Jocul didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare

5/12/2018 Jocul didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor pr...

http://slidepdf.com/reader/full/jocul-didactic-ca-mijloc-de-formare-a-interesului-cognitiv-la-elevii-

MINISTERUL EDUCA IEI AL REPUBLICII MOLDOVAȚ

INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ

Facultatea Disciplini socio-economice

Catedra Psihologie

LUCRARE DE CALIFICARE

„JOCUL DIDACTIC CA MIJLOC DE

FORMARE A INTERESULUI

COGNITIV LA ELEVII CLASELOR

PRIMARE”

A efectuat:

Ciuntu Violeta, grupa 1046

Coordonator tiin ific:ș ț

Tintiuc Tatiana,

doctor în psihologie,

conferen iar universitar ț

Chi inău, 2011ș



CUPRINS

Introducere ................................................................................................................................ 3

Capitolul 1. Repere teoretice despre jocul didactic ca mijoc de formare a interesului cognitiv

la elevii claselor primare .....................................................................................................5

1.1. Aspecte psihologice ale jocului didactic în clasele primare ............................................. 9

1.2. Conceptul de joc didactic ............................................................................................ 12

Capitolul 2. Jocul didactic – mijloc de instruire i educa ie ................................................. 15ș ț

2.1. Aspecte metodice în folosirea jocului didactic ............................................................. 162.2. Tipuri de jocuri didactice. Experimentul de constatare ................................................... 18

2.3. Combaterea insuccesului colar i stimularea interesului cognitiv. Analiza comparativă aș ș

datelor ob inute ................................................................................................................ 24ț

Concluzie ............................................................................................................................. 29

Bibliografie ...................................................................................................................... 32

Anexe .............................................................................................................................. 35

2



INTRODUCERE

„Educatori, învă a i să vă cunoa te i copii”. (J.J.Rousseau)ț ț ș ț

Aceasta este invitaţia pe care o face J.J. Rousseau educatorilor din toate timpurile.Fiecare copil are dreptul la educaţie şi dezvoltare. Indiferent de particularităţile şi

diferenţele individuale, toţi copiii trebuie să se poată bucura de educaţie şi instruire.

Intervenţia educativă nu poate sau mai bine zis nu trebuie să fie stereotipă, ci adaptată la

personalitatea copilului căruia i se adresează, adică să fie individualizată, fiindcă fiecare

personalitate este unică şi nerepetabilă. Nici un fel de intervenţie educativă nu poate fi

realizată înaintea cunoaşterii temeinice a copilului de către învăţător, a cunoaşterii

particularităţilor sale individuale, a dificultăţilor cu care se confruntă fiecare în parte.Sarcina şcolii este de a forma tînăra generaţie astfel încît la absolvirea şcolii să fie

capabilă să-şi continue în mod independent cunoştinţele şi deprinderile intelectuale şi

practice. Activitatea proprie are o importanţă deosebit de mare pentru că numai ce este învăţat

prin efort propriu este durabil şi de calitate.

A-l învăţa pe elev să înveţe este scopul cel mai important al învăţătorului şi principiul

de bază al învăţării.

Cultivarea dorinţei de a cunoaşte, de a vrea să ştie, nu se face după un program strict

stabilit sau la anumite ore, pentru că acest interes cognitiv se manifestă spontan. Sunt situaţii

cînd privitul la televizor, plimbarea pe stradă, la cumpărături, într-o excursie, jocul cu jucării

declanşează în mintea copilului o serie de întrebări-problemă. La acestea el doreşte explicaţii.

De-a lungul activităţii mele am înţeles că viziunea şcolii contemporane şi a oricărui

cadru didactic, deci şi a mea, trebuie să fie una pedocentristă. În acest sens toate energiile

mele s-au centrat asupra cunoaşterii în profunzime a nevoilor şi trebuinţelor elevilor mei, a

stăpînirii unui bagaj de metode şi procedee pentru a atinge palierele cele mai sensibile ale

gîndirii şi sentimentelor copiilor.

Astfel au apărut unele întrebări:

Elevii mei nu ar învăţa mai mult dacă li s-ar indica o cale amuzantă?

Învă area nu devine prin intermediul jocului mai accesibilă?ț

În urma unui lung şir de întrebări de acest fel am constatat în timp că jocul didactic

este o cale prin care majoritatea problemelor mele îşi găsesc rezolvare.

,,Problema principală a educa iei rămîne nu atît con inutul învă ămantului, cum s-ar ț ț ț

crede astăzi, cît modul de a provoca setea de cunoa tere a copilului !!!’’- preluînd întocmaiș

afirma ia lui Freinet, ajungem la întrebarea: Cît din ceea ce cunoa tem i aplicăm ca pedagogiț ș ș

3



contribuie la provocarea ,,setei de cunoa tere a copilului” ? De aceea, pentru a stîrni dorin aș ț

de cunoa tere a elevului trebuie să găsim cele mai adecvate metode active i interactive,ș ș

pentru atingerea obiectivelor educa ionale propuse.ț

Metodele i măiestria pedagogică joacă un rol hotărîtor în reu ita colară a elevilor.ș ș ș

Una dintre metodele bazate pe ac iune stimulată i des utilizată de mine la lec ii este ,,joculț ș ț didactic”.

Prin ,,joc didactic”, dascălul consolidează, precizează i chiar verifică cuno tin eleș ș ț

elevilor, le îmbogă e te sfera cuno tin elor, le pune în valoare i le antrenează capacită ileț ș ș ț ș ț

creatoare ale acestora. Folosit în variante la toate nivelele, jocul didactic este deosebit de util

în activitatea de predare-învă are-evaluare.ț

De aceea, problema formării interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic

rămîne temă deschisă în învă ămîntul primar care reflectă atît aspectul teoretic, cît i aspectulț ș metodologic de realizare.

Prin urmare, scopul lucrării reprezintă jocul didactic ca mijloc de formare a interesului

cognitiv la elevii claselor primare.

Ipoteza cercetării . Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învă are vaț

contribui la acumularea cuno tin elor elevilor, le va activiza gîndirea logico-verbală i le vaș ț ș

dezvolta creativitatea, independen a i ini iativa.ț ș ț

Obiectivele care au stat la baza lucrării sunt:

1) Fundamentarea tiin ifică a temei de investiga ie;ș ț ț

2) Analiza situa iilor existente în practica pedagogică la tema de cercetare;ț

În cadrul cercetării temei date s-au studiat 19 elevi ai clasei I A, ai gimnaziului nr.68,

mun.Chi inău, dintre care 10 băie i i 9 fete. La începutul semestrului II, elevii au fost supu iș ț ș ș

testării ini iale. Rezultatele înregistrate au crescut în cadrul evaluării sumative, la finele anuluiț

de studii. Cre terea nivelului s-a datorat faptului că în cadrul lec iilor s-au folosit pe largș ț

diverse jocuri didactice, ceea ce le-a stimulat interesul pentru acumularea de noi cuno tin e.ș ț

Lucrarea de fa ă se constituie din: introducere, două capitole, concluzie, bibliografie iț ș

anexe. Primul capitol include repere teoretice despre jocul didactic ca mijloc de formare a

interesului cognitiv la elevii claselor primare. Al doilea capitol se referă la aplicarea practică a

jocului didactic în procesul de instruire i educa ie. Anexele includ exemple de jocuriș ț

didactice care pot fi utilizate în cadrul orelor de limba română i matematică.ș

4



CAPITOLUL 1. REPERE TEORETICE DESPRE JOCUL DIDACTIC CA MIJLOC

DE FORMARE A INTERESULUI COGNITIV LA ELEVII

CLASELOR PRIMARE

Abordarea acestui aspect, stimularea i dezvoltarea interesului cognitiv, necesităș

clarificarea sensului noţiunii „interes de cunoaştere”.

Noţiunea de ,,interes de cunoaştere” este cunoscută în lucrările de pedagogie ca ,,interes

cognitiv” şi reprezintă o condiţie internă cu rol determinant în învăţare alături de capacitatea

de învăţare şi deprinderile de muncă intelectuală (ştiut fiind faptul că învăţarea este o

activitate predominant internă, subiectivă).

Interesul cognitiv reprezintă o atitudine pozitivă, activă şi perseverentă faţă de anumiteactivităţi (obiecte). El are rol determinant în stimularea şi menţinerea atenţiei, care este o

premisă psihologică a oricărei activităţi şi duce la succes şcolar, chiar dacă acesta a fost mult

timp pus pe seama inteligenţei. (31)

După cum se tie, inteligen a este pusă în func ie i orientată spre anumite scopuri deș ț ț ș

factorii emotivi-activi, motiva ionali, ai personalită ii. Orice activitate umană, deci iț ț ș

activitatea de învă are se desfă oară într-unț ș „cîmp motiva ional”ț care ar fi de dorit să fie

optim, mai ales pentru că realitatea arată ponderea relativ ridicată a motiva iei extrinseci, la unț

număr mare de elevi din cadrul fiecărei clase, care se îngemănează - pentru unele discipline

colare - cu motiva ia intrinsecă. Restric ia privind motivarea de nivel mediu nu mai esteș ț ț

valabilă pentru motivele intrinseci, pentru adevărata motiva ie cognitivă, care odatăț

constituită nu mai cunoa te satura ie.(41)ș ț

Principiul stimulării i dezvoltării motiva iei cognitive se impune ca o necesitate pentruș ț

a găsi căile trecerii de la motiva ia extrinsecă la cea intrinsecă, pentru evitarea nemotivăriiț

colare, pentru trecerea de la motiva ia nemijlocită a sarcinii la motiva ia socială a învă ării,ș ț ț ț

pentru cristalizarea intereselor profesionale în interrela ie cu motiva ia cognitivă, intrinsecă iț ț ș

cu aptitudinile i deprinderile cu gradul cel mai mare de func ionalitate.ș ț

Dacă se ia ca unitate de analiză o secven ă de învă are, atunci contează motiva iaț ț ț

sarcinii, motiva ia pe termen scurt, dar pentru realizarea scopurilor i finalită ilor educa iei neț ș ț ț

interesează motiva ia socială, pe termen lung. După cum arată Nuttin, pe baza sintezei unor ț

cercetări realizate în Belgia raportate la propriile sale investiga ii, elevii cu rezultate colareț ș

superioare acordă studiilor un grad mai mare de instrumentalitate în urmărirea obiectivelor-

scopuri îndepărtate i obiectivelor situate în „prezentul deschis” spre perspectiva viitorului.ș

După cum au relevat i al i cercetători, elevii care vedeau studiile în rela ie cauzală cu viitorulș ț ț

5



lor socio-profesional, realizau performan e colare relativ superioare, în timp ce subiec ii careț ș ț

ob ineau rezultate sub capacită ile lor se numărau mai frecvent printre cei a căror studii nuț ț

sunt integrate într-o perspectivă a viitorului.(37)

Pentru cre terea eficien ei procesului de predare-învă are, în acord cu Ausubel iș ț ț ș

Robinson, Radu, Ionescu, consideră utile următoarele aspecte psihopedagogice carecontribuie la dezvoltarea motiva iei colare:ț ș

Profesorii trebuie să accepte că motiva ia extrinsecă i motiva ia intrinsecă pot duce -ț ș ț

prin întrepătrunderea lor - la cre terea randamentului colar. Adoptînd drept scop cre terea laș ș ș

maximum a motiva iei intrinseci, profesorul trebuie să recunoască, totodată, rolul diferitelor ț

forme ale motiva iei extrinseci, precum i a trebuin ei de autoafirmare, a trebuin ei deț ș ț ț

performan ă rela ionată cu nivelul de aspira ie, care pot influen a calitatea învă ării elevilor.ț ț ț ț ț

