34
RaspunsuriJurnalism 1. Conceptul de Comunicarea de masa. Mass-media ca sistem. Traim într-un spatiu în care mass-media sufera schimbari rapide. În urma cu numai cativa ani, majoritatea oamenilor nu auzisera de multimedia si Internet. Acum nici macar nu poti sa deschizi ziarul fara sa întalnesti o referire la unul dintre cele doua domenii sau chiar la amandoua. Schimbarile care au loc în domeniul mass-media sunt numeroase si în unele cazuri si spectaculoase. Tirajele si lectura ziarelor a scazut de ceva vreme. Televiziunile s-au schimbat de la structura cu cele cinci canale la sistemul cablat cu 50 de canale si la întroducerea sistemului cu 500 de canale. Unele reviste sunt publicate pe Word Wide Web sau direct pe CD-ROM-uri. Domeniul publicitatii vrea sa joace un rol important în noul camp al comunicarii. O teorie cunoscuta este ca noile tehnici de comunicare nu au luat niciodata în întregime locul celor vechi, dar le-au obligat pe acestea sa-si asume noi roluri. De exemplu, televiziunea nu a eliminat radioul, dar a dus la realizarea unor noi tipuri de programe, cum ar fi talk show-urile sau programe de muzica specializate. Oricare ar fi forma pe care o ia comunicarea de masa, ea va continua sa aiba un rol major în viata noastra. Mass-media ofera ochii si urechile societatii. Ele pun la dispozitie mijloacele prin care societatea ia decizii si prezinta vocea colectiva prin care societatea ajunge sa se cunoasca. Mass- media reprezinta o importanta sursa pentru transmiterea valorilor societatii. Una din schimbarile determinate de noile tehnologii o reprezinta însasi punerea sub semnul întrebarii a definitiei comunicarii de masa. Comunicarea de masa este definita prin trei caracteristici: - Este directionata catre o audienta mare, eterogena si anonima. - Mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei simultan. - Comunicarea tinde sa fie sau sa opereze într-un sistem bine organizat complex si care presupune multe cheltuieli. Caracteristici - comunicare de masa: • ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei; • este pregnanta in secolul XX, dupa prima conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor tehnice in domeniul audio-vizualului; • face posibila transmiterea unui mesaj catre un public variat si numeros, care il receptioneaza simultan, fiind despartit din punct de vedere spatio-temporal de sursa; • emitatorul de mesaje este unul singur; este un profesionist al comunicarii, un jurnalist, o “persoana institutionalizata” care reprezinta un grup de persoane si este un mare producator de mesaje; • comunicarea se socializeaza, devine colectiva; • destinatarii comunicarii formeaza grupuri largi, colectivitati umane, fapt care constituie socializarea audientei (a receptarii); • caracterul unidirectional si mediat al comunicarii; reactia grupului receptor de mesaje fata de grupul emitator (feed-back-ul) este lenta, chiar de indiferenta. De cele mai multe ori, la nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masa este identificata drept mass-media. Deoarece si acest concept de mass-media este mai nou, se impune o definire a sa: „Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina, transplantat intr-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa. Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate in civilizatiile moderne si avand drept caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de actiune. Nu exista nici o indoiala ca trebuie sa se inscrie in aceasta categorie radiodifuziunea si televiziunea (…). Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie (…). Presa, pentru aceleasi motive, este considerata ca fiind unul dintre principalele mass-media (…). Cartea (…), discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria mass-media. De asemenea, afisul publicitar. Se poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza Marshall McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare… Chiar daca ele servesc mai curand la stabilirea de relatii interpersonale decat ca emitatori catre marele public” Se impun totusi unele precizari fata de acest punct de vedere. Intre notiunile de mass-media si comunicare de masa, mijloace ale comunicarii de masa este evident ca nu poate exista o sinonimie perfecta. Confuziile care se fac in acest sens limiteaza sensurile conceptelor printr-un reductionist simplist, inadecvat. Intre comunicare de masa, inteleasa ca mesaje si procese de comunicare si mijloace de comunicare

Jurnalism si stiinte ale comunicarii

  • View
    65

  • Download
    5

Embed Size (px)

DESCRIPTION

pregatire de examen

Citation preview

RaspunsuriJurnalism

RaspunsuriJurnalism

1. Conceptul de Comunicarea de masa. Mass-media ca sistem.Traim ntr-un spatiu n care mass-media sufera schimbari rapide. n urma cu numai cativa ani, majoritatea oamenilor nu auzisera de multimedia si Internet. Acum nici macar nu poti sa deschizi ziarul fara sa ntalnesti o referire la unul dintre cele doua domenii sau chiar la amandoua. Schimbarile care au loc n domeniul mass-media sunt numeroase si n unele cazuri si spectaculoase. Tirajele si lectura ziarelor a scazut de ceva vreme. Televiziunile s-au schimbat de la structura cu cele cinci canale la sistemul cablat cu 50 de canale si la ntroducerea sistemului cu 500 de canale. Unele reviste sunt publicate pe Word Wide Web sau direct pe CD-ROM-uri. Domeniul publicitatii vrea sa joace un rol important n noul camp al comunicarii. O teorie cunoscuta este ca noile tehnici de comunicare nu au luat niciodata n ntregime locul celor vechi, dar le-au obligat pe acestea sa-si asume noi roluri. De exemplu, televiziunea nu a eliminat radioul, dar a dus la realizarea unor noi tipuri de programe, cum ar fi talk show-urile sau programe de muzica specializate.Oricare ar fi forma pe care o ia comunicarea de masa, ea va continua sa aiba un rol major n viata noastra. Mass-media ofera ochii si urechile societatii. Ele pun la dispozitie mijloacele prin care societatea ia decizii si prezinta vocea colectiva prin care societatea ajunge sa se cunoasca. Mass-media reprezinta o importanta sursa pentru transmiterea valorilor societatii.Una din schimbarile determinate de noile tehnologii o reprezinta nsasi punerea sub semnul ntrebarii a definitiei comunicarii de masa. Comunicarea de masa este definita prin trei caracteristici:- Este directionata catre o audienta mare, eterogena si anonima.- Mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei simultan.- Comunicarea tinde sa fie sau sa opereze ntr-un sistem bine organizat complex si care presupune multe cheltuieli.Caracteristici - comunicare de masa: ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei; este pregnanta in secolul XX, dupa prima conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor tehnice in domeniul audio-vizualului; face posibila transmiterea unui mesaj catre un public variat si numeros, care il receptioneaza simultan, fiind despartit din punct de vedere spatio-temporal de sursa; emitatorul de mesaje este unul singur; este un profesionist al comunicarii, un jurnalist, o persoana institutionalizata care reprezinta un grup de persoane si este un mare producator de mesaje; comunicarea se socializeaza, devine colectiva; destinatarii comunicarii formeaza grupuri largi, colectivitati umane, fapt care constituie socializarea audientei (a receptarii); caracterul unidirectional si mediat al comunicarii; reactia grupului receptor de mesaje fata de grupul emitator (feed-back-ul) este lenta, chiar de indiferenta.

De cele mai multe ori, la nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masa este identificata drept mass-media. Deoarece si acest concept de mass-media este mai nou, se impune o definire a sa: Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina, transplantat intr-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa. Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate in civilizatiile moderne si avand drept caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de actiune. Nu exista nici o indoiala ca trebuie sa se inscrie in aceasta categorie radiodifuziunea si televiziunea ().Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie (). Presa, pentru aceleasi motive, este considerata ca fiind unul dintre principalele mass-media (). Cartea (), discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria mass-media. De asemenea, afisul publicitar. Se poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza Marshall McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare Chiar daca ele servesc mai curand la stabilirea de relatii interpersonale decat ca emitatori catre marele public Se impun totusi unele precizari fata de acest punct de vedere. Intre notiunile de mass-media si comunicare de masa, mijloace ale comunicarii de masa este evident ca nu poate exista o sinonimie perfecta. Confuziile care se fac in acest sens limiteaza sensurile conceptelor printr-un reductionist simplist, inadecvat. Intre comunicare de masa, inteleasa ca mesaje si procese de comunicare si mijloace de comunicare (instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor) exista diferente vizibile, care nu pot fi ocolite sau trecute cu vederea.Nu putem defini conceptul de comunicare de masa fara sa tinem cont de faptul ca este vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei, ceea ce implica unele trasaturi specifice. Desi inceputurile comunicarii de masa pot fi situate in secolul al XV-lea datorita inventarii tiparului, aceasta este pregnanta in secolul XX, dupa prima conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor tehnice in domeniul audio-vizualului.Abia in aceste conditii se poate spune ca ea face posibila transmiterea unui mesaj catre un public variat si numeros, care il receptioneaza simultan, fiind despartit din punct de vedere spatio-temporal de sursa. Emitatorul, in acest caz, este un profesionist al comunicarii, un jurnalist o persoana institutionalizata (W. Schramm) sau o organizatie de comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar (grupuri sociale specializate -; antrepenorii de presa si personalul lor). Aceasta este de fapt si prima dintre caracteristicile comunicarii de masa: emitatorul, o persoana institutionalizata, care reprezinta, de obicei, un grup de persoane, este un mare producator de mesaje.Cercetatorul american H.D. Lasswell, in lucrarea sa Structura si functia comunicarii in societate, a determinat directiile majore ale cercetarii comunicarii de masa, pornind de la ideea ca in orice actiune de comunicare trebuie sa avem in vedere cele cinci intrebari fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect? In viziunea lui Lasswell, modelul comunicarii de masa se poate rezuma la formula someone says something on somebody (cineva spune ceva cuiva). J. Lazar apreciaza astfel: Comunicarea de masa este un proces social organizat. Cei care lucreaza pentru media, fie ca este vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte dintr-o mare intreprindere care este reglementata si organizata ca orice alta intreprindere din societate.Imaginea ziaristului independent, izolat in fata masinii sale de scris, este la ora actuala depasita. Fiecare jurnalist, fie ca lucreaza pentru un cotidian, pentru radio sau TV, apartine unui ansamblu de salariati din intreprinderea respectiva si executa o munca bine definita in sensul unei echipe (Sociologie de la communication de masse). Spre deosebire de Lasswell, Marshall McLuhan reduce paradigma comunicarii de masa la doi termeni: ce se spune? (mesaj + mijloc de comunicare) si cine? (producator + receptor). In acest sens el afirma: Societatile se deosebesc intre ele mai mult prin natura mijloacelor prin care comunica oamenii decat prin continutul comunicarii. Precizari: comunicare de masa - mesaje si procese de comunicare; mijloace de comunicare - instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor; mass - un public numeros, amplitudine sociala a mesajului, simultaneitate a receptarii pe o arie larga, standardizare a consumului de produse culturale, nivel scazut de receptivitate;

Trsturile eseniale ale comunicrii mediatice (de mas).

