John Grisham - Mostenitorii

Embed Size (px)

Citation preview

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    1/226

    Sosise prin serviciul postal tradiional, deoarece Judectorul se apropia de optzecide ani i nu avea incredere ntehnologia modern. Nici mesajele prin e-mail i nici chiar faxurile nu erau pentruel. Nu folosea robot telefonic i, defapt, nu se daduse niciodata in vint dupa convorbirile la telefon. i batea scrisor

    ile, folosindu-se de ambele degete aratatoare, apasnd fara putere cate o clapa. pe rnd, grbovit pestevechea lui masina de scris manuala tip Underwood, pe biroulcu capac rulant, sub portretul lui Nathan Bedford Forrest.Bunicul Judecatorului luptase alturi de Forrest la Shiloh in sud-est, iar pentru el nu exista personaj istoric mai res-pectat. Timp de treizeci i doi de ani, Judecatorul refuzase,discret, sa prezideze procese n data de 13 iulie, ziua de na-tere a lui Forrest.

    Sosise mpreun cu o alta scrisoare, o revista i doua fac-turi, i fusese plasata ca de obicei ln casuta potal a profeso-rului Ray Atlee, la Facultatea de Drept. Atlee o recunoscuse

    imediat, deoarece plicuri ca acela facusera parte din viaa luide cnd ii aducea aminte. Provenea de la tatal sau, barbatulcaruia pina si el ti spunea Judecatorul.

    Profesorul Atlee studie plicul, ntrebndu-se daca ar fitrebuit sa-l deschida imediat ori sa mai atepte. Cu Jude-catorul, nu putea ti niciodata daca aveau sa fie veti bune saurele, dei batrnul se apropia de soroc i vestile bune fuseseratot mai rare. Plicul subire parea sa conina doar o foaie dehrtie, ceea ce n-ar fi constituit o surpriza Judectorul era chib-zuit ln folosirea cuvintului scris, dei, cndva, fusese renumitpentru admonestarile prolixe din sala de judecata

    Scrisoarea avea un scop practic, n privina aceasta nuputea fi nici o indoiala. Judecatorul nu era defel predispusspre flecareli i detesta brfele i trancaneala, att in scris, citi prin viu grai. Ceaiul cu gheata baut mpreuna cu el peveranda insemna o noua rememorare a razboiului de sece-siune, probabil a bataliei de la Shiloh. Avea sa arunce din noutoata vina pentru infringerea Confederaiei pe cizmele stralu-citoare i imaculate ale generalului Pierre G. T. Beauregard,un om pe care l-ar fi urit i n Rai, daca, prin cine tie ceminune, s-ar fi ntlnit acolo.

    Judecatorul nu mai avea mult de trait. Trecuse de sapte-zeci si noua de ani i i se diagnosticase un cancer la stomac.

    Era supraponderal, diabetic i fumator inrait de pipa, avea oinima ubred, care fusese incercata de trei preinfarcte, i eraasaltat de o mulime de boli minore, care-l chinuisera de doua-zeci de ani si care, acum, se pregteau pentru lovitura finala.Durerile erau permanente. n ultima lor convorbire telefo-nica, cu trei saptamini in urma, cind l sunase Ray, deoareceJudecatorul considera ca apelurile interurbane erau jecma-neala curata, glasul batrnului paruse slabit i tensionat. Nudiscutasera nici doua minute.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    2/226

    Adresa expeditorului era tanata cu litere aurii: ReubenV. Atlee, Judector al Curii de Echitate a districtului 25,Tribunalul inutului Ford, Clanton, statul Mississippi. Raystrecura plicul n revista i porni spre cabinetul sau. ReubenAtlee nu mai detinea funcia de judecator al Curii deEchitate. Electoratul i votase pensionarea cu noua ani naintede termen, o nfrngere amara, din care nu-i mai revenise. nciuda celor treizeci i doi de ani dedicati slujirii cu zel aconcetenilor si, acestia i facusera vnt n favoarea altuiamai tanar, care aparea mereu la radio i TV. Judecatorul refu-zase s participe la campanie. Pretextase ca avea prea mult

    treab i, ceea ce era cu adevrat important, oamenii l cu-noteau bine, iar daca doreau sa-l realeaga, atunci aveau s-ofaca. Strategia sa pruse multora aroganta. Ctigase n Ford,dar fusese fcut praf n celelalte cinci tinuturi.

    Fusesera necesari trei ani pentru a-l scoate din tribunal.Cabinetul sau de la etajul intai scapase dintr-un incendiu ievitase doua renovari. Judecatorul nu ngaduise sa fie atins devopsea ori de ciocan. Cnd, n cele din urma, mai-marii inu-tului il convinseser ca trebuie s plece, daca nu voia sa fieevacuat, varse n cutii de carton dosare i blocnotesuri inutile,alaturi de cari colbuite, acumulate n treizeci de ani, le duse-se acas i le depozitase n biroul sau. Cnd incaperea se

    umpluse, stivuise cutiile pe coridoare, n sufragerie si chiar nholul de la intrare.

    Ray saluta din cap un student aezat pe un scaun pe hol ise opri cteva clipe n faa cabinetului sau, ca sa discute cu uncoleg. Dupa ce intra, incuie ua i aseza corespondena pebirou, n mijloc. i scoase sacoul, l atrna pe spatele uii,pai peste un teanc de cri groase de legislaie care sttea indrum de jumtate de an, apoi si facu promisiunea zilnic dea face ordine in camera aceea.

    ncaperea avea patru metri pe cinci i coninea un birouai o sofa micuta, ambele acoperite cu destule hrtii pentru a-l

    face pe Ray sa par un om foarte ocupat. Nu era deloc aa. nsemestrul de primavara preda o seciune din legislaia antitrust.De asemenea, ar fi trebuit sa scrie o carte, un alt volum mono-ton i anost despre monopoluri, care n-avea sa fie citit denimeni, dar care urma sa-i completeze n mod elegant biblio-grafia. Avea postul garantat, dar, ca toi profesorii seriosi, eracondus de dictonul publici sau pieri" al vieii universitare.

    Se aseza n fata biroului i mpinse hrtoagele ntr-o parte.Plicul era adresat profesorului N. Ray Atlee, Facultateade Drept, Universitatea Virginia, Charlottesville, Virginia.Literele e i o se confundau. De mai bine de un deceniu,maina de scris avea nevoie de o panglica noua. n plus, Jude-

    catorul nu credea nici n utilitatea codurilor potale.

    Iniiala N provenea de la Nathan, prenumele generalului,nsa puini tiau asta. Una dintre certurile lor cele mai nepla-cute fusese legata de decizia fiului de a renuna la Nathan"i de a continua viata doar ca Ray".

    Scrisorile Judecatorului erau expediate intotdeauna peadresa facultii, niciodat la apartamentul fiului sau dincentrul lui Charlottesville. Judecatorului ii plceau titlurile i

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    3/226

    adresele impozante i dorea ca locuitorii din Clanton, chiar ilucratorii de la pota, sa tie ca fiul sau era profesor la Drept.Era inutil. Ray preda (i publica) de treisprezece ani, iarpersoanele importante din inutul Ford tiau asta.

    Deschise plicul i despaturi unica foaie de hrtie dinaun-tru. Era, de asemenea, imprimata cu numele, fostul titlu iadresa Judecatorului, mai putin, din nou, codul potal. Proba-bil ca batrnul avea o provizie uriaa de papetarie.

    Mesajul se adresa lui Ray i fratelui sau mezin, Forrest,

    singurele vlastare ale unei casnicii ratate, care se sfrise in1969 prin moartea mamei lor. Ca ntotdeauna, era laconic:

    Va rog, facei aranjamentele necesare pentru a fi pre-zeni n cabinetul meu, duminica 7 mai, la om 17.00, pentrua discuta despre administrarea bunurilor mele.

    Cu stima,

    Reuben V. Atlee."

    Semnatura distinctiva se micorase i parea trasata de omna nesigura. Ani de zile, ea mpodobise sentinte i ordo-

    nane care modificasera nenumarate viei. Sentine de divort,custodii, suspendarea drepturilor parentale, adoptii. Ordo-nane soluionnd contestaii testamentare, electorale, disputelegate de terenuri i anexari. Iscalitura Judecatorului fuseseautoritara i bine cunoscuta; acum era mzgalitura vag fami-liara a unui batrin grav bolnav.

    Bolnav sau nu, Ray tia nsa ca va fi prezent in cabinetultatalui sau la ora stabilita. Tocmai fusese convocat i, deimaniera l irita, nu avea nici o indoiala ca el i fratele sauaveau sa-i faca apariia naintea Onorabilului Judectorpentru un alt discurs. Era caracteristic Judecatorului sa aleagao zi convenabila pentru el, fara sa consulte i prile.

    Facea parte din natura sa i, poate, din natura majorita-tii judecatorilor, sa stabileasca termene pentru lnfatiari i ter-mene finale fara sa se sinchiseasca de ceea ce le conveneaaltora. Un asemenea despotism se nvata, ba chiar era nece-sar, atunci cind aveai de-a face cu programe aglomerate,parti ovaielnice, avocai ocupati sau lenesi. Judecatorul icondusese insa familia aproape in aceeai maniera n carecondusese sala de judecata si acesta era principalul motivpentru care Ray Atlee preda Dreptul n statul Virginia, nuin Mississippi.

    Citi din nou scrisoarea, apoi o puse deasupra teancului de

    probleme curente care ii ateptau soluionarea. Se apropie defereastra i privi curtea interioara unde totul era n floare. Nuse simea furios sau ranchiunos, ci doar frustrat ca tatal sauputea din nou sa dicteze intr-o asemenea masura. Se gnditotui ca batrnul avea sa moara n scurt timp. Putea trece cuvederea. Nu avea sa mai faca prea multe drumuri spre casa.

    Averea J udecatorului era invaluita n mister. Activulprincipal l constituia casa - o construcie dinaintea razbo-iului de secesiune, mostenita de la acelai Atlee care luptase

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    4/226

    alaturi de generalul Forrest. Pe o strada umbroasa din vecheaAtlanta, ar fi pretuit peste un milion de dolari, dar nu i nClanton. Se ridica in mijlocul unui teren de doua hectare,nengrijit, la trei intersecii de piaa centrala a oraului. Pode-lele erau deformate, prin acoperi se infiltrau precipitatiile,iar pereii nu mai fusesera zugravii dupa nasterea lui Ray. Eli fratele sau ar fi putut s-o vinda, poate, pentru o suta de miide dolari, dar cumparatorul ar fi trebuit sa investeasca altedoua sute de mii ca s-o renoveze. Nici unul dintre ei nuintentiona sa locuiasca acolo; mai mult, Forrest nu maiinlrase de ani buni n ea.

    Reedina se numea Maple Run, ca i cum ar fi fost unadevarat domeniu, cu servitori i activitati mondene. Ultimulservitor fusese Irene, camerista. Murise cu patru ani n urmai de atunci nimeni nu mai aspirase podelele i nici nu mailustniise mobilele. Judectorul i platea douazeci de dolari peluna unui fost deinut local ca sa !unda peluza, i o facea custringere de inima. Optzeci de dolari pe luna nsemna jaf, nopinia lui savanta.

    n copilaria lui Ray, mama i spunea reedina MapleRun. Nu invitau pe nimeni sa cineze acasa la ei, ci la MapleRun. Adresa nu era familia Atlee, Fourth Street, ci reedina

    Maple Run, Fourth Street. Puini ali locuitori din Clanton ibotezasera casele.

    Mama murise de anevrism i o depusesera pe o masa nsalonul principal. Timp de doua zile, locuitorii oraelului tra-versasera Veranda din faa i holul, intrind n salon ca sa iaduca ultimul omagiu, apoi ncheiasera in sufragerie cu puncii prajiturele. Ray i Forrest se ascunsesera n pod i ii bles-temasera tatal fiindca tolera un asemenea spectacol. Aceeaera mama lor, o tinara draguta, acum palida i nemicala insicriu! deschis.

    Forrest i spusese ntotdeauna Maple Ruin. Ararii roii i

    galbeni care se iniruisera cndva pe alee se uscasera n urmaunei boli necunoscute. Cioturile lor putrede nu fuseseraexcavate niciodata. Patru stejan' uiiai umbreau peluza dinfaa. Toamna, ei revarsau tone de frunze, mult prea nume-roase ca sa fie greblate i adunate de cineva. i, de cel puindoua ori pe an, pierdeau cite o creanga, care se rupea i cadeaundeva pe casa, de unde putea sau nu sa fie indepartata. Casaramnea locului, an dupa an, deceniu dupa deceniu, ncasndlovituri, dar fara sa se prabueasca.

