 FuncŃiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice, după cum urmează: a) clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenŃă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă; b) clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii


superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; c) clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

Prin acest articol se realizează departajarea între diferite categorii de funcŃionari publici, în funcŃie de nivelul studiilor care sunt necesare pentru ocuparea unei astfel de funcŃii. Problema care se pune este aceea că în prezent România a adoptat sistemul instituit prin ConvenŃia de la Bologna, 3 ani universitate, doi ani masterat şi trei ani doctorat, cu excepŃia unor facultăŃi care au rămas de 4 sau 5 ani, cum ar fi facultăŃile de drept, cele care pregătesc diferite categorii de artişti sau medicina. Dintr-o asemenea perspectivă, distincŃia între studii superioare de lungă şi de scurtă durată trebuie nuanŃată.


Art. 10 (1) După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice, funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează: a) funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici; b) funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere; c) funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. (2) FuncŃionarii publici numiŃi în funcŃiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcŃii publice de execuŃie.

1. Prin acest articol se consacră categoriile de funcŃionari publici, utilizându-se drept criteriu de departajare nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice. O asemenea clasificare se regăsea parŃial şi în legea iniŃială, în sensul că ea cuprindea numai funcŃionarii de conducere şi de execuŃie, nu şi înalŃii funcŃionari publici. Cum s-a remarcat şi în literatura de specialitate, demarcaŃia între funcŃionarii publici de conducere şi de execuŃie nu poate fi foarte categorică, cel puŃin în ceea ce-i priveşte pe funcŃionarii de conducere, dat fiind faptul că aceştia din urmă exercită, în mod implicit, şi atribuŃii de execuŃie100. Constatăm astfel o altă importantă inovaŃie pe care o aduce Legea nr. 161/2003, respectiv înfiinŃarea categoriei înalŃilor funcŃionari publici. InstituŃia se regăseşte şi în FranŃa, fără a exista însă o definiŃie precisă, din punct de vedere juridic sau sociologic, a lor. În această categorie se încadrează „funcŃionarii care, prin locurile pe care le ocupă în instituŃiile administrative (posturi de direcŃie, cabinete ministeriale) asigură legătura între puterea politică şi aparatele

administrative”.101 Ei sunt absolvenŃi ai E.N.A.102 Acelaşi autor, analizând rolul şi locul înalŃilor funcŃionari publici în FranŃa, conchide că „fără a constitui, la modul propriu, un grup de presiune, nici un stat în stat, înalŃii funcŃionari constituie un grup suficient de omogen şi prezent în viaŃa publică naŃională, pentru a reprezenta, cum se exprimă Jean-Louis Quermonne, o „forŃă

politică”.103 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 11 (1) FuncŃionarii publici sunt debutanŃi sau definitivi. (2) Pot fi numite funcŃionari publici debutanŃi persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcŃii publice de grad profesional debutant. (3) Pot fi numiŃi funcŃionari publici definitivi: a) funcŃionarii publici debutanŃi care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obŃinut rezultat corespunzător la evaluare; b) persoanele care intră în corpul funcŃionarilor publici prin concurs şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcŃiei publice de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 luni, în funcŃie de nivelul studiilor absolvite.

Spre deosebire de forma anterioară a legii, care enunŃa cele două categorii şi definea numai pe cea de „funcŃionari publici debutanŃi”, actuala reglementare determină şi semnificaŃia conceptului de „funcŃionar public definitiv”, acoperind astfel o lacună a legii care, în practică, nu de puŃine ori, a creat probleme. În ceea ce priveşte funcŃionarii publici definitivi, pot avea un asemenea statut două categorii,

astfel cum sunt ele precizate la lit. a)-b) ale alin. (3).111 VEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic

Art. 12


Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice: a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului; b) secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; c) prefect; d) secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; e) subprefect; f) inspector guvernamental.

1. Prin acest articol se determină categoriile de titulari de funcŃii publice care constituie categoria înalŃilor funcŃionari publici. Statutul juridic al înalŃilor funcŃionari publici a fost reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 341 din 11.04.2007 privind intrarea în categoria înalŃilor funcŃionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalŃilor funcŃionari publici112 şi care sunt enumeraŃi

expres de lege.113

Analiza enumerării din textul supus analizei impune precizarea că până la adoptarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 3/2009, primii în ierarhie au fost secretarul general al Guvernului şi adjunctul sau adjuncŃii acestuia. Textul era coroborat şi cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 cu privire la organizarea şi funcŃionarea Guvernului, care dispune că secretarul general al Guvernului poate avea funcŃia de ministru, iar secretarul sau secretarii generali adjuncŃi pot avea funcŃia de secretari de stat. Exprimarea legiuitorului avea în vedere regula instituită de Legea nr. 188/1999, care îi califica pe aceştia ca înalŃi funcŃionari publici. În contextul în care au pierdut o asemenea calificare, este evident că şi prevederea din textul Legii nr. 90/2001 a fost modificată implicit, în sensul în care urmează să prevadă că secretarul general al Guvernului are funcŃia de ministru, iar secretarul sau secretarii generali adjuncŃi au funcŃia de secretari de stat. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 13 (1) Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice: a) director general şi director general adjunct din aparatul autorităŃilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acestora; b) director şi director adjunct din aparatul autorităŃilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acestora; c) secretar al unităŃii administrativ-teritoriale; d) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale din unităŃile administrativ-teritoriale, în cadrul instituŃiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acestora; e) şef serviciu, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acesteia; f) şef birou, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acesteia. (2) În cadrul autorităŃilor administrative autonome pot fi stabilite şi funcŃiile publice prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), precum şi alte funcŃii publice prevăzute în reglementările specifice. (3) FuncŃiile publice prevăzute la alin. (1) lit. a) se pot stabili şi în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică locală care au un număr de minimum 150 de posturi.

1. Prin acest text este determinată sfera funcŃionarilor publici de conducere Remarcăm faptul că această sferă include de la directorul general adjunct, directorii, directorii executivi şi adjuncŃii acestora, secretarii de unităŃi administrativ teritoriale, şeful de serviciu şi de birou şi funcŃiile


publice specifice asimilate acestora. Se impune scoaterea în evidenŃă şi a faptului că activitatea funcŃionarilor de conducere nu se poate desfăşura decât sub autoritatea unui: - funcŃionar ierarhic superior, care poate fi înalt funcŃionar public sau alt funcŃionar public de conducere; - a unui demnitar. Acestor elemente ale statutului funcŃionarului public de conducere se adaugă cele consacrate de

articolul 16 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcŃionarilor publici.116 Textul obligă funcŃionarii publici de conducere ca, în exercitarea atribuŃiilor specifice funcŃiei lor, să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei în funcŃia publică pentru funcŃionarii publici din subordine. Aceeaşi obiectivitate trebuie să manifeste funcŃionarii publici şi atunci când propun sau aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcŃie, ori acordarea de stimulente materiale sau morale. Ca un corolar al acestor exigenŃe, se interzice funcŃionarilor publici de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în funcŃia publică pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii cu caracter discriminator. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 14 (1) Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I persoanele numite în următoarele funcŃii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acestora. (2) Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a persoanele numite în funcŃia publică generală de referent de specialitate, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acesteia. (3) Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a persoanele numite în funcŃia publică generală de referent, precum şi în funcŃiile publice specifice asimilate acesteia.

Prin acest articol se determină sfera funcŃionarilor publici de execuŃie, în raport de cele trei clase, în ordine descrescătoare, clasa I, II şi III. În prima clasă sunt incluşi cinci titulari de funcŃii publice, pe când în următoarele două numai câte unul. Remarcăm efortul de simplificare din partea legiuitorului, legitimat de structura stufoasă pe care o consacrau formele anterioare ale legii.


Art. 15 FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează: a) superior, ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant.

FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale.121 Dacă legea în forma anterioară vorbea despre grade, legea actuală consacră sintagma de „grade profesionale”, în număr de patru, în ordine descrescătoare de la superior la debutant. De fapt, prin noua structură a funcŃiei publice promovată de legiuitor, se introduc în sistemul românesc al funcŃiei publice denumiri inspirate din alte state, care nu întotdeauna se armonizează, din punct de vedere terminologic şi pe fond, cu realităŃile din Ńara noastră. Este cunoscut faptul că în limba română cuvintele au o semnificaŃie aparte, în funcŃie de contextul în care sunt folosite, ca să nu mai vorbim despre cuvintele care pot avea mai multe sensuri (omonime). Cu excepŃia ultimului grad profesional, practic fiecare din gradele anterioare are accepŃiuni care pot atrage caracterul cel puŃin discutabil al unora din funcŃii. E suficient să exemplificăm cu funcŃia de consilier juridic, care va fi ocupată, în funcŃie de gradul profesional aferent, de consilier juridic superior, consilier juridic principal sau consilier juridic asistent. ... citeste mai departe (-)


CAPITOLUL III: Categoria înalŃilor funcŃionari publici Art. 16 (1) ÎnalŃii funcŃionari publici realizează managementul de nivel superior în administraŃia publică centrală şi în autorităŃile administrative autonome. (2) Pentru a ocupa o funcŃie publică corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari


publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: a) cele prevăzute la art. 54; b) studii universitare de licenŃă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă; c) cel puŃin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice; d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar; e) a promovat concursul naŃional pentru intrarea în categoria înalŃilor funcŃionari publici. (3) Pentru ocuparea funcŃiilor publice prevăzute la art. 12 lit. a), b) şi d) se pot stabili condiŃii specifice sau proceduri specifice, în condiŃiile legii.

1. Legiuitorul consacră un capitol de sine stătător reglementării categoriei înalŃilor funcŃionari publici. Lucrul acesta ni se pare legitim, în contextul în care este vorba despre o instituŃie nou introdusă în sistemul funcŃiei publice din Ńara noastră, o instituŃie care ridică anumite probleme şi care presupune un minimum de reglementări pentru a deveni viabilă. În primul articol se defineşte elementul care dă identitate acestei categorii de funcŃionari publici, respectiv realizarea managementului de nivel superior în administraŃia publică centrală şi în autorităŃile administrative autonome. Formularea în administraŃia publică centrală şi în autorităŃile administrative autonome este defectuoasă, deoarece determină interpretarea că autorităŃile administrative autonome ar fi altceva decât administraŃia publică centrală. În realitate, între aceste două concepte este o relaŃie de la parte la întreg. AutorităŃile administrative autonome fac parte din administraŃia publică centrală, care, cum am arătat şi la comentariul de la articolele 1 şi 2, cuprinde autorităŃi publice cu caracter subordonat, respectiv ministerele, care se subordonează numai Guvernului şi alte autorităŃi centrale de specialitate, care se pot subordona atât Guvernului cât şi ministerelor, şi autorităŃi administrative autonome, care nu se află în raporturi de subordonare cu alte autorităŃi publice, cum ar fi Serviciul Român de InformaŃii, Consiliul Suprem de Apărare a łării sau Consiliul NaŃional al Audiovizualului. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 17 Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici se organizează în condiŃiile legii.

Înainte de modificările aduse legii prin Legea nr. 251/2006, textul reglementa autoritatea care organizează concursul de admitere la programele de formare specializată în administraŃia publică, şi anume Institutul NaŃional de AdministraŃie şi prevedea, în alin. (2), că regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere la programele de formare în administraŃia publică, organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. O asemenea prevedere noi am criticat-o într-o lucrare anterioară a noastră, pe considerentul că lăsa să se înŃeleagă faptul că orice program de formare specializată, indiferent de cine-l organizează şi desfăşoară, are la bază un concurs organizat de Institutul NaŃional de AdministraŃie, ceea ce am considerat că era nu numai o imposibilitate, ci chiar o aberaŃie, deoarece înfrâna autonomia funcŃională a celorlalte instituŃii. Aceasta deoarece programele de formare şi perfecŃionare pot fi organizate atât de Institutul NaŃional de AdministraŃie cât şi de alte instituŃii specializate din Ńară sau străinătate, în această ultimă categorie încadrându-se, cu precădere, universităŃile. Atâta vreme cât şi alte instituŃii pot organiza astfel de programe de formare şi perfecŃionare, era firesc ca fiecare dintre acestea să-şi poată organiza, de sine stătător, concursul de admitere la programele respective. Nu poate fi admis ca la un program organizat de Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, să participe persoane care au fost selectate în urma unui concurs organizat de Institutul NaŃional de AdministraŃie.128 ... citeste mai departe (-)


Art. 18 (1) Intrarea în categoria înalŃilor funcŃionari publici se face prin concurs naŃional. Recrutarea se face de către o comisie permanentă, independentă, formată din 7 membri, numiŃi prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani şi jumătate şi sunt numiŃi prin rotaŃie.


(la data 17-Mar-2009 Art. 18, alin. (1) din capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Decizia 346/2009 )

(2) Persoanele care au promovat concursul naŃional prevăzut la alin. (1) pot fi numite în funcŃiile publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. (3) Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atribuŃiile şi modul de organizare şi funcŃionare ale comisiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

1. Obiectul de reglementare al acestui articol îl constituie modalitatea de intrare în corpul înalŃilor funcŃionari publici şi componenŃa comisiei de concurs care se organizează pentru o asemenea funcŃie publică. Astfel, modalitatea de intrare în corpul înalŃilor funcŃionari publice este concursul naŃional, care, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 341/2007 se organizează de regulă anual, de către comisia de concurs, care planifică activităŃile necesare organizării şi desfăşurării concursului, precum şi perioada de desfăşurare a concursului şi le comunică AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. Aceasta are obligaŃia să emită avizul necesar pentru organizarea concursului, pe baza îndeplinirii condiŃiilor legale, să publice anunŃul referitor la concurs şi să publice pe internet condiŃiile de participare la concurs, bibliografia, documentele solicitate candidaŃilor precum şi termenul-limită de depunere a dosarelor, informaŃii pe care trebuie să le afişeze şi la sediul instituŃiei. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 19 (1) Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancŃionarea disciplinară a înalŃilor funcŃionari publici se fac, în condiŃiile legii, de către: a) Guvern, pentru funcŃiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) şi e); b) primul-ministru, pentru funcŃiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) şi f). (2) Numirea într-o funcŃie publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) şi d) se face dintre persoanele care îndeplinesc condiŃiile prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (3). (3) La eliberarea din funcŃia publică, înalŃii funcŃionari publici au dreptul la compensaŃii materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de salarizare a funcŃionarilor publici.

1. În acest articol se reglementează autorităŃile competente să dispună numirea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale înalŃilor funcŃionari publici, precum şi sancŃionarea disciplinară a acestora, sau, ceea ce în legislaŃia şi doctrina europeană se numeşte autoritatea învestită cu puterea de numire. Legea stabileşte o competenŃă diferită, corespunzător înaltelor funcŃii publice pe care le are în vedere, respectiv: - Guvernul, care iniŃial avea competenŃa pentru funcŃiile de secretar general şi secretar general al Guvernului, prefect şi subprefect. Era firesc ca numirea secretarului general şi a secretarilor generali adjuncŃi ai Guvernului să se facă de către Guvern, o asemenea competenŃă reieşind şi din prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.129 În prezent, cum am precizat deja, aceştia nu mai sunt înalŃi funcŃionari publici. În ceea ce priveşte prefectul, legea fundamentală, în art. 123 alin. (1), prevede că Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeŃ şi în municipiul Bucureşti. Acelaşi regim juridic, din punct de vedere al competenŃei de numire este urmat şi de subprefect, soluŃie care ne determină să ne întrebăm de ce subprefectul trebuie să fie numit tot de Guvern. Raportându-ne la faptul că secretarii de stat, care sunt adjuncŃi ai ministrului, sunt numiŃi de primul ministru, ni se pare nefiresc ca un subprefect să fie numit de Guvern, şi nu de primul ministru. Putem avea în vedere şi aplicabilitatea principiului cine poate mai mult, poate şi mai puŃin. Dacă urmăm filozofia Legii nr. 188/1999, conform căreia cine numeşte pe prefect, numeşte şi pe adjunctul său, atunci secretarii de stat, care sunt adjuncŃi ai ministrului, ar trebui să fie numiŃi tot de către preşedinte, care numeşte miniştri. De aceea, în opinia noastră, de lege ferenda subprefecŃii ar trebui să fie numiŃi de primul ministru, în calitatea acestuia de şef al Guvernului. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 20 (1) Evaluarea performanŃelor profesionale individuale ale înalŃilor funcŃionari publici se face anual, în condiŃiile legii. (2) Evaluarea generală a înalŃilor funcŃionari publici se face o dată la 2 ani, în


scopul confirmării cunoştinŃelor profesionale, aptitudinilor şi abilităŃilor necesare exercitării funcŃiei publice. (3) ÎnalŃii funcŃionari publici au obligaŃia de a urma anual cursuri de perfecŃionare profesională, în condiŃiile legii. (4) Evaluarea anuală prevăzută la alin. (1) şi evaluarea generală prevăzută la alin. (2) se fac de către o comisie de evaluare, ai cărei membri sunt numiŃi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. (la data 17-Mar-2009 Art. 20, alin. (4) din capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Decizia

348/2009 )

1. Acest articol reglementează regimul evaluării performanŃelor profesionale ale înalŃilor funcŃionari publici. Spre deosebire de legea cadru, care reglementează un singur sistem de evaluare pentru performanŃele profesionale ale funcŃionarilor publici, în cazul înalŃilor funcŃionari publici sunt reglementate două tipuri de evaluare: pe de o parte evaluarea performanŃelor profesionale ale acestora, care se face anual, ca la orice funcŃionar public, iar pe de altă parte evaluarea generală a înalŃilor funcŃionari publici, care se realizează o dată la doi ani. Este evident că nu avem de-a face cu două proceduri identice. Primul tip de evaluare priveşte exclusiv performanŃele profesionale ale înalŃilor funcŃionari publici, şi se raportează la modul în care aceştia îşi realizează activitatea profesională şi îşi concretizează atribuŃiile, iar cel de-al doilea tip priveşte întreaga activitate a funcŃionarilor publici, comportamentul lor profesional şi social, toate aspectele care concretizează statutul înalŃilor funcŃionari publici. O asemenea concluzie se desprinde şi din conŃinutul art. 48 alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, potrivit căruia evaluarea înalŃilor funcŃionari publici cuprinde: ... citeste mai departe (1-3)


CAPITOLUL IV: Managementul funcŃiilor publice şi al funcŃionarilor publici SECłIUNEA 1: AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici Art. 21 (1) Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcŃionari publici profesionist, stabil şi imparŃial se înfiinŃează, în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, organ de specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică. (2) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de către primul-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. În exercitarea atribuŃiilor care îi revin, preşedintele AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual. (3) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici este finanŃată de la bugetul de stat.

1. Denumirea acestui capitol impune clarificarea mai întâi a conceptului de management al funcŃiei publice, care este explicată în doctrină ca reprezentând ansamblul activităŃilor desfăşurate în condiŃiile legii, de către structuri organizatorice anume create pentru elaborarea şi aplicarea

politicii şi strategiei, precum şi reglementări referitoare la funcŃionarii publici.130 Pentru realizarea acestor activităŃi, Statutul funcŃionarului public a prevăzut astfel de structuri organizatorice în subordinea unor autorităŃi sau instituŃii publice, cărora le-a precizat şi competenŃa.131 Acest articol reglementează autoritatea care este competentă, potrivit legii, să asigure gestiunea funcŃiei publice şi a corpului funcŃionarilor publici în România, care este AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici. Ea a fost concepută de legiuitor ca fiind un organ central de specialitate al administraŃiei publice, aflat în subordinea ministerului care are atribuŃii în ceea ce priveşte administraŃia publică centrală şi locală. IniŃial a funcŃionat în subordinea Ministerului AdministraŃiei Publice, care ulterior s-a reorganizat şi a devenit Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. După cum este cunoscut, în sistemul constituŃional actual din România există mai multe categorii de autorităŃi centrale de specialitate: ministerele, care se pot organiza şi funcŃiona numai în subordinea Guvernului; alte organe centrale de specialitate, care se pot organiza în subordinea Guvernului (altele decât ministerele), în subordinea ministerelor sau ca autorităŃi centrale autonome. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 22


(1) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici are următoarele atribuŃii: a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcŃiei publice şi al funcŃionarilor publici; b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcŃia publică şi funcŃionarii publici; c)monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaŃiei privind funcŃia publică şi funcŃionarii publici în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice; d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice, privind funcŃiile publice, precum şi instrucŃiuni privind aplicarea unitară a legislaŃiei în domeniul funcŃiei publice şi al funcŃionarilor publici; e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcŃionarii publici; f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităŃii funcŃionarilor publici; g) centralizează propunerile de instruire a funcŃionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluării performanŃelor profesionale individuale ale funcŃionarilor publici; h) colaborează cu Institutul NaŃional de AdministraŃie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializată în administraŃia publică şi de perfecŃionare a funcŃionarilor publici; i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici; j) aprobă condiŃiile de participare şi procedura de organizare a recrutării şi promovării pentru funcŃiile publice pentru care organizează concurs, avizează şi monitorizează recrutarea şi promovarea pentru celelalte funcŃii publice, în condiŃiile prezentei legi; j) realizează recrutarea şi promovarea pentru funcŃiile publice pentru care organizează concurs, monitorizează recrutarea şi promovarea pentru celelalte funcŃii publice, în condiŃiile prezentei legi; (la data 11-Jul-2010 Art. 22, alin. (1), litera J. din capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. I,

punctul 1. din Legea 140/2010 )

j1) organizează concursuri sau examene pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere vacante, în condiŃiile prevăzute la art. 58; j2) dispune suspendarea organizării şi desfăşurării concursurilor, în condiŃiile legii; (la data 11-Jul-2010 Art. 22, alin. (1), litera J. din capitolul IV, sectiunea 1 completat de Art. I,


k) realizează redistribuirea funcŃionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; k) realizează redistribuirea funcŃionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor, pe baza acordului conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice; (la data 29-Aug-2013 Art. 22, alin. (1), litera K. din capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. 1,

punctul 1. din Ordonanta urgenta 82/2013 )

l) acordă asistenŃă de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor administraŃiei publice centrale şi locale; m) participă la negocierile dintre organizaŃiile sindicale reprezentative ale funcŃionarilor publici şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; n) colaborează cu organisme şi cu organizaŃii internaŃionale din domeniul său de activitate; o) elaborează anual, cu consultarea autorităŃilor şi instituŃiilor publice, Planul de ocupare a funcŃiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului; p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcŃiilor publice şi al funcŃionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului; q) constată contravenŃii şi aplică sancŃiuni, în condiŃiile legii.


(2) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuŃii stabilite prin lege. (3) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici are legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanŃa de contencios administrativ competentă cu privire la: a) actele prin care autorităŃile sau instituŃiile publice încalcă legislaŃia referitoare la funcŃia publică şi funcŃionarii publici, constatate ca urmare a activităŃii proprii de control; b) refuzul autorităŃilor şi instituŃiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcŃiei publice şi al funcŃionarilor publici. (4) Actul atacat potrivit alin. (3) este suspendat de drept. (5) Preşedintele AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităŃile sau instituŃiile publice locale.

1. Prin acest articol sunt reglementate atribuŃiile AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, şi se consacră şi anumite instrumente, pe care legea anterioară nu le prevedea, de realizare a acestor atribuŃii. Analizând atribuŃiile acestei instituŃii, comparativ cu cele pe care le consacra legea anterioară, vom constata deosebiri esenŃiale, prin care se urmăreşte întărirea rolului acestei autorităŃi centrale de specialitate, cu precădere în domeniul competenŃei normative cu care este înzestrată, al implicării în formarea şi perfecŃionarea funcŃionarilor, al gestionării în ansamblu a acestor instituŃii fundamentale pentru administraŃia publică românească. Identificăm următoarele atribuŃii ale AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici: A. Prima atribuŃie, pe care o prevedea şi legea anterioară, este elaborarea politicilor şi strategiilor privind managementul funcŃiei publice şi al funcŃionarilor publici. O asemenea atribuŃie revine fiecărui organ central de specialitate, şi el se realizează prin elaborarea proiectului de hotărâre de Guvern prin care se aprobă strategia, care se înaintează mai departe Guvernului spre adoptare. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 221 AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici dispune suspendarea organizării şi desfăşurării concursului sau, după caz, a examenului, în următoarele cazuri: a) în situaŃia în care este sesizată şi se constată că nu sunt îndeplinite condiŃiile legale privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor de recrutare şi de promovare în funcŃii publice din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice; b) autoritatea sau instituŃia publică nu a transmis AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici planul de ocupare a funcŃiilor publice, potrivit prevederilor art. 23 alin. (4) şi (5); c) autoritatea sau instituŃia publică care organizează concursul sau examenul nu a obŃinut avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, potrivit prevederilor art. 107. (la data 11-Jul-2010 Art. 22 din capitolul IV, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 3. din Legea

140/2010 )

Acest articol a fost introdus prin OrdonanŃa de urgenŃă nr. 37/2009, şi el reprezintă o consecinŃă a atribuŃiei AgenŃiei de a avea responsabilitate în procedura de recrutare într-o funcŃie publică. O asemenea atribuŃie, prevăzută încă de la început de legiuitor, nu era dublată şi de prerogativa acestei autorităŃi publice de a lua măsuri atunci când legea este încălcată în procedura de organizare şi desfăşurare a concursului. Trebuie avută în vedere şi instituŃia responsabilului de procedură, care a fost introdusă prin art. 58 alin. (2), astfel cum a fost el modificat prin O.U.G. nr. 37/2009, şi care, în calitatea lui de reprezentant al A.N.F.P. în comisia de concurs poate dispune suspendare a procedurii de concurs în cazul în care constată anumite nereguli sau, după caz, amânarea acesteia.


