Embed Size (px)
Citation preview
KEN FonErr
STALPII
PAMANTULUI
Traducere din limba englezit
ANDREEA IOANA $EIER
PROLOG
tt23
Bniefii veneau devreme la locul execuliei.Era incl intuneric cind primii trei sau patru dintre ei se furigar[ din colibe,
migcdndu-se la fel de silenlios ca nigte pisici, cu ghetele lor de fetru. Un inveligsublire de zirpadd acoperea oragul ca un strat nou de vopsea, iar ei schifau pri-mii paqi care intinau suprafala pur6. igi croiri drum printre cocioabele ingri-midite de lemn, pe strizile pline de noroi inghefat, gi ajunserl in piafi, undespinzuritoarea agtepta.
Biielii desconsiderau tot ceea ce preluiau b[trinii. Disprefuiau frumuse]ea
1i igi biteau joc de bunitate. Izbucneau in hohote de ris la vederea unui invalid,iar dacl vedeau un animal rinit, il ucideau aruncind cu pietre in el. Se liudaucu ranile lor gi igi purtau cicatricile cu m6ndrie, rezervdndu-qi admirafia pen-tru mutilare: un bliat cu un deget lipsl le-ar fi putut fi rege. Iubeau violen]a; arti alergat kilometri intregi pentru a fi martori la o virsare de sdnge qi nu ar fiiipsit pentru nimic in lume de la o execufie.
Unul dintre blie{i urin[ la piciorul spinzurltorii. Un altul urcd treptele, igiapisi degetele mari in carnea gAtului gi se prlbugi, schimonosindu-gi chipulintr-o parodie sinistri a strangul[rii: ceilal$ chiuiri admirativ, iar in piald igiticurl aparifia in fugd doi cAini, letrand. Un biielel foarte mic incepu si muqtegribit dintr-un m[r, iar unul dintre cei mai mari il lovi cu pumnul in nas gi iilui m[rul. Biielelul iqi exprimi frustrarea aruncdnd o piatri ascufitl in direc]iaului ciine, ftcindu-l si plece urlAnd spre casi. Apoi, se treziri ci nu mai aveaunimic de fbcut, aga c[ se ghemuirI cu tofii pe caldarAmul din portalul bisericiimari, asteptdnd s[ se intAmple ceva.
in spatele obloanelor caselor de lemn qi de piatrl din jur - cdminele meqte-sugarilor gi negustorilor instirili - pAlpdiau fllclrile lumdnlrilor, ln timp ce
:ucatlresele gi ucenicii aprindeau focurile, incilzeau ap[ gi preparau terciul de
8 KENFOLLETT
oviz. Culoarea cerului se schimbl din negru in cenugiu. Orlqenii prinseri siias[, aplecAndu-se, pe ugile joase, infofolili in pelerine grele de ldni, lucrategrosolan, gi pornir[ tremurtnd citre riu pentru a lua apI
Curdnd, ciliva birbafi - grljdari, muncitori gi ucenici - igi ftcuri aparilia inpia1n. Ii alungard pe b[iefi din portalul bisericii cu scatoalce gi cu lovituri de
picioare, dupi care se sprijiniri de arcadele de piatri sculptati, scirpinindu-se,scuipind pe jos qi discutAnd, cu o siguranli studiatl, despre moartea prin spdn-zarare. Daci era norocos, spunea unul, i se va rupe gitul imediat ce avea sicad[, o moarte rapidi gi lipsiti de dureri; dar, dac[ nu se intimpla aga, avea siatdrne acolo, inroEindu-se la.fa
STALPII PAMANTULUI 9
Cu to{ii fuseser[, cu o zi inainte, la tribunalul comitatului, linut in naosul
bisericii. Preotul il prinsese pe ho! in flagrant; cilugirul recunoscuse potirul de
argint ca aparlinind mlnlstirii; cayalerul era stlpAnul hofului 9i il identificase
ca fiind fagar;iar sheriff-diLcondamnase la moarte.