Mass-media ca termen generic ce desemneaz orice mijloc de comunicare n mas (pres tiprit, agenie de pres, radio, televiziune, cinema, afiaj etc.) i care desemneaz, n acelai timp, un intermediar care transmite un mesaj ctre un grup. Aadar, n funcie de situaie, suportul mediatic (ziar, radio etc.) este fie emitorul mesajului, fie canalul de transmitere a unui mesaj. Mass-media ca sistem. Cteva caracteristici ale comunicrii de mas (unele dintre care sunt raportate la comunicarea interpersonal): a) Asimetria (unidirecionalitatea) relaiei dintre comunicator i public, n avantajul celui dinti. Auditoriul are o compoziie eterogen, fiind format din indivizi aparinnd tuturor categoriilor socio-profesionale, cu vrste, stiluri de via i convingeri diferite. Audiena e lipsit de reprezentare i capacitatea de a rspunde; b) producia mass-media este asimilat cu produciile oricror ntreprinderi din societate, comunicarea de mas fiind un proces social bine organizat. Produsele industriei comunicaionale sunt deosebit de scumpe, iar aceste costuri mari au influene (efecte) asupra publicului; c) mass-media selecteaz numai anumite evenimente, n funcie de impactul asupra audienei, de resursele financiare, de organizaiile i personalitile publice implicate; d) simultaneitatea, fiind realizat cu ajutorul tehnicilor performante, implic importante costuri. Creaia individual este serios limitat datorit costurilor ridicate din industriile media; e) diminuarea rolului jurnalistului datorit faptului c acesta a devenit o simpl component a unui proces complex de producie i distribuie din mediile moderne. Cteva motive pentru care mijloacele de comunicare n mas sunt contestate: a) pervertirea valorilor culturale ale publicului; b) stimularea creterii ratei delincvenei; c) contribuia la degradarea moral general; d) dirijarea maselor ctre superficialitatea politic, descurajarea creativitii.

2. Tipuri de instiutii media. Resurse de finantareDupa statut si aparteneta:

Public

De stat

PrivatDupa statut si aparteneta

Guvernamentala

Publica

ComercialaDupa raspandirea semnalului in teritoriu

Regional

National

International

Localdupa modul de transportare a semnalului din punct de vedere tehniccablu

satelit

releeResurse de finatare (ziare)

Abonament

Vanzare

sponsori

Institutiile din sistemul mass-media pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

in functie de scopul activitatii- institutii orientate catre obtinerea profitului (comerciale) institutii non- profit (cele de serviciu public).

institutiile comerciale nu depind, in general, de o sursa externa de finantare, fapt care le asigura o mai mare independenta in ceea ce priveste pozitia politica si alegerea continuturilor ce vor fi difuzate. La randul lor ele pot fi independente sau pot fi integrate in grupuri economice mai mari.

institutiile non- profit sunt subventionate din diverse surse- partide, structuri guvernamentale, organisme filantropice, organizatii ale societatii civile, organizatii economice sau administrative.in functie de pozitia politica - institutii media partizane si neutre.

# cele care nu adera in mod explicit la un partid sau la anumita doctrina si grupare politica sunt mai echilibrate si echidistante, in timp ce acelea care promoveaza in mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudine militanta si un ton mai degraba propagandistic.

in functie de suportul prin care isi difuzeaza mesajul- presa scrisa si audiovizual.Tipuri de instituii media.Instituiile din sistemul mass-media pot fi clasificate dup diferite criterii: a) n funcie de scopul activitii, exist instituii orientate ctre obinerea profitului (comerciale) i instituii non-profit (cele de serviciu public); b) din punctul de vedere al poziiei politice, instituiile media pot fi neutre sau partizane; c) dup tipul de suport pe care i prin care i difuzeaz mesajele, instituiile media sunt clasificate n dou mari categorii: presa scris (media tiprite) i audiovizualul. Elementul stabil al definirii mass-media l reprezint multiplicarea mesajului la scar industrial. Atunci, tot ce rezult din folosirea tiparului aparine sistemului mass-media: cartea n toate formele ei, ncepnd cu broura, afiul, ziarul, magazinul, revista, dar i pliantul, ilustrata. n audiovizual, radioul, televiziunea, filmul (la care se adaug diferite forme ale industriilor culturale, precum discul sau caseta). Toate acestea formeaz aa-numitele media clasice. Noile media sunt n direct legtur cu introducerea la scar aproape planetar a sateliilor de telecomunicaii i a computerului. De unde, Internetul, o formul hibrid de comunicare interpersonal (aproximativ asemntor telefonului, de pild) i comunicare de mas. Telefonul celular, PC-uri (personal computers), fibra optic, televiziune/radio direct prin satelit, televiziunea de nalt definiie, CD, DVD, teletext, on-line iat o serie ntreag de termeni-realiti tehnologice care compun noile media.

Presa scrisaExista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa scrisa:

periodicitatea- publicatii cotidiene, saptamanale, lunare, trimestriale, anuale. Exista si formule hibrid, gen publicatii bisaptamanale, bilunare, etc.

cotidienele pot avea sase editii pe saptamana sau sapte, plus editia de duminica.

tirajul- depinde de dimensiunile populatiei unei tari, de suprafata acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media, etc.

cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi, iar in Europa cotidianului german Bilt Zeitung. Un indicator mai interesant este numarul de ziare vandute la 1000 de locuitori, adica gradul de lectura: Norvegia- 610, Elvetia-592, Japonia- 575, Suedia- 472, Finlanda- 471, SUA- 226, Franta- 156, etc.

format - format de ziar (A2), de saptamanal (tabloid A3), de revista (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate initial din cerinte tipografice, au devenit acum marci ale anumitor formule-tip de presa- scrisa.

aria de difuzare- publicatii cu circulatie locala (cele din marile aglomeratii urbane sunt numite metropolitane),regionala, nationala si internationala.

putine publicatii produc editii internationale: USA Today, Herald Tribune, The Times. Din perspectiva prestigiului, a traditiei sau a importantei politice, titlurile cele mai reprezentative pentru o tara sunt cele cu circulatia internationale, dar din perspectiva economica, tiraje si venituri, adesea titlurile cu circulatie regionala sunt mai importante. Cele mai importante titluri, fie ele nationale sau regionale, din Germania sunt Westdeutsche Allgemeine, Freie Presse, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Welt; in Franta Ouest- France, La Voix du Nord, Le Figaro, Le Monde, France Soir, Liberation; in Italia Corriere della Sera, La republica, La Stampa; in SUA New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, etc.

continut- publicatii generaliste sau specializate. majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Exista insa si exceptii semnificative, cotidiene specializate, de mare circulatie, cum ar fi cele sportive- La Gazzetta dello Sport, LEquipe; economice- Financial Times, Handelsblatt, Wall Street Journal; confesionale- La Croix, Christian Science Monitor, etc.

natura materialelor difuzate- publicatii de calitate si altele populare. Cele de calitate abordeaza subiecte cu impact social major- evenimente politice lae vietii nationale sau internationale, situatii economice si sociale- si mentin un ton neutru echilibrat. Cele populare ataca in deosebi subiectele de tip senzational- intamplari legate de viata personala a vedetelor sau a oamenilor politici- si promoveaza un stil afectiv bazat de naratiuni, cu unghi de abordare de tip senzational, pe exagerari, pe aluzii, pe afirmatii nedemonstrate etc. Desi aceasta diferentiere categorica este cel mai evidenta in presa anglo-saxona, fenomenul s-a generalizat in toata lumea. In anglia, in prima clasa intra cotidiene precum Daily Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent, in timp ce in a doua se integreaza titluri ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail, etc.

saptamanalele si lunarele, in zdrobitoarea lor majoritate, sunt specializate. In prezent revistele sunt mult mai bine vandute decat ziarele, desi calitatea superioara a hartiei, numarul de pagini si alte cauze, le fac mult mai scumpe decat ziarele.Analizand paleta revistelor franceze Roland Cayrol a structurat urmatoarele categorii:

a. reviste de informare politica si generala- The Observer, News of the World, Gente, LEspresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek, Time.

b. reviste economice- The Economist, LExpansion, Capital, sau publicatii strict delimitate pe finante, turism, afaceri imobiliare, etc.

c. reviste feminine-- de informare si divertisment- Elle, Prima, Femme Actuelle, Oggi; pt casa si familie- Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle, sentimentala- Noua Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana, publicatii de moda- Marie-Claire, Modes et travaux, Burda.

d. reviste pentru copii si adolescenti- reviste ilustrate sau de benzi desenate si revistele cu tematica muzicala, sportiva, cinematografica, adresata in deosebi adolescentilor.

e. presa confesionala- abordeaza, din perspectiva religioasa, subiecte legate de viata spirituala sau de alte aspecte ale existentei cotidiene.

f. presa de divertisment- presa sportiva, presa de vulgarizare stiintifica: National Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de arta, de informare in legatura cu noutatile cinematografice, de radio sau de televiziune: TV Guide, TV-Movie, Whats on TV, Tele 7 Jours, TeleStar, etc.

g. momentul aparitiei- publicatii de dimineata, de pranz si de seara. In conditiile aparitiei audiovizualului, care pune la dispozitia audientei informatii la orice ora din zi si din noapte, editiile de pranz si de seara au devenit inutile.

AudiovizualulExista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa audiovizuala:

zona de acoperire- locale, regionale, nationale si internationale.

Modul de transmitere- pe unde hertziene sau prin cablu.

Forma de finantare- serviciu public sau comercial.

Modul de organizare- posturi independente sau afiliate.

Continut- generaliste si specializate.

3. functiile mass-media: modalitati de abordare.Mass-media constituie un important instrument al stabilitii unei societi. Funciile pe care sistemul mass-media le ofer la nivel social consolideaz deci stabilitatea sa i, atta vreme ct societatea le reclam drept necesare, cu oricte schimbri tehnologice ale unor mijloace, cu oricte modificri impuse de noi realiti tiinifice dedicate comunicrii, sistemul mediatic va supravieui. n toate statele democratice, recunoscndu-li-se drepturile de a informa, comenta i critica, precum i rolul de vector al emanciprii, mass-media sunt, implicit, considerate centrul vital al vieii publice. Conceptul de funcii este difuz, fiind interpretat diferit n strns legtur cu un altul: efecte. Pentru c funciile nu pot defini, n toat complexitatea ei, reaia pe care mass-media o ntrein cu ntreg cmpul social. Astfel, cercettorul Mihai Coman menioneaz: Relaia dintre mass-media i societate se poate pune n termeni de consecine globale (funciile presei), de influene precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). n limbajul uzual i chiar n unele lucrri de specialitate, termenul funcie cumuleaz frecvent cele trei posibiliti enumerate mai sus. (...) Expresia funcia de informare a presei poate fi tradus prin trei sintagme diferite: a) drept urmare a activitii presei, publicul este informat funcie; b) presa are misiunea de a informa publicul rol; c) prin informaiile pe care le distribuie, presa influeneaz gndirea i comportamentul publicului efect. n primul caz, faptul c presa ne informeaz apare ca o consecin a existenei sistemului mass-media (Mihai Coman, Introducere n sistemul mass-media, Iai, Polirom, 1997, p. 70). Problema funciilor este deci una dintre cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existena mass-media.

Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a consumatorului de informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in domeniul comercial, cat si in cel al vietii publice si politice. Mai mult decat atat, se remarca faptul ca tehnicile din domeniul comercial sunt transferate in zona politicului. Despre functiile mass-media s-a scris foarte mult si s-au facut diferite clasificari. Astfel vom apela la cele mai importante:

1. Functia de informare. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul sunt canale care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern: informarea. Aceste canale de comunicare realizeaza mai mult decat o informare. Ele influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo de propria vointa. Mass-media poate realiza chiar distrugerea discernamantului, instalarea unei apatii, poate distruge vointa de a intelege si a actiona. Cercetatorii americani Paul Lazarsfeld si Merton R. K. au denumit aceasta influenta-disfunctia de narcotizare. Etimologic, cuvntul a informa nseamn "punere n form". bul a informa desemneaz procesul de prelucrare, structurare a datelor, a faptelor n forme purttoare de sens. Cuvntul informaie este deseori folosit pentru a denumi tirea, adic relatarea succint, lapidar a evenimentelor, a faptelor de actualitate. Termenul de informaie are ns un neles mai larg dect cel de tire. "ntr-un prim sens, informaia numete un element particular de cunoatere sau de judecat, accesibil oricui, sub orice form. n alt accepi, informaia delimiteaz o nevoie social de comunicare ntre membrii unei colectiviti sau ntre diversele grupuri ale societii. n fine, termenul de informaie vizeaz ansamblul mijloacelor sau instrumentelor care asigur, ntr-o societate dat, comunicarea ntre oameni."[5] Delimitarea ntre informaie i tire o ntlnim de exemplu n francez: information - nouvelle; n italian: informazione - notizia; n spaniol: informacion - noticia; n englez: information - news etc.

