Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

  • View
    237

  • Download
    7

Embed Size (px)

Text of Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

  • 8/20/2019 Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

    1/73

    ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR 

      ŞI MEDICINA INTERNĂ

    I .A. ω ANATOMIE ω

    I.1. GENERALITĂŢI

    Anatomia este ştiinţa care studiază forma şi structura organismului uman, respectiv a organelor şi siste

    sale şi cercetează legile care reglează dezvoltarea acestuia în strânsă corelaţie cu funcţiile sale şi cu mediul am Aparatul locomotor ( sau mai exact NA! " neuro mio artro #inetic $ este alcătuit din oase legate înt

     prin articulaţii, mobilizate de muşc%i. &otalitatea structurilor osoase formează sc%eletul care dă forma genera

     proporţiile corpului uman.

     '%euma' în greceşte înseamnă a curge, şi termenul a fost utilizat pentru a desemna acele suferinţe

    articulare care trec de la o articulaţie la alta fără a lăsa urme. Astăzi noţiunea de reumatism a devenit foarte va

    incluzând treptat boli foarte diferite una de alta, dar care au un factor comun, sediul principal al suferinţelor,

    respectiv structurile articulare şi periarticulare.

    Poliartrita reumatoid, denumită şi poliartrita cronică evolutivă, este o maladie imunoinflamatorie,

    şi progresivă, cu evoluţie îndelungată şi cu pusee acute, care afectează cu predilecţie articulaţiile mici ale

    extremităţilor,membrelor, în mod simetric şi distructiv, cu modificări radiologice şi osteoporoză. Această afec

     poate cointeresa virtual oricare din ţesuturile con)unctive ale corpului.

    *n urma actiunii acesteia rezultă tumefacţii, dureri şi distrucţii articulare. +oliartrita poate afecta orice

    articulaţie diartrodială. upă un anumit timp de evoluţie se constată distrucţia cartila)ului, afectarea osului,

    inflamaţia capsulei şi a tendoanelor care determină deformări osteo-articulare.

    a nivelul membrelor superioare sunt afectate mai frecvent articulaţiile inter-falangiene proximale şi m

    carpo-falangiene / şi 0, precum şi pumnii. +rinderea articulaţiei cotului e aproape constantă, mult mai târziu f

    afectaţi şi umerii. a nivelul membrelor inferioare primele atinse de inflamaţia reumatoidă sunt picioarele, ur

    ordinea frecvenţei de genunc%i şi mai rar sunt afectate şoldurile. a%isul cervical constituie segmentul verteb

    mai frecvent afectat, mult mai rar sunt prinse articulaţiile sacro-iliace, sterno-claviculare şi temporo-mandibu

    I.! . M"NA

    1

  • 8/20/2019 Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

    2/73

    âinile sunt cele două extremităţi pre%ensile ale membrelor superioare umane. Acestea sunt principal

    organ al manipulării. 2ârful degetelor este una dintre zonele cu cele mai multe terminaţii nervoase din organi

    este principala sursă de informaţie tactilă din mediul extern . 3a şi în cazul celorlalte organe perec%i, fiecare m

    este controlată de emisfera creierului opusă părţii corpului în care se află. *ntotdeauna între mâini va exista o

    dominantă care este însărcinată cu scrisul, şi cu alte treburi care necesită precizie şi migăleală. A fi dreptaci sa

    stângaci este o trăsătură personală.

    4n număr de /5 de oase constituie sc%eletul de bază al pumnului şi a mâinii. Acestea sunt grupate în

    carpiene, metacarpiene şi falange. *n afară de aceasta, mâna este compusă dintr-o bogată reţea de muşc%i şi

    ligamente care îi permit o atât de mare flexibilitate si precizie.

    Articulaţia pumnului este cea mai complexă articulaţie a corpului, este formată din 6 oa#e $ar%ie&e gr

    în două rânduri. Având mişcări foarte limitate între ele. e la radius spre ulna (cubitus$, rândul proximal const oasele scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform. *n aceeaşi direcţie, rândul distal constă din oasele trapez, tra

    capitat şi osul cu cârlig.

    &oate oasele carpiene participă la funcţionarea înc%eieturii mâinii cu excepţia osului pisiform, care est

    sesamoid (oase mici, rotun)ite, care se dezvoltă în mod normal în grosimea unor tendoane musculare, îndeose

    dreptul articulaţiilor carpiene şi tarsiene$, prin care trece tendonul muşc%iului flexor ulnar al carpienelor. 7su

    scafoid serveşte ca legătură între cele două rânduri şi de aceea este mai vulnerabil la fracturi. ândul distal al

    carpiene este foarte puternic ataşat de baza celui de-al doilea şi al treilea metacarpian, formând o unitate fixă. celelalte structuri se mişcă în relaţie cu unitatea stabilă.