in timp ce acegtia coborau incet dealul, restul locuitorilor oraqului se adu-
narl in jurul spinzuritorii. Printre cei din urmi sosifi se aflau cetifenii de
frunte: mdcelarul; brutarul, doi tibicari, doi fierari, cufitarul 9i cel care fbcea
slgefi, tofi fiind insofifi de nevestele lor.-
Stur.u de spirit a mullimii era ciudat6. In mod normal, oamenilor le pli-ceau execu[iile. De obicei, prizonier.ul era un ho[, iar ei urau hofli cu toati pasi
unea celor care muncesc din greu pentru lucrurile lor. Dar hoful acesta era
diferit. Nimeni nu qtia cine era gi de unde venea. Nu furase de la ei' ci de la o
min[stire aflatd la treizeci de kilometri. $i furase un potir incrustat cu pietre
prefioase, un obiect de o valoare atdt de mare, incdt era aproape imposibil de
,arrdrt - ceea ce nu era acelaqi lucru cu furatul unei bucifi de gunci, a unui
cuiit nou sau a unei cingitori bune, o pierdere care at fi putut afecta pe cineYa'
Nu puteau uri un om care comisese un delict atit de lipsit de finalitate. La
intrarea prizonierului in piafi, se auziri citeva strigite de batjocuri 9i huidu-
ieli, dar aceste insulte erau de-a dreptul apatice, singurele dovezi de entuziasm
dispreluitor venind din partea biiefilor.^Pulini
orlgeni fuseseri la judecatl, pentru c[ zilele de judecati nu erau zile de
sirbitoare 9i toli trebuiau s[-Ei cigtige existen[a, aqa c[ acum il vedeau pentru
prima dati pe hof Era destul de tdnlr, intre doudzeci gi treizeci de ani, de inil-
iime gi staturi medii, dar, altfel, avea o infiliq arebizarl.. Pielea era la fel de albi ca
ziryada de pe acoperiquri, ochi bulbucali de un verde uimitor de aprins, iar plrullui avea .olout"u morcovului curept. Servitoarele il considerau uriq bitrinelorle era mili de el; iar blietii se puseri pe rds pdn[ nu se mai puture fine pe picioare.
Sheriffal era destul de cunoscut, dar ceilalli trei birbafi care hotirdser[
soarta ciunt[ a hofului erau striini. Cavalerul, un birbat corpolent cu pir gal-
ben, reprezenta, in mod claf o persoanl destul de importanta, pentru c[ avea
un cal de rlzboi, un animal uriaq care costa cit cigtiga un dulgher in zece ani.
Ciluglrul era mult mai in vArsti, probabil cincizeci de ani sau chiar mai mult'
un birbat inalt gi slab care stitea cocogat in qa, ca qi cum viala n-ar fi fost pen-
tru el altceva decdt o povarl istovitoare. Cel mai remarcabil era ins[ preotul, un
ttnlr cu un nas asculit qi cu pir lins, negru, care purta o rob[ neagri gi cilireaun armesar roib. Arunca in jur prMri agere, rlu prevestitoare, ca o pisici nea-
gricare simlea mirosul unui cuib de qoricei.
Un baiai linti cu atenfie qi il scuipi pe condamnat. Se orientase bine qi ilnimeri pe prizonier chiar intre ochi. Acesta mirdi un blestem 9i se arunci in
IO KENFOLLETT
directia celui care-l scuipase, dar fu oprit de frdnghiile cu care fusese legat deplr{ile laterale ale cdru}ei. Incidentul nu avea nimic deosebit, cu exceplii fap-tului cd prizonierul vorbeainfrancezanormandi, limba stipdnilor. Era de vilnnobili? Sau pur gi simplu se afla departe de casi? Nimeni nu gtia.
crrufa se opri ldngl egafodul pe care fusese in[l]at6 spanzuritoarea.Aprodul sheriff-ulti urc[ ldng6 condamnat cu gtreangul in mdnd. prizonierulincepu si se zbatd. Biielii aclamau - ar fi fost dezamigili dacd acesta ar fi rlmascalm. Migclrile prizonierului erau stdnjenite de franghiile care-i legau incheie-turile qi gleznele, dar igi migca agitat capul, ferindu-se de la; Dup[ Idteva clipe,aprodul - un birbat imens - fhcu un pas inapoi gi il lovi cu pumnul in abdo-men. Prizonierul se incovoie, rimase frr[ suflare, iar aprodulli trecu gtreangulpe-st-e gat, strdngand nodul. Apoi siri in spate gi trase bine de franghie,legandir-icelilalt capit de un ctrlig aflat la baza spdnzuritorii. i. -
Acesta era momentul decisiv. DacL prizonierul se zbitea acum, nu oblineadecAt o moarte mai grabnicd.
o-stenii-dezlegarl gleznele condamnatului gi il lisard in picioare, in ciru]6,cu miinile legate la spate. in mullime se lisl t6cerea.