Art. 23 (la data 11-Jun-2008 Art. 23 din capitolul IV, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din

Hotarirea 588/2008 )

(1) Planul de ocupare a funcŃiilor publice stabileşte: a) numărul maxim al funcŃiilor publice rezervate promovării funcŃionarilor publici; b) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi rezervate în scopul promovării


rapide; c) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare; d) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi înfiinŃate; e) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi supuse reorganizării; f) numărul maxim de funcŃii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe grade profesionale; g) numărul maxim al funcŃiilor publice de conducere şi al funcŃiilor publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. (2) Planul de ocupare a funcŃiilor publice se elaborează anual, cu consultarea sindicatelor reprezentative ale funcŃionarilor publici, astfel: a) de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică centrală; b) de către primar sau, după caz, de către preşedintele consiliului judeŃean, prin aparatul de specialitate, pentru autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică locală. (3) Planul de ocupare a funcŃiilor publice se întocmeşte centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite şi pe fiecare instituŃie din subordinea acesteia sau finanŃată prin bugetul său. (4) În situaŃia prevăzută la alin. (2) lit. a), planul de ocupare a funcŃiilor publice se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În situaŃia prevăzută la alin. (2) lit. b), planul de ocupare a funcŃiilor publice se aprobă prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeŃean. (5) Pentru autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică locală, proiectul planului de ocupare a funcŃiilor publice se transmite AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici cu 45 de zile înainte de data aprobării. În situaŃia în care AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici constată neregularităŃi în structura acestuia, autorităŃile sau instituŃiile publice au obligaŃia de a modifica proiectul planului de ocupare a funcŃiilor publice, pe baza observaŃiilor AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în conformitate cu prevederile legale.

1. Planul de ocupare a funcŃiilor publice este o instituŃie nouă, introdusă pentru prima dată în sistemul românesc, după model occidental, şi el are misiunea subînŃeleasă de a ordona corpul funcŃionarilor publici şi funcŃiile publice din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Şi în alte state, funcŃia publică reprezintă un fenomen controlat, stabilit la nivel naŃional. Într-o succesiune nu tocmai riguroasă, sunt enumerate componentele acestui plan de ocupare a funcŃiilor publice, care urmează să cuprindă: a) numărul minim de funcŃii publice rezervate promovării funcŃionarilor publici; b) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi rezervate în scopul promovării rapide; c) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare; d) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi înfiinŃate; e) numărul maxim al funcŃiilor publice care vor fi supuse reorganizării; f) numărul maxim de funcŃii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe grade profesionale; ... citeste mai departe (1-2)


Art. 24 Gestiunea curentă a resurselor umane şi a funcŃiilor publice este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităŃi şi instituŃii publice, de către un compartiment specializat, care colaborează direct cu AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici.

DiferenŃe prea mari între forma actuală şi cea anterioară a textului nu există. Practic, noul text vorbeşte despre „gestiunea curentă”, nu despre simpla gestiune, cum făcea textul anterior, şi despre faptul că respectivul compartiment „colaborează direct” nu doar colaborează cu AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, cum prevedea textul anterior. Dincolo de aceste aspecte, este important faptul că în fiecare autoritate şi instituŃie publică, centrală sau locală, există câte un „compartiment specializat” care are misiunea să realizeze gestiunea resurselor umane şi a funcŃiilor publice. Textul vorbeşte despre gestiunea curentă a resurselor umane, în general, şi nu doar despre


gestiunea funcŃionarilor publici. El trebuie raportat la realitatea că nu toŃi cei care îşi desfăşoară activitatea într-o autoritate sau instituŃie publică, locală sau centrală, au statut de funcŃionari publici. Practic, poate fi vorba despre următoarele categorii de personal: ... citeste mai departe (-)


SECłIUNEA 2: EvidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici Art. 25 (1) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici administrează evidenŃa naŃională a funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici, pe baza datelor transmise de autorităŃile şi instituŃiile publice. (2) EvidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici se Ńine în cadrul fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice, potrivit formatului stabilit de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici. AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a transmite AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici toate informaŃiile cuprinse în evidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici din cadrul acestora. (3) În scopul asigurării gestionării eficiente a resurselor umane, precum şi pentru urmărirea carierei funcŃionarului public, autorităŃile şi instituŃiile publice întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcŃionar public. (4) Formatul standard al evidenŃei funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici, precum şi conŃinutul dosarului profesional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (la data 04-May-2004 Art. 25, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare

din Hotarirea 432/2004 ) (la data 14-Jun-2009 Art. 25, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare

din Hotarirea 553/2009 ) (la data 10-Aug-2009 Art. 25, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare

din Ordinul 1355/2009 )

1. Legiuitorul a găsit de cuviinŃă, cu deplin temei, să reordoneze şi resistematizeze articolele cuprinse în Titlul IV, astfel încât în secŃiunea a II-a să nu se mai reglementeze doar regimul dosarului profesional, ci evidenŃa funcŃionarilor publici şi dosarul profesional, cum este, de altfel, firesc, acesta din urmă reprezentând, el însuşi, un instrument de evidenŃă a funcŃionarilor publici, după

cum rezultă chiar din conŃinutul acestui articol157.

Am constatat că art. 22 alin. (1) lit. i) prevede că AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici. În dezvoltarea acestei atribuŃii şi dispoziŃii, este firesc ca tot AgenŃia să organizeze modul de administrare a evidenŃei naŃionale a funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici. Spre deosebire de reglementarea anterioară, când AgenŃia era singura învestită prin lege să Ńină evidenŃa funcŃiilor publice, pe baza datelor transmise de autorităŃile şi instituŃiile publice, în prezent, potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 251/2006, această competenŃă este partajată cu autorităŃile şi instituŃiile publice, care au şi ele atribuŃii în acest sens. Practic, centrul de greutate cade acum pe autorităŃi şi instituŃii publice, care sunt cele care Ńin evidenŃa, însă în baza unui format, a unui model, pe care îl stabileşte AgenŃia. Această evidenŃă a funcŃiilor publice de la nivelul fiecărei autorităŃi sau instituŃii este, la rândul ei, transmisă AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, care o administrează. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 26 (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale ale funcŃionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în condiŃii de siguranŃă. (2) În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau instituŃia publică păstrează o copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcŃionarului public, pe bază de semnătură. (3) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a comunica AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice modificare intervenită în situaŃia funcŃionarilor publici. (4) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenŃa naŃională a funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici, precum şi la dosarul profesional al funcŃionarului


public au obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea datelor cu caracter personal, în condiŃiile legii. (5) La solicitarea funcŃionarului public, autoritatea sau instituŃia publică este obligată să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în specialitate şi în funcŃia publică.

1. Unele din prevederile acestui nou articol puteau să fie inserate în conŃinutul hotărârii de Guvern, dacă tot se trimite la o asemenea hotărâre de Guvern prin art. 25 alin. (4). Scopul acestui dosar profesional este de a asigura gestionarea unitară şi eficientă a resurselor umane, precum şi urmărirea carierei funcŃionarilor publici. Dincolo de aceste aspecte, textul impune anumite reguli cu privire la elaborarea, păstrarea şi utilizarea dosarelor profesionale şi a conŃinutului acestor dosare, după cum urmează. O primă regulă este aceea că întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale nu este o latitudine, ci o obligaŃie a autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Textul prevede că acestea „răspund” de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale, fără să determine la ce tip de răspundere face el referire. O asemenea răspundere revine, potrivit H.G. nr. 432/2004 privind dosarul profesional al funcŃionarilor publici, conducătorilor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Însă punerea în practică a reglementărilor privind dosarul profesional este o atribuŃie a compartimentelor de specialitate, care răspund de gestionarea resurselor umane. ... citeste mai departe (1-3)


CAPITOLUL V: Drepturi şi îndatoriri SECłIUNEA 1: Drepturile funcŃionarilor publici Art. 27 (1) Dreptul la opinie al funcŃionarilor publici este garantat. (2) Este interzisă orice discriminare între funcŃionarii publici pe criterii politice, de apartenenŃă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

1. Primul drept recunoscut şi garantat de lege funcŃionarilor publici este dreptul la opinie. FuncŃionarii publici, având cetăŃenia română, aşa cum obligă art. 50 lit. a), se bucură în primul rând de drepturile care sunt recunoscute oricărui cetăŃean român şi sunt ŃinuŃi de îndeplinirea

obligaŃiilor fundamentale ale acestora.166 Dar în afara acestora, funcŃionarilor publici le sunt specifice şi anumite drepturi şi îndatoriri fundamentale, care sunt consacrate de prevederile prezentei legi sau în alte acte normative. Deşi majoritatea autorilor susŃin teza că succesiunea unor dispoziŃii, a unor valori într-o lege, fie ea şi lege fundamentală, nu prezintă interes şi importanŃă prin ea însăşi, apreciem totuşi că nu este lipsit de orice interes modul în care legiuitorul înŃelege să aşeze, într-o enumerare, anumite valori. Din această perspectivă, legiuitorul român a găsit de cuviinŃă să enumere ca prim drept fundamental al funcŃionarului public, libertatea de opinie. La această libertate se referă ConstituŃia în două texte, respectiv articolul 29 care reglementează libertatea gândirii, a opiniilor precum şi a credinŃelor religioase şi articolul 30 care declară caracterul inviolabil al libertăŃii de exprimare a gândurilor, a opiniilor. Aşadar, legiuitorul constituant român garantează atât libertatea de a avea o anumită opinie cât şi libertatea de a exprima această opinie. ... citeste mai departe (1-5)


Art. 28 FuncŃionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct.

1. Dreptul funcŃionarului public de a fi informat cu privire la deciziile care îl privesc este o dimensiune a dreptului fundamental la informaŃie, garantat de ConstituŃie în art. 31. El este un adevărat drept fundamental, deoarece dezvoltarea materială şi spirituală a omenirii, exercitarea libertăŃilor prevăzute de ConstituŃie şi, mai ales, a acelora prin care se exprimă gândurile, opiniile, credinŃele şi creaŃiile de orice fel, implică şi posibilitatea de a recepŃiona date şi informaŃii privind

viaŃa economică, politică, socială, ştiinŃifică, socială, culturală,188 iar în cadrul unei autorităŃi sau instituŃii, viaŃa profesională a celor care îşi desfăşoară acolo activitatea. Din conŃinutul articolului 31, constatăm că el cuprinde dispoziŃii privind: informaŃiile în general, informaŃiile despre evenimente sau acŃiuni hotărâte de către autorităŃile publice şi informaŃiile cu caracter general.189 ... citeste mai departe (1-2)



Art. 29 (1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcŃionarilor publici. (2) FuncŃionarii publici pot, în mod liber, să înfiinŃeze organizaŃii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. (3) În situaŃia în care înalŃii funcŃionari publici sau funcŃionarii publici de conducere sunt aleşi în organele de conducere ale organizaŃiilor sindicale, aceştia au obligaŃia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaŃiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcŃii. În cazul în care funcŃionarul public optează pentru desfăşurarea activităŃii în funcŃia de conducere în organizaŃiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcŃia de conducere din organizaŃia sindicală. (3) În situatia în care înaltii functionari publici sau functionarii publici care au calitatea de ordonatori de credite sunt alesi în organele de conducere a organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze pentru una dintre cele doua functii. În cazul în care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii în functia de conducere în organizatiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului în functia de conducere din organizatia sindicala. (la data 13-Oct-2008 Art. 29, alin. (3) din capitolul V, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 1. din Ordonanta urgenta 125/2008 )

(31) Functionarii publici, altii decât cei prevazuti la alin. (3), pot detine simultan functia publica si functia în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, cu obligatia respectarii regimului incompatibilitatilor si al conflictelor de interese care le este aplicabil. (la data 13-Oct-2008 Art. 29, alin. (3) din capitolul V, sectiunea 1 completat de Art. 1, punctul 2. din Ordonanta urgenta 125/2008 )

(4) FuncŃionarii publici se pot asocia în organizaŃii profesionale sau în alte organizaŃii având ca scop protejarea intereselor profesionale.

1. Dreptul de asociere este calificat în doctrina de specialitate ca fiind fundamentul indispensabil al celor mai multe libertăŃi colective.190 Legitimitatea unei asemenea calificări subzistă, în principal, în faptul că un grup poate să contrabalanseze, prin forŃa sa, forŃa puterilor publice. ConstituŃia, în articolul 40, garantează tuturor cetăŃenilor dreptul de liberă asociere în partide politice, sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Dreptul de asociere sindicală „este un drept fundamental, social politic, clasificat, de regulă, în categoria libertăŃilor de opinie, alături de libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare etc., cu

care şi prin care se explică în ce priveşte conŃinutul său”.191

Regimul acestui drept îl regăsim dezvoltat în Legea nr. 54 din 2003192 cu privire la sindicate. Un asemenea drept este recunoscut şi funcŃionarilor publici, cu anumite excepŃii. Art. 5 din vechea Lege a sindicatelor nr. 54/1991, în prezent abrogată, conŃinea o normă prohibitivă, în sensul că interzicea unor categorii de persoane să se constituie în sindicate. Aceste persoane erau evocate prin sintagma de salariaŃi bugetari, iar potrivit Legii nr. 188/1999, ele au devenit funcŃionari publici. Era vorba despre persoanele cu funcŃii de conducere sau care implică exerciŃiul autorităŃii de stat din cadrul unor autorităŃi publice sau al unor organe ale administraŃiei publice centrale şi al celei locale, precum şi judecătorii şi procurorii. ... citeste mai departe (1-7)


Art. 30 (1) FuncŃionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiŃiile legii. (2) FuncŃionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei.

1. Articolul 43 din ConstituŃie enumeră printre drepturile fundamentale ale cetăŃenilor şi dreptul la grevă, care, în formularea textului constituŃional, este recunoscut numai salariaŃilor200. Termenul


de „salariaŃi” folosit de legiuitorul constituant trebuie înŃeles într-o accepŃiune largă. Într-o asemenea perspectivă, trebuie admis că s-au avut în vedere şi funcŃionarii publici, nu numai salariaŃii201. Este vorba despre o lacună a constituantului, care în nici un caz nu poate determina concluzia că îi asimilează pe funcŃionarii publici salariaŃilor. După cum nici nu poate să însemne că a fost voinŃa legiuitorului constituant să îi excludă pe funcŃionarii publici de la exercitarea acestui drept

fundamental. Care, de altfel, a fost multă vreme interzis funcŃionarilor publici202. Textul face referire la exercitarea acestui drept „în condiŃiile legii”. Legea la care trimite textul este în prezent Legea nr. 168/1998 cu privire la soluŃionarea conflictelor de muncă203. ... citeste mai departe (1-8)


Art. 31 (la data 22-Jul-2008 Art. 31 din capitolul V, sectiunea 1 a se vedea recurs in interesul legii Decizia LXXVIII/2007 )

(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcŃionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului;**) (la data 21-Sep-2009 Art. 31, alin. (1), litera C. din capitolul V, sectiunea 1 a se vedea recurs in

interesul legii Decizia 20/2009 ) (la data 12-Nov-2009 Art. 31, alin. (1), litera C. din capitolul V, sectiunea 1 abrogat de Art. 49,

punctul 14. din partea III, capitolul VI din Legea 330/2009 )

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.**) (la data 21-Sep-2009 Art. 31, alin. (1), litera D. din capitolul V, sectiunea 1 a se vedea recurs in

interesul legii Decizia 20/2009 ) (la data 12-Nov-2009 Art. 31, alin. (1), litera D. din capitolul V, sectiunea 1 abrogat de Art. 49,

punctul 14. din partea III, capitolul VI din Legea 330/2009 )

(2) FuncŃionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiŃiile legii. (3) Salarizarea funcŃionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcŃionarii publici.

1. În cea mai limpede şi sintetică definiŃie, prin salariu se înŃelege contraprestaŃia angajatorului plătită pentru munca prestată de salariat în baza contractului individual de muncă226. Unul din cele mai importante drepturi acordate funcŃionarului public, ca de altfel oricărei persoane care desfăşoară o activitate utilă pentru societate, este salariul acesteia. Unii dintre autori îl denumesc „dreptul la remuneraŃie”227, el semnificând însă dreptul funcŃionarului public de a primi un salariu pentru activitatea prestată. Din modul în care este redactat textul, rezultă că legiuitorul a avut în vedere viziunea clasică, în care salariul reprezintă contraprestaŃia unei munci. O asemenea concluzie se desprinde prin interpretarea literară dar şi logică a textului, respectiv „Pentru activitatea desfăşurată, funcŃionarii publici au dreptul la un salariu ( ...)”228. Rezultă cel puŃin următoarele concluzii: ... citeste mai departe (1-5)


Art. 32 FuncŃionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaŃi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit.

Este cunoscut că anumite categorii de funcŃionari publici sunt obligate să poarte uniformă în timpul serviciului. Acestei obligaŃii îi corespunde dreptul respectivei categorii de funcŃionari publici de a primi gratuit de la instituŃia în care îşi desfăşoară activitatea uniforma respectivă240. Astfel art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliŃistului prevede că poliŃistul este funcŃionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuŃiile stabilite pentru PoliŃia Română prin lege, ca instituŃie specializată a statului. Rezultă că o categorie de funcŃionari publici cu statut special şi anume poliŃiştii este definită prin raportare la anumite elemente specifice ale statutului lor, printre care se regăseşte şi faptul că ei poartă, de regulă, uniformă. Prin conŃinutul articolului 30 din Legea nr. 188/1999 se asimilează uniforma de serviciu – ca regim juridic – cu echipamentul de protecŃie care se acordă potrivit Legii nr. 90/1996 a protecŃiei muncii, cu modificările ulterioare. Aşa cum s-a decis în practica judecătorească pentru salariaŃi, şi în cazul


funcŃionarilor publici ar fi inadmisibil ca în locul uniformei de serviciu să li se acorde o sumă de bani, chiar dacă ar exista acordul lor. ... citeste mai departe (-)


Art. 33 (1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcŃionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) Pentru orele lucrate din dispoziŃia conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcŃionarii publici de execuŃie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an.***)

1. Trebuie specificat faptul că, de regulă, funcŃionarii publici, prin specificul activităŃii lor, de cele mai multe ori în practică depăşesc cele 8 ore de lucru zilnice. SituaŃia frecventă a lucrului „peste program” se întâlneşte la funcŃionarii de conducere, însă legea le recunoaşte numai celor de execuŃie dreptul la orele suplimentare, pe considerentul că funcŃionarii publici de conducere, prin specificul activităŃii lor, sunt nevoiŃi să lucreze peste programul normal iar recompensa financiară pentru activitatea lor suplimentară se regăseşte în indemnizaŃia de conducere şi în alte stimulente aferente funcŃiei de conducere pe care o îndeplinesc. O a doua observaŃie constă în faptul că numai funcŃionarii de execuŃie sunt îndrituiŃi la recuperarea timpului lucrat peste program sau la plata majorată, cu un spor de 100% din salariul de bază. Precizăm, ca o carenŃă a legii, că nu se prevede în ce interval poate reveni recuperarea timpului lucrat peste program. În practică, recuperarea poate interveni în prima lună, abia în luna a doua funcŃionarii putând primi echivalentul în lei. ... citeste mai departe (1-4)


Art. 34 (1) FuncŃionarii publici pot fi aleşi sau numiŃi într-o funcŃie de demnitate publică, în condiŃiile legii. (2) ÎnalŃii funcŃionari publici şi funcŃionarii publici de conducere pot fi numiŃi în funcŃii de demnitate publică numai după încetarea, în condiŃiile legii, a raporturilor de serviciu. (21) Prin excepŃie de la alin. (2), funcŃionarii publici de conducere pot fi numiŃi în funcŃii de demnitate publică din cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi din cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice aflate în raporturi ierarhice cu aceasta. (la data 22-Jul-2012 Art. 34, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 5. din Legea 132/2012 )

(3) ÎnalŃii funcŃionari publici şi funcŃionarii publici de conducere pot candida pentru funcŃii de demnitate publică numai după încetarea, în condiŃiile legii, a raporturilor de serviciu.

1. Articolul consacră un alt drept, care a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, respectiv dreptul funcŃionarului public de a fi ales sau numit într-o funcŃie de demnitate publică. Necesitatea consacrării unui asemenea drept trebuie raportată, în primul rând, la dreptul de a fi

ales, garantat de articolul 37 din ConstituŃia României248 tuturor cetăŃenilor care îndeplinesc condiŃiile prevăzute de art. 16 alin. (3)249 şi nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3).250 Legea actuală nu le interzice funcŃionarilor publici să facă parte din partide politice. Recunoaşterea unui asemenea drept a impus crearea cadrului necesar pentru ca el să fie exercitat. Aceasta deoarece era inadmisibil din punct de vedere obiectiv ca o persoană să rămână şi funcŃionar public şi să exercite şi o demnitate publică, aleasă sau numită. De aceea, prin alin. (1) lit. d) a art. 95 se prevede că raportul de serviciu al funcŃionarului public se suspendă pe durata campaniei electorale. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 35 (1) FuncŃionarii publici au dreptul, în condiŃiile legii, la concediu de odihnă, la


concedii medicale şi la alte concedii. (2) FuncŃionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaŃia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.****) (la data 22-Jul-2008 Art. 35, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 a se vedea recurs in interesul legii

Decizia LXXVII/2007 ) (la data 20-Jan-2010 Art. 35, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 a se vedea recurs in interesul

legii Decizia 28/2009 ) (la data 01-Jan-2011 Art. 35, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 abrogat de Art. 39, litera D. din

capitolul IV din Legea 284/2010 )

1. ConstituŃia califică regimul concediului de odihnă ca pe o măsură de protecŃie socială, alături de

alte măsuri.253

Art. 35 alin. (1) consacră trei categorii de concedii pentru funcŃionarii publici şi anume: - concediul de odihnă; - concediile medicale; - alte categorii de concedii (exemplu concediul pentru studii). Astfel art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 123/2003 prevede că funcŃionarii publici pot beneficia, în afara concediului de odihnă, de zile de concediu plătite pentru anumite evenimente familiale deosebite. Textul nu se limitează să prevadă care sunt „evenimentele familiale deosebite” ci stabileşte şi numărul de zile care se pot acorda pentru fiecare dintre acestea, după cum urmează: pentru căsătoria funcŃionarului public – 5 zile lucrătoare; pentru naşterea sau căsătoria unui copil – 3 zile lucrătoare iar pentru decesul soŃului sau al unei rude ori afin până la gradul III inclusiv al funcŃionarului public – 3 zile lucrătoare. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 36 În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniŃiativa funcŃionarului public în cauză.

Prin acest articol se instituie un principiu proteguitor pentru funcŃionarul public şi anume interdicŃia ca în perioada în care se află în concediu de boală, de maternitate sau pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu să înceteze sau să se modifice altfel decât din iniŃiativa funcŃionarului public în cauză. Logica unei asemenea norme este dedusă din nevoia specială de protecŃie pentru funcŃionarul public aflat într-o situaŃie specială, datorită stării de sănătate, stării de maternitate sau de creştere şi îngrijire a copiilor minori. Subliniem că o prevedere similară există şi pentru salariaŃi, respectiv articolul 60 din Codul muncii. Numai că, în cazul salariaŃilor, legea interzice, în situaŃiile enumerate,256 doar concedierea salariaŃilor, nu şi modificarea raportului lor de muncă, situaŃie întâlnită în cazul funcŃionarilor publici. ... citeste mai departe (-)


Art. 37 AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să asigure funcŃionarilor publici condiŃii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.

1. Prin acest text de lege se instituie regimul protecŃiei funcŃionarului public în activitatea pe care o desfăşoară. Deoarece textul nu face o referire expresă la o lege specială, credem că în baza normei de trimitere prevăzută de articolul 103, regimul protecŃiei activităŃii funcŃionarului public este cel stabilit prin prevederile Legii nr. 319 din 2006 privind protecŃia securităŃii şi sănătăŃii în muncă257. Subliniem, în primul rând, caracterul imperativ al textului, care instituie în sarcina instituŃiilor publice obligaŃia de a asigura funcŃionarilor publici condiŃii normale de muncă şi igienă, astfel încât sănătatea şi integritatea fizică şi psihică să le fie ocrotită. În forma iniŃială a textului se făcea vorbire doar despre integritatea fizică. În urma modificării aduse prin Legea nr. 161/2003, acestui tip de integritate se adaugă şi integritatea psihică. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 38


FuncŃionarii publici beneficiază de asistenŃă medicală, proteze şi medicamente, în condiŃiile legii.

Dreptul la ocrotirea sănătăŃii îşi află reglementarea în articolul 34 din ConstituŃia României. El a fost receptat îndeosebi din Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale, care, în articolul 12 prevede dreptul persoanei de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mentală, drept care presupune şi obligaŃia de a se asigura tuturor cetăŃenilor mijloacele necesare realizării acestui deziderat. Individualizarea unui asemenea drept în cazul funcŃionarilor publici presupune, printre elementele specificate la articolul 37 şi dreptul la asistenŃă medicală, la proteze şi medicamente259, drept care urmează a fi exercitat în condiŃiile legii. Legiuitorul constituant se ocupă de această instituŃie şi în articolul 47 intitulat „nivelul de trai” care, în alineatul al doilea, reglementează, printre alte drepturi care au menirea să asigure un „nivel de trai decent”, şi dreptul la asistenŃă medicală în unităŃile sanitare de stat. ... citeste mai departe (-)


Art. 39 FuncŃionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.

