Expertii în clima

CURIERULCURIERULCURIERULRev i s ta Bayer CropSc ience pent ru o agr i cu l tu ră modernă 1 | 10

Cum „funcţionează” insecticideleDiferenţa dintre modurile de acţiune.

O lume întreagă în febra cafeleiBăutura neagră continuă să cuce-rească noi adepţi în întreaga lume.

Copacul trăieşte în continuare... Decis: un clasic cu potenţial de inovare.

Coverstory

Experţii în climă

Modelele climatice globale indică faptul că atmosfera pământului va suferi un proces semnificativ de încălzire în cursul următoarelor decenii. Dar cum sunt realizate aceste modele? Şi cât de exacte sunt predicţiile lor?

Pagina 04

Seite 12PANorAMA

O lume întreagă în febra cafelei

Băutul cafelei a atins stadiul de cult. Băutura neagră continuă să cucerească noi adepţi în întreaga lume, iar boabele de cafea au devenit în prezent cea mai comer-cializată marfă după petrol.

ProteCtIA PLANteLor

Fără tratamentul seminţei nu există calitate a seminţei

O sămânţă sănătoasă şi de calitate ridicată este prima condiţie pentru recolte ridicate. A doua con-diţie constă în protecţia seminţelor şi a plantelor tinere. Tratamentul seminţei reprezintă singura posibilitate de combatere a bolilor transmise prin sămânţă şi sol. Un atac de mălură, de exemplu, poate face întreaga recoltă necomercializabilă.

CUPRINS / EdItoR

Pagina 16

02 CurieruL 1 | 10

Indicaţie: Curierul se adresează fermierilor din întreaga Europă, el oferind informaţii şi despre produsele altor ţări. Din acest motiv, rugăm citi-torii să consulte neapărat omologările naţionale şi instrucţiunile de utilizare.

Editor: Bayer CropScience AG, Monheim / Redacţia: Bernhard Grupp, Sorin Ionescu / Layout: Xpertise, Langenfeld / Lito: LSD GmbH & Co.KG, Düsseldorf / Tipar: Dynevo GmbH, Leverkusen / Preluarea este permisă cu citarea sursei. Rugăm trimitere exemplar de control. Adresa redacţiei: BayerCropScience AG, Alfred-Nobel-Straße 50, D-40789 Monheim, FAX:

de diversele riscuri cunoscute sau necunoscute. Printre aceşti factori de risc figurează cei expuşi în raporturile publice ale Bayer AG, depuse la Bursa de Valori Frankfurt şi la U.S. Securities and Exchange Commission (inclusiv formularul 20-F). Nici Bayer AG, nici Bayer CropScience AG nu se consideră răspunzători, indiferent de motiv, de a transpune în realitate aceste declaraţii despre evenimente viitoare sau de a le adapta evenimentelor sau dezvoltărilor viitoare.

COURIER online-newswww.agrocourier.com

0049-2173-383133 / Bayer AG, Bayer SRL Roma-nia, Bd. Dimitrie Pompei nr. 9-9A, cladire 20, et.4, Bucuresti, Tel. 021.529.5900, Fax 021.529.5990; www.bayercropscience.ro

Declaraţii despre evoluţii viitoareAcest comunicat de presă conţine anumite declaraţii fondate pe ipoteze şi previziuni făcute la momentul actual de către conducerea Bayer CropScience AG. Rezultatele viitoare, situaţia financiară, dezvoltarea sau performanţele Bayer CropScience AG sau ale Bayer AG, societatea mamă, pot suferi abateri faţă de estimările făcute în acest document, în funcţie

EdItoR

Pagina 20

1 | 10 CurieruL 03CUPRINS / ŞtIRI PE SCURt

Coverstoryexperţii în climă 04Sunt necesare calculatoare puternice pentru a procesa datele meteorologice şi climatologice complexe.

INovAtIeCopacul trăieşte în continuare... 09Anul trecut Decis a sărbătorit 30 de ani de la lansare. Insecticidul rămâne unul dintre cele mai de succes produse de protecţie a plantelor din toate timpurile.

ProteCtIA PLANteLorCum „funcţionează” insecticidele 12Sunt descrise diversele moduri de acţiune şi consecinţele pentru controlul apariţiei rezistenţei.

PANorAMAo lume întreagă în febra cafelei 16Băutura neagră continuă să cucerească noi adepţi în întreaga lume.

ProteCtIA PLANteLorFără tratamentul seminţei nu există calitate a seminţei 20O sămânţă sănătoasă şi de calitate ridicată este prima condiţie pentru recolte ridicate. A doua condiţie constă în protecţia seminţelor şi a plantelor tinere.

Extinderea gamei de erbicide la porumb

În 2009, Bayer CropScience a lansat pe piaţă două noi erbicide inovatoare pentru cultura porumbului: Laudis în SUA şi Adengo în România. Laudis conţine o substanţă activă complet nouă, iar Adengo aduce ca inovaţie atât o nouă substanţă activă cât şi o nouă tehnologie safener, care măreşte semnificativ flexibilitatea de utilizare pe toate tipurile de sol. Adengo 465 SC este cel mai nou reprezentant al tehnologiei Merlin®. El combină două substanţe active erbicide puternice, completate de cea mai nouă tehnologie safener pentru cultura porumbului, care măreşte selectivitatea produsului atât la aplicare preemergentă cât şi postemergentă timpurie. Isoxaflutol, cel mai puternic erbicid cu acţiune de lungă durată pentru porumb, înglobează tehnologia unică “Synchronized Weed Control™”- controlul sincronizat al buruienilor. Această caracteristică excepţională a produsului constă în capacitatea de reactivare, care îi permite să fie din nou activ în timpul primelor ploi ce urmează după o perioadă fără precipitaţii, controlând astfel buruienile ce pot răsări în această perioadă. Tiencarbazon-metil, noua componentă activă erbicidă de la Bayer, cu spectru de combatere asu-pra buruienilor mono- şi dicotile, contribuie la controlul complemen-tar al unor buruieni (Polygonum spp.) precum şi la întărirea acţiunii asupra gramineelor. Adengo este preluat radicular dar şi foliar şi are o puternică activitate sistemică în plantă. Buruienile sunt distruse chiar după răsărire. Primul semn al eficacităţii constă în albirea plantulei, urmată la scurt timp de distrugerea ei rapidă şi completă.Laudis® este un erbicid cu aplicare postemergentă pentru cultura porumbului. El îmbină substanţa activă tembotrione cu safenerul isoxadifen pentru a obţine maximum de eficacitate şi selectivitate în armonie şi siguranţă pentru cultura de porumb. Formularea tip ODesi - dispersie în ulei - conduce la o mai bună acoperire şi penetrare în plantă, asigurând succesul aplicării şi maximum de performanţă al produsului. „Am primit un număr impresionant de reacţii pozitive referitor la aceste noi erbicide. Acest fapt reflectă interesul considerabil al uti-lizatorilor în inovaţii de acest tip şi este în acelaşi timp un semn al capacităţii inovative a companiei noastre”, spune Dr. Rüdiger Sche-itza, Membru al Consiliului de Conducere Bayer CropScience. t

Se întâmplă lucruri noi în domeniul erbicidelor la porumb.

04 CurieruL 1 | 10 CovERStoRy

Experţii în climăModelele pe calculator anticipează clima viitorului

1 | 10 CurieruL 05CovERStoRy

Modelele climatice globale indică faptul că atmosfera pământului va suferi un proces semnificativ de încălzire în cursul următoarelor decenii. Dar cum sunt realizate aceste modele? Şi cât de exacte sunt predicţiile lor?

Experţii în climă

Un lucru este sigur: cercetătorii clima-tologi sunt deseori puşi în situaţia de organiza expediţii în regiuni extrem de puţin ospitaliere ale pământului. Mergând de la deşertul îngheţat al Arcticii sau stepa Patagoniei şi până în adâncurile oceanului, cercetătorii caută dovezi ale modifică-rilor climatice din trecut în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii – deoarece urmele lăsate de clima trecutului îi va ajuta să prezică climatul viitorului. În acest scop, ei colectează cantităţi uriaşe de date pe care le introduc în modele climatice elaborate. Cercetătorii urmăresc astfel să realizeze descrierea complexului „Sistem pământ” cât mai exact posibil în termeni matematici. Supercalculatoare puternice rulează zile în şir, folosind modelele matematice pentru a prevedea modul în care climatul pământu-lui se poate modifica în viitoarele decenii ca rezul-tat al activităţilor umane. Se ştie de mult timp că, de-a lungul mileniilor, clima pământului a oscilat între perioade reci şi calde: întrebarea care se pune este cât de puternic este influenţat acest ciclu de activitatea umană?Există toate motivele pentru a ne pune această între-bare. Temperatura de „febră” a pământului a înce-put să crească notabil din anii 1950. Măsurătorile regulate ale temperaturii la suprafaţa pământului au început în 1850: zece din cei doisprezece ani cei mai călduroşi din această perioadă au fost înregis-traţi în intervalul 1995-2006. Temperatura medie globală a aerului la nivelul solului a crescut cu

Baloanele meteorologice oferă climatologilor date privind compoziţia atmosferei.

06 CurieruL 1 | 10

Norii se formează cu regularitate de-a lungul pantelor munţilor şi produc precipitaţii

Plantele absorb dioxid de carbon în cursul zilei şi îl eliberează parţial în timpul nopţii. Majo-ritatea apei absor-bite se evaporă prin frunze şi reglează umiditatea aerului.

Cum este creată clima

Humusul se formează din rămăşiţele plantelor moarte în care este stocat carbon.