De obicei, momentul acesta era insolit de o anumit[ agita{ie: mama con-damnatului fhcea o criz| de isterie, sofia scotea un culit, pornind crtre plat-formi intr-o ultimS" incercare disperati de a-l salva. Uneori, prizonierul ilinvoca pe Dumnezeu, cerandu-i iertare, sau profera blesteme infioritoare laadresa cildilor sii. Soldalii se pozilionaser[ di-o parte si de alta a eqafodului,gata sI intervini.
" Acesta fu momentul in care condamnatul incepu si cdnte.Avea o yoce inalti, de tenor, de o mare puritate. Cuvintele erau franluzegti,
dar chiar qi cei care nu infelegeau limba igi puteau da seama, din melodia tin-guitoare, ci era un cintec trist, plin de regrete.
O ciocArlie, prinsi in lalul unui v6nitor,CAnti mai dulce ca oricdnd,De parc-acel cAnt, inilfindu-se in zbor,Ar rupe lapl, pe ea eliberAnd.
^in timp ce cdnta, privea fix o persoani din mullime. Treptat, in jurul acesteia
se form[ un gol, gi tofi igi indreptari privirile citre ea.Era o fati de circa cincisprezece ani. cdnd iEi afintiri ochii asupra ei, se
minunarl cu tolii cum de nu o observaser[ inainte. Aceasta avea pirul lung,castaniu-inchis, des gi bogat, despir{it pe fruntea inalti intr-un loc numit dioamenii vremii piscul-diavolului. Avea trisituri regulate qi o gur[ senzuali, cu
srALPrIpAvtANturuI ll
buze pline. Bitranele blgara de seam6 talia ei ingroqati qi sinii grei, traserl
concluzia c[ era inslrcinati qi presupuserl cd prizonierul era tatdl copilului
nenlscut. Dar tofi ceila[i nu observari nimic altceva decdt ochii ei. Ar fi putut
si treacl drept driguf5' dar avea nigte ochi cufunda]i in orbite, cu o privire
intensi, de o culoare uimitoare, aurie, atit de luminogi 9i de pltrunzitori, incitatunci cAnd te privea aveai impresia c[ ]i se uita direct in suflet, gi-ti fereai pri-virile, speriat c[ ti-ar putea descoperi secretele. Era imbricatl in zdrenfe, iar pe
obrajii ei catifelati curgeau lacrimi.Conducitorul cirufei ii aruncl o privire aprodului, indicindu-i c[ aqtepta
ordinul acestuia. Aprodul se uiti la sheriff, agteptind incuviinlarea din cap.
Nerlbditor, tinlrul preot cu aer sinistru il inghionti p e sheriff, dar acesta nuJ big[in seam[. il l[si pe ho1 si cinte in continuare. intreaga adunare stitea in agteptare,
in timp ce vocea incAntdtoare a tdn[rului urit linea moartea la distanti.
in amurg, vAnitorul Prada gi-a luat
Iar ciocArlia qi-a pierdut liberul zbor.
$i pisiri, 9i oameni, tofi vor muri cAndva
insi cintecul e in veci nemuritor.
CAnd tdndrul se opri din cantat, sherifful ii arunc[ o privire aprodului qi
dldu aprobator din cap. Aprodul strig[ ,,Hei!' qi lovi spinarea boului cu un
caplt de sfoari. clrulagul pocni din bici in acelaEi timp. Boul porni inainte,
prizonierul aflat in picioare se clitin[, boul trase cirufa mai departe, iar con-
damnatul cd7;ltin gol. Frdnghia se strdnse, iar gitul hofului se rupse cu un
sunet sec.
