Click here to load reader

Kinetoterapia Si Recuperarea Copiilor Cu Tulburari de Dezvoltare

  • View
    558

  • Download
    18

Embed Size (px)

DESCRIPTION

1. Bazele anatomice ale controlului motor si miscarea activa voluntara2. Evaluarea motrica a copilului3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica4. Motricitatea si psihomotricitatea5. Particularitatile motrice si psihomotrice ale copiilor cu deficienta mintala6. Caracteristicile si obiectivele kinetoterapiei in dezvoltarea motorie7. Metode si mijloace de recuperare

Text of Kinetoterapia Si Recuperarea Copiilor Cu Tulburari de Dezvoltare

KINETOTERAPIA SI RECUPERAREA COPIILOR CU TULBURARI DE DEZVOLTARE

KINETOTERAPIA SI RECUPERAREA COPIILOR CU TULBURARI DE DEZVOLTARESTRUCTURA CURSULUI1. Bazele anatomice ale controlului motor si miscarea activa voluntara2. Evaluarea motrica a copilului3. Stadiile de dezvoltare psiho-motrica4. Motricitatea si psihomotricitatea5. Particularitatile motrice si psihomotrice ale copiilor cu deficienta mintala

6. Caracteristicile si obiectivele kinetoterapiei in dezvoltarea motorie7. Metode si mijloace de recuperare1. Bazele anatomice ale controlului motor si miscarea activa voluntara

ETAPELE CONTROLULUI MOTORControlul motor se dezvolta treptat, la nastere copilul beneficiaza de activitate motrica la care participa intregul sistem neuromuscular. Dezvoltarea motorie se produce in 4 etape reprezentate de :

a) mobilitate;

b) stabilitate

c) mobilitate controlata

d) abilitate.De asemenea, reeducarea neuromotorie parcurge aceste etape!

a) Mobilitatea reprezinta capacitatea initierii si executarii unei miscari in amplitudine fiziologica(normal)

Sistemul osteo-articular al nou-nascutului e hiperlax, mielinizarea fibrelor nervoase este extrem de diferita.

Comportamentul motor este neconditionat si se exteriorizeaza in SCHEME DE MISCARE stereotipe primare: reflexul Moro, de apucare fortata, de incurbare, pasire, tonice cervicale si labirintice, etc. Ele stau la baza modelului pentru o activitate functionala noua prin EXERSARE INDELUNGATA.

Limitarile mobilitatii se datoreaza unor retractii, hipo-hipertonii de cauze variate: sindromul de neuron motor, paralizii traumatice, afectiuni ale aparatului locomotor ereditare/congenitale.

b) Stabilitatea este capacitatea de mentinere a pozitiei gravitationale, antigravitationale si a echilibrului in pozitii de balans. Se dobandeste in 2 etape: tonus postural si cocontractie.

Tonusul postural capacitatea musculaturii postural de a mentine o contractie impotriva gravitatiei sau rezistentei manual.

Cocontractia contractia simultana a muschilor agonisti si antagonisti din jurul unei articulatii prin care se asigura stabilitate in pozitie de incarcare si echilibrare in pozitie de balans(mers).

Ambele servesc dezvoltarii controlului motor in directive cranio-caudala(de sus in jos).

Miscarile fetei, capului, gatului sunt urmate de trunchiul superior, umeri, brate, maini, degete, respectiv trunchiul inferior, bazin, coapse, gambe si picioare.

c) Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscari in timpul pozitiei de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate. Se dezvolta treptat atat cranio-caudal cat si proximo-distal. Dupa insusirea miscarilor coordinate si intentionate secventialitatea se realizeaza dinspre distal spre proximal.

Posibilitatile de miscare ale copilului se maresc cu maturizarea. Reflexele primare se integreaza in miscari complexe inlantuite dupa scheme obligatorii sau prefertiale spontane sau provocate pe care copilul invata sa le controleze sis a le utilizeze functional Exemplu: rostogolirile.

Practic intre 7-10 luni copilul intra in stadiul mobilitatii controlate; intre 10-24 luni mobilitatea controlata e partiala: merge lateral cu sprijin sau sustinut, coopereaza la imbracare, merge si isi mentine ortostatismul, urca si coboara scarile, se apleaca pentru a ridica o jucarie de pe podea, merge cu spatele.

In reeducare, mobilitatea controlata implica:

-obtinerea unei forte musculare in limita disponibila de miscare;

-promovarea unor reactii de echilibru in balans;

-dezvoltarea capacitatii de utilizare a amplitudiniifunctionale de miscare atat in articulatiile distale cat si in cele proximale.

d) Abilitatea este cel mai inalt nivel al controlului motor si reprezinta capacitatea individului de a executa cu extremitatile distale libere miscari precise, cu scop functional.

Invatarea abilitatilor modifica puternic activitatea motorie automata.

Incepand cu luna a doua, miscarile membrelor superioare devin din ce in ce mai variate si adaptate prinderii si apucarii obiectelor(prehensiunii).

Abilitatea mainilorse desfasoara in camp visual, controlul vizual fiind necesar in activitatile obisnuite.