CovERStoRy

0,74°C în ultimii o sută de ani. Compozi-ţia atmosferei pământului s-a modificat de asemenea sensibil. Noi toţi depindem de această pătură de gaze şi vapori de apă: în lipsa ei, pământul ar fi îngropat sub un strat gros de gheaţă. Calculele arată că temperatura medie globală la nivelul solului ar fi de aproximativ -18°C, în loc de valoarea medie exis-tentă de +15°C. Modificările din compo-ziţia atmosferei influenţează capacitatea ei de a „captura” energia solară şi de a o converti în căldură. Măsurătorile arată o creştere a concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă cu o treime de la începutul industrializării. Dar proporţia de oxizi de azot din atmosferă a crescut de asemenea semnificativ, iar concen-traţia de metan este de peste două ori mai mare. Această creştere a concen-traţiei de dioxid de carbon este atribu-ită în principal arderii de combustibili fosili, cum ar fi petrol, metan şi cărbune. Atunci când vine vorba de metan şi de oxizi de azot, agricultura este una din principalele surse de emisii.

O privire în trecut

Pentru a putea face predicţii precise asupra climei viitoare, climatologii pri-vesc mai întâi în trecutul îndepărtat al pământului. Un grup de climatologi ger-mani a dus un mic vas de cercetare în laguna Potrok Aike, un lac vulcanic din stepa Patagoniei. Vasul a fost convertit într-o platformă de foraj, care a permis cercetătorilor să foreze în stratul de sediment din lacul de 100 m adâncime şi să recupereze un profil de carotare geologică cu lungimea de 19 m. Stra-turile sedimentare fine de polen, alge şi fosile pe care profilul le conţinea au permis reconstituirea parţială a istoriei

climatice a emisferei sudice de-a lungul mai multor mii de ani. În Antarctica de Vest, Institutul Alfred Wegener a parti-cipat la un alt program internaţional de forare sub calota glaciară. Cercetătorii au reuşit să identifice microorganisme în straturile sedimentare şi să creeze un tablou al modificărilor climatice de-a lungul ultimelor cinci milioane de ani. Investigaţiile lor au demonstrat, printre altele, faptul că întreaga calotă glaciară a Antarcticii de Vest s-a topit complet de mai multe ori în intervalul cuprins între acum trei milioane de ani şi acum cinci milioane de ani. „Faptul cel mai îngrijorător este că gheaţa Antarcticii de Vest s-a retras deosebit de puternic în perioadele în care temperatura pămân-tului a fost cu numai 3°C mai ridicată decât în prezent, dar cu un conţinut mai mare de dioxid de carbon în atmosferă decât acum”, explică Dr. Niessen. Dacă calota glaciară se topeşte din nou, nive-lul global al mării creşte cu cinci până la şapte metri.Alte surse importante de informaţie despre climat care stau la dispoziţie climatologilor sunt recifurile de coral şi peşterile din calcar. Istoria climatică mai recentă poate fi descifrată din ine-lele de creştere ale copacilor, şi desigur din descrierile contemporanilor. Datele actuale despre vreme sunt colectate cu ajutorul baloanelor meteorologice şi al sateliţilor. În prezent se pune un accent deosebit pe înţelegerea mai bună a curenţilor marini. Pentru aceasta se uti-lizează balize speciale care călătoresc odată cu curentul marin la o adâncime considerabilă, măsurând temperatura apei şi viteza curentului, şi care urcă la suprafaţă la intervale regulate pentru a transmite rezultatele măsurătorilor la staţiile de cercetare.

Climatologii utilizează aceste seturi de date ca pe un mozaic, pentru a obţine o imagine cât mai completă posibil asupra climatului global din ultimele cinci mili-oane de ani. Evenimentele extreme cum ar fi erupţiile vulcanice şi căderile de meteoriţi ajută la poziţionarea în timp a diverselor seturi de date. Pentru a putea face faţă cantităţilor impresionante de date, cercetătorii sub-divid pământul în mai multe sisteme şi subsisteme, de exemplu uscat, mase de gheaţă, oceane şi atmosferă. Ei împart de asemenea întregul glob în felii mici, egale, cuboide: în prezent, această împărţire se realizează cu o latură a reţe-lei de 200 km lungime şi 1 km înălţime. Modelul climatic se calculează pentru fiecare din aceste felii folosind ecua-ţii matematice, începând cu adâncul oceanelor şi până în păturile înalte ale atmosferei. Pentru ca aceste calcule să fie posibile este necesar ca datele privind temperatura aerului şi oceanelor, curen-ţii oceanici, vântul, precipitaţiile, creş-terea plantelor şi multe alte elemente să

Sunt necesare calculatoare puternice pentru a procesa datele meteorologice şi climatologice complexe. Un exemplu este supercalcula-torul Serviciului Meteorolo-gic German din Offenbach.

1 | 10 CurieruL 07

Straturile atmosferei. Spaţiul lipsit de atmo-sferă începe de la aprox. 500 km altitudine.

Termosfera

Exosfera

Mezosfera

Stratosfera

Stratul de ozon

Troposfera

Apa se evaporă.

Erupţiile vulcanice eliberează gaze în atmosferă.

Energia solară ajunge la suprafaţa pământului, acti-vând toate proce-sele climatice.

Soarele încăl-zeşte suprafaţa apei.

Apa din straturile adânci se ridică la suprafaţă şi este încălzită.

Apa rece se scufundă în straturile adânci.

Stratul de gheaţă reflectă lumina. Climatul devine mai rece.

500 km

80 km

50 km

25 km

17 km

Cum este creată clima

Apa din precipitaţii se adună în râuri şi lacuri sau formează apa freatică.

CovERStoRy

fie incluse în formule matematice. Deoa-rece toţi aceşti factori se influenţează reciproc, modelul matematic devine extrem de complex. Din acest motiv, pentru efectuarea acestor calcule sunt necesare calculatoare extrem de sofis-ticate. Cu cât modelul este mai exact şi mai complet, cu atât se cere o putere de calcul mai mare. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în ulti-mii ani mai mult de 20 de modele cli-matice. Dar, înainte de a începe să cal-culeze diversele scenarii pentru viitor, ei verifică exactitatea modelelor prin calibrarea cu datele meteorologice isto-rice aflate la dispoziţie. În acest mod, cercetătorii pot vedea cât de exact reflectă realitatea modelul lor climatic. Dacă deviaţiile sunt prea mari, modelul va fi ajustat. Numai după ce simulările conduc la rezultate suficient de apropi-ate de realitate, cercetătorii sunt gata să privească în viitor. Publicului neavizat îi place să numească acest proces pre-zicerea schimbărilor climatice: totuşi, această denumire nu este foarte potri-

vită. De exemplu, pentru a calcula vari-aţiile temperaturii globale în viitorii 50 de ani, cercetătorii trebuie să alimenteze cu anumite date iniţiale modelul mate-matic. Aceste ipoteze includ: cum se va schimba concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă; cât de repede va creşte populaţia globului; creşterea gra-dului global de industrializare. Modelul calculează apoi datele climatice viitoare pe baza acestor presupuneri. Oamenii de ştiinţă preferă să vorbească despre „sce-narii” şi „proiecţii”, dar nu despre „pre-dicţii”. Aceasta deoarece de îndată ce ipotezele de pornire se modifică, la fel se modifică şi rezultatele. Astfel, modelele climatice indică o creştere a temperaturii globale medii cuprinsă între 1,8°C şi 4°C până la sfârşitul secolului 21, în funcţie de scenariul de emisii presupus. Acesta este un interval foarte larg de variaţie. De aceea, modelele climatice globale generează numai estimări generale ale influenţei pe care reducerea emisiilor de dioxid de carbon, metan şi alte gaze cu efect de seră le poate avea asupra tem-

08 CurieruL 1 | 10 CovERStoRy

Fiecare volum elementar din modelul climatic este alimentat cu date măsurate recent. Evoluţia climatică a atmosferei poate fi pusă în corespondenţă cu un grad ridicat de precizie cu modificările corespunzătoare de la nivelul solului.

peraturii viitoare a pământului. Oamenii de ştiinţă nu fac afirmaţii asupra pro-babilităţii de realizare a unei anumite proiecţii climatice. Totuşi, ţinând cont de încălzirea incontestabilă a pămân-tului în cursul ultimilor 60 de ani, modelele oferă informaţii valoroase în sprijinul unor decizii politice. Modelele simulează climatul global pe baza unor ipoteze de tipul „ce ar fi dacă...”.