Informaia este un termen cu accepii i utilizri diferite, n domenii diferite: n informatic, n cibernetic, n economie, n matematic, n sociologie, n administraie, n armat, n meteorologie sau n nvmnt.

Funcia de informare.

Rolul unui ziar este de a afla informaia proaspt despre chestiuni de interes public i de a o transmite cititorilor ct mai repede i cu ct mai mult acuratee, n mod cinstit i echilibrat. Asta-i tot (David Randall, Jurnalistul universal, Iai, Ed. Polirom, 1998, p. 37). n acest att de simplu i de firesc asta-i tot locuiete partea cea mai vie a jurnalismului dintotdeauna, parte n spaiul creia din ce n ce mai puini ajung s se menin, oriunde n lume, nu numai n Republica Moldova. Sunt recunoscute urmtoarele caliti/atribute ale informrii: 1. Atribute eseniale: adevrul, obiectivitatea i dezinteresarea. 2. Atribute profesionale: rapiditatea, concizia, originalitatea i varietatea. 3. Atribute sociale: semnificaia social a faptului relatat, precizia subiectului abordat, actualitatea i accesibilitatea.

2. Functia de interpretare. In calitate de consumatori de informatii, puteti fi ajutati direct in interpretarea unor evenimente prin productii specifice de tipul editorialului sau al comentariului (vezi rubica Comentariul zilei din Adevarul sau Tableta de politician din Cronica Romana). Comentariul zilei exprima punctul de vedere al autorului, al liderului de opinie, care poate fi, in unele situatii, in contradictie cu editorialul. In practica jurnalistica, comentariul zilei si editorialul sunt plasate pe pagini diferite ale ziarului. Daca editorialul reprezinta punctul de vedere al ziarului sau al unui angajat al ziarului, comentariul zilei reprezinta de regula punctul de vedere al unui colaborator sau al unui invitat.Funcia de interpretare.

Jurnalismul de interpretare apare n SUA n anii 30, ca rspuns la nevoia de a pune n serii coerente faptele, evenimentele disparate, astfel nct s poat fi posibil sesizarea tendinelor. Nu este sinonim cu jurnalismul de opinie. Dimpotriv, se nscrie n prelungirea jurnalismului de informare, ncercnd s rspund amplu, bazat pe informaie, la ntrebarea De ce? ntruct documentarea reporterului de interpretare merge mult mai n profunzime, grania dintre jurnalismul de interpretare i jurnalismul specializat devine vag, dac nu inexistent. Curtis D. MacDougall definete astfel demersul interpretativ: Pentru a interpreta tirile, este necesar nelegerea lor. Iar nelegerea nseamn mai mult dect traducerea limbajelor. Ea nseamn recunoaterea evenimentului particular ca unul dintr-o serie, ambele avnd o cauz i un efect. Lester Markel lanseaz urmtoarea pledoarie n favoarea demersului interpretativ: Interpretarea, aa cum o vd eu, este cel mai profund sens al informrii. Interpretarea plaseaz un eveniment particular ntr-un flux mai larg de evenimente. Ea este culoarea, atmosfera, elementul uman care d sens unui fapt. Este, pe scurt, decor, secven i, mai presus de toate, semnificaie. (...) Interpretarea este o judecat obiectiv bazat pe cunoaterea contextului unei situaii, pe evaluarea evenimentului. Judecata editorialistului, de cealalt parte, este o judecat subiectiv; ar putea include o evaluare a faptelor, dar mai apare un element n plus, distinctiv: impactul emoional. Nu vd nici o diferen ntre interpretare i background. Interpretarea este mai mult dect un material de completare. Este o adugare la prezentarea faptelor pertinente, prezente i trecute, un efort de a distinge sensul acelor fapte.

3. Functia instructiv-culturalizatoare. Acest lucru se realizeaza prin difuzarea de informatii, cunostinte cultural-stiintifice. n cazul acestei functii instructiv-culturalizatoare se remarca si un efect subliminal, persuasiv i-am putea spune: sunt promovate valori (vezi scandalul manualelor), modele comportamentale ce tin de paradigma culturala a societatii.Funcia de culturalizare (educativ-formativ).

Omul folosete azi mass-media nu numai pentru a afla tirile zilei. Spre exemplu, televizorul, o dat ptruns n locuin, rspunde unui spectru mult mai larg de trebuine spirituale, el dimensioneaz i redimensioneaz continuu universul de cunoatere al receptorilor prin mesaj audiovizual de tip publicistic sau artistic, transmind cunotine; influeneaz sau determin opinii, concepii, convingeri, atitudini, opiuni, acte comportamentale; faciliteaz (sau, dimpotriv, ngreuneaz, cnd este folosit manipulator) nelegerea unor fenomene i procese din realitatea nconjurtoare; n sfrit, acioneaz ca un factor esenial n formarea gustului artistic la scar de mas. Simpla enumerare a acestor direcii de aciune (cu precizarea c ele sunt mult mai numeroase) sugereaz deschiderea impresionant de larg spre domenii eseniale ale spiritualitii. Ne aflm, aadar, n plin zon de interferen cu problematica culturii i cu aciunea tuturor instituiilor sociale ce funcioneaz pe trmul culturii, instruirii, educaiei, vieii spirituale n genere: coala, familia, reeaua instituiilor de spectacol, creaia artistic sub toate formele ei, biserica etc. Cele trei ipostaze culturale ale televiziunii: 1. Audiovizualul difuzor de cultur. 2. Audiovizualul creator de cultur. 3. Audiovizualul depozitar (pstrtor) de cultur.

4. Functia de liant. Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se refera la faptul ca poate genera un mecanism de solidaritate sociala, in caz de calamitati naturale, de exemplu. Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin TVR o solidaritate sociala cu cei afectati, ceea ce a dus la strangerea unor mari sume de bani. Indiferent de scandalul aparut ulterior legat de gestionarea banilor, solidaritatea s-a produs in momentele critice ale comunitatii.

5. Functia de divertisment. Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de divertisment, in comparatie cu participarea la concerte si alte spectacole. Exista insa si tendinta de a transforma totul in spectacol, ceea ce are efect contrar functiei de liant, adica crearea unei detasari de problemele grave prezentate. In cazul unor accidente, calamitati unul din criteriile de selectie a evenimentelor, promovate de conducerea redactiilor, este numarul mortilor si prezentarea cat mai impresionista a evenimentului: sunt recomandate imagini cu oameni care plang, cu priviri disperate. Funcia de divertisment.

Rspunznd dorinei de relaxare a omului stresat de solicitrile profesionale, dar i setei de evadare ntr-un univers imaginar, funcia de divertisment a invadat pn ntr-att coninutul mass-media, nct tinde s devin o a doua natur a acestora. Industria divertismentului mediatic, pentru c atrage publicul i deci publicitatea, s-a impus peste tot n lume. n aceast zon, televiziunea deine, deocamdat, cu lejeritate, prim-planul, datorit posibilitilor sale de a crea mrcile de divertisment cele mai complete i mai cutate (gustate) de public. Actualmente, cele trei domenii clasice ale televiziunii: domeniul informaiei jurnalistice, domeniul publicitii i cel al divertismentului tind s fuzioneze ntr-unul singur, n care limbajul publicitii este dominant, chiar dac nu ntotdeauna i cel mai important. Cu alte cuvinte, adeseori, calitatea informaiei sau consistena produsului audiovizual de divertisment depinde de volumul de vnzare al publicitii. Lect. univ. dr. Ion Stavre, autorul unui foarte interesant studiu tiinific despre televiziune, se ntreab i ne ntreab: Timp de dou secole, al XIX-lea i al XX-lea, omenirea a exploatat slbatic speciile animale i vegetale, resursele naturale astfel nct astzi ne confruntm cu o criz a resurselor i cu fenomenul nclzirii globale a planetei. i diversitatea cultural poate disprea, ireversibil, cu efecte greu de evaluat n acest moment. Marea miz a secolului al XX1-lea va fi btlia ntre comer i cultur. Va putea, oare, supravieui civilizaia uman dac cultura se va transforma n ntregime n comer? [Ion Stavre, Reconstrucia societii romneti prin auiovizual, Bucureti, Nemira, 2004, p. 19]. Problema esenial nu este aceea c televiziunea ne ofer divertisment, ci c ea trateaz toate subiectele n forma divertismentului. (...) Altfel zis, divertismentul devine supra-ideologia oricrui discurs al televizunii (Neil Postman)

Clasificarea functiilor comunicarii propusa de cercetatorul american Roman Jakobson: 1. Functia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starii interne a emitatorului. Aceasta functie este extrem de importanta, in special in campaniile electorale. 2. Functia conativa sau persuasiva sau retorica. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelenta.

Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne!

Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.

3. Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe ce se spune.

Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile turistice.

4. Functia referentiala vizeaza contextul in care are loc transmiterea unui mesaj

Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea acesteia in doua:

a) functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.

b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare.

Exemplu: un mesaj electoral pentru Transilvania trebuie sa tina cont de contextul emotional real care exista acolo, si nu de cel imaginar.

5. Functia metalingvistica. Uneori un mesaj de o anumita natura este spus pe un ton serios, desi sala zambeste si se amuza. In aceasta situatie apare uneori necesitatea de a atrage atentia asupra adevaratului mesaj, care poate fi o ironie. Deci este necesar sa se atraga atentia asupra codului utilizat, fie prin gesturi (zambet in coltul gurii), fie in perifraze explicative (explicatii de genul glumesc, desigur).

Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta situatie, rasul telespectatorilor din off atrage atentia asupra glumelor. Un alt exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.

6. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Exemple: gesturile, formulele de salut, alo cu care incepem fiecare convorbire telefonica. Aceste functii coexista practic in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, de functia predominanta.8. Notiunea de journalism. Tipuri de jurnalism. Jurnalism, Pr, Publicitate, delimitari conceptuale.Jurnalismul reprezint activitatea de a strnge, a analiza, a verifica i a prezenta informaii referitoare la evenimentele curente, incluznd tendine, rezultate i persoane. Cei ce practic jurnalismul se numesc jurnaliti. Jurnalismul desemneaz o meserie, un ansamblu de activiti de pres sau form de expresie a tuturor celor care se consacr, n orice domeniu, publicrii unei informaii, dac aceasta are legtur cu actualitatea imediat sau recent, prin orice media, un ziar, un post de radio, de televiziune sau serviciu on-line. Iar jurnalistul este o persoan care lucreaz ntr-o instituie din sistemul mass-media, fiind remunerat pentru aceasta i are responsabilitatea de a colecta, a elabora sau a edita materiale care prezint i interpreteaz pentru public evenimente curente, de la tire la comentariu. Vorbind despre jurnalism, din perspectiv istoric, ar trebui s gsim rspunsuri la urmtoarele ntrebri: Cum a evoluat de-a lungul istoriei emitorul (jurnalistul)? Cum au evoluat relaiile profesionale (legislative, etice) dintre acesta i instituia sa (ziar/magazin, apoi radio, post de televiziune)? A instituiei cu publicul/publicurile? A instituiei de pres cu celelalte instituii/subsisteme (sociale, politice, culturale) biseric, putere politic, justiie etc.? Cum a evoluat mesajul (textul jurnalistic), att n ce privete forma, ct i coninutul?. Pentru o mai bun sistematizare a noiunilor vehiculate n procesul de definire a jurnalismului sau ntru nelegerea mai profund a contextului sociocultural n care i desfoar activitatea breasla jurnalistic, vom recurge la artificiul unei scheme. Vezi desenul pe verso.