Se auzi un lipit, iar tofi cei de fap igi indreptar[ privirile ciLtre fat[.Nu aceasta lipase, ci sofia culitarului, aflati lingl ea. Totuqi, fata fusese pri-
cina fipitului. Se llsase in genunchi in fap spinzuritorii, cu bralele intinse infa1i, ptzilia adoptatl de cei care rosteau un blestem. Oamenii se traseri de
ldngiea, cupringi de teami: toat[ lumea gtia c[ blestemele celor care fuseseri
nedreptdlifi se dovedeau extrem de eficiente, iar tofi binuiau ci ceva nu era
chiar in regull in privin[a execufiei aceleia. Bliefii erau ingrozifi.Fata igi afinti ochii ei aurii, hipnotici asupra celor trei strlini, cavalerul,
cllugirul qi preotul; apoi iEi rosti blestemul, pronunlind cuvinte teribile pe un
ton risunitor:- V[ blestem s[ aveli parte de boall 9i de jelanie, de foame 9i de durere;
casele voastre s[ fie mistuite de foc, iar copiii s[ v[ moari spdnzurafi; duqmanii
sd vi prospere, iar voi s[ imbitrinili trigti gi plini de regrete, s5 muri(i in mize-
rie gi agonie...
in vreme ce rostea aceste ultime cuvinte, fata bdgd mina intr-o traisti aflatIldngi ea si scoase un cocogel viu. in cealalti mdni, ca prin minune, ii aplru uncufit gi, dintr-o singuri miscare, tiie capul plsirii.
Pe cdnd sAngele inci {dqnea din gitul retezat, fata aruncd orltania decapi-tati in direcfia preotului cu pirul negru. Nu-l ajunse, dar pic[turi de sdngese-mprogcari spre acesta, gi spre cilugdrul gi cavalerul aflali lAngi el. Cei trei sed5dur5 inapoi, ingrelosafi, dar furi atingi de piclturile de singe, care le pitarife{ele qi vegmintele.
Fata se intoarse si o rupse la fugn.Mullimea se despirli in fafa ei gi se inchise dupl trecerea ei. Timp de cdteva
momente, in piali se instali haosul. intr-un tdrziu, sheriff-al reuqi si capeteatenlia ogtenilor gi le spuse plin de minie s[ plece in urmirirea fetei. Aceqtiaincepuri s6-gi croiasc[ drum prin mullime, impingind,firl mili birbatii,femeile gi copiii care le stlteau in cale, dar fata se frcuse nevizutr in numaicAteva clipite gi, degi sherifful avea si o caute, gtia deja ci nu avea si o giseascd.
Sheriffulintoarse spatele mullimii, plin de dezgust. Cavalerul, cilugdrul Eipreotul nu urm[riseri goana ostenilor pleca]i pe urmele fetei. Ei inci mai pri-veau fix spdnzurltoarea. sheriffal le urmiri privirile. Hopl mort atdrna acolo,iar chipul siu palid cipitase deja o nuanf[ vinefie, in timp ce dedesubtul cada-vrului, care se legina ugor, cocogul decapitat, dar nu mort, se zbdtea, trasdndcercuri neregulate pe zitpadaplini de sAnge.
PARTEI iNrAtLL35-t:-36
Cn pIroLUL 1
I
intr-o vale largl, la poalelJunui deal lin, alituri de un izvor limpede gi
repede, Tom construia o casi.Perefii aveau deja un metru gi se inl\au cu repeziciune. Cei doi zidari pe
care-i tocmise Tom lucrau cu sirg in bdtaia soarelui, mistriile lor formAnd uncor - hdrgt, hirgt, toc, toc -, in timp ce muncitorul cu cArca asuda sub greutateamarilor blocuri de piatrl. Fiul lui Tom, Alfred, amesteca mortarul, numirindcu yoce tare in vreme ce punea nisip pe o scAndur[. De asemenea, alituri de
Tom se afla qi un dulgher care cioplea atent o bdrni de fag cu o teslI.Alfred avea paisprezece ani gi era inalt, la fel ca Tom. Tom se dovedea cu un
cap mai inalt decit majoritatea birbafilor, iar Alfred nu avea decAt cu cAliva
centimetri mai putin decit el, qi era in cre$tere. Mai mult, semlnau foarte bine:
amindoi aveau plr gaten-deschis gi ochi verzi cu irizafii maronii. Oamenii spu-
neau cd alcituiau o pereche foarte chipeEi. Principala diferenfi dintre ei era ciTom avea o barbi castanie, cirlionlatd, in timp ce Alfred nu avea decdt un pufu-Ie1 fin, blond. $i p[rul de pe capul lui Alfred avusese, cindva, aceeagi culoare, iqi