Climat global, regional şi local

Din cauza mărimii grosiere a reţelei de calcul de 200 km, modelele clima-tice globale nu pot genera nicio esti-mare asupra efectelor locale sau chiar regionale ale încălzirii globale. Pen-tru aceasta sunt necesare modele care acoperă o zonă dată cu grad mult mai ridicat de detaliu. De exemplu, pentru Germania au fost create patru modele climatice regionale care pot fi utilizate pentru a simula modul în care un sce-nariu de încălzire globală poate afecta, de exemplu, distribuţia precipitaţiilor în Germania de Est sau adâncimea stratu-lui de zăpadă din Alpi. Modele şi mai locale pot produce scenarii pentru zone de 1 km pătrat. Acestea sunt capabile să sprijine adaptarea agriculturii la modi-

ficările locale ale precipitaţiilor sau tem-peraturii. Un lucru trebuie însă reţinut: modelele climatice locale depind de rezultatele modelelor regionale, care la rândul lor depind de rezultatele modele-lor globale. Faptul că există în acest caz până la trei nivele de simulare în spatele predicţiei conduce la un grad ridicat de nesiguranţă.„Există încă un grad considerabil de incertitudine asupra detaliilor, dar un lucru este sigur: va exista un nivel sem-nificativ de încălzire globală în deceniile ce vin” spune Prof. Jochem Marotzke, Institutul de Meteorologie Max-Planck, Hamburg. Aici a fost dezvoltat modelul climatic global ECHAM5, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume. Marotzke este convins că procesele din spatele încălzirii globale sunt bine înţe-lese de către comunitatea ştiinţifică. Totuşi, „cea mai mare slăbiciune a mode-lelor actuale constă în reprezentarea for-mării norilor şi în dinamica temperaturii oceanelor”, explică climatologul. Cu cât aerul este mai cald, cu atât mai mulţi nori se formează: aceştia au un efect de răcire în timpul zilei şi un efect de încălzire în timpul nopţii. Norii pot astfel atenua efectul de seră, dar îl pot şi accentua. Descrierea modificărilor tem-porale şi spaţiale ale stratului de nori

rămâne o problemă pentru cercetători. În plus, se ştie prea puţin despre dina-mica temperaturii şi de capacitatea de legare a dioxidului de carbon de către oceane. Se estimează că o treime până la o jumătate din toate emisiile de dioxid de carbon sunt legate de apa oceanelor. Sunt necesare însă mai multe cercetări pentru a stabili modul în care capacita-tea de legare a dioxidului de carbon se modifică în cazul în care încălzirea glo-bală continuă. Climatologii vor continua să aducă îmbunătăţiri mici dar continue preciziei modelelor lor. De exemplu, se aşteaptă ca în 2013 să dispunem de un model de simulare bazat pe o reţea cu latura de 80 km. Marotzke este convins de un lucru: omenirea influenţează cli-matul şi pământul va deveni sensibil mai cald în deceniile care urmează. t

Norbert Lehmann

Copacul trăieşte în continuare...

Decis: un clasic cu potenţial de inovare

Anul trecut Decis a sărbătorit împlinirea a 30 de ani de la lansare. Insecticidul rămâne unul dintre cele mai de succes produse de protecţie a plantelor din toate timpurile. Cea mai recentă inovaţie din această istorie de succes a fost introducerea pe piaţă a lui Decis FLUXX – produs cu eficacitate mult îmbunătăţită.

INovAtIE 1 | 10 CurieruL 09

Copacul Decis este probabil unul dintre cele mai cunoscute şi mai impresionante imagini de brand din industria de protecţie a plantelor. „Mulţi

fermieri din întreaga lume îl recunosc imediat drept simbol pentru Decis”, spune Kai Wirtz, manager global pen-tru piretroizi la Bayer CropScience. El se referă la familiarul copac care a fost utilizat ca logo de produs pentru Decis® încă de la începutul anilor 1980, pe care creşte aproape orice poate fi produs într-o fermă: de la măr şi avocado până la pepene şi grâu. O descriere foarte suges-

tivă a versatilităţii produsului Decis.Mai mult de 300 de culturi pot fi pro-tejate de infestarea cu dăunători cu ajutorul lui Decis. Produsul este în pre-zent omologat în mai mult de 100 de ţări. Bayer CropScience calculează că în medie 30 milioane de hectare sunt tratate cu Decis în fiecare an – adică aproximativ doi la sută din suprafaţa agricolă mondială.

Copacul Decis a devenit una dintre cele mai cunoscute imagini de brand din lumea protecţiei plantelor.

10 CurieruL 1 | 10 INovAtIE

Toate acestea fac din Decis unul dintre cele mai populare produse piretroide. Piretroizii reprezintă o clasă de sub-stanţe dezvoltate de chimişti pornind de la compuşii chimici conţinuţi în pulbe-rea de piretrum – adică din flori uscate şi mărunţite de crizanteme. Cercetătorii au reuşit să obţină o creştere a eficacităţii insecticide odată cu îmbunătăţirea sta-bilităţii moleculelor. Piretrumul natural este de fapt instabil la lumină, nefiind în consecinţă adecvat pentru utilizare în câmp, în ciuda potenţialului său insec-ticid. Activitatea decisivă de sintetizare a fost realizată de cercetătorii de la Institu-tul de Cercetare Rothamsted, Anglia. În 1974 a fost sintetizat deltametrin şi după faza necesară de dezvoltare, pro-dusul rezultat – Decis - a intrat pe piaţă pentru prima dată în mai 1979, acum circa 30 de ani.

Începutul unei revoluţii

Introducerea compuşilor piretroizi precum deltametrin a echivalat cu o revoluţie în domeniul controlului insectelor dăună-toare. Dintr-o dată, dozele de aplicare de ordinul a zece grame substanţă activă la hectar au devenit suficiente, comparativ cu esterii acizilor organo fosforici care erau utilizaţi pe larg în acele timpuri. Aceştia din urmă aveau doze de aplicare de până la 500 grame la hectar.

Unul dintre factorii ce contribuie la efi-cienţa deosebită a lui Decis constă în puritatea lui foarte ridicată, substanţa activă conţinând un singur izomer extrem de activ. Majoritatea celorlalţi piretroizi erau (şi rămân) un amestec de diferite variante structurale ale mole-culei (izomeri), unele dintre ele active iar altele inactive biologic. Deltametrin s-a dovedit a fi de 750 de ori mai efici-ent decât piretrumul natural. Piretroizii constituie astfel un exemplu excelent asupra modului în care cercetătorii au fost capabili să plece de la o substanţă ce apare în natură şi să o modifice ast-fel încât să îmbunătăţească semnificativ eficienţa şi alte proprietăţi. Un alt avantaj asociat cu deltametrin este rapiditatea acţiunii asupra siste-mului nervos al insectelor dăunătoare. Şi aceasta odată cu îmbunătăţirea profilului ecotoxicologic comparativ cu produsele convenţionale din acel moment. Introducerea piretroizilor a reprezentat o adevărată piatră de hotar în istoria insecticidelor. „Numai puţine alte clase chimice de substanţe active au avut o asemenea influenţă majoră asupra protecţiei culturilor”, spune Dr. Rüdiger Scheitza, membru al consiliului executiv de conducere al Bayer CropSci-ence, cu ocazia unui simpozion asupra piretroizilor ce a avut loc în iunie 2009 la sediul Bayer CropScience, Monheim, Germania. Faptul că Bayer CropScience a dedicat piretroizilor o conferinţă majoră

a specialiştilor, la 30 de ani de la intro-ducerea lui Decis, este o indicaţie asupra statutului de care această grupă de pro-duse se bucură încă în prezent.Într-adevăr, în termeni de vânzări, pire-troizii ocupă încă cu o cotă de 15% locul doi ca importanţă pe piaţa globală a insecticidelor. Kai Wirtz este convins că „aproape toţi fermierii vor avea produse pe bază de piretroizi în depozitele lor de produse de protecţie a plantelor”.Produsul original, Decis 25 EC, a repre-zentat pentru mai mult de 30 de ani un instrument de încredere pentru agri-cultură. Dar, în tot acest timp, Bayer CropScience a continuat dezvoltarea produsului – prin aducerea pe piaţă de noi formulări. Acestea au inclus produse precum Decis EXPERT (cu concentraţie mărită), Decis ULTRA (pentru aplicare aeriană), formulările granulate Decis PROFI şi Decis PROTECH, formularea de înaltă performanţă pe bază de dis-persie în apă Decis MEGA, cu un profil ecotoxicologic deosebit de bun datorită cantităţii reduse de solvent.

Decis fLUXX: „Inteligenţă fluidă”

La începutul lui 2009, introducerea lui Decis fLUXX a marcat un nou moment semnificativ în povestea de succes a deltametrinului. Această nouă formu-lare conţine aditivi speciali care asigură eficacitatea ridicată a substanţei active pe suprafaţa frunzei. „Printre avantaje se numără evitarea scurgerii soluţiei de stropit de pe suprafaţa frunzei”, spune Kai Wirtz. „Picăturile aderă la frunză în mod optim şi se distribuie uniform pe întreaga suprafaţă a frunzei”. Şi aceasta nu este totul: utilizarea unui nou tip de agent de umectare previne cristalizarea substan-ţei active. „Deoarece substanţa activă rămâne sub formă lichidă, gradul ridicat de activitate insecticidă care în mod nor-mal poate fi observat numai imediat după aplicare este menţinut o perioadă extinsă de timp după aplicare”, explică Wirtz. Aceste caracteristici speciale au con-dus pe dezvoltatorii lui Decis fLUXX să vorbească despre „Inteligenţă fluidă” – „picături inteligente” dacă doriţi. Picătu-rile par să ştie cum trebuie să se com-porte pentru a acţiona cât mai eficient, mergând până la faptul că ele se „întind” spre insectele ce sunt ascunse. În testele în câmp, noua formulare s-a dovedit a fi un pas înainte semnificativ: ea este mai bună decât tratamentele standard atât ca viteză de acţiune cât şi ca eficacitate.

„Perspective bune”Chiar şi după mai mult de 60 de ani, cercetăto-rii de la Institutul Rothamsted, Anglia, sunt încă activi în domeniul piretroizilor. „Perspectivele sunt încă foarte bune pentru această clasă de substanţe”, crede Dr. Emyr Davies. Totuşi, adau-gă cercetătorul, va fi şi mai important pe viitor să se înţeleagă modul în care se dezvoltă rezistenţa – pentru a lua măsuri de evitare. Şi exact acesta este domeniul său de activitate.Până astăzi, aproximativ 50% din toate produ-sele piretroide moderne se bazează pe substanţe active care au fost studiate iniţial de cercetătorii de la acest institut din Anglia. Predecesorii lui Davies au primit de două ori recunoaşterea ofi-cială cu Queens Award (în 1976 şi 1980) pentru realizări în cercetarea piretroizilor. Dr. Michael Elliott, cercetător la Rothamsted, care a murit în 2007, va fi onorat într-un eveniment special în ianuarie 2010. Echipa lui Elliott a descoperit mai mulţi piretroizi importanţi, inclusiv, în 1974, piretroidul care avea să devină substanţa activă din produsul Decis – deltametrin.