J jurnalistul i, implicit, instituia media n care i desfoar activitatea;

T textul (mesajul) jurnalistic;

C canalul prin care este difuzat mesajul (transpus ntr-un cod);

P publicul/publicurile (format din diferite categorii sociale, de sex, de vrst, cu nivel cultural variat etc.). Iniial sinonim cu publicul, termenul audien este treptat folosit pentru a desemna publicul de radio i televiziune. A avea audien nseamn a fi bine primit de public.

IS instituii sociale (politice, legislative, executive i judectoreti, de stat, publice i private, locale i centrale, culturale i educaionale etc.);

E editor (fondator) = persoana (grupul) care suport financiar apariia publicaiei, funcionarea postului de radio, de televiziune etc. Editorul poate s fie jurnalist sau nu.

AN acte normative/legislaie a presei, n conformitate cu care trebuie s funcioneze instituiile mediatice, inclusiv etica jurnalistic.

Tipurile de jurnalism pot fi delimitate n funcie de dou criterii: a) n dependen de felul cum este difuzat mesajul (tipul de media) Jurnalismul de agenie; Jurnalismul de pres scris (media tiprite); Jurnalismul radio; Jurnalismul TV; Jurnalismul on-line. Alt criteriu ine de cele dou funcii fundamentale ale jurnalismului 1) Jurnalismul de informare (tire, reportaj, interviu), 2) Jurnalismul de opinie (reprezentat de speciile editorial, cronic, recenzie, comentariu). n cadrul jurnalismului de informare mai pot fi evideniate trei tipuri care se refer la aa-numita informare aprofundat: a) Jurnalismul de interpretare (Interpretative Reporting), b) Jurnalismul de investigare (Investigative Reporting sau Ancheta jurnalistic) i c) Noul Jurnalism (New Journalism). i, n fine, domeniul care include Jurnalismul specializat (demers jurnalistic de informare, de opinie aprofundat, ntr-un domeniu sau altul. politic, economie, medicin, cultur, arte, literatur, tiine, sport etc.) [Cristian Florin Popescu, Manual de jurnalism]. Cercettorul francez Claude-Jean Bertrand [O introducere n presa scris i vorbit, Iai, Polirom, 2001, p. 46-49] propune o alt clasificare, identificnd urmtoarele tipuri de jurnalism: de opinie (militant), literar, de reportaj, jurnalismul de anchet, jurnalismul de interpretare (de comentariu), jurnalismul de serviciu (utilitar), jurnalismul instituional i jurnalismul popular. Tipul de jurnalism este inseparabil de conceptul de gen. Noiunea n cauz definete setul paradigmatic, n conformitate cu care sunt clasificate i recunoscute produsele media (televiziune, radio, pres scris). n clasificarea genurilor jurnalistice pot fi evideniate dou direcii (tradiii): occidental (american) i ruseasc. Varianta american este cea reprodus n Manualul... lui C.F. Popescu. Jurnalism Relaii Publice (PR) Publicitate: delimitri conceptuale.

Relaii Publice (PR): Complex de activiti comunicaionale are a primit pn n 1976 nu mai puin de 472 definiii. Reprezint o funcie de management care identific, stabilete i menine relaii reciproc avantajoase ntre un organism, o structur administrativ sau o organizaie i diferitele tipuri de public de care depinde succesul sau insuccesul acestora. Mulimea tehnicilor i a procedeelor care au ca scop de a face cunoscut i a pune n valoare o ntreprindere, o instituie sau o persoan; obiectivul este de a crea n opinia public o reacie favorabil printr-o imagine pozitiv asupra acestora. Nu trebuie confundate cu relaiile cu publicul care reprezint contacte i servicii oferite de o instituie utilizatorilor activi sau poteniali (informare, ndrumare .a.). Publicitate: Ansamblu de tehnici i de mijloace folosite pentru a face cunoscut i pentru a valorifica un produs, un serviciu sau o persoan, viznd obinerea unei impresii i a unei atitudini favorabile, urmate de o adeziune psihologic i de receptivitate. Scopul publicitii poate fi politic sau comercial; ea urmrete convingerea publicului-int n legtur cu calitile/meritele eventual de excepie ale obiectului. Breasla jurnalistic tinde s-i considere jurnaliti doar pe aceia care lucreaz n instituii de pres majore, avnd ca scop informarea public. Breasla jurnalitilor anatemizeaz cu orice ocazie categoria comunicatorilor (Public Relations PR n terminologia anglo-saxon), adic pe aceia care se ocup cu transmiterea ctre organizaiile mass-media a unor mesaje (prin comunicate, conferine i dosare de pres, simpozioane i vizite) referitoare la instituia lor; n mod uzual, jurnalitii consider c acetia folosesc presa pentru a face s ptrund idei i analize conform intereselor conductorilor unor firme sau grupuri politice. Rzboiul i verdictul de excludere (profesional i simbolic) sunt cu att mai vehemente, cu ct jurnalitii constat c o bun parte din comunicatori sunt colegi de breasl, care au acceptat posturi mai sigure i mai bine pltite, oameni familiarizai cu instituiile, rutinele i slbiciunile presei. Dac pe continentul nord-american distinciile dintre jurnaliti i comunicatori sunt mai puin agresive, n Europa ele au cptat uneori dimensiuni dramatice.

9.Jurnalistul i evenimentul.

Evenimentul este faptul socialmente semnificativ. Acela care influeneaz existena unui numr mare de oameni. Dou sunt noiunile cheie n aceast definiie: fapt i semnificaia lui social. Deoarece concepia occidental a informaiei se bazeaz pe ipoteza c exist o realitate exterioar susceptibil de a fi descris, produciile oricrui sistem mediatic care neag aceste premise, sunt calificate drept propagand. n mintea occidentalului, distincia dintre informare i propagand rezid deci n premisele ce prezideaz munca celor care asambleaz mesaje/texte. Aceia care au obiective predeterminate produc propagand. Aceia al cror scop unic este s reflecte realitatea, produc informaie (Harvey Molotch).

10. Notiunea de sursa. Relatia sursa de informare/jurnalist

Sursa este orice mijloc prin care ziaristul afla o informatie. Sunt 3 tipuri de surse. A. Surse materiale (toate informatiile pe care un gazetar le gaseste pe un support palpabil, material(doc, pagini web, inregistrare video/audio). Teoretic sunt cele mai sigure probe). B. Surse orale (Acestea furnizeaza acele info pe care ziaristul le afla in mod nemijlocit din gura unor oameni, prin interviuri, indifferent de calitatea, pozitia si atitudinea lor in raport cu subiectul investigat.). Sursele orale se organizeaza pe trei niveluri in functie de posibila lr atitudine fata de subiectul pe care il documentam: B1: expertul sursa cea mai credibila. Este o persoana neimplicata in disputa, controversa sau litigiul de care te ocupi, dar care este avizata in domeniu, are sufieciente cunostinte despre aceasta si poate emite o opinie credibila. B2: surse partizane sunt partile implicate in subiect si care de fapt il creaza. Oricare dintre ele poate avea un interes real si legitim in litigiun sau poate avea interese ascunse. Fara ele conflictul nu exista, eci subiectul nu exista B2.1. surse amabile (cele interesate ca subiectul sa fie publicat) si B2.2 surse ostile (tintele) care nu doresc sa apra. B3: Surse de interes uman personae neimplicate direct in subiect, dar care au suferit intr-un fel sau altul din cauza subiectului investigat. Experienta lor profesionala, desi e subiectiva, ii confera acestuia fata umana.

Trateaza sursele critic si cu precautie. Cand ai de a afacere cu experti foloseste-I pentru stiinta lor, darn u folosi jargoane. Intreaba-I daca faci o traducere corecta ca sa inteleaga toata lumea. Sa vorbrasca la tema. Tine-l concentrate asupra problemei. Sursele partizane folosestele pentru a-ti relata evenimentul pe care le-au trait, incat sa conturezi conflictul despre care scrii. Nu le lasa sa manipuleze faptele, confrunta-le permanent cu ceea ce stii tu. Cauta contraargumente solide ca sa vezi cat sunt de sigure pe le.

C: Observatia personala. Devii martor, sursa. Observatia la locul intervievarii cu sursa - observa miscarile, tonul, daca transpire etcAlte Tipuri de surse Deosebim cteva tipuri de surse: sursele oficiale pentru c practic orice eveniment se produce ntr-un anumit cadru social, exist anumite elemente de stat care pot fi puse n legtur cu responsabilitatea evenimentului. n cazul intervievrii acestui tip de surse este indicat ca informaia obinut s fie verificat; jurnalistul surs o surs mai netradiional, calitativ i real doar atunci cnd colegul de profesie e dispus s ofere informaii; specialitii surse considerate dificile, deoarece prezint informaia ntr-o form specific, profesional, deseori utiliznd termeni tehnici, inaccesibili publicului larg. Din aceste motive gestionarea informaiei obinute se realizeaz ceva mai greu; reporterul nsui surs, n principiu viabil, cu importanta condiie ca reporterul s nu-i exteriorizeze impresiile cauzate de eveniment. n raport cu sursele, reporterul are un set de 3 roluri generale: de susinere, sprijin cnd sursele snt emoionate sau n-au mai aprut n faa camerei de luat vederi; de identificare aflarea numelui, funciei sursei, raportarea acesteia fa de eveniment, de aici rezultnd responsabilitatea afirmaiilor i deci credibilitatea reportajului; de selecie cnd e vorba de surse familiarizate cu filmarea i reporterul ncearc s foloseasc acest lucru n scopul reportajului. Noiunea de surs de informare (interlocutor al jurnalistului, fr de care jurnalismul de informare nu poate exista). Pe de alt parte, credibilitatea informaiei depinde de o serie ntreag de factori: credibilitatea (sinceritatea/dorina) sursei de informare de a transmite informaia; capacitatea jurnalistului de a cuta SDI. (sursa de informare) cea mai avizat (exact aceea care este n posesia informaiei cutate); abilitatea jurnalistului de a formula cele mai nimerite ntrebri; abilitatea sa de a controla informaia (= ncruciarea surselor); capacitatea sa de a ierarhiza corect informaia; nu n ultimul rnd, capacitatea sa de a redacta corect/cu acuratee textul de informare; n fine, atribuirea corect (indicarea n text a SDI./a tuturor SDI.) n absena creia textul este incomplet, adic nu rspunde la ntrebarea legitim a publicului: de unde tii? Rolul predocumentrii n abordarea cu succes a sursei. Clasificarea surselor din mai multe perspective: 1. Dup felul n care jurnalistul stabilete relaia cu sursa: a) Surs direct. b) Surs identificat. c) Surs indirect. d) Surs neidentificat. 2. Dup statutul sursei: surse oficiale (convenionale), neoficiale. 3. n general, sunt trei feluri de surse: bune, rele i ndoielnice.