(16)În cazul în care unui elev nu i se poate capta aten ia i interesul cu procedee obi nuiteț ș ș

de motivare extrinsecă, profesorul trebuie să detecteze i să evalueze exact structura iș ș

func ionalitatea sistemului motiva ional, emo iilor i sentimentelor cognitive ale elevuluiț ț ț ș

respectiv, conjugîndu-le cu sarcinile didactice. În acest sens, trebuie create situa ii de predare-ț

învă are în cadrul cărora elevul să trăiască sentimentul succesului, care devine factor ț

motiva ional. După cum spune D. Ausubel, accentul trebuie pus pe organizarea condi iilor deț ț

învă are / studiu, astfel încît acestea să devină factor de întărire; succesul, performan eleț ț

ob inute vor deveni surse pentru motivarea învă ării.ț ț

Dezvoltarea impulsului cognitiv, pe baza stimulării i orientării trebuin ei de activismș ț

i a trebuin ei de explorare, paralel cu stimularea i dezvoltarea emo iilor i sentimentelor ș ț ș ț ș

cognitive (curiozitatea, mirarea, îndoiala, întrebarea; bucuria descoperirii adevărului). Se

pune, deci, în al i termeni, problema trecerii de la curiozitatea perceptivă, care este o simplăț

prelungire a reflexului înnăscut de orientare i a trebuin ei de exploatare, la curiozitateaș ț

epistemică, adică nevoia devenită intrinsecă, autonomă, de a ti, de a cunoa te, de a descoperiș ș

noul. În acest sens, în cadrul lec iilor, lucrărilor practice de laborator, vizitelor didactice etc.ț

se recomandă apelarea la „surpriză”, la noutate, la contrast, crearea unor situa ii care săț

producă „disonan a cognitivă”. În acest mod se captează aten ia elevului i se treze teț ț ș ș

interesul, clădindu-se mai întîi atrac iile i preferin ele pentru o anumită disciplină colară.ț ș ț ș

Profesorul ca i elevii, de altfel, trebuie să diferen ieze atrac iile, preferin ele, fa ă de anumiteș ț ț ț ț

activită i colare de interesul propriu-zis, acesta fiind definit ca o atitudine stabilizată deț ș

natură emotiv-cognitivă fa ă de obiect i de activitate, în care motivele ac ionează dinț ș ț

interiorul i din afara activită ii respective. Captarea aten iei se leagă de motiva ia sarcinii, deș ț ț ț

motiva ia pe termen scurt, în cadrul secven elor de instruire, iar trezirea, stimularea,ț ț

6



dezvoltarea interesului cognitiv se leagă i de motiva ia socială, pe termen lung, fiind iș ț ș

expresia măiestriei pedagogice a profesorului.(6)

După cum a demonstrat Carroll, în cadrul „strategiei învă ării depline”, motiva iaț ț

optimă scurtează timpul necesar învă ării, inclusiv la elevii cu ritm mai lent, la care prinț

activitatea proceselor cognitive se antrenează i ritmul învă ării. „Strategia învă ării depline”ș ț ț atrage aten ia profesorilor asupra necesită ii învă ămîntului diferen iat, pe baza cunoa teriiț ț ț ț ș

profunde a elevilor clasei, inclusiv sub unghi motiva ional, afectiv i atitudinal, i asupraț ș ș

găsirii solu iilor de îngemănare optimă a diferitelor forme ale motiva iei extrinseci i deț ț ș

formare treptată a motiva iei intrinseci a elevilor. (5)ț

Desigur, predarea în absen a motiva iei ridică o serie de probleme, ca de altfel iț ț ș

predarea în cazul „demotivării”, a atingerii interesului cognitiv. În aceste condi ii, măiestriaț

pedagogică î i spune cuvîntul, profesorul bun fiind capabil de a stîrni curiozitatea elevilor prinț „elemente-surpriză” incluse în demersul didactic. Astfel, prin for a entuziasmului, aț

persuasiunii ra ional-afective, un profesor care „vede ideile i le trăie te” poate clădi motiva iaț ș ș ț

învă ării disciplinei sale la elevii care erau nemotiva i la început. De asemenea, predarea înț ț

absen a motiva iei pune i problemele delicate ale remodelării programului de sanc iuniț ț ș ț

pozitive i negative, de recompense i pedepse, în consens cu cerin ele psihopedagogice.ș ș ț

Cercetările au demonstrat for a mobilizatoare i eficien a optimumului motiva ional,ț ș ț ț

care diferă de la o persoană la alta în func ie de particularită ile tipului de sistem nervos, deț ț

echilibrul temperamental i emotiv, de capacită ile cognitive raportate la dificultateaș ț

percepută sau anticipată a sarcinii de învă are. Optimumul motiva ional se leagă i deț ț ș

trebuin a de performan ă i nivelul de aspira ie al elevului, de capacitatea sa de autocunoa tereț ț ș ț ș

i de evaluare adecvată a dificultă ilor reale ale sarcinilor didactice. S-a constatat că în cazulș ț

anumitor elevi, supramotivarea poate avea acelea i efecte neadecvate ca i submotivarea, iș ș ș

anume apari ia descurajării i a demobilizării la primul e ec, sau chiar după primul succes seț ș ș

poate demobiliza un anumit elev. Nivelurile foarte înalte ale impulsului cognitiv pot inhiba

uneori însu irea temelor, deoarece „punerea sub presiune” a elevului care întîmpină, deș

exemplu, dificultă i cu o problemă va crea o stare de anxiogenă. De fapt, probabilitateaț

supramobilizării este în general mai mare la copiii al caror comportament se caracterizează

printr-un nivel ridicat de anxietate. De asemenea, s-a constatat că stabilirea unor obiective

precise (opera ionale) posibil de atins (de exemplu, cele din cadrul baremului minim), maiț

curînd decît simplele îndemnuri generale adresate elevilor de a „face tot ce pot” sau mai mult

decît „controlul aversiv” sunt utile pentru mobilizarea adecvată a elevilor care dispun de un

grad scăzut de motiva ie în activitatea colară. (2)ț ș

7


http://slidepdf.com/reader/full/jocul-didactic-ca-mijloc-de-formare-a-interesului-cognitiv-la-elevii

Dezvoltarea motiva iei cognitiveț pentru ca elevii să atingă competen ele gîndiriiț

logico-matematice i să utilizeze ori de cîte ori este posibil strategiile de ra ionamentș ț

opera ional formal. Se tie că omul folose te în via a cotidiană strategiile de gîndire în scopuriț ș ș ț

diverse, adesea grevate de emo ii i sentimente, de motive multiple. Deci nu este de ajuns săț ș

tim dacă un tînăr sau un adult a atins nivelul competen elor de ra ionament formal, ci i dacăș ț ț ș el posedă motiva ia care să-l determine să utilizeze această competen ă. Ilustrativă în acestț ț

sens este experien a realizată de Navarre, care a oferit unor adul i o problemă ce se puteaț ț

rezolva prin trei registre de competen ă: la nivelul opera iilor concrete, la un nivel intermediar ț ț

i la nivelul opera iilor formale. Contrar a teptărilor, s-a constatat că din lotul de adul i numaiș ț ș ț

8-14% au făcut apel la opera iile logico-matematice pentru rezolvarea problemei, în timp ceț

majoritatea (42%) au avut un comportament cognitiv intermediar între opera iile formale iț ș

cele concrete. Preferin a pentru registrele inferioare rezolutive poate fi explicată prinț insuficienta dezvoltare a motiva iei cognitive, a curiozită ii epistemice de a accede la strategiiț ț

mai complexe, de genul celor bazate pe ra ionamentul opera ional formal, ceea ce a declan atț ț ș

un „principiu de economie”, în sensul că s-au ales comportamente cognitive mai automatizate,

mai bine stăpînite, care necesitau o investi ie energetică mintală mai redusă. (7)ț

Din cele de mai sus rezultă că în procesul didactic se impune cu necesitate un mediu

instructiv-educativ de nuan ă formativă, care să stimuleze dezvoltarea motiva iei cognitive iț ț ș

a dorin ei i voin ei de a stăpîni i a utiliza strategii de ra ionament opera ional formal,ț ș ț ș ț ț

convingîndu-i pe elevi că astăzi în activită ile profesionale se solicită tot mai mult asemeneaț

competen e. În asemenea condi ii instructiv-educative de nuan ă formativă, legate de viitoareaț ț ț

profesiune pentru care se vor pregăti elevii, capacitatea de ra ionament formal î i dezvăluieț ț

adevarata semnifica ie i utilitate socială.ț ș

Astăzi apar tot mai numeroase studii care subliniază importan a aspectuluiț

motiva ional al gîndirii, respectiv a motiva iei cognitive. În acest sens amintim, de exemplu,ț ț

că în cadrul unui sistem experimental de predare-învă are (SPIB) de la Bonn s-au distins douăț

mari tipuri de procese, de componente ale actului învă ării: procese-nucleu i proceseț ș

înso itoare. În acest model al învă ării se disting patru procese nucleu succesive (codarea,ț ț

restructurarea, elaborarea i specializarea) interrelate, respectiv sus inute de patru „proceseș ț

înso itoare”, activizate, motivogene: reglarea aten iei, motivarea supraordonată, trăireaț ț

succeselor la învă ătură i adaptarea la noile sarcini/probleme didactice. (17)ț ș

Utilizarea competi ieiț , a întrecerilor ca situa ii didactice motivogene sînt modalită iț ț

care se sprijină pe trebuin a autoafirmării fiecărui elev i a grupului, a colectivului clasei.ț ș

Elevul poate fi determinat să intre în „competi ie” cu propriile sale realizări din trecut,ț

cu anumite baremuri sau cu anumite etaloane ideale, „de perfec iune”. De mare utilitate suntț

8



i întrecerile între clase, între coli, concursurile pe discipline colare, olimpiadele etc.ș ș ș

Cercetările psihopedagogice - recomandă utilizarea inteligentă a competi iei între grupeleț

omogene ale clasei, în condi iile repartizării unor sarcini de învă are a căror natură esteț ț

comună, dar diferă între ele prin numărul de cerin e. De asemenea, practica colară aț ș

demonstrat că sunt utile i întrecerile în care sarcinile didactice prezentate sub forma unor ș teste de cuno tin e lasă libertatea alegerii de către elevi a unor itemi suplimentari, gradual maiș ț

dificili, mai complexi, pe lîngă itemii obligatorii. În aceste condi ii, se antrenează i seț ș

dezvoltă trebuin ele de performan ă i nivelul de aspira ie al elevilor, care sunt factoriț ț ș ț

motivogeni puternici. (10)

1.1. Aspecte psihologice ale jocului didactic în clasele primare

Copilăria se caracterizează prin joc. Copilul se joacă pentru că e copil. Ceea ce pentruadult este munca, activitatea utilă pentru copil e jocul. Jucîndu-se, copilul descoperă şi

cunoaşte lumea înconjurătoare, reflectă viaţa şi activitatea adulţilor pe care o imită într-un

mod specific.

Odată cu împlinirea vîrstei de 6 ani, în via a copilului începe procesul de integrare înț

via a colară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerin ele instruirii i dezvoltării saleț ș ț ș

multilaterale. De la această vîrstă, o bună parte din timp este rezervată colii, activită ii deș ț

învă are, care devine o preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin schimbăriț

impuse de ponderea pe care o are acum coala, schimbări care nu diminuiază însă dorin a luiș ț

de joc, jocul rămînînd o problemă majoră în perioada copilăriei. (28)

tim că jocul reprezintă o metodă de învă ămînt în care predomină ac iunea didacticăȘ ț ț

simulată. Această ac iune valorifică la nivelul institu iei finalită ile adaptive de tip recreativț ț ț

proprii activită ii umane, în general, în anumite momente ale evolu iei sale ontogenice, în modț ț

special.

