Click here to load reader

JUSTIŢIA PENALĂ ÎN CAZUL MINORILOR

  • View
    0

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of JUSTIŢIA PENALĂ ÎN CAZUL MINORILOR

Microsoft Word - justitia penala pentru minori paginata.docx                                   
4 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
   
   
   
www.universuljuridic.ro
Abrevieri 5
Române, Bucureti, 2002. Antoniu, Explicaii – George Antoniu, coordonator, Antoniu George,
Costic Bulai, Constantin Duvac, Ioan Griga, Gh. Ivan Mitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Paca, Ovidiu Predescu, autori, Explicaii preliminare ale noului Cod penal, vol. I, articolele 1-52, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2010.
Bulai – Bulai, Costic; Bulai, Bogdan, Manual de drept penal. Partea general, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2007.
Comentariu C. pen. – Codul penal, ed. îngrijit i adnotat de Georgina Bodoroncea, Irina Kuglay, Lavinia Lefterache, Ionu Matei, Iuliana Nedelcu, Francisca Vasile, Ed. C. H. Beck, Colecia Coduri comentate, Bucureti, 2007.
Constituia, comentarii – Constituia României revizuit – comentarii i explicaii, coordonatori: Ioan Muraru, Elena Simina Tnsescu. Autori: Dana Apostol Tofan, Flavius A. Baias, Viorel Mihai Ciobanu, Valerian Cioclei, Ioan Condor, Anastasiu Criu, tefan Deaconu, Andrei Popescu, Sorin Popescu, Bianca Selejan-Guan, Milena Tomescu, Verginia Vedina, Ioan Vida, Cristina Zama, Ed. C. H. Beck, Bucureti, 2008.
Dongoroz – Dongoroz, Vintil, Drept penal (reeditarea ediiei din 1939), Ed. Societii Tempus i Asociaia Român de tiine Penale, Bucureti, 2000.
Dongoroz I, II – Vintil Dongoroz; Siegfried Kahane; Ion Oancea; Iosif Fodor; Nicoleta Iliescu; Constantin Bulai; Rodica Stnoiu; Victor Roca, Explicaii teoretice ale Codului penal român, partea general, ed. a II-a, vol. I (2003); vol. II (2003), Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureti, 2003
Istoria dreptului românesc – Istoria Dreptului Românesc, în trei volume, coordonator Ioan Ceterchi, volumul II, partea întâi, responsabili de volum: Dumitru Firoiu, Liviu P. Marcu, secretar tiinific i coordonator tehnic: Liviu P. Marcu, autori: Barbu B.
6 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
Berceanu, Maria Dvoracek, Dumitru Firoiu, Valentin Al. Georgescu, Vasile Gionea, Nicolae Grigora, Alexandru Herlea, Iosif Kovacs, Liviu P. Marcu, Ioan Matei, Damaschin Mioc, Ovid Sachelarie, Petre Strihan, Valeriu otropa, Ion Vântu, Romulus Vulcnescu.
Jurispruden – Jurisprudena instanei supreme în unificarea practicii judiciare (1969-2008) ediie îngrijit de Lavinia Lefterache, Iuliana Nedelcu, Francisca Vasile, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2008.
Mitrache – Mitrache, Constantin; Mitrache, Cristian, Drept penal. Partea general, ed. a VIII-a, revzut i adugit, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2010.
Practica judiciar penal – Coordonatori: Antoniu George, Constantin Bulai. Lucrare elaborat de George Antoniu, Constantin Bulai, Rodica Mihaela Stnoiu, Avram Filipa, Constantin Mitrache, Vasile Papadopol, Cristina Filianu, Practica judiciar penal, vol. I, Partea general (art. 1-51 Codul penal), Ed. Academiei RSR, Bucureti 1988.