1. Este o teză cu valoare axiomatică aceea că funcŃionarii publici, la fel ca şi salariaŃii, beneficiază de două categorii de drepturi băneşti: - drepturi cuvenite pe perioada cât sunt în activitate (salariul, sporuri, diferite indemnizaŃii); - drepturi cuvenite la încetarea activităŃii, în cazul funcŃionarului public la încetarea raportului de funcŃie publică. În această ultimă categorie se încadrează şi dreptul la pensie. 2. Doctrina occidentală defineşte pensia ca reprezentând un tip de remuneraŃie cuvenit

funcŃionarului public la încetarea exercitării funcŃiei, ca urmare a retragerii sale din activitate.260 Aceiaşi autori, fundamentând rolul pensiei, arată că acesta constă în a-i asigura fostului său funcŃionar putinŃa de a trăi în chip cuviincios atunci când vârsta, boala sau infirmităŃile nu i-ar

permite să-şi desfăşoare serviciul în mod normal261.


Art. 40 (1) În caz de deces al funcŃionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcŃionarului public decedat. (2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităŃii sau a instituŃiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.

Prin acest articol se reglementează un tip de pensie cuvenit anumitor membri ai familiei funcŃionarilor publici şi anume pensia de urmaş. Cu privire la pensia de urmaş, se aplică tot Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale care reprezintă drept comun şi pentru funcŃionarii publici. Textul conŃine şi unele reglementări referitoare la drepturile cuvenite urmaşilor până la stabilirea drepturilor de urmaş, fiind vorba despre drepturile băneşti cuvenite urmaşilor între momentul decesului funcŃionarului public şi momentul emiterii pensiei de urmaş. În această perioadă, urmaşul funcŃionarului public va primi salariul cuvenit funcŃionarului decedat în ultima lună de activitate, fie pe o perioadă de trei luni de la decesul funcŃionarului public, dacă decizia de pensionare se emite în acest interval, fie pentru o perioadă mai mare, până în momentul în care se emite decizia de pensionare. ... citeste mai departe (-)


Art. 41 (1) FuncŃionarii publici beneficiază în exercitarea atribuŃiilor lor de protecŃia legii. (2) Autoritatea sau instituŃia publică este obligată să asigure protecŃia funcŃionarului public împotriva ameninŃărilor, violenŃelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcŃiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituŃia publică va solicita


sprijinul organelor abilitate, potrivit legii. (3) Măsurile speciale de protecŃie pentru funcŃionarii publici cu atribuŃii de control şi inspecŃie, executare silită a creanŃelor bugetare, precum şi pentru alte categorii de funcŃionari publici care desfăşoară activităŃi cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici sau de către autorităŃi şi instituŃii publice, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

1. Este un drept fundamental al funcŃionarilor publici267, sancŃionat şi de legislaŃia penală prin incriminarea unor fapte ca reprezentând infracŃiuni (exemplu infracŃiunea de ultraj268). Prin modificarea din 2003 a legii s-a adus, ca element de noutate, prevederea potrivit căreia, în scopul garantării dreptului respectiv, autoritatea sau instituŃia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii. Nu a fost o modificare care să revoluŃioneze domeniul, cu atât mai mult cu cât se subînŃelege că şi în situaŃia în care legea nu conŃinea o asemenea prevedere, autoritatea sau instituŃia publică avea obligaŃia să procedeze la protejarea funcŃionarilor săi, apelând la factorii care realizează efectiv măsuri de protecŃie. Prin ultima modificare a legii s-a introdus un alineat nou, care instituie măsuri de protecŃie specială pentru anumite categorii de funcŃionari publici care sunt predispuşi, prin specificul funcŃiei lor, la riscul unor agresiuni din partea unor terŃi. Este vorba despre cei care exercită atribuŃii de control şi de inspecŃie, de execuŃie a creanŃelor bugetare precum şi alte categorii de funcŃionari publici a căror activitate implică un risc profesional deosebit. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 42 Autoritatea sau instituŃia publică este obligată să îl despăgubească pe funcŃionarul public în situaŃia în care acesta a suferit, din culpa autorităŃii sau instituŃiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuŃiilor de serviciu.

1. Legea consacră o asemenea formă de răspundere patrimonială ca pe un „drept” cuvenit funcŃionarului public din raŃiuni care Ńin de intenŃia de a conferi cât mai multă deschidere reglementării, perspectivă cât mai generoasă şi mai aptă de a determina calificarea legii de faŃă ca o lege care să satisfacă coordonatele europene al instituŃiei funcŃionarului public. Din modul în care este reglementat acest „drept” al funcŃionarului public, desprindem câteva coordonate: a) prin articolul 42 se consacră, în egală măsură, un drept al funcŃionarului public şi o obligaŃie a autorităŃii sau a instituŃiei publice. În termeni imperativi, textul prevede că „autoritatea sau instituŃia publică este obligată să îl despăgubească pe funcŃionarul public (...)”. b) condiŃiile în care se naşte dreptul funcŃionarului şi obligaŃia autorităŃii sunt circumstanŃiate de text, şi anume: ... citeste mai departe (1-3)


SECłIUNEA 2: Îndatoririle funcŃionarilor publici Art. 43 (1) FuncŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparŃialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici. (2) FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăŃirii activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor. (3) FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.

1. ÎnŃelegerea completă şi complexă a îndatoririlor funcŃionarilor publici, ca şi a răspunderii acestora, impune coroborarea prevederilor Statutului cu cele ale Codului de conduită a funcŃionarilor publici. Spre deosebire de actualul Cod al muncii, care nu mai face nici o referire la încălcarea normelor de comportare (aşa cum făcea Codul muncii anterior), Codul de conduită a funcŃionarilor publici


statuează, la nivel de principiu, cerinŃa respectării moralităŃii pentru funcŃionarul public. Este o deosebire calitativă esenŃială în concepŃia legiuitorului, faŃă de cea aplicabilă salariaŃilor. Se impune a fi făcută deosebirea între obligaŃiile de serviciu – adică obligaŃiile ce revin, potrivit specificului fiecărei funcŃii publice, cum ar fi ansamblul lucrărilor care trebuie efectuate de un anumit funcŃionar public – şi obligaŃiile de deontologie profesională. În timp ce obligaŃiile de serviciu vizează exclusiv activitatea desfăşurată la locul de muncă şi în legătură cu munca, obligaŃiile deontologice se referă fie la locul de muncă, fie în afara acestuia, inclusiv peste hotare, la cei care au atribuŃii internaŃionale. ... citeste mai departe (1-4)


Art. 44 (1) FuncŃionarilor publici le este interzis să ocupe funcŃii de conducere în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaŃiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaŃiilor ori asociaŃiilor care funcŃionează pe lângă partidele politice. (2) ÎnalŃilor funcŃionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaŃii cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaŃiile ori asociaŃiile care funcŃionează pe lângă partidele politice. (3) FuncŃionarii publici au obligaŃia ca, în exercitarea atribuŃiilor ce le revin, să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaŃie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.

1. Dreptul de asociere politică este recunoscut, aşa cum am arătat, prin articolul 98 situat în Cartea I, Titlul III al Legii nr. 161/2003, care prevede că funcŃionarii publici pot să fie membri ai partidelor legal constituite. Lor le este însă interzis să facă parte din organele de conducere ale partidului sau să exprime sau apere în mod public poziŃiile unui partid politic. Cu statut de îndatorire a funcŃionarilor publici, ei trebuie să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. Per a contrario, rezultă că funcŃionarii publici au dreptul să aibă convingeri şi preferinŃe politice, însă sunt obligaŃi să le exercite de o manieră în care să nu favorizeze vreun partid politic, să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru şi să nu facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. ... citeste mai departe (1-4)


Art. 45 (1) FuncŃionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin, precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. (2) FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. (3) FuncŃionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris, funcŃionarul public este obligat să o execute, cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia astfel de situaŃii.

1. În activitatea pe care o desfăşoară, un funcŃionar public duce la îndeplinire două categorii de atribuŃii: - atribuŃii specifice funcŃiei publice pe care o îndeplineşte, şi care sunt prevăzute în fişa postului; - atribuŃii care îi sunt delegate de funcŃionarii superiori sau de conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice, prin dispoziŃii verbale sau scrise.302 Din această perspectivă, prin alineatul (1) se prevede că funcŃionarul public răspunde de ducerea la îndeplinire a acestor două categorii de atribuŃii. DispoziŃia nou introdusă prin alineatul (2) este de natură să completeze regimul îndeplinirii obligaŃiilor profesionale ale funcŃionarilor publici. În forma actuală, articolul 45 consacră un principiu şi o excepŃie. Principiul constă în caracterul obligatoriu al îndeplinirii de către funcŃionari a dispoziŃiilor primite de

la şefii ierarhici303.

... citeste mai departe (1-2)



Art. 46 FuncŃionarii publici au obligaŃia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele, informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice, în condiŃiile legii, cu excepŃia informaŃiilor de interes public.

1. Spre deosebire de forma anterioară a legii, care consacra această îndatorire în două articole diferite, actuala reglementare le contopeşte într-o singură îndatorire. Îndatorirea de a respecta secretul de stat şi secretul profesional ca şi cea de confidenŃialitate, sunt

analizate şi sub titulatura de „discreŃie profesională”.310

În doctrina interbelică, a fost teoretizată obligaŃia de păstrare a secretului oficial, care viza informaŃiile care prin normele de organizare interioară erau calificate a reprezenta secret oficial.311

Doctrina occidentală uzitează cu conceptele de discreŃie şi secret profesional312 sau secretul

profesional al funcŃionarilor publici.313

Sintagma secret de serviciu evocă actele şi faptele prevăzute expres de o normă generală sau cu caracter intern, a cărei încălcare atrage sancŃiuni penale sau disciplinare.314 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 47 (1) FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alŃii, în considerarea funcŃiei lor publice, daruri sau alte avantaje. (2) La numirea într-o funcŃie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte, în condiŃiile legii, conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice declaraŃia de avere. DeclaraŃia de avere se actualizează anual, potrivit legii.

1. O asemenea obligaŃie este prevăzută în toate legislaŃiile privitoare la funcŃia publică.320 Ea este analizată, de regulă, sub denumirea de obligaŃie de dezinteresare şi face parte din categoria îndatoririlor care vizează, în egală măsură, atât viaŃa profesională, cât şi viaŃa privată a funcŃionarului public. Ea reprezintă o dimensiune a principiului „integrităŃii morale” prevăzut de art. 3 lit. f) din Codul de conduită, potrivit cu care funcŃionarului public îi este interzis să solicite sau să accepte direct ori indirect, pentru el sau pentru alŃii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcŃiei sau să beneficieze într-un fel de funcŃie. Analizând modul în care îşi află ea redactarea în legea de faŃă, se poate formula o apreciere pozitivă, deoarece este satisfăcut scopul instituŃiei, cu următoarele precizări: a) textul acoperă principalele posibilităŃi care pot înlesni interesul, şi anume solicitarea şi acceptarea de diferite daruri sau avantaje. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 48 (1) FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate. (2) FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii, cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii, precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri.

1. În sine, ca intenŃie, textul articolului 48 este clar. Dar nu credem că se justifica existenŃa lui de sine stătătoare, de vreme ce articolul 43 consacră îndatorirea generală a funcŃionarului public de a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu. O asemenea îndatorire ar fi putut, mai degrabă, să se regăsească în regulamentul de punere în aplicare a legii sau în acte de ordine interioară, nu neapărat în legea cadru privind statutul funcŃionarului public. El reprezintă, de fapt, o prezentare în detaliu a modului în care trebuie să se ducă la îndeplinire obligaŃiile de serviciu şi încă o prezentare nu tocmai inspirată. În forma anterioară, textul impunea funcŃionarilor publici obligaŃia de a rezolva în termenele

stabilite de superiorii ierarhici lucrările repartizate. Constatăm că el a fost modificat, în sensul că nu mai face referire la şefii ierarhici, singurii care


puteau repartiza spre rezolvare lucrările, ci la faptul că şefii ierarhici sunt acei care stabilesc termenele în care lucrările să fie rezolvate, termene care sunt obligatorii pentru funcŃionarii publici. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 49 FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor, stabilite potrivit legii.

1. Titlul IV al primei cărŃi a Legii nr. 161/2003 este consacrat conflictului de interese şi regimului incompatibilităŃilor în exercitarea demnităŃilor şi funcŃiilor publice, dispoziŃiile referitoare la funcŃionarii publici fiind plasate în capitolul II, secŃiunea a IV-a şi capitolul III, secŃiunea a V-a. Problema conflictului de interese este o problemă delicată şi importantă în orice stat, deoarece persoanele care sunt numite sau alese în funcŃii sau demnităŃi publice trebuie să slujească interesul general, binele public329. Conflictul de interese reprezintă situaŃia în care persoana care exercită o funcŃie sau o demnitate publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor ce-i revin potrivit ConstituŃiei şi tuturor

celorlalte acte normative în vigoare. O asemenea situaŃie ar determina pe titularul unei funcŃii sau demnităŃi publice să aleagă între interesul propriu sau interesul public şi este puŃin probabil ca alegerea ar fi alta decât cea care să-i ocrotească propriile interese. ... citeste mai departe (1-3)


SECłIUNEA 3: PerfecŃionarea profesională a funcŃionarilor publici (la data 08-Jan-2009 capitolul V, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 13601/2008 ) (la data 24-Sep-2008 capitolul V, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Hotarirea 1066/2008 )

Art. 50 FuncŃionarii publici au dreptul şi obligaŃia de a-şi îmbunătăŃi în mod continuu abilităŃile şi pregătirea profesională.

1. O inovaŃie pe care o împărtăşim şi pe care am susŃinut-o întotdeauna în lucrările noastre anterioare333 este consacrarea dublei naturi a perfecŃionării profesionale, de îndatorire, dar şi de drept, dat fiind faptul că în forma anterioară a legii era reglementată doar cu statut de îndatorire. Textul consacră, într-o formă amplă care presupune aspecte complexe, instituŃia perfecŃionării pregătirii profesionale care reprezintă, în egală măsură, o obligaŃie, dar şi un drept al funcŃionarului public, şi am constatat că legea, în noua sa formă, o consacră în această dublă ipostază.334 Acest lucru este în consonanŃă cu articolul 32 din ConstituŃie, care reglementează dreptul la învăŃătură, care reprezintă un drept fundamental al tuturor cetăŃenilor, este asigurat printr-o multitudine de forme335 legiuitorul constituant vorbind, într-o manieră exhaustivă, şi despre alte forme de instrucŃie şi perfecŃionare. Mai mult chiar, prin Legea de revizuire a fost completată sfera drepturilor fundamentale ale cetăŃeanului cu „accesul la cultură”, prevăzut de articolul 33, potrivit cu care libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naŃionale şi universale nu poate fi îngrădită. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 51 (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecŃionare profesională a funcŃionarilor publici organizată la iniŃiativa ori în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice. (2) Pe perioada în care funcŃionarii publici urmează forme de perfecŃionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaŃia în care acestea sunt: a) organizate la iniŃiativa ori în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice; b) urmate la iniŃiativa funcŃionarului public, cu acordul conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. (3) FuncŃionarii publici care urmează forme de perfecŃionare profesională, a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în Ńară sau


în străinătate, finanŃate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporŃional cu numărul zilelor de perfecŃionare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă. (4) FuncŃionarii publici care au urmat forme de perfecŃionare profesională, în condiŃiile alin. (3), ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziŃiilor art. 97 lit. b), d) şi e), ale art. 98 alin. (1) lit. f) şi g) sau ale art. 99 alin. (1) lit. d), înainte de împlinirea termenului prevăzut sunt obligaŃi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecŃionării, calculate în condiŃiile legii proporŃional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului. (5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. (6) În cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare, precum şi drepturile salariale primite în perioada perfecŃionării, calculate în condiŃiile legii, dacă acestea au fost suportate de autoritatea sau instituŃia publică.

1. Acest articol are un conŃinut complex, în care se regăsesc dezvoltate atât elemente ale dreptului la perfecŃionarea pregătirii profesionale, cât şi elemente ale obligaŃiei la perfecŃionarea pregătirii profesionale. Prin primul alineat se consacră obligaŃia autorităŃilor şi instituŃiilor publice de a-şi asigura, prin prevederi bugetare, sumele necesare pentru cheltuielile de perfecŃionare. Nu orice formă de perfecŃionare este suportată de autoritatea sau instituŃia publică în care funcŃionarul îşi desfăşoară activitatea. Potrivit legii, aceasta trebuie să-şi prevadă în buget şi poate efectiv suporta numai cheltuielile pentru perfecŃionarea organizată la iniŃiativa sau în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice. Dacă, în prima situaŃie, lucrurile sunt clare, participarea la forma de perfecŃionare trebuie să fie iniŃiată de autoritatea sau instituŃia publică, în cea de-a doua situaŃie lucrurile sunt relativ mai complicate, pentru că: ... citeste mai departe (1-5)


Art. 52 Nu constituie forme de perfecŃionare profesională şi nu pot fi finanŃate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.

Prin acest articol se clarifică o problemă care a stârnit anumite dispute în practică, anume care este accepŃiunea conceptului de formă de perfecŃionare profesională. Include orice modalitate prin intermediul căreia se poate realiza o perfecŃionare profesională sau sunt forme care, deşi prin conŃinutul şi specificul lor contribuie la perfecŃionarea profesională a funcŃionarilor publici, nu se încadrează în categoria celor la care funcŃionarii publici pot avea acces pe cheltuiala autorităŃii sau instituŃiei publice. Răspunsul îl regăsim în articolul 52, conform căruia nu pot fi finanŃate de la bugetul de stat studiile universitare sau cele doctorale. Nu putem împărtăşi formula din debutul articolului nu constituie forme de perfecŃionare profesională pe considerentul că şi acestea sunt forme de perfecŃionare profesională, numai că nu fac parte din categoria celor pe care autoritatea sau instituŃia publică să aibă obligaŃia să le finanŃeze. De aceea, în opinia noastră textul ar trebui să aibă următorul conŃinut: nu pot fi finanŃate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat, formulă pe care o propunem, de lege ferenda. ... citeste mai departe (-)


Art. 53 AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să comunice anual AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în condiŃiile legii, planul de perfecŃionare profesională a funcŃionarilor publici, precum şi fondurile prevăzute în bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfecŃionare profesională a funcŃionarilor publici, organizate la iniŃiativa ori în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice.

Prin acest articol se instituie obligaŃia autorităŃii sau instituŃiei publice de a comunica AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici două elemente, respectiv planul de perfecŃionare profesională a


forŃei de muncă şi fondurile prevăzute în bugetul anual propriu pentru acoperirea nevoilor de perfecŃionare cuprinse în acest plan. Se subînŃelege că acest plan trebuie în prealabil întocmit de autoritatea sau instituŃia publică, lucru pe care legea nu-l mai prevede, dar care se subînŃelege din formularea textului. Ar fi fost mai uşor, în opinia noastră, să se prevadă expres acest lucru, precum şi termenele până la care el trebuie întocmit.


CAPITOLUL VI: Cariera funcŃionarilor publici SECłIUNEA 1: Recrutarea funcŃionarilor publici Art. 54 Poate ocupa o funcŃie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiŃii: a) are cetăŃenia română şi domiciliul în România; b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit; c) are vârsta de minimum 18 ani împliniŃi; d) are capacitate deplină de exerciŃiu; e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcŃiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; f) îndeplineşte condiŃiile de studii prevăzute de lege pentru funcŃia publică; g) îndeplineşte condiŃiile specifice pentru ocuparea funcŃiei publice; h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni contra umanităŃii, contra statului sau contra autorităŃii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiŃiei, de fals ori a unor fapte de corupŃie sau a unei infracŃiuni săvârşite cu intenŃie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcŃiei publice, cu excepŃia situaŃiei în care a intervenit reabilitarea; h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni contra umanităŃii, contra statului sau contra autorităŃii, infracŃiuni de corupŃie şi de serviciu, infracŃiuni care împiedică înfăptuirea justiŃiei, infracŃiuni de fals ori a unei infracŃiuni săvârşite cu intenŃie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcŃiei publice; (la data 01-Feb-2014 Art. 54, litera H. din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 72 din titlul II

din Legea 187/2012 )

i) nu a fost destituită dintr-o funcŃie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani; j) nu a desfăşurat activitate de poliŃie politică, astfel cum este definită prin lege.

1. CondiŃiile pentru ocuparea unei funcŃii publice erau prevăzute, într-o formă anterioară a legii, la începutul acesteia, mai exact în articolul 6. S-a optat însă pentru soluŃia ca ele să fie consacrate în capitolul care reglementează cariera funcŃionarilor publici, mai exact recrutarea acestora, soluŃie pe care o împărtăşim. Constatăm totodată modificări şi în ceea ce priveşte conŃinutul condiŃiilor impuse pentru ocuparea unei funcŃii publice, pe care le vom dezvolta în cele ce urmează. Prin acest articol se consacră condiŃiile de acces într-o funcŃie publică. „CondiŃiile de acces la funcŃia publică, de regulă sunt înŃelese ca fiind acele elemente specifice funcŃiei publice, prin care legiuitorul urmăreşte să garanteze valorificarea profesională a viitorilor

funcŃionari şi să limiteze arbitrariul în selecŃie (…)”.340

RaŃiunile pentru care sunt instituite astfel de condiŃii sunt diferite. ... citeste mai departe (1-11)


Art. 55 Ocuparea funcŃiilor publice vacante şi a funcŃiilor publice temporar vacante se poate face numai în condiŃiile prezentei legi.

Este un articol care nu se regăsea în forma anterioară a legii, şi care are caracter exclusiv declarativ, ceea ce, în opinia noastră, îl goleşte de eficienŃă juridică. Este evident că o funcŃie publică, indiferent că este vacantă în mod temporar sau definitiv, nu poate fi ocupată decât în condiŃiile şi cu procedurile prevăzute de lege. Sau cel puŃin, aşa ar trebui să se întâmple. Spun aceasta pentru că în practică s-au constatat şi îndepărtări de la aceste rigori. Unul din cele mai elocvente şi chiar scandaloase exemple este cel prin care, la începutul anului 2006, prefecŃii în exerciŃiu au fost transformaŃi din demnitari politici în înalŃi funcŃionari publici în baza unui examen de atestare pe post, care nu numai că nu era permis de lege, dar a fost şi formal, că practic numai cine nu a vrut nu a promovat acel examen. Este inadmisibil ca dobândirea celui mai important


statut în ierarhia funcŃiilor publice, acela de înalt funcŃionar public, să fie obŃinută printr-un procedeu nepermis de lege şi formal ca şi mod de organizare şi exigenŃe. ... citeste mai departe (-)


Art. 56 Ocuparea funcŃiilor publice se face prin: a) promovare; b) transfer; c) redistribuire; c) redistribuire, în condiŃiile prevăzute de prezenta lege; (la data 29-Aug-2013 Art. 56, litera C. din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 2.

din Ordonanta urgenta 82/2013 )

d) recrutare; e) alte modalităŃi prevăzute expres de prezenta lege.