    Continua sa fie o cldire frumoasa n stilul georgian cucoloane, cndva un monument pentru cei care o construisera,iar acum un memento trist al unei familii n declin. Ray nu

    mai dorea sa aiba de-a face cu ea. Pentru el, era plin deamintiri neplacute i fiecare revenire acolo il depi-ima. n niciun caz nu i-ar fi putut permite gaura neagra financiara ameninerii unei proprietati care ar fi trebui! demolat. Forresti-ar fi dat mai degraba foc decit sa-i fie proprietar.

    Judectorul dorea totui ca Ray s-o moteneasca i s-opstreze n familie. Subiectul fusese abordat pe departe nultimii ani. Ray nu-i adunase niciodata curajul sa intrebeCare familiei. Nu avea copii. Divortase i deocamdata nu

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    5/226

    se intrevedea perspectiva altei insuratori. Situaia statea la feli n cazul lui Forrest, cu excepia faptului ca acesta avea ocolecie ameitoare de foste prietene i o relaie actuala cuEllie, o pictoria i olaria de 150 de

    ilograme, mai mare cudoisprezece ani dect el.

    Era un miracol biologic faptul ca Forrest nu avusesecopii, dar deocamdata nu fusese descoperit nici unul.

    Genealogia Atlee se ingusta spre un trist i inevitabilcapat de linie, care nu-l deranja ctui de puin pe Ray. El i

    ducea viaa sa, nu n beneficiul tatalui ori al trecutului gloriosal familiei. Revenea n Clanton exclusiv pentru funeralii.

    Celelalte bunuri ale Judecatorului nu fusesera niciodataaduse n discuie. Cindva, familia Atlee fusese bogata, darasta se ntimplase cu mult nainte de naterea lui Ray. Exis-taser terenuri, plantaii de bumbac, sclavi, cai ferate, banci iparticipare n viaa politica - obinuitul ponofoliu confederatde bunuri care, in termenii lichiditailor, nu nsemnau nimicla sfritul secolului al XX-lea. El conferea totui familieiAtlee statutul de motenitori avui.

    Pe la zece ani, Ray stinse ca familia sa era bogata. Tatal lui

    era judecator, reedina lor purta un nume, iar n comunitatearurala din Mississippi asta nsemna ca, intr-adevar, era un copilbogat. naintea morii, mama se straduise din rasputeri sa-iconvinga pe Ray i pe Forrest ca o duceau mai bine dect majo-ritatea oarnenilor. Locuiau intr-un conac. Erau prezbiterieni. Lafiecare trei ani, i petreceau vacana n Florida Ocazional, ci-nau n Peabody Hotel din Memphis. Aveau haine mai frumoase.

    Apoi Ray fusese acceptat la Stanford. Castelul de nisip senaruise, cnd Judecatorul anunase sec:

    - Nu-mi pot pennite.

    - Ce vrei sa spui? ntrebase Ray.- Exact ce am spus. Nu-mi pot permite sa te trimit laStanford.- Nu-neleg.

    - Atunci sa te lamuresc. Poi sa mergi la orice colegiudoreti, dar nu ai sprijinul meu financiar dect daca mergila Sewanee.Ray mersese la Sewanee, fara povara motenirii fami-liei, i fusese intretinut de tatal sau, care-i asigurase o bursace abia acoperea taxele pentru cursuri, manuale, camin icotizaia fratemitaii. Facultatea de Drept era la Tulane, unde

    Ray supravietuise, servind ntr-un local cu specific pescarescdin Cartierul Francez.

    Timp de treizeci i doi de ani, tatal sau ctigase salariulde judecator al Curii de Echitate, care se numara printre celemai mici din inut. Pe cnd studiase la Tulane, Ray citise unrapon despre compensarile judiciare i aflase cu tristee cajudecatorii din Mississippi citigau 52000 de dolari pe an, ntimp ce salariul mediu naional era de 95 000.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    6/226

    Judecatorul locuia singur, cheltuia puin pentru casa i nuavea vicii, cu excepia pipei, dar prefera tutunul ieftin.Conducea un automobil Lincoln vechi, consuma mincareproasta, insa n cantiti mari, i purta aceleai costume negrepe care le mbracase din anii cincizeci. Viciul sau era operelede caritate. i economisea banii, apoi i daruia.

    Nimeni nu tia ci bani dona anual JudectoruLn modautomat, zece la suta mergeau la Biserica Prezbiteriana.Sewanee capata 2 OOO de dolari pe an, la fel ca Urmasii vete-ranilor Confederaiei. Aceste trei donaii erau sapate n gra-

    nit, dar nu i restul.Judecatorul Atlee daruia oricui i-ar fi cerut. Unui copilolog, n crje. Unei echipe celebre, care efectua un tumeu prinstatul sau. Pentru o calatorie a Clubului Rotary, ca sa vacci-neze copii n Congo. Pentru un adapost de cini i pisici vaga-bonde in inutul Ford. Pentru renovarea acoperiului singuruluimuzeu din Clanton.

    Lista continua la nesfirit, iar pentru a primi un cec erasuficient sa redactezi o scrisoare scurta i sa-l ceri. Judecato-rul Atlee trimitea intotdeauna banii i o facuse din clipa incare Ray i Forrest plecasera de acasa.

    Ray i-l nchipuia acum, coplesit de praful i harababurabiroului cu capac rulant, scriind mesaje scurte pe Underwoodi vrindu-le n plicurile de judecator al Curii de Echitate, cucecuri de-abia lizibile, adresate catre First National Ban

    dinClanton - cincizeci de dolari aici, o suta de dolari acolo, citepuin pentru fiecare, pna se topeau toi.

    Patrimoniul nu avea s fie complicat, fiindca erau foartepuine de inventariat. Volume juridice vechi, mobilier uzat,fotografii i mementouri dureroase de familie, dosare i hniide mult uitate - un maldr de gunoaie care aveau sa arda cuflacari impresionante. El i Forrest vor vinde casa indiferent

    cu ce pre i vor fi mulumii sa recupereze ceva din ultimiibani ai averii familiei Atlee. ,

    Ar fi trebuit s-l sune pe Forrest, ns telefoanele aceleaerau ntotdeauna uor de amnat. Forrest reprezenta o cu totulalta serie de probleme, mult mai complicata decit un tatabatrin, pe patul morii, retras i dedat irosirii propriilor bani.For-rest era un dezastru n aciune, un tnr de treizeci i asede ani al crui creier fusese ameit de toate substanele legalei ilegale cunoscute in cultura americana.

    - Ce mai familie, mormai Ray n barba.

    Lipi pe avizier o ntiinare, anulndu-i cursul de la ora ll,i pleca s-i faca terapia.

    Primvara n Piedmont nsemna cerul senin. poaleledealurilor nverzindu-se de la o zi la alta i Valea Shenan-doah modificndu-se pe masura ce fermierii i trasau iretrasau araturile perfecte. Pentru a doua zi fuseser anunateprecipitaii, ns n centrul Virginiei nu te puteai increde nnici o prognoza meteo.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    7/226

    Cu aproape 300 de ore de zbor la activ, Ray ncepeafiecare zi examinnd cerul, n timp ce alerga opt

    ilometri.Putea sa alerge pe ploaie ori pe timp senin, dar nu i sapiloteze. i jurase in sinea lui (i promisese i companieide asigurari) ca nu va zbura noaptea i ca nu se va aventurain nori. Nouzeci i cinci la suta dintre accidentele avioanelormici se petreceau din cauza ntunericului sau a condiiilormeteo nefavorabile i, dup aproape trei ani de pilotare,Ray continua sa fie decis sa joace pe mna laitii. Existapiloi btrni i piloi ndrznei, spunea o maxim, dar nuexista piloi btrni ndrznei." Credea cu strnicie n

    adevrul acela.n plus, centrul Virginiei era prea frumos ca sa zboareprin nori. El atepta vremea perfecta, fr vnt, care sa-limpinga de colo-colo i sa complice aterizrile, fr pcle caresa nnegureze orizontul i s-l rtceasc, i fara nici oameninare de furtuna sau umiditate atmosferica. Cerul senin

    MOENITORII ts

    vzut n timp ce fcea jogging i determina de obicei restulzilei. Putea sa-i decaleze prnzul, sa anuleze un curs sau sa-iamine documentarea pentru o zi ploioasa, sau chiar pentru o

    sptmna ploioasa. Un buletin meteo corespunztor nsemnaca Ray pornea spre aeroport.

    Aeroportul se gsea n nordul oraului, la un sfert deora de facultate. La Doc

    er`s Flight School, primi obi-nuitul salut grosolan din partea lui Dic

    Doc

    er, CharlieYates i Fog Newton, cei trei foti piloi ai Marinei, care,dupa ce ieiser la pensie, cumpraser locul i-i instruiaupe majoritatea aviatorilor amatori din zona. Ceremonialullor se desfura zilnic n Coc

    pit, un rnd de scaune decinematograf vechi, dispus in partea din faa a colii dezbor, unde beau litri de cafea i povesteau istorii ce sporeaun exagerari de la o ora la alta. Toi clientii i elevii aveau

    parte de acelai tratament verbal vulgar; daca nu le con-venea, n-aveau dect sa plece, lor nu le pasa. Beneficiau depensii frumuele.

    Apariia lui Ray determina o repriza cu cele mai recentebancuri despre avocai; nici unul nu era prea amuzant, dartoate stmira hohote de ris n momentul poantei.

    - Nu-i de mirare ca nu avei elevi, le zise Ray pe cndcompleta documentele.

    - Unde mergi? se interesa Dec

    er.

    - Dau i eu nite guri prin cer.

    - Cred c-ar fi cazul sa alertam controlul traficului.

    - Sntei prea ocupati ca sa avei timp de aa ceva.

    Dupa zece minute de insulte i formulare pentru nchiriere,Ray fu liber sa plece. Pentru optzeci de dolari pe ora, puteainchiria un avion Cessna care avea sa-l poarte la 1 500 de metrideasupra solului, departe de oameni, telefoane, trafic rutier,

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    8/226

    studeni, documentare i, in ziua aceasta, chiar i mai departede tatal sau aflat pe patul morii, de fratele nebun i de hara-babura inevitabil care-l astepta acasa.

    Pe pista de parcare existau treizeci de avioane uoare, nmajoritate Cessna mici, cu aripi parasol i tren de aterizarefix, care continuau sa tie aparatele de zbor cele mai sigureconstruite vreodata. Existau nsa i altele mai sofisticate.Linga Cessna pe care-1 nchiriase se afla un Beech Bonanza,o minunatie monomotor de 200 de cai-putere, pe care Rayl-ar fi putut pilota peste vreo luna, dupa nca niic instruire.

    Zbura cu aproape aptezeci de noduri mai rapid dect Cessnasi avea destule gadget-uri i sisteme electronice ca sa-i lasegura apa oricarui pilot. Mai ru nca, Bonanza era de vnzarepentru 450 000 de dolari - neoficial, desigur, dar pe aproape.Proprietarul construia centre comerciale si dorea un King Air,confonn celor mai recente analize din Coc

    pit.

    Ray se indeparta de Bonanza si se concentra asupra micu-tului aparat Cessna de alaturi. Ca toti piloii novici, i inpectaatent avionul, conform listei de control. Fog Newton, instruc-torul sau, incepea fiecare lectie cu o poveste oribila despre in-cendii i moarte, cauzate de piloti prea grabiti sau prea leneica sa foloseasca listele de control.

    Dupa ce se asigura ca toate partile i suprafetele exte-rioare erau n perfecta stare, Ray deschise ua, se instala i-ifixa centurile. Motorul pomi lin i radioul nvie. Ray terminao lista de predecolare i apela tumul de control. 0 cursa denavetiti era programata naintea lui, iar la zece mii-iute dupace inchise ua, primi acceptul de decolare. Se nalta lin i viraspre vest, catre Valea Shenandoah.

    La altitudinea de l 300 de metri, traversa Muntele Afton,aflat destul de aproape sub el. Citeva secunde de turbulentamuntoasa leganara Cessna, dar nu fu nimic anormal. Dupa cetrecu de poalele dealurilor si peste terenurile agricole, vzdu-

    hul deveni tacut i nemicat. n mod oficial, vizibilitateaajungea la treizeci de

    ilometri, dar la altitudinea aceea puteasa vada mult mai departe. Nici un plafon, nici un nor, nicaieri.La l 700 de metri, vrfurile din West Virginia se ridicara lentla orizont. Ray completa o lista de control n timpul zborului,stabili amestecul de combustibili pentru croaziera normala ise relaxa pentru prima data de cnd rulase pe pista spre poziiade decolare.