12. Statutul profesional al jurnalistului.Cine este jurnalistul? a) un cuttor i distribuitor de informaii (din cele mai variate domenii - de la politic la tiin, de la sport la faptul divers, de la economie la cultur); b) un lider de opinie care formeaz modul de gndire i credinele audienei; c) un animator care mobilizeaz i solidarizeaz colectivitile; d) un om de divertisment care ofer clipe de relaxare i de evadare imaginar. Definirea i analizarea identitii sociale a jurnalitilor prin ceea ce sunt i ceea ce fac. Natura dubl a profesiunii de jurnalist (liberal n spirit i salarial n practica ei). Jurnalismul se plaseaz n vecintatea ocupaiilor artistice, deoarece revendic att libertatea de aciune, ct i valorile (talent, inspiraie, noroc) specifice artelor. n realitatea exercitrii ei, profesia este supus tuturor condiionrilor de serie pentru o pia concurenial: jurnalitii trebuie s fabrice, n regim de band rulant, sub presiunea timpului, materiale relativ standardizate, pentru care nu beneficiaz de dreptul de autor. Deoarece sunt salariai (accept un venit periodic regulat), jurnalitii au pierdut dreptul de proprietate asupra produselor muncii lor, n favoarea instituiei (patronului) care i-a angajat. Sfiat ntre aceste contradicii, jurnalismul apare ca o ocupaie instabil, extrem de sensibil la schimbarea social i tehnologic, fapt care face ca substana concret a activitii jurnalistice s varieze de la o perioad istoric la alta i de la o ar la alta.13. Reporteri generalisti, reporteri specializati. Calitatile unui bun reporterReporter (DEX) persoan nsrcinat s culeag i s transmit de pe teren tiri i informaii: autor de reportaje. fr. reporter, germ. Reporter, engl. Reporter.

Reporterii specializati raspund de un anumit domeniu (soc, pol, cult, sport, etc) si in cazul redactiilor mai numeroase se pot ocupa d o zona limitata a unui domeniu.Multe institutii de presa practica o rotatie a cadrelor. In acest fel se incearca sa se evite caderea in rutina si subiectivismul.

Reporterii generalisti acopera orice fel de subiect nefiind arondai in mod special unui domeniu anume. In redactii ei sunt numiti reporteri speciali. Sciu reportaje mari, de investigatii, anchete etc. Multe din nsuirile prezentate mai jos sunt mai degrab caliti care se ctig prin educaie i autoeducare, dect aptitudini nnscute ale unor privilegiai ai soartei. Uneori, prea mult talent stric, pentru c posesorul lui va fi tentat s-l pun n valoare literaturiznd textul. Or, scrisul jurnalistic nu prea are de-a face cu cel literar. Mai bine spus, are de-a face tot mai puin.

Calitatile unui bun reporter:a) simtul stirii flerulFler-instinct gazetaresc care ii permite sa adulmece un subiect atragator. Acest simt nu se naste ci se capata cu timpul, lucrand in camp. Putem vorbi mai degraba despre experienta decat de instinct.

b) simtul urgentei Un bun reporter trebuie sa stie ca de rapiditatea sa in culegerea si transmiterea de info depind atat succesul personal cat si al redactiei.

c) Capacitatea de a respecta termenele de predare a materialelor Indiferent unde lucreaza reporterul este mereu presat de inchiderea editiei. Info pe care le culege si le redacteaza trebuie sa prinda pagina inainte ca aceasta sa apara in alta parte. Uneori reporterul are la dspozitie cateva minute pentru a sintetiza informatia si a redacta o stire.

d) capacitatea de incadrare in spatiul disponibil Dupa culegerea de info ziaristul trebuie sa fie capabil sa se incadreze in dimensiunea hotarata pentru articol

e) bunul simt ne ajuta sa evitam situatiile penibile si sa ne mentinem in limitele bunei cuviinte si ale deontologiei

f) obsesia preciziei si acuratetei

g) Toleranta

h) capacitatea de a schimba revistele (depind de eveniment, hainele, vocabularul)

i) disponibilitatea si abilitatea de a asculta

j) curiozitate

k) perseverenta si insistenta

e) fapte nu vorbeReporterul este un jurnalist aflat la locul unde se desfoar evenimentul. O serie ntreag de definiii tind s exprime ideea c reporterul este nsui jurnalistul, c ceea ce face reporterul acoper ntreaga menire a presei: Reporterul este jurnalistul care i mprumut simurile altuia (cititorului). El este reprezentantul cititorilor abseni de la eveniment, care trebuie s perceap prin cuvintele lui. Deci, reporterul trebuie s fie un instrument de percepie sensibil, activ i atent (M. Voirol). Azi, reporterii sunt intervievatori i scriitori, istorici i avocai, matematicieni i economiti. Primul pas pentru a fi un bun reporter este s fii un bun vorbitor, care tie cum s scrie o propoziie simpl. Al doilea pas este entuziasmul (D. Anderson). Jurnalismul american a impus accepiunea c reporterul este jurnalistul care colecteaz informaia de pe teren, de la sursele de informare, indiferent de textul ce urmeaz s apar: tire, relatare, interviu etc. i indiferent de canal: agenie, pres tiprit, radio, televiziune. n general, reporterii se mpart n dou categorii: specializai i generaliti. Cei din prima categorie rspund de un anumit domeniu (social, economic, politic, sport etc.). Reporterii generaliti acoper orice fel de subiect, nefiind repartizai (distribuii) n mod special unui domeniu anume.

14.Conceptul de text/mesaj. Textul jurnalistic.

Cei doi termeni (text/mesaj) sunt frecvent folosii alternativ i se refer la structura de semnificaie compus din semne i coduri, esenial pentru comunicare. Aceast structur poate lua o mare varietate de forme, cum ar fi discursul, scrisul, filmul, mbrcmintea, tipul de main, gesturile .a.m.d. n ciuda utilizrii lor alternative frecvente, cei doi termeni prezint diferene. Textul se refer de obicei la un mesaj care are o existen fizic proprie, independent de emitor sau de receptor, i ca atare compus din coduri reprezentaionale. Crile, nregistrrile, scrisorile, fotografiile sunt texte, ca i nregistrarea unei emisiuni de televiziune sau transcrierea unui discurs. Dei un gest sau o expresie facial transmit un mesaj, ele nu produc un text. Termenul de mesaj tinde s fie utilizat de aceia care vd n comunicare un proces, de sociologi, psihologi i ingineri, i este folosit sub definiia simpl de ceea ce este transmis. Frecvent, este vzut ca un termen care nu comport probleme, fiind, n consecin, luat ca atare. Textul, pe de alt parte, deriv mai mult din coala semiotic sau lingvistic deci implic definiia de ceva ce este central pentru generarea i schimbul de nelesuri. Un text const, aadar, dintr-o reea de coduri care opereaz la mai multe niveluri i care sunt capabile s produc o varietate de nelesuri, n funcie de experiena socio-cultural a cititorului. Prin aceasta, el este problematic i cere o analiz serioas.

n situaia n care jurnalistul transmite informaii referitoare la un eveniment, prin intermediul unui text tiprit, vorbit sau nsoit de imagini, informaii care intereseaz publicul vizat, el realizeaz un act de comunicare. Ce individualizeaz textul jurnalistic comparativ cu alte texte aparinnd stilului literar (beletristic), epistolar, tiinific sau administrativ?

Schema lui Roman Jakobson despre funciile limbajului (a se vedea i compartimentul Textul jurnalistic de Luminia Roca din Manual de jurnalism, volumul I, Iai, Editura Polirom, 2001, p. 99-107).Funcia expresiv (emotiv) este centrat pe emitor i vizeaz exprimarea direct a atitudinii subiectului cu privire la ceea ce vorbete. Funcia referenial (cognitiv, denotativ) leag limbajul de referent, adic de persoana sau subiectul despre care se vorbete. Despre cine, despre ce se vorbete? Funcia conativ (persuasiv) este aceea n care limbajul este utilizat pentru a-l determina pe destinatar s adopte un anumit comportament. Limbajul puterii, al ordinii este exprimat prin modul imperativ (Facei ca toat lumea: citii France-Soir!). Funcia poetic (estetic) nu se limiteaz doar la poezie sau la literatur. Sprijinindu-se pe mesajul n sine, ea pune n eviden partea palpabil a semnelor.

Jakobson ofer urmtorul exemplu: De ce spunei ntotdeauna Jeanne i Marguerite, i nu Marguerite i Jeanne? O preferai pe Jeanne surorii sale gemene?, Deloc, dar aa sun mai bine. Prin funcia fatic (relaional), emitorul ncearc s stabileasc i s menin contactul cu destinatarul, s verifice dac circuitul funcioneaz (Alo?). ncercm s reinem atenia celuilalt prin cuvinte sau fraze golite de sensul real (Cum merge?), scopul fiind acela de a stabili i de a menine contactul. Cu funcia metalingvistic, emitorul folosete codul pentru a vorbi despre cod. Este vorba despre a verifica dac este utilizat corespunztor acelai cod (Nu v pot urmri. Ce vrei s spunei?. Observm c un mesaj poate avea mai multe funcii simultan. Semnificaia real a unui mesaj depinde, nainte de toate, de funcia care predomin n momentul comunicrii. Nu exist funcii exclusive sau unice, doar funcii dominante. Cunoaterea lor permite, ns, o mai bun nelegere a rolului social al limbii i, prin extensie, a oricrui act de comunicare. Funciile specifice comunicrii jurnalistice (textului jurnalistic) sunt dou: funcia referenial i funcia fatic.

15. Etapele principale ale conceperii i elaborrii unui text jurnalistic.

Aadar, planificarea i construcia textului jurnalistic se desfoar n conformitate cu ateptrile publicului vizat, cu intenia de a atrage i de a menine interesul acestuia. S urmrim traseul concepie documentare redactare la realizarea unui reportaj din presa scris. Construcia reportajului poate fi asemuit cu montajul unui film, n msura n care acesta asambleaz scene, imagini (prim-plan, plan detaliu, portret) i urmrete un fir narativ.

PLANUL INCLUDE: Ideea reportajului: Ideea reprezint axul director al textului. Ideea constituie nucleul dur al comunicrii sau ceea ce ar trebui neaprat spus ntr-o propoziie/fraz, dac n-am avea destul timp i spaiu pentru a spune mai mult.

De cele mai multe ori, ideea textului se regsete i n titlu. Impactul pe care-l va avea reportajul asupra publicului depinde, n mare msur, de felul n care ncepe textul, de modul n care sunt elaborate primul paragraf sau primele fraze (engl. lead).

Paragraful iniial sau primul paragraf trebuie s fie concis, evocator i concret. Adesea intro-urile sunt bazate pe vizualizare, adic pe transportarea cititorului n spaiul unde se petrec faptele. n acest caz, este obligatoriu s fie alese cuvintele care arat. Bunoar: Ea poart o bluz viu colorat nu arat mare lucru. n schimb, Ea poart o bluz verde aprins care contrasteaz cu tenul palid ne ajut s o vedem mai bine.

Din perspectiva scriiturii, modalitatea aceasta mbin descrierea cu naraiunea, cu accent pe cea dinti. n principiu, acest tip de nceput este specific reportajului. Este important ca jurnalistul s tie s vad ce este nou i interesant n realitatea pe care intenioneaz s o transmit. n nici un caz, nu are a inventa ceva. Doar textul nu aparine ficiunii. D. Husson i O. Robert despre rolul paragrafului iniial: Pentru a construi un bun nceput de text, talentul trebuie s tind spre concilierea mai multor imperative, aparent puin conciliabile: s anune tema, s atrag atenia cititorului, s-l fac s considere c subiectul poate s-l intereseze, dar s lase destul mister, pentru ca s nu aib impresia c a aflat tot din primul paragraf. S-i spui destul pentru a-i trezi curiozitatea, dar puin, pentru a dori s continue lectura.