II. Baze de date juridice Curia – www.curia.europa.eu, site-ul oficial al Curii de
Justiie portal.just.ro – www.portal.ro, Portalul instanelor de judecat –
baz de date online aparinând Ministerului Justiiei HUDOC – baza de date a Curii Europene a Drepturilor
Omului,http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/ Case-Law/HUDOC/HUDOC + database/www. echr.coe.int, site-ul oficial al Curii Europene a Drepturilor Omului
www.mpublic.ro – site-ul oficial al Ministerului Public www.scj.ro – site-ul oficial al Înaltei Curi de Casaie i Justiie III. Publicaii periodice AUB – Analele Universitii din Bucureti B. Of. – Buletinul Oficial BC – Revista „Buletinul Casaiei”
Abrevieri 7
BCA – Revista „Buletinul Curilor de Apel” B. J. – Buletinul Jurisprudenei CDP – Caiete de drept penal CJ – Revista „Curierul Judiciar” Dreptul – Revista „Dreptul” C. P. J. – Culegere de practic judiciar Juridica – Revista „Juridica” J. Of. – Jurnalul Oficial M. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I P. R. – Revista „Pandectele Române” R. D. P. – Revista de Drept Penal R. R. D. – Revista Român de Drept IV. Instane CC – Curtea Constituional C. Ap. – Curtea de Apel CEDO – Curtea European a Drepturilor Omului CEJ – Curtea European de Justiie (Curtea de
Justiie a Comunitilor Europene) Comis. EDO – Comisia European a Drepturilor Omului CSJ – Curtea Suprem de Justiie ÎCCJ – Înalta Curte de Casaie i Justiie TS – Tribunalul Suprem Trib. – Tribunalul Trib. Mun. Bucureti – Tribunalul (Municipiului) Bucureti Trib. jud. – Tribunalul judeean Jud. – Judectoria V. Coduri i alte acte normative CR – Constituia României C. civ. – Codul civil C. com. – Codul comercial Convenia – Convenia European a Drepturilor Omului C. fam. – Codul familiei C. fisc. – Codul fiscal C. muncii – Codul muncii
8 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
C. pen. – Codul penal C. pr. civ. – Codul de procedur civil C. pr. pen. – Codul de procedur penal H. G. – Hotrârea Guvernului României N. C. pen. – Noul Cod penal O. G. – Ordonana Guvernului României O. U. G. – Ordonana de urgen a Guvernului României TCE – Tratatul Comunitii Europene TUE – Tratatul de la Maastricht VI. Referiri la practic judiciar, denumiri de acte normative, hotrâri judectoreti alin. – alineat art. – articol c. – contra d. – decizie Dî – Decizie de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem d. pen. – decizie penal par. – paragraf pct. – punct RIL – recurs în interesul legii s. p. – secie penal sent. p. – sentin penal
Dispoziii de drept penal aplicabile minorilor 9
 
CAPITOLUL I  Dispoziii de drept penal aplicabile minorilor 
§ 1. Codul penal actual  § 2. Noul Cod penal  § 3. Legea penal mai favorabil  § 4. Reguli privind minorii, decurgând din convenii internaionale  § 5. Sanciuni aplicate minorului care nu rspunde penal   
§1. Codul penal actual
1. Vârsta rspunderii penale. Codul penal actual este rezultatul unui proces îndelungat de reflecie a legiuitorului asupra evoluiei istorice a limitelor i consecinelor rspunderii penale în cazul minorilor.
Problema rspunderii fptuitorilor minori a fost, începând cu dreptul
roman, strâns legat de evoluia discernmântului în raport cu vârsta celui în cauz (infantia, proximitas pubertates)1. Dreptul feudal românesc, Cartea Româneasc de Învtur (Vasile Lupu, 1646) i Îndreptarea Legii (Matei Basarab, 1652), reglementa minoritatea ca pe o cauz de înlturare sau atenuare a pedepsei.