    Sporovaielile din radio disparura i nu avea sa le mai recepioneze pina ce nu comuta pe tumul de control Roano

    e,aflat la aizeci i cinci de

    ilometri sud. Decise sa evite Roano

    ei sa ramina n spatiul aerian necontrolat.

    Din proprie experienta, Ray tia ca psihiatrii din Charlottes-ville aveau onorariul de 200 de dolari pe ora. Zborul era maiieftin i mai eficient, dei, la drept vorbind, tot un psihiatru,unul foarte inteligent, i sugerase sa-i gaseasca un hobby...i asta ct mai repede. l consultase pe individ pentru csimea nevoia sa stea de vorba cu cineva. Exact la o lunadupa ce fosta doamna Atlee deschisese procesul de divor,ii parasise slujba i plecase din casa lor avind asupra einumai hainele i bijuteriile, totul fiind executat cu o efi-

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    9/226

    ciena rece n mai putin de ase ore, Ray plecase pentruultima data de la psihiatru, mersese cu maina pna la aero-port, se mpleticise n Coc

    pit si receptase prima insulta dinpartea lui Dic

    Doc

    er sau a lui Fog Newton - nu-i maiamintea cu exactitate.

    Insulta avusese un efect benefic - cuiva i pasa de el.Uimasera mai multe si Ray, ranit si confuz, ii descoperise uncamin. Trecusera de atunci trei ani de cnd brazda cerul senini solitar de deasupra Munilor Blue Ridge i a VaiiShenandoah, linitindu-i mnia, varsnd cteva lacrimi,

    instalndu-i viaa agitata pe scaunul gol de alaturi. Ea aplecat", i repeta ntruna scaunul acela.

    Unele femei pleaca, apoi se ntorc. Altele pleaca i suferao reconsiderare dureroasa. n sfrit, altele o fac cu o aseme-nea hotarire, nct nu mai privesc niciodata n urma. Plecarealui Vic

    i din viaa sa fusese att de bine planuita i executatacu atta snge-rece, nct primul comentariu al avocatului luiRay fusese: Renunta, arnice. i

    Ea gsise o afacere mai buna, la fel cum un fotbalistpleaca la finele contractului la alta echipa. mbraca noul tri-cou, zmbete spre aparatele de fotografiat, uita de vechiul

    stadion. ntr-o dimineaa ca oricare alta, pe cnd Ray se aflala facultate, Vic

    i plecase intr-o limuzina. Fusese urmat de oduba care-i transporta obiectele personale. Peste alte doua-zeci de minute, intrase n noua ei reedina, un conac situatintr-o ferma hipica, in estul oraului, unde Lew Lichidatorulo atepta cu braele deschise i cu un contract prenupial. Lewera un pradator de corporaii, ale carui raiduri ii adusesera ojumatate de miliard de dolari, conform cercetrilor lui Ray, icare, la vrsta de aizeci i patm de ani, i incasase banii,plecase de pe Wall Street i, dintr-un motiv necunoscut,alesese Charlottesville ca birlog.

    Undeva, pe drum, daduse peste Vic

    i, i oferise un trg,

    o lasase nsrcinat cu copiii pe care ar fi trebuit sa-i za-misleasca Ray i acum, cu o soie desprinsa din reclame icu alta familie, dorea sa fie privit cu toata seriozitatea ca noulrechin local.

    - Ajunge, i zise Ray cu glas tare.

    Vorbea la altitudinea de 1 700 de metri i nu-i raspun-dea nimeni.

    Presupunea i spera ca Forrest nu mai lua droguri, deiasemenea presupuneri erau, de obicei, gresite, iar asemeneasperante erau, adeseori, spulberate. Dupa douazeci de ani de

    tratamente de dezintoxicare si recidive, parea improbabil cafratele sau avea sa-i invinga vreodata viciile. Iar Ray erasigur ca Forrest ajunsese falit, o stare asociata ntotdeaunaobiceiurilor sale. Fiind falit, era in cautare de bani i... sursacea mai la ndemina o constituia motenirea tatalui sau.

    Banii pe care Judecatorul nu-i donase pentru aciuni debinefacere si copii bolnavi i tumase n gaura fara fund adezintoxicarilor lui Forrest. Atia bani i timp fusesera iro-sii acolo, nct Judecatorul, aa cum numai el putea sa faca,

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    10/226

    il excomunicase practic pe Forrest din relaia tata-fiu. Vremede treizeci i doi de ani, el pusese capat casatoriilor, luasecopii de la parinti, ncredinase copii unor parinti adoptivi,intemase pe viaa bolnavi mintal, ordonase intemniareaunor prini delincveni - o mulime de sentinte drastice iextinse, care erau puse n aplicare prin simpla lui semnatura.Cnd i ncepuse cariera, autoritatea i fusese acordata destatul Mississippi, dar ulterior n cariera primea ordine nu-mai de la Dumnezeu.

    Daca exista cineva care putea izgoni un fiu, acela era

    judecatorul Reuben V. Atlee.Forrest pretindea ca nu se sinchisea de ostracizarea sa. Seconsidera un spirit liber i sustinea ca de noua ani nu maicalcase n Maple Run. l vizitase pe Judector o data, n spital,dupa un preinfarct, cnd medicii i chemasera pe membriifamiliei. n mod surprinztor, atunci fusese treaz.

    - Cincizeci i doua de zile, fratioare, ii optise el mndrului Ray pe coridorul seciei de reanimare.

    Cnd dezintoxicarea funciona, era un raboj umblator.

    Daca Judectorul inteniona sa-l includa pe Forrest intestament. nimeni n-ar fi fost mai surprins dect acesta. Dar,existind posibilitatea ca banii sau bunurile sa treaca dintr-omna n alta, Forrest avea sa fie prezent, n cautarea ftrimi-turilor i a resturilor.

    Deasupra lui New River Gorge, linga Bec

    ley, WestVirginia, Ray vira i pomi spre casa. Dei zborul costa maipuin dect terapia cu un expert, nu era ieftin. Ceasul ticaia.Daca dadea lovitura la loterie, ar fi cumprat Bonanza i ar fizburat peste tot. Peste doi ani, avea programat anul sabatic,un respira de la rigorile vieii universitare. Din partea lui seastepta ca pna atunci sa termine caramida de 800 de pagini

    despre monopoluri i exista o ansa bunicica sa reuseascaintr-adevar s-o faca. Visul sau nsa era sa cumpere n leasingun Bonanza i sa se piarda in cer.

    La optsprezece

    ilometri vest de aeroport, chema turnul decontrol si fu directionat n trafic. Vntul era slab i variabil, iaraterizarea avea sa fie floare la ureche. La apropierea finala, cupista de aterizare la mai puin de doi

    ilometri si la 500 de metrisub el, cnd Ray i micutul sau Cessna lunecau intr-o coborreperfecta, un alt pilot se auzi n difuzorul radioului. `i anunacontrolului identitatea sa, ,,Challenger-doLpatru-patru-delta-mi

    e"; se afla la douazeci i patru de

    ilometri spre nord. Tumuli acorda permisiunea de aterizare, imediat dupa Cessna.

    Ray alunga gindurile despre celalalt aparat, timp suficientpentru a face o aterizare ca la carte, apoi coti de pe pista iincepu sa ruleze spre parcare.

    Challenger este un avion cu reacie privat construit de ca-nadieni, cu opt pina la cincisprezece locuri, n funcie deconfiguraie. Poate sa zboare de la New Yor

    la Paris, faraescala, ln stil maiestuos, cu propriul sau steward, care saserveasca bauturi i mincare. Un avion nou se vinde cu vreo

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    11/226

    25 de milioane de dolari, n functie de lista nesfrita de opiuni.

    Aparatul cu numarul de identificare 244DM era proprie-tatea lui Lew Lichidatorul, care-l luase de la una dintremultele companii jalnice pe care le terminase. Ray il priviateriznd in spatele sau i pentru o secunda spera ca avea sase prabueasca i sa arda chiar acolo, pe pista. ca sa se bu-cure de spectacol. Nu se intimpla asa i, pe masura ce se ndrepta catre terminalul sau privat, Ray i dadu seama ca seafla Intr-o stare tensionata.

    n anii scuri de la divor, o vazuse pe Vic

    i de doua ori iin nici un caz nu dorea s-o vada acum - el la bordul unui Cessnavechi de douazeci de ani, ea coborind scara jetului poleit n aur.Poate ca Vic

    i nu se afla n avion. Poate ca nuntru nu se gaseadecit Lew Rodows

    i, revenind din alt raid.

    Ray lntrerupse admisia combustibilului, motorul se oprii, n timp ce Challengerul se apropia de el, ncepu sa se lasecit mai in jos tn scaun.

    Pina in momentul opririi, la mai puin de treizeci de metride locul unde Ray cauta sa se ascunda, un automobil Subur-ban negru-lucios aparuse n parcare, gonind niel cam tare, cu

    farurile aprinse, ca i cum o familie regala ar fi debarcat nCharlottesville. Doi tineri in camasi verzi i sorturi

    a

    iidentice satir, gata sa-l primeasca pe Lichidator i pe ceilalipasageri. Ua Challengerului se deschise, scara se extinse iRay, care putea sa vada scena perfect peste bordul de coman-da, privi fascinat un pilot, care aparu primul, cu dou sacosemari de cumparaturi.

    Urma Vic

    i, cu gemenii. Aveau acum doi ani, Simmonsi Ripley, bietii copii primind nume asexuate n loc de pre-nume, deoarece mama lor era o idioata, iar tatal lor procreasedeja ali noua inaintea lor i probabil ca nu-i pasa cum ichema. Erau baieti, Ray tia asta, deoarece urmarea anun-

    urile din ziarul local - nateri, decese, spargeri etc. Se nascu-sera in spitalul Martha Jefferson, la apte saptamini i trei ziledupa ce se pronunase divorul fara probleme dintre cei doiAtlee si la apte sptmni i doua zile dupa ce Vic

    i, cu osarcina foarte evidenta. se maritase cu Lew Rodows

    i, aflatla al patrulea sau dntm spre altar... sau spre ceea ce se folo-sise n ziua aceea la ferma hipica.

    inindu-i pe baieti de miini. Vic

    i cobor cu grija treptele.O jumatate de miliard de dolari aratau bine pe ea - blugistrimi de colecie pe picioarele lungi, care devenisera consi-derabil mai zvelte de cind intrase n lumea bogailor care cala-toresc de placere. De fapt, Vic

    i parea sa fie nfometata in mod

    elegant- braele erau numai piele i os, posteriorul mic i plat,obrajii scolllcii. Ray nu-i putea zari ochii, bine ascunsi ina-poia ochelarilor negri integrali, ultimul racnet al modei la Holly-wood sau la Paris... nu conta locul exact.

    Lichidatorul nu era infometat. Atepta nerabdator inapoiasoiei i odraslelor curente. Pretindea ca participa la maratonuri.nsa prea puine din cele ce afirma n presa se dovedeau ade-varate. Era bondoc, cu un abdomen proeminent. i pierdusejumatate din par, iar restul era sur. Vic

    i avea patmzeci i unu

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    12/226

    de ani i-i puteai da treizeci. El avea aizeci i patru i parea deaptezeci, sau cel puin aa socoti Ray, cu multa satisfacie.

    Intrata in cele din unna ln Suburban, iar cei doi piloi ioferii incarcata i relncarcara bagaje i sacose mari de laSa

    s and Bergdorf. Fusese doar o calatorie scurta, de cumpa-raturi ln Manhattan, un zbor de patruzeci i cinci de minute labordul Challengerului privat.

    Suburbanul accelera, indepanlndu-se. spectacolul lua sfiriti Ray se indrepta n scaunul Cessnei.

    Daca n-ar fi urt-o att de mult pe Vic i, ar fi ramas aicimult timp, retraind casatoria lor.

    Nu existasera certuri, dispute, nici o modificare de tempe-ratura. Pur i simplu, ea daduse peste o afacere mai buna.

    Deschise ua, sa traga aer adnc n piept, i-i dadu seamaca gulerul i se imbibase de transpiratie. i terse fruntea icobor din avion.

    Pentru prima data de cind inea minte, i dori sa nu fivenit la aeroport.

    Facultatea de Drept se afla lnga cea de Finane, ambe-le fiind situate ln nordul campusului care se extinsese multde la neobinuitul stuc universitar proiectat i construit deThomas Jefferson.