amintea Tom cu drag. Acum c[ Alfred devenea birbat, Tom igi dorea s[ fie maiatent la munca pe care o flcea, pentru ci avea multe de invitat dacl era si deviniconstructor, ca qi tatil siu; dar, deocamdati, Alfred pirea plictisit gi dep[qit de
principiile zidiriei.Cind avea si fie gata, casa aceasta urma sI fie cea mai falnici locuin!6 cale
de mulli.kilometri. Parterul urma sI fie un beci boltit, mare, pe care aveau s[-lfoloseascl drept spaliu de depozitare, cu tavanul in forml de arcadi, astfel
incdt si nu ia foc. Sala unde urmau a locui oameni avea s[ fie sus, intrareaficindu-se printr-o scarl exterioari; fiind inalt, locul avea si fie greu de atacat
gi uqor de apirat. Lipit de perete va exista un coq, pentru a evacua fumul.Aceasta reprezenta o inovafie: Tom nu vlzuse decdt o dati o casi cu coq, dar i
16 KENFOLLETT
se peruse o idee atit de bun6, incAt era hotirdt si o copieze gi el. La un cap[t alcasei, deasupra silii, avea si fie un dormitor mic, pentru cd aqa cereau in ziuade astlzi fiicele conlilor - ele erau prea rafinate pentru a dormi in sali cu bir-bafii, cu servitoarele gi cu ciinii de vdnltoare. Bucitdria urma si fie o clidireseparati, pentru c6, mai devreme sau mai tirziu, orice bucltirie lua foc; nuexista alti solufie decit si o construiegti departe de celelalte acareturi gi si temulfumeqti cu a avea mereu mdncarea doarcilduf6.
Tom fbcea intrarea casei. StAlpii ii va rotunji pentru a semina cu niqtecoloane - un element de eleganfl pentru nobila pereche de tineri cisitori]i careurmau si locuiascl aici. Cu ochii pe qablonul mare de lemn pe care-l foloseadrept model, Tom igi puse dalta de fier oblic pe piatrl gi bitu ugurel cu ciocanulmare de lemn. De pe suprafali ctrzu o ploaie de agchii, l5sAnd-o un pic mairotund[. Repeti operafiunea. La fel de neted ca la o catedrdli.
Lucrase odat[ la o catedrali - la cea din Exeter. La inceput, tratase muncade acolo ca pe orice alti slujb6. Se infuriase qi se sup[rase atunci cdndzida-rul-qef ii spusese ci nu se ridica la inil{imea standardelor: gtia ci era mai atentdecit majoritatea zidarilor. Dar apoi igi diduse seama ci zidurile unei catedralenu trebuiau si fie numai bune, ci perfecte. Astapentru c[ biserica ii era inchi-nati lui Dumnezeu qi pentru ci era o clidire atdt de mare, incdt o inclinare cAtde mici a perefilor, o variafie oarecare a unghiurilor s-ar fi putut dovedifatalitpentru intreaga structurS,. Resentimentele lui Tom se transformaseri in fasci-natie. Combinalia dintre un proiect uluitor de ambigios gi o atenlie nepregetat[la detalii ii deschisese ochii in ceea ce privea adevdratul miracol al megtequgu-lui siu. invifase de la maestrul siu din Exeter importanla proporfiilor, valoareasimbolicl a anumitor nume 9i formulele aproape magice care trebuiau folositepentru a afla lilimea corectl a unui zid sau unghiul unei trepte dintr-o scar[ inspirali. Era captivat de lucruri de genul acesta. Era surprins atunci cdnd afla c[multor zidari li se pireau de nein{eles.
Dup[ un timp, Tom ajunsese mdna dreapti a zidarului-Eef, gi atunci ince-puse si vadl defectele acestuia. Omul respectiv era un meEter extrem de price-put, dar un organizator incompetent. Era intru totul dep[git de probleme cumar fi oblinerea cantitlfii exacte de piatri necesarl pentru a ]ine pasul cu zidarii,controlarea fierarilor, astfel incAt acegtia si faci uneltele de care aveau nevoie,stingerea varului gi cernerea nisipului pentru cei care amestecau mortarul,tdierea copacilor pentru dulgheri gi oblinerea de suficienfi bani de la adunareade canonici pentru a pl6ti pentru toate cele.