    7sul scafoid este cel mai lateral os al rândului întâi al carpului. 8ste comparat cu o barcă din cauza

    concavităţii pe care o prezintă. Are o formă uşor alungită şi se articulează distal cu trapezul şi trapezoidul, pro

    cu radiusul, medial (ulnar$ cu semilunarul şi cu osul capitat. +roeminenţa formată de tuberculul osului scafoid

     poate palpa pe faţa palmară, antero-medial faţă de procesul stiloid al radiusului, deasupra regiunii tenare,mân

    în extensie.

    7sul semilunar este al doilea os dintre cele patru ale primului rând de oase carpiene, situat medial de s

    Are o formă semilunară, de unde si numele.

    7sul piramidal este cel mai medial os al rândului proximal al oaselor carpiene, deoarece osul pisiform

    aşezat anterior. Are forma unei piramide, cu baza superior şi vârful inferior şi medial. +iramidalul se poate pa

     partea dorsală, sub procesul stiloid al ulnei. 

    /

  • 8/20/2019 Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

    3/73

    7sul pisiform este un os sesamoid, fiind situat în grosimea tendonului muşc%iului flexor al carpului, p

     palmară a osului piramidal, cu care se articulează. +isiformul este cel mai mic os al carpului, de formă ovalar

    asemanător cu o boabă de mazăre. 7sul pisiform se palpează uşor, medial pe faţa anterioară a palmei, deasup

    regiunii %ipotenare.

    7sul trapez este primul os şi cel mai lateral os al rândului doi al oaselor carpului şi se află distal de sca

    9e articulează cu scafoidul, trapezoidul, metacarpienele : şi ::. +rezintă trei feţe articulare (superioară, inferio

    medială$ şi trei nearticulare (laterală, palmară şi dorsală. 7sul trapez se palpează în fundul tabac%erei anatom

    7sul trapezoid este al doilea, dinafară înăuntru, dintre oasele celui de-al doilea rând de oase carpiene.

    formă neregulată asemănătoare cu cea a unui con cu baza posterior. 9e articulează proximal cu scafoidul,dista

    osul metacarpian ::, lateral cu trapezul şi medial cu osul capitat.

    7sul capitat sau osul mare, este osul central al carpului, fiind al treilea os dinafară înăuntru din rândul

    de oase carpiene. 8ste cel mai voluminos os carpian, fiind situat central, în )urul său grupându-se celelalte oas

    un cap (de aici derivând şi numele său$, un col (gât$ şi un corp. 3apul articular sferic este situat în partea supe

    şi este continuat inferior de colul şi de corpul osului, mai voluminos. 0

  • 8/20/2019 Kinetoterapia În Poliartrita Reumatoidă

    4/73

    7sul cu cârlig are o faţă anterioară nearticulată la nivelul căreia prezintă cârligul osului %amat, o proem

    cu aspect de cârlig. *n vârful acestei proeminenţe se prinde retinaculul flexorilor.

    7asele metacarpiene formează sc%eletul palmei şi sunt în numar de cinci, numerotate cu cifre romane

    dinspre lateral spre medial. 7asele prezintă un corp şi două extremităţi; -corpul are formă de prismă triung%iu -baza este situată proximal şi prezintă pe faţa superioară o faţă articulară pentru rândul distal al oaselor carpie

    -capul prezintă o suprafaţă articulară pentru falanga proximală.

    etacarpianul : este cel mai scurt şi cel mai gros. etacarpianul :: este cel mai lung şi are un aspect

     bituberculat. etacarpianul ::: este puţin mai scurt decât metacarpianul :: şi prezintă superior o faţă articulară

    osul mare. Acestuia i se descrie la nivelul feţei posterioare procesul stiloidian, la nivelul căruia se inseră muşc

    lung extensor radial al carpului. etacarpianul :2 prezintă două feţe articulare pentru metacarpienele ::: şi :2

     prezintă proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul :::, cu care se aseamană. etacarpianul 2 este cel

    subţire şi mic, şi are o singură faţă articulară pentru metacarpianul :2. Acesta este unituberculat la nivelul baz

    =alangele sunt în număr de paisprezece, fiecare deget având câte trei, cu excepţia policelui, care are d

    două. Acestea sunt falanga proximală, falanga medie şi falanga distală. =alanga proximală este cea mai bine

    reprezentată, fiind cea mai mare şi având o bază, un corp şi un cap. >aza falangei are formă piramidală şi pre

    superior o faţă articulară pentru articulaţia cu capul metacarpianului respectiv. 3orpul falangei este turtit anter

     posterior şi prezintă o faţă anterioară şi una posterioară. =aţa anterioară este plană, iar cea posterioară este con

    3apul falangei prezintă o faţă articulară cu aspect de tro%lee, care se articulează cu baza falangei medii. =alan

    medie se aseamănă foarte mult cu falanga proximală, dar este mai mică şi prezintă o creastă sagitală care sepa

     baza. =alanga distală se aseamănă cu falanga mi)locie dar corpul este mai lat superior şi mai îngust inferior. 9

    descrie tuberozitat