MutaŃii substanŃiale au intervenit în materia reglementării modalităŃilor de ocupare a unei funcŃii

publice vacante şi în regimul concursurilor. Dacă legea, în forma anterioară,374 promova concursul ca modalitate de intrare în corpul funcŃionarilor publici, articolul 56 vorbeşte despre modalităŃile de ocupare a unei funcŃii publice. Nu există sinonimie între expresiile intrarea în corpul funcŃionarilor publici şi ocuparea unei funcŃii publice, ceea ce ne determină să lansăm întrebarea în ce măsură concursul mai reprezintă sau nu modalitatea comună de intrare în corpul funcŃionarilor publici. Aceasta în condiŃiile în care legea, în forma actuală, nu mai face nici o referire în acest sens. În ceea ce ne priveşte, considerăm că răspunsul este pozitiv, în sensul că procedura concursului continuă să reprezinte forma obişnuită de intrare în corpul funcŃionarilor publici.375 ... citeste mai departe (-)


Art. 57 (1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcŃionarilor publici se face prin concurs, în limita funcŃiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcŃiilor publice. (2) CondiŃiile de participare şi procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii. (3) Concursul are la bază principiile competiŃiei deschise, transparenŃei, meritelor profesionale şi competenŃei, precum şi cel al egalităŃii accesului la funcŃiile publice pentru fiecare cetăŃean care îndeplineşte condiŃiile legale. (4) AnunŃul privind concursul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi într-un cotidian de largă circulaŃie, cu cel puŃin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. În mod excepŃional, termenul de 30 de zile poate fi redus, în condiŃiile legii, pentru concursul organizat în vederea ocupării funcŃiilor publice de execuŃie temporar vacante. (5) CondiŃiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie se stabilesc astfel: a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie de grad profesional asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie de grad profesional asistent din clasa a III-a; b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie de grad profesional principal; c) 9 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie de grad profesional superior. (6) CondiŃiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere se stabilesc astfel: a) 2 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru


ocuparea funcŃiilor publice de conducere de: şef birou, şef serviciu şi secretar al comunei, precum şi a funcŃiilor publice specifice asimilate acestora; b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a). b) 3 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a). (la data 11-Jul-2010 Art. 57, alin. (6), litera B. din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. I,


(7) Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere, candidaŃii trebuie să fi absolvit studii de masterat sau postuniversitare în domeniul administraŃiei publice, management ori în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice. *) CondiŃia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este obligatorie pentru recrutarea funcŃionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere, precum şi pentru funcŃionarii publici care ocupă o funcŃie publică de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. *) FuncŃionarii publici prevăzuŃi la alin. (1) sunt obligaŃi să îndeplinească condiŃia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termenul prevăzut, sub sancŃiunea eliberării din funcŃia publică. (la data 01-Jan-2010 Art. 57, alin. (7) din capitolul VI, sectiunea 1 in legatura cu Art. 37 din partea

II, capitolul IV din Legea 330/2009 )

*) CondiŃia prevăzută la art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este obligatorie pentru recrutarea funcŃionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere, precum şi pentru funcŃionarii publici care ocupă o funcŃie publică de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (la data 01-Jan-2011 Art. 57, alin. (7) din capitolul VI, sectiunea 1 in legatura cu Art. 31 din

capitolul III, sectiunea 5 din Legea 284/2010 )

1. Prin acest articol se consacră reglementări privind procedura de concurs şi condiŃiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare pentru participarea la concursul de recrutare. Articolul instituie atât reguli generale, cât şi reguli specifice pentru organizarea şi desfăşurarea concursului. Cât priveşte regulile generale, este vorba despre următoarele: a) instituirea concursului, ca şi modalitate prin care se realizează recrutarea în vederea intrării în corpul funcŃionarilor publici; b) concursul nu se poate realiza decât în limita funcŃiilor publice rezervate a fi ocupate prin această modalitate prin planul de ocupare a funcŃiilor publice; c) legalitatea concursului, în sensul că atât condiŃiile de participare cât şi procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii. Sintagma potrivit legii nu trebuie interpretată în sensul că legea, ca act juridic al Parlamentului trebuie să reglementeze aceste aspecte. Ea trebuie interpretată în sensul că legea stabileşte care va fi modalitatea în care atât condiŃiile cât şi procedura de concurs vor fi reglementate, şi anume printr-o hotărâre de Guvern, în prezent fiind vorba despre H.G. nr. 611 din 04.06.2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi

dezvoltarea carierei funcŃionarilor publici.376 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 58 (1) Concursul de recrutare pentru funcŃiile publice vacante din autorităŃile şi instituŃiile publice centrale este organizat, în condiŃiile legii, astfel: a) de către comisia prevăzută la art. 18 alin. (1) pentru înalŃii funcŃionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici; b) de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, pentru ocuparea funcŃiilor


publice de conducere generale şi specifice; c) de către autorităŃi şi instituŃii publice, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, pentru ocuparea funcŃiilor publice de execuŃie generale şi specifice. (2) Concursul de recrutare pentru funcŃiile publice vacante din autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică locală este organizat, în condiŃiile legii, astfel: a) de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, pentru funcŃiile publice de conducere din următoarele domenii: protecŃia copilului, evidenŃa informatizată a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane, integrare europeană, pentru secretarii unităŃilor administrativ-teritoriale, precum şi pentru funcŃiile publice de execuŃie din domeniul auditului public intern; b) de către autorităŃi şi instituŃii publice, pentru ocuparea funcŃiilor publice vacante, altele decât cele prevăzute la lit. a). (3) În situaŃia prevăzută la alin. (2) lit. b), autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică locală au obligaŃia de a informa AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici înainte cu 10 zile de demararea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursurilor. În situaŃia în care AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici constată că nu sunt îndeplinite condiŃiile legale privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor dispune amânarea sau suspendarea organizării şi desfăşurării concursului. (4) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici poate delega autorităŃilor sau instituŃiilor publice, în condiŃiile legii, competenŃa de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea funcŃiilor publice de conducere generale şi specifice. (5) (4)ÎnştiinŃarea va cuprinde în mod obligatoriu următoarele: a) identificarea funcŃiilor publice vacante prin denumire, categorie, clasă şi, după caz, grad profesional, precum şi compartimentul din care fac parte; b) condiŃiile de studii de specialitate şi, după caz, alte condiŃii specifice prevăzute în fişa postului pentru fiecare funcŃie publică vacantă; c) data propusă pentru organizarea concursului. (6) (5)În termen de 10 zile, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici verifică în baza de date privind evidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici dacă există funcŃionari publici care îndeplinesc condiŃiile pentru a fi redistribuiŃi. (6)(5) În termen de 10 zile, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici verifică în baza de date privind evidenŃa funcŃiilor publice şi a funcŃionarilor publici dacă există funcŃionari publici care îndeplinesc condiŃiile pentru a fi redistribuiŃi, pe baza acordului conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice. (la data 29-Aug-2013 Art. 58, alin. (6) din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 3.


(7) (6)În condiŃiile în care nu există funcŃionari publici care să poată fi redistribuiŃi, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici comunică autorităŃilor şi instituŃiilor publice desemnarea unui responsabil de procedură, funcŃionar public, reprezentant al acesteia în comisia de concurs. Responsabilul de procedură verifică îndeplinirea condiŃiilor legale de organizare şi desfăşurare a concursurilor şi îndeplineşte şi celelalte activităŃi corespunzătoare calităŃii de membru în comisia de concurs. (7)(6) În condiŃiile în care nu există funcŃionari publici care să poată fi redistribuiŃi sau conducătorii autorităŃilor ori instituŃiilor publice nu sunt de acord cu redistribuirea propusă, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici comunică autorităŃilor şi instituŃiilor publice desemnarea unui responsabil de procedură, funcŃionar public, reprezentant al acesteia în comisia de concurs. Responsabilul de procedură verifică îndeplinirea condiŃiilor legale de organizare şi desfăşurare a concursurilor şi îndeplineşte şi celelalte activităŃi corespunzătoare calităŃii de


membru în comisia de concurs. (la data 29-Aug-2013 Art. 58, alin. (7) din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 3.


(8) (7)Responsabilul de procedură sesizează cu celeritate AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici în situaŃia nerespectării de către autorităŃile şi instituŃiile publice a procedurii de organizare şi desfăşurare a concursurilor. Pe baza analizei sesizării formulate de responsabilul de procedură, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici dispune suspendarea organizării şi desfăşurării concursului. (9) (8)Responsabilul de procedură poate fi desemnat din cadrul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici sau din cadrul instituŃiei prefectului, pe baza propunerilor prefecŃilor. (la data 11-Jul-2010 Art. 58, alin. (4) din capitolul VI, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 5.


*) N.R.: Legea 140/2010 prevede la art. I pct 5: "La articolul 58, după alineatul (3) se introduc cinci noi alineate, alineatele (4)-(8)". Deoarece in Legea 188/1999, republicată in Monitorul Oficial 365/2007, exista deja alin. (4), am renumerotat alineatele nou introduse, acestea devenind (5)-(9). Pct. 4, art. I din OUG 105/2009, care modifică art. 58 [acesta fiind alcatuit din alineatele (1)-(3)], a fost declarat neconstituŃional prin Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1629/2009. Astfel, la data de 14 ianuarie 2010 art. 58 a revenit la forma anterioara modificarii aduse de OUG 105/2009. (la data 11-Jul-2010 Art. 58 din capitolul VI, sectiunea 1 in legatura cu Art. I, punctul 5. din Legea

140/2010 )

1. Prin acest articol se reglementează autorităŃile competente să organizeze concursul pentru ocuparea unei funcŃii publice. Legea face diferenŃă, din acest punct de vedere, pe de o parte, între funcŃiile publice centrale şi cele locale, iar pe de altă parte, între înaltele funcŃii publice, funcŃiile publice de conducere şi cele de execuŃie. A) Cât priveşte înaltele funcŃii publice, acestea se regăsesc numai la nivel central, iar concursul se organizează de către Comisia specială, constituită conform art. 18 alin. (1) din lege. B) Concursul pentru funcŃiile publice de conducere se organizează de AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor publici, pentru toate funcŃiile publice de conducere generale şi specifice, cu excepŃia celei de secretar de comună, şef birou şi şef serviciu. C) Concursul pentru funcŃiile publice de execuŃie şi pentru cele de conducere de secretar de comună, şef birou şi şef serviciu, se organizează de către autorităŃile şi instituŃiile publice. ... citeste mai departe (1-5)


Art. 59 Concursul pentru admiterea la programele organizate în condiŃiile legii pentru obŃinerea statutului de manager public se organizează şi se gestionează de instituŃiile abilitate potrivit legii să organizeze astfel de programe, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

Statutul funcŃionarului public denumit manager public este în prezent reglementat prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 92 din 24 iunie 2008,381 care a abrogat reglementarea anterioară,

reprezentată de OrdonanŃa de urgenŃă nr. 56/2004.382 Rolul managerului public, astfel cum este reglementat de art. 1 alin. (3) din actul normativ cadru, este de a asigura sprijin pentru politicile de reformă ale Guvernului României în ceea ce priveşte proiectarea şi implementarea de la nivelurile strategice la cele operaŃionale a procedurilor şi activităŃilor vizând accelerarea reformei administraŃiei publice centrale şi locale. Ocuparea unei funcŃii publice specifice de manager public se realizează de absolvenŃii programelor de formare specializată în administraŃia publică, cu durata de 2 ani sau de 1 an, organizate pentru obŃinerea statutului de manager public sau a programului Bursa specială „Guvernul României”, organizat pentru formarea managerilor din sectorul public, program instituit prin Legea nr. 157 din 14 mai 2004.383 Legea instituie însă condiŃia ca acesta să fie urmat de un program intensiv de formare specializată în administraŃia publică în România, ca o completare a cursurilor prevăzute la

art. 32 din Hotărârea Guvernului nr. 1516/2004,384 care să permită evaluarea absolvenŃilor acestei burse în aceleaşi condiŃii şi respectând aceleaşi criterii utilizate în cazul absolvenŃilor programelor de formare specializată pentru obŃinerea statutului de manager public cu durata de 2 ani sau de un an. NoŃiunea de „program de formare pentru dobândirea statutului de manager public” organizat de către Institutul NaŃional de AdministraŃie evocă, potrivit art. 3 alin. 2 din


O.U.G. nr. 92/2008, activităŃi de formare în Ńară şi, după caz, în străinătate, stagii practice în Ńară şi, după caz, în perioada vacanŃelor şi perioada de la absolvirea programelor respective până la numirea, în condiŃiile acestei OrdonanŃe, în funcŃia publică specifică de manager public. Cât priveşte promovarea acestor programe de formare, ea se realizează de Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, prin Unitatea centrală pentru reforma administraŃiei publice. Numărul de locuri pentru programele de formare se stabileşte de Unitatea centrală, pe baza propunerii AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, iar recrutarea şi selecŃia se fac de către Institutul NaŃional de AdministraŃie, printr-un concurs naŃional, organizat în condiŃiile legii şi ale normelor de punere în aplicare a

O.U.G. nr. 92/2008.385 ParticipanŃii la concurs care sunt declaraŃi admişi au obligaŃia să încheie cu Ministerul AdministraŃiei şi Internelor un angajament, prin care se obligă să lucreze 5 ani în administraŃia publică. Acest termen se calculează de la data primei numiri în funcŃia publică specifică de manager public. ParticipanŃii la programele de formare de 2 ani se numesc cursanŃi iar cei de la programele de un an se numesc stagiari, iar la finalizarea programelor primesc de la Institutul NaŃional de AdministraŃie un certificat de absolvire şi o adeverinŃă care atestă durata studiilor. ... citeste mai departe (-)


SECłIUNEA 2: Perioada de stagiu Art. 60 (1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuŃiilor şi responsabilităŃilor unei funcŃii publice, formarea practică a funcŃionarilor publici debutanŃi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraŃiei publice şi a exigenŃelor acesteia. (la data 22-Jul-2008 Art. 60, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 2 a se vedea recurs in interesul legii Decizia LXXVIII/2007 )

(2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcŃionarii publici de execuŃie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a. (la data 22-Jul-2008 Art. 60, alin. (2) din capitolul VI, sectiunea 2 a se vedea recurs in interesul legii Decizia LXXVIII/2007 )

1. În multe state selecŃia realizată în urma concursului nu atrage în mod automat numirea într-un post şi această numire presupune existenŃa unei perioade de probă.386

Cu mici excepŃii, în Europa,387 persoanele care au promovat concursul îşi păstrează statutul de candidaŃi, dar de data aceasta sunt candidaŃi pentru a ocupa o funcŃie publică definitivă. Pentru a putea obŃine statutul de funcŃionar definitiv, ei trebuie să parcurgă o anumită perioadă, denumită perioadă de probă sau perioadă de stagiu, la expirarea căreia, în urma unei evaluări (iar în unele state chiar în urma unor examene) vor fi titularizaŃi în funcŃia publică respectivă. Şi în dreptul comunitar al funcŃiei publice, o persoană care a fost selecŃionată prin concurs este Ńinută, de regulă, să efectueze un stagiu, înainte de a fi titularizată. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 61 (1) La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcŃionarul public debutant va fi: a) numit funcŃionar public de execuŃie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcŃiile publice prevăzute la art. 14, în gradul profesional asistent; b) eliberat din funcŃia publică, în cazul în care a obŃinut la evaluarea activităŃii calificativul "necorespunzător". (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) perioada de stagiu nu constituie vechime necesară pentru ocuparea unei funcŃii publice.

1. Terminarea perioadei de stagiu atrage fie: - definitivarea într-o funcŃie publică;

- eliberarea din funcŃia publică, în cazul în care calificativul obŃinut este necorespunzător.389

Prin alineatul al doilea se consacră o normă care nu se regăsea în forma anterioară a legii, pentru că regimul în ansamblu al perioadei de stagiu era diferit. Textul actual nu mai prevede, aşa cum făcea înainte art. 52 alin. (3), că perioada de stagiu este luată în considerare la calcularea vechimii în funcŃia publică. Regula însă subzistă şi ea este consacrată de o manieră implicită. Astfel, art. 61 alin. (2) dispune că în cazul în care funcŃionarul stagiar a obŃinut la evaluarea activităŃii calificativul necorespunzător, perioada de stagiu nu constituie vechime în funcŃia publică.



SECłIUNEA 3: Numirea funcŃionarilor publici Art. 62 (1) Numirea în funcŃiile publice din categoria înalŃilor funcŃionari publici se face în conformitate cu dispoziŃiile art. 19 alin. (1). (2) Numirea în funcŃiile publice de conducere pentru care se organizează concurs în condiŃiile art. 58 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. a) se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităŃilor sau instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (2) Numirea în funcŃiile publice de conducere pentru care se organizează concurs în condiŃiile art. 58 alin. (1) lit. b) se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităŃilor sau instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (la data 11-Jul-2010 Art. 62, alin. (2) din capitolul VI, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 140/2010 )

(3) Numirea în funcŃiile publice pentru care se organizează concurs în condiŃiile art. 58 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală. (3) Numirea în funcŃiile publice pentru care se organizează concurs în condiŃiile art. 58 alin. (1) lit. c) se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală care au organizat concursul. (la data 11-Jul-2010 Art. 62, alin. (3) din capitolul VI, sectiunea 3 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 140/2010 )

(4) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conŃină temeiul legal al numirii, numele funcŃionarului public, denumirea funcŃiei publice, data de la care urmează să exercite funcŃia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităŃii. (5) Fişa postului aferentă funcŃiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcŃionarului public. (6) La intrarea în corpul funcŃionarilor publici, funcŃionarul public depune jurământul de credinŃă în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcŃia publică definitivă. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să respect ConstituŃia, drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile Ńării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcŃia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu." Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. (7) Depunerea jurământului prevăzut la alin. (6) se consemnează în scris. Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcŃia publică. ObligaŃia de organizare a depunerii jurământului aparŃine persoanei care are competenŃa legală de numire.

1. Primul alineat reglementează modul de numire în funcŃiile publice, care este diferit în funcŃie de categoria înalŃilor funcŃionari publici, a funcŃionarilor publici de conducere şi a funcŃionarilor de execuŃie, cu anumite excepŃii. ÎnalŃii funcŃionari publici sunt numiŃi în funcŃie în condiŃiile reglementate de art. 19 alin. (1), urmând să identificăm, astfel: a) numirea de către Guvern, prin hotărâre, a prefectului şi a subprefectului;393 b) numirea de către primul-ministru, prin decizie, a secretarilor generali şi adjuncŃilor acestuia din ministere şi alte organe centrale de specialitate şi a inspectorilor guvernamentali; 2. ... citeste mai departe (1-7)



SECłIUNEA 4: Promovarea funcŃionarilor publici şi evaluarea performanŃelor profesionale Art. 63 În carieră, funcŃionarul public poate promova în funcŃia publică şi poate avansa în treptele de salarizare, în condiŃiile legii. Promovarea în clasă, promovarea în grade profesionale şi avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiŃionate de existenŃa unui post vacant. În carieră, funcŃionarul public poate promova în funcŃia publică, în condiŃiile legii. Promovarea în clasă şi promovarea în grade profesionale nu sunt condiŃionate de existenŃa unui post vacant. (la data 01-Jan-2011 Art. 63 din capitolul VI, sectiunea 4 modificat de Art. 41, punctul 1. din


1. Prin acest articol se consacră unul din drepturile fundamentale ale funcŃionarului public, care este analizat în doctrină şi prin sintagma „dreptul la carieră al funcŃionarului public”. El era recunoscut

în mod constant în doctrină, în mod specific încă din perioada interbelică.421 NoŃiunea de carieră evocă ansamblul situaŃiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu al funcŃionarului public până în momentul încetării acestui raport, în condiŃiile legii. Din interpretarea acestui text, rezultă două componente, respectiv dreptul de a promova şi dreptul de a avansa. În ceea ce ne priveşte, considerăm că distincŃia între promovare şi avansare este artificială, şi împărtăşim opinia conform căreia termenul care este cel mai corect de a fi folosit este cel de avansare, deoarece el evocă cel mai grăitor ideea de evoluŃie în cariera funcŃionarilor publici, „având un sens strict, faŃă de termenul de «promovare», care comportă mai multe

accepŃiuni, având un sens mult mai larg.”422


Art. 64 (la data 06-Jan-2010 Art. 64 din capitolul VI, sectiunea 4 a se vedea referinte de aplicare din

sectiunea 1 din Regulament din 2009 )

(1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcŃii publice superioare. (2) Promovarea în gradul profesional imediat superior celui deŃinut de funcŃionarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de funcŃionarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului. Fişa postului funcŃionarului public care a promovat în funcŃia publică se completează cu noi atribuŃii şi responsabilităŃi. (2) Promovarea în funcŃia publică de execuŃie în gradul profesional imediat superior celui deŃinut de funcŃionarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autorităŃile şi instituŃiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcŃionarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului. Fişa postului funcŃionarului public care a promovat în funcŃia publică se completează cu noi atribuŃii şi responsabilităŃi sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuŃiilor exercitate. (la data 11-Jul-2010 Art. 64, alin. (2) din capitolul VI, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 140/2010 )

1. SecŃiunea a IV-a a capitolului VI din prezenta lege este consacrată unor componente esenŃiale ale statutului juridic al funcŃionarului public, respectiv promovarea şi evaluarea performanŃelor profesionale ale funcŃionarilor publici.426 Promovarea este definită, prin articolul 64 din lege şi prin art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, ca reprezentând modalitatea de dezvoltare a carierei funcŃionarului public prin ocuparea, în condiŃiile legii, a unei funcŃii publice cu grad profesional superior celui deŃinut anterior promovării, sau dintr-o clasă superioară, ca urmare a obŃinerii unei diplome de nivel superior şi a promovării examenului sau concursului organizat în acest scop sau, în final, a unei funcŃii publice ca urmare a promovării examenului sau concursului organizat în acest sens. Se instituie principiul potrivit căruia promovarea într-o funcŃie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen. De aici problema în ce măsură mai reprezintă promovare ocuparea unei


funcŃii publice superioare vacante, dacă acest lucru se realizează tot prin concurs sau examen? Ce diferenŃă, reală, nu artificială, există între un concurs organizat pentru ocuparea unei funcŃii publice vacante obişnuite şi altul pentru ocuparea unei funcŃii superioare vacante obişnuite? Din nefericire, aceste aspecte nu au fost clarificate nici prin dispoziŃiile din H.G. nr. 611/2008 referitoare la evaluare şi la promovare. ... citeste mai departe (1-2)




(1) Examenul de promovare în gradul profesional se organizează de autoritatea sau instituŃia publică, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în limita funcŃiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate. (1) Concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se organizează de autoritatea sau instituŃia publică, în limita funcŃiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate. (la data 11-Jul-2010 Art. 65, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 140/2010 )

(2) Pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deŃinut, funcŃionarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: a) să aibă cel puŃin 4 ani vechime în gradul profesional al funcŃiei publice din care promovează; b) să aibă cel puŃin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează; c) să fi obŃinut cel puŃin calificativul "bine" la evaluarea performanŃelor individuale în ultimii 2 ani; d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancŃiune disciplinară neradiată în condiŃiile prezentei legi. (2) Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deŃinut, funcŃionarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: a) să aibă cel puŃin 3 ani vechime în gradul profesional al funcŃiei publice din care promovează; b) să aibă cel puŃin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează; (la data 01-Jan-2011 Art. 65, alin. (2), litera B. din capitolul VI, sectiunea 4 abrogat de Art. 41,

punctul 2. din capitolul IV din Legea 284/2010 )

c) să fi obŃinut cel puŃin calificativul «bine» la evaluarea anuală a performanŃelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici; d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancŃiune disciplinară neradiată în condiŃiile prezentei legi. (la data 11-Jul-2010 Art. 65, alin. (2) din capitolul VI, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 140/2010 )

(3) FuncŃionarii publici care nu îndeplinesc condiŃiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deŃinut pot participa la concursul organizat, în condiŃiile legii, în vederea promovării rapide în funcŃia publică. (4) Prevederile art. 58 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. (la data 11-Jul-2010 Art. 65, alin. (3) din capitolul VI, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 9. din Legea 140/2010 )

1. În ceea ce priveşte promovarea în gradul profesional, articolul 65 impune anumite reguli şi condiŃii. a) O primă regulă priveşte autoritatea competentă să organizeze examenul de promovare în grad profesional. Este vorba despre autoritatea sau instituŃia publică, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. b) O a doua regulă este aceea că promovarea se face în limita funcŃiilor publice destinate promovării. c) O a treia regulă este că promovarea trebuie să aibă în vedere încadrarea în fondurile bugetare ale fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice.


2. Referitor la condiŃiile impuse de lege pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior, acestea sunt: - să aibă o vechime de minim 4 ani în gradul profesional al funcŃiei publice din care se promovează; ... citeste mai departe (1-3)


Art. 66 Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcŃie publică de conducere, funcŃionarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: a) să fie absolvenŃi de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul administraŃiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice; b) să fie numiŃi într-o funcŃie publică din clasa I; c) să îndeplinească cerinŃele specifice prevăzute în fişa postului; d) să îndeplinească condiŃiile prevăzute la art. 57 alin. (6); e) să nu aibă în cazierul administrativ o sancŃiune disciplinară neradiată în condiŃiile prezentei legi.

1. Dacă articolul anterior consacra condiŃiile necesare promovării într-o funcŃie de execuŃie, prin acest articol sunt reglementate condiŃiile necesare participării la concursul organizat pentru ocuparea unei funcŃii publice de conducere. În ceea ce priveşte condiŃiile prevăzute de acest articol pentru a participa la concursul organizat pentru ocuparea unei funcŃii publice de conducere se impune mai întâi precizat faptul că persoanele respective trebuie să îndeplinească condiŃiile generale cerute pentru ocuparea oricărei funcŃii publice, al căror sediu îl reprezintă în prezent articolul 54 din legea de faŃă, iar acestora li se adaugă condiŃiile cerute pentru funcŃiile publice de conducere. Este vorba despre următoarele condiŃii: a) persoana să fie absolventă de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul administraŃiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 67 Avansarea în trepte de salarizare se face în condiŃiile legii privind sistemul unitar de salarizare a funcŃionarilor publici. (la data 01-Jan-2011 Art. 67 din capitolul VI, sectiunea 4 abrogat de Art. 41, punctul 3. din capitolul

IV din Legea 284/2010 )



(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, funcŃionarii publici de execuŃie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcŃii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraŃi, în condiŃiile legii. (1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcŃionarii publici de execuŃie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcŃii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraŃi, dacă studiile absolvite sunt în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau dacă autoritatea ori instituŃia publică apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităŃii. (la data 11-Jul-2010 Art. 68, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 140/2010 )

(2) Promovarea în condiŃiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcŃionarul public ca urmare a promovării examenului. (3) Promovarea în clasă nu se poate face pe o funcŃie publică de auditor sau de consilier juridic. (la data 11-Jul-2010 Art. 68, alin. (2) din capitolul VI, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 11.