Corpul reportajului (sau partea de mijloc a textului) este rezultat al asamblrii scenelor, portretelor, dialogurilor, detaliilor care valideaz ideea textului. ntre teza iniial i concluzie, se afl paragrafele de sprijin. Fiecare, ntr-o succesiune logic, trebuie s dezvolte paragraful iniial. Un paragraf trebuie s conduc la urmtorul n chip firesc, fr poticneli. Trecerea lin se obine prin cuvinte de legtur, prin paragrafe de legtur, prin reluarea cuvntului final din paragraful care se ncheie, la nceputul celui care urmeaz. Scriitorul are nevoie de paragraf pentru control. Cititorii, pentru acces. Fiecare paragraf este o idee, un spaiu distinct pentru dezvoltarea unui punct de sprijin. (...) Cititorul are nevoie s tie n fiecare moment unde se afl i ncotro merge. Ca parte a unui ntreg, fiecare paragraf are o unitate. Este coerent. Are propriul accent. Pe scurt, este un text n miniatur.

Redactarea paragrafului final este tot att de important ca i montajul scenelor cu semnificaie sau conceperea paragrafului iniial. Dac nceputul unui text deschide perspective i creeaz ateptri, finalul are rolul de a fixa n mintea cititorului evenimentul/fenomenul tratat. Mizele paragrafului final: s-l rein pe cititor captiv n text, favoriznd nelegerea, memorarea, reflecia. Finalul reportajului poate fi conceput prin introducerea unui element de noutate (noutate, n raport cu informaiile existente n text): o scen puternic, un detaliu de culoare, un citat semnificativ. Formulrile sentenioase i moralizatoare trebuie evitate, deoarece ele nu sunt coerente cu tipul de text reprezentat: un text care ilustreaz o experien trit de autor; un text narativ ce exploateaz tehnica spectacolului. Rolul jurnalistului nu este acela de a-l nva pe cititor ce concluzii s trag sau care este morala pe care ar trebui s o nsueasc. El i arat doar cum este lumea, iar cititorul extrage morala i cntrete concluziile.

18. conceptual de gen jurnalistic: modalitati de abordare> Directia Americana si cea rusa.Lucrarile publicistice se pot grupa n clase, n raport de apartenena lor la un gen publicistic. Definiia cea mai general a genului ne trimite la accepia din logic, valabil att n tiinele naturii, ct i n arte, filosofie, ziaristic: "Clas de obiecte care au note eseniale comune i cuprind cel puin dou specii" (Dicionarul explicativ al limbii romne). In teoria literaturii, "genul trebuie conceput ca o grupare de opere literare bazat, teoretic, att pe forma extern (structura) ct i pe forma intern (atitudinea, tonul, subiectul i publicul crora ele se adreseaz)."Genul ziaristic este o grupare de opere ziaristice, avnd comune modalitile de prelucrare a informaiei i a opiniilor despre ea, precum i atitudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor i ideilor. Rezult c genurile ziaristice (ca i genurile literare) sunt categorii ale prezentrii. Prezentarea presupune forma extern (structura, corelaia dintre coninut i form) i forma intern (atitudinea, tonul, stilul, maniera de nfiare a faptelor i ideilor).

Despre acelai eveniment, pe una i aceeai tem s-ar putea scrie tiri, articole, reportaje, anchete sau pamflete. Deci, coninutul este, n general, acelai, difer doar prezentarea. Opera ziaristic combin aspectul estetic cu cel tiinific.

In practica ziaristic cunoaterea genurilor este important. Fiecare gen ziaristic se caracterizeaz prin: coninut informaional, nsuiri structural-compoziionale i particulariti stilistice. Aceste caracteristici pot fi considerate i posibile criterii de clasificare a genurilor publicistice. Clasificarea genurilor se face in diferite moduri, ingeneral in doua: genuri informative si cele comentativen interiorul fiecrui gen, clasificrile n specii pot urma dou criterii valabile pentru toate genurile: structural-compoziional i tematic. Desigur, la fiecare gen, exist i criterii specifice de clasificare.Se pot face cteva observaii: orice gen ziaristic trebuie s aib, ca punct de pornire, fapte din realitate. Genurile se deosebesc ntre ele prin felul cum sunt nfiate faptele selectate de ziarist. Unele genuri comunic, n primul rnd, fapte, evenimente (tirea, reportajul, interviul), altele sunt destinate comunicrii ideilor (articolul, eseul).Comunicnd fapte, evenimente, tirea, reportajul sau interviul vehiculeaz, n acelai timp, idei. Dup cum articolul i eseul nu pot comunica idei abstracte din neant, ci bazate, mcar n ultim instan, tot pe fapte, pe evenimente. In interiorul fiecrui gen, speciile deosebite prin criteriul structural-compoziional urmeaz calea de la simplu la complex. De exemplu: tirea - flash, multipl, not sau articolul - relatare, de analiz, editorial, teoretic.Prin criteriul tematic, genurile se pot clasifica pe domenii problematice: cultural, politic, economic, social, tiinific, sportiv. Conform aceluiai criteriu, cronica poate fi: politic, economic, social, tiinific, literar, artistic (teatral, cinematografic, muzical, plastic, de dans), de radio i televiziune, sportiv sau a divertismentului.Genurile ziaristice funcioneaz ca un sistem, n care elementele se pot interfera. n practica ziaristic se ntlnesc reportajul-anchet, reportajul-interviu, reportajul-eseu, interviul-pamflet, ancheta-pamflet, articolul-pamflet. Fiecare din aceste genuri i are importana sa. Orice ierarhizare, din acest punct de vedere, nu se justific.Contribuia fotoreporterului n ziaristic a dat natere unor genuri specifice: tirea foto, fotoreportajul, fotoancheta, fotocronica. Preluate din presa scris, genurile ziaristice i-au pstrat datele eseniale la radio i televiziune. Elemente specifice exist pentru fiecare canal n parte. De exemplu, n presa scris cotidian, tirea ncepe cu rspunsul la ntrebarea cnd?, spre deosebire de aceeai tire la radio i televiziune, care trebuie s de-a rspuns, nainte de toate, la ntrebarea ce s-a ntmplat? Ca manier de difuzare a genurilor ziaristice, specific pentru radio i televiziune, este transmisiunea direct.Varianta Americana a genurilor jurnalistice:

1. jurnallismul de informare: stirea reportajul si interviul care sunt si genuri majore

2. Jurnalismul de opinie: editorialul, cronica (o reactie promta la un eveniment), comentariu, recenzia(o reactie mai indelungata)3. Jurnalismul de interpretare (Interpretative Reporting)4. Jurnalismul de investigare (Investigative Reporting sau anchet n variant francez),

5 Jurnalism specializat(demers jurnalistic de informare, de opinie aprofundat, ntr-un domeniu sau altul economie, medicin, cultur, arte, literatur, tiine etc.).

Varianta rusa a genurilor jurnalistice

1. Genuri informative (stirea, nota informative, interviul informative, reportajul, replica, convorbirea, darea de seama, corespondenta, comentariu)

2. Genuri analitice (corespondenta analitica, articolul de fond sau editorialul de problema, recenzia (teatrala), trecerea in revista, revista presei, scrisoarea, comentariu analytic)3. Genurile publicistico-literare (crochiul-niste idei, linii, cateva detalii la portret; schita-o descriere mai detaliata a obiectului; eseul-scurt pe 2-reflexe personale fara ca problema sa fie epuizata; pamfletul-o satirizare a unui eveniment; foiletonul-in serie, un text scris in mai multe numere).Varianta ruseasc: genurile informative (tirea, nota informativ, interviul, reportajul, replica, convorbirea, darea de seam, corespondena informativ, comentariul informativ); genurile analitice(corespondena analitic, articolul de fond editorial pre limba noastr, articolul de problem, depopularizare etc., recenzia teatral, cinematografic, muzical, plastc, literar, de televiziune etc., trecerea n revist, revista presei, scrisoarea), comentariul analitic; genurile publicistico-literare (crochiul, schia de drum, de problem, tiinifico-popular, schia-portret, eseul, foiletonul, pamfletul).

De multe ori, sunt apreciate de public opere ziaristice care nu respect canoanele genului. Aici trebuie menionat ideea c genurile ziaristice nu sunt ncorsetate de reguli rigide. Parafraznd o maxim cunoscut, putem spune c nu exist genuri n sine, ci numai opere ziaristice redactate n diferite genuri. Creaia n ziaristic trebuie s in seama de condiiile istorice, politice, sociale, economice ale societii.

Se pune ntrebarea dac orice tem poate fi tratat prin orice gen publicistic? Teme de mare anvergur, evenimente i fapte cu largi implicaii reclam folosirea unor genuri cu o mai mare pondere a aspectului comentativ (articolul, ancheta), iar teme, evenimente i fapte de interes mai periferic s fie prezentate prin genuri n care aspectul informativ predomin.

Poziia politic pe care se situeaz ziaristul determin opiunea pentru un gen sau altul, ca reflex al importanei ce o acord (sau nu o acord) unor teme, evenimente, fapte.

Un celebru exemplu este "afacerea Dreyfus". Dintr-un fapt divers de spionaj, cazul s-a transformat ntr-o ampl campanie de pres, la care au concurat diferite genuri ziaristice, de la caricatur pn la celebra polemic "Acuz" a lui Emil Zola. Operele aparinnd aceluiai gen se pot "decupa" i analiza, gsindu-li-se notele comune, dar i deosebirile. Cteodat chiar "decupajul" d natere unor volume de eseuri, de reportaje, de interviuri etc. Spre exemplu putem aminti "Cronicile optimistului" ale lui George Clinescu sau pamfletele lui Tudor Arghezi.19. Genul informative al presei.

Genurile informative au, ca principal sarcin, difuzarea informaiei din cele mai diverse domenii de activitate (cultural, politic, economic, social etc.). nc de la primele ziare aprute n lume, genurile informative au ocupat spaii largi. Aceast tendin s-a accentuat odat cu scurgerea vremii. Apariia noilor tehnici (radio, televiziune), mai operative n difuzarea informaiei, nu au exclus prezena acesteia n coloanele presei scrise.Centrul informativ fundamental este tirea. De obicei, tirea trebuie s rspund la ntrebrile cine? ce? cnd? unde? Adeseori, ns, conine i elemente comentative: rspunsurile la ntrebrile de ce? i cum?

Evident, principalul obiectiv al tirii este s informeze. Informnd, n acelai timp tirea orienteaz, formeaz i educ publicul. Acest din urm obiectiv se realizeaz prin selecia evenimentelor tratate, ct i prin faptul c tirea este , de multe ori, un "semnal", care va fi continuat, extins, aprofundat prin alte genuri ziaristice.

Reportajul poate figura i ntre genurile informative. Genul se caracterizeaz prin implicarea ziaristului n evenimentul prezentat i prin folosirea de mijloace literar-plastice.

Intr-o situaie similar se afl i interviul, gen care dezvluie faptele, evenimentele, ideile prin intermediul discuiei ziaristului cu un interlocutor, n urma unei ntrevederi. Forma clasic de interviu este succesiunea ntrebare-rspuns.

Trebuie precizat c numai unele reportaje sau interviuri pot fi incluse n sfera informativului. Unele reportaje sau interviuri sunt mai bogate n elemente comentativ-analitice i aparin sferei genurilor comentative.