1 | 10 CurieruL 11INovAtIE

Efortul intens de cercetare asupra domeniilor de uti-lizare ale lui Decis constituie baza pentru succesul continuu al produ-sului.

Inovaţia este tradiţia noastră – momente importante din istoria lui Decis

19791990

1992

1994

1996

1998

1999

2002

2008

2009

Decis EC 25 Concentrat emulsionabil diluat

Decis FORTE Soluţie concentrată, avantajoasă pentru ferme mari

Decis ULTRA Aplicare aeriană împotriva lăcustelor

Decis micro Primul concentrat emulsionabil „solid”

Decis PROFI Formulare specializată pentru insectele care rod

Decis JET Dezvoltat pentru necesităţile pieţelor intensive

Decis protech Formulare cu impact extrem de scăzut asupra mediului

Decis MEGA Formulare pe bază de apă; viteză de acţiune şi performanţă ridicate

Decis fLUXX Adaptare dinamică la condiţiile de control al dăunătorilor

Alături de familia de produse Decis, del-tametrin şi-a demonstrat de mult timp valoarea în combinaţii cu alte substanţe active. Proteus® şi Confidor® Energy sunt exemple de produse pe care Bayer CropScience le-a dezvoltat sub forma unei combinaţii dintre deltametrin cu neonicotinoidele tiacloprid şi imida-cloprid.„Acest tip de combinaţie va juca un rol din ce în ce mai mare pe viitor”, prezice Kai Wirtz. Wirtz ia în considerare mai ales numărul mare de pieţe care cer pes-ticide la preţ scăzut. În prezent, aceste pieţe sunt dominate de produse aparţi-nând aşa numitei „chimii vechi”, adică, esteri ai acizilor organofosforici, compuşi organocloruraţi şi carbamaţi. Dar multe din produsele bazate pe aceste clase de substanţe active vor dispărea de pe piaţă mai devreme sau mai târziu, aşa încât va fi cu siguranţă nevoie de înlocuitori. „Produsele pe bază de piretroizi sunt o alternativă atractivă în special în ţările unde fermierii depind de tehnologii de protecţie cu cost foarte scăzut – de exem-plu în pieţele aflate în expansiune din Brazilia, China şi India”, explică Wirtz. În plus, piretroizii s-au dovedit a fi deo-sebit de eficienţi împotriva dăunătorilor pe care fermierii preferă în prezent să îi combată cu „vechea chimie” – adică împotriva lepidopterelor, coleopterelor şi insectelor care sug sucul celular.Se pot concepe şi soluţii complet dife-rite ce utilizează piretroizi. De exemplu, Bayer CropScience lucrează la dezvolta-rea capcanelor cu feromoni care conţin în interior atractanţi sexuali, iar în exte-

rior au un strat cu deltametrin. Insectele dăunătoare atrase de feromonii volatili sunt controlate imediat ce intră în con-tact cu suprafaţa exterioară a capcanei. Aceste capcane cu feromoni reprezintă o abordare nouă prin utilizarea unui pro-dus convenţional de protecţie a plantelor într-un mod care afectează foarte puţin mediul înconjurător. În multe situaţii, capcane de acest tip pot face inutile tra-tamentele clasice prin stropire la cultu-rile de fructe sau legume. „În Spania, tes-tăm în prezent utilizarea acestei metode de combatere în plantaţiile de pomi fruc-

tiferi”, menţionează Kai Wirtz. „Copacul Decis va continua să înflorească şi va rămâne o emblemă familiară în lumea protecţiei plantelor” – acesta este modul în care Kai Wirtz subliniază potenţialul inovativ al produsului Decis. S-ar părea că pentru Decis viitorul de abia a înce-put. t

Karl Hübner

Fanta sinaptică

Post

sina

psă

Pres

inap

să

Prop

agar

ea s

emna

lulu

i

Receptor acetilcolinic

Legenda:Sinapsă – punctul de control dintre două celule nervoasePresinapsă – punctul terminal al celulei nervoase 1Postsinapsă – punctul de contact al celulei nervoase 2

Acetilcolinesterază

Canal de sodiu

Carbamaţi

Esteri ai acidului fosforic

Cloronicotinile

Piretroizi

Sinapsa colinergică

PRotECtIA PLANtELoR12 CurieruL 1 | 10

Sinapsele transmit semnalele electrice de la o celulă nervoasă la următoarea. Atunci când un semnal electric ajunge la o sinapsă, el declanşează eliberarea unor substanţe chimice numite neurotransmiţători (roşu) de către celulele presinap-tice. Aceşti neurotransmiţători se leagă de celula nervoasă receptoare şi modifică permeabilitatea membranei postsinap-tice, ceea ce conduce la propagarea unui impuls electric.

1 | 10 CurieruL 13PRotECtIA PLANtELoR

Majoritatea insectici-delor acţionează la nivelul sistemului nervos al insectelor prin inhibarea sau blocarea enzimelor. Ele combat insectele adulte sau diversele lor stadii de dezvol-tare (de la ou până la larvă). Cele mai cunoscute substanţe active insecticide aparţin claselor chimice piretroizi şi neonicotinoide.Insecticidele pot pătrunde în corpul insectei pe mai multe căi: prin ingestie, contact sau inhalare. Unele dintre ele

sunt preluate activ de insectă prin hră-nire, intrând în ţesuturi prin intermediul tractului gastrointestinal; altele pene-trează în formă de vapori prin respiraţie; insecticidele de contact sunt pur şi sim-plu absorbite de îndată ce insecta atinge suprafeţele tratate. Substanţele active sistemice sunt iniţial preluate de către plantă: activitatea împotriva insectelor urmează ca rezultat al activităţii de hră-nire prin sugere sau roadere. Dăunătorii care trăiesc în interiorul plantei sunt de asemenea combătuţi. Unele insecticide sunt active în mod special împotriva ouălor şi larvelor anumitor insecte. O clasificare simplă a substanţelor con-form modului de preluare în insectă – ingestie, inhalare sau contact – este dificilă dacă nu imposibilă pentru insec-ticidele moderne. Mai degrabă, se face distincţia între principalele grupe chi-mice de substanţe:• compuşi organofosforici (ex. clorpiri-

fos şi paration)• piretroizi naturali şi sintetici (deltame-

trin, beta-ciflutrin, lambda cihalotrin, tau-fluvalinat)

• carbamaţi (metiocarb, pirimicarb)• neonicotinoide (imidacloprid,

tiacloprid)• pimetrozine• flonicamide• oxadiazineInsecticidele ce posedă numai activitate locală trebuie să ajungă în urma tratamen-tului exact în locul unde se află dăunăto-rul sau să fie distribuite foarte uniform pe suprafaţa plantei în locurile de unde dăunătorul le poate prelua. Multe insecti-

cide au o bună activitate de penetrare: ele intră în ţesuturile frunzei, putând combate chiar şi dăunătorii care se află ascunşi în ţesutul frunzei sau se află pe partea infe-rioară a frunzei. Exemple de insecticide cu activitate locală includ esterii acidului fosforic şi carbamaţii. Insecticidele cu activitate sistemică sunt preluate de plante relativ repede prin intermediul rădăcinilor sau organelor aeriene ale plantei şi sunt transportaţi şi redistribuiţi prin sistemul circulator. Ele se pot de asemenea deplasa între celulele plantei prin difuzie. Durata ulterioară de acţiune şi viteza de descompunere a substanţei active depind de condiţiile de mediu. Substanţele active insecti-cide aplicate sub forma unei pelicule în procesul de tratament al seminţei acţio-nează ca un depozit, conferind seminţei o protecţie de lungă durată. Piretrum este obţinut din florile speciilor de Chrysanthemum. Chimic, piretrum este un amestec de şase esteri diferiţi, componenta principală fiind piretrin I. Piretrum este un insecticid de contact; după ce pătrunde în corpul insectei, are loc o detoxifiere enzi-matică rapidă a acestei substanţe.Piretroizii sintetici se numără printre cele mai eficiente insecticide disponi-bile la momentul actual. Pentru a eli-mina dezavantajele piretrumului natural (de ex. stabilitatea redusă la lumină şi costurile ridicate de producţie), aceste substanţe active au fost obţinute prin sinteză chimică. Piretroizii de sinteză acţionează prin contact şi prin ingestie, dar nu şi prin inhalare, deoarece presiu-nea lor de vapori este prea scăzută.

Cum „funcţionează” insecticideleAtacurile insectelor dăunătoare continuă să afecteze culturile agricole, provocând deseori pierderi importante de recoltă. obţinerea nivelului optim de control prin alegerea atentă a momentului tratamentului devine din ce în ce mai dificilă, deoarece eficienţa unor insecticide este redusă din cauza apariţiei rezistenţei. totuşi, această dificultate poate fi evitată prin utilizarea adecvată a întregului portofoliu de produse.

Majoritatea insecticidelor utilizate pe plan mondial acţionează la nive-lul sistemul nervos al insectelor. Cel mai uzual mod de acţiune este asupra sinapselor colinergice (vezi reprezen-tarea mult simplificată). La insecte, acetilcolina reprezintă cel mai impor-tant neurotransmiţător activ în trans-miterea semnalelor nervoase. Deşi cloronicotinilele se numără prin-tre insecticidele care acţionează asu-pra sistemului nervos al insectelor, modul lor molecular de acţiune este mai specific pentru insecte decât al altor substanţe, ceea ce conduce la o toxicitate mai redusă pentru oameni.