În prima formă a legii, o asemenea dispoziŃie era inexistentă. Ea a fost introdusă în anul 2000, când s-a prevăzut că funcŃionarii publici care dobândesc o diplomă de studii de nivel superior avansează în categorie şi sunt numiŃi în noua funcŃie publică, în conformitate cu pregătirea profesională.431

Ne-am pus întrebarea, în lucrările noastre anterioare432, cum trebuie să interpretăm textul, dacă obŃinerea unei diplome de studii de nivel superior atrage sau nu avansarea obligatorie în categorie şi numirea într-o funcŃie publică corespunzătoare studiilor dobândite. RaŃiunea pentru care legiuitorul a instituit această normă a avut în vedere nu elementul formal, al faptului că s-a urmat o instituŃie de învăŃământ superior, ci aspectele de conŃinut, care vizează faptul că studiile superioare absolvite vor fi valorificate în activitatea de funcŃionar public şi vor atrage creşterea calităŃii acestei activităŃi. Dacă se absolvă însă o facultate care nu atrage asemenea consecinŃe, cum ar fi sport, arte plastice, turism, conservatorul etc., apreciem că nu subzistă obligaŃia avansării. Pentru a întări conŃinutul acestei opinii, evocăm faptul că persoanele care au titlul de doctor în ştiinŃe beneficiază de un supliment de 15%, însă legea impune, pentru acordarea acestui supliment, ca persoana să lucreze în domeniul în care a obŃinut doctoratul. Per a contrario, dacă îşi desfăşoară activitatea într-un alt sector, titularul statutului de doctor în ştiinŃe nu va beneficia de sporul respectiv. ... citeste mai departe (-)



sectiunea 4 din Regulament din 2009 ) (la data 06-Jan-2010 Art. 69 din capitolul VI, sectiunea 4 a se vedea referinte de aplicare din

sectiunea 3 din Regulament din 2009 ) (la data 22-Apr-2005 Art. 69 din capitolul VI, sectiunea 4 a se vedea referinte de aplicare din

Ordinul 206/2005 )

(1) Evaluarea performanŃelor profesionale individuale ale funcŃionarilor publici se face anual. (2) În urma evaluării performanŃelor profesionale individuale, funcŃionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: "foarte bine", "bine", "satisfăcător", "nesatisfăcător". (3) Calificativele obŃinute la evaluarea profesională sunt avute în vedere la: a) avansarea în treptele de salarizare; (la data 01-Jan-2011 Art. 69, alin. (3), litera A. din capitolul VI, sectiunea 4 abrogat de Art. 41,

punctul 4. din capitolul IV din Legea 284/2010 )

b) promovarea într-o funcŃie publică superioară; c) eliberarea din funcŃia publică. (4) În cadrul procesului de evaluare a performanŃelor profesionale ale funcŃionarilor publici se stabilesc cerinŃele de formare profesională a funcŃionarilor publici. (5) Metodologia de evaluare a performanŃelor profesionale individuale ale funcŃionarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, după consultarea organizaŃiilor sindicale ale funcŃionarilor publici, reprezentative la nivel naŃional.

1. Dacă, în forma anterioară a legii, acestei materii îi era consacrată o secŃiune, formată din patru articole (59-62), în prezent este vorba doar despre un articol, în care sunt concentrate elementele esenŃiale ale regimului juridic al evaluării. Procedura de evaluare a performanŃelor profesionale ale funcŃionarilor publici reprezintă un punct important în cariera fiecărei persoane din administraŃie.433 În doctrina occidentală, termenul consacrat este cel de „notare”, legiuitorul român a preferat însă unul mai emancipat, de „evaluare”. Împărtăşim opŃiunea legiuitorului, deoarece sensul este mai larg şi presupune mai multe aspecte decât cel de „notare”. De altfel, acest termen a pătruns în limbajul contemporan, inclusiv în Ńara noastră, revendicându-şi domenii cât mai mari de utilizare, în învăŃământ, în management etc. Autorii occidentali se exprimă în sensul că notarea şi avansarea funcŃionarului public trebuie abordate împreună,434 de fapt avansarea reprezentând o consecinŃă a unor notări pozitive şi fiind condiŃionată de astfel de evaluări. Nu poate fi avansat funcŃionarul public ale cărui rezultate au fost calificate ca fiind necorespunzătoare. ... citeste mai departe (1-2)



SECłIUNEA 5: Sistemul de promovare rapidă în funcŃia publică Art. 70 (1) Pot beneficia de sistemul de promovare rapidă în funcŃia publică: a) persoanele care au absolvit programe organizate, în condiŃiile legii, pentru obŃinerea statutului de manager public; b) funcŃionarii publici care au promovat concursul prevăzut la art. 65 alin. (3). (2) Pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcŃionarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiŃii: a) au cel puŃin 1 an vechime în gradul profesional al funcŃiei publice din care promovează; b) au obŃinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanŃelor profesionale individuale din ultimul an; c) nu au în cazierul administrativ o sancŃiune disciplinară neradiată în condiŃiile prezentei legi; d) au urmat cel puŃin o formă de perfecŃionare profesională în ultimul an. (3) Concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) se organizează anual, de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, în limita numărului de funcŃii publice rezervate promovării rapide.

Legea de faŃă instituie, practic, două modalităŃi de promovare în funcŃie publică: a) o promovare obişnuită, al cărei regim juridic l-am analizat anterior; b) o promovare rapidă, a cărei finalitate este accederea la procedeul de a promova a funcŃionarilor publici care nu îndeplinesc condiŃiile cerute de lege pentru a promova, dar care pot urma o procedură specială, sau au un statut special care le permite să promoveze în mod rapid. Din interpretarea alineatului (1) rezultă că au acces la promovarea rapidă numai două mari categorii de funcŃionari publici: fie cei care au statut de manager publici, obŃinut în urma cursurilor organizate în acest scop; fie cei care nu îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege pentru a promova în gradul profesional imediat superior celui deŃinut, dar pot participa la concursul de promovare rapidă organizat în condiŃiile legii. ... citeste mai departe (-)


Art. 71 (1) Perioada în care o persoană a urmat programe organizate, în condiŃiile legii, pentru obŃinerea statutului de manager public este asimilată perioadei de stagiu. (2) În cazul nepromovării programelor prevăzute la alin. (1), perioada de stagiu nu constituie vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcŃiilor publice şi nici vechime în funcŃia publică.

Legiuitorul asimilează perioada în care o persoană a urmat programul organizat pentru obŃinerea statutului de manager public perioadei de stagiu. Nu este suficient numai să se urmeze programul respectiv, el trebuie să fie şi promovat. Aceasta deoarece, în cazul nepromovării unui asemenea curs, perioada de stagiu care a fost obŃinută prin echivalarea programului de perfecŃionare nu mai constituie nici vechime în specialitatea studiilor absolvite, nici vechime în muncă.


CAPITOLUL VII: Acorduri colective. Comisii paritare Art. 72 (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice pot încheia anual, în condiŃiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcŃionarilor publici sau cu reprezentanŃii funcŃionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăŃirii condiŃiilor la locul de muncă; b) sănătatea şi securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecŃionarea profesională; e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecŃia celor aleşi în organele de conducere ale organizaŃiilor sindicale. (2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcŃionarii publici nu sunt


organizaŃi în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanŃii funcŃionarilor publici din respectiva autoritate sau instituŃie publică, desemnaŃi în condiŃiile legii. (3) Autoritatea sau instituŃia publică va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentanŃilor funcŃionarilor publici informaŃiile necesare pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în condiŃiile legii.

1. SemnificaŃia acordurilor colective Spre deosebire de trecut, când situaŃia juridică a funcŃionarilor era numai de natură reglementară, era monopolul legiuitorului, actuala reglementare aduce cu sine instituŃia acordurilor colective. În acest fel, funcŃionarul public, ca şi autoritatea sau instituŃia publică şi sindicatele, nu mai sunt Ńinute de respectarea doar a legii, ci şi al acordurilor colective, pentru prima dată în Ńara noastră, regimul juridic aplicabil funcŃionarilor publici încetând să mai fie cel exclusiv legal

(reglementar).439 Ele reprezintă un instrument juridic – corespondent al contractelor colective existente în cazul salariaŃilor440 – prin intermediul cărora sindicatele reprezentative ale funcŃionarilor publici şi autorităŃile şi instituŃiile publice pot stabili măsuri referitoare numai la problemele prevăzute de art. 72 alin. (1): constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăŃirii condiŃiilor la locul de muncă; sănătatea şi securitatea muncii; programul zilnic de lucru; perfecŃionarea pregătirii profesionale; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecŃia celor aleşi în organele de conducere ale organizaŃiilor sindicale. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 73 (1) În cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice se constituie comisii paritare. (2) În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanŃi desemnaŃi de conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice ş| de sindicatul reprezentativ al funcŃionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcŃionarii publici nu sunt organizaŃi în sindicat, reprezentanŃii lor vor fi desemnaŃi prin votul majorităŃii funcŃionarilor publici din respectiva autoritate sau instituŃie publică. (3) Modul de constituire, organizare şi funcŃionare a comisiilor paritare, precum şi componenŃa, atribuŃiile şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

1. Prin acest text se introduce un organ de gestiune a funcŃiei publice cunoscut în majoritatea sistemelor din alte state şi anume comisia paritară. Şi în dreptul comunitar al funcŃiei publice regăsim comisii paritare.446 În sens material, funcŃional, prin gestiunea funcŃiei publice se evocă actele juridice şi operaŃiunile materiale prin care se recrutează funcŃionarii publici şi se materializează situaŃia lor profesională (promovări, mutări, avansări etc.) inclusiv structurile de organizare a funcŃiei publice.447 În sens formal organic, termenul evocă autorităŃile şi organismele implicate în derularea activităŃilor de gestionare a funcŃiei publice, atât a celei de stat, cât şi a funcŃiei publice locale, considerată în FranŃa vreme îndelungată un fel de rudă săracă a funcŃiei publice de stat.448 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 74 (1) Comisiile paritare sunt consultate în următoarele situaŃii: a) la stabilirea măsurilor de îmbunătăŃire a activităŃii autorităŃilor şi instituŃiilor publice pentru care sunt constituite; b) la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a funcŃionarilor publici, dacă costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare; c) la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice; d) alte situaŃii prevăzute de lege. (2) În exercitarea atribuŃiilor, comisiile paritare emit avize consultative. (3) Comisiile paritare urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite între sindicatele reprezentative sau reprezentanŃii funcŃionarilor publici cu autorităŃile sau instituŃiile publice.


(4) Comisia paritară întocmeşte rapoarte trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiŃiile legii, pe care le comunică conducerii autorităŃii sau instituŃiei publice, precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale funcŃionarilor publici.

1. Prin acest articol se stabileşte competenŃa comisiei paritare, care, din punct de vedere al modului în care o concepe legiuitorul, cuprinde în prezent patru tipuri de activităŃi: a) activităŃi de consultare, comisiile paritare fiind astfel implicate, prin consultare, în stabilirea măsurilor care privesc îmbunătăŃirea activităŃii autorităŃilor sau instituŃiilor publice. b) activităŃi de supraveghere permanentă a modului de realizare a acordurilor stabilite între sindicatele reprezentative sau reprezentanŃii funcŃionarilor publici şi autorităŃile sau instituŃiile publice respective. Am constatat anterior că în componenŃa comisiilor paritare legea recomandă ca reprezentanŃii funcŃionarilor publici să facă parte fie din organele de conducere ale sindicatului reprezentativ, fie dintre funcŃionarii publici care participă la negocierea acordurilor cu autoritatea sau instituŃia publică. ... citeste mai departe (1-2)


CAPITOLUL VIII: SancŃiunile disciplinare şi răspunderea funcŃionarilor publici Art. 75 Încălcarea de către funcŃionarii publici, cu vinovăŃie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenŃională, civilă sau penală, după caz.

1. Ar fi fost mai riguros dacă titlul ar fi conŃinut cele două sintagme în forma inversată, adică „răspunderea şi sancŃiunile disciplinare aplicabile funcŃionarilor publici” sau, pur şi simplu, şi mai riguros numai „răspunderea funcŃionarilor publici”.457 Nu se impune ca în titlul unui capitol care reglementează instituŃia răspunderii funcŃionarilor publici să se regăsească referirea la sancŃiunile specifice uneia din formele de răspundere aplicabile lor. Prin articolul 75 se delimitează formele de răspundere aplicabile funcŃionarilor publici. Regimul juridic al funcŃionarilor publici presupune şi răspunderea acestora, al cărei scop îl reprezintă reprimarea greşelilor comise de agenŃii publici. Un asemenea scop are în vedere un singur aspect, care reprezintă numai unul din scopurile răspunderii, cel represiv. Ne raliem însă concepŃiei exprimate în doctrina de drept public458, potrivit căreia în oricare ramură de drept ne-am plasa răspunderea are două finalităŃi: ... citeste mai departe (1-3)


Art. 76 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanŃei judecătoreşti, în condiŃiile legii, împotriva autorităŃii sau instituŃiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim. (2) În cazul în care acŃiunea se admite şi se constată vinovăŃia funcŃionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituŃia publică. (3) Răspunderea juridică a funcŃionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

1. Prin acest articol se consacră o normă cu caracter de principiu, care permite oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim să se adreseze instanŃei judecătoreşti, chemând în judecată autoritatea sau instituŃia care i-a produs vătămarea prin actele administrative sau prin refuzul nejustificat de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim. Textul este sensibil apropiat de cel cuprins în articolul 52 din ConstituŃie şi în articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.464 Articolul 52 alin. (1) din legea fundamentală prevede că persoana vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.



Art. 77 (1) Încălcarea cu vinovăŃie de către funcŃionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice pe care o deŃin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. (2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor; c) absenŃe nemotivate de la serviciu; d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; e) intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal; f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor cu acest caracter; g)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităŃi cu caracter politic; i) refuzul de a îndeplini atribuŃiile de serviciu; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităŃi, conflicte de interese şi interdicŃii stabilite prin lege pentru funcŃionarii publici; k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcŃiei publice şi funcŃionarilor publici. (3) SancŃiunile disciplinare sunt: a)mustrare scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni; c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani; d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcŃia publică pe o perioadă de până la un an; d) retrogradarea în funcŃia publică pe o perioadă de până la un an. (la data 01-Jan-2011 Art. 77, alin. (3), litera D. din capitolul VIII modificat de Art. 41, punctul 5. din


e) destituirea din funcŃia publică. (4) La individualizarea sancŃiunii disciplinare se va Ńine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie şi consecinŃele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcŃionarului public, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiŃiile prezentei legi. (5) SancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare. (6) În cazul în care fapta funcŃionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracŃiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care instanŃa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal. (6) În cazul în care fapta funcŃionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracŃiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunŃării la urmărirea penală sau până la data la care instanŃa judecătorească dispune achitarea, renunŃarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.


(la data 01-Feb-2014 Art. 77, alin. (6) din capitolul VIII modificat de Art. 40, punctul 1. din titlul II din Legea 255/2013 )

(7) Pe perioada cercetării administrative, în situaŃia în care funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenŃa cercetarea administrativă, conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice are obligaŃia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenŃa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcŃionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităŃii ori instituŃiei publice. Art. 78 (1) SancŃiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică. (2) SancŃiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) -e) se aplică de persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică, la propunerea comisiei de disciplină. (3) SancŃiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcŃionarului public. Audierea funcŃionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancŃiunea nulităŃii. Refuzul funcŃionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraŃie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.

1. Vom începe analiza cu procedura de urmat, domeniu în care textul consacră o regulă şi o excepŃie490. Regula o reprezintă faptul că intervenŃia răspunderii disciplinare, prin aplicarea unei sancŃiuni, implică propunerea unui organ colegial numit comisia de disciplină. Aceasta vizează toate sancŃiunile disciplinare, cu excepŃia celei morale. ExcepŃia o reprezintă aplicarea sancŃiunii disciplinare fără a mai fi necesară propunerea comisiei de disciplină, la propunerea conducătorului compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea subiectul activ al abaterii disciplinare, şi vizează sancŃiunea mustrării scrise. Subliniem că această sancŃiune se aplică fără cercetare disciplinară a comisiei şi fără să fie necesară propunerea comisiei. Considerăm însă că este necesar ca titularul dreptului de sancŃionare, în speŃă conducătorul autorităŃii sau instituŃiei, trebuie să facă şi el o anumită cercetare pentru a vedea în ce măsură fapta s-a comis, cum s-a realizat aceasta şi dacă propunerea şefului ierarhic are temei sau este un mijloc de hărŃuire a funcŃionarului public. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 79 (1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancŃiunii disciplinare aplicabile funcŃionarilor publici din autorităŃile sau instituŃiile publice se constituie comisii de disciplină. (2) Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaŃiei sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităŃii funcŃionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcŃionarii publici nu sunt organizaŃi în sindicat. (3) Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulŃi membri şi, după caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice să cerceteze faptele sesizate şi să prezinte rezultatele activităŃii de cercetare. (4) Comisia de disciplină pentru înalŃii funcŃionari publici este compusă din 5 înalŃi funcŃionari publici, numiŃi prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. (5) Modul de constituire, organizare şi funcŃionare a comisiilor de disciplină, precum şi componenŃa, atribuŃiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

1.


În regimul juridic al comisiilor de disciplină au intervenit unele importante modificări, care sunt cuprinse atât în Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 251/2006, cât şi în Hotărârea de Guvern nr. 1344 din 31.10.2007496 privind normele de organizare şi funcŃionare a comisiilor de disciplină, care a abrogat vechea Hotârâre nr. 1210/2003 care reglementa această materie. Prin reglementarea legală anterioară fusese consacrată posibilitatea constituirii de comisii de disciplină, în funcŃie de numărul funcŃionarilor, pentru fiecare autoritate sau instituŃie publică

sau comisii comune pentru mai multe astfel de autorităŃi sau instituŃii.497

O asemenea posibilitate este în continuare recunoscută prin art. 5 din H.G. nr. 1344/2007, care prevede că prin excepŃie, comisia de disciplină poate fi constituită pentru mai multe autorităŃi sau instituŃii publice, în cazul în care în cadrul uneia dintre acestea îşi desfăşoară activitatea mai puŃin de 10 funcŃionari publici. O asemenea posibilitate este, de altfel, recunoscută şi în regimul instituŃiei similare existente la funcŃionarul public comunitar.498 ... citeste mai departe (1-3)


Art. 80 FuncŃionarul public nemulŃumit de sancŃiunea aplicată se poate adresa instanŃei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziŃiei de sancŃionare.

1. Este o dispoziŃie cu o semnificaŃie deosebită, prin intermediul căreia se tranşează cu claritate deosebirea de regim juridic dintre salariat şi funcŃionarul public. Faptul că legiuitorul trimite la legea contenciosului administrativ relevă apartenenŃa acestei instituŃii la ramura dreptului public, mai exact a dreptului administrativ, care nu exclude ci îngăduie, cum am avut prilejul să arătăm, pe parcursul întregii lucrări, existenŃa unor similitudini cu statutul juridic al salariatului. Prin articolul 80 se instituie principiul acŃiunii directe a funcŃionarului public în faŃa instanŃei de contencios administrativ, deci se consacră calea acŃiunii judiciare directe, fără calea acŃiunii administrativ jurisdicŃionale de atac. Textul prevede că funcŃionarul public nemulŃumit de sancŃiunea care i-a fost aplicată, poate solicita instanŃei de contencios administrativ anularea sau, după caz, modificarea actului sancŃionator. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 81 (1) Pentru evidenŃierea situaŃiei disciplinare a funcŃionarului public, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează. (2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancŃiunile disciplinare aplicate funcŃionarului public şi care nu au fost radiate în condiŃiile legii. (3) Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri: a) desemnarea unui funcŃionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcŃionarilor publici; b) desemnarea unui funcŃionar public în calitate de preşedinte şi membru în comisia de disciplină; c) desemnarea unui funcŃionar public ca membru în comisia paritară; d) ocuparea unei funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici sau categoriei funcŃionarilor publici de conducere; e) în orice alte situaŃii prevăzute de lege. (4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea: a) funcŃionarului public interesat; b) conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; c) preşedintelui comisiei de disciplină; d) altor persoane prevăzute de lege.

1. Prin acest articol se introduce, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 161/2003, o instituŃie inexistentă anterior în statutul funcŃionarului public, şi anume cazierul administrativ. RaŃiunea de a fi a cazierului administrativ nu constă numai în evidenŃierea situaŃiei disciplinare a funcŃionarilor publici. EvidenŃierea nu este un scop în sine. MotivaŃia ei este aceea de a permite accesul la diferite funcŃii în cariera administrativă al acelor funcŃionari publici care, pe lângă meritele profesionale, au şi calitatea morală care să le îngăduie să evolueze în carieră.


Aceasta deoarece, cum am menŃionat deja, pentru un funcŃionar public nu este suficient ca el să fie un bun profesionist sau chiar un profesionist de excepŃie. El trebuie să fie şi un om de o calitate morală deosebită, care, atât în viaŃa sa profesională, cât şi în viaŃa privată, să aibă un comportament cât mai exemplar.509 ... citeste mai departe (1-3)


Art. 82 (1) SancŃiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează: a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancŃiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a); b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancŃiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)-d); c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancŃiunea prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. e). (2) Radierea sancŃiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată prin act administrativ al conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice.

1. Radierea de drept a sancŃiunilor disciplinare este un principiu al regimului juridic al răspunderii

disciplinare a funcŃionarilor publici.511

Analizând articolul 82, vom constata că radierea de drept a sancŃiunilor disciplinare are următorul regim juridic: a) regăsim termene diferite în interiorul cărora intervine radierea, în funcŃie de sancŃiunile pe care ea le are în vedere. Astfel, sancŃiunea morală se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare; restul sancŃiunilor (cu excepŃia destituirii din funcŃie) se radiază de drept în termen de 1 an, calculat de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate. Comparând textul modificat cu cel prevăzut anterior, vom constata că termenele în care intervine radierea de drept au fost scurtate la jumătate, faŃă de cele prevăzute anterior.512 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 83 (1) Răspunderea contravenŃională a funcŃionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenŃie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. (2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii funcŃionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea sau instituŃia publică în care este numit funcŃionarul public sancŃionat.