Mobilitatea mare a membrelor superioare permite plasarea avantajoasa a efectorului in raport cu miscarea de executat. Astfel, activitatea se poate desfasura dupa un program: se initiaza din pozitia de start, anticipeaza pozitia tinta si schimbarile necesare; miscarea rezultata are caracter de forta,amplitudine si directie.Catre 3 luni apare prehensiunea de contact si evolueaza rapid;

La 6 luni e posibila prehensiunea voluntara globala;

Intre 9-10 luni copilul e capabil sa zgarie, sa stearga, sa impunga cu indexul, sa apuce obiecte mici, intre police si index, sa mute obiecte dintr-o mana intr-alta.

Intre 9-12 luni prizele devin fine, se dezvolta prehensiunea superioara.

Cu timpul se dezvolta prizele de finete(scris); abilitatea picioarelor este mai putin importanta.

Partea proximala a membrelor prezinta stabilitate dinamica cu rol in orientarea membrelor, partea distala(mana si picior) au o mare libertate de actiune si miscare.

Mobilitatea controlata si abilitatea sunt incluse in conceptual mai larg de coordonare. Initial miscarile coordinate sunt realizate constient, sub control direct, volutional, cortico-spinal, ulterior devin automate si se executa cu control automat extrapiramidal. Cand executam un nou pattern, desi miscarea se realizeaza sub control volutional este imprecise, prin iradieri colaterale. Ulterior prin repetitive, performanta determina inhibarea iradierii impulsului nervos in afara cailor ce trebuie activate. Aceasta inhibitie selective sta la baza antrenarii coordonarii. Cand noul pattern a fost realizat, trece sub control automat si nu mai solicita o atentie deosebita in efectuarea miscarii devenita rapida si precisa.

MISCAREA ACTIVA VOLUNTARA

Miscarea voluntara = muschi agonisti + antagonisti+ sinergisti+ fixatori.

Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii realizand contractii izotonice, izometrice sau auxotonice.

Muschii fazici superficiali, biarticulari, tendoane lungi, sunt raspunzatori de solicitari musculare rapide, puternice si intervin in motricitatea fina, precisa.

Muschii tonici proximali, uniarticulari, antigravitationali, asigura tonusul postural, sunt muschi de sprijin in actiuni; intra in miscarea de apucare si mentinere a unor obiecte.

Comanda motorie este voluntara, executia miscarii este automata!!!

Derularea miscarii este armonioasa si se desfasoara dupa un program dat=scheme de miscare(pattern).Automatizarea miscarii necesita in prealabil INVATARE!Schema motorie se construieste si se organizeaza de la periferie.Senzatiile cutanate, articulare si muscular se stocheaza si se memoreaza rezultand schema motorize.

Miscarea reflexa inseamna contractie musculara involuntara(dar constienta) ca raspuns la un stimul senzitiv-senzor adecvat; se bazeaza pe arcul reflex compus din:

-receptor

-calea aferenta(senzitiva) reprezentata de fibre sensitive care culeg informatii de la receptorii periferici catre neuronii senzitivi care transporta impulsul nervos exteroceptiv cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient de la receptorii musculari, tendinosi, ososi, articulari;

-centri nervosa situati in coarnele anterioare;

-calea eferenta(motorie) reprezentata de fibrele motorii care transporta impulsul nervos catre efector;

-organul efector muscular;

Realizarea unei miscari reflexes au voluntare presupune integritatea cailor aferente si eferente a centrilor nervosi corticali si subcorticali si a efectorului muscular.

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI

Caracteristici:

-cresterea, dezvoltarea si maturitatea rapida a multiplelor organe si sisteme se desfasoara dupa legi si principii filo si ontogenetice;

-la baza dezvoltarii sta ascensiunea progresiva a achizitiilor NEUROPSIHOMOTORII;

-capacitatile functionale se perfectioneaza CONTINUU.

LEGILE CRESTERII*legea cresterii inegale(fiecare component a corpului are ritm propriu de crestere);

*legea alternantei(componentele cresc alternative, nu simultan)

*legea antagonismului morphologic si ponderal(cand organismul se afla in crestere cantitativa, diferentierea celulara este redusa si invers)

*legea proportiilor(ritmul de crestere corespunde fiecarei etape a copilariei)

Cunoasterea cresterii si dezvoltarii este crucial pentru examinare, evaluare si interventia pentru recuperarea copilului.

Dezvoltarea neuromotorie reprezinta dezvoltarea in domeniul comportamentului motor; dezvoltarea deficitara este generata de lezarea/disfunctia S.N.C/ S.N.P si are 3 manifestari:

-intarzierea(nu achizitioneaza aptitudinile varstei cronologice)

-disocierea(mai multe domenii de dezvoltare au viteze diferite de acumulare si functionalitate IMC)

-deviatia(achizitionarea inegala a abilitatilor necoordonarea grupelor muscular, scheme motrice stereotipe, suprapuse) Exemple: pareze, paralizii(tonus muscular alterat cu slabiciunea musculaturii),la un copil se poate intalni doar intarzierea dar si celelalte doua; la acelasi copil putem remarca retardul in achizitiile neuromusculare dar si miscari atipice-atetoide.

2. Evaluarea motrica a copilului

EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTORCuprinde aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii fizice, a prehensiunii, mersului, amplitudinii articulare si a fortei musculare.

Evaluarea cresterii si dezvoltarii se realizeaza prin metode obiective si subiective.

Metode subiective: somatoscopia generala si segmentara,(examinarea vizuala a aliniamentulu

Search related