Diferenţa dintre modurile de acţiune

14 CurieruL 1 | 10

Există două tipuri de piretroizi ce diferă printr-o simplă legătură chimică C-N. Tipul I nu posedă acest tip de legă-tură. Tipul II are înglobată în structură această legătură pentru a întări activi-tatea insecticidă. Există şi suprapuneri între cele două tipuri I şi II. Fiprolii sunt insecticide ce acţionează la nivelul canalelor de clor ale celulelor nervoase. Exemple includ fenilpirazolii (de ex. fipronil). Organofosfaţii şi carbamaţii sunt insec-ticide ce afectează moleculele mesagere dintre celulele nervoase; ele induc o suprastimulare constantă a celulelor de-a lungul traiectului nervos. Organofosfaţii sunt predominant toxine de ingestie şi contact. Dar presiunea lor ridicată de vapori face ca aceste substanţe să poate acţiona şi prin inhalare (de ex. diclorvos). Majoritatea insecticidelor din grupul carbamaţilor au de asemenea acţiune prin contact şi ingestie, dar, spre deosebire de organofosfaţi, ele posedă caracteristici de inhibiţie enzimatică.Neonicotinoidele: exemple de aseme-nea substanţe active sunt tiacloprid şi imidacloprid. Ele acţionează asupra sistemului nervos central al insecte-lor şi blochează enzimele implicate în transmiterea semnalului nervos. Nu s-a înregistrat nicio rezistenţă încrucişată cu grupa carbamaţilor, organofosfaţilor sau piretroizilor de sinteză.

Portofoliul de substanţe active în agricultură

Există numeroase alte moduri de acţiune în afara celor descrise mai sus. De exem-plu substanţele care produc blocarea producerii de energie în celule. Regula-torii de creştere ai insectelor (IGR) acţi-onează împotriva stadiilor larvare prin interferarea cu anumite procese biochi-

mice de creştere, cum ar fi tranziţia dintre diferitele etape de dezvoltare din ciclul de viaţă al insectei. Inhibitorii sintezei chitinei afectează dezvoltarea cuticulei exterioare prin inhibarea pro-ducerii de chitină. În cursul dezvoltă-rii lor, insectele trebuie să îşi schimbe învelişul de chitină de mai multe ori. După preluarea substanţei active, lar-vele insectelor continuă într-o primă fază să se dezvolte normal. Dar lipsa chitinei conduce la pierderea stabili-tăţii cuticulei, cu efecte fatale. Primul stadiu larvar este cu deosebire sensibil la acest efect.Dacă luăm în considerare numărul de insecticide omologate în prezent şi numărul mare de substanţe active diferite, putem rămâne cu impresia eronată că pe piaţă există un număr mare de grupe chimice diferite, cu o paletă mare de moduri de acţiune dife-rite. Dacă acest lucru ar fi adevărat, nu ar exista nici o dificultate în a respecta programele de management al rezis-tenţei. Au fost într-adevăr dezvoltate şi omologate insecticide noi având ţinte noi ale acţiunii insecticide în corpul insectei. Cu toate acestea, este necesară o analiză mai detaliată a indicaţiilor şi cerinţelor biologice ale noilor produse.În practică, numai două grupe chimice de substanţe active sunt utilizate cu precădere în agricultură: piretroizii şi neonicotinoizii. Substanţele aparţi-nând acestor grupe au în general spec-tru larg de activitate, astfel încât ele pot fi utilizate pe scară largă împotriva unei largi palete de dăunători. Pire-troizii sunt prezenţi pe piaţă aproape exclusiv sub forma unor produse apli-cate prin stropire. Dimpotrivă, neoni-cotinoidele sunt utilizate de mulţi ani în produse pentru tratamentul seminţe-lor (ex. imidacloprid). În prezent, există

foarte puţine produse insecticide pentru tratamentul seminţelor care nu conţin substanţe active din această grupă chi-mică; neonicotinoidele posedă de ase-menea un număr din ce în ce mai mare de omologări pentru aplicări foliare. Deoarece tot mai multe specii de insecte dăunătoare dezvoltă rezistenţă la pire-troizi, tot mai multe produse alternative pe bază de neonicotinoide apar pentru controlul acestor dăunători. Presiunea de selecţie a acestui grup de substanţe creşte corespunzător. Paleta de pro-duse pentru controlul gândacului din Colorado a fost recent extinsă pentru a include substanţa activă non-neonicoti-noidă metaflumizon, ceea ce înseamnă că în prezent există şase moduri chimice diferite de acţiune (inclusiv produsele de control biologic bazate pe Bacillus thu-ringiensis şi neem).Alături de produse cu spectru larg pre-cum Biscaya, există la dispoziţie pro-duse bazate pe substanţe chimice din alte grupe chimice care nu prezintă rezistenţă încrucişată la piretroizi şi neonicotinoide. Aceste produse speciale ar trebui utilizate în alternanţă cu alte grupe de substanţe chimice.

Apariţia rezistenţei

Orice populaţie de insecte dăunătoare conţine indivizi a căror sensibilitate la acţiunea unei anumite substanţe active diferă. Atunci când un anumit insecticid este utilizat repetat presiunea de selecţie creşte – şi cu cât rata de reproducere a insectei este mai mare, cu atât popula-ţia se adaptează mai rapid . Următorii factori joacă un rol în dezvoltarea şi răspândirea rezistenţei:• numărul de aplicări ale unor insecti-

cide ce posedă aceeaşi ţintă biologică sau mod de acţiune;

• cantitatea de substanţă activă apli-cată;

• condiţiile de aplicare;• stadiul de dezvoltare al dăunătorului;• condiţiile de mediu etc.Utilizarea repetată a produselor având acelaşi mod de acţiune favorizează în mod special dezvoltarea rezistenţei. Şi exact acest lucru s-a întâmplat în ulti-mii ani din cauza numărului limitat de substanţe disponibile: situaţiile în care presiunea de selecţie a fost deosebit de severă au apărut tot mai des. De exem-plu, în unele ţări din Europa Centrală cultivatorii de rapiţă au utilizat predo-minant produse pe bază de piretroizi şi

PRotECtIA PLANtELoR

Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus)

Afidele cerealelor (Metopolophium dirhodum)

Studierea activităţii insecticide în seră.

de asemenea numărul de aplicări a fost ridicat (gândacul lucios al rapiţei este de obicei prezent în cultură la toate momentele de tratament din primă-vară). În aceste condiţii, proporţia indi-vizilor rezistenţi a crescut semnificativ. Aproape toate speciile de dăunători sunt capabile de acest tip de pierdere a sensibilităţii la un insecticid dacă sunt expuse la tratamente repetate. Mai mult, mobilitatea insectelor semnifică faptul că rezistenţa se poate răspândi rapid pe suprafeţe mari. Discuţiile asupra dezvol-tării rezistenţei ca rezultat al aplicării de insecticide pierd deseori din vedere aspectele temporale şi spaţiale. Rotaţiile utilizate în diferite situaţii pot favoriza expunerea dăunătorilor la acelaşi grup chimic de substanţe active: de exem-plu, sunt aplicate neonicotinoide pentru controlul afidelor atât ca tratament la sămânţă la sfecla pentru zahăr cât şi ca tratament la sămânţă şi aplicare foliară în cultura cartofului. Rapiţa, care are de asemenea sămânţa tratată cu aceeaşi

substanţă activă, eventual utilizată şi în tratamente foliare, poate fi cultivată în aceeaşi regiune, expunând insectele la o presiune mare de selecţie. Toate aces-tea pot conduce la apariţia rezistenţei la neonicotinoide în cadrul populaţiei de afide, de exemplu. Între timp, afidele din cultura cerealelor ajung de asemenea mai mult în con-tact cu aceste substanţe active, datorită creşterii procentului de seminţe tratate. Selecţia poate apărea şi din cauza expu-nerii afidelor aflate pe samulastra de cereale din culturile de rapiţă, expuse tratamentelor insecticide aplicate cultu-rii de rapiţă. O situaţie similară apare atunci când, de exemplu, gândacul lucios al rapiţei prezent în culturile de cartof în perioada înfloritului intră în contact cu insecticidele aplicate. De aceea, atunci când se stabileşte progra-mul de tratamente, trebuie analizat cu atenţie ce substanţe active sunt aplicate în fermă şi în ce circumstanţe.

Pentru a întârzia sau şi mai bine a pre-veni apariţia rezistenţei sunt necesare aşa numite strategii de control al rezis-tenţei. Ele trebuie să asigure alternarea aplicării insecticidelor, înţelegând faptul că trebuie alternate substanţe active cu moduri diferite de acţiune – şi nu pro-duse comerciale diferite. Deoarece toţi piretroizii au acelaşi mod de acţiune, nu are sens să alternăm pur şi simplu diferite produse pe bază de piretroizi în cursul unui program de tratamente. Tratamen-tele succesive trebuie făcute utilizând la maximum toate produsele disponibile ce posedă moduri diferite de acţiune. De exemplu, insecticidele piretroide, orga-nofosforice şi neonicotinoidele posedă moduri diferite de acţiune. Chiar dacă se dezvoltă rezistenţă la una dintre aceste clase, produsele aparţinând celorlalte două clase vor continua să fie eficiente. Cu alte cuvinte, insecticidele din cadrul celor trei clase de substanţe active nu prezintă rezistenţă încrucişată. t

Clasificarea ţintelor acţiunii insecticidelor utilizate în agriculturăCarbamaţi Organofosfaţi Piretroizi Neonicotinoide Pimetrozine Oxadiazine Flonicamide Semicarbazone

Pirimor Perfektion Bulldock Actara Plenum Alverde Pyrinex Decis flüssig Biscaya Steward Reldan 22 Fastac Cruiser 350 FS Fury Dantop Karate Zeon Mavrik Monceren Sumicidin Poncho Talstar Trebon

1A* 1B* 3* 4* BB, BC* 22A, 22B* (*Grupe IRAC)

Inhibiţia Inhibiţia activităţii Blocarea Blocarea Blocarea Blocarea activităţii acetilcolin- canalelor receptorilor capacităţii de canalelorcolinesterazei colinesterazei de sodiu acetilcolinici sugere a insectelor de sodiu

1 | 10 CurieruL 15

16 CurieruL 1 | 10 PANoRAMA

O lume întreagă în febra cafelei

Savurând plăcerile cafelei

Băutul cafelei a atins stadiul de cult. Băutura neagră continuă să cucerească noi adepţi în întreaga lume, iar boabele de cafea au devenit în prezent cea mai comercializată marfă după petrol. A obţine aroma perfectă nu depinde doar de culturile sănătoase – foarte important este modul în care sunt procesate boabele de cafea.