Psihologia jocului eviden iază importan a activării acestei metode mai ales înț ț

învă ămîntul pre colar i primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificareaț ș ș

principalelor cinci direc ii de dezvoltare, orientate astfel:ț

„de la grupuri mici spre grupuri tot mai numeroase;

de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile;

de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;

de la irul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect i cu desfă urareș ș ș

sistematică;

de la reflectarea vie ii personale i a ambian ei apropiate la reflectarea evenimentelor ț ș ț

vie ii sociale” (Elkonin). (20)ț

9


http://slidepdf.com/reader/full/jocul-didactic-ca-mijloc-de-formare-a-interesului-cognitiv-la-elevii-c

La vîrsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare

activ-participativă, stimulînd în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea, prin

joc se realizează obiectivele învăţării.

Deoarece corespunde particularităţilor vîrstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele

mai bogate valenţe formative. Îmbinînd distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcinadidactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate

complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltînd la elevi deprinderi de muncă

independentă, perseverenţă şi dîrzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gîndirii,

spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea

angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală. (29)

Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care

sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderidurabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. (34)

Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica

fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vîrsta cînd se

trece de la o gîndire intuitivă la o gîndire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi

problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează

printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere.

Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare

predominant mecanică la o memorare logică.

Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca

perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. (36)

Rela ia joc – învă are.ț ț Învăţarea este o activitate serioasă, ce solicită efort voluntar

pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor interne ale psihicului, efortul este mai uşor

declanşat şi susţinut mai eficient cînd se folosesc resursele jocului, cînd între joc şi învăţare se

întind punţi de legătură.

Strategia didactică rebuie să includă neapărat în coordonatele sale preocuparea

învăţătorului pentru captarea şi menţinerea în condiţii de ,,înaltă tensiune” a atenţiei şi

interesului elevului. Jocurile le putem folosi la abecedar sau literatură pentru copii-opţional,

pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea auzului fonematic, dezvoltarea vorbirii şi

însuşirea conştientă a citit-scrisului. (32)

Jocurile didactice au, în majoritatea lor, ca element dinamic întrecerea între grupe de

elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcîndu-se apel nu numai la cunoştinţele lor,

dar şi la spiritul de echipă, disciplină, ordine, coeziune în vederea obţinerii victoriei.

Întrecerea prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii.

10



Mai ales la clasa I, trezirea interesului elevului faţă de a învă a şi nota de vioiciune aț

lecţiilor poate fi realizat prin folosirea unor poezii-probleme prin care elevul e ţinut încă în

lumea lui de joc şi poveste şi în acelaşi timp se realizează lucruri care cer efort intelectual.

(19)

La vîrsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţareactiv-participativă, stimulînd în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea, prin

joc se realizează obiectivele învăţării.

Deoarece corespunde particularităţilor vîrstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele

mai bogate valenţe formative. Îmbinînd distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcina

didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate

complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltînd la elevi deprinderi de muncă

independentă, perseverenţă şi dîrzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gîndirii,spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea

angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală. (24)

Cunoscînd locul pe care îl ocupă jocul în via a unui copil – unul preferat – se în elegeț ț

eficien a folosirii lui în procesul instructiv-educativ.ț

Folosind jocul, elevul înva ă de plăcere cu un minim de efort. Deobicei el se joacă iț ș

fără ca să con tientizeze asimilează informa ia care îi este pusă la dispozi ie. La vîrsta colarăș ț ț ș

mică, jocul didactic este o formă accesibilă i plăcută de învă are activ-participativă, stimulîndș ț

în acela i timp ini iativa i creativitatea copiilor. De aceea prin joc se realizează obiectiveleș ț ș

învă ării.ț

Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care

sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi

durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. (9)

Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica

fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vîrsta cînd se

trece de la o gîndire intuitivă la o gîndire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi

problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează

printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere.

Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare

predominant mecanică la o memorare logică.

Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca

perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare.

Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate.

Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii) vor fi dirijate treptat

11



spre o motivaţie socială (necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Dar pînă

cînd şcolarul va ajunge să înţeleagă că ,,trebuie să înveţe” să nu se neglijeze rolul plăcerii, al

atracţiei spre studiu. (18)

Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai

interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp.Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate

deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.

1.2. Conceptul de joc didactic

„Omul nu este întreg decît atunci cînd se joacă.” (Schiller)

Jocul didactic este un ansambul de ac iuni i opera ii care face accesibilă asimilareaț ș ț

cuno tin elor, sprijină, adînce te i ameliorează procesul instructiv-educativ.ș ț ș șOrice joc didactic presupune existen a unor reguli, care să ordoneze ritmul iț ș

ansamblul ac iunilor ce urmează a fi efectuate. Pentru copiii de 7-8 ani, jocul devine maiț

interesant atunci cînd regulile sunt mai grele, cînd cer un anumit efort de gîndire. Pentru că

activitatea cu întreaga clasă de elevi, cît i cu fiecare elev în mod independent, acestaș

realizează o continuitate între activitatea de joc i cea de învă are. Pentru acest lucruș ț

învă ătorul trebuie să asigure o concordan ă între tema jocului i materialul didactic existent,ț ț ș

să se folosească cuvîntul – ca mijloc de îndrumare prin: întrebări, răspunsuri, explica ii,ț

aprecierei. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut. Încercînd să vadă cît poate să

construiască un anumit obiect, cîte lucruri sau obiecte să a eze, el verifică i pînă la cît tie săș ș ș

numere. Curiozitatea i gîndirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea de aș

învă a. După felul cum se joacă un copil, putem să observăm dacă este mai inventiv, maiț

activ, dacă poate sau nu să surprindă solu ii noi. (1)ț

Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive :

• conţinuturi

• sarcina didactică

• regulile jocului

• acţiunea de joc

Prima latură – conţinuturi – este constituit din cunoştinţele anterioare ale copiilor

însuşite în cadrul activităţilor comune cu întrega clasă, cunoştinţe ce se referă la plante,

animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice etc.

Cea de a doua componentă a jocului – sarcina didactică – poate să apară sub forma

unei probleme de gîndire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire.

12



Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobîndind un alt caracter, datorită

sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele.

A treia latură – regulile jocului – decurge din însăşi denumirea ei.

Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema

respectivă.Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii.Ultima latură – acţiunea de joc – cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire,

întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută i atractivă pentru elevi.ș

Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele

urmărite şi tipul lecţiei.

După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar

după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare,

sistematizare, recuperare a cunoştinţelor.Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul

potenţial psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gîndirii, spiritul de

cooperare şi de echipă.

În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de

instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta

devine un procedeu didactic. (20)

Folosirea jocurilor didactice în cadrul orelor, are o mare importan ă pentru că vizează:ț

cultivarea creativită ii prin îndrăzneală, iste ime, spirit novator, flexibilitatea gîndirii;ț ț

crearea unor situa ii generatoare de motiva ie;ț ț

educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voin ă, dorin a de autodepă ire);ț ț ș

stimularea elevilor slabi sau timizi;

cultivarea încrederii în for ele proprii precum i a spiritului de răspundere, deț ș

colaborare i ajutor reciproc.ș

Jocurile didactice le plac copiilor, iar folosirea lor măre te eficien a lec iilor. Esteș ț ț demn de luat în seamă afirma ia lui Lucian Blaga că „În elepciunea i iubirea copilului eț ț ș

jocul”. Prin joc, copilul se dezvoltă intelectual, moral i fizic. (36)ș

Jocul ca metodă de învă ămînt în ciclul primar.ț Jocurile sunt strategii euristice, în care

copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin

încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc

copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu toată fiinţa lui la

îndeplinirea obiectivului jocului, realizînd în felul acesta o învăţare autentică. Jocul poate

13



deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale

intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii. (14)

Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de:

▪ a familiariza elevii cu unele concepte;

▪ a consolida cunoştinţele însuşite;▪ a cultiva unele calităţi ale gîndirii;

▪ a evalua cunoştinţele însuşite.

Organizarea unei activită i poate lua oricînd forma de joc. Atunci apare întrebarea:ț

• Cît anume din activitatea didactică poate fi dominată de joc?

• Care sunt consecin ele unei asemenea ac iuni asupra dezvoltării?ț ț

În func ie de aceste întrebări s-au formulat două teorii. Una dintre ele sus ine ideea că jocul iț ț ș

activitatea de învă are se resping, iar alta sus ine că jocul este baza metodelor de instruire iț ț ș învă are.ț

Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul

consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile

creatoare. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi ca urmare

drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut. (22)

Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se

realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţămînt:• antrenarea operaţiilor gîndirii: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, ordonarea,

abstractizarea, generalizarea, concretizarea.

• dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie;

• dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi;

• formarea deprinderii de lucru corect şi rapid;

• asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor. (25)

Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, î i pot antrena capacitatea lor deș a ac iona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care seț

manifestă iste imea, spontaneitatea, inventivitatea, ini iativa, răbdarea, îndrăzneala etc.ț ț

Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare i se succedș

în ordinea implicată de logica cunoa terii i a învă ării. În acest caz, inten ia principală aș ș ț ț

jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea puterilor, ci învă ătura care pregăte teț ș

copilul pentru muncă i via ă. (4)ș ț

14



Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze

cuno tin ele. Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduceș ț

varia ie în procesul de instruire al copiilor, făcîndu-l mai atractiv.ț

CAPITOLUL 2. JOCUL DIDACTIC – MIJLOC DE INSTRUIRE I EDUCA IEȘ Ț

Jocul este o activitate care stimulează în cel mai înalt grad dezvoltarea tuturor

proceselor psihice. În cadrul jocului copilul e în stare să ob ină performan ele pe care în alteț ț

activită i, exterioare jocului, nu este în stare să le atingă.ț

Atunci cînd învă area îmbracă forma de joc, plăcerea care înso e te atmosfera joculuiț ț ș creează noi interese de participare, de activitate independentă pe baza unor interese

nemijlocite. Elemente de joc încorporate în procesul instruiriin au calitatea de a motiva iș

stimula puternic elevii, mai ales în prima etapă a învă ării, cînd încă n-au apărut intereseleț

pentru această activitate.

Copiii admiră i iubesc acest tip de activitate, îi emo ionează în mod deosebit,ș ț

deoarece ei ac ionează în mod concret.ț

„În procesul jocului, copilul demonstrează cît de realist este el în tot ceea ce face i laș

ce nivel se ridică competen a sa, uneori atît de bine conturată motiva ional”. (2)ț ț

Succesul unui joc didactic este asigurat dacă sunt îndeplinite majoritatea cerin elor, dar ț

mai ales dacă este bine explicat.

Învă ătorul trebuie să-i facă pe elevi să tie care le sunt sarcinile, ce reguli trebuiescț ș

respectate, eventual care este punctajul acordat, care sunt condi iile ce trebuiesc îndepliniteț

pentru a fi declarat cineva cî tigător. (8)ș

La început învă ătorul intervine mai des în desfă urarea jocului, dar pe parcurs cîndț ș

elevii înaintează în vîrstă i se familiarizează cu jocurile didactice, trebuie să-i lăsăm pe eleviș

să ac ioneze liber.ț

În timpul jocului învă ătorul trebuie să imprime un anumit ritm jocului, să men inăț ț

atmosfera de joc, să evite momentele de monotonie, de stagnare, să controleze modul cum se

realizează sarcina didactică, comportarea elevilor în joc, activitatea tuturor elevilor. (11)

Sunt situa ii cînd pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: complicareaț

sarcinilor jocului, introducerea de elemente noi, autoconducerea jocului etc.