Cea de-a doua formă de răspundere aplicabilă funcŃionarilor publici este răspunderea contravenŃională, care intervine atunci când funcŃionarul public a săvârşit o contravenŃie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.514 Rezultă că trebuie să facem distincŃie între două categorii de fapte care se raportează la calitatea contravenientului: - fapte comise de funcŃionarul public ca persoană, ca simplu cetăŃean; - fapte comise ca funcŃionar public, anumite contravenŃii în timpul serviciului şi care au legătură cu

serviciul.515

ContravenŃia reprezintă, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002,516 fapta săvârşită cu vinovăŃie, stabilită şi sancŃionată prin lege, prin ordonanŃă sau prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. După cum se susŃine în doctrină, contravenŃia poate fi analizată dintr-o triplă perspectivă. Din punct de vedere social, ea ne apare ca o faptă prin care se cauzează o vătămare unui subiect de drept sau se pune în pericol ordinea socială. Din punct de vedere material, ea se prezintă ca o deviere de conduită a unui membru al societăŃii, iar din

perspectivă morală, contravenŃia apare ca o activitate contrară conştiinŃei etice.517

... citeste mai departe (-) VEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic

Art. 84 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii sau instituŃiei publice în care funcŃionează;


b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică, în calitate de comitent, unor terŃe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

1. Cea de-a treia formă de răspundere pe care o reglementează legea cadru o reprezintă răspunderea civilă. Legiuitorul a optat, în ceea ce priveşte funcŃionarul public, pentru renunŃarea la răspunderea materială în accepŃiunea dată ei în anii socialismului, adică o răspundere care era doar pentru prejudiciul efectiv (damnum emergens), nu şi pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans).524 Aşadar, ca şi salariatul, funcŃionarul va răspunde atât pentru damnum emergens, cât şi pentru lucrum cessans.525 Sub aspectul cauzelor care determină intervenŃia răspunderii civile aplicabile funcŃionarilor publici, astfel cum se desprind ele din interpretarea articolului 84, constatăm că este vorba despre: - prejudicierea, cu vinovăŃie, a patrimoniului autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcŃionarul public; ... citeste mai departe (1-5)


Art. 85 (1) Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice în situaŃiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispoziŃii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaŃia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. (21) Ordinul sau dispoziŃia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acŃiunii la instanŃa de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (la data 15-Feb-2013 Art. 85, alin. (2) din capitolul VIII completat de Art. 34 din titlul IV din Legea

76/2012 )

(3) Dreptul conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

1. Deşi legiuitorul a renunŃat la instituŃia răspunderii materiale, sunt menŃinute instituŃiile procedurale care erau specifice acesteia potrivit vechiului Cod al muncii (în prezent desfiinŃate), respectiv dispoziŃie sau ordin de imputare,536 sau asumarea unui angajament de plată. Constatăm că din punct de vedere procedural, procedura recuperării pagubei (prin emiterea unei decizii de imputare sau prin asumarea unui angajament de plată) a fost integral preluată din

vechiul Cod al muncii [art. 107 alin. (1) şi (2)].537 Precizăm însă că în prezent legiuitorul noului Cod al muncii a eliminat posibilitatea de a se stabili răspunderea patrimonială a salariatului pe calea emiterii unei decizii de imputare, dacă salariatul nu îşi asumă, în scris, un angajament de plată. În prezent, stabilirea răspunderii patrimoniale are loc pe cale amiabilă, sau dacă nu s-a ajuns la o rezolvare în mod amiabil, numai pe cale judecătorească, prin admiterea, în tot sau în parte, a acŃiunii formulată de cel păgubit (salariat sau angajator) la instanŃa competentă să soluŃioneze conflictul de drepturi respectiv.538 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 86 (1) Răspunderea funcŃionarului public pentru infracŃiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuŃiile funcŃiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. (2) În cazul în care funcŃionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracŃiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică va dispune suspendarea funcŃionarului public din funcŃia publică pe care o deŃine. (3) Dacă instanŃa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului


penal, suspendarea din funcŃia publică încetează, iar funcŃionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcŃia publică deŃinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. (3) În cazul în care s-a dispus clasarea sau renunŃarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunŃarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcŃia publică încetează, iar funcŃionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcŃia publică deŃinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. (la data 01-Feb-2014 Art. 86, alin. (3) din capitolul VIII modificat de Art. 40, punctul 2. din titlul II


(4) În situaŃia în care nu sunt întrunite condiŃiile pentru angajarea răspunderii penale, iar fapta funcŃionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă. (5) De la momentul începerii urmăririi penale, în situaŃia în care funcŃionarul public poate influenŃa cercetarea, persoana care are competenŃa numirii în funcŃia publică are obligaŃia să dispună mutarea temporară a funcŃionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităŃii ori instituŃiei publice. (5) De la momentul punerii în mişcare a acŃiunii penale, în situaŃia în care funcŃionarul public poate influenŃa cercetarea, persoana care are competenŃa numirii în funcŃia publică are obligaŃia să dispună mutarea temporară a funcŃionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităŃii ori instituŃiei publice. (la data 01-Feb-2014 Art. 86, alin. (5) din capitolul VIII modificat de Art. 40, punctul 2. din titlul II


1. Textul reglementează ultima şi cea mai gravă formă de răspundere aplicabilă funcŃionarilor publici, respectiv răspunderea penală. Ea intervine pentru infracŃiunile săvârşite în timpul serviciului sau care au legătură cu atribuŃiile funcŃiei publice pe care funcŃionarul public o

exercită.543

Din interpretarea acestui text rezultă că funcŃionarul public săvârşeşte două categorii de infracŃiuni: unele care privesc funcŃia publică pe care acesta o exercită, care au legătură cu aceasta, iar altele care nu au legătură cu aceasta. Trebuie avute în vedere,544 alături de infracŃiunile prevăzute de Codul penal, şi infracŃiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie545 potrivit căreia sunt infracŃiuni de corupŃie cele prevăzute la articolele 254-257 din

Codul penal şi la articolele 61 şi 62 din Legea nr. 161/2003. Aceste infracŃiuni pot fi săvârşite atât de funcŃionarii publici, cât şi de alŃi funcŃionari sau persoane care exercită unele funcŃii, însărcinări, atribuŃii de control sau care participă la luarea unor decizii. ... citeste mai departe (1-4)


CAPITOLUL IX: Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu SECłIUNEA 1: Modificarea raportului de serviciu Art. 87 (1) Mobilitatea în cadrul corpului funcŃionarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel: a) pentru eficientizarea activităŃii autorităŃilor şi instituŃiilor publice; b) în interes public; (la data 11-Jul-2010 Art. 87, alin. (1), litera B. din capitolul IX, sectiunea 1 abrogat de Art. I,


c) în interesul funcŃionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcŃia publică. (2) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarilor publici de execuŃie şi funcŃionarilor publici de conducere are loc prin: a) delegare;


b) detaşare; c) transfer; d)mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităŃii sau instituŃiei publice; d)mutarea în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităŃii sau instituŃiei publice, în condiŃiile prezentei legi; (la data 11-Jul-2010 Art. 87, alin. (2), litera D. din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I,


e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere. (3) Dacă mobilitatea funcŃionarilor publici de execuŃie şi a funcŃionarilor publici de conducere se dispune în interes public, în condiŃiile legii, funcŃionarii publici nu pot refuza aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi d), cu excepŃia cazurilor prevăzute la art. 89 alin. (3), sub sancŃiunea eliberării din funcŃia publică. În aceste cazuri, modificarea raportului de serviciu se dispune de către persoana care are competenŃa de numire în funcŃia publică, cu avizul sau la solicitarea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (la data 11-Jul-2010 Art. 87, alin. (3) din capitolul IX, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 14. din

Legea 140/2010 )

1. Una din dimensiunile statutului juridic al personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice este mobilitatea personalului, o instituŃie recunoscută şi în sistemele de drept ale altor state, recunoscută şi de alte reglementări referitoare la organizarea şi funcŃionarea unor autorităŃi publice şi consacrată în prezent şi prin legea-cadru privind statutul funcŃionarilor publici. Cât priveşte alte reglementări care prevăd mobilitatea personalului, Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi a României, cu modificările şi

completările ulterioare, republicată,550 prevede, în articolul 52, că personalul de specialitate al CurŃii de Conturi, inclusiv cel cu funcŃii de conducere, este supus mobilităŃii în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activităŃii CurŃii de Conturi, şi în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 88 (1) Delegarea se dispune în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice în care este încadrat funcŃionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. (2) FuncŃionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaŃii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea sănătăŃii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. (3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcŃionarului public. (4) Pe timpul delegării funcŃionarul public îşi păstrează funcŃia publică şi salariul, iar autoritatea sau instituŃia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării şi al indemnizaŃiei de delegare.

1. O definiŃie legală a acestei instituŃii o regăsim în articolul 43 din Codul muncii potrivit căruia delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziŃia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuŃiilor de serviciu, în afara locului său de muncă. Acestor trăsături, le mai poate fi adăugat faptul că ea impune acordarea unor drepturi obligatorii persoanelor delegate.554 Codul muncii o reglementează în articolele 42-47, ea putând avea o durată de cel mult 60 de zile, care poate fi prelungită cu maxim aceeaşi perioadă. 2. Prin articolul 88 din Statut, se consacră următorul regim al delegării funcŃionarului public; - poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an, putându-se


prelungi numai cu acordul scris al funcŃionarului public; ... citeste mai departe (1-2)


Art. 89 (1) Detaşarea se dispune în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcŃionarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcŃionar public poate fi detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. (2) Detaşarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcŃionarului public corespunde atribuŃiilor şi responsabilităŃilor funcŃiei publice, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcŃionarului public. Detaşarea se poate dispune şi pe o funcŃie publică de conducere, cu aplicarea dispoziŃiilor art. 92 alin. (2), dacă funcŃionarul public îndeplineşte condiŃiile de studii şi vechime în specialitatea studiilor şi dacă nu există în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice funcŃionari publici care să exercite cu caracter temporar funcŃia publică. FuncŃionarul public poate fi detaşat pe o funcŃie publică inferioară, numai cu acordul său scris. (21) În mod excepŃional, detaşarea se poate dispune şi pe o funcŃie publică din categoria înalŃilor funcŃionari publici, cu aplicarea prevederilor art. 92 alin. (11), dacă funcŃionarul public îndeplineşte condiŃiile de studii şi de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcŃiei publice în condiŃiile prezentei legi. În acest caz, detaşarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire a funcŃionarilor publici care ocupă funcŃii publice din categoria înalŃilor funcŃionari publici, la propunerea conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcŃionarul public detaşat. (22) FuncŃionarii publici cu statut special pot fi detaşaŃi pe funcŃii publice generale echivalente funcŃiilor publice specifice ocupate, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1)-(21) şi cu respectarea prevederilor art. 110. (23) FuncŃionarii publici pot fi detaşaŃi şi pe funcŃii publice cu statut special, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, cu respectarea prevederilor art. 110. (la data 11-Jul-2010 Art. 89, alin. (2) din capitolul IX, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 15.


(3) FuncŃionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaŃii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea sănătăŃii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea; d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiŃii corespunzătoare de cazare; e) este singurul întreŃinător de familie; f)motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării. (4) Pe perioada detaşării funcŃionarul public îşi păstrează funcŃia publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcŃiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituŃia publică beneficiară este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puŃin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaŃiei de detaşare.

1. Spre deosebire de delegare, prin detaşare persoana respectivă este dislocată temporar556 din unitatea sau instituŃia în care îşi desfăşoară activitatea şi integrată într-o altă unitate sau instituŃie.


Autorii francezi definesc detaşarea funcŃionarului public ca reprezentând o situaŃie în care funcŃionarul se află plasat în afara corpului său de origine557 continuând să beneficieze, în acest

corp, de drepturile la avansare şi la retragere.558

În cazul salariatului, detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an, care poate fi prelungită din 6 în 6 ani, cu acordul ambelor părŃi, potrivit art. 46 din Codul muncii. Articolul 89 consacră un regim al detaşării funcŃionarului public care prezintă atât elemente comune cu instituŃia similară aplicabilă salariaŃilor, cât şi anumite particularităŃi.559 ... citeste mai departe (1-2)


Art. 90 (1) Transferul poate avea loc după cum urmează: a) în interesul serviciului; b) la cererea funcŃionarului public. (2) Transferul se poate face într-o funcŃie publică pentru care sunt îndeplinite condiŃiile specifice prevăzute în fişa postului. (3) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcŃionarului public transferat. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcŃionarul public transferat are dreptul la o indemnizaŃie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituŃia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. (4) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcŃie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcŃia publică deŃinută de funcŃionarul public sau într-o funcŃie publică de nivel inferior. (5) Transferul la cerere se face într-o funcŃie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional sau într-o funcŃie publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcŃionarului public de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice la care se solicită transferul, în acest caz, transferul poate avea loc numai între autorităŃi sau instituŃii publice din administraŃia publică centrală, între autorităŃi administrative autonome ori, după caz, între autorităŃi sau instituŃii publice din administraŃia publică locală. (6) În cazul funcŃionarilor publici de conducere transferul se poate realiza pe funcŃii publice de conducere ale căror atribuŃii sunt similare cu atribuŃiile funcŃiei publice de pe care se efectuează transferul, cu respectarea prevederilor alin. (2), (4) şi (5). (6) În cazul funcŃionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe funcŃii publice de conducere de acelaşi nivel sau, după caz, de nivel inferior, ale căror condiŃii de ocupare şi experienŃă profesională necesară în vederea ocupării sunt similare cu cele ale funcŃiei de pe care se efectuează transferul, cu respectarea prevederilor alin. (2), (4) şi (5). AutorităŃile sau instituŃiile publice între care se realizează transferul sunt obligate să verifice îndeplinirea condiŃiei de similaritate a condiŃiilor de ocupare şi a experienŃei profesionale. (la data 11-Jul-2010 Art. 90, alin. (6) din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 16. din Legea 140/2010 )

(7) AutorităŃile sau instituŃiile publice au obligaŃia de a asigura publicitatea funcŃiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere. În situaŃia în care doi sau mai mulŃi funcŃionari publici solicită ocuparea unei funcŃii publice vacante prin transfer la cerere, selecŃia se face pe bază de interviu. (8) Prin excepŃie de la prevederile alin. (5), în cazul înalŃilor funcŃionari publici, transferul la cerere se poate dispune de persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcŃionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice în a cărei structură se găseşte funcŃia publică vacantă pe care urmează a fi transferat, cu îndeplinirea condiŃiilor specifice prevăzute pentru (la data 11-Jul-2010 Art. 90, alin. (7) din capitolul IX, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 17.



1. Sunt reglementate cele două modalităŃi tradiŃionale ale transferului, transferul în interesul serviciului şi transferul la cererea funcŃionarului public. Se consacră principiul potrivit căruia instituŃia transferului este condiŃionată de îndeplinirea, de către funcŃionarul public supus transferului, a condiŃiilor necesare potrivit fişei postului respectiv. Indiferent de forma transferului, se impune acordul scris al funcŃionarului public. În cazul transferului la cerere, acordul este dedus, de o manieră implicită, din însăşi cererea de transfer. În cazul transferului în interesul serviciului, articolul 90 alin. (3) impune în mod expres acordul scris al funcŃionarului public. Ambele forme de transfer se pot realiza pe o funcŃie publică echivalentă sau pe o funcŃie publică de nivel superior. FuncŃionarului public transferat în interesul serviciului îi sunt recunoscute anumite drepturi de natură patrimonială, prin care se urmăreşte acoperirea cheltuielilor atrase de transfer, şi anume: ... citeste mai departe (1-2)


Art. 91 (1) Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităŃii sau instituŃiei publice poate fi definitivă sau temporară. (2) Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele situaŃii: a) când se dispune de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcŃionarul public, pe o funcŃie publică vacantă de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzător funcŃiei publice deŃinute, cu respectarea pregătirii profesionale a funcŃionarului public şi a salariului acestuia. În acest caz este necesar acordul scris al funcŃionarului public; b) la solicitarea justificată a funcŃionarului public, cu aprobarea conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice, pe o funcŃie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcŃionarului public; c) în alte situaŃii prevăzute de dispoziŃiile legale. (3) Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice, de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcŃionarul public. (4) Mutarea temporară sau definitivă în cadrul altui compartiment poate fi solicitată de funcŃionarul public în cazul în care starea sănătăŃii, dovedită cu certificat medical, nu îi mai permite desfăşurarea activităŃii în acel compartiment. Mutarea se poate face pe o funcŃie publică corespunzătoare, dacă funcŃionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească noile atribuŃii care îi revin. (5) Dacă mutarea se dispune în altă localitate, funcŃionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 90 alin. (3). (6) FuncŃionarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a autorităŃii sau instituŃiei publice în altă localitate, dacă se află în una dintre situaŃiile prevăzute la art. 89 alin. (3). (1) Mutarea în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităŃii sau instituŃiei publice poate fi definitivă ori temporară. (2) Mutarea definitivă poate avea loc în următoarele situaŃii: a) când se dispune de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcŃionarul public pe o funcŃie publică vacantă echivalentă, de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, de acelaşi grad profesional, sau pe o funcŃie publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condiŃiile specifice prevăzute în fişa postului. În cazuri temeinic justificate, mutarea se poate dispune motivat de conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice, cu repartizarea postului corespunzător funcŃiei deŃinute de funcŃionarul public. În oricare dintre situaŃii este necesar acordul scris al funcŃionarului public;


b) la solicitarea justificată a funcŃionarului public, cu aprobarea conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice, pe o funcŃie publică vacantă echivalentă, de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, la acelaşi grad profesional, sau pe o funcŃie publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condiŃiile specifice prevăzute în fişa postului; c) în alte situaŃii prevăzute de dispoziŃiile legale. (3) În cazul înalŃilor funcŃionari publici, mutarea definitivă se poate dispune de persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcŃionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice în care se găseşte funcŃia publică de conducere ori de execuŃie vacantă pe care urmează a fi mutat definitiv, cu îndeplinirea condiŃiilor specifice prevăzute pentru funcŃia publică respectivă. (4) Mutarea temporară pe o altă funcŃie publică se dispune motivat, în interesul autorităŃii sau instituŃiei publice, de către conducătorul autorităŃii ori instituŃiei publice, pe o funcŃie publică vacantă echivalentă, de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, de acelaşi grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condiŃiile specifice prevăzute în fişa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcŃiei deŃinute de funcŃionarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic. (5) În mod excepŃional, mutarea temporară sau definitivă poate fi solicitată de funcŃionarul public în cazul în care starea sănătăŃii, dovedită pe baza unui examen de specialitate, nu îi mai permite desfăşurarea activităŃii în acel compartiment. Mutarea temporară sau definitivă se face în condiŃiile prezentei legi, dacă funcŃionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească atribuŃiile care îi revin. (6) Dacă mutarea se dispune în altă localitate, funcŃionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 90 alin. (3). (7) FuncŃionarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a autorităŃii sau instituŃiei publice în altă localitate, dacă se află în una dintre situaŃiile prevăzute la art. 89 alin. (3). Refuzul nejustificat constituie abatere disciplinară. (la data 11-Jul-2010 Art. 91 din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 18. din Legea

140/2010 )

1. În practică, o asemenea măsură se dispunea, fără să existe însă cadrul legal care să o recunoască. Ea se dispunea fie în mod abuziv, ca o formă de sancŃionare tacită a unui funcŃionar public, fie din raŃiuni de organizare internă, care impuneau o asemenea măsură. Articolul 91 prevede astfel două tipuri de mutare în cadrul altui compartiment, definitivă şi temporară. Mutarea definitivă, la rândul ei, poate interveni: a) din iniŃiativa şi dispoziŃia conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice, care nu poate fi însă arbitrară şi discreŃionară, deoarece legiuitorul impune respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcŃionarului public, când se face pe o funcŃie publică vacantă, precum şi cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului, când se realizează prin repartizarea postului corespunzător funcŃiei publice deŃinute. Acest tip de mutare nu impune acordul salariatului; ... citeste mai departe (1-5)


Art. 92 (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcŃionar public care îndeplineşte condiŃiile specifice pentru ocuparea acestei funcŃii publice şi care nu are în cazierul administrativ sancŃiuni disciplinare neradiate în condiŃiile prezentei legi. (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcŃionar public care îndeplineşte condiŃiile de studii şi de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcŃiei publice şi care nu are o sancŃiune disciplinară aplicată, care nu a fost radiată, în condiŃiile prezentei legi. (la data 11-Jul-2010 Art. 92, alin. (1) din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 19.



(11) În mod excepŃional, la propunerea justificată a conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice în al cărei stat de funcŃii există funcŃia publică corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici vacantă sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizată de funcŃionari publici sau, după caz, de funcŃionari publici cu statut special care îndeplinesc condiŃiile prevăzute la alin. (1), cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. Această măsură se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici, în condiŃiile în care, din motive obiective, funcŃia publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate. (la data 11-Jul-2010 Art. 92, alin. (1) din capitolul IX, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 20.


(2) Dacă funcŃia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenŃa numirii în funcŃia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, astfel: a) cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, pentru funcŃiile din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală; b) cu obligaŃia înştiinŃării înainte cu cel puŃin 10 zile a AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, pentru funcŃiile publice din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică locală. În situaŃia în care AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici constată că nu sunt îndeplinite condiŃiile legale privind exercitarea cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere, dispune neefectuarea măsurii sau, după caz, încetarea acesteia. (2) Dacă funcŃia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenŃa numirii în funcŃia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (la data 11-Jul-2010 Art. 92, alin. (2) din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 21.


(3) În mod excepŃional, perioada prevăzută la alin. (2) poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, dacă autoritatea sau instituŃia publică a organizat concurs de recrutare sau promovare şi funcŃia publică nu a fost ocupată, în condiŃiile legii. (4) Dacă funcŃia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenŃa numirii în funcŃia publică, până la data încetării suspendării din funcŃia publică, a detaşării titularului funcŃiei publice sau, după caz, a radierii din cazierul administrativ al titularului funcŃiei publice a sancŃiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. d). (4) Dacă funcŃia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică, până la data încetării suspendării din funcŃia publică, a detaşării titularului funcŃiei publice, până la radierea de drept a sancŃiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. c) sau, după caz, în situaŃia în care funcŃionarul public de conducere exercită cu caracter temporar o altă funcŃie publică de conducere vacantă sau temporar vacantă ori din categoria înalŃilor funcŃionari publici, până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, în condiŃiile legii. (la data 11-Jul-2010 Art. 92, alin. (4) din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 21.


(5) Dacă salariul corespunzător funcŃiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcŃionarul public are dreptul la acest salariu.

1. În ceea ce priveşte exercitarea cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere vacante,


şi aceasta era obişnuită în practică, fără să existe un temei legal care să o consacre. Ca elemente de regim juridic al ei, regăsim consacrarea a două forme, respectiv: - o formă de exercitare temporară a unei funcŃii publice de conducere, care nu poate depăşi 6 luni şi pentru care este obligatoriu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, atunci când este vorba despre o funcŃie publică din administraŃia centrală sau înştiinŃarea acestei instituŃii, cu cel puŃin 10 zile înainte, când este vorba despre o funcŃie publică din administraŃia publică locală. Legea admite că această perioadă poate fi prelungită, în mod excepŃional, cu maximum 3 luni, atunci când autoritatea sau instituŃia publică a organizat concurs de recrutare sau promovare în funcŃia publică, însă concursul nu s-a finalizat prin câştigarea lui de către unul din candidaŃi; ... citeste mai departe (1-2)


Art. 93 (1) ÎnalŃii funcŃionari publici sunt supuşi mobilităŃii în funcŃie şi prezintă disponibilitate la numirile în funcŃiile publice prevăzute la art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3). (2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la alin. (1) atrage eliberarea din funcŃia publică. (2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la alin. (1) atrage eliberarea din funcŃia publică. În această situaŃie, înaltul funcŃionar public intră în corpul de rezervă al funcŃionarilor publici, beneficiind de dreptul de a fi redistribuit pe o funcŃie publică de conducere sau de execuŃie vacantă, în condiŃiile prezentei legi. (la data 11-Jul-2010 Art. 93, alin. (2) din capitolul IX, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 22. din Legea 140/2010 )

(3) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a asigura decontarea cheltuielilor ocazionate de mobilitate, precum şi locuinŃe de serviciu, în condiŃiile legii.

1. După cum se desprinde din întreaga filozofie a Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare, ea consacră reguli comune aplicabile tuturor funcŃionarilor publici, pe de o parte, iar pe de altă parte fie consacră ea însăşi reguli derogatorii pentru anumite categorii de funcŃionari publici, fie permite ca acest lucru să se realizeze prin acte normative speciale. Această lege îngăduie existenŃa a două tipuri de statute speciale aplicabile unor funcŃionari publici: a) statute speciale create în funcŃie de specificul instituŃiei unde îşi desfăşoară activitatea funcŃionarii publici pe care îl vizează (administraŃia parlamentară, prezidenŃială, personalul vamal, diplomatic şi consular etc.); b) statute speciale create în funcŃie de specificul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor pe care le presupun anumite funcŃii publice, şi este vorba despre cele ocupate de înalŃii funcŃionari publici şi de managerii publici. ... citeste mai departe (1-3)


SECłIUNEA 2: Suspendarea raportului de serviciu Art. 94 (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcŃionarul public se află în una dintre următoarele situaŃii: a) este numit sau ales într-o funcŃie de demnitate publică, pentru perioada respectivă, cu excepŃiile prevăzute la art. 34; a1) este numit sau ales într-o funcŃie de demnitate publică, pentru perioada respectivă, cu excepŃiile prevăzute la art. 34; a2) este încadrat la cabinetul unui demnitar; (la data 22-Jul-2012 Art. 94, alin. (1), litera A. din capitolul IX, sectiunea 2 completat de Art. I,


b) este încadrat la cabinetul unui demnitar; c) este desemnat de către autoritatea sau instituŃia publică să desfăşoare activităŃi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituŃii internaŃionale, pentru perioada respectivă; d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condiŃiile legii; e) efectuează stagiul militar*****), serviciul militar alternativ, este concentrat sau


mobilizat; f) este arestat preventiv; f) este arestat preventiv sau se află în arest la domiciliu; (la data 01-Feb-2014 Art. 94, alin. (1), litera F. din capitolul IX, sectiunea 2 modificat de Art. 40,

punctul 3. din titlul II din Legea 255/2013 )

g) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcŃionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoŃirea soŃului sau, după caz, a soŃiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiŃiile legii; h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condiŃiile legii; i) carantină, în condiŃiile legii; j) concediu de maternitate, în condiŃiile legii; k) este dispărut, iar dispariŃia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă; l) forŃa majoră; m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracŃiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h); n) pe perioada cercetării administrative, în situaŃia în care funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenŃa cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină; o) în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) În termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinŃă de motivul încetării suspendării de drept, funcŃionarul public este obligat să informeze în scris persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică atrage încetarea de drept a raportului de serviciu al funcŃionarului public, cu excepŃia cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. f), h), i), k) şi l). (3) Persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică are obligaŃia să asigure, în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), condiŃiile necesare reluării activităŃii de către funcŃionarul public.

1. Suspendarea raportului de serviciu reprezintă o dimensiune a statutului juridic al funcŃionarului public care a stârnit şi ea în practica administrativă anumite controverse în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea ei. Modificări consistente au fost aduse în ceea ce priveşte suspendarea raportului de serviciu, instituŃie care era evocată anterior sub titulatura generică „întreruperea activităŃii la cerere”. Reglementarea era nesatisfăcătoare şi a determinat aplicări eronate ale instituŃiei, dat fiind faptul că legea vorbea despre „un interes personal legitim”. De aici, fiecare conducător de autoritate sau instituŃie publică înŃelegea ce dorea prin această sintagmă. Faptul că legea nu a definit conceptul, în nici un caz nu poate fi interpretat că este interes personal legitim situaŃia în care un funcŃionar public cere să-şi întrerupă activitatea pentru a trece în avocatură, cum s-au constat situaŃii în practică. În toată această perioadă, care putea ajunge până la 8 ani, instituŃia este obligată să-i păstreze locul, pentru ca funcŃionarul să se poată ulterior întoarce la serviciu. În această situaŃie postul rămânea blocat, iar instituŃia nu putea decât să încadreze pe perioadă determinată o altă persoană. ... citeste mai departe (1-4)


Art. 95 (1) Raportul de serviciu se suspendă la iniŃiativa funcŃionarului public în următoarele situaŃii: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiŃiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecŃiunile intercurente, până la împlinirea


vârstei de 18 ani; c) desfăşurarea unei activităŃi în cadrul unor organisme sau instituŃii internaŃionale, în alte situaŃii decât cele prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c); d) pentru participare la campania electorală; e) pentru participarea la grevă, în condiŃiile legii. (2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcŃionarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 ani. (3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puŃin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea, cu excepŃia situaŃiei prevăzute la alin. (1) lit. e), când cererea de suspendare se face cu 48 de ore înainte de declanşarea grevei. (4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), precum şi în alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competenŃa numirii în funcŃia publică. (5) DispoziŃiile art. 94 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2).