Mai întâi ele sunt presate şi apoi ţinute în apă timp de mai multe ore. După aceasta ele sunt lăsate afară la soare timp de mai multe săptămâni. În final ele sunt transportate în saci, prăjite în bazine din inox, răcite şi măcinate sub forma unei pulberi. Boabele de cafea au parcurs o cale lungă şi complicată până să ajungă la amestecul care menţine treji oamenii somnoroşi din întreaga lume. Şi, cu ajutorul cappuccino, latte machiato şi espresso, bobul de cafea a atins în prezent stadiul de cult. În trecut, maşina de cafea tradiţională trecea apa fierbinte prin cafeaua aflata într-un filtru; acum, maşinile espresso sunt la modă. Maşinile de cafea moderne, complet automatizate, permit tot mai multor consumatori să savureze acasă aroma italienească a unei cafele. „Cafeaua era în trecut un bun de consum preţios: cafeaua „cea bună” era pusă pe masă doar la ocazii speciale. Dar în ziua de azi, cafeaua este accesibilă oricui”, spune Dr. Johannes Dengler de la Alois Dallmayr Kaffee OHG. Mai mult, cafenelele cu decor modern conferă acestei băuturi o ima-gine tânără şi dinamică. Cele mai mari iubitoare de cafea sunt popoarele din Scandinavia. Să luăm de exemplu Finlanda: finlandezul utilizează

1 | 10 CurieruL 17PANoRAMA

în medie 12 kg de cafea boabe pe an. Media pe Uniunea Europeană este mai puţin de jumătate din această cantitate, fiind de aproape 5 kg pe persoană. Cafeaua stimulează simţurile şi creează o senzaţie de confort şi siguranţă, amintind de sărbătorile în familie. Sau o asociem cu savoarea după amiezelor relaxate petrecute într-o cafenea. Psihologii americani argumentează că o ceaşcă de cafea promovează sociabilitatea: persoanele care apreciază o băutură caldă tind să aibă un comportament mai cald şi mai sociabil comparativ cu persoanele ce ţin în mână o cafea frappe. „Băutul cafelei avea în trecut reputaţia de a fi plicticos”, spune Prof. Dr. Alfred Gebert. Astăzi însă, în societatea noastră actuală tip multi-tasking, cafeaua este prezentă în aproape orice situaţie, atât în timpul petrecut la serviciu cât şi în familie.

In Germania, cafeaua reprezintă băutura numărul unu în topul prefe-rinţelor: anul trecut, consumul mediu a fost de 148 litri de cafea; apa minerală plată şi acidulată au ocupat locul doi cu 138 litri, urmate de bere cu 110 litri pe persoană. Nici măcar criza economică nu a micşorat popu-laritatea acestei băuturi aromate – cererea de cafea continuă să desfidă recesiunea. Cererea globală de cafea brută a crescut continuu an după an, conform Asociaţiei Germane a Cafelei. În sezonul de producţie a cafelei

Centura cafelei

100 % Robusta 100 % Arabica 100 % Robusta & Arabica

Cafeaua este în aceste zile la modă – vezi tot mai multe persoane bând cafea, la orice oră din zi şi din noapte.

Exporturile globale de cafea brută (in milioane de saci de 60 kg / sezonul 2007/2008)

Total 88.3

Brazil 24.3 Peru 3.2

Vietnam 15.8 Honduras 3.4

Colombia 10.8 Uganda 3.2

Indonesia 5.1 Ethiopia 2.8

Guatemala 3.8 India 2.5

(Source: German Coffee Association, Hamburg)

18 CurieruL 1 | 10 PANoRAMA

2007/2008, cererea a crescut cu încă 2 milioane de saci a 60 kg fiecare compa-rativ cu anul precendent, ajungând la un total de 127,5 milioane de saci. Experţii consideră că cea mai recentă tendinţă în consumul mondial de cafea constă în creşterea cererii de cafea de înaltă cali-tate. În ultimii zece ani, cultivatorii de cafea au fost confruntaţi cu provocarea de a produce boabe de cafea de calitate ridicată.

Creşte cererea de cafea de calitate superioară

Deşi numai două specii de arbori de cafea au importanţă economică – Coffea arabica (sau „Arabica”) şi Coffea canep-hora (cunoscută şi ca „Robusta”) – există totuşi un grad mare de variabilitate în termeni de calitate. Nu numai zona de cultivare prezintă caracteristicile spe-cifice de calitate. Aspectele locale geo-grafice au de asemenea o influenţă, de exemplu dacă plantele cresc pe versan-tul nordic sau sudic. Condiţiile climatice influenţează şi ele aroma fructelor. Unul dintre factorii cei mai importanţi care determină calitatea finală a produsului este dat de faptul dacă fructele (boabele de cafea) sunt culese toate la aproxima-tiv acelaşi stadiu de maturitate: fructele coapte sunt de culoare roşu-strălucitor, în timp ce fructele necoapte sunt încă verzi. Şi deoarece fructele nu se coc simultan în arborele de cafea, recoltarea rămâne o operaţie dificilă care trebuie în continuare să fie făcută manual în majoritatea zonelor de cultură. Fructele necoapte trebuie îndepărtate din recoltă, deoarece ele pot strica în final gustul cafelei.

Există doi duşmani naturali ai plantei de cafea care pot perturba echilibrul procesului de coacere a fructelor şi dis-truge astfel întreaga recoltă. „Cele mai dăunătoare specii parazite pentru arbo-rele de cafea sunt boala numită rugina cafelei şi minierul frunzelor, o specie de molii”, explică Gerhard Bohne, expert în protecţia culturilor şi specialist în cultura arborelui de cafea de la Bayer CropScience Brazilia. „Ambele conduc la pierderea frunzelor plantei. Având mai puţine frunze, arborele de cafea este mai puţin capabil să producă energie prin fotosinteză”, continuă Bohne. Planta nu mai dispune astfel de resursele nece-sare pentru a ajunge cu toate fructele la maturitate. Deşi Brazilia este cel mai mare expor-tator modial de cafea, urmată de Viet-nam şi Columbia – campionul mondial

al cafelei trebuie să îşi regândească strategia. „Piaţa cere boabe de cafea de calitate ridicată. Ca urmare, fermierii brazilieni trebuie să înveţe să producă cafea de foarte bună calitate”, explică expertul de la Bayer. Aici îşi poate aduce contribuţia tehnologia de protecţie de la Bayer CropScience, prin oferirea de fungicide şi insecticide eficiente. Deoa-rece, odată ce o plantaţie este afectată de rugina cafelei, se poate ajunge chiar la abandonarea plantaţiei.„Pentru protecţia plantelor de cafea, aducem substanţele active din Germania şi le adaptăm pentru a putea fi aplicate în câmp în condiţiile speciale din Ame-rica de Sud”, explică agronomul. „Foarte căutate sunt combinaţiile insecto-fungi-cide. De mulţi ani vindem o formulare granulată de Baysiston®, un amestec de triadimenol şi disulfoton. Din 2008

Rugina cafelei (Hemileia vastatrix)

Minierul frunzelor de cafea(Leucoptera coffeella)

O singură plantă de cafea produce în medie cinci kilograme de fructe pe an. După procesare, se obţine mai puţin de un kilogram de cafea.