Dac[ Tom ar fi rlmas la Exeter pAni ce zidarul-gef ar fi murit, ar fi devenitel insugi gef; dar canonicii r[miseserd firi bani - parlial din cauza proasteiadministrdri a zidarului-gef -, iar megterii trebuiseri si plece gi si-gi caute de
STALPII PAUANTUIUI V
Iucru in altl parte. Lui Tom i se oferise postul de.constructor al castelanului din
Exeter, pentru a repara qi a imbunitdti fortificaliile cetifii. Ar fi fost o slujblpentru ioati viala, dacl nu interveneau eventuale accidente. Dar Torn o refu-
zase, pentru ci voia si construiasci o alti catedrall.Solia lui, Agnes, nu inlelesese niciodati hotlrarea lui. Ar fi putut aYea o
cas6 buni de piatr[, servitori, propriile grajduri gi carne pe masi in fiecare
seari; nu-qi iertase niciodatl sotul pentru c[ refuzase aceasti ocazie. Nu putea
pricepe cit de mult era el atras de construirea unei alte catedrale: complexitatea
i-..ria a organizirii, provocarea intelectuall Pe care o reprezentau calculele,
dimensiunea propriu-zisi a zidurilor, extraordinara frumusefe 9i grandoare a
clldirii terminate. Odatd ce gustase din vraja aceasta, Tom nu mai glsea mu[u-mire in nimic altceva.
Toate acestea se intamplasera in urm6 cu zece ani. De atunci, nu rimise-seri in niciun loc pentru prea multd' vreme. Proiecta un capitul nou pentru o
ministire, lucra un an, doi la vreun castel sau construia cite o casi pentru
vreun negustor bogat; dat imediat ce strdngea nigte bani, pleca, cu sofia qi
copiii, gi lua calea pribegiei, clutind alti catedrali.-
iqi ridici privirea de la banc gi o vlzu pe Agnes, care stitea la marginea
gantierului, linind un co$ cu mdncare intr-o mini qi o carafb mare de bere
sprijinitl pe celllalt gold. venise ora prinzului. o privi cu afecfiune. Nimeni nu
ar spune d"spr" ea cL eradrigufi, dar avea un chip plin de forfa: o frunte larg5,
ochi mari, clprui, nasul drept, un maxilar puternic. P6rul ei negru, sarmos, era
pieptinat cu cirare pe mijloc qi strdns la spate. Era perechea lui Tom'
Agnes le turnibere lui Tom gi lui Alfred. Rimaseri acolo citeva clipe, cei doi
berbali inalg qi femeia puternici bdnd bere din clnile de lemn; apoi, din cimpulde grAu se ivi sirind cel de-al patrulea membru al familiei: Martha, care avea
qapte ani gi era la fel de frumugici precum o narcise, dar o narcisi c[reia ii lipsea
o petal6, pentru cl doi dintre din$Eorii de lapte ii cdzuseri qi cei noi nu crescu-
seia inca. o zbughi cltre Tom, ii slruti barba plinl de praf 9i il rug5 s6-i dea o
inghifturi din berea lui. Acesta ii imbri]i96 trupugorul osos.-
- Nu bea prea multi, ci altfel o si te adunim de prin ganfuri, spuse el.
Fetifa incepu si meargi impleticit, preficAndu-se beat['Se aqezariiu tofii pe o grimadi de lemne. Agnes ii intinse lui Tom o bucatl
de paine de grau, o felie groasi de qunci fiartl gi o ceapl mici. Acesta lu[ o
muqc[turi din carne qi prinse a curi[a ceapa. Agnes le d[du mdncare 9i copii-
lor, dupl care incepu la rdndu-i si mlndnce. ,,Poate cd a fost un gest iresponsa-
bil, igispunea Tom, si refuz slujba aia plicticoas[ din Exeter gi sd plec inciutarea unei catedrale pe care si o construiesc; dar intotdeauna am reuqit s[ le
asigur hrana, in ciuda neslbuin]ei mele."
18 KENFOLLETT
Igi scoase cutitul cu care mdnca din buzunarul din faf[ al qorfului s[u depiele, trie o felie din ceapi gi o mestecr impreuni cu o buci(icr de pdine. o sim-fea dulce qi usturati in gur6.
* Am r[mas iarlgi grea, ii spuse Agnes.Tom se opri din mestecat gi o privi fix. Fu cuprins de un val de incdntare.