    Pentru o universitate care venera intr-o asemenea masuraarhitectura fondatorului ei, Facultatea de Drept era pur isimplu alta cladire modem& specific pentru campusuri,patrata i tunit, din crmid i sticla, insipida i lipsita deimaginatie ca multe altele construite n anii aptezeci. Dona-tiile recente o renovasera nsa i o decoraser elegant. Fceapane din Top Ten, aa cum tiau prea bine toti cei care lucrau

    i studiau acolo. Citeva din Ivy League* erau plasate deasupraei, dar nici o alta facultate publica. Atrgea o mie de studenide vrf i detinea un corp profesoral sclipitor.

    Ray fusese multumit sa predea legislaia titlurilor finan-ciare la Norheastern, n Boston. Unele dintre articolele luiatrasesera atenia unui comitet de recrutare, lucrurile se le-gasera, iar posibilitatea mutrii n Sud, la o facultate maibuna, devenise atragatoare. Vic

    i era din Florida i, dei n-florea n viaa citadina a Bostonului, nu se putuse adaptaniciodat pe deplin iernilor. Cei doi soi se acomodaseraiute cu ritmul mai lent din Charlottesville. Lui Ray i se ga-rantase postul, iar ea i luase doctoratul n limbi romanice.

    ncepuser sa se gndeasc la copii, cnd Lichidatorul se in-filtrase n tablou.

    Un alt barbat i lasa soia insarcinata, apoi o ia i tu aidori sa-i pui nite ntrebari. Poate ca ai cteva ntrebari ipentru ea. n zilele imediat urmtoare plecarii lui Vic

    i, Raynu putuse sa adoarma, gndindu-se la intrebarile acelea. dar,pe masura ce timpul trecuse. i daduse seama ca nu avea sase confrunte niciodata cu ea. ntrebrile se estompasera;totui, vederea ei pe aeroport i le readusese in minte. Ray o

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    13/226

    supunea din nou unui interogatoriu, cnd opri n parcareafacultatii i reveni n cabinetul sau.

    Statea pna trziu dupa-amiezele i nu erau necesare pro-gramari. Ua ramnea deschisa i orice student era bine ve-nit. Era totui nceputul lunii mai i zilele erau calduroase.Vizitele studenilor se rarisera. Ray reciti directivele pri-mite de la tatal sau i se simi din nou iritat de obisnuitullui stil dictatorial.

    La ora 17 incuie cabinetul, iei din facultate i pomi pe

    strada, spre un complex de sali de sport, unde studentii dinanul trei jucau mpotriva profesorilor n al doilea meci debase-ball dintr-o serie de trei. Profesorii fusesera de-a dreptulmcelarii n primul meci. Meciurile doi i trei nici nu maierau necesare pentru a decide echipa mai buna.

    Simind mirosul sngelui, studentii dirt anii nti i doiumplusera tribunele micue i se rezemau de gardul de srmadinapoia liniei primei baze, acolo unde echipa profesorilorse strnsese pentru a se ncuraja n mod inutil nainteajocului. n partea stnga, nite studeni cu reputaie dubioasadin anul nti se adunasera n jurul a doua frigidere mari iberea ncepuse deja s curga.

    Nu exista loc mai bun ca sa-i petreci primvara decitcampusul unui colegiu", i zise Ray, apropiindu-se de tereni cautnd o poziie convenabila de unde sa priveasca meciul.Fete n sorturi, ntotdeauna un frigider n preajma, atmosferafestiva, petreceri ad-hoc, vara care se apropia... Avea patruzecii trei de ani, era celibatar i dorea sa redevina student. Toi spu-neau ca activitatea profesorala te ine tnar, energie i ascutitla minte, nsa Ray nu-i dorea dect sa stea pe un frigideralaturi de zurbagii i sa se ia de fete.

    Un grup mic dintre colegii sai rmsese napoia liniei defund, rnjind curajos cnd echipa profesorilor intra pe teren

    intr-o formaie deloc impresionanta. Civa chioptau. Juma-tate purtau cel puin o genunchiera. Ray l zar-i pe prodecanulCarl Mir

    . prietenul sau cel mai bun, rezemat de gard; cucravata desfacuta i sacoul atmat pe un umar.

    - Jalnica echipa, comenta Ray.

    - Stai sa-i vezi jucind, replica Mir

    .

    Carl era dintr-un orael din Ohio, unde tatal sau era jude-cator, sfnt local i bunicuul tuturor. Carl fugise, de asemenea,de acas i-i jurase sa nu se mai ntoarc niciodata.

    - N-am vazut primul meci, explica Ray.

    - A fost un dezastru. aptesprezece la zero dupa primeledoua reprize.

    Batatorul principal al studenilor trimise prima aruncareIn partea stnga a terenului, o dubla de rutina, dar pna cndextrema stnga i mijlocaul profxlor chiopatar pina acolo,izbutira sa stapneasca mingea, o lovira de vreo doua ori cupiciorul, se luptara pentru ea i apoi o trimisera spre interior,

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    14/226

    alergatorul studenilor ajunsese n casa i ocazia fu ratata.Scandalagiii din stnga se tavaleau de rs. Studenii din tri-bune racneau cernd mai multe greeli.

    - 0 sa fie i mai rau, prevesti Mir

    .

    Aa se i intimpla. Dupa alte cteva faze dezastruoase, Rayse plictisi.

    - La inceputul saptaminii viitoare, spuse el intre doualovituri, o s lipsesc din ora. Am fost chemat acasa.

    -mi dau seama ca eti n culmea ncntarii. Alta nmor-mntare?

    - Nu nca. Taic-meu a convocat o reuniune de familie,ca sa discutam despre motenire.

    - mi pare rau.

    - N-ai de ce. Nu-s prea multe de discutat, nimic pentru caresa ne luam la bataie, aa ca probabil va fr neplcut.

    - Fratele tau?

    - Nu tiu cine va cauza mai multe probleme - fratelesau tatal.

    - O sa ma gindesc la tine.

    - Mulumesc. O sa-mi anun studenii i o sa le dau teme.Totul ar trebui s fie acoperit.

    - Cind pleci?

    - smbt, i ar trebui sa ma-ntorc mari, cel mai tirziumiercuri, dar cine tie ce se mai intimpla?

    - Ne gasesti tot aici, facu Mir

    . i sper ca pna atunci setermina i cu seria asta de meciuri.

    O minge se rostogoli neatinsa printre picioarele prin-zatorului.

    - Cred ca deja s-a terminat, facu Ray.

    Nimic nu-i strica mai mult cheful lui Ray dect gndulrevenirii acasa. Nu mai fusese acolo de peste un an i, chiardaca n-ar mai fi trebuit sa se ntoarc niciodata, tot i s-ar fiparut prea curnd.

    Cumpara un bunito de la un stand mexican i-l mnca lao terasa din apropierea patinoarului, unde obisnuita gaca dederbedei brunei se aduna ca s-i sperie pe oamenii cu fricalui Dumnezeu. Vechea Main Street era un mall pietonal foarteplacut, cu terase micue, pravalii de antichiti i buchiniti,iar, daca vremea era frumoasa, ca n majoritatea cazurilor,programul localurilor n aer liber se prelungea pentru clieniicare zaboveau. `

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    15/226

    Cnd redevenise brusc celibatar, Ray parsise casa vechedin ora i se mutase n centru, unde cele mai multe cladirifusesera renovate, capatnd un aspect mai urban. Apartamentullui de ase camere se afla deasupra unui magazin de covoarepersane. Avea un balcona deasupra mall-ului i, cel puin odata pe luna, i invita studenii la o cina cu lasagna i vin.

    Aproape ca se ntunecase cnd descuie ua de pe trotuar iurca pe treptele scriitoare spre apartament. Era completsingur - nu avea partenera, cine, pisica sau petiori. n ulti-mii ani intlnise doua femei pe care le gsise atragatoare, dar

    n-o invitase pe nici una la o ntlnire. Se simea prea nspai-mntat pentru o idila O studenta ndrazneata din ultimul an,Kaley, i facea avansuri, dar zidurile lui defensive erau bineridicate. Pomirile sexuale i adonnisera n asemenea masura,nct se gndise n mod serios sa recurga la serviciile unuiconsilier sau poate chiar ale noilor medicamente minune.Aprinse lumina i verifica robotul telefonic.

    l sunase Forrest, un eveniment cu adevarat ieit dincomun. totui nu complet neateptat. n mod tipic pentruForrest, nu lasase nici un numar. Ray si pregati un ceai faracofeina i puse un disc de jazz, ncercnd sa traga de timp invreme ce se pregatea pentru convorbire. Era straniu ca o

    discuie telefonica cu singurul sau frate sa necesite atteaeforturi, dar discuiile cu Forrest erau ntotdeauna deprimante.Ei doi nu aveau nici neveste, nici copii, nimic n comun, cuexceptia numelui i a tatalui.

    Ray tasta numarul locuintei lui Ellie din Memphis. Tele-fonul suna mult, pna sa raspunda cineva.

    - Buna seara, Ellie, snt Ray Atlee, rosti el politicos.

    - Ah, mormai femeia de parca ar mai fi sunat de opt oripna atunci. Nu-i aici, e plecat.

    Mulumesc bine, Ellie, dar tu? Grozav, multumesc pentruntrebare. Ma bucur sa te aud. Cum e vremea pe-acolo?"

    - M-a sunat, zise Ray.

    - i-am zis, nu-i aici.

    - Te-am auzit. Exista vreun alt numar?

    - Al cui?

    - Al lui Forrest. sta-i singurul numar la care-l pot contacta?

    - Aa cred. Aici sta n majoritatea timpului.

    - Sa-i spui, te rog, ca l-am cautat.

    Se ntlnisera in clinica de dezintoxicare: ea pentru bau-tura, Forrest pentru un meniu aproape complet de substaneinterzise. Pe atunci, Ellie cntarea patruzeci i noua de

    ilo-grame i sustinea c la maturitate nu se hrnise aproape dectcu votca. Renunase la butur, prsise clinica complet vinde-cat, i triplase greutatea i, cumva, se alesese i cu Forrest.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    16/226

    Mai degrab mam dect prieten, l gazduia acum intr-o nc-pere de la demisolul casei pe care o motenise, o cldire victo-rian veche i stranie in centrul Memphisului.

    Ray inea inc receptorul n mn, cnd telefonul sun.

    - Salut, fratioare, zise Forrest. Ai sunat?

    - Am vzut c m-ai cutat. Cum merge?

    - Mergea binisor, pin-am primit o scrisoare de la btrnu'.

    Ai primit i tu?- Azi a sosit.

    - Tot se mai crede judector, iar pe noi doi prini de-lincveni, nu?

    - Va ramine de-a pururi Judectorul. Ai vorbit cu el?

    Un pufnet, urmat de o pauz.

    - De doi ani n-am mai vorbit la telefon i n-arn maiclcat n casa aia de nu mai tin minte cnd. Nici nu-s sigur

    c-o s vin duminic.- O s vii.

    - Tu ai vorbit cu el?

    - L-am sunat acum trei sptmni. Prea foarte bolnav.Forrest, cred c n-o s-o mai duc mult. Cred c-ar trebui sategindesti serios...

    - Nu-ncepe iari, Ray. N-ascult predici.

    Se lasa tcerea, o linite apstoare, n care amindoi

    inspirar adnc. Fiind un dependent de droguri provenit dintr-ofamilie respectabil, Forrest avusese parte de cnd se tia depredici, dscleli i sfaturi nesolicitate. `

    - Iart-m, spuse Ray. Eu ma duc. Tu ce faci?

    - Cred c-o s vin.

    - Eti curat?

    Era o ntrebare foarte intim, dar la fel de obinuit ca iCum e vremea?" n cazul lui Forrest, rspunsul era ntotdea-una direct i cinstit.

    - De o sut treizeci i nou de zile, fi-tioare.

    - Grozav!

    Era i nu era grozav. Fiecare zi fara droguri reprezenta ousurare, totusi era demoralizant ca dupa douzeci de ani scontinui sa numeri.

    - i am i o slujba, continua Forrest, mindru.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    17/226

    - Bravo. n ce domeniu?

    - Ma ocup de cazuri pentru o companie locala de ambu-lante. nite jeguri care-i fac reclama pe cablu i se-nvirt pelinga spitale. Le fac rost de pacieni i iau comision.

    O asemenea meserie era dificil de apreciat, dar pentruForrest orice angajare nsemna o veste buna Fusese garant decautiuni, aprod, paznic, detectiv - la un moment sau altul,incercase practic toate slujbele de la nivelurile cele mai de jos

    din domeniul juridic.- Nu-i rau, comenta Ray.