În concluzie, încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un

caracter mai viu i mai atrăgător, aduce varietate i o stare de bună dispozi ie func ională, deș ș ț ț

15



veselie i de bucurie, de divertisment i destindere, ceea ce previne apari ia monotoniei, aș ș ț

plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea colarilor, jocul fortifică energiileș

intelectuale i fizice ale acestora, generînd o motiva ie secundară, dar stimulatorie, constituindș ț

o prezen ă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii colare.ț ș

Pentru a asigura o continuitate, o trecere de la activitatea din grădini ă, la activitateaț colară se folose te jocul didactic atît ca activitate în completare: ca verigi ale lec iei, cît i caș ș ț ș

lec ii de sine stătătoare. În aceste condi ii elevi trec de la curiozitatea perceptivă la oț ț

curiozitate episistemică, apare necesitatea de a- i explica fenomenele, de a în elege lumea, deș ț

a stabili rela ii între cauze i efecte.ț ș

2.1. Aspecte metodice în folosirea jocului didactic

Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduce varia ieț în procesul de instruire a copiilor, făcîndu-l mai atractiv.

În acest caz, inten ia principală a jocului nu este divertismentul, rezultatul dinț

încercarea puterilor, ci învă ătura care pregăte te copilul pentru muncă i via ă. Pentru aț ș ș ț

atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cuno tin ele.ș ț

Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare i seș

succed în ordinea implicată de logica cunoa terii i a învă ăturii. (26)ș ș ț

Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întîmplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în

considerare următoarele condiţii:

• jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi

sarcinile lecţiei;

• să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;

• să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;

• să se folosească atunci cînd copiii dau semne de oboseală;

• să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei

nervoase a elevilor;

• să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;

• să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu

tipul şi scopul lecţiei desfăşurate;

• să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;

•după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a

preîntîmpina rămîneri în urmă la învăţătură;

16



• să solicite gîndirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă

posibilităţile intelectuale ale elevilor;

• activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei;

• să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise;

• să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice avînd

caracter progresiv;

• indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie

conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate;

• activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic;

• să nu se facă abuz de joc, încît procesul de învăţare să se transforme în joc şi să

fie luat ca atare;• să nu fie prea uşoare, nici prea grele;

• regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către

elevi.

De i jocul este o activitate fundamentală, la clasele I-IV, totu i ea se îmbină cuș ș

anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vîrste. Îmbinarea judicioasă a

elementelor de joc cu cele de învă are constituie un mijloc important de pregătire psihologicăț

a elevului în coală. Desfă urarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor ș ș cerin e de ordin metodologic din care amintesc:ț

organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în func ie deț

particularită ile jocului ce urmează să se desfă oare, de materialul didactic utilizat;ț ș

introducerea în joc constă în captarea aten iei elevilor, crearea unei atmosfereț

favorabile desfă urării jocului;ș

materialul didactic folosit trebuie să corespundă temei jocului, să fie accesibil elevilor,

să fie clar, atractiv, vizual pentru to i elevii;ț

anun area titlului jocului i a scopului acestuia se face scurt i sugestiv;ț ș ș

familiarizarea elevilor cu jocul este o etapă hotărîtoare pentru desfă urarea ulterioară aș

jocului; prin familiarizarea elevilor cu jocul se treze te interesul pentru joc, se crează oș

atmosferă relaxantă, de bună dispozi ie, favorabilă performan elor i se prezintăț ț ș

sarcina, regulile i elementele de joc;ș

executarea jocului de probă va fi făcută întîi de învă ător apoi de elevi i se vor faceț ș

precizări asupra regulilor, succesiunii etapelor jocului, modul de rezolvare a sarcinilor;

17



desfă urarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activită ii; desfă urareaș ț ș

jocului i ob inerea performan ei de către elevi relevă gradul de în elegere al jocului,ș ț ț ț

nivelul însu irii cuno tin elor vehiculate în jocș ș ț , gradul de îndeplinire a sarcinilor,

gradul de respectare a regulilor, activizarea tuturor elevilor în func ie de posibilită ileț ț

lor, îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice;

eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, după ce to i elevii auț

realizat sarcinile din jocul propriu-zis;

în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfă urării jocului.ș

În coală se pot organiza i jocuri didactice interdisciplinare, în care se îmbină sarciniș ș

didactice din diferite domenii de cunoa tere. Ele au aceea i structură i respectă acelea iș ș ș ș

condi ii de realizare ca în jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate. (35)ț

2.2. Tipuri de jocuri didactice. Experimentul de constatare.

Jocul didactic, ca metodă de predare i învă are, dozat cu pricepere în ansamblulș ț

strategiei educa ionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, buna dispozi ieț ț

activită ii de învă are, restabile te echilibrul psiho-fizic, furnizează motiva ia stimulatorie,ț ț ș ț

fortifică energiile fizice i intelectuale ale elevilor.ș (23)

Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care

sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţatformativă. Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a

jocurilor didactice.

după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile), jocuri

de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii

interactive;

după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri sportive, jocuri

literare/ lingvistice;

după formă de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare,

jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate;

după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări, jocuri

pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator;

după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie, jocuri cu reguli

inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare;

18



după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare, jocuri de observaţie,

jocuri de imaginaţie, jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gîndire, jocuri de

limbaj, jocuri de creaţie.

Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de

a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care semanifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala etc.

Pentru învă ămîntul primar, jocul didactic este „o specie de joc” care îmbină armoniosț

elementul instructiv-educativ cu elementul distractiv. (13)

Din experien a personală pot să concluzionez faptul că activitatea mintală a elevuluiț

solicitată în lec ii poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc. Prin urmare, oț

altă clasificare a jocurilor didactice ar fi:

după momentul lec iei;ț

după con inutul capitolelor;ț

după aportul formativ (dezvoltarea capacită ilor de analiză, sinteză);ț

după materialul didactic folosit.

Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lec iei cu scopul de:ț

• a familiariza elevii cu unele concepte;

• a consolida cuno tin ele însu ite;ș ț ș

• a cultiva unele calită i ale gîndirii;ț

• a evalua cuno tin ele însu ite. (38)ș ț ș

Prin libertatea de gîndire şi acţiune, o activitate didactică trebuie să includă elemente

proprii jocului, surpriza, aşteptarea, ghicirea, întrecerea. Jocul este în esenţă o activitate de

învăţare al cărei efort, datorită atractivităţii, elevii nu îl simt. Ba dimpotrivă, îl doresc.

La clasa I noţiunea de ,,mulţime” se poate explica prin efectuarea unor jocuri:

,,Vreau în căsuţa mea”, ,,Spune-mi unde pot trăi”. Prin jocuri se stabilesc şi proprietăţi mare-

mic, gros-subţire, sus-jos, lung-scurt. Jocurile didactice pot fi presărate în diferite momente

ale lecţiei. Pentru consolidarea cunoştinţelor despre ordonarea numerelor naturale putem

folosi jocul ,,Caută vecinii”. Deasemenea jocurile pot fi folosite şi în scopul fixării

cunoştinţelor. Jocurile numerice cu cerinţe precum ,,recunoaşterea semnului relaţiei” sau

,,recunoaşterea semnului” operaţiei folosite pe fişe de lucru sau oral contribuie la buna

desfăşurare a lecţiilor. În etapa predării ele sunt introduse cu scopul de a explica în mod

concret noţiunile noi. (33)

Semnifica ia jocului didactic este de asimilare a realului la activitatea copilului. Piagetț

afirma că „toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un

19



material corespunzător, pentru că, jucîndu-se, ei să reu ească să asimileze realită ileș ț

intelectuale care, fără acesta, rămîn exterioare inteligen ei copilului”. Jocurile didacticeț

asigură îmbinarea i toate tranzi iile spontane între elementele distractive i cele de muncăș ț ș

(instructive), în ideea că treptat vor avea cî tig de cauză în cele din urmă, efortul de studiu cuș

seriozitate dus la bun sfîr it. (39)ș

Din experien a la clasă, am observat că îmbinînd armonios celelalte metode cunoscuteț

cu jocul didactic, copiii sunt mai activi, mai implica i în activitate, dorind să participe to i, seț ț

stîrne te curiozitatea, intervine competi ia, înlăturînd oboseala i plictiseala des întîlnite laș ț ș

colarii mici, atingînd totodată i obiectivele educa ionale propuse.ș ș ț

Prin urmare, prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susţinut şi-i

determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atît în oră, cît şi în afara ei. Are un efect educativ

evident: cultivă încrederea în forţele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltăimaginaţia, gîndirea şi atenţia.

O muncă susţinută din partea învăţătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la

toate obiectele, lecţie de lecţie, va duce la formarea unei motivaţii superioare în învăţare şi la

educarea aptitudinilor creatoare.

Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe, să-şi pună şi să pună întrebări, să

formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să gândească creativ.

Numai o muncă continuă şi conştiincioasă duce la dezvoltarea gîndirii creatoare, la

formarea omului ca personalitate. În acest sens Ovidiu spunea că ,,Picătura găureşte piatra nu

prin forţă, ci prin continua ei cădere.”

Experimentul de constatare a fost orientat spre diagnosticarea nivelului cuno tin elor ș ț

elevilor. Acest lucru este necesar pentru a stabili elevii cu un nivel mai scăzut, cu care ulterior

se va lucra mai mult în scopul ob inerii unor rezultate mai ridicate. Ca punct de sprijin s-auț

luat probele de evaluare ini ială la limba română i matematică care au fost realizate laț ș

începutul semestrului II al anului de studii 2010-2011. În tabelul de mai jos sînt prezentate

rezultatele la evaluările ini iale la matematică i limba română.ț ș

Tabelul 1

Tabelul rezultatelor evaluărilor ini ialeț

Nr.d/o

r

Numele, prenumele

elevului

Nota la proba de evaluare

la limba română


la matematică 1 Tudor M. 8 82 Corneliu S. 7 73 Ecaterina V. 7 8

4 Tudor P. 6 75 Alexandra N. 6 76 Vladislav P. 7 7

20



7 Daniela B. 6 78 Irina B. 7 69 Iulian A. 9 910 Nichita F. 8 811 Amedeia V. 9 912 Sandu M. 6 7

13 Cristina B. 5 614 Iulian P. 9 915 Olga R. 7 716 Victoria M. 8 817 Valentin L. 10 1018 Eugeniu C. 8 819 Arina D. 8 9

Analizînd datele prezentate în Tabelul 1 observăm că la proba de evaluare la limba

română au ob inut note de: 10 – 1 elev; 9 – 3 elevi; 8 – 5 elevi; 7- 5 elevi; 6 – 4 elevi i 5 – 1ț ș

elev. Prin urmare balul mediu al probei de evaluare este de 7,42. Calitatea reu itei exprimatăș în procente reprezintă 47,36%, iar nivelul mediu este de 52,64%.

Un pic mai bine stau lucrurile la proba de evaluare la matematică. Rezultatele arată că

au ob inut note de: 10 – 1 elev; 9 – 4 elevi; 8 – 5 elevi; 7 – 7 elevi i 6 – 2 elevi. Prin urmareț ș

balul mediu este de 7,73. Calitatea reu itei reprezintă 52,63% i nivelul mediu este deș ș

47,37%.