Astfel, Îndreptarea Legii prevedea coconii de tot i cu totul se iart, orice greeal ar grei, coconii fiind cei care nu împliniser vârsta de 7 ani;
1 Ortansa Brezeanu, Minorul i legea penal, Ed. All Beck, Bucureti, 1998, p. 7:
Referitor la minorul delincvent, legea roman distingea între impuberus (cei care nu împliniser vârsta de 14 ani, pentru biei respectiv 12 ani pentru fete) i puberus, stabilind c cei care fceau parte din prima categorie au o rspundere diminuat. În conformitate cu normele edictate de Justinian, cei care depeau vârsta copilriei (apte ani) erau asimilai infractorilor majori, dac svâreau fapte prevzute de legea penal, pe considerentul c vârsta era depit de periculozitate (malitia supplet aetatem).
10 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
Între 7-14 ani pentru biei i 7-12 ani pentru fete, minoritatea era o cauz de atenuare a pedepsei, iar între 14-20 ani pentru biei i 12-25 ani pentru fete se instituia un regim sancionator atenuant, mai puin se vor certa la toate greelile, cu excepia faptelor deosebit de grave (de exemplu, paricidul), care atrgeau aceeai sanciune ca a majorilor2.
Regulile instituite prin cele dou pravile subzist pân în secolul al XIX-lea, când limitele rspunderii penale sunt modificate din nou. Con- dica Criminaliceasc (Codul uu-Sturdza din 1826)3 i Condica Criminal (Codul Ghica-tirbei din 1852)4 prevedeau c anterior vârstei de 8 ani mi- norii nu rspund penal, iar între 8-15 ani rspundeau atât atunci când se dovedea c au acionat fr pricepere i fr cugetare, caz în care minorii erau încredinai prinilor spre supraveghere i îngrijire, dar i dac acio- nau cu pricepere, când dup firea i mrimea crimei i vinei se stabilea atât pedeapsa (de la trei luni la trei ani), cât i locul de executare. Minorii între 15-21 ani rspundeau penal, indiferent de forma vinoviei.
Codul penal de la 1865 reglementa minoritatea între cauzele care apr de pedeaps sau micoreaz pedeapsa (Titlul VI). Intrarea în vigoare a Codului penal de la 1865 aduce instituirea unei prezumii absolute de incapacitate penal pentru minorii sub 8 ani (articolul 61) i o prezumie relativ de lips de pricepere pentru minorii între 8-15 ani. Minorul rspundea penal doar atunci când a lucrat cu pricepere (articolul 62), minoritatea fiind îns i o stare de atenuare de pedepsei (art. 62). Dac prezumia era rsturnat, minorul care svârise o fapt prevzut de legea penal era încredinat prinilor pentru supraveghere i educare sau trimis la mânstire, dup natura faptei comise. Între 15-20 ani minorii rspundeau penal, dar minoritatea reprezenta o stare de atenuare a pedepsei. Casa de corecie din legislaia francez din care se inspira codul era înlocuit în legislaia român de mânstire5.
Începând de la Codul Penal Carol al II-lea criteriul discernmântului înlocuiete ca fundament al rspunderii penale criteriul priceperii, din Codul penal de la 1865, precum i pe cel al dezvoltrii morale i intelectuale din Novela penal (1908) aplicabil în Transilvania.
2 Îndreptarea legii, 1652, republicat, Ed. Academiei R. P. R. Bucureti, 1962. 3 Maria Dvoracek, Petre Stihan, în Istoria dreptului românesc, vol. II, partea I,
p. 316. 4 Maria Dvoracek, Petre Stihan, op. cit., vol. II, partea I, p. 315. 5 Maria Dvoracek, Petre Stihan, op. cit., vol. II, partea I, p. 316.
Dispoziii de drept penal aplicabile minorilor 11
Codul penal de la 1936 fixeaz majoratul penal la 19 ani (articolul 138), stabilind c anterior vârstei de 14 ani, perioada copilriei, minorul nu rspunde penal. Între 14-19 ani (adolescena) minorul nu este responsabil pentru infraciunea svârit, afar de cazul când se dovedea c, în momentul svâririi, a acionat cu discernmânt (articolul 139 alineatul 2). Conceptul de minor include, în viziunea Codului, copilul (minorul sub 14 ani, care nu rspunde penal) i adolescentul (minorul între 14 i 19 ani). Pentru cei care au acionat fr discernmânt, sunt prevzute msuri cu caracter preventiv, educativ, tutelare i de protecie (articolul 140) care înceteaz când copilul sau adolescentul a împlinit vârsta de 21 de ani (articolul 142).