1 | 10 CurieruL 19PANoRAMA

Reactorul chimic din boaba de cafea

Atunci când boabele crude de cafea sunt prăjite se întâmplă trei lucruri: boaba îşi schimbă culoarea de la verde-gălbui la maro, creşte în mărime cu aproape 50% şi devine mai uşoară. În plus, procesele care au loc în interiorul boabei vor avea în final o influenţă mare asupra aromei. În timpul în care boabele se află în cuptor, fiecare celulă individuală a seminţei se transformă într-un fel de reactor chimic: zaharurile se descompun, iar membranele celulare devin permeabile şi poroase odată cu creşterea temperaturii, eliberând totodată diver-se substanţe. Carbohidraţii şi proteinele se descompun, reacţionează unii cu alţii şi produc substanţe aromatice şi pigmenţi maronii: în interiorul fiecărei celule apar până la 1000 de noi substanţe. Este rezultatul aşa numitei reacţii Maillard, care este implicată şi în obţinerea aromei la pâinea prospăt coaptă. Apar de asemenea gaze, care conduc la spargerea unor celule. Totuşi, o prăjire bine controlată păstrează majoritatea celulelor intacte. Presiunea internă ridi-cată din celulele boabei nu are ca efect numai mărirea celulei, ea accelerează în acelaşi timp reacţiile chimice implicate în producerea unei arome plăcute. De îndată ce s-a atins temperatura de 250 grade Celsius, boabele trebuie răcite rapid. În acest mod substanţele sunt reţinute în bob, ele precipitând pe pereţii celulari. Pentru a conserva aroma un timp cât mai lung posibil, cafeaua măci-nată trebuie păstrată corespunzător. Umezeala şi oxigenul sunt cei mai mari duşmani ai gustului cafelei, în consecinţă regula de bază este: păstraţi cafeaua într-un loc rece şi întunecat. Cel mai bine este să ţineţi cafeaua măcinată în frigider înainte de a-şi face apariţia din nou sub forma unei băuturi fierbinţi.

avem o nouă formulare lichidă: Premier Plus, pe bază de triadimenol şi imida-cloprid”, continuă Bohne. Soluţiile ino-vative nu se opresc la substanţele active – ele se extind şi la condiţiile de plată, adecvate regiunii. După recoltă, fermi-erii plătesc sub forma unui număr de saci de cafea, conform înţelegerii de la începutul sezonului. Bayer nu primeşte marfa direct. Fermierul livrează boabele direct la un exportator, care plăteşte apoi către Bayer suma corespunzătoare. Avantajul pentru fermier este că la sfâr-şitul sezonului, el ştie exact câţi saci de cafea a plătit pentru pachetul de protec-ţie a culturii, şi poate vedea direct cum tehnologia de protecţie se regăseşte în sporul de recoltă.

Obţinerea aromei perfecte

Fermierul duce fructele mature, roşii, la staţii mari de spălare. Fiecare fruct conţine două seminţe ce stau faţă în faţă – acestea sunt familiarele boabe de cafea. Maşinile separă seminţele de pulpa moale a fructului. Pieliţa argintie ce aderă încă la seminţe este îndepărtată printr-un proces de fermentaţie produs de enzime. Ulterior, boabele curăţate trebuie uscate timp de mai multe săp-tămâni, după care ele ajung în depozite. De-a lungul întregului lanţ de procesare şi comercializare, boabele provenind de la diverşi fermieri sunt în permanenţă amestecate şi sortate. Echivalentul ope-raţiunii de cupajare de la vin este pen-tru cafea procesul de sortare a boabelor corespunzător culorii şi caracteristicilor lor. Aceste operaţii determină aroma caracteristică a cafelei. Cu alte cuvinte, cafeaua nu este un produs uniform. Există de fapt aşa numite „single ori-gins” (boabe de cafea care provin de pe o singură plantaţie), dar acestea nu sunt în mod obişnuit vândute ca atare. „Boabele de cafea pot avea diverse arome, în acelaşi fel în care strugurii de la un producător pot fi foarte diferiţi”, spune Volker Meyer-Lucke, responsabil pentru achiziţia de cafea brută la Dall-mayr. Din acest motiv, cumpărătorii de la Dallmayr trebuie să verifice de două ori pe an producătorii şi exportatorii din diversele ţări cultivatoare, pentru a fi în măsură să judece cantitatea şi calitatea viitoarei recolte şi de asemenea pentru a face contractări pentru viitorul sezon. „Provocarea constă în a creea aroma tipică Dallmayr pornind de la o colecţie de single origins”. Fiecare componentă

individuală a acestui cupaj posedă caracteristicile ţării de origine. Într-adevăr, degustarea cafelei este simi-lară cu cea a vinului: este vorba despre aromă, aciditate, corpolenţă, gustul care rămâne după degustare. Un sommelier are nevoie de un nas sensibil şi de foarte multă experienţă: exact acestea sunt şi condiţiile necesare pentru a fi un bun judecător al cafelei. Etapa de prăjire are o influenţă deosebit de mare asupra acestor parametri (vezi şi „Reactorul chi-mic din boaba de cafea”). „Putem obţine mostre trimise în avans. Apoi prăjim aceste mici cantităţi şi le încercăm”, explică Meyer-Lucke în camera de tes-

tare din München. „Fiecare dintre com-ponentele individuale ale unui amestec sunt testate în repetate rânduri. Aceasta înseamnă că trebuie să degust până la 300 de ceşti pe zi”, continuă expertul în cafea. Spre deosebire de ceai, unde degustătorii reuşesc să testeze cel mult 50 de ceşti pe zi, deoarece papilele gus-tative îşi pierd sensibilitatea din cauza acidului tanic mult mai repede decât în cazul degustării cafelei. t

Caroline Zörlein

În timpul procesului de prăjire se produce aroma caracteristică de cafea. Prăjirea cafelei transformă boabele verzi de cafea în produsul cunoscut de noi.

20 CurieruL 1 | 10 PRotECtIA PLANtELoR

D iverse boli, cum ar fi mălura, tăciunele zburător şi sfâşie-rea frunzelor se transmit exclusiv prin sămânţă şi se pot combate numai pe calea tratamentului seminţei. Datorită

capacităţii mari de infectare, aceşti agenţi patogeni pot apare chiar şi la sămânţa certificată, dacă nu s-a efectuat tratamentul seminţei sau tratamentul a fost efectuat necorespunzător. Atacu-rile bolilor şi dăunătorilor pot avea ca urmare, printre altele, moartea plante-lor, reducerea vigorii, scăderea calităţii recoltei. În special în cadrul culturi-lor ecologice, asemenea boli „aproape

Fără tratamentul seminţei nu există calitate a seminţeio sămânţă sănătoasă şi de calitate ridicată este prima condiţie pentru recolte ridicate. A doua condiţie constă în protecţia seminţelor şi a plantelor tinere. tratamentul seminţei reprezintă singura posibilitate de combatere a bolilor transmise prin sămânţă şi sol. Un atac de mălură, de exemplu, poate face întreaga recoltă necomercializabilă.

uitate” pot renaşte şi se pot răspândi, conducând la pierderi semnificative de recoltă şi calitate a producţiei (fig.1). Pentru evitarea acestor pierderi se recurge la tratamentul chimic al semin-ţelor. Se poate distinge între tratamen-tul împotriva infecţiilor cu ciuperci şi bacterii şi tratamentul împotriva dău-nătorilor şi vectorilor de virusuri. Tra-tamentul seminţei necesită cantităţi

Cum acţionează produsele pentru tratamentul seminţei

Boli transmise prin sămânţă şi sol şi daune potenţiale la cereale

Typhula Pyrenophora Ustilago tritici/ Urocystis Tilletia Tilletia Microdochium Fusarium incarnata graminea nuda/ occulta caries controversa nivale culmorum hordei Orz Orz Grâu Secară Grâu Grâu Grâu Orz Triticale Secară Secară Ovăz Triticale (Orz) Triticale (Orz) Daune posibile:

Iernare dificilă Daune totale: Germinaţie şi răsărire până la % atac = % pierdere de recoltă slabe, daune la răsărire, pierderea vitalitate redusă, totală a culturii capacitate redusă de iernare

Reducere importantă goluri în cultură a calităţii, imposibilitatea întârzierea înfloririiEficienţa necesară de combatere comercializării = „fereastră” mărită pentrua produselor de tratament sămânţă: atacul de fuzarioză

– 95% 95% 95% 95,5% 85% 95% 95%

1 | 10 CurieruL 21

relativ mici de substanţă activă şi este foarte eficient. Un asemenea tratament reprezintă mai degrabă o măsură profi-lactică cu rezultate foarte sigure. Efectul unui produs pentru tratamentul seminţei împotriva dăunătorilor se poate mani-festa atât imediat după tratament (efect

primar), cât şi ulterior (efect secundar), protecţia acoperind şi faza de germinaţie sau plantulă. Măsurile de protecţie chi-mice au în general şi o acţiune secun-dară şi de durată.Produsele pentru tratamentul seminţei protejează bobul împotriva infecţiilor.

Efectul cuprinde atât bolile care îşi au originea la suprafaţa seminţei, cum ar fi mălura grâului, dar şi bolile cu originea în interiorul seminţei, precum tăciunele zburător, Septoria, Pyrenophora şi Fusa-rium (Fig.2).

22 CurieruL 1 | 10 PRotECtIA PLANtELoR

➊➏

➏

➋➍ ➏

➎

➌Palee

Pericarp

Embrion

Mezocarp

1 = Ustilago nuda şi Ustilago tritici2 = Ustilago avenae3 = Pyrenophora graminea4 = Pyrenophora teres5 = Tilletia caries6 = Fusarium (transmis prin sămânţă)

Endosperm

Fig. 2: Bolile cu transmitere prin sămânţă pot fi loca-lizate pe palee, sub palee sau în sămân-ţa propriu-zisă.

Eficienţa tratamentului seminţei

Halou de protecţie

Substanţa activă ajunge în sol ca soluţie şi protejează sămânţa în cursul germi-naţiei împotriva bolilor transmise prin sol (Fig.3). Alte substanţe active pene-trează în sămânţă şi pot prezenta efect curativ sau sunt distribuite sistemic sau parţial sistemic şi pot prezenta acţiune preventivă. Produsele utilizate în trata-mentul seminţei la culturile de câmp pot fi clasificate astfel: fungicide de contact – cu acţiune locală, fungicide cu acţi-une sistemică respectiv parţial sistemică, insecticide de contact sau sistemice, pre-cum şi amestecuri insectofungicide.

1. Fungicide cu acţiune locală sau de contactAcestea provin din grupa tiocarbama-ţilor şi tiramului, având ca substanţe active maneb, mancozeb, metiram şi TMDT. Efectul fungicid apare prin eli-berarea unui anion. Au spectru larg de activitate şi bună compatibilitate cu planta de cultură. Această grupă de substanţe active se utilizează de obicei în tratamentul seminţelor de cereale, dar şi la sfeclă, rapiţă, porumb şi cartof.