Valoarea informativ-formativă a jocului didactic. Pentru contribuţia deosebită pe care

o aduce în instruirea şi educarea copiilor, jocul constituie o componentă a învăţămîntului

primar. În primul rînd pentru că jocul răspunde particularităţilor de vîrstă ale şcolarilor mici şi

în al doilea rînd pentru că elementul distractiv pe care îl conţine stimulează interesul şi

curiozitatea copiilor pentru învăţare.

Jocul didactic este un important mijloc de educaţie care pune în valoare şi antrenează

capacităţile creatoare ale şcolarului. Rolul şi importanţa jocului constă în faptul că el

facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor. Datorită caracterului

său formativ, jocul influenţează dezvoltarea personalităţii elevului. Ed. Claparède spunea că

principala trebuinţă a copilului este jocul. (8)

Jocul este puntea ce poate uni şcoala cu viaţa, activitatea ce-i permite copilului să se

manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimţite la munca serioasă. Datorită faptului că

elevul acumulează sentimentele şi interesele, îşi structurează operaţiile şi acţiunile fără a

resimţi efortul, învăţarea prin intermediul jocului se realizează economicos şi eficient. De

aceea jocul este considerat azi, în teoria pedagogică, ca modalitate de asimilare a realului la

activitatea proprie (Jean Piaget), asigurînd elevului largi posibilităţi de activism intelectual.

Jucîndu-se, copilul reuşeşte să asimileze realităţile intelectuale, astfel acestea rămîn exterioare

21



inteligenţei copilului. Jocul este practica dezvoltării şi, în consecinţă, în perioada copilăriei, el

este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative. (15)

În joc, copilul transpune realitatea obiectivă, în special realitatea socială. Evident, nu

este vorba de o reproducere identică a realităţii, ci, în joc, copilul transfigurează obiectele,

fenomenele, relaţiile, ceea ce presupune capacitatea de simbolizare, de abstractizare,capacitate ce nu poate forma decît prin exerciţiu, în acelaşi timp, procesele senzoriale.

Prin joc, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi, în acelaşi timp, dobîndeşte în mod

progresiv capacitatea de a-şi stăpîni emoţiile. El învaţă să reacţioneze sincer, pozitiv sau

negativ, fa ă de ceea ce este bun, frumos, moral şi faţă de ceea ce e rău, imoral. Copilulț

găseşte cea mai eficientă recompensă în însuşi faptul de a se juca. Latura voliţională este

intens solicitată în joc. În acest sens jocul cu reguli devine o metodă de maximă eficienţă.

Dacă jocul ,,De-a ostaşii” cere să nu se vorbească spre a nu fi auzit de duşman, copilul,,găseşte” resursele unei tăceri prelungite, ceea ce în alte situaţii îi este greu de realizat.

Eficienţa jocului depinde de cele mai multe ori de felul în care învăţătorul ştie să

asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să

folosească cuvîntul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicaţii,

explicaţii, aprecieri. Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesant fa ă de activitatea ceț

se desfăşoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi capătă mai

multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă în răspunsuri. (12)

Experienţa demonstrează că jocul didactic, prin sarcina lui, permite reluarea, într-o

formă mai dinamică şi atractivă a cunoştinţelor predate, ceea ce favorizează repetarea şi, în

final fixarea acestora.

Prin folosirea jocului se poate stabili un climat favorabil conlucrării fructuoase între

copii, în rezolvarea sarcinilor jocului. După cum spunea pedagogul indian Rabindranat Tagore

,,munca noastră este bucurie, e libertate, e joc, adică creaţie”.

O categorie de jocuri ce lasă cîmp liber creativităţii, deopotrivă pentru învăţător şi

elevi, se referă la jocurile instructive cu roluri. Utilizarea acestor jocuri pentru elevii primelor

clase dezvoltă posibilităţile de exprimare liberă. De exemplu jocul ,,În drum spre şcoală”: se

prezintă elevilor o întîmplare trăită de un copil din clasa I, care, mergînd spre şcoală a coborît

din autobuz la o staţie greşită şi s-a rătăcit. La îndemnul învăţătoarei, elevii, constituiţi în

grupe, îşi exprimă părerile, sugestiile cu privire la situaţia copilului şi la situaţiile posibile, le

compară şi le apreciază. Rezolvarea unei astfel de situaţii-problemă permite activitatea în

grup prin utilizarea unor procedee: ascultarea, observarea, analiza, alegerea soluţiei optime,

interpretarea rolurilor, tragerea concluziilor. Învăţătoarea poate elabora variante, în funcţie de

posibilităţile de înţelegere, de exprimare şi interpretare ale copiilor, solicitîndu-i cognitiv,

22



acţional şi afectiv, prin întrebări ce abordează domeniul posibilului: Ce s-ar fi putut întîmpla?

Cum credeţi că va proceda? De ce nu a procedat într-un anume fel? Voi cum aţi fi procedat?

Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul

susţinut şi îl deteminăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atît în cadrul lecţiilor, cît şi în afara

lor.Să nu uităm spusele poetului Blaga, atribuind copiilor versurile ,,Înţelepciunea iș

iubirea mea e jocul”.

Organizat şi desfăşurat metodic, jocul didactic are o profundă implicaţie în viaţa

elevilor şi o valoare instructiv-educativă deosebită.

Evaluarea colară prin joc.ș Evaluarea oferă învă ătoarei informaţii despre cunoştinţeleț

de care dispune copilul, despre modul în care utilizează aceste cunoştinţe în rezolvareasarcinilor care îl implicã, despre capacitaţile pe care le are şi nu în ultimul rînd despre

potenţilalul creativ. Integrarea permanentă a actului educativ în activităţi îl obişnuieşte pe

copil cu efortul, îi formeazã calităţi de voinţă care-l vor suţine în viitoarele demersuri de

învăţare: perseverenţă, spontaneitate, independenţă.

Pedagogia modernă este într-o permanentă căutare de tehnici şi instrumente de

evaluare care să ajute, să mobilizeze, să sprijine copilul în procesul de învăţare. Pe lîngă

informaţiile obţinute prin metodele tradiţionale, am folosit şi alte procedee care să răspundă

nevoilor copiilor, intereselor acestora, care să contrabalanseze răspîndirea în exces a fişelor –

devenite de acum clasice. Astfel am folosit un ir de jocurile didactice. (16)ș

Iată cîteva din jocurile-exerciţiu pe care le-am utilizat la clasa întîi, jocuri al căror

material sunt cuvîntul şi imaginea.

Pentru diagnosticarea cuno tin elor elevilor la început de clasa I am utilizat joculș ț „Ce

crezi că face?”. Am folosit ca material imagini reprezentînd fiinţe în mişcare. Sarcina copiilor

a fost să descrie imaginea şi să interpreteze acţiunea. Am realizat astfel evaluarea

cunoştinţelor copiilor referitoare la anotimpuri, meserii, acţiuni. Prin completarea imaginii cu

elemente noi am oferit copiilor posibilitatea de a stabili relaţii între elementele existente şi

cele pe care le sugerează ei. Am mai evaluat capacitatea copiilor de a construi propoziţii

corecte sub aspectul structurii gramaticale.

Un alt joc realizat în acela i scop -ș „Se caută un titlu”. A fost jocul - exerciţiu în care

copiii au ascultat scurte povestioare prezentate de învă ătoare şi li s-a cerut să găsească cît maiț

multe titluri posibile pentru ele. Cu alte ocazii au prezentat ei scurte povestioare, iar ceilalţi

copii au căutat titluri pentru ele. Am evaluat capacitatea copiilor de a găsi cît mai multe titluri,

gîndirea logică şi divergen a copiilor. (40)ț

23



La sfîr itul perioadei abecedare, pentru evaluare sumativă, am utilizat jocul didacticș

„Scrisoarea fermecată”. Obiectivul fundamental a fost formarea deprinderii de citire

corectă.

Toate aceste jocuri prin climatul creat au avut darul de a diminua emoţia, au creat o

stare favorabilă mobilizării intelectului i au condus la evaluarea volumului şi calităţiiș cunoştinţelor, comportamentelor, atitudinilor. Au fost apreciate exprimarea liberă a propriilor

idei, conduita participativă şi creativă, atitudinea evaluativă, capacitatea de autoapreciere,

originalitatea şi spontaneitatea.

2.3. Combaterea insuccesului colar i stimularea interesului cognitiv. Analizaș ș

comparativă a datelor ob inuteț

Activitatea de învă are este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuieț

sus inută permanent cu elemente de sprijin, printre care jocurile didactice ce au rol important.ț

Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva i stimulaș

puternic elevii, mai ales în clasele începătoare cînd ace tia nu i-au format interes pentruș ș

învă are.ț

Jocurile didactice, prin gradul înalt de angajare a elevului în activitatea de învă are,ț

constituie una din formele de învă are cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bunț

mijloc de activizare a colarilor mici i de stimulare a intereselor lor intelectuale.ș ș

Acestea sus in efortul elevilor men inîndu-le aten ia concentrată i reduc gradul lor deț ț ț ș

oboseală.

Prin libertatea de gîndire i ac iune, prin încredere în puterile proprii, prin ini iativă iș ț ț ș

cutezan ă, jocurile didactice devin pe cît de valoroase pe atît de plăcute. În joc se dezvoltăț

curajul, perseveren a, dîrzenia, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului.ț

Exercitînd puternic influen e educative sunt utilizate aproape la toate disciplinele dinț

cursul primar.

Urmărindu-se realizarea obiectivelor curente ale lec iei (în elegerea i consolidareaț ț ș

cuno tin elor, formarea priceperilor i deprinderilor etc), prin jocuri elevul este solicitat laș ț ș

acela i efort mintal pe care l-ar face într-o activitate didactică obi nuită: să observe, săș ș

recunoască, să denumească, să clasifice, să transforme, să compună probleme (să creeze), cu

deosebire ca în joc, copilul creează aceste opera ii într-o formă plăcută, atractivă,ț

mobilizîndu- i toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocurilor.ș

Învă ătorul este acela care asigură o justă îmbinare a activită ii de învă are cu elementeț ț ț

de joc, distractive i care subordonează jocul scopurilor didactice ale lec iei.ș ț

24



Desigur, în jocul didactic va predomina sarcina de învă are i nu distrac ia. Este bineț ș ț

ca jocurile să declan eze momente vesele ca i momente de tensiune cu încărcătură afectivă,ș ș

dar să se încheie cu aprecieri colective sau individuale, eventual mici recompense, aplauze –

privind realizarea sarcinii de învă are propuse.ț

Făcînd din învă area prin jocurile didactice un stil obi nuit de lucru cu elevii, se poateț ș constata nu numai progrese la învă ătură, dar i o participare voluntară tot mai deschisă aț ș

elevilor la lec ie, un interes sporit i o evidentă plăcere pentru lec iile în care a teaptă jocuri deț ș ț ș

amuzament.

Introducerea jocului didactic de învă are îmbogă e te metodele de studiu aleț ț ș

disciplinelor, asigurînd o mai largă varietate în formele de activizare i cointeresare a elevilor.ș

Conţinutul manualelor este uneori greoi, inaccesibil. Apare neputinţa elevilor de a

rezolva sarcinile. Elevii încep să urască o disciplină sau alta. Cînd totul pare pierdut, joculvine şi salvează situaţia.

Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem

folosi în cadrul lecţiilor din toate ariile curriculare iar măestria învăţătorului va duce la

rezultate deosebite.

Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării (Bruner, Galperin) apreciază că orice elev

poate asimila un conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu ace tia. De aici,ș

rezultă că adevărata problemă a succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt

sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală, ci în a găsi metode şi mijloace potrivite pentru

aceasta. Astfel, succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor, atît în ceea ce priveşte

nivelul de pregătire ştiinţifică, cît şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui, de a deveni.

Jocurile didactice sprijină succesul şcolar prin:

a) cunoştinţele însuşite; capacităţile intelectuale; abilităţile de aplicare a cunoştinţelor în

rezolvarea unor probleme; trăsături de personalitate;

b) evaluarea-măsură în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice.

Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului; corelează potrivit cu

performanţă şcolară, cu satisfacţia în muncă şi cu dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult.

Pe parcursul celor patru luni în care am aplicat pe larg jocul didactic în cadrul lec iilor ț

de limba română i matematică am observat starea de curiozitate a elevilor ce se manifesta înș

dorin a rapidă de a rezolva sarcinile propuse. Jocurile didactice utilizate la orele de limbaț

română sînt prezentate în anexa 1 i cele utilizate la orele de matematică în anexa 2. Deș

asemenea am utilizat jocuri didactice i în cadrul orelor de evaluare. Cîteva jocuri pentruș

evaluarea cuno tin elor elevilor la obiectul de limba română sînt prezentate în anexa 3.ș ț

25



Despre eficien a jocului didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la eleviiț

claselor primare se poate judeca după rezultatele evaluărilor finale ale elevilor la disciplinele

limba română i matematica. Aceste rezultate sînt prezentate în tabelul 2.ș

Tabelul 2

Tabelul rezultatelor evaluărilor finale

Nr.d/o

r

Numele, prenumele

elevului


la limba română


la matematică 1 Tudor M. 9 102 Corneliu S. 8 83 Ecaterina V. 7 84 Tudor P. 9 85 Alexandra N. 7 76 Vladislav P. 8 87 Daniela B. 8 78 Irina B. 9 79 Iulian A. 10 910 Nichita F. 9 1011 Amedeia V. 10 1012 Sandu M. 9 813 Cristina B. 6 614 Iulian P. 9 915 Olga R. 7 716 Victoria M. 9 817 Valentin L. 10 9

18 Eugeniu C. 8 1019 Arina D. 7 6

Analizînd rezultatele prezentate în tabelul 2 observăm că la proba de evaluare la

matematică au ob inut note de: 10 – 4 elevi; 9 – 3 elevi; 8 – 6 elevi; 7 – 4 elevi i 6 – 2 elevi.ț ș

Prin urmare balul mediu reprezintă 8,15. Calitatea reu itei exprimată în procente reprezintăș

68,42%, iar nivelul mediu reprezintă 31,58%.

Pentru proba de evaluare la limba română observăm că au ob inut note de: 10 – 3ț

elevi; 9 – 7 elevi; 8 – 4 elevi; 7 – 4 elevi i 6 – 1 elev. Astfel s-a înregistrat o medie de 8,36.ș

Calitatea reu itei reprezintă 73,7% i nivelul mediu reprezintă 26,3%.ș ș

Pentru compara ie voi ilustra în Figura 1 evaluarea ini ială i finală la limba română.ț ț ș

Figura 1

Rezultatele evaluărilor ini iale i finale la limba românăț ș

26



7,42 8,36

47,36

73,7

52,64

26,3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Balul mediu Calitatea reușitei Nivelul mediu

Evaluare inițială

Evaluare finală

Rezultatele prezentate în Figura 1 ne permite să observăm o cre tere a balului mediu deș

la 7,42 la 8,36 i o cre tere semnificativă a calită ii reu itei de la 47,36% la 73,7%.ș ș ț ș

Pentru compara ie voi ilustra în Figura 2 evaluarea ini ială i finală la matematică.ț ț ș

Figura 2

Rezultatele evaluărilor ini iale i finale la matematicăț ș

7,73 8,15

52,63

68,42

47,37

31,58

0

10

20

30

40

50

60

70

Balul mediu Calitatea reușitei Nivelul mediu

Evaluare inițială

Evaluare finală

Rezultatele prezentate în Figura 2 ne permite să observăm o cre tere a balului mediuș

de la 7,73 la 8,15 i o cre tere a calită ii reu itei de la 52,63% la 68,42%. Prin urmare, atît înș ș ț ș

cadrul evaluărilor la limba română cît i la cele la matematică s-a atestat o cre tereș ș

semnificativă a rezultatelor. Acest lucru ne vorbe te despre eficien a jocului didactic folosit caș ț

mijloc de stimulare a interesului cognitiv la elevii claselor primare.

Am constatat că jocurile didactice conduc la o mobilizare tot mai plenară a psihiculuielevilor, la o exersare sus inută de interes, care produce atractivitate i nu oboseală, contribuieț ș

la învă area deplină, la formarea de deprinderi în etape succesive.ț

Jocul didactic contribuie la realizarea unui învă ămînt activ-participativ iar noi – ț

învă ătorii avem datoria morală să con tientizăm aceste metode prin elaborarea obiectivelor ț ș

opera ionale ale lec iei i de a conduce activitatea elevilor în direc ia acestor obiective.ț ț ș ț

Rezultatele ob inute confirmă adevărul că procesul instructiv-educativ este nu numaiț

de cunoa tere ci i de autocunoa tere. Indiferent de tipul lec iei, învă ătorul are datoria de a- iș ș ș ț ț ș

întocmi singur instrumentele analitice special adaptate necesită ilor între care un rolț

27



fundamental îl are jocul didactic, a ti cît i cînd să fie introdusă o problemă cu tîl, o glumăș ș

matematică etc.

Ingeniozitatea i cuno tin ele psihologice ale învă ătorului joacă un rol fundamental înș ș ț ț

elaborarea procedeelor de declan are a motiva iei care îi va determina pe elevi să participeș ț

intens la întreaga activitate.În concluzie, jocul didactic poate fi folosit în orice tip de activitate şcolară (lecţie,

cerc, concurs), în momente diferite ale lecţiei, la multe discipline din învăţămîntul primar, la

orice vîrstă şcolara mică, de către orice elev cu posibilităţi normale de învăţare.

Jocul didactic poate fi folosit în scopuri diferite: îmbogă irea cuno tintelor,ț ș

consolidare, fixarea, transferul acestora, în verificare, evaluare, dezvoltarea creativităţii şi a

tuturor proceselor psihice şi intelectuale, dezvoltarea personalităţii copilului.

Pentru obţinerea acestor rezultate învăţătorul trebuie să fie un mare „meşter” în a şticînd, cum, unde poate fi folosit jocul didactic şi mai ales, să fie un creator de astfel de jocuri,

pentru care copiii, de orice vîrstă şcolară au o mare satisfacţie cînd reuşesc să le rezolve,

folosindu-şi toate cunoştinţele căpătate în şcoală, ca şi cele din cultura lor generală.

Vorbind despre jocurile didactice, Ursula chiopu preciza că ele „Ș educă aten ia,ț

capacităţile fizice intelectuale, perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine,

dîrzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei”.

Poate că e bine să ne amintim, atunci cînd suntem în faţa vlăstarelor pe care le

modelăm, că vîrsta lor este vîrsta jocului, iar în activităţile didactice ce le desfăşurăm cu ei să

fie folosite cît mai multe jocuri didactice şi atunci…..succesul este garantat.

CONCLUZIE

28



Pentru folosirea jocului didactic ca metodă în activitatea de predare-învă are, la claseleț

primare, învă ătorul trebuie să dea dovadă de răbdare, perseveren ă, tact pedagogic iț ț ș

în elegerea psihicului fiecărui elev în însu irea no iunilor la fiecare disciplină studiată înț ș ț

învă ămîntul primar. Învă ătorul trebuie să se bazeze pe stările afective ale elevilor, peț ț

interesul i dragostea pe care elevii o manifestă fa ă de coală, de materiile studiate, de colegi,ș ț ș pentru ca ei să participe activ la însu irea cuno tin elor. Atunci cînd formăm no iuni sauș ș ț ț

deprinderi despre limba română, matematică, tiin e, istorie, arte, trebuie să procedăm de a aș ț ș

manieră încît elevii să nu rămînă cu impresia că aceste no iuni au caracter strict aplicativ sauț

de lectură, ci din contră, ei trebuie să- i formeze convingeri că toate aceste discipline auș

caracter practic i aplicativ, care vor fi folositoare nu numai pe perioada colarită ii, ci înș ș ț

întreaga via ă. Învă ătorul are obliga ia să-l facă pe elev să pătrundă aceste taine ale tuturor ț ț ț

componentelor acestor discipline pentru ca apoi, elevul de astăzi i adultul de mîine să- iș ș poată integra pozitiv activită ile sale, în ultimă instan ă, existen a sa.ț ț ț

Jocul este inima unui program educa ional, proces de succes. Studiile făcute arată căț

aceasta este o parte importantă din via a elevilor. Jocurile didactice sunt propuse învă ătorilor ț ț

cu scopul de a înviora lec ia, de a contribui la însu irea vocabularului activ.ț ș

Cercetînd problema formării interesului cognitiv la elevii claselor primare prin

intermediul jocului didactic am constatat că acesta contribuie atît la dezvoltarea intelectului

copiilor, cît i la formarea anumitor calită i morale. Pe de o parte dezvoltă gîndirea logică,ș ț

creatoare, ingeniozitatea, îmbogă e te bagajul de cuno tin e i deprinderi. Pe de altă parteț ș ș ț ș

elevii se obi nuiesc a vorbi frumos, înva ă a lucra colectiv, a conversa.ș ț

Elevii înva ă mai bine atunci cînd au ocazia de a- i clădi cuno tin ele ca rezultat alț ș ș ț

unor experien e proprii i al interac iunilor cu lumea înconjurătoare.ț ș ț

Materialele de activitate din clasă îi stimulează i îi provoacă pe elevi să- i foloseascăș ș

toate sim urile în tot procesul jocului de instruire. Elevii experimentează singuri, încearcă de aț

crea jocuri noi, culeg informa ii pe căi care le sunt mai îndemînă.ț

Rolul meu ca învă ător e de a ac iona ca un mediator. Găsesc căi de a stimula joculț ț

prin întrebări deschise pentru a-i încuraja pe elevi să gîndească, prin clasificarea unor

neîn elegeri, prin noi informa ii i în elegere. Copiii la na tere au tendin a de a învă a i aț ț ș ț ș ț ț ș

descoperi, de a ti i a cerceta. În joc există libertatea spiritului, care permite copilului să cauteș ș

i să descopere noi idei. Jocul didactic este un mod natural care determină copilul să lucrezeș

în grup. Elevii mici gîndesc sintetic „O perioadă mai lungă de joc pregăte te copilul pentruș

intrarea cu succes într-o lume din ce în ce mai complexă de cuvinte i simboluri”.ș

Ca învă ători ar trebui să îmbogă im cuno tin ele copiilor cu materiale pe care le poateț ț ș ț

folosi jucîndu-se. Prin jocul didactic elevul se aventurează în necunoscut. Din experien ăț

29



nemijlocită cu ajutorul jocului didactic elevul dobînde te treptat idei i concepte de care el areș ș

nevoie la disciplinele de matematică, limba română, tiin e, istorie etc.ș ț

La realizarea obiectivelor educa ionale în coala primară consider, că jocul didacticț ș

rămîne cea mai importantă activitate. Acesta are o importan ă deosebită pentru vîrstaț

copilăriei; jocul crează temelia atitudinilor, cuno tin elor i deprinderilor.ș ț ș

Cu toate acestea utilizarea excesivă, abuzul ca i excluderea jocului didactic duce laș

diminuarea calită ii demersului didactic. Jocul didactic nu poate fi desfă urat la întîmplare, înț ș

aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condi ii:ț

jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile

lecţiei;

să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;

să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;

să se folosească atunci cînd copiii dau semne de oboseală;

să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a

elevilor ;

să antreneze toţi copiii în activitatea de joc

să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul

şi scopul lecţiei desfăşurate ;

să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă ;

după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntîmpina

rămîneri în urmă la învăţătură ;

să solicite gîndirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile

intelectuale ale elevilor ;

activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei ;

să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise ; să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice avînd caracter

progresiv ;

indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie

conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate ;

activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic ;

să nu se facă abuz de joc, încît procesul de învăţare să se transforme în joc şi să fie luat

ca atare ;

să nu fie prea uşoare, nici prea grele ;30



regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmăreasca respectarea lor de către elevi .

Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învăţare a demonstrat că :

• randamentul orei este mai mare, verificarea cunoştinţelor făcîndu-se în mod

plăcut, activ, temeinic ;

• gîndirea elevilor este mereu solicitata şi astfel în continuă formare ;

• independenţa, creativitatea se formează de timpuriu ;

• iniţiativa copiilor creşte, în joc devine mai curajos, mai degajat ;

• prin jocuri îi putem cunoaşte pe copii mai repede şi mai bine ;

• prin varietatea lor, prin creare unor situaţii-problemă, ele dezvoltă spiritul de

observaţie, de analiză, de judecată, înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau

posibilitatea elevilor să-şi dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă ;

• jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai uşor cum gîndesc elevii şi de a

modela logica gîndirii lor.

Consider că scopul propus a fost confirmat i că în formarea interesului cognitiv laș

elevii claselor primare un rol special îl are jocul didactic. Utilizarea lui satisface cerin ele unuiț

învă ămînt formativ, deoarece antrenează majoritatea elevilor, spore te gradul de motiva ie aț ș ț

învă ăturii prin satisfac iile pe care elevii le ob in prin rezultatele pozitive ale muncii lor.ț ț ț

31



BIBLIOGRAFIE

1. Bădică T. ş.a. Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii. Editura Didactică iș

Pedagogică. Bucureşti. 19742. Bruner T. Pentru o teorie a instruirii. Editura Didactică i Pedagogică. Bucure ti. 1979ș ș

3. Buda A. şi Francu B.A. Jocuri didactice şi exerciţii distractive. Culegere pentru clasa I.

E.D.P. Bucureşti. 1970

4. Chateau J. Copilul i jocul. Editura Didactică i Pedagogică. Bucure ti. 1994ș ș ș

5. Cre u E. Psihopedagogia colară pentru învă ămîntul primar. Editura Aramis.ț ș ț

Bucure ti. 1999ș

6. Cre u T. Psihologia vîrstelor. Editura Credis. Bucure ti. 2001ț ș7. Cuco Constantin. Pedagogie. Editura Polirom. Ia i.1996ș ș

8. Decroly. Metoda Decrolz cu o prefa ă de dr.Claparede-traducere în limba română.ț

Editura Cultura românească. Bucure ti. 1921ș

9. Faure E. A învă a să fii. Editura Didactică i Pedagogică. Bucure ti. 1974ț ș ș

10.„Fundamente psihopedagogice i metodice ale educa iei speciale”.ș ț

http://www.scritube.com/profesor-scoala/FUNDAMENTE-PSIHOPEDAGOGICE-SI-

21286.php

11. Gardner M. Amuzamente matematice. Editura tiin ifică. Bucure ti. 1968ș ț ș

12.Gheba Gr. i colaboratorii. Jocuri didactice pentru pre colari i anecdote didacticeș ș ș

pentru clasele I-IV. Editura pan-general. Bucure ti. 1995ș

13. Gheorghe Fănică N. Eternerele reîntoarceri. Editura Sport-Turism. Bucure ti. 1989ș

14. http://www.logopedics.info/jocul-si-personalitatea.php

15.http://digi-book.ro/cartea/2708/jocul-didactic-matematic

16.Ionescu Miron, Radu Ioan. Didactica modernă. Editura Dacia. Cluj-Napoca. 2001

17. Iucu Romi ă B., Manolescu Marian. Pedagogie. Funda ia Culturală D.Bolintineanu.ț ț

2002

18.Jinga Ioan, Negre i Ion. Învă area eficientă. Editis. Bucure ti. 1994ț ț ș

19.Jocul didactic. http://www.didactic.ro/materiale/57232_pledoarie-pentru-jocul-

didactic

20.Jocul-modalitate de învă are i educare.ț ș http://www.referate10.ro/referate-

psihologie/jocul-modalitate-de-invatare-si-educare-6597.html

21.Jocuri didactice matematice. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/74042_jocuri-

didactice-matematice

32

http://www.scritube.com/profesor-scoala/FUNDAMENTE-PSIHOPEDAGOGICE-SI-21286.php


http://www.logopedics.info/jocul-si-personalitatea.php

http://digi-book.ro/cartea/2708/jocul-didactic-matematic

http://www.didactic.ro/materiale/57232_pledoarie-pentru-jocul-didactic



http://www.referate10.ro/referate-psihologie/jocul-modalitate-de-invatare-si-educare-6597.html


http://www.didactic.ro/materiale-didactice/74042_jocuri-didactice-matematice





http://www.logopedics.info/jocul-si-personalitatea.php

http://digi-book.ro/cartea/2708/jocul-didactic-matematic









22.Lungu Maria. Jocul didactic. http://www.liceul-nehoiu.ro/index.php?

option=com_content&view=article&id=41:jocul-didactic&catid=1:limba-

romana&Itemid=6

23. Mateia Alexandra. Copiii pre colari, educatoarele i părin ii. Ghid de parteneriat iș ș ș ț ș

consiliere. Editura Didactică i Pedagogică. Bucure ti. 2003ș ș

24. Nicola I. Tratat de pedagogie colară. Editura Aramis. Bucure ti. 2000ș ș

25. Nicolae Constantin Matei. Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţămînt.

Editura Didactică i Pedagogică. Bucureşti. 1982ș

26. Nicolescu Estera. Didactica limbii i literaturii române pentru învă ămîntul primar.ș ț

Editura Egal. Bacău. 2003

27. Nistor Marian Dorin. Jocuri didactice pentru tiin ele naturii.ș ț

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/135410_jocuri-didactice-pentru-stiintele-naturii-si-8211

28. Osterrieth P. Introducere în psihologia copilului. Editura Didactică i Pedagogică.ș

Bucure ti. 1976ș

29. Popescu Neveanu P. Natura jocului i eficien a lui. Copilul i jocul – colec ieș ț ș ț

metodică. Revistă de pedagogie Nr.8. 1975

30.Popovici C-tin şi colab. Culegere de jocuri didactice pentru clasele I – IV. E.D.P.

Bucureşti. 1971

31.Radu Adriana Cornelia. Cultivarea interesului de cunoa tere în familie.ș

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/60531_cultivarea-interesului-de-

cunoastere-in-familie

32. Revuz A. Predarea la clasele I-IV. Volumul II. Biblioteca centrală pedagogică.

Bucure ti. 1980ș

33.Stăncioiu Florentina .a. Metodica predării matematicii. Funda ia Humanitas.ș ț

Bucure ti. 2001.ș

34. chiopu Ursula (coordonator), Probleme psihologice ale jocului i distrac iilor, E.D.P.Ș ș ț

Bucure ti, 1970.ș

35. chiopu Ursula, Verza Emil. Psihologia vîrstelor. Editura Didactică i Pedagogică.Ș ș

Bucure ti. 1995ș

36. Tulbure Adina. Importan a jocului în învă are.ț ț http://www.classjump.com/abecedar/?

section=articles&article_id=1643

37. îrcovnicu V. ocul viitorului. Editura politică. Bucure ti. 1973Ț Ș ș

38. Ungureanu Adalmina. Metodica studierii limbii i literaturii române. Editura AS'S.ș

Ia i. 2003ș

33

http://www.liceul-nehoiu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=41:jocul-didactic&catid=1:limba-romana&Itemid=6





http://www.didactic.ro/materiale-didactice/60531_cultivarea-interesului-de-cunoastere-in-familie


http://www.classjump.com/abecedar/?section=articles&article_id=1643













39. Vră mas Ecaterina. Învă area scrisului. Editura ProHumanitas. Bucure ti. 1999ș ț ș

40. Zam a Eleonora. Procese literare, concursuri, evocări. Editura Arhetip – RS. 1992ș

41. Zlate Mielu. Fundamentele psihologiei. Editura ProHumanitas. Bucure ti. 2000ș

34



ANEXE

Anexa 1

Jocuri didactice utilizate în cadrul orelor de limba română

Jocul: „Cine ştie cuvinte noi ?”

Scop: activizarea vocabularului şi a cunoştinţelor elevilor, dezvoltarea memoriei şicapacităţii de selectare.

Se împart elevii în grupe, după bănci. Se împarte şi tabla cu cretă colorată.

Învăţătorul pronunţă un sunet corespunzător unei litere, cerînd elevilor să se gîndească

şi să spună cuvinte care încep cu sunetul dat. Se cer mereu cuvinte noi, frumoase, alese.

Elevul care-l spune trebuie să şi îl explice – cu ajutorul învăţătorului – şi primeşte cîte

un punct pe tablă.

Cîştigă rîndul de bănci cu mai multe puncte.

Jocul: „Să compunem cuvinte!”

Scop: recunoaşterea şi asocierea sunetelor cu literele învăţate, deprinderea de a forma

cuvinte noi.

Material didactic: jetoane mari cu literele alfabetului scrise cu roşu şi albastru.

Se împart elevii în două echipe. O echipă va primi jetoanele scrise cu roşu, alta cele

scrise cu albastru. Învăţătorul va spune un cuvînt. Elevii care au literele corespunzătoare

sunetelor ce compun cuvîntul, vor ieşi în faţa clasei şi se vor aşeza pe echipe, astfel încît să

formeze cu literele de pe jetoanele de aceeaşi culoare cuvîntul auzit.

Exemplu: învăţătorul spune cuvîntul „sat”.

Vor ieşi copiii cu jetoanele: S A T

Echipa care formează corect cuvîntul cîştigă un punct. Jocul se reia cu formarea altor

cuvinte. Cîştigă echipa cu cele mai multe puncte.

Observaţii: nu se cer cuvinte care conţin aceeaşi literă de două sau mai multe ori. (1)

Jocul: „Scrie cuvîntul cu litera indicată!”

Scop: dezvoltarea gîndirii şi formarea deprinderii de a scrie corect.

Învăţătorul scrie pe tablă diferite litere cu cretă colorată. Copiii vor scrie în caietele lor

cuvinte care încep cu fiecare din literele scrise pe tablă. Se vor scrie litere mici şi mari,

indicîndu–se copiilor să le folosească corect. Jocul se poate desfăşura şi sub formă de concurs

pe rînduri de bănci.

Exemplu: a – arc r – rac

r – rama c – casă

35



c – cana u – urs

t – tata N – Nina

Variantă : se poate scrie pe tablă o singură literă. Copilul care va scrie corect cele mai

multe cuvinte începînd cu litera respectivă va fi cîştigător.

Jocul: „Jocul cuvintelor”

Scop: activizarea vocabularului, dezvoltarea rapidităţii în deprinderea de a scrie corect.

Învăţătorul cere elevilor ca, pînă la semnalul „gata” pe care îl va da, să scrie în caiete

cuvinte cu sens opus.