Adolescenilor care au acionat cu discernmânt li se puteau aplica msuri de siguran (libertatea supravegheat, educaia corectiv) sau pedepse (mustrarea, închisoarea corecional, deteniunea simpl). Dicta- tura regal aduce un regim sancionator mai aspru, reflectat i de rspun- derea penal a minorilor. Principalele modificri aduse Codului penal prin Legea din 24 septembrie 1938, în materia minoritii, au fost: înlocuirea noiunilor de copil i adolescent cu aceea de minor, Minor este acela care nu a împlinit vârsta de 18 ani (articolul 138), coborârea vârstei de la care se rspundea penal (de la 14 ani la 12 ani) i a majoratului penal (de la 19 ani la 18 ani). Dei în doctrina penal, dup 1938 termenul de minor din dreptul civil, a înlocuit în materie penal pe cel de copil sau adolescent, din 1990, sub influena documentelor internaionale, legislaia român folosete i noiunea de copil, sinonim cu cea de minor, dând prioritate sferei sociologice a noiunii, fa de cea juridic. Înlocuirea termenului nu este doar o opiune terminologic, fiind reflectat astfel tendina aprut sub influena doctrinei Noii aprri sociale de depenalizare a dreptului penal cu privire la fptuitorii minori.
Codul penal de la 1969 stabilete vârsta rspunderii penale la 14 ani. Vârsta a fost meninut în toate modificrile ce au urmat.
În Codul penal actual, aspectul intelectiv al rspunderii penale
(minorul trebuie s fie în msur s îi dea seama de caracterul aciu- nii sau inaciunii sale) este completat de cel volitiv (minorul s fie stpân pe aciunile sau inaciunile sale). Condiiile sunt verificate în raport de vârsta minorului la data svâririi faptei. Criteriul vârstei minime cerute de lege pentru a rspunde penal este întregit astfel de
12 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
condiiile psihice ale rspunderii penale. Calitatea de subiect activ al infraciunii presupune deci atât aptitudinea biopsihic a persoanei de a înelege i de a-i asuma obligaiile de comportare prevzute de normele dreptului penal, cât i capacitatea de a-i stpâni i dirija în mod contient actele de conduit, în raport cu acele exigene6.
Pentru a fi tras la rspundere penal, legea impune ca fptuitorul s îi fi dat seama de aciunile sau inaciunile sale i s fi putut fi stpân pe ele. Anterior vârstei de 14 ani, capacitatea minorului de a înelege i a voi, de a-i da seama de caracterul socialmente periculos i de a-i manifesta contient voina, este exclus. Lipsa discer- nmântului, anterior vârstei de 14 ani, în materie penal, constituie o prezumie absolut, juris et de jure. Proba contrarie nu este permis, chiar dac, din modul concret de svârire a faptei, ar rezulta c minorul este bine dezvoltat fizic i psihic. Ficiunea juridic, incapa- citatea fptuitorului în materie penal anterior vârstei de 14 ani, decurge din faptul c acesta nu a atins gradul necesar de maturizare a facultilor sale intelective i volitive.
Limitele rspunderii penale sunt stabilite, de lege lata, în arti- colul 99 C. pen. Anterior vârstei de 14 ani minorul nu rspunde penal (prezumie absolut de lips a discernmântului), între 14-16 ani minorul rspunde penal numai dac se dovedete c a svârit fapta cu discernmânt (prezumie relativ de lips a discernmântului), între 16-18 ani minorul rspunde penal (prezumie relativ de exis- ten a discernmântului, similar cu situaia fptuitorului major).