Negtiind ce si spun6, se mulgumi s[-i zdmbeascr prostegte. Dupi catevamomente, sofia sa se imbujor[ gi rosti:
- Nu e o surprizi chiar aga de mare.Tom o lmbriligi.- Ei, ei, spuse el, zdmbind in continuare de plicere. un bebelug care si m6 tragi
de barbi. Si eu care am crezut cd urm[torul care va face asta va fi al lui Alfred.- Nu te grlbi cu bucuria, il preveni Agnes. Aduce ghinion s[ numegti un
copil inainte de a se naqte. ,.
Tom dddu din cap, in semn de incuviinfare. Agnes pierduse mai murte sar-cini gi niscuse un copil mort, qi mai fusese inci o feti!6, Matilda, care nu tr6isedecit doi ani.
- Mi-ar plicea un bliat, totugi, spuse el. Acum ci Alfred s-a fhcut atdt demare. CAnd fl se implineqte sorocul?
- Dupi Criciun.Tom incepu sd calculeze. Scheletul casei urma si fie gata pin[ la primul
inghef, apoi piatra va trebui acoperit[ cu paie pentru a o proteja pe timpuiiernii.zidarii aveau si-gi petreacl lunile reci cioplind piatr[ pentru ferestre, bolte,cadrul ugilor gi gemineu, in timp ce dulgherii fbceau scanduri pentru podele, usigi obloane, iar Tom construia scheliria pentru lucrdrile de la etaj. Apoi, in pri-mlvar5, vor face bolta beciului, vor pune podelele in sala de deasupra acestuia sivor ridica acoperigul. Slujba aceasta avea s[-i hrlneasci familia pan[ la Rusalii,moment la care bebelugul ar urma si aibi gase luni. Apoi vor pleca mai departe.
- Bun, spuse el mulpmit. E bine.Puse in guri o alti felie de ceap6.
- Sunt prea bitrini s[ mai fac copii, spuse Agnes. Acesta trebuie s[ fie ultimul.Tom se gindi la vorbele ei. Nu era sigur cali ani avea solia lui, dar o mur-
lime de femei dceau copii la vdrsta ei. cu toate acestea, era adevirat c6, cu cdtimbrtrineau, cu atit sufereau mai mult, iar bebeluiii nu se arltau la fel deputernici. Firi nicio indoiald, avea dreptate. ,,Dar cum se va asigura ci nu vamai rimane iar[gi grea?" se intrebl el. Apoi igi didu seama cum, qi i se mai dusedin buna dispozifie.
- S-ar putea sd. primesc o slujbi bunl, intr-un ora$, spuse el, incercAnd s[ oimbuneze. o catedral[ sau un palat. $i-atunci am putea avea o casd mare, cupodele de lemn, qi o servitoare care si te ajute cu copilul.
S],A.LPIIPAUANTUI-UT 19
Fafa femeii cipit[ o expresie durl.- S-ar putea, rosti ea Pe un ton sceptic.Nu-i plicea si audi de catedrale. Pe chipul ei se citea cd, daci Tom n-ar fi
lucrat niciodati la o catedrali, acum ar fi putut si locuiasci lntr-o cas[ de oraq,
avAnd economii pe care sd le-ngroape sub gemineu Ei nicio griji pe lume.
Tom iqi feri privirea qi mai muqc[ o datl din s,unc[. Aveau ceva de slrbito-rit, dar nu erau in armonie. Se simfea dezamilgit. Mestecl o vreme carnea tare,
dupl care auzi tropotul unui cal care se apropia. iqi indl][ capul pentru a auzi
mai bine. Cilirepl venea printre copaci, dinspre drum, luAnd-o pe scurtlturigi evitind si intre in sat.
Citeva clipe mai tirziu, un blrbat tAnir, cd'lare pe un ponei, urci la trap panlin dreptul lor gi desc6lec6. Arita ca un scutier, un fel de ucenic intr-ale cavaleriei.
- Sosegte stipdnul vostru, spuse el.
Tom se ridicl.- Te referi la lordul Percy?
Percy Hamleigh era unul dintre cei mai importanli oameni din !ar6' Era
proprietarul vdii aceleia gi al multor altora, el fiind cel care pldtea pentru casa
care se construia.- Fiul lui, spuse scutierul.
- TAn[rul William.Fiul lui Percy, William, avea sI locuiascl in casl dup[ nunta sa' Era logodit
cu domnifa Aliena, fata contelui de Shiring.
- Chiar el, spuse scutierul. $i e furios nevoie mare.