2. Fungicide cu acţiune sistemică/ parţial sistemicăFungicidele cu acţiune sistemică provin din grupele triazoli, imidazoli şi pirimi-dine, iar cele cu acţiune parţial sistemică din grupele fenilpiroli, benzimidazoli şi strobilurine. În aceste grupe se găsesc sub-stanţele active ce îşi găsesc utilizarea şi în timpul perioadei de vegetaţie la cereale. Triazolii sunt distribuiţi sistemic în plantă şi protejează şi creşterile noi ale plantei. Ei au efect preventiv, pot stopa boala

aflată în stadiu timpuriu şi pot împiedica răspândirea în continuare a bolii. Toţi tri-azolii au acelaşi mod de acţiune: ei inhibă creşterea ciupercii patogene conducând la moartea ei. Spectrul de acţiune şi locul exact de acţiune moleculară diferă de la un triazol la altul.Imidazolii şi pirimidinele au acţiune parţial sistemică. Câteva substanţe active importante din această categorie sunt triazoxid, procloraz şi imazalil.Fenilpirolii acţionează parţial sistemic şi formează un halou de protecţie în jurul seminţei. Din această grupă face parte de exemplu fludioxinil. Benzimidazolii inhibă diviziunea celulară în ciupercile patogene. Unele substanţe active din această grupă au un efect deo-sebit asupra mucegaiului de zăpadă. Strobilurinele au acţiune parţial siste-mică, formează un depozit de substanţă activă ce se redistribuie superficial şi acţionează asupra ciupercilor patogene la nivelul mitocondriilor, prin blocarea unei enzime.

Tendinţa modernă este de a utiliza în produsele pentru tratament sămânţă combinaţii de diverse substanţe active. Combinaţiile dintre anumiţi azoli sau dintre azoli şi imidazoli sau strobilurine conduc la un spectru larg de activitate. O combinaţie de patru substanţe active ce se completează reciproc (de ex. fluo-xastrobin, protioconazol, tebuconazol şi triazoxid) se regăseşte în produsele com-plete de tratament sămânţă, care oferă un grad înalt de eficacitate şi evită riscul apariţiei rezistenţei, deoarece ciuperca este combătută de mai multe substanţe active diferite. Spectrul de acţiune al produselor actuale acoperă, cu puţine excepţii, cele mai importante boli cu transmitere prin sol şi sămânţă.

3. Produse insectofungicideÎn anumite produse pentru tratamentul seminţei, fungicidele sunt combinate cu insecticide pentru combaterea anumitor dăunători (Yunta). Spectrul de acţiune insecticid cuprinde afidele, vectorii de

Unele boli pot fi combătute numai prin tratamentul seminţei

Fig. 3: Haloul de protecţie protejează planta tânără; substanţa activă formează o zonă de protecţie în sol în jurul seminţei.

1 | 10 CurieruL 23FoRSChUNg UNd ENtwICkLUNg

Utilizarea în siguranţă a produselor pentru tratamentul seminţei

Tratamentul seminţei reprezintă una dintre cele mai inovative şi eco-logice forme de utilizare a produselor de protecţie a plantelor, deoarece substanţele active ajung exact în locul unde sunt necesare şi în can-titate minimă. Condiţia este ca produsele să fie aplicate cu atenţie şi răspundere. Bayer CropScience desfăşoară o campanie de comunicare privind utilizarea în siguranţă a produselor de tratament sămânţă. Utilizarea materialelor adecvate de protecţie la aplicarea tratamentului reprezintă un aspect important şi este adusă la cunoştinţa utilizatori-lor prin diverse mijloace. Un exemplu de comportament responsabil constă în utilizarea unui deflector de praf în timpul semănatului la culturile de porumb şi floa-rea soarelui. Abraziunea seminţelor se produce de regulă la însăcuire, la transportul sacilor, în timpul stocării sau la încărcarea seminţelor în buncărul de seminţe al semănătorii. Procesul de formare a prafului este influenţat şi de modul de condiţionare al seminţelor. Astfel, în cazul în care seminţele nu au fost bine curăţate de praf sau impurităţi, acestea vor absorbi o parte din substanţa activă, regăsindu-se ulterior în masa de seminţe însăcuită. Particulele abrazive rezultate sunt elimi-nate ulterior ca praf în timpul semănatului prin intermediul sistemului de eliminare a aerului (exhaustor) de la semănătoarea pneumatică. Praful rezultat în urma abraziunii seminţelor, atunci când este eliberat în aer, poate afecta operatorul care efectuează semănatul, persoanele care supervizează operaţiunea sau persoanele care se află întâmplător în zonă. În cazul în care viteza vântului este mai mare, praful încărcat cu eventualele substanţe active poate ajunge pe culturile melifere aflate în apropiere. Pentru a reduce dispersarea în aer a acestor particule de praf, s-a luat iniţiativa modificării semănătorilor pneumatice. Iniţial, când au fost concepute semănătorile pneumatice, nu a fost luat în considerare acest aspect. Deşi sistemul este obligatoriu doar în câte-va ţări, aproape toate companiile producătoare de astfel de maşini de semănat asigură opţional un astfel de echipament numit generic „deflector”. Acest dispozitiv direcţionează curentul de aer de la exha-ustorul semănătorii, care poate conţine particule de praf, în sol sau aproape de suprafaţa solului, reducând astfel cantitatea de praf aflată în suspensie în aer.

Bayer CropScience se preocupă constant de micşorarea riscurilor legate de utilizarea produselor de protecţie a plantelor simultan cu maximi-zarea beneficiilor pentru utilizator.

virusuri, cicadele, dar şi dăunători de sol precum viermii sârmă. În general pro-tecţia plantulei de cereale este suficientă pentru a împiedica transmiterea viroze-lor. Tratamentul insecticid al seminţei joacă un rol important în micşorarea impactului asupra mediului prin redu-cerea numărului de tratamente necesare în vegetaţie.De asemenea, tratamentul insecticid al seminţelor de rapiţă, porumb, sfe-clă pentru zahăr permite controlul cel mai eficient al unor dăunători specifici culturilor respective. Această formă de control al dăunătorilor a devenit o măsură standard de mulţi ani, eliminând sau reducând tratamentele în vegetaţie uzuale în trecut. Tratamentul semin-ţei aduce avantaje economice fermelor agricole prin reducerea volumului de muncă, menajând în acelaşi timp atât mediul înconjurător cât şi buzunarul utilizatorului.

Formularea îmbunătăţeşte calitatea tratamentului

Alături de spectrul de acţiune al sub-stanţelor active componente, calitatea unui produs pentru tratamentul semin-ţei este determinată şi de formulare şi compatibilitatea cu planta de cultură. În general este valabilă următoarea regulă: formulările pe bază de apă sunt mai bine suportate de plante decât cele pe bază de solvenţi. Suspensiile moderne pe bază de apă au multe avantaje. Substanţele active se află în suspensie în apă sub forma unei pulberi foarte fine, produsul nu conţine solvent şi nu este inflamabil. Un alt avantaj constă în buna compa-tibilitate cu planta de cultură. În cazul produselor moderne, trebuie luat în con-sideraţie şi comportamentul amestecului de diverse substanţe active în raport cu formularea, mai ales în cazul unor con-diţii de utilizare mai dificile. Din punctul de vedere al utilizatorului de produse de tratament sămânţă, de mare importanţă sunt şi caracteristi-cile fizice ale formulării, ca de exemplu absenţa prafului la efectuarea tratamen-tului şi acoperirea uniformă a seminţei. Formulările lichide conduc în general la o aderenţă mai bună a produsului pe sămânţă. Utilizarea unor produse cu formulare de calitate mediocră provoacă dificultăţi la efectuarea tratamentului şi nu asigură cele mai bune premize pentru o cultură de succes. t

BCSD

0005

8726

www.bayercropscience.ro

Sfârşitul jocului de-a v-aţi ascunseleaInsecticidul Movento® este un nou membru al portofoliului inovativ de produse de la Bayer CropScience. Movento este activ împotriva insectelor care sug sucul celular precum afide, păduchi, musculiţa albă şi tripşi în numeroase culturi, incluzând pomi fructiferi, soia, viţa de vie şi legume. Movento a primit deja omologare în mai multe pieţe importante în 2008 şi 2009: în anii următori el va fi disponibil pentru utilizare în peste 70 de ţări. În România Movento a fost omologat în cursul anului 2009 la măr (Eriosoma lanigerum şi Quadraspidi-otus perniciosus) şi păr (Psylla spp.).Substanţa activă din Movento iese în evidenţă datorită gradului deosebit de ridicat de mobili-tate în plantă – ea este distribuită atât ascendent cât şi descendent prin sistemul circulator al plantei. Acest mod de distribuţie îi permite să combată dăunători care altfel ar fi în afara „zonei de acţiune” a insecticidelor curente – de exemplu în ţesuturile noilor creşteri ale plantei sau în sistemul radicular. În acelaşi timp, Movento nu prezintă o ameninţare pentru albine sau alte insecte utile la utilizare con-form instrucţiunilor din etichetă. Aceasta înseamnă că Movento este ideal pentru utilizare în cadrul programelor de protecţie integrată a culturilor.

OutLook

plantei. Acest mod de distribuţie îi permite să combată dăunători care altfel ar fi în afara „zonei de acţiune” a insecticidelor curente – de exemplu în ţesuturile noilor creşteri ale plantei sau în sistemul radicular. În acelaşi timp, Movento nu prezintă o ameninţare pentru albine sau alte insecte utile la utilizare con-