Existena discernmântului are relevan egal pentru dreptul penal i cel procesual penal. Fapta aceluia care, la data svâririi aciunii sau inaciunii, nu împlinise vârsta de 14 ani nu este infraciune. Împotriva celor care au svârit fapte prevzute de legea penal, anterior vârstei de 14 ani, se pot lua doar msuri de ocrotire, plasamentul sau supra- vegherea specializat, prevzute de Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului.
Sanciunile penale sunt aplicabile minorilor care aveau la data svâririi faptei între 14-16 ani, doar dac se dovedete c au acionat
6 Mitrache, op. cit., p. 208.
Dispoziii de drept penal aplicabile minorilor 13
cu discernmânt. Proba discernmântului7 este i un element esenial al probatoriului necesar trimiterii în judecat. Procedura penal condiioneaz trimiterea în judecat a fptuitorului de existena fap- tei, comiterea faptei de ctre cel acuzat, existena rspunderii penale (art. 262 C. pr. pen.). Discernmântul nu trebuie dovedit pentru minorii care aveau la data svâririi faptei între 16 i 18 ani, legea instituind o prezumie relativ, care dispenseaz autoritile de prob. Dat fiind caracterul relativ al prezumiei existenei discernmântului, proba contrar, prin intermediul unei expertize medico-legale psihia- trice, este posibil. Vârsta rspunderii penale sau vârsta majoratului trebuie socotit cu începere de la momentul naterii, fr a se face abstracie de ziua naterii. Ca urmare, o fapt svârit în ziua în care minorul împlinete 14 ani va angaja rspunderea penal a acestuia în condiiile dovedirii discernmântului, iar o fapt svârit în ziua împlinirii vârstei de 18 ani va angaja rspunderea inculpatului, care va rspunde ca major8.
Dobândirea prin cstorie a capacitii depline de exerciiu a drep- turilor civile, nu genereaz modificri pe planul modului în care va rspunde penal. Din perspectiva dreptului substanial se va avea în vedere faptul c a svârit infraciunea în stare de minoritate, legiui- torul dând relevan i în aceast ipotez gradului specific de matu- rizare, capacitii de apreciere critic a aciunilor sale i a consecinelor faptelor, precum i capacitii de a-i exprima i dirija voina9.
7 Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legal i psihiatric, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983, p. 427: „Act de analiz intelectiv- volitiv, discernmântul presupune normalitatea psihic îneleas ca aptitudine i aspiraie ctre realizarea binelui uman i social prin integrare i adaptare la mediu, la norme, la ceilali. Normalitatea nu implic numai criterii statistice, de comportare medie, ci mai ales criterii sociale de raportare a comportamentului la norm, precum i criterii axiologice de integrare a comportamentului la norme, precum i criterii axiologice de integrare a comportamentului în motivaie i idealurile sociale”.
8 TS, S. pen., d. nr. 569/1972, cu un comentariu de C. Filianu, în G. Antoniu, C. Bulai, Practic judiciar penal, vol. II, Partea general, Ed. Academiei Române, Bucureti, 1990, art. 99, p. 123, i o not de L. Lefterache, în Justiia pentru minori, studii teoretice i jurispruden. Analiza modificrilor legislative în domeniu, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003, p. 67.
9 TS, S. pen., d. nr. 405/1979 i Trib. Mun. Bucureti, S. pen., d. nr. 288/1976, ambele comentate de C. Filianu, în G. Antoniu, C. Bulai, Practic judiciar penal,
14 JUSTIIA PENAL ÎN CAZUL MINORILOR • Note de curs
2. Minoritatea, cauz care înltur caracterul penal al faptei. Codul penal prevede c nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, svârit de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiiile legale pentru a rspunde penal (art. 50 C. pen.). Articolul 50 se aplic acelora care din cauza vârstei nu rspund penal: minorii care nu au împlinit 14 ani i minorii între 14-16 ani, dac nu se dovedete discernmântul. Legea prevede c minorii care au împlinit vârsta de 16 ani rspund penal, astfel încât lipsa discern- mântului la data comiterii faptei, atrage pentru acetia incidena iresponsabilitii (art. 48 C. pen.).