    Forrest incepu o istorie despre o disputa fizica din salade urgente a unui spital i Ray ncepu sa-i piarda atenia.Fratele lui lucrase de asemenea ca bodyguard intr-un bar destrip-tease, o funcie care nu durase prea mult, dupa ce fusesebatut de doua ori n aceeai noapte. Petrecuse un an ntreg,facind turul Mexicului pe o motocicleta Harley-Davidsonnoua; nu fusese niciodata clar cine sponsorizase calatoria.incercase sa lie recuperator pentm un camatar din Memphis,dar se dovedise din nou deficitar cnd se ajunsese la violenta.

    Slujbele cinstite nu-l atrasesera niciodata, dei, pentru aspune adevarul, potenialii angajatori erau in general nspai-mintati de cazierul lui. Doua condamnati asociate consu-mului de droguri, ambele inainte sa fi mplinit douazeci deani, care ramaseser nsa pete permanente.

    - O sa-l suni pe batrinu"! ntreba el.

    - Nu, o sa-l vad duminica, raspunse Ray.

    - Pe la ce ora ajungi n Clamon?

    - Nu tiu, cred ca pe la cinci. Tu?- Dumnezeu a zis ora 17; nu?

    - Da.

    - Atunci o sa vin dupa cinci. Pa, fratioare.

    Ray dadu ocol telefonului n ora unnatoare, deciznd cada, avea sa-i sune tatal, doar ca sa-i auda vocea, apoi decizndca nu, orice ar fi spus acum putea fi spus i mai trziu, faan faa. Judecatorul detesta convorbirile telefonice, mai alescele noctume, care-i tulburau solitudinea. De cele mai multe

    ori, refuza pur i simplu sa raspunda. Iar daca o facea. erade obicei att de grosolan i morocnos, nct celcare sunaregreta efonul facut.

    Probabil ca avea s poarte pantaloni negri i o camasa alba,presarata de gaurele minuscule de la scrumul pipei. dar foartescrobita, deoarece aa purtase dintotdeauna. Pentru el, o camasaalba de bumbac rezista un deceniu, indiferent de numrul pete-lor i al gaurelelor cauzate de scrum, spalata i scrobil sapta-mnal la curaatoria lui Mabe din piaa. Cravata avea sa fie la

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    18/226

    fel de veche ca i cmaa, avnd ca model un imprimeu deco-lorat, asortata intotdeauna cu bretele bleumarin.

    i va fi ocupat la biroul sau, sub portretul generaluluiForrest, fara sa-i atepte fiii pe Veranda. Va dori sa-i lase sacread ca avea de lucru, chiar i duminica dupa-amiaza, i csosirea lor nu era chiar atit de importanta.

    Drumul cu automobilul pn n Clanton dura n jur decincisprezece ore, daca mergeai cu camionagiii pe autostrada cupatru benzi aglomerate i te luptai cu gtuirile din jurul oraelor,

    i putea fi parcurs intr-o zi daca te grbeai. Ray nu se grbeai puse puinele bagaje n portbagajul Audiului TT deca-potabil cu doua locuri, pe care-l avea de nici o sptmn,nu-i lua ramas-bun de la nimeni, fiindca nimnui nu-i pasarealmente cind venea sau pleca, i iei din Charlottesville. Nuavea sa depaseasca viteza legala i nu avea sa mearga peautostrada, daca putea s-o evite. Asta era provocarea lui - ocalatorie fara digresiuni. Pe scaunul tapisat n piele de alaturiavea harti, un termos cu cafea tare. trei tigari de foi cubanezei o sticla cu apa.

    La citeva minute dupa ce parsise oraul prin vest, coti la

    stinga pe Blue Ridge Par

    way i ncepu sa erpuiasca spresud, peste deluoare. 'I"I`-ul era un model 2000, ieit de celmult doi ani de pe planetele de proiectare. Cu vreo optspre-zece luni n urma, Ray citise anunul dat de Audi referitor lanoua lor maina sport i se grabise s-o comande pe prima dinora. De atunci nu mai vazuse alta, dei dealerul l asiguraseca modelul avea sa devina popular.

    Cind ajunse la o belvedere, cobori capota, aprinse otigara de foi i sorbi din cafea, apoi pomi iari, fr sadepeasc 70

    m/h. Chiar i la viteza aceea, Clanton seapropia amenintor.

    Peste patru ore, n cutarea unei benzinrii, Ray se treziateptnd la un semafor pe strada principal a unui orasel dinNorth Carolina Trei avocai traversau strada chiar prin faalui. vorbind toi n acelai timp i avnd nite Serviete vechi,care artau la fel de uzate i sclciate ca i pantofii. Ray privin stnga i zri tribunalul. ntoarse capul spre dreapta i seuita dupa avocaii care disprur intr-un local. Brusc se simiflmnd, att de mncare, ct i de vocile oamenilor.

    Cei trei stateau ntr-un separeu lnga fereastra din faa,continuind sa palavrageasca, pe cnd amestecau n cestile decafea. Ray se aseza la o masa relativ apropiata i comanda unsandvi triplu de la chelneria batxina, care-i servea de citeva

    decenii. Un pahar de ceai cu gheaa i un sandvi. dar eascrise totul cu atenie n cameelul de comenzi. Ray se gndica bucatarul era probabil i mai batrin.

    Avocaii avusesera o dimineaa plina n tribunal, ciorova-indu-se pentru un teren din muni. Terenul fusese vindut, ur-mase o aciune judiciara etc. etc., si acum incepuse procesul.Chemasera martori, citasera cazuri precedente, contestasera totce declarasera ceilali i n general se infierbntasera intr-atitnct necesitasera o pauza.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    19/226

    Asta voia tata sa fac", fu ct pe-aici sa spuna Ray cu glastare. Se ascundea in spatele gazetei locale, prefacindu-se cacitete, dar i asculta pe avocai.

    Visul judecatorului Reuben Atlee fusese ca bieii lui satermine dreptul i sa revina in Clanton. El avea sa se retragadin funcia publica i, mpreuna, umiau sa deschida `un cabi-net juridic n piaa. Acolo aveau sa aiba o meserie onorabila,iar el avea s-i nvee cum sa fie avocai - avocai gentlemeni,avocai de provincie.

    Avocai falii fusese felul n care i imaginase Raysituaia. Aidoma tuturor oraelelor din Sud, Clanton abundan avocai, care se nghesuiau n cldirile aflate vizavi de tri-bunal, de cealalta parte a pieei, i aveau funcii de con-ducere n politica, banci, cluburi i coli, ba chiar i inbiserici i n liga de base-ball. Unde anume, pe perimetrulpieei trebuia s-i gaseasca locul?

    n vacantele de var din colegiu i facultate, Ray lucrasepentru tatl sau. Desigur, fara sa fie platit. i cunotea pe totiavocaii din Clanton. n ansamblu, nu erau oameni ri, attadoar ca erau prea muli.

    Cotitura spre droguri a lui Forrest venise destul de repede sisporise presiunea asupra lui Ray, de a-i urma tatal ntr-o viaade saracie cultivata. Se impotrivise insa i, dupa ce terminaseprimul an la Drept, ii promisese c nu avea s revina nClanton. Avusese nevoie de nca un an pentru a-i aduna curajulca sa-i anune tatal, care nu mai vorbise opt luni cu el. Cndabsolvise facultatea, Forrest era n nchisoare. Judecatorul so-sise trziu la ceremonia acordarii diplomelor, sttuse n ultimulrnd, plecase devreme i nu-i adresase nici un cuvnt lui Ray.Fusese nevoie de primul preinfarct ca sa se reuneasca.

    Totui, banii nu reprezentasera motivul principal pentru

    care Ray plecase din Clanton. Atlee & Atlee nu pomise nici-odata la drum, deoarece partenerul mai tinar dorea sa evadezedin umbra celui vrstnic.

    Judecatorul Atlee era un barbat uria intr-un ora micut.

    Ray gasi benzinaria la marginea oraului i n scurt timpreveni pe oseaua care urca i cobora deluoarele, mergnd cuaptezeci de

    ilometri pe or. Uneori cu saizeci i cinci. Seoprea n belvedere si admira peisajul. Evita aezrile i-istudia hartile. Toate drumurile se ndreptau, mai devreme saumai trziu, spre Mississippi.

    n apropierea frontierei cu North Carolina, gasi un motelvechi care anuna aer condiionat, TV prin cablu i camere cu-rate pentru 29,99 de dolari, dei indicatorul era strmb i ruginitpe margini. Inflaia sosise o data cu cablul, deoarece acum ca-mera costa 40 de dolari. Alturi se afla un local nonstop, undeRay nfuleca galuste, specialitatea din seara aceea. Dup cin,se aez pe o banca n faa motelului, fuma alta igar de foi siprivi mainile ocazionale care treceau pe acolo.

    De cealalta parte a oselei, la o suta de metri depanare, se

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    20/226

    gsea un cinematograf n aer liber. Marchiza se naruise i eraacoperita de buruieni i iedera. Ecranul cel mare i gardul desrm mprejmuitor se prabuiser de muli ani.

    Cndva, Clanton avusese un cinematograf similar, imediatla intrarea n ora, lnga autostrada. Facuse pane dintr-un landeinut de o Corporaia din Nord i livrase localnicilor obinui-tele suocesiuni de filme de groaza

    ung-fu i tavaleli pe plaja,care atrageau tineretul i ofereau pastorilor motive de scnceala.n 1970, puterile nordiste decisesera sa polueze din nou Sudul,trimiind filme scandaloase.

    Ca majoritatea lucrurilor bune i rele, pomografia sosisetrziu n Mississippi. Atunci cnd marchiza anunase Major&tele, traficul continuase nepastor. Cnd, a doua zi, fusese adau-gat XXX, circulaia se oprise i spiritele se ncinseser nlocalurile din jurul pieei. Premiera avusese loc intr-o seara deluni, naintea unei mulimi mici, curioase i destul de entu-ziaste. Recenziile de la coala fusesera favorabile i pna maricete de adolesceni se ascundeau prin pduri, muli cu bino-cluri, privind cu stupefacie. Dupa slujba de miercuri seara,clerul se organizase i lansase un Contraatac bazat mai mult peintimidare, dect pe tactici viclene.

    nvand de la protestatarii pentru drepturile civile, ogrupare pentru care nu aveau nici cea mai marunta simpatie,preoii i condusesera turmele de enoriai spre autostrada dinfaa cinematografului, unde purtasera pancarte, se rugasera iintonasera imnuri, dar n acelai timp notasera grbiiplacutele de nmatriculare ale mainilor care ncercau sa intre.

    Afacerea ncetase brusc. Conducatorii corporaiei dinNord i acionasera imediat n judecata, cerind daune. Preoiiripostaser n mod similar i nu fusese o surpriza cnd du'blul dosar sfrise n sala de judecata a Onorabilului ReubenV. Atlee, membru de o viaa al Primei Biserici Prezbi-teriene, urmasul familiei Atlee, constructor al sanctuarului

    original i de treizeci de ani profesor la coala de duminic,pentru o clasa de monegi care se reunea in bucataria dindemisolul lacaului sfnt.

    Audierile durasera trei zile. Deoarece nici un avocat dinClanton nu dorea sa apere Majoretele, proprietarii eraureprezentai de o firma mare din Jac

    son. O duzina de localnicidepusesera marturie mpotriva filmului, tinind partea clerului.

    Dupa zece ani, la Facultatea de Drept din Tulane, Raystudiase verdictul tatalui sau n cazul respectiv. Urmnd celemai recente cazuri federale, judecatorul Atlee protejase drep-turile protestatarilor, cu anumite restricii. n acelasi timp,

    citind un caz recent de obscenitate al carui verdict fusesepronunat de Tribunalul Suprem, permisese filmului sa rulezen continuare.

    Din punct de vedere juridic, opinia sa n-ar fi putut sa tiemai intemeiata. Din punct de vedere politic, n-ar fi putut safie mai proasta. Nimeni nu fusese mulumit. Telefonulzbmise toata noaptea, cu amenintari anonime. Preoii l de-clarasera pe Reuben Atlee tradator. Asteapta tu urmatoarelealegeri!" ii promisesera din amvoanele lor.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    21/226

    Scrisorile inundasera redaciile ziarelor Clantan Chroniclei The Ford County Times, acuzndu-l fara excepie pe Atleepentru ca ngaduise asemenea mizerii n comunitatea lorneprihanit. Atunci cnd Judectorul se plictisise finalmentede critici, decisese sa replice. i alesese locul i momentulcnd s-o fac ntr-o duminic, la Prima Biserica Prezbite-riana - i vestea se raspindise cu iueala, aa cum se ntmplantotdeauna in Clanton. naintea unei biserici ticsite, jude-catorul Atlee intrase sigur pe sine, strabatuse naosul, suisetreptele mochetate i se oprise n amvon. Era nalt de peste

    un metru optzeci i voinic, iar costumul negru i conferea oaura dominatoare. `

    - Un judecator care numara voturile naintea procesului artrebui s-si arda toba si sa plece din inut, ncepuse el sever.