1. În acest articol sunt cuprinse reglementări atât în ceea ce priveşte suspendarea la cerere a raportului de serviciu, cât şi anumite reglementări de ordin tehnic, procedural, valabile ambelor forme de suspendare. În ceea ce priveşte cazurile în care funcŃionarul public poate să solicite suspendarea raportului de serviciu, este vorba de: - situaŃii de natură familială, socială, care privesc existenŃa unor copii minori până la 2 ani, sau copii minori cu handicap, care atrag suspendarea până la 3, 7 sau, după caz, 18 ani; - situaŃii privind garantarea unor drepturi fundamentale ale funcŃionarului public, cum ar fi drepturile electorale sau dreptul la grevă; - situaŃii prin care are loc implicarea funcŃionarului public în activitatea unor instituŃii sau organisme internaŃionale. Alineatul (2) prevede că „raportul de serviciu al funcŃionarului public se poate suspenda la cererea motivată a funcŃionarului public”. Modul în care este formulat textul poate determina două interpretări: ... citeste mai departe (1-3)


Art. 96 (1) Reluarea activităŃii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică. (2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu, precum şi cel prin care se dispune reluarea activităŃii de către funcŃionarul public se comunică AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii. (3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să rezerve postul aferent funcŃiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiŃiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcŃionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniŃiativa sau cu acordul funcŃionarului public în cauză. (4) Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condiŃiile art. 94 alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) lit. c) se consideră vechime în funcŃia publică.

Articolul reglementează anumite aspecte procedurale privind suspendarea raportului de serviciu, precum şi reluarea activităŃii, după încetarea motivelor care au determinat suspendarea. Principiul simetriei juridice impune ca reluarea activităŃii să se facă în baza aceluiaşi tip de act ca acela în baza căruia s-a dispus suspendarea, respectiv prin act administrativ emis de conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice respective. Legea prevede numai un termen maxim în interiorul căruia să se comunice actul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. Ea nu prevede însă şi termenul în care actul de reîncepere a activităŃii şi de încetare a suspendării să se emită. Este o scăpare a legiuitorului. O altă scăpare este aceea că se reglementează (prin art. 94) numai termenul privitor la reluarea activităŃii în


cazul suspendării de drept, nu şi în cazul suspendării la iniŃiativa funcŃionarului public. Aplicarea principiului idem ratio, idem ius determină concluzia că va fi vorba despre acelaşi termen de 5 zile, pentru ambele tipuri de suspendare. ... citeste mai departe (-)


SECłIUNEA 3: încetarea raportului de serviciu Art. 97 Încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică şi are loc în următoarele condiŃii: a) de drept; b) prin acordul părŃilor, consemnat în scris; c) prin eliberare din funcŃia publică; d) prin destituire din funcŃia publică; e) prin demisie.

1. Regimul juridic al încetării raportului de serviciu a suferit şi el consistente modificări. Astfel, spre deosebire de articolul 89 din lege în forma anterioară, care consacra şase procedee juridice, respectiv demisie, transfer, eliberare din funcŃie, destituire, pensionare şi deces,574 actualul articol 97 recunoaşte: încetarea de drept, prin acordul părŃilor, consemnat în scris, prin eliberare din funcŃia publică, prin destituire şi prin demisie. Încercând o calificare a formelor de încetare a raportului de serviciu din punct de vedere al subiectului de drept din iniŃiativa căruia intervine încetarea raportului de serviciu, credem că pot fi identificate trei mari categorii: a) modalităŃi de încetare care intervin prin voinŃa legiuitorului (ope legis); ... citeste mai departe (1-2)


Art. 98 (1) Raportul de serviciu încetează de drept: (1) Raportul de serviciu existent încetează de drept:(la data 01-Apr-2010 Art. 98, alin. (1) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. III din Legea 49/2010 )

a) la data decesului funcŃionarului public; b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morŃii funcŃionarului public; c) dacă funcŃionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiŃiile prevăzute la art. 54 lit. a), d) şi f); d) la data îndeplinirii cumulative a condiŃiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parŃială ori invaliditate a funcŃionarului public, potrivit legii; d) la data îndeplinirii cumulative a condiŃiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; (la data 01-Apr-2010 Art. 98, alin. (1), litera D. din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. III din Legea 49/2010 )

e) ca urmare a constatării nulităŃii absolute a actului administrativ de numire în funcŃia publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; f) când funcŃionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancŃiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de condamnare; f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii; (la data 01-Feb-2014 Art. 98, alin. (1), litera F. din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 40,



g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcŃiei, ca măsură de siguranŃă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicŃia; g) ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcŃie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcŃii sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranŃă, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicŃia; (la data 01-Feb-2014 Art. 98, alin. (1), litera G. din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 40,


h) la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcŃia publică. (2) Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică. Actul administrativ prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunică AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui.

Încetarea de drept a raportului de serviciu intervine într-una din situaŃiile prevăzute expres şi limitativ în alin. (2) lit. a)-h). Analiza acestor condiŃii nu pune probleme deosebite, putând fi vorba despre intervenŃia unor fapte juridice (decesul), a unor situaŃii juridice (pensionarea, declararea judecătorească a morŃii, expirarea termenului în cazul funcŃiilor ocupate cu caracter temporar, neîndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege pentru ocuparea funcŃiilor), sau urmare a unei hotărâri judecătoreşti, prin care se declară, după caz nulitatea absolută a actului de numire, se dispune o condamnare penală definitivă şi o condamnare penală însoŃită de interzicerea executării profesiei. Constatăm că printre aceste situaŃii nu se regăseşte şi aceea când funcŃionarul public este pus sub interdicŃie datorită stării sale de sănătate mintală, care credem că ar trebui avută în vedere în viitor de legiuitor. ... citeste mai departe (-)


Art. 99 (1) Persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică va dispune eliberarea din funcŃia publică prin act administrativ, care se comunică funcŃionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: a) autoritatea sau instituŃia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcŃionarul public nu este de acord să o urmeze; b) autoritatea sau instituŃia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităŃii, prin reducerea postului ocupat de funcŃionarul public; c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcŃia publică ocupată de către funcŃionarul public a unui funcŃionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea; d) pentru incompetenŃa profesională, în cazul obŃinerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanŃelor profesionale individuale; e) funcŃionarul public nu mai îndeplineşte condiŃia prevăzută la art. 54 lit. g); f) starea sănătăŃii fizice sau/şi psihice a funcŃionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuŃiile corespunzătoare funcŃiei publice deŃinute; g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcŃionar public de acceptare a numirii în condiŃiile art. 93. (2) SituaŃiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e)-g) reprezintă motive neimputabile funcŃionarilor publici. (3) În cazul eliberării din funcŃia publică, autoritatea sau instituŃia publică este obligată să acorde funcŃionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.


(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite. (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice există funcŃii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaŃia de a le pune la dispoziŃie funcŃionarilor publici. (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice există funcŃii publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziŃia funcŃionarilor publici. (la data 29-Aug-2013 Art. 99, alin. (5) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 4.


(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcŃii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice, autoritatea ori instituŃia publică are obligaŃia de a solicita AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcŃiilor publice vacante. În cazul în care există o funcŃie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcŃionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. (6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcŃii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice, autoritatea ori instituŃia publică poate solicita AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcŃiilor publice vacante. În cazul în care există o funcŃie publică vacantă corespunzătoare, funcŃionarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice unde se realizează transferul. (la data 29-Aug-2013 Art. 99, alin. (6) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 4.


(7) FuncŃionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcŃii publice vacante la nivel inferior.

1. Eliberarea din funcŃie reprezintă o modalitate de încetare a raportului de serviciu, care intervine pentru motive care nu sunt imputabile funcŃionarilor publici. Necesitatea proteguirii stabilităŃii funcŃionarului public a determinat natura legală a situaŃiilor în care poate interveni eliberarea din funcŃie. Anumite situaŃii sunt intervenite în cadrul autorităŃii sau instituŃiei publice, cum ar fi încetarea activităŃii, mutarea în altă localitate, reducerea personalului, obligarea autorităŃii publice, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, de a-l primi în funcŃie pe funcŃionarul public al cărui raport de serviciu instanŃa admite că a fost desfăcut ilegal. Precizăm că această situaŃie, prevăzută de alin. (1) lit. c), în cazul salariatului este motiv de încetare de drept a raportului de muncă. 2. În ceea ce priveşte situaŃia prevăzută la alin. (1) lit. d), care se referă la incompetenŃă profesională în cazul obŃinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanŃelor profesionale individuale, credem că locul ei nu este aici, deoarece, după cum am arătat în comentariul de la articolul 50, poate fi vorba atât despre motive imputabile funcŃionarului public, deduse din încălcarea obligaŃiei de perfecŃionare profesională, cât şi de motive neimputabile funcŃionarului public. De aceea, este corect că în articolul 99 alin. (2) s-a omis litera d) din enumerare, pentru că, aşa cum spuneam, încetarea raportului de serviciu pentru necorespundere profesională poate fi atât un motiv imputabil cât şi neimputabil. ... citeste mai departe (1-5)


Art. 100 (1) În caz de reorganizare a autorităŃii sau instituŃiei publice, funcŃionarii publici vor fi numiŃi în noile funcŃii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuŃiile aferente unei funcŃii publice mai puŃin de 50%; b) sunt reduse atribuŃiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporŃie de peste 50% a atribuŃiilor aferente funcŃiei publice;


d) este schimbată structura compartimentului. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcŃionarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcŃia publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfăşurat activităŃi similare. (3) În cazul în care există mai mulŃi funcŃionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituŃia publică. (4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuŃiile aferente acestuia se modifică în proporŃie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiŃiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. (5) În cazul reorganizării activităŃii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituŃia publică nu poate înfiinŃa posturi similare celor desfiinŃate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.

1. Reorganizarea activităŃii reprezintă o modalitate nou introdusă prin Legea nr. 161/2003, care a suferit unele modificări prin Legea nr. 251/2006 şi care, în filozofia actuală a legii, poate interveni în următoarele situaŃii: - modificarea atribuŃiilor aferente unei funcŃii publice; - modificarea atribuŃiilor unui compartiment, în sensul reducerii acestora; - modificarea denumirii unei funcŃii publice, fără să se schimbe, în proporŃie de peste 50% atribuŃiile aferente ei; - modificarea structurii compartimentului. În oricare din situaŃiile de mai sus ne-am afla, funcŃionarii publici urmează a fi numiŃi în noile funcŃii sau noile compartimente create în urma reorganizării, însă legea impune respectarea unor criterii, prin intermediul cărora se urmăreşte crearea premiselor ca funcŃionarul public să facă faŃă funcŃiilor nou rezultate în urma reorganizării. Aceste criterii vizează respectarea categoriei, clasei, gradului şi pregătirii profesionale a funcŃionarului public, a experienŃei pe care acesta o are şi a criteriilor specifice stabilite pentru funcŃia publică respectivă. Legea prevede şi situaŃia în care pentru ocuparea unui post rezultat în urma reorganizării, sunt mai mulŃi funcŃionari care îndeplinesc aceleaşi criterii şi cerinŃe. Într-o atare situaŃie, urmează a se organiza un examen. Se pune problema care este procedura de organizare a unui asemenea examen. În tăcerea legii, urmează să interpretăm că vom aplica procedura obişnuită pentru organizarea unui concurs sau examen, care, în prezent, îşi află reglementarea în H.G. nr. 611/2008. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 101 (1) Destituirea din funcŃia publică se dispune, în condiŃiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică, ca sancŃiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcŃionarului public, în următoarele cazuri: a) pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinŃe grave; b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcŃionarul public nu acŃionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. (2) Actul administrativ prevăzut la alin. (1) se comunică funcŃionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcŃia publică.

Destituirea din funcŃie reprezintă o modalitate de încetare a raportului de serviciu, care, tradiŃional, reprezintă cea mai drastică sancŃiune care se poate aplica funcŃionarului public582. Acestei dimensiuni a ei, legiuitorul îi adaugă o alta, care, în opinia noastră nu este scutită de anumite critici, şi anume intervenŃia unei stări de incompatibilitate, neurmată de luarea unor măsuri de către funcŃionarul public, care să facă să înceteze această situaŃie într-un interval de 10 zile de la data intervenŃiei stării de incompatibilitate respective. Credem că în această situaŃie s-ar fi impus eliberarea din funcŃie şi nu destituirea din funcŃie. Precizăm că în cazul salariatului, o asemenea situaŃie nu este reglementată.


Art. 102


FuncŃionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.

1. Demisia reprezintă o formă de dezînvestire iniŃiată de titularul funcŃiei publice. DenunŃarea raportului de serviciu de către funcŃionarul public decurge din principiul general al libertăŃii

muncii, consacrat de articolele 41 şi 42 din ConstituŃie.583 În doctrina interbelică s-a susŃinut că demisia este guvernată de principiul după care funcŃionarul public nu poate părăsi serviciul până când demisia nu i-a fost acceptată şi nu a fost efectuată predarea lucrărilor către cel îndrituit să le primească. Legea actuală renunŃă la condiŃia acceptării şi impune pe cea a termenului de producere a efectelor, în sensul că se instituie regula după care efectele demisiei se pot produce după 30 de zile calendaristice de la înregistrare. Dat fiind faptul că legea se referă la înregistrarea demisiei, rezultă că ea nu poate fi înaintată decât în scris. „CerinŃa notificării scrise certifică în mod

categoric faptul că demisia nu este un act juridic care să se poată prezuma”.584 ... citeste mai departe (1-3)


Art. 103 (1) La modificarea, la suspendarea şi la încetarea raportului de serviciu funcŃionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinŃate în vederea exercitării atribuŃiilor de serviciu. (2) La încetarea raportului de serviciu funcŃionarul public îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepŃia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia. (3) FuncŃionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în condiŃiile prevăzute la: a) art. 98 alin. (1) lit. c), cu excepŃia cazului în care funcŃionarul public nu mai îndeplineşte condiŃia prevăzută la art. 54 lit. a); b) art. 98 alin. (1) lit. e) şi h); c) art. 99 alin. (1).

1. Una din îndatoririle tradiŃionale ale funcŃionarului public este ca la încetarea raportului de serviciu să fie predate bunurile şi lucrările care i-au fost încredinŃate în vederea îndeplinirii atribuŃiilor de serviciu, şi această atribuŃie este prevăzută în alin. (1) al acestui articol. 2. În aplicarea teoriei drepturilor câştigate, prin alin. (2) se prevede că funcŃionarul public păstrează drepturile pe care le-a dobândit în cadrul carierei, cu excepŃia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia. O situaŃie similară regăsim şi în ceea ce priveşte statutul juridic al salariatului, şi ea este reglementată prin Legea nr. 67/2006 privind protecŃia drepturilor salariaŃilor în cazul transferului întreprinderii, al unităŃii sau al unor părŃi ale acestora.587 Acest act normativ a fost adoptat în baza Directivei nr. 2001/23/CE referitoare la legislaŃia statelor membre privind menŃinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unităŃi sau părŃi de întreprinderi sau unităŃi. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 104 (1) Redistribuirea funcŃionarilor publici se face de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, astfel: (1) Redistribuirea funcŃionarilor publici se face de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, pe baza acordului conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice, astfel:(la data 29-Aug-2013 Art. 104, alin. (1) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 5.


a) în cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice din aceeaşi localitate sau dintr-o localitate aflată la o distanŃă de până la 50 km de localitatea de domiciliu; b) în cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice din alt judeŃ sau aflate la o


distanŃă mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea funcŃionarului public. (2) Redistribuirea funcŃionarilor publici se face într-o funcŃie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcŃia publică deŃinută de funcŃionarul public. (2) Redistribuirea funcŃionarilor publici se face, în condiŃiile alin. (1), într-o funcŃie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcŃia publică deŃinută de funcŃionarul public. (la data 29-Aug-2013 Art. 104, alin. (2) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 6.


(3) Redistribuirea se poate face şi într-o funcŃie publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcŃionarului public. (4) Redistribuirea într-o funcŃie publică de conducere se face cu respectarea alin. (2) sau, după caz, a alin. (3) numai dacă funcŃionarul public a îndeplinit atribuŃii similare cu atribuŃiile funcŃiei publice de pe care se efectuează redistribuirea. (5) AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici va asigura redistribuirea pe funcŃii publice temporar vacante, ca urmare a suspendării titularului pe o perioadă de cel puŃin o lună, a funcŃionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiŃiile specifice pentru ocuparea funcŃiei publice respective. În cazul în care există mai mulŃi funcŃionari publici care îndeplinesc condiŃiile specifice pentru ocuparea funcŃiei publice respective, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici organizează, în colaborare cu autoritatea sau instituŃia publică în cadrul căreia se află funcŃia publică vacantă, o testare profesională pentru selectarea funcŃionarului public care urmează să fie redistribuit. (6) Redistribuirea funcŃionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (6) Redistribuirea funcŃionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, pe baza acordului conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice. (la data 29-Aug-2013 Art. 104, alin. (6) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 6.


(7) Conducătorii autorităŃilor şi instituŃiilor publice au obligaŃia de a numi funcŃionarii publici redistribuiŃi cu caracter permanent sau temporar. (7) ÎnalŃii funcŃionari publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcŃia publică, ca urmare a reducerii postului ocupat, pot fi redistribuiŃi pe o funcŃie vacantă din categoria înalŃilor funcŃionari publici, pentru funcŃiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) şi f), prin decizie a prim-ministrului, la propunerea conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice, respectiv, pentru funcŃiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), prin hotărâre a Guvernului, iniŃiată de Secretariatul General al Guvernului. (la data 29-Aug-2013 Art. 104, alin. (7) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 6.


(8) În cazul în care conducătorii autorităŃilor şi instituŃiilor publice refuză încadrarea funcŃionarilor publici în condiŃiile alin. (7), funcŃionarul public se poate adresa instanŃei de contencios administrativ competente. (8) Pentru funcŃiile publice prevăzute la art. 12 lit. c) şi e), redistribuirea se face prin aplicarea corespunzătoare a dispoziŃiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituŃia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (la data 29-Aug-2013 Art. 104, alin. (8) din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 6.


1. Regimul juridic al redistribuirii funcŃionarilor publici disponibilizaŃi din motive care nu le sunt imputabile a fost modificat de o manieră care să asigure eficienŃă acestei măsuri cu caracter proteguitor pentru funcŃionarii publici. În practică s-a constatat caracterul adesea formal al


acestei măsuri, conducătorii autorităŃilor şi instituŃiilor publice refuzând acceptarea funcŃionarilor care fuseseră redistribuiŃi. Pentru a se da eficienŃă reală acestei instituŃii, s-a prevăzut un regim juridic care include condiŃiile redistribuirii, procedura de urmat şi calea de atac. În ceea ce priveşte autorităŃile sau instituŃiile publice în limitele teritoriale ale cărora urmează a se face redistribuirea, poate fi vorba fie de autorităŃi sau instituŃii aflate în aceeaşi localitate sau dintr-o localitate aflată la maxim 50 de km de localitatea de domiciliu, sau, la cererea funcŃionarului public, şi la o autoritate sau instituŃie publică aflată în alt judeŃ sau la o distanŃă mai mare de 50 de km de localitatea de domiciliu. ... citeste mai departe (1-4)


Art. 105 (1) Corpul de rezervă este format din funcŃionarii publici care au fost eliberaŃi din funcŃia publică în condiŃiile art. 99 alin. (1) lit. a)-c), e) şi g) şi este gestionat de AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici. (2) FuncŃionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcŃionar public în următoarele situaŃii: a) după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă; b) în cazul în care AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici îl redistribuie într-o funcŃie publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale, iar funcŃionarul public o refuză; b) în cazul în care AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici îl redistribuie, pe baza acordului conducătorilor autorităŃilor sau instituŃiilor publice, într-o funcŃie publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale, iar funcŃionarul public o refuză; (la data 29-Aug-2013 Art. 105, alin. (2), litera B. din capitolul IX, sectiunea 3 modificat de Art. 1,

punctul 7. din Ordonanta urgenta 82/2013 )

c) angajarea în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni; d) la cererea funcŃionarului public.

1. Se impunea să fie consacrată instituŃia corpului de rezervă a funcŃionarilor publici, care cuprinde funcŃionarii publici care au fost eliberaŃi din funcŃia publică din motive care nu le sunt imputabile.591 RaŃiunea înfiinŃării corpului de rezervă a constat în nevoia de a-i proteja pe acei funcŃionari publici cărora le-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile lor. MenŃinerea în corpul de rezervă nu este nelimitată în timp, soluŃie firească, de altfel, dat fiind faptul că acesta nu este o structură sindicală sau profesională, ci o evidenŃă distinctă a unei categorii de funcŃionari publici, care are misiunea de a-i sprijini atât pe funcŃionarii publici care îl compun, cât şi de a suplini anumite nevoi ale administraŃiei, deduse din mobilitatea care caracterizează funcŃia publică, în general. 2. Părăsirea corpului de rezervă se poate realiza după cum urmează: ... citeste mai departe (1-2)


Art. 106 (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcŃionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanŃei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiŃiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituŃia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcŃionarul public. (2) La solicitarea funcŃionarului public, instanŃa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcŃia publică deŃinută.

1. Este recunoscut dreptul funcŃionarului public, care se consideră nedreptăŃit prin actul administrativ prin care i-a încetat raportul de serviciu, de a se adresa instanŃei de contencios administrativ, solicitând anularea actului, obligarea autorităŃii să-l reintegreze în funcŃia avută anterior şi să-i


acorde despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Deşi articolul 106 face referire exclusiv la despăgubiri cu caracter patrimonial592, înŃelegem că, în baza Legii nr. 554/2004, funcŃionarul public poate să solicite şi plata unor pagube cu caracter moral, dacă apreciază că a suferit prejudicii cu acest caracter. Termenul şi procedura sunt cele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Această lege prevede ca şi termen de exercitare a unei acŃiuni termenul de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicat răspunsul la procedura administrativă prealabilă, prin care funcŃionarul public a cerut revocarea actului administrativ prin care i-a încetat raportul de serviciu sau de când autoritatea avea obligaŃia să facă acest lucru. Regăsim aici principiul care guvernează efectele actelor administrative, efecte care se produc, în cazul actelor administrative individuale, de la data comunicării lor.593 ... citeste mai departe (1-1)


CAPITOLUL X: DispoziŃii finale şi tranzitorii Art. 107 FuncŃiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituŃie publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeŃean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităŃilor prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3) şi cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a solicita AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici avizul privind funcŃiile publice în oricare dintre următoarele situaŃii: a) stabilirea sau modificarea structurii de funcŃii publice pentru fiecare autoritate şi instituŃie publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeŃean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităŃilor prevăzute la art. 2 alin. (3); b)modificarea calităŃii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5); c) reorganizarea activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice. (2) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a înştiinŃa, în termen de 10 zile lucrătoare, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, în oricare dintre următoarele situaŃii: a) intervenirea unor modificări în structura funcŃiilor publice din cadrul autorităŃilor sau instituŃiilor publice, ca urmare a promovării în clasă şi în grad profesional a funcŃionarilor publici; b) transformarea unei funcŃii publice vacante într-o funcŃie publică cu o altă denumire sau într-o funcŃie publică de nivel inferior ori superior, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru autoritatea sau instituŃia publică şi în fondurile bugetare anuale alocate. (3) Avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici este prealabil şi obligatoriu în toate situaŃiile prevăzute la alin. (1). (4) În situaŃia în care, după obŃinerea avizului AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, actele administrative prin care se stabilesc măsuri din categoria celor prevăzute la alin. (1) se aprobă cu modificări sau completări, ordonatorii principali de credite din administraŃia publică locală au obligaŃia de a comunica AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici aceste acte administrative, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data aprobării lor prin hotărâre a consiliului local sau, după caz, prin hotărâre a consiliului judeŃean. (5) În situaŃia prevăzută la alin. (4), autorităŃile administraŃiei publice locale pot pune în aplicare dispoziŃiile hotărârii consiliului local sau, după caz, a consiliului judeŃean, numai după obŃinerea avizului AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. În acest caz, avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici se emite în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii actelor administrative prevăzute la alin. (4). (6) Lista documentelor necesare pentru obŃinerea avizului AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora de către


autorităŃile şi instituŃiile publice se aprobă prin ordin al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (la data 11-Jul-2010 Art. 107 din capitolul X modificat de Art. I, punctul 23. din Legea 140/2010 )

Acest articol prevede actul prin intermediul căruia se stabilesc funcŃiile publice în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Astfel, funcŃiile publice se stabilesc prin actul administrativ emis de conducătorul fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice, iar în cadrul autorităŃilor autonome locale şi judeŃene, este vorba despre hotărârea consiliului local sau a celui judeŃean, după caz. Emiterea sau, după caz, adoptarea actului administrativ de stabilire a funcŃiilor publice este precedată de emiterea de către AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici a unui aviz. Legea nu precizează care este natura juridică a acestui aviz, putând fi vorba de una din cele trei categorii de avize recunoscute în doctrină şi legislaŃie, facultativ, consultativ şi conform.594 Nici art. 1 pct. 2 lit. d)595 din Regulamentul de Organizare şi FuncŃionare a AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici nu stabileşte natura juridică a acestui aviz. Regula o reprezintă faptul că atunci când legea nu prevede la ce fel de aviz face referire, este vorba despre un aviz cu caracter consultativ. ... citeste mai departe (-)


Art. 1071 (1) Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcŃionarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desfiinŃări de structuri şi funcŃii publice, autorităŃile şi instituŃiile publice iniŃiatoare din administraŃia publică centrală şi locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege. (2) După aprobarea actelor normative, în condiŃiile legii, pentru structura de funcŃii publice care rezultă în condiŃiile alin. (1), autorităŃile şi instituŃiile publice din administraŃia publică centrală solicită avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, în condiŃiile prevăzute la art. 107. (la data 11-Jul-2010 Art. 107 din capitolul X completat de Art. I, punctul 24. din Legea

140/2010 )

Art. 108 În unităŃile administrativ-teritoriale în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăŃenii vor cunoaşte şi limba minorităŃii naŃionale respective.