Fiecare cu specificul su, avnd comun ponderea acordat argumentaiei (rspunsurile la ntrebrile de ce? i cum?), articolul, ancheta, cronica, documentarul, pamfletul, eseul sunt genuri comentative.

ntr-o modalitate sau alta, principalele genuri se regsesc n ntreaga ziaristic, astfel "ce mai poate rmne dintr-o pagin de gazet n care nu se gsete sarcasmul unui pamflet, emoia profund omeneasc a unui reportaj, noutatea unei tiri?". 20. Genurile analiticeAnaliza este un text jurnalistic prin care se explica semnificatia unui eveniment dincolo de fluxul curent al stirilor.Cel mai mult se raspunde la intrebarile Cum si De ce. Si este un text de sine statator.Se poate spune ca frontiera analizei cu comentariu este incerta. Analiza poate fi considerate ca element atat al Interpetative reporting (relatarea faptelor in sensul reporterului) cat si al jurnalismului de opinie, intrucat in prima faza aprofundeaza, explica semnificatia evenimetului, iar in a doua situatie unghiul de abordare poate fi o alegere personala a jurnalistului.

Corespondenta: este o informatie/set de informatii/text/fotografii transmise institutiei de presa de catre un correspondent. Corespondentul este o functie redactionala, de obicei este angajatul unui ziar cu difuzare nationala, al unei agentii nationale, etc. Corespondentul de razboi acesta poate fi freelancer liber profesionist care isi ofera lucrurile contracost unei companii media. O corespondenta difera de un articol de de analiza (comentariu, edit)1. subiectul corespondentei va viza un teritoriu limita; autorul corespondentei este cel care dispune de cele mai multe date privind teritoiul respective si este in masura sa analizeze2. corespondenta este cu mult mai bogata in fapte decat un articol. Pe baza analizei autorul face deductii. O corespondenta anlizeaza faptele si ajunge la concluzii.

Investigativ reporting este o relatare a informatieie tainuite , un process intellectual, o problema de culegere si tratare a datelor si a faptelor de construire a faptelor de analiza a optiunilor si a deciziilor bazate mai mult pe logica decat pe emotii.

Editorialul -Articol de ziar sau de revist care exprim punctul de vedere oficial al redaciei ntr-o problem actual i important; articol de fond. Este cel mai important gen de opinie. Editorialul este de regula, un material redactional, este mesajul ziarului, expresia pozitiei pe care o are fata de realitatea vietii politice, sociale si politice. Coloana editoriala sau pagina editorial sunt considerate sufletul, coloana vrtebrala a ziarului pentru ca textul argumenteaza urmarind sa convinga cititorul. Menirea cea mai importanta a Editor este realizarea legaturiii dintre fapte cu un context mai larg. Fara aceasta legatura jurnalistul poate fi un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter editorialistul este interesat de semnificatia faptelor, ai putin de calitatea lor de noutate. Faptele intra intr-un editorial doar daca conduc la o concluzie logica.Campurile cele mai elogiate sunt: political, socialul, economical, crima in sensul larg. Editorilaul poate selecta intre diferite genuri: pamphlet, sarcasm, fibula. Existe editorial polemic si partinic.Cronica este un gen al jurnalismului de opinie. Un text ancorat in actualitate (evenimetul la zi). Articol de ziar, de revist, care comenteaz evenimente la ordinea zilei. In cronica este obligator judecata de valoare, care se bazeaza mai mult pe descrierea textului comentat. Cand jurnalistul redacteaza o cronica el raspunde asteptra22. Definirea stirii. Tipuri de stiritirea este genul ziaristic fundamental, fr de care presa i pierde raiunea de a fi (nu mai trebuie s argumentm afirmaia c principalele rosturi ale presei sunt informarea privind actualitatea i comentarea acesteia). Dac presa scris, n special cea cotidian, nu ar avea prea mult de suferit n absena comentariilor din paginile ziarelor, n absena informrii, a crei form de manifestare principal este tirea, ziarele i-ar nceta apariia. Noi informm, comentariul l facei dumneavoastr! este motto-ul multor instituii de pres. De altfel, o atitudine contrar, de genul: Noi comentm, informaia v-o procurai singuri! este de neimaginat. tirea este, mai nti de toate, o punere n form i presupune prelucrarea i structurarea datelor, a faptelor ce au ca suport un eveniment real i transformarea acestora ntr-un discurs purttor de sens, iar mai apoi materializarea discursului pe un suport media.Def: Stirea este un gen jurnalistic in care se relateaza un eveniment acutual, semnificativ, care intereseaza si afecteaza publicul. Stirea reprezinta genul de baza in jurnalistica. Stirea este considerate o creatie jurnalisticaInsusirile stirii sunt:

1. Claritate(cheia claritatii este sascrii simplu si corect)

2. Acuratete

3. Concizia (crutarea timpului)

4. CredibilitateaTipuri de stire. Teoria comunicrii mass-media opereaz, pentru departajarea intern a tirii de pres, cu mai multe criterii, dintre care cel puin trei ntrunesc consensul teoreticienilor genului i sunt preluate n limbajul curent al practicii de pres.

Un prim criteriu este cel al tematicii abordate. Conform acestui criteriu, exist tot attea tipuri de tire cte arii tematice majore abordeaz genul: tirea politic, tirea economic, tirea social, tirea cultural, tirea sportiv etc. Un al doilea criteriu este cel al structurii, care mparte tirile de pres n dou tipuri: tirea simpl (sau flash-ul), care anun succint un eveniment n datele lui eseniale i tirea multipl (sau complex), care relateaz un eveniment n toate elementele sale semnificative. Din aceeai perspectiv, teoria presei inventariaz si alte modaliti de existen a tirii, innd de tirea complex:

minuta, dare de seam amnunit a desfurrii cronologice a unui eveniment de larg semnificaie social;

grupajul de tiri, compus din mai multe tiri care abordeaz aceeai arie tematic, dnd cititorului posibilitatea de a regsi mai uor, n coninutul ziarului, tematica preferat;

revista presei, modalitate de prezentare a actualitii prin republicarea (ca atare sau prelucrate, dar cu menionarea expres a sursei) a celor mai importante tiri aprute n alte publicaii. Revista presei este curent n publicaiile sptmnale, care fac apel la tirile aprute n cotidiane, dar apare uneori i n publicaiile cotidiene, mai ales ca atitudine fa de tirile tiprite n celelalte ziare;

faptul divers, singurul tip de tire care presupune o atitudine explicit a autorului fa de faptul relatat, atitudine realizat prin mijloace de expresie literar.

Orice tire de pres, indiferent de canalul media prin care este transmis, are menirea de a rspunde la cele ase ntrebri, considerate fundamentale legtur cu un eveniment: cine?, ce?, unde?, cnd?, de ce?, cum?. n absena unor rspunsuri clare, relevante, la cel puin primele patru ntrebri, nu putem vorbi despre materialul de pres respectiv ca fiind o tire de pres. n schimb, rspunsurile la ultimele dou ntrebri pot veni mai trziu, ele solicitnd, n majoritatea cazurilor, un timp de documentare mai ndelungat dect cel permis de urgena informrii.

Alta tipologieDupa perisabilitatea lor in timp:

1. De actualitate imediata (hard news)

2. De actualitate mai larga (soft news)

Dupa continut

Pol, sociale, culturale, etc

Dupa inters

1. De interes imediat

2. Importanta in viitor

Dupa momentu difuzarii in raport cu momentul producerii evenimentului:1. Post factum se refera la situatii incheiate

2. In evolutie fapte aflate in curs de desfasurare

3. Anticipatoare anunta evenimentele viitoare

Dupa durata

1. Flash (10-30 sec

2. Stirea obisnuita (30s 2 minute)

3. Stiri ample (2 min 4,5min)

Raportul dintre informatia vizuala si cea verbala

1. Imagini comentate

2. Comentariu ilustrat cu imagini generice

3. Comentariu insotit de imagini fara legatura cu subiectul.

Un element destul de important este si canalul de presa: Stirea TV, Radio, in presa, de agentie, etc24. Functiile leadului in stiri. Tipuri de lead.

Leadul este acea introducere , acel inceput al unui articol, care poate fi o rpopozitie, un paragraf sau mai multe paragrafe, in functie de complicatiile existente in material. Lead-ul - primul si de departe cel mai important paragraf al unei stiri organizate sub forma piramidei rasturnate.Din franceza atac intro (introducere) Paragraf introductiv To lead- a deschide calea

Leadul trebuie sa concentreze informatia esentiala a stirii, dar nu trebuie sa o epuizeze. Leadul raspunde obligatoriu la intrebarile principale Cine? Ce ?cand? Unde? Si indica in plus, tot obligatoriu sursa. Lungimea nu trebuie sa depaseasca 20-30 cuvinte. In situatia in care nu putem restrange intr-o fraza vom face 2 sub leduri. Subleadul descrie sursa (cand si unde). Practica de pres[ a impus, pentru tire, o structur n dou trepte:

introducerea sau capul tirii (purtnd, mai peste tot n lume, denumirea din limba englez lead);

corpul tirii, care dezvolt introducerea.

Introducerea tirii (sau lead-ul) este nucleul informativ esenial, care sintetizeaz principalele informaii. Ea ndeplinete funciile:

de a surprinde esena, coninnd rspunsurile la ntrebrile cine?, ce?, unde?, cnd? - presupune inventivitate i inteligen

de a ndemna cititorul la lectur - se bazeaz pe arta sau miestria ziarului

Ierarhia rspunsurilor ine de importana datelor aflate n posesia ziaristului. Uneori, publicul este interesat, n primul rnd, de cine a fcut, dup cum exist si cazuri n care interesul prioritar este axat pe rspunsul la ntrebarea ce?, cnd? sau unde? s-a petrecut evenimentul. Lead-ul este semnalul ca audienta sa nceap sa asculte, de aceea nu trebuie sa contina detalii importante. Nu este lead-ul Cine - ce - cand - unde - cum - de ce? din presa scrisa. De fapt, utilizarea termenului lead in jurnalismul radio este neltoare. Termenul provine din presa scrisa. A fost dezvoltat sa se potriveasc mecanicii acestui suport. A fost o metoda specializata si cumva artificiala de a introduce in primul para-graf al stirii de ziar toate informaiile eseniale despre eveniment. Acest lucru a avut ca scop atragerea ateniei cititorului si posibilitatea ca editorii sa taie tirea la sfritul primului paragraf pstrnd totusi miezul subiectului. Compus corect, lead-ul rspunde la ntrebri nainte ca ele sa fie puse si promite mai multe raspunsuri in continuare. Este functia lead-ului de a atentiona asculttorul ca se va spune ceva important. Dar aceasta atentionare trebuie mentinuta simpla si facuta sa strneasc si sa pstreze interesul. Exista multe tipuri diferite de lead si din moment ce nu exista cu adevrat categorii definitive, cele mai multe lead-uri pot fi grupate in patru tipuri fundamentale (Hausman, 1992, r 86): lead-ul standard sau direct, lead-ul de fapt divers, lead-ul intarziat si lead-ul umbrela.

Lead-ul standard (direct)Este o expunere explicita a faptelor, utilizandu-le pe acelea care vor fi mai sigure pentru atragerea ateniei asculttorului. Este forma cea mai obisnuita de lead.