În aplicarea art. 50 C. pen. se verific îndeplinirea condiiilor pentru a rspunde penal, care în cazul minorului decurg, aa cum prevede art. 99 C. pen., pe lâng vârst, din discernmânt. Cauza care înltur caracterul penal la faptei îi vizeaz pe minorii sub 14 ani, prezumai absolut, conform legii penale, a nu avea discernmânt, precum i pe cei între 14-16 ani, pentru care exist o prezumie relativ de lips a discernmântului. Articolul 50 C. pen. este o norm de referire al crei coninut se completeaz cu limitele rspun- derii penale (art. 99 C. pen.), respectiv definiia discernmântului, aa cum rezult din art. 48 C. pen. Modificarea art. 99 C. pen. sau art. 48 C. pen. ar determina i modificarea condiiilor legale pentru a rs- punde penal, respectiv art. 50 C. pen. Chiar dac pentru fapta svâr- it anterior vârstei de 14 ani este posibil ca minorul s nu îneleag nici caracterul i nici efectul acesteia, chiar dac fapta antisocial nu atrage rspunderea sa penal, fapta reprezint temeiul lurii fa de acesta a unor msuri10 cu triplu caracter de protecie: a minorilor fa
vol. II, Partea general, Ed. Academiei Române, Bucureti, 1990, art. 99, p. 123, i de L. Lefterache, în Justiia pentru minori, studii teoretice i jurispruden. Analiza modificrilor legislative în domeniu, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003, p. 67.
10 Legiuitorul trebuie s reglementeze un regim special de protecie i asisten pentru categoria de copii aflai în dificultate, care nu rspund penal, deosebit de regimul sancionator al minorilor care rspund penal. Anterior, articolele 23-30 din O.U.G. nr. 26/1997 au fost considerate (Decizia nr. 47 din 23.03.1999 a Curii Constituionale) neconstituionale, deoarece prevd pentru ocrotirea minorului care nu rspunde penal aceleai msuri educative ca i cele prevzute de Codul penal, natura juridic a acestora fiind aceea de sanciuni de drept penal. Curtea a decis c se încalc astfel dispoziiile art. 45 alin. (1) din Constituie, conform crora copiii i
Dispoziii de drept penal aplicabile minorilor 15
de factorii ce ar periclita dezvoltarea armonioas a personalitii, a societii fa de faptele periculoase, a terilor fa de faptele ilicite comise de minor.
Pentru copilul care a svârit o fapt prevzut de legea penal i
care nu rspunde penal sunt prevzute msuri de protecie conform art. 55 din Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului.
Comisia pentru Protecia Copilului, la propunerea Direciei Generale de Asisten Social i Protecia Copilului în a crei unitate administra- tiv-teritorial se afl copilul, atunci când exist acordul prinilor sau al altui reprezentant legal al copilului ori, dup caz, instana judectoreasc (Tribunalul) atunci când acest acord lipsete, dispune una dintre msurile de protecie special a copilului, plasamentul sau supravegherea specia- lizat (art. 80 din Legea nr. 272/2004). Plasamentul în regim de urgen nu este incident.
Plasamentul copilului (art. 61 din Legea nr. 272/2004) constituie o msur de protecie special, având caracter temporar, care poate fi dispus, dup caz, la o persoan sau familie, asistent maternal, un serviciu de tip rezidenial.
Supravegherea specializat (art. 67 din Legea nr. 272/2004) const în meninerea copilului în familia sa, sub condiia respectrii de ctre acesta a unor obligaii cum ar fi: frecventarea cursurilor colare, utilizarea unor servicii de îngrijire de zi, urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie, interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legturi cu anumite persoane.
Intervenia statului este complementar. Este interzis s se dea publicitii date referitoare la svârirea de fapte penale de ctre copilul care nu rspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia. Statul asigur protecia copilului i garanteaz respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specific realizat de instituiile…

Search related