    Ray i Forrest statusera ct mai departe cu putin., intr-uncol de la balcon, ambii gata sa izbucneasc n lacrimi. l implo-raser pe tatal lor sa le ngduie sa nu fie prezeni, dar absenade la biserica nu era admisa, indiferent de circumstane,

    Judecatorul le explicase celor mai puini informai ca, in-diferent de opinii sau considerente personale, trebuiau urmate

    precedentele juridice, iar judecatorii buni urmeaza ntot-deauna legea. Judecatorii slabi unneaza masele. Judectoriislabi au n minte numai voturile care s-i menin n post iapoi se plng de injustete cnd sentinele lor lae snt supuserecursului la instanele superioare.

    - Putei s-mi spunei cum dorii, se adresase el mulimiiamuite, dar nu snt un la.

    Ray auzea i acum cuvintele acelea, i vedea i acumtatal acolo, in depanare, singur, aidoma unui uria.

    Dupa o sptmn, protestatarii obosiser, iar filmele pomo

    i urmasera cursul. K ung-fu revenise n fora i toi fuseserfericiti. Peste ali doi ani, judectorul Atlee primise obinui-tele optzeci la suta din voturi n inutul Ford.

    Ray azvrli chitocul tigarii n direcia unui tufis i pomispre camera lui. Noaptea era racoroasa. aa ca deschise o fe-reastra i asculta automobilele care ieeau din ora i dispa-reau printre dealuri.

    Fiecare strada avea o istorie, fiecare cldire reprezenta oamintire. Cei binecuvntai cu copilarii minunate pot sa se plim-be pe strazile localitatii natale i sa-i revada, fericii, trecutul.Restul snt mnati spre casa de ndatoriri i cauta sa plece ct mai

    repede cu putin. Dupa primele cincisprezece minute petrecutein Clanton, Ray de-abia atepta sa poata pleca.

    Oraul se schimbase i n acelai timp ramasese la fel. Peautostrazile ce se ndreptau spre el, cladirile metalice ieftinei rulotele se inghesuiau ct mai aproape de drum, pentru vizi-bilitate maxima. n inutul Ford nu exista pic de planificareedilitara. Un proprietar putea construi orice, fara autorizaie,fara inspectii, fara certificate de urbanism, fara acordul veci-nilor. Numai crescatoriile de porci i centralele nucleare nece-

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    22/226

    sitau autorizaii i dosar de construcie. Rezultatul era oaglomerare de demolari i construiri care devenea tot mai hi-doasa cu trecerea anilor.

    n cartierele vechi, de lnga piaa, oraul nu se modificaseins deloc. Strazile lungi i umbrite erau la fel de curate icochete ca pe vremea cnd Ray hoinarea cu bicicleta pe ele.Cele mai multe case aparineau tot proprietarilor pe care-icunotea, iar n cazul celor care fuseser vindute, se pastra-ser obloanele vopsite i peluza tunsa. Numai citeva erauneglijate. Vreo cinci fusesera abandonate.

    Aici, n centrul inutului Bibliei, se meninuse regula ne-scrisa potrivit careia duminica nu faci altceva dect s mergila biserica, stai pe Veranda, i vizitezi vecinii, te odihneti ite destinzi aa cum a dorit-o Domnul.

    Era innorat i destul de rece pentru luna mai, cnd Rayfacu un tur al locurilor n care-i petrecuse copilaria, pierzndvremea pna la ora stabilita i straduindu-se sa evoce amintirifrumoase din Clanton. Trecu pe lnga parcul Dizzy Dean,unde jucase n campionatul local de base-ball pentru Pirates,apoi pe lnga trandul public, unde se balacise n fiecare vara,mai putin n 1969, cnd municipalitatea preferase sa-l inchida

    dect sa admita copiii negrilor. Zari apoi bisericile - baptista,metodista i prezbiteriana - faa n faa la intersecia dintreSecond i Elm, aidoma unor santinele alerte, cu turleleconcurind n inaltime. Erau pustii acum, dar peste vreo orahabotnicii aveau sa se adune pentru slujba de seara.

    Piaa era la fel de lipsita de viaa ca i strzile ce duceauspre ea. Cu 8000 de locuitori, Clanton era suficient de mareca sa fi atras magazinele cu reduceri care nenorociser atteaoraele, Aici nsa oamenii rmseser credincioi negusto-rilor localnici i pe perimetrul pieei nu exista nici mcar osingura cldire pustie sau nchisa - un adevrat miracol.Magazinele detailiste se amestecau cu bncile, cabinetele de

    avocatura i localurile, toate nchise duminica.Ray trecu fr graba prin cimitir i merse spre parcelafamiliei Atlee din partea veche, unde monumentele funerareerau mai mari. Unii dintre stramoi ridicasera adevaratepalate pentru mortii lor. Ray bnuise dintotdeauna ca mo-tenirea familiei, pe care el n-o vazuse niciodata, fusese n-ghiita de cavourile acelea. Se ndrepta catre mormntulmamei sale, ceva ce nu facuse de ani buni. Ea fusese ngro-pata n captul indepartat al parcelei, deoarece fusese oAtlee doar prin casatorie.

    n curnd, n mai puin de o ora, avea s stea n cabinetul

    Judecatorului, sorbind ceai solubil prost si primind instruciunidespre modul exact n care si va ngropa tatal. Urrnau sa fiedate multe ordine, decizii i ndrumari, deoarece Judecatorulera un om de vaza i-i pasa extrem de mult de felul in careva fi evocat.

    Ray se ntoarse n main i trecu pe lnga tumul de apain care se carase de doua ori, a doua oara cu poliia ateptn-du-l la baza. Se strmba spre vechiul sau liceu, un loc n carenu mai pusese piciorul de cind parasise orasul. Dincolo de

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    23/226

    acesta se afla terenul de fotbal, unde Forrest Atlee ii calcasen picioare oponenii i aproape ca devenise faimos, naintede a fi eliminat din echipa.

    Era 16.40, duminica, 7 mai. Momentul reuniunii de familie.La Maple Run nu se zarea nici un semn de viaa. Peluzadin faa fusese tunsa recent, iar vechiul Lincoln negru alJudecatorului era parcat n spate, dar acelea constituiausingurele semne ca aici locuia, de muli ani, cineva.

    Fatada cladirii era dominata de patru coloane mari i

    rotunde, sub un portie; pe vremea cnd Ray locuise aici,coloanele fusesera vopsite n alb, dar acum erau nverzitede iedera i via salbatica. Glicina suia nestavilita pestecoloane, pe acoperi. Buruienile sufocau totul - rondurilede flori, tufele, aleile.

    Amintirile l lovira cu putere, aa cum faceau ntot-deauna, cnd opri n parcare i clatina din cap, vznd stareaunei locuinte cndva maiestuoase. i, tot ca de fiecare data,erau nsoite de acelai val de vinovatie. Ar fi trebuit saramina aici, sa se fi alaturat batrnului i sa fi ntemeiat fir-ma Atlee & Atlee, sa se fi nsurat cu o fata din partea loculuii sa fi zamislit o droaie de urmai care sa locuiasca la

    Maple Run, unde l-ar fi adorat pe Judector i i-ar fi facutbatrnetile fericite.

    Trnti portiera ct putu de tare, spernd sa atraga ateniaoricui ar fi trebuit sa fie alertat, dar sunetul de-abia se auzi nMaple Run. Casa vecina, din dreapta era o alta relicva ocupatade o familie de fete batrne, care mureau una cte una de ctevadecenii. Fusese construita tot naintea razboiului de secesiune,dar nu era acoperit de iedera i buruieni, fiind completumbrita de cinci dintre cei mai mari stejari din Clanton.

    Treptele i veranda din faa fusesera mturate recent. 0 ma-tura era rezemata de ua ntredeschisa. Judecatorul refuza sa

    ncuie casa i, fiindca refuza de asemenea sa-si instaleze aercondiionat, lasa permanent uile i ferestrele deschise.

    Ray inspir adnc i mpinse ua pna cnd aceasta se lovi deopritor, scond un sunet surd. Pasi inauntru i atepta sa fie izbitde miros, indiferent care ar fi fost natura sa de aceasta data. Anide zile, Judecatorul avusese o pisica bau-ina, cu obiceiuri dintrecele mai proaste, iar locuina !rada asta. nsa pisica disparuse,iar mirosul nu era defel neplacut. Aerul dinauntru era cald,prafos i purta izul putemic al tutunului de pipa.

    - Este cineva acasa? ntreba Ray, nu prea tare.

    Nici un raspuns.

    Ca i restul casei, holul era utilizat pentru depozitarea cu-tiilor cu dosare i hroage vechi de care Judecatorul se agata.de parca ar fi fost importante. Zaceau acolo din clipa n carefusese evacuat din tribunal, Ray privi n dreapta. spre sufra-geria unde nimic nu se schimbase de patruzeci de ani, i daducoltul, spre coridorul de asemenea ticsit de cutii. Pasi fara zgo-mot i strecura capul n cabinetul tatalui sau.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    24/226

    Judecatorul moaia pe canapea.

    Barbatul se retrase iute i pomi spre bucatarie, unde, sur-prinzator, n chiuveta nu existau farfurii murdare, iar meseleerau curate. De obicei, bucataria era o catastrofa, nsa nu iazi. Gasi o sticluta de apa minerala n frigider i se aseza lamasa, ncercnd sa decida daca sa-i trezeasca tatal sau saamine inevitabilul. Batrnul era bolnav si avea nevoie de odih-na, aa ca Ray bau din sticla i privi ceasul de deasupra plitei,care avansa lent spre ora l7.

    Forrest avea sa apara, n privina asta era sigur. ntlnireaera prea importanta ca s-o rateze, dar nu fusese punctual nviaa lui. Refuza sa poarte ceas si pretindea ca nu tianiciodata n ce zi se afla, iar oamenii l credeau.

    Fix la ora 17, Ray decise ca se saturase sa atepte. Straba-tuse un drum lung pentru momentul acesta si dorea sa rezolveproblema. Intra in cabinet, observa ca tatal sau nu se clintisei, timp de aproape doua minute, ramase locului, nedorind sa-ltrezeasca, i in acelai timp simindu-se ca un intrus.

    Judecatorul era mbrcat n aceiai pantaloni negri i aceeaicmaa alba i scrobita pe care le purtase de cnd inea Ray

    minte. Bretele bleumarin, sosete negre i pantofi negri cugaurele. Slabise i se pierdea n haine. Era palid i tras la faa,cu prul rar, pieptanat peste cap. Mirtile incrucisate n drep-tul taliei erau aproape la fel de albe ca i camasa.

    Linga mini, ataat de curea n panea dreapta, se zarea unconteiner micut de plastic alb. Ray se apropie un pas, n ta-cere, ca sa priveasca mai bine. Era un flacon de morfina.

    Ray inchise ochii, iar apoi i deschise i privi n jurul nca-perii. Biroul cu capac rulant de sub generalul Forrest nu semodificme de cnd l tia. Vechea maina de scris Underwoodera tot acolo, cu un teanc de coli alaturi. La un metru mai

    departe se afla biroul mare, de mahon, motenit de la stramo-sul Atlee care luptase alaturi de Fonest.

    Sub privirea sever a generalului Nathan Bedford Forrest,i stind acolo, in mijlocul unei odai aflate n afara timpului,Ray ncepu sa-i dea seama ca tatal sau nu rasufla. nteleseasta treptat. Tui, dar nu capata nici cel mai mic raspuns. Dupaaceea, se apleca i atinse incheietura stinga a Judecatorului.Nu simi pulsul. V

    Judecatorul Reuben V. Atlee murise.

    In cabinet exista un scaun de rachita vechi, cu o pema

    zdrenuita i o cuvertura destramata pe spatar. Nimeni nu-lfolosise vreodat, cu excepia pisicii. Ray se retrase cu spa-tele i se lasa n el, pentru ca era locul cel mai apropiat n carese putea aseza, iar apoi ramase mult timp acolo, vizavi decanapea. ateptind ca tatal sau sa inceapa sa respire, sa se tre-masca, sa se ridice n capul oaselor, sa preia conducerea situaieii sa ntrebe unde era Forrest.