Lead-ul de fapt divers (soft)Pentru tirile cu impact mai puin serios si imediat pot fi mai multe posibilitati de alegere in scrierea lead-ului. De pild, putei alege sa folosii un lead ce prezinta un unghi de interes uman al stirii, un unghi de prevedere a viitorului, sau un lead ce leaga tirea de alte subiecte. lata cateva lead-uri ce utilizeaza aceste abordari. Toate sunt acceptabile; ele au doar un punct de vedere diferit. Interes uman general.

Lead-ul intarziatNumita uneori si lead aruncat sau structural, aceasta forma reprezint un adevrat anunt pentru audienta. El spune puin despre faptele din stire, dar introduce o afirmatie sau o intrebare provocatoare, la care audienta rspunde Oare despre ce e vorba si ramane pe receptie.Lead-ul intarziat este eficient daca tirea este complexa si un lead standard poate fi confuz, sau poate reprezenta deformat faptele stirii, sau ar trebui sa fie prea lung pentru a introduce tirea corect.

Lead-ul umbrelaUneori doua sau mai multe stiri pot fi strans legate intre ele, sau pot fi de o asemenea importanta nct fraza lead a jurnalului rebuie sa acopere mai mult dect o singura stire. In acest caz va fi necesar sa scriei un lead umbrela, numit uneori si trecere in revista. Acest tip de lead poate fi utilizat de asemenea pentru a lega impreuna mai multe aspecte ale unei stiri, sa spunem doua reactii - pro si contra - la o decizie a Curtii Supreme de Justitie, sau o stire nationala urmata de o continuare locala. Din punctul de vedere al audientei, lead-ul umbrela face din mai multe stiri una singura. In Leadul stirii hard este mai important ceia ce spui decat cum spui. Stirea soft este cu caracter mai uman, de aceia, in lead, cum spui este mai important decat ce spui. Exista si alte tipuri de lead: lead rezumat, soc, bomba, narativ (dramatic), lead raport, citat, anecdota, analiza, interogativ, etc.

25. Modalitati de structurare a stirii in presa tiparitaDup formularea paragrafului introductiv (leadul) urmeaz dezvoltarea tirii, etap ce presupune respectarea ctorva exigene:

textul trebuie s aib un caracterul unitar

coerena

relatarea s cuprind ct mai multe informaii i elemente concrete.Corpul tirii conine explicarea, aprofundarea introducerii; date privind situarea evenimentului n context (antecedente, circumstane, consecine);detalii secundare, care ntregesc imaginea faptului relatat.

Practica jurnalistic a condus la perfecionarea a trei tehnici fundamentale de redactare a tirii de pres. Astfel, n funcie de importana evenimentului i de cantitatea de informaii certe cu privire la el, precum i de caracterul su inedit sau ateptat, o tire de pres, relatnd despre evenimentul n cauz, poate fi realizat folosind una dintre urmtoarele tehnici:

piramida rsturnat

piramida normal

tehnica mixt.Piramida rsturnat este metoda cea mai rspndit de redactare, fiind cunoscut i sub numele de tehnica american sau tehnica lead. Ea const n prezentarea oc, informaia de baz fiind cuprins n introducerea tirii dup care urmeaz date explicative, complementare, de context, alte detalii. Aceast manier de redactare vine n ntmpinarea ateptrilor omului modern, mereu n criz de timp i, n acelai timp, copleit de bombardamentul informaional.

Piramida normal reprezint maniera clasic de redactare a unei tiri de pres, care rspunde succesiv ntrebrilor cine, ce, unde, cnd, de ce, cum.

Structurarea tirii se face dup modalitatea n care sunt prezentate rspunsurile la ntrebrile: cine?, ce?, cum?, unde?, de ce?. n funcie de aceast ordine ele pot fi redactate dup metoda piramidei normale, a piramidei rsturnate sau dup tehnica combinat. Dac n presa scris se pot aplica toate aceste metode, n presa audio se aplic numai metoda piramidei rsturnate. Specificul tirii trebuie artat c acestea sunt tratate n dou forme i anume: tiri flash, care rspund la principalele ntrebri ale tirii: cine, ce, cnd, unde, cum i prezint elementele definitorii ale evenimentului. Acestea sunt scurte, ele avnd ca dimensiune a redactrii scrise pn la 10 rnduri,. Flash-ul are structuri si dimensiuni diferite. Unele posturi private consider flash-ul ca fiind foarte scurt, de dimensiunea unei fraze, a lead-ului, caz in care elementele de detaliu lipsesc. La baza acestei alegeri st ideea c elementele suplimentare vor fi date, oricum, de postul public, care prefer difuzarea tirilor care conin ct mai multe informaii. Cea de-a doua form este cea a tirilor complexe, care pe lng elementele definitorii ale tirii conine i elemente de coninut, de detaliu. Acestea conin mai multe fraze, n care se caut a rspunde i la ntrebarea de ce? Sunt date informatii de back-ground, de fundal.26. Stirea radio si stirea de televiziune: analiza comparative

Stirea de Tv este o relatare audiovizula succinta dintre un fapt, o problema sau o situatie, de claritate ce intereseaza un mare numar de persoane.

Caracteristici: Adecvarea la mediu de comunicare

Mesajle sunt transmise in flux continuu

In mod obisnuit, mesajul visual si cel verbal sunt difuzate concomitant

Atentia telespectatorilor oscileaza in intensite

Principii de redactare

Se scrie simplu, nu simplist, clar, concis direct, explicit

Se scrie in limbajul de fiecare zi asa cum se vorbeste obisnuit ( nu familiarisme, nu jargoane)

Fraze scurte

Informatia sa fie ordonata in mod logic, firesc si usor de urmarit

Armonizara dintre cuvant si imagine

Valorile Stirii Tv

Importanta (nr de personae si gradul in care acestea sunt/vor fi afectate)

Elemente conflictuale (intre indivizi, grupuri, oameni,institutii)

Spectaculozitate

Dramatism

Interes uman.

Posibilitatea de a include nocoment, datorita imaginii

Stirea radioSpecificitatea tirii radio este dat de mediul folosit pentru transmiterea ei, care este, aa cum am vzut, cel oral, vorbit. Astfel, ea trebuie analizat din dou perspective, aceea a mediului i al redactrii care trebuie s fie adecvat mijlocului. David Garvey i William Rivers arat c tirea radiofonic trebuie s ntruneasc cteva caracteristici, valabile n fapt i pentru celelalte canale mediatice, dar care n cazul radioului devin elemente definitorii pentru determinarea valorii de tire: caracteristici- noutatea este calitatea fundamental a tirii, ea trebuie s prezinte cele mai recente evenimente,indiferent de domeniu. n cazul radioului noutatea informaiei transmis ctre public este strict necesar, el fiind cel mai rapid mijloc de informare. tirea se perimeaz destul de repede in radio. Dac avem n vedere faptul c funcioneaz suficient de bine concurena att ntre posturile radio ct i ntre celelalte media;

- operativitatea este legat de timpul de verificare, prelucrare i transmitere. Aceast caracteristic este cea care avantajeaz radioul, fiind din acest punct de vedere canalul cel mai avantajat;

- acurateea presupune respectarea adevrului i prezentarea evenimentului conform desfurrii lui. Respectarea adevrului este n general, o condiie a presei, iar denaturarea adevrului discrediteaz in aceeai msur gazetarul i publicaia sau postul de radio care nu respect aceast regul elementar- proeminena este dat de persoanele care particip la eveniment i locul pe care ele l ocup n scala social;elementul principal, care st la baza redactrii unei tiri este omul , precum i aciunile sale. Cu ct persoanele implicate n eveniment sunt mai cunoscute , cu att interesul publicului este mai mare. O tire n care sunt implicai oameni politici sau persoane publice prezint mai mult interes deoarece aciunile acestora pot influena mediul social , politic, sau economic in care se afl publicul i de care depinde acesta;

- amploarea numrul persoanelor implicate sau vizate de tire;cu ct numrul lor este mai mare , cu att impactul asupra publicului este mai mare;

- raritatea se refer la ineditul evenimentului;

- personalizarea evenimentul capt valoare numai dac el este legat de om fie ca subiect, fie ca obiect al acestuia;omul i aciunile sale sunt ntotdeauna prezente ntr-o tire. Prezentarea faptelor n care sunt implicai oameni, cu problemele lor sau oameni care prin aciunile lor pot influena calitatea vieii ntregii colectiviti, reprezint o caracteristic a majoritii tirilor;

- concreteea evenimentele trebuie s fie concrete, s fie interesante pentru public, pentru c au o influen asupra vieii personale;reporterul trebuie s selecteze dintre faptele de actualitate pe cele care sunt sau pot deveni evenimente;

- conflictul i competiia tirea trebuie s conin o tensiune minim pentru a atrage publicul;tirile in legtur cu aciunile teroriste sau cele n care personalitile politice se atac reciproc prezint un mare interes pentru public;

- dinamismul tirile trebuie s creasc gradual interesul, ele trebuie s aib o evoluie;dinamismul este dat de implicarea oamenilor ntr-un eveniment dramatic;gradul de dinamism crete o dat cu nerbdarea publicului de a primi noi informaii;

- proximitatea publicul este interesat de ceea ce se ntmpl n preajma sa att spaial ct i temporal; publicul este interesat de ceea ce se ntmpla n apropierea sa, n mediul su social, in cadrele temporale imediate;n ceea ce privete proximitatea temporal, publicul manifest un grad sporit de interes pentru ce s-a ntmplat ieri sau pentru ceea ce se ntmpla ntr-un viitor apropiat; n radio exist doar: ieri, azi, mine; un eveniment care va avea loc peste o sptmn va fi prezentat ntr-o tire.Vasile Traciuc arat c n urma cercetrilor fcute de psihologi, s-au stabilit unele limite n ceea ce privete capacitatea de concentrare a omului pentru a percepe un material vorbit. Materialele mai mari, care depesc 7-8 minute, obosesc asculttorul i atenia i poate fi uor distras de ali factori sau influene ale mediului n care se afl; de aceea , s-au cutat mijloace de a-l deconecta dup cteva minute de tiri. n acest scop se folosesc mai multe mijloace,care au ca scop atragerea asculttorului pentru a reine informaiile cuprinse ntr-un jurnal de tiri.

Unele posturi de radio folosesc aa numitele virgule, care au rolul s odihneasc asculttorul pentru a fi in msur s recepteze bine urmtoarea serie de tiri. Alte posturi folosesc aceste semnale dup fiecare tire. n nici un caz nu este recomandat transmiterea tirilor avnd pe fundal muzic orchestral. Motivaia este simpl; asculttorul poate fi deranjat de fundal, astfel nct atenia sa poate bascula de la text la muzica aflat pe fundal.

Mesajul radio este efemer. Calitatile stirii radio:Exactitate (evenimentul redat cat mai exact), Echilibru, Claritate (perceptarea exacta a mesajului).

Exactitatea const n faptul c evenimentul trebuie redat ct mai viguros, fr s apar unele presupuneri ale reporterului. n tire nu trebuie s existe formula se pare c. Dac exist nseamn c informaia nu a fost exact, nu a fost verificat i se mai poate atepta pn cnd va fi difuzat.

Echilibrul este dat de prezentarea majoritii aspectelor unui eveniment sau fapt, ndeosebi atunci cnd este vorba de un subiect controversat. n special, subiectele politice creeaz multe controverse; n acest caz, trebuie prezentate nu numai toate faptele unui eveniment ci i toate punctele de vedere ale celor implicai. Pot aprea dezechilibre cnd sunt folosite excesiv punctele de vedere oficiale, sau cnd se folosesc prea multe materiale care conin intenii i nu fapte concrete.

Claritatea face posibil percepia exact a mesajului transmis de jurnalist, care comuni