Lui Tom i se fhcu inima cit un purice. Chiar qi in circumstanlele cele maibune, era dificil s[ discufi cu proprietarul unei case aflate in construc]ie. Cu unproprietar infuriat, lucrul se putea dovedi imposibil'
- De ce e furios?- Mireasa lui l-a respins.
- Fata contelui? intrebl Tom, surprins. Simfi un junghi de frici: tocmai ce
se gindea cit de sigur era viitorul lui. Credeam ci s-au inteles si faci nunta.
- Ca gi noi tofi... Cu excepfia domnifei Aliena, se pare, spuse scutierul. Dinmomentul in care l-a cunoscut, a declarat ci nu s-ar cdsltori cu el pentru nimicin lume.
Cuprins de ingrijorare, Tom se incrunt[. Nu-Ei dorea deloc ca spusele tdnl-rului s[ fie adevirate.
- Dar, din cdte 1in eu minte, biiatul nu arati rlu deloc.
Agnes interveni:- De parcd ar conta in vreun fel, in pozifia in care este. Daci fiicelor de
conti li s-ar permite si se mirite cu cine le-ar plicea, am fi condugi cu tofii de
menestreli hoinari qi tilhari cu ochii negri.
20 KENFOLLETT
- $i poate c[ se va rdzgdndi, spuse Tom, plin de speran]l.- O s-o faci, dac[-i pune mami-sa o nuia de fag pe spinare, zise Agnes.
- Mama ei a murit, spuse scutierul.Agnes d[du din cap, in semn cI pricepuse.
- Aga se explici de ce nu cunoagte mersul vie(ii. Dar nu infeleg de ce nu opoate sili tatil ei.
- Se pare ci i-a promis odati c[ nu o va mlrita cu cineva pe care ea si-lurasc[, rdspunse scutierul.
- Un legimtnt prostesc! exclaml Tom, furios. Cum se poate lega astfel unom puternic de toanele unei fete? Clsitoria ei ar putea afecta alianlele militare,finanple domeniului... chiar qi construcfia acestei case.
- Are un frate, aga ci nu e chiar atdt de important cu cine se cisitoregte,zise scutierul
- Chiar gi aga...
- Iar contele este un om inflexibil, continui scutierul. Nu-gi va cilca leg[-mdntul, chiar daci a fost fbcut fali de un copil. Cel pulin, aga se spune, mai zisetinlrul, ridicAnd din umeri.
Tom privi zidurile joase ale clldirii care prindea form[. igi dndu seama,cutremurindu-se, ci nu strdnsese inci suficienti bani pentru a asigura traiulfamiliei pe parcursul iernii.
- Poate cd fllciul va gisi altl fati care si imparti casa asta cu el. Are ointreagi tari la dispozifie ca si aleagi.
- Hristoase, cred c[ el e! spuse Alfred, cu o voce sparti, de adolescent.Urmlrindu-i privirea, toli cei prezenfi se uitard peste cimp. Dinspre sat venea
un cal in galop, stArnind un nor de praf gi flrAnl pe clrare. Exclamafia lui Alfredfusese pricinuiti, in egali m[suri, de dimensiunile qi de viteza calului: era unanimal uriag. Tom mai vizuse gi inainte astfel de bidivii, dar probabil c[ nu gi
Alfred. Era un cal de lupti, cu greabinul pani la blrbia unui om gi cu un spatelat. Asemenea cai de lupti nu erau de origine din Anglia, ci erau aduqi de pestemare gi costau foarte mult.
Tom igi puse restul de pAine in buzunarul gorfului, apoi miji ochii, pentru a
se feri de lumina prea puternici, qi privi peste cdmp. Calul avea urechile date pespate gi nirile dilatate, dar i se piru cI finea capul ridicat, ceea ce insemna c[ nuera complet sc[pat de sub control. Suficient de stipdn pe el, pe m[suri ce se
apropia, clllreful se llsa ugor pe spate, trigdnd de frdie, iar imensul animal p5.rusi incetineasci un pic. De-acum, Tom simlea sub tdlpi bufnetul copitelor careflceau pimAntul sd vibreze. O clut[ din priviri pe Martha, gdndindu-se si o iain brafe qi si o fereascl din calea pericolului. $i Agnes se gdndea la acelagi lucru.Dar Martha se frcuse nev[zut6.