    Judecatorul continua sa ramina nemicat. Singura rasu-flare din Maple Run o reprezenta efortul destul de chinuitor

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    25/226

    al lui Ray de a-i rectiga autocontrolul. Casa era tacuta, iaraerul nemicat parea i mai apasator. Barbatul fixa cu privireaminile palide, care se odihneau linistite, i atepta sa se misteorict de puin. n sus i n jos, foarte lent, pe masura ce sn-gele rencepea sa fie pompat, iar plmnii se umpleau i segoleau. Nu se ntmpla ns nimic. Tatal lui era rigid ca lem-nul, cu minile si picioarele alipite, barbia n piept, de parcaar fi tiut, atunci cnd se ntinsese, ca acea motaiala va fi ve-nica. Buzele erau strnse, cu o urma de surs. Drogul puterniccurmase durerile.

    Pe masura ce socul ncepea sa se destrame, prinser sa-lasalteze intrebarile. De ct timp murise? l rapusese cancerul,sau pur i simplu luase o doza prea mare? Care era diferena?

    nscense totul pentru fiii si? Unde naiba era Forrest?Desigur, nu c l-ar fi ajutat cine tie ce.

    Singur cu tatl su pentru ultima data, Ray i stvili la-crimile i obinuitele ntrebri chinuitoare - de ce n-amvenit mai devreme?, De ce n-am venit mai des? De ce n-amscris i n-am telefonat?, iar lista putea s continue, dac arfi ngduit-0.

    n cele din urm, se mic. ngenunche n tcere lng ca-napea, i puse capul pe pieptul Judectorului i opti:

    - Te iubesc, tat.

    Dup aceea, spuse o rugciune scurt. Cnd se ridica,avea lacrimi n ochi, desi nu voia s plng. Fratele lui maimic avea s apar dintr-o clip n alta i Ray era decis scontroleze situatia far emoii.

    Pe biroul de mahon, gsi scrumiera cu dou pipe. Una eragoal, Cealalta era plin de tutun i se fumase recent din ea.Prea uor cldut, cel putin aa i se paru lui Ray, desi nu

    putea s fie sigur. i-l putea imagina pe Judector fumnd, ntimp ce-i aranja hrtiile pe birou, nedorind ca bieii s vado dezordine prea mare, pentru ca apoi, cnd durerea l lovise,s se ntind pe canapea i s ia o doz mic de morfina, cas-i mai alunge suferina, alunecnd apoi n moarte.

    Lng Underwood se afla unul dintre plicurile oficiale aleJ udectorului. Pe el scria Testamentul final al lui Reuben V.Atlee. Dedesubt era consemnat data de ieri, 6 mai 2000.Ray l lu i prsi cabinetul. Gsi o alt sticl de ap mine-ral n frigider i o duse pe Veranda din fa, unde se aez nleagan i-l atept pe Forrest.

    Ar fi trebuit sa sune la serviciile funerare i sa-i scoattatl din casa nainte de sosirea lui Forrest? Dezbtu problemacu ncrncenare pentru o vreme, iar apoi citi testamentul. Eraun document simplu, de numai o pagin, lipsit de surprize.

    Decise s atepte exact pn la ora 18, iar dac Forrest nuaprea pn atunci, s sune la serviciile funerare.

    Judectorul era tot mort cnd Ray reveni n cabinet, ceeace nu era deloc o surpriz. Puse plicul la locul su, lng ma

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    26/226

    ina de scris, rasfoi prin alte hrtii i, la nceput, ncerc osenzaie stranie pentru ca proceda n felul acela. Avea totuisa fie executorul testarnentar al tatalui sau i, in curnd, urmasa se ocupe de toate actele necesare. Trebuia sa inventariezebunurile, s achite facturile, s ajute la legalizarea ultimelorresturi ale banilor familiei Atlee i, in cele din urma, sa lengroape. Testamentul impartea totul ntre cei doi fii, aa casuccesiunea avea sa fie clara i relativ simpla.

    Privind ceasul i ateptindu-i fratele, Ray ncepu sa exa-mineze cabinetul, fiecare pas fiindu-i unnarit cu atenie de

    generalul Forrest. Era ct mai silentios, nedorind n conti-nuare sa-i tulbure tatal. Sertarele birouaului cu capac eraupline cu obiecte de papetarie. Pe biroul de mahon se afla unteanc de corespondena curenta.

    napoia canapelei, peretele era acoperit de rafturi ticsitecu tratate juridice care pareau sa fi fost neglijate de decenii.Rafturile construite din lemn de nuc reprezentau un cadou dinpartea unui uciga eliberat din nchisoare de catre buniculJudecatorului cu un secol n urma, conform tradiiei defamilie, care, ca regula generala, nu fusese pusa sub semnulintrebarii, pna la apariia lui Forrest. Rafturile erau aezatepe o comoda lunga, tot din lemn de nuc, nalta de cel mult un

    metru. Comoda avea ase uie si era destinat depozitarii.Ray nu se uitase niciodata n ea. Canapeaua se gasea n faacomodei, blocnd-o aproape complet vederii.

    Una dintre usiele comodei era deschisa. n interior, Raydistinse o stiva ordonata de cutii de papetarie Bla

    e & Son, ver-de-nchis, aceleai pe care le tia dintotdeauna. Bla

    e & Sonera o tipografie veche din Memphis. Practic, toti avocatii ijudecatorii din stat cumparau plicuri i coli cu antet de la eai o facusera din vremuri imemoriale. Ray se apleca si trecuin spatele canapelei, ca s vada mai bine. Spaiile de depozi-tare erau mici i ntunecate.

    O cutie pentru plicuri, lipsita de capac, fusese lasata nuita deschisa, la numai civa centimetri deasupra podelei.nauntrul ei nu se gaseau ns plicuri. Cutia era umplut cubani: bancnote de o suta de dolari. Sute de bancnote, aranjateordonat ntr-o cutie lata de treizeci de centimetri, lunga depatruzeci i cinci i nalt de vreo doisprezece. Ray ridiccutia i constata ca era grea. n adncul comodei fuseser nghe-suite alte citeva zeci.

    Barbatul mai scoase o cutie, la intimplare. Era de ase-menea ticsita cu bancnote de o suta de dolari. La fel i a treia.n a patra cutie, bancnotele erau infasurate cu banderole dehrtie galbena, pe care fusese tiparit 2 000. Numara repede

    cincizeci i trei de banderole.

    O suta ase mii de dolari.

    Trindu-se n patru labe n lungul canapelei, atent sa nuatinga i sa nu miste nimic de la locul sau, Ray deschisecelelalte ase uite ale comodei. Cu totul erau cel putin doua-zeci de cutii Bla

    e & Son verde-nchis.

    Se ridic n picioare, porni spre ua cabinetului, iar apoi

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    27/226

    traversa holul i iei pe Veranda din faa, la aer curat. Sesimtea ametit i, cnd se aseza pe treapta cea mai de sus, opicatura mare de transpiratie i se rostogoli de pe nas i-icazu pe pantaloni.Dei o gndire limpede nu era pe deplin posibil, Rayizbuti sa faca nite calcule rapide. Presupunnd ca ar fi fostdouzeci de cutii i c fiecare coninea cel puin o sut de miide dolari, atunci banetul depaea cu mult orice ar fi ncasatJudecatorul n treizeci i doi de ani de slujba. Funcia se jude-cator al Curtii de Echitale i ocupase tot timpul; nu avusesetimp de activiti suplimentare i practic nu mai facuse nimic

    de la nfrngerea n alegeri, cu noua ani n urma.Nu era un mptimit al jocurilor de noroc i, dup stiintalui Ray, nu cumparase niciodata vreo aciune la burs.

    O masina se apropie pe strada. Ray nlemni, temndu-sec era Forrest. Maina trecu mai departe, iar barbatul sri npicioare i fugi spre cabinet. Ridica un capat al canapeleii-l ndeprta cu cincisprezece centimetri de rafturi, apoiproceda la fel cu captul opus. Se ls n genunchi i ncepusa scoata cutiile Bla

    e & Son. Cnd facu o stiva de cinci. leduse prin buctrie, spre o debara din spate, napoia cmarii,unde camerista Irene si tinuse ntotdeauna mturile i periile.

    Aceleai obiecte se gseau i acum acolo, evident neatinsedupa moartea ei. Ray rupse pnzele de paianjen, iar apoi asezacutiile pe jos.

    Debaraua nu avea ferestre, aa ca Ray nu putea fi vzutdin bucatarie.

    Din sufragerie, inspecta aleea pentru maini de la strada,nu zari nimic si alerga inapoi n cabinet. unde echilibra aptecutii Bla

    e & Son n alta stiva i le duse n debara. napoi lafereastra sufrageriei, nimeni afara, napoi n cabinet, undeJudecatorul era tot mai rece cu fiecare clipa. Alte douadrumuri pna la debara i termin treaba. Douazeci i apte de

    cutii, toate depozitate n sigurana, ntr-un loc unde nu aveasa le caute nimeni.

    Era aproape ora 18 cnd Ray se duse la automobilul saui scoase geanta cu schimburi. Avea nevoie de o camasa caresa nu fie mbibata de transpiratie i de pantaloni curati. Casaera plina de praf i murdarie, iar el ar fi patat orice ar fi atins.Se spala i se terse cu prosopul n singura baie de la parter.Dupa aceea aranja cabinetul, muta canapeaua la locul ei itrecu dintr-o camer in alta, cautnd alte comode.

    Se gasea la etaj, in dormitorul J udecatorului, cu ferestreledeschise, scotocind prin dulapuri, cnd auzi o maina pe

    strada. Cobor n fuga si izbuti sa se instaleze n leaganul depe Veranda, exact n clipa cnd Forrest parca napoia Audiuluisau. Ray respira adnc i se stradui sa se calmeze.

    ocul unui tata mort era ndeajuns pentru o zi. ocul des-coperiri banilor l facea sa tremure din tot corpul.

    Forrest urca treptele ct putu mai ncet, cu minile nfundateadnc n buzunarele pantalonilor albi de pictor. Era incaltatcu bocanci de armat negru-stralucitor, cu sireturi verde-viu.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    28/226

    ntotdeauna altfel.

    - Salut, Forrest, rosti Ray ncet i fratele sau se rasucii-l vzu.

    - Salut, fratioare,

    - A murit.

    Forrest se opri i, pentru o clipa, l cerceta cu privirea,dupa care se uit spre strad. Purta un sacou maro vechi peste

    un tricou rou, o combinaie pe care nimeni, cu excepia lui,n-ar fi incercat-o. i nimeni, cu exceptia lui, n-ar ti avut suc-ces n ea. Ca primul spirit liber autoproclamat din Clanton.Forrest se straduise dintotdeauna sa fie excentric, extravagant,avangardist, la curent cu ultima moda.

    Se mai ngrase, dar i statea bine. Parul lung i nisipiuncarunea mult mai repede dect al lui Ray. Purta o sapca uzatade base-ball cu insemnele celor de la Cubs.

    - Unde-i? ntreba el.

    - nuntru.

    Forrest trase ua din plasa i Ray l urma n casa. Se oprin ua cabinetului i paru nesigur n legatura cu ce sa faca ncontinuare. Privindu-i tatl, capul i cazu ncet spre un umari, pentru o clipa, Ray se gndi ca s-ar fi putut prabusi. Deincerca s lase impresia unui dur, emoiile lui Forrest ieseauntotdeauna imediat la suprafaa.

    - Dumnezeule, bolborosi el, iar apoi nainta stngaci sprescaunul din rachit n care se aez i privi nencreztor spreJudector. A murit de-adevratelea? reui sa articuleze printrefalcile ncletate.

    - Da.Forrest nghii un nod i-i stvili lacrimile, pentni ca ncele din urm sa ntrebe:

    - Cnd ai ajuns aici?

    Ray se aseza pe un taburet rotativ i-I ntoarse spre fratele sau.

    - Pe la cinci. Am intrat, am crezut c moia si abia dupaceea mi-am dat seama ca era mort.

    -mi pare rau c-a trebuit sa-l gseti tocmai tu, zise Forrest,

    stergndu-i colurile ochilor.

    - Cineva trebuia s-l gseasc.

    - Ce facem acum?

    - Sunam la serviciile funerare.

    For-rest ncuviin, de parc ar fi stiut c exact aa trebuiaprocedat. Se scula ncet i nesigur i se apropie de canapea.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    29/226

    Atinse minile tatalui sau.- De ct timp murise? mormi el cu o voce raguit itensionata.

    - Nu tiu. De vreo dou ore.

    - Ce-i asta?

    - Un flacon de morfina.

    - Crezi c-a luat o doz prea mare?

    - Sper s fi fost aa, rspunse Ray.

    - Cred c-ar fi trebuit s. fi fost aici amindoi.

    - Hai sa n-o lum de la capt. -J-

    Forrest privi n jurul incaperii, ca i cum n-ar mai fi intratniciodat acolo. Se apropie de biroul cu capac rulant i se uitala maina de scris.