1. Potrivit art. 13 din ConstituŃia României, limba oficială în România este limba română. Sintagma

de „limbă oficială” evocă „limba prin care se exprimă, oral sau în scris, autorităŃile publice”.596

Dintr-o asemenea perspectivă, strictă şi unilaterală, textul ar putea să apară ca fiind contrar ConstituŃiei. Se impune însă ca el să fie coroborat şi cu alte dispoziŃii constituŃionale. Avem în vedere, în primul rând, art. 120 alin. (2) din ConstituŃie, care prevede că în unităŃile administrativ teritoriale unde o minoritate naŃională are o pondere semnificativă, se poate folosi, în scris şi oral, şi limba natală a acelei minorităŃi în raporturile cu administraŃia publică locală şi cu serviciile publice deconcentrate. În al doilea rând, art. 6 alin. (1) din ConstituŃie care recunoaşte şi garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii etnice, culturale, lingvistice şi religioase (s.n. – V.V.) ... citeste mai departe (1-2)


Art. 109 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcŃionarului public sunt de competenŃa instanŃelor de contencios administrativ, cu excepŃia situaŃiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenŃa altor instanŃe. Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcŃionarului public sunt de competenŃa secŃiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepŃia situaŃiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenŃa altor instanŃe. (la data 15-Feb-2013 Art. 109 din capitolul X modificat de Art. IV din capitolul I, sectiunea 2 din

Legea 2/2013 )


1. Textul consacră o normă cu caracter general privind competenŃa de soluŃionare a litigiilor care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcŃionarilor publici. Această competenŃă aparŃine instanŃelor de contencios administrativ, însă legiuitorul admite că pot exista situaŃii în care, prin legi speciale, să se prevadă competenŃa altor instanŃe. Deşi nu se prevede în mod expres la ce fel de legi face trimitere, vom interpreta că trebuie să fie vorba tot despre o lege cu caracter organic. La o asemenea concluzie duce principiul simetriei juridice, care obligă ca de la o lege organică să se poată deroga tot printr-o reglementare cu caracter organic. 2. Asupra acestui text s-a pronunŃat Curtea ConstituŃională prin două decizii. Astfel, în Decizia nr. 942/2007, obiectul excepŃiei l-a reprezentat fostul art. 91 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 109 în urma republicării legii, considerat că ar contraveni art. 16 alin. (1) din ConstituŃie privind egalitatea tuturor în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi discriminări, şi articolului 53 privind regimul constituŃional al restrângerii unor drepturi sau al unor libertăŃi. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 110 AutorităŃile şi instituŃiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligaŃia de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea şi avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici.

1. O asemenea dispoziŃie este legitimă, având în vedere necesitatea existenŃei unei armonii între statutul general al funcŃionarului public şi statutele speciale aplicabile diferitelor categorii de funcŃionari publici. Legea nr. 188/1999 prevede, în articolul 5 alin. (2) şi (3) care este raportul dintre acestea; ce anume se poate reglementa prin statutele speciale şi anumite excepŃii, care privesc numai unele categorii de funcŃionari publici, cum ar fi poliŃiştii sau personalul diplomatic şi consular. 2. Au aplicabilitate aici şi principiile de drept specialia generalibus derogant şi specialia generalibus non derogant. Din coroborarea celor două principii, rezultă că legea specială nu poate deroga de la legea generală decât în limitele pe care legea generală le trasează. Cu toate acestea, în practică s-au întâlnit şi continuă să existe derogări nepermise, care transformă statutele speciale aplicabile diferitelor categorii de funcŃionari publici în statute generale distincte. Ne-am exprimat

critic, în alte lucrări sau studii ale noastre, cu privire la această situaŃie.604


Art. 111 (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice care au prevăzute în statele de funcŃii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuŃii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaŃia de a stabili funcŃii publice în condiŃiile art. 107. (2) FuncŃiile publice vacante, funcŃiile publice de conducere, precum şi funcŃiile publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici, stabilite potrivit alin. (1), se ocupă în condiŃiile prezentei legi. (3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcŃii publice vor fi numite în funcŃii publice de execuŃie dacă îndeplinesc condiŃiile prevăzute la art. 54 şi condiŃiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcŃiei publice. (4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcŃii publice în condiŃiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcŃiilor publice în care au fost numite.

Este o normă cu caracter tranzitoriu, prin care se are în vedere situaŃia acelor autorităŃi sau instituŃii publice care au în structura lor posturi care presupun exercitarea unor prerogative de putere publică. Este vorba despre posturi cărora iniŃial li s-a stabilit o natură contractuală, dar care, prin specificul atribuŃiilor pe care le presupun, sunt aferente unei funcŃii publice. În atare situaŃie, este firesc să se asigure transformarea lor din posturi de natură contractuală în posturi aferente unor funcŃii publice. Poate fi vorba atât de înalte funcŃii publice, cât şi de funcŃii publice de conducere şi de execuŃie. Unele dintre ele sunt deja încadrate cu personal contractual, iar altele sunt vacante. Pentru cele care sunt încadrate cu personal contractual, prima determinare care trebuie făcută este dacă titularii lor îndeplinesc condiŃiile impuse de art. 54 din lege, precum


şi condiŃiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional. Dacă aceste condiŃii sunt îndeplinite, persoanele respective urmează să fie numite ca şi funcŃionari publici. În rest, pentru toate celelalte situaŃii, ocuparea lor se va face în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 188/1999. ... citeste mai departe (-)


Art. 112 (1) Numărul total al funcŃiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice, cu excepŃia funcŃiilor publice de secretar al unităŃii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcŃiilor publice. *) La aprobarea structurii organizatorice a autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică centrală şi locală vor fi respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora numărul total al funcŃiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice, cu excepŃia funcŃiilor publice de secretar al unităŃii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcŃiilor publice, precum şi prevederile art. XVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv: a)pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuŃie; b)pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuŃie; c)pentru constituirea unei direcŃii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuŃie; d)pentru constituirea unei direcŃii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuŃie. (la data 05-Jan-2009 Art. 112, alin. (1) din capitolul X a se vedea referinte de aplicare din Art. III


(1) Numărul total al funcŃiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităŃi sau instituŃii publice, cu excepŃia funcŃiilor publice de secretar al unităŃii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, de şef al oficiului prefectural, precum şi a funcŃiilor publice de conducere a căror ocupare se face prin detaşare cu personal din cadrul instituŃiilor din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranŃă naŃională, conform statelor de organizare «Anexa M», aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a łării, este de maximum 12% din numărul total al posturilor aprobate. (la data 24-Apr-2014 Art. 112, alin. (1) din capitolul X modificat de Art. 19 din capitolul IV din Ordonanta urgenta 18/2014 )

(2) Prin excepŃie, în cadrul aparatului propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora, ponderea funcŃiilor publice de conducere se poate stabili, pe baza justificării autorităŃii sau instituŃiei publice, la maximum 15% din numărul total al funcŃiilor publice. (la data 05-Jan-2009 Art. 112, alin. (2) din capitolul X abrogat de Art. II din Ordonanta urgenta 229/2008 )

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) al art. XVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, cu modificările şi completările ulterioare, aparatul propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora. (la data 05-Jan-2009 Art. 112, alin. (3) din capitolul X abrogat de Art. II din Ordonanta urgenta


229/2008 )

Prin acest articol se reglementează raportul maxim dintre funcŃiile de conducere şi cele de execuŃie. Acest raport este de maximum 12%. Legiuitorul a admis iniŃial mai multe excepŃii, unele fiind însă eliminate ca efect al abrogării alineatelor (2) şi (3) ale acestui articol. În prezent, singurele excepŃii pe care le îngăduie legea vizează funcŃiile de secretar de unitate administrativ teritorială şi de şef al oficiului prefectural. Pentru această categorie de excepŃii, legiuitorul nu stabileşte un alt raport decât cel limitat la maxim 12%, lăsându-se să se înŃeleagă că el poate fi oricât.


Art. 113 Programele organizate pentru obŃinerea statutului de manager public potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) sunt programele prevăzute de OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcŃionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale "Guvernul României" pentru formarea managerilor din sectorul public, cu modificările ulterioare.

Textul clarifică regimul programelor organizate pentru obŃinerea statutului de manager public, la care face referire articolul 70 alin. (1) lit. a) din legea de faŃă. Cum am precizat deja la comentariul articolului 70 din prezenta lege, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcŃionarului public denumit manager public a fost abrogată prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 92 din 24 iunie 2008, privind statutul funcŃionarului public denumit manager public, astfel încât referirea din conŃinutul textului la vechea OrdonanŃă de urgenŃă nr. 56/2004 trebuie înŃeleasă în sensul actualei OrdonanŃe de urgenŃă nr. 92/2008. Tipurile de programe la care se referă textul le-am precizat cu prilejul comentării articolului 59 din prezenta lege, astfel încât nu se mai impune revenirea la ele.


Art. 114 (la data 20-Jan-2010 Art. 114 din capitolul X a se vedea recurs in interesul legii Decizia 28/2009 )

DispoziŃiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi autorităŃilor administrative autonome.

1. Potrivit acestui articol, dispoziŃiile legii privind statutul funcŃionarilor publici se aplică şi autorităŃilor administrative autonome. O primă problemă pe care o ridică textul este care este semnificaŃia sintagmei de autoritate administrativă autonomă. Apreciem că în conformitate cu prevederile constituŃionale şi legale, în categoria autorităŃilor administrative autonome putem include două categorii de autorităŃi publice: a) autorităŃile administrative autonome de la nivelul administraŃiei publice centrale, unele nominalizate de ConstituŃie, altele de diferite legi, cum ar fi Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Curtea ConstituŃională, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a łării şi altele. b) autorităŃi administrative autonome de la nivelul administraŃiei publice locale, respectiv consiliul local, consiliul judeŃean şi primarul. ... citeste mai departe (1-2)


Art. 115 Prin excepŃie de la prevederile art. 18 alin. (1), comisia de recrutare se constituie în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, astfel: a) un membru numit pe o perioadă de un an şi jumătate; b) un membru numit pe o perioadă de 3 ani; c) un membru numit pe o perioadă de 4 ani şi jumătate; d) un membru numit pe o perioadă de 6 ani; e) un membru numit pe o perioadă de 7 ani şi jumătate; f) un membru numit pe o perioadă de 9 ani; g) un membru numit pe o perioadă de 10 ani şi jumătate.

Prin acest articol se consacră o normă cu caracter tranzitoriu, de natură să asigure funcŃionarea comisiei de recrutare a înalŃilor funcŃionari publici în condiŃiile prevăzute de articolul 18, conform căruia comisia de recrutare a înalŃilor funcŃionari publici este formată din 7 membri, care au mandate fixe de 10 ani şi jumătate şi sunt numiŃi prin rotaŃie. Pentru a se asigura rotaŃia, fiecare


membru este numit pe un mandat distinct, cele şapte mandate aflându-se la distanŃă de câte un an şi jumătate faŃă de cel precedent. În acest fel se asigură posibilitatea ca la fiecare an şi jumătate un membru al comisiei de recrutare a înalŃilor funcŃionari publici să fie înlocuit. Evident că acela care îl va înlocui va fi numit pe un mandat întreg, de 10 ani şi jumătate.


Art. 116 Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părŃi are calitatea de funcŃionar public, aflate pe rolul instanŃelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanŃei.

Prin acest articol se regăsesc reflectate două principii de drept: - principiul neretroactivităŃii legii, consacrat şi de art. 15 alin. (2) din ConstituŃie, conform căruia legea produce efecte numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale şi a legii contravenŃionale mai favorabile; - principiul tempus regit actum, potrivit căruia o instituŃie juridică este guvernată de legea care era în vigoare la data adoptării ei. Dat fiind faptul că unele litigii care îi privesc pe funcŃionarii publici s-au declanşat sub imperiul unei alte reglementări, este firesc ca ele să se judece potrivit reglementării care era în vigoare la data naşterii lor. Trebuie însă să semnalăm faptul că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, nu a existat o altă reglementare referitoare la Statutul funcŃionarilor publici. Aceasta în ciuda faptului că potrivit ConstituŃiei, încă de la data adoptării ei, se impunea o lege organică prin care să se reglementeze statutul juridic al funcŃionarilor publici, distinctă de legea organică privind raporturile de muncă, adică statutul juridic al salariatului. Cu toate acestea, vechea Lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990, în prezent abrogată prin Legea nr. 554/2004, prevedea posibilitatea atacării în faŃa instanŃelor de contencios administrativ a oricărui act administrativ, inclusiv a celor care îi priveau pe funcŃionarii publici. Aşa se face că diferite ordine, dispoziŃii, hotărâri care se refereau la funcŃionarii publici erau atacate în faŃa instanŃelor de contencios administrativ, şi nu în faŃa instanŃelor care soluŃionau litigiile de muncă şi conflictele de muncă. ... citeste mai departe (-)


Art. 117 (la data 22-Jul-2008 Art. 117 din capitolul X a se vedea recurs in interesul legii Decizia LXXVIII/2007 )

DispoziŃiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaŃiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaŃiei specifice funcŃiei publice.

1. O primă problemă vizează enumerarea din lege, faptul că se începe cu legislaŃia muncii, şi abia apoi se continuă cu reglementările din dreptul civil, administrativ sau penal, după caz. Legiuitorul a găsit de cuviinŃă să înceapă cu dreptul muncii, pentru a induce ideea că prima categorie de reglementări cu care se completează statutul funcŃionarului public aparŃine dreptului muncii. Nu înŃelegem însă de ce reglementările administrative sunt abia pe locul 3 în enumerare, după legislaŃia muncii şi cea civilă. În opinia noastră, dacă legiuitorul ar fi dorit cu tot dinadinsul să cuprindă în enumerare toate cele patru categorii de reglementări, ar fi trebuit să înceapă cu reglementările administrative, prevederile legislaŃiei muncii, civile sau penale, după caz. În ceea ce priveşte prioritatea acordată legislaŃiei muncii faŃă de cea civilă, ea se justifică prin faptul că funcŃionarul public prezintă similitudini cu salariatul, nu cu subiectul de drept civil. ... citeste mai departe (1-3)


Art. 118 La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziŃii contrare se abrogă.

Primul alineat al acestui articol, în prezent abrogat, consacra, ca termen de intrare în vigoare a ei, un termen ulterior publicării, de 30 de zile de la data publicării. Prin Legea de revizuire a ConstituŃiei, orice lege intră în vigoare ulterior publicării, mai exact la 3 zile de la data publicării, sau la o dată ulterioară ei.607 S-a dorit astfel să se creeze premisele necesare pentru ca legea să poată fi cunoscută, deoarece nemo censsetur ignorare legem (nimeni nu se poate apăra în justiŃie invocând necunoaşterea legii).608 Articolul 118, prin singurul alineat rămas în vigoare, abrogă, de la data publicării legii, orice dispoziŃii contrare lui.


-****-


*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004 şi ulterior a mai fost modificată prin: - Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004; - Legea nr. 344/2004 pentru modificarea art. 27 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004; - OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcŃionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005; - Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004; - Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 30 noiembrie 2004; - OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 39/2005 pentru modificarea art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 mai 2005, aprobată prin Legea nr. 228/2005, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 607 din 13 iulie 2005; - Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.151 din 19 decembrie 2005; - Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.150 din 19 decembrie 2005; - OrdonanŃa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcŃionarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006; - Legea nr. 442/2006 pentru modificarea alin. (2) al art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 4 decembrie 2006. **) În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcŃionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi prin OrdonanŃa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcŃionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006. ***) Până la data de 31 decembrie 2005, prevederile referitoare la acordarea orelor suplimentare au fost suspendate prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.


92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcŃionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005. ****) Până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum şi prin actele normative anuale de salarizare a funcŃionarilor publici. *****) A se vedea Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, lege care a abrogat Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare. ANEXĂ: LISTA cuprinzând funcŃiile publice I. FuncŃii publice generale (A) FuncŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici 1. secretar general al Guvernului; 2. secretar general adjunct al Guvernului; 3. secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; 4. secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; 5. prefect; 6. subprefect; 7. inspector guvernamental. (B) FuncŃii publice de conducere 1. director general din cadrul autorităŃilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; 2. director general adjunct din cadrul autorităŃilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale; 3. secretar al judeŃului şi al municipiului Bucureşti; 4. director din cadrul autorităŃilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, director executiv în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora; 5. director adjunct din cadrul autorităŃilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, director executiv adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale şi al instituŃiilor publice subordonate acestora; 6. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei; 7. şef serviciu; 8. şef birou. (C) FuncŃii publice de execuŃie 1. consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector; 2. referent de specialitate; 3. referent. NOTĂ: 1.FuncŃiile publice generale, altele decât cele prevăzute la pct. I, se stabilesc cu


avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. 2.FuncŃiile publice prevăzute la lit. B pct. 1 şi 2 se pot stabili şi în cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică locală care au un număr de minimum 150 de posturi. 3.FuncŃiile publice de conducere prevăzute la lit. B pct. 7 şi 8, precum şi funcŃiile publice de execuŃie prevăzute la lit. C pot fi funcŃii publice de stat, teritoriale sau locale. II. FuncŃii publice specifice (A) FuncŃii publice de conducere 1. arhitect-şef. (B) FuncŃii publice de execuŃie 1. inspector de concurenŃă; 2. inspector vamal; 3. inspector de muncă; 4. controlor delegat; 5. expert în tehnologia informaŃiilor şi a telecomunicaŃiilor; 6. comisar. (C) Alte funcŃii publice specifice 1.manager public. NOTĂ: FuncŃiile publice specifice, altele decât cele prevăzute la pct. II, se pot stabili de autorităŃile şi instituŃiile publice, cu avizul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici. -****- NOTĂ: 1. Reproducem mai jos art. IV-XIV din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, care nu au fost cuprinse în forma republicată a Legii nr. 188/1999 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziŃii proprii ale Legii nr. 251/2006*): "Art. IV (1) Prin excepŃie de la dispoziŃiile prezentei legi, în cursul anului 2006, pot participa la concursul organizat pentru intrarea în categoria înalŃilor funcŃionari publici persoanele care îndeplinesc condiŃiile prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.**) (2) Până la adoptarea hotărârii Guvernului prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege***), concursul organizat pentru intrarea în categoria înalŃilor funcŃionari publici este gestionat de comisia de recrutare a înalŃilor funcŃionari publici numită prin Decizia Primului-Ministru nr. 38/2006 privind numirea Comisiei de concurs şi a Comisiei de soluŃionare a contestaŃiilor pentru recrutarea înalŃilor funcŃionari publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006. (3) Prin excepŃie de la dispoziŃiile prezentei legi, pot ocupa o funcŃie publică din categoria înalŃilor funcŃionari publici persoanele care au promovat examenul de atestare, precum şi persoanele care au intrat în categoria înalŃilor funcŃionari publici în condiŃiile alin. (1). (4) FuncŃionarii publici care ocupă o funcŃie publică din categoria înalŃilor funcŃionari publici în condiŃiile alin. (3) şi funcŃionarii publici care ocupă o funcŃie publică corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici care la data intrării în


vigoare a prezentei legi nu îndeplinesc condiŃia prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege****), au obligaŃia de a îndeplini această condiŃie în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub sancŃiunea eliberării din funcŃia publică. (5) CondiŃia prevăzută la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege*****), nu este obligatorie, pentru recrutarea funcŃionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter temporar a unei funcŃii publice de conducere, precum şi pentru funcŃionarii publici care ocupă o funcŃie publică de conducere, pe o perioadă de 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (6) FuncŃionarii publici prevăzuŃi la alin. (5) sunt obligaŃi să îndeplinească condiŃia prevăzută la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege*****), în termenul prevăzut, sub sancŃiunea eliberării din funcŃia publică. Art. V (1) Secretarii de comune care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au studii superioare juridice sau administrative îşi pot păstra funcŃia publică, cu obligaŃia ca în termen de 3 ani să absolve o formă de învăŃământ superior de lungă durată în specialitate juridică sau administraŃie publică, sub sancŃiunea eliberării din funcŃie. (2) În cazul în care la concursurile organizate pentru ocuparea funcŃiei publice de secretar al comunei nu se prezintă persoane care îndeplinesc condiŃiile de studii prevăzute la alin. (1) şi/sau condiŃiile de vechime în specialitatea studiilor juridice ori administrative, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc aceste condiŃii. În această situaŃie, ocuparea funcŃiei publice de secretar se face pe perioadă determinată, cu obligaŃia organizării anuale a concursului pentru ocuparea acesteia. Art. VI CondiŃia prevăzută la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege*****), se consideră îndeplinită pentru funcŃionarii publici care au absolvit, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, programe de formare şi perfecŃionare în administraŃia publică, organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie, centrele regionale de formare continuă pentru administraŃia publică locală, precum şi de alte instituŃii specializate, din Ńară sau din străinătate, cu durata de minimum un an, sau care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, urmează una dintre formele de învăŃământ menŃionate, cu condiŃia absolvirii acestor studii în termenul prevăzut. Art. VII (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă: a) normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcŃionarilor publici; b) normele privind organizarea şi funcŃionarea comisiilor de disciplină; c) normele privind organizarea şi funcŃionarea comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective; d) normele privind mobilitatea înalŃilor funcŃionari publici. (2) În termen de 10 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă:


a) norme privind formarea profesională a funcŃionarilor publici; b) regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de formarea specializată prevăzute de prezenta lege. (3) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile Hotărârii Guvernului nr. 1.209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcŃionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea şi funcŃionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităŃilor şi instituŃiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003. Art. VIII Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor, procedura de numire a funcŃionarilor publici şi procedura disciplinară, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se finalizează conform dispoziŃiilor în vigoare la data iniŃierii acestor proceduri. Art. IX Calificativele «excepŃional» şi «foarte bun» obŃinute de funcŃionarii publici la evaluarea performanŃelor profesionale individuale până la data intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu calificativul «foarte bine», iar calificativul «bun» se echivalează cu calificativul «bine». Art. X Prevederile art. 493 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege******), nu se aplică pentru cheltuielile deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. XI CondiŃiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege*******), nu se aplică în cazul funcŃionarilor publici care au îndeplinit condiŃiile prevăzute de lege la data numirii în funcŃia publică. Art. XII (1) În anul 2006, promovarea într-o funcŃie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen. (2) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcŃie publică de execuŃie din gradul profesional principal, funcŃionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcŃiile publice de execuŃie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; b) să fi obŃinut, la evaluarea performanŃelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel puŃin calificativul «foarte bun»; c) să îndeplinească cerinŃele specifice prevăzute în fişa postului. (3) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcŃie publică de execuŃie din gradul profesional superior, funcŃionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcŃiile publice de execuŃie din gradul profesional principal sau 4 ani în funcŃiile publice de execuŃie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; b) să fi obŃinut, la evaluarea performanŃelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel puŃin calificativul «foarte bun»; c) să îndeplinească cerinŃele specifice prevăzute în fişa postului.


Art. XIII Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepŃia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 şi ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege********), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007. Art. XIV La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziŃiile art. XV alin. (2) şi (3), art. XVI alin. (4)-(6), precum şi ale art. XX din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziŃii contrare se abrogă." _________ *) A se vedea şi prevederile art. XV alin. (1), art. XVI alin. (1)-(3), art. XVII-XIX, art. XXI şi art. XXII ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, cuprinse în Nota finală din prima formă republicată a Legii nr. 188/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. **) - Art. 15 alin. (2) lit. a)-c) a devenit, în urma renumerotării, art. 16 alin. (2) lit. a)-c). ***) - Art. 17 alin. (3) a devenit, în urma renumerotării, art. 18 alin. (3). ****) - Art. 15 alin. (2) lit. d) a devenit, în urma renumerotării, art. 16 alin. (2) lit. d). *****) - Art. 511 alin. (7) a devenit, în urma renumerotării, art. 57 alin. (7). ******) - Art. 493 a devenit, în urma renumerotării, art. 52. *******) - Art. 57 a devenit, în urma renumerotării, art. 65. ********) - Art. 29 a devenit, în urma renumerotării, art. 31; art. 56 a devenit, în urma renumerotării, art. 64; art. 57 a devenit, în urma renumerotării, art. 65; art. 581 a devenit, în urma renumerotării, art. 67, iar art. 601 alin. (1) lit. b) a devenit, în urma renumerotării, art. 70 alin. (1) lit. b). Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 365 din data de 29 mai 2007 Forma sintetică la data 06-Oct-2014. Acest act a fost creat utilizand tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci inregistrate ale Wolters Kluwer.


Documents

LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul ... · PDF fileVEDINAS Virginia, Statutul functionarilor publici din 15-mai-2009, Universul Juridic Art. 2 (1) FuncŃia publică