    - Pina la urma, spuse el, n-a mai avut nevoie de o pan-glica noua.

    - Aa-i, ncuviin Ray, trgnd cu ochiul ctre comodadinapoia canapelei. Acolo e testamentul, daca vrei s-l citeti.Semnat cu data de ieri.

    - Ce conine?

    - Totul se mparte ntre noi doi. Eu voi fi executorul.

    - Mi se pare normal.

    Forrest ocoli biroul de mahon i cerceta rapid, din ochiteancurile de hrtii care-1 acopereau. `

    - Au trecut noua ani dc cnd n-arn mai calcat in casa asta.Greu de crezut, aa-i?

    - Da.

    - Am fost pe-aici la cteva zile dup alegeri, i-am zis c-rniparea rau ca electoratul a renunat la el, iar apoi i-at cerutbani. Ne-am certat. .

    - Haide, Forrest, nu-ncepe acum...

    Povetile despre certurile dintre Fortest i Judector erau

    interminabile.

    - N-am mai capatat niciodat banii aia, mormai el, deschi-znd un sertar. Cred ca va trebui sa inventariem totul, nu?

    - Aa-i, dar nu acum.

    - O s-o faci tu, Ray. Tu eti executorul, tu te ocupi de chestiile neplacute.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    30/226

    - Trebuie sa sunm la serviciile funerare.

    48

    - Eu trebuie neaparat sa beau ceva.

    - Nu, Forrest, te rog.

    - Termina, Ray. Beau cnd am chef.

    - Asta a fost dovedit de o mie de ori. Haide, o sa sun la

    serviciile funerare i o sa-i ateptam pe veranda.Primul sosi un poliist, un tinar ras in cap, care arata ca icum ar fi fost deranjat din Siesta de duminica Puse ntrebaripe Veranda din faa, dupa care examina corpul. Trebuiau com-pletate documente i, n timp ce o faceau, Ray pregati o ca-rafa de ceai instant cu mult zahar.

    - Cauza decesului? ntreba poliistul.

    - Cancer, probleme cardiace, diabet, vrsta, rspunse Ray.

    i el, i Forrest se balansau ncetior in leagan.

    - N-ajunge? facu Forrest, obraznic.

    Orice respect pe care l-ar fi avut cndva faa de poliiefusese abandonat de mult.

    - Vei solicita o autopsie?

    - Nu, raspunsera cei doi la unison.

    Poliistul termina de completat formularele i luasemnaturi de la ambii frai. Dupa ce pleca, Ray observa:

    - Acum vestea se va raspndi instantaneu.- Nu i-n frumosul nostru orasel.

    - Greu de crezut, aa-i? Sa tii totui ca oamenii brfesci aici.

    - Persoana mea i-a alimentat vreme de douazeci de ani.

    - Asta aa-i.

    Stateau unul lnga celalalt, innd n miini pahare goale.

    - Ia zi, n ce consta motenirea? ntreba Forrest n celedin urma.

    - Vrei sa vezi testamentul?

    - Nu, spune-mi tu.

    - i-a enumerat bunurile - casa, mobilierul, masina, car-tile, 6000 de dolari depui n banca.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    31/226

    - Att?

    - Doar att a trecut n testament, zise Ray, ocolind minciuna

    - Cu siguran, trebuie s fie mai muli bani pe-aici, re-plica Forrest, gata sa nceap sa caute.

    - Cred ca i-a donat pe toi, rspunse Ray calm.

    - i pensia statala?

    - A renunat la ea cind a pierdut alegerile - o gaf teribila.L-a costat zeci de mii de dolari. Banuiesc ca toi ceilali banii-a donat.

    - N-a.i de gnd s ma tragi pe sfoara, nu-i aa, Ray?

    - Fii serios, Forrest, n-avem pe ce sa ne certam.

    - Datorii?

    - Zicea ca n-avea nici una.

    - Altceva?

    - Daca vrei, poi s citesti testamentul.

    - Nu acum.

    - L-a semnat ieri.

    - Crezi c-a planuit totul?

    - Mie aa mi se pare.

    O furgoneta neagra, de la casa funerar Magargel se oprin fa la Maple Run, apoi vira ncet, intrnd pe aleea spre casa.

    Forrest se apleca n faa, cu coatele pe genunchi i faaingropata n palme i ncepu sa plnga.

    In spatele furgonetei se gasea medicul legist, ThurberForeman, n aceeai camioneta Dodge rosie pe care o con-ducea de pe timpul cnd Ray era la colegiu, iar dupa Thurbervenea Silas Palmer, reverendul Primei Biserici Prezbiteriene,un scoian mititel, caruia nu-i puteai ghici vrsta i care-ibotezase pe fraii Atlee. Forrest o terse pe neobservate i seascunse n curtea din spate, n vreme ce Ray i ntmpina penou-venii pe terasa din faa. Primi condoleante. DomnulB.J. Magargel de la casa de servicii funerare i reverendul

    Palmer aproape ca izbuenira n plins. Thurber vazuse nenu-marai decedati. Nu avea nsa nici un interes financiar n acestai parea indiferent, cel puin pentru moment.

    Ray i conduse in cabinet, unde l privira respectuos pejudecatorul Atlee, !imp suficient pentru ca Thurber sa decidan mod oficial ca murise. O facu n tacere, fara un cuvnt,mulumindu-se sa ncuviineze scurt, sobru i birocratie dinbarbie spre domnul Magargel, parca spunndu-i: Este mort.Te poti ocupa de el." Magargel raspunse printr-un gest

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    32/226

    similar, completnd astfel un ritual silenios, pe care cei doi lparcurseser de multe ori mpreuna.

    Thurber scoase o singur foaie de hrtie si ceru datele de ba-za. Numele complet al Judectorului, data i locul naterii, rudelecele mai apropiate. Pentru a doua oara, Ray refuza autopsia.

    Ray i reverendul Palmer ieira din camera i se aezarala masa din sufragerie. Reverendul era mult mai emotionatdect fiul. l adorase pe Judector i declar ca-i fuseseprieten apropiat.

    O nmorrnintare pentru o persoana de importana luiReuben Atlee avea sa adune multi prieteni i admiratori, deaceea trebuia sa tie bine planuita.

    - Reuben si cu mine am discutat despre asta, nu cu multtimp n urma, vorbi Palmer cu un glas scazut i raguit, gatasa se nece dintr-o clipa n alta.

    - Asta-i bine, incuviina Ray.

    - El a ales imnurile i scripturile, i a facut o lista cu ceicare vor purta sicriul.

    Ray nca nu se gndise la asemenea detalii. Poate ca i-arfi venit n minte, daca nu s-ar fi mpiedicat de cele douamilioane de bani gheata. Mintea lui suprasolicitata l ascultape Palmer i intelegea majoritatea cuvintelor, dar apoirevenea la debaraua cu maturi i ncepea din nou sa fie prinsn vrtej. Brusc se simi nelinistit pentru ca Thurber i Magargelramsesera singuri cu Judecatorul n cabinet. Relaxeaza-te,i repeta el intruna.

    - Multumesc, spuse el apoi, realmente usurat pentru cadetaliile fusesera puse la punct.

    Ajutoml domnului Magargel mpinse o targa pe rotile peua din fata, prin hol, i se chinui s-o introduca in cabinetulJudecatorului.

    - n plus, dorea o ceremonie, continua reverendul.

    Ceremoniile reprezentau o tradiie, un preludiu necesar lao nmonnntare corespunztoare, mai ales n rndul Hatrinilor.

    Ray ncuviina din cap.

    - Aici, n casa.

    - Nu, replica imediat Ray. Nu n casa.

    Imediat ce ramnea singur, dorea sa cerceteze fiecare centi-metru ptrat al casei, n cautare de alte bogatii. De asemenea, lngrijorau banii din debara. Ci erau? De ct timp avea nevoieca sa-i numere? Erau cumva falsi? De unde proveneau? Cetrebuia sa faca cu ei? Unde sa-i duca? Cui sa pomeneascadespre ei? Avea nevoie sa fie singur, ca sa se gndeasc, sa punlucrurile cap la cap i sa ntocmeasc un plan.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    33/226

    - Tatl tu a fost foarte clar n privina asta, zise Palmer.

    - mi pare rau, domnule reverend. Vom organiza o cere-monie, dar nu aici.

    - Pot sa te ntreb de ce nu vrei aici?

    - Din cauza mamei.

    Reverendul surse. incuviina din cap i spuse:

    - Mi-o amintesc pe mama ta.- Au depus-o pe masa acolo, in sufrageria din faa, itimp de doua zile tot oraul a defilat prin faa ei. Eu i cufratele meu ne-am ascuns la etaj i l-am blestemat pe tatapentru spectacolul acela.

    Vorbea ferm, cu ochi arzatori.

    - Domnule reverend, n casa aceasta nu se va organizanici o ceremonie.

    Ray era realmente sincer. n acelai timp, l ngrijora secu-

    ritatea locului. Un priveghi ar fi necesitat dereticarea amanun-tita a casei de o firma de curatenie, pregatirea mncarii de ca

    eo fuma de catering, plus coroane i jerbe aduse de la tlorarii. Iartoate activitatile acelea ar fi demarat chiar de dimineata.

    - neleg, aproba reverendul.

    Ajutorul domnului Magargel se retrase cu spatele, tragndtarga cu rotile, care era impinsa uor de eful sau. Judecatorulera acoperit de 1a cap la picioare cu un cearaf alb, scrobit,care fusese bagat sub el, pe parti. Urmati de Thurber, l scoa-sera din cabinet, traversara veranda din faa i coborra trep-tele - ultimul Atlee care locuise n Maple Run.

    Dupa o jumtate de ora, Forrest se materializa de undevadin casa. Avea n mna un pahar nalt i transparent, umplutcu un lichid maroniu cu aspect dubios, care nu era n nici uncaz ceai cu gheata.

    - Au plecat? ntreba el, privind aleea.- Da, ncuviina Ray.

    Sttea pe treptele din faa i fuma o igar de foi. CndForrest se aez lnga el, izul de whis

    y l urma imediat.

    - Unde ai gasit butura? se interesa Ray.

    - Avea o ascunztoare n baie. Vrei i tu?

    - Nu. De cnd tiai de ascunztoarea aia?

    - De treizeci de ani.

    O duzina de predici i se ivir brusc n minte, dar Ray lealunga pe toate. Le inuse de multe ori pna atunci i era evi-den! ca nu avuseser nici un efect, deoarece Fonest bea acum

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    34/226

    Bourbon dupa 141 de zile de abstinen.

    - Ce face Ellie? ntreba el dupa ce pufi din igar.

    - La fel de nebuna ca-ntotdeauna.

    - O sa vina la nmormntare?

    - Nu, a ajuns la 150 de

    ilograme. aptezeci i cinci estelimita pentru ea. Dac are sub aptezeci i cinci, iese din casa.Peste aptezeci si cinci, se ncuie inauntru.

    - A avut vreodata mai puin de aptezeci i cinci?

    - Acum trei-patru ani. A gasit un doctor entuziast, care andopat-o cu pilule. Ajunsese la cincizeci de

    ilograme. Doc-torul a intrat la pmaie i ea s-a ingrasat cu o suta de

    ilo-grame. O sut cincizeci este totusi maximul. Se cntat-este zilnicsi intr-n panica daca acul sare de 150.

    - I-am spus reverendului Palmer ca vom avea o ceremo-nie, dar nu aici, nu n cas.

    - Tu eti executorul.

    - Eti de acord?

    - Sigur c da.

    O sorbitura lung din Bourbon, un alt pufif prelungdin igar.

    - Ce mai tii de parasuta aia care i-a tras clapa? Cum ochema?

    - Vic

    i.

    - Asa-i, Vic

    i. Am urit-o din clipa cind am vazut-o lanunta ta.

    - Pacat c n-am fcut-o i eu.

    - Mai e pe-acolo?

    - Da, am vazut-o saptamina trecuta la aeroport, cobornddin avionul ei particular.

    - S-a mritat cu un binos batrin, nu? Un escroc de peWall Street.

    - Exact. Hai sa nu mai vorbim despre asta.

    - Tu ai nceput sa vorbeti despre femei.

    - Asta a fost mereu o greeal mare.

    Forrest mai trase un gt de whis

    y, apoi spuse:

    - Atunci sa vorbim despre bani. Unde snt?

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    35/226

    Ray tresari imperceptibil i simi ca i se opreste inima,nsa Forrest privea peluza din fa i nu observ nimic. La cebani te referi, draga fratioare***

    - l-a donat.

    - De ce?

    - Erau banii lui, nu ai notri.

    - De ce nu ne-a lasat i noua ceva?

    Nu c