Exemplu : mare - mic

frumos - urît

vesel - tristtînăr - bătrîn

După cinci minute învăţătorul întrerupe jocul şi verifică cine a scris mai multe

asemenea perechi de cuvinte. Elevul care a scris cele mai multe, le citeşte, fiind declarat

cîştigător.

Jocul: „Schimbaţi litera (sau silaba)!”

Scop: activizarea şi îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de selectare, a

mobilităţii gîndirii şi a expresivităţii limbajului.

Sarcina didactică : formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei litere sau a unei

silabe.

Material didactic: ilustraţii reprezentînd diferite obiecte, animale etc. (casă, ramă,

pană, toc).

Jocul se poate desfăşura individual sau în colectiv. În cazul în care se desfăşoară

individual, învăţătorul anunţă că fiecare elev are la dispoziţie două minute, după care cheamă

primul concurent la tablă şi prezintă o ilustraţie. Elevul o priveşte, o denumeşte, scrie cuvîntul

pe tablă şi după aceea, prin schimbarea primei litere va căuta să formeze noi cuvinte cu sens,

cu acelaşi număr de litere, pe care le va scrie unele sub altele. La semnalul conducătorului de

joc, elevul se opreşte şi face aprecierea. Pentru activizarea tuturor elevilor, pentru fiecare grup

de 3 – 4 elevi care vor lucra la tablă, învăţătorul va alege o comisie formată din doi membri

care va face aprecierea. Pentru fiecare cuvînt care respectă regula se acordă cîte un punct. Vor

fi evidenţiaţi elevii care au dat cel mai mare număr de exemple corecte.

Pentru complicare se va cere elevilor să formeze cuvinte noi prin schimbarea primei

silabe, apoi a ultimei.

36



Cînd jocul se desfăşoară în colectiv, se dau copiilor foi de hîrtie. Toţi vor scrie

cuvîntul de pe tablă, apoi timp de 2- 3 minute fiecare copil va scrie cuvinte formate conform

regulei. La semnalul dat de învăţător, copiii vor înceta scrierea cuvintelor. Învăţătorul va cere

primului copil să citească toate cuvintele găsite. Pe măsură ce va citi se va analiza dacă acel

cuvînt este format conform cerinţei. Învăţătorul va cere copiilor care au scris acelaşi cuvînt săîl taie cu o linie. Cînd primul copil va termina de citit cuvintele scrise, alt copil le va citi pe

cele rămase netăiate şi tot aşa pînă toţi copiii vor citi cuvintele scrise. Vor fi declaraţi

cîştigători acei copii care au rămas cu cuvinte netăiate. (3)

Exemple: a) Cuvinte formate din 1 – 2 silabe prin schimbarea primei sau ultimei litere

sau silabe :

toc lan pană ramă cană

loc lac rană mamă casă joc laţ cană lamă cară

f oc leu şină temă cade

b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menţinerea primei silabe :

coleg copac vioară secerătoare

cocoş colac viteză semănătoare

covor codaş violet seninătate

c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menţinerea ultimei silabe:

mare doreşte pălăr ie

zare zîmbeşte frizer ie

Jocul: „Cuvîntul interzis”

Scop: activizarea vocabularului, dezvoltarea atenţiei voluntare şi a imaginaţiei.

Sarcina didactică : formularea unor întrebări care cer răspuns cuvîntul interzis.

Jocul se poate desfăşura în colectiv sau în perechi. Se cere elevilor ca la întrebările

învăţătorului să răspundă în aşa fel încît un anumit cuvînt stabilit anterior să nu fie folosit, ci

să se găsească alte formulări, care să constituie totuşi răspunsul la întrebarea pusă. Aceasta

trebuie constituită în aşa fel încît să ceară în răspuns cuvîntul interzis.

După ce clasa a fost organizată, se explică cum se va desfăşura jocul şi se arată că

pentru fiecare răspuns au la dispoziţie un minut de gîndire. Dacă se consideră necesar înainte

de joc se va face o mică pregătire a elevilor dîndu-se 1-2 exemple de răspunsuri în care să nu

37



fie inclus cuvîntul interzis. Se dau elevilor exemple de întrebări care cer în răspuns un anumit

cuvînt.

a) Cuvîntul interzis „a doua”

Întrebare : - În ce clasă sunteţi voi ?

Răspuns : - Noi suntem în clasa care urmează după clasa I .Întrebare : - În ce bancă stă elevul Munteanu?

Răspuns : - Elevul Munteanu stă în banca din spatele elevului Solonenco.

Întrebare : - În ce clasă au fost anul trecut elevii din clasa a III-a ?

Răspuns : - Anul trecut elevii din clasa a III-a au fost în clasa în care suntem noi acum .

b) Cuvîntul interzis „primăvara”

Întrebare : - Cînd se topeşte zăpada ?

Răspuns : - Zăpada se topeşte în anotimpul cînd înfloresc ghioceii .Întrebare : - Cînd înfloresc ghioceii ?

Răspuns : - Cînd se topeşte zăpada .

Întrebare : - Despre ce anotimp se vorbeşte în această poezie ?

„Primăvară, primăvară,

Vino iar la noi în ţară! ”

Răspuns : - Despre anotimpul care urmează după iarnă.

Întrebare : - Cînd vin păsările călătoare?

Răspuns : - Cînd încep să înflorească pomii.

Cuvîntul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului. La sfîrşitul jocului vor

fi evidenţiaţi elevii care au formulat răspunsurile corect şi au dat dovadă de multă fantezie .

Jocul : „Cei mai isteţi!”

Scop: verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre genul (numărul) substantivelor,

activizarea vocabularului, consolidarea deprinderilor de coordonare a mişcărilor .

Sarcina didactică: găsirea unor substantive de un anumit gen (număr) indicat de

conducătorul jocului.

Material didactic: o minge mică sau un obiect ce poate fi prins uşor de copii.

Jocul se desfăşoară pe grupe de cîte 8 – 10 elevi care vor fi chemate pe rînd în spaţiul

din faţa clasei. Grupa va forma un cerc în jurul învăţătorului. Acesta va explica elevilor că va

arunca mingea către un anumit elev care după ce a prins-o, are la dispoziţie 4 secunde pentru

a da un exemplu de substantiv comun al cărui gen îl va anunţa învăţătorul.

Jocul începe. Învăţătorul spune:

38



„Pentru ca răspunsurile voastre să fie bune, trebuie să prindeţi mingea, să daţi un

exemplu corect, să vă încadraţi în timp şi să-mi aruncaţi mingea înapoi. Orice neatenţie atrage

după sine eliminarea din joc. Începem cu substantive de genul feminin”, după care aruncă

imediat mingea către un elev. Dacă răspunsurile acestuia respectă regulile stabilite, rămîne în

joc, iar în caz contrar trece în bancă şi jocul continuă tot aşa pînă rămîn 2-3 elevi. Se anunţăîncetarea, iar elevii rămaşi în joc trec într-o parte. Se procedează identic şi cu celelalte grupe,

iar în final se va forma o grupă din toţi aceia care au fost selecţionaţi. Se procedează şi cu ei la

fel pînă rămîn 2-3 din ei. Pe aceştia învăţătorul îi va felicita.

Se recomandă ca după primul joc învăţătorul să încredinţeze sarcina de conducător pe

rînd cîte unuia din elevii selecţionaţi şi să schimbe genul substantivelor spuse de către elevi.

Tot în acest mod se poate proceda în alte zile, pentru a cere copiilor să răspundă cu

singularul (sau pluralul) substantivelor ori cu substantive articulate (sau nearticulate).

Jocul: „Cum se spune?”

Scop: îmbogăţirea expresivităţii vorbirii şi activizarea vocabularului prin reproducerea

orală sau scrisă a unor expresii.

Sarcina didactică: completarea unor expresii uzuale, cu cuvinte cu sens figurativ.

Pentru buna desfăşurare a jocului, conducătorul va pregăti din timp şi îşi va nota

diferite expresii uzuale, în care, pentru a se reliefa mai pregnant semnificaţia şi pentru o mai

bogată expresivitate a limbajului sunt folosite ca termeni de comparaţie cu sens figurativ.

Exemplu : Era . . . . . . ca racul . ( roşu )

Se făcuse . . . . . . ca varul . ( alb )

Era . . . . . . ca turta de ceară . ( galben )

. . . . . . ca plumbul . ( greu )

Se dau copiilor cîte o foaie de hîrtie. Se scriu exemplele pe tablă fără cuvintele din

paranteză şi se acoperă. Se explică elevilor sarcina didactică şi se completează una din

propoziţii pentru exemplificare: A văzut negru în faţa ochilor.

Se anunţă timpul acordat pentru formularea răspunsurilor (timpul va fi acordat în

funcţie de numărul exemplelor de pe tablă, cca 3 minute pentru fiecare exemplu). După ce

fiecare elev şi-a scis numele pe foaie, se descoperă exemplele şi jocul începe. Elevii vor copia

exemplele de pe tablă şi vor completa spaţiile libere cu cuvinte potrivite. După expirarea

timpului dat, se adună foile, se citesc de către învăţător sau de un elev şi se apreciază în

colectiv. Pentru fiecare exemplu bine completat se acordă un punct, iar cele greşite sau

necompletate nu se punctează. Vor fi evidenţiaţi elevii care au întrunit maximum de puncte.

39



Jocul: „Să completăm propoziţia !”

Scop: formarea deprinderii de a completa propoziţii cînd le lipseşte subiectul sau

predicatul, realizarea acordului între subiect şi predicat.

Se scriu pe tablă sau pe nişte fişe propoziţii în care lipsesc subiectele sau predicatele.

Elevii vor trebui să completeze spaţiile libere cu subiectul sau predicatul potrivit. Cine vacompleta spaţiile corect şi va realiza şi acordul dintre subiect şi predicat va fi evidenţiat şi

punctat.

Exemplu : (Cine ?)

. . . . . . merge la şcoală. ( elevul )

. . . . . . coase haina. ( croitorul )

( Ce face ? )

Fetiţa . . . . . . . . . . . . la plimbare cu păpuşa. ( merge )Ionel . . . . . . . . . . . temele la matematică. ( scrie )

Jocul: „Unde ?”

Scop : verificarea şi consolidarea deprinderilor de exprimare corectă, dezvoltarea

atenţiei, a gîndirii, a imaginaţiei .

Sarcina didactică: formularea de propoziţii cu folosirea corectă a prepoziţiilor: pe, în,

la, sub, după, lîngă, cu, între, peste, pînă, spre.

Jocul se poate desfăşura pe două grupe formate din cîte 10 – 12 elevi (A şi B). Pentru

fiecare răspuns se acordă un minut. În exemplele date elevii nu au voie să repete prepoziţia.

Se scriu 6 prepoziţii pe tablă, după care învăţătorul cere unui elev din grupa B să

spună un cuvînt care să denumească un obiect, aparat, animal etc. Cuvîntul este preluat de

membrii grupei A. Aceştia vor formula pe rînd cîte o propoziţie în care să se includă cuvîntul

dat şi unul din cuvintele scrise pe tablă. Pentru un răspuns bun se acordă grupei 1 punct, se

scade unul dacă este greşit. Se continuă în acelaşi fel cu toţi componenţii grupei A, după care

se totalizează punctele urmînd la joc grupa B (după ce s-au inversat sau introdus prepoziţii

noi). O prepoziţie folosită de trei ori este ştearsă şi înlocuită cu alta.

Va cîştiga grupa care a realizat punctajul maxim .

Exemplu: grupa B a spus cuvîntul „maşină”. Membrii grupei A vor putea formula

propoziţii de tipul următor :

Maşina este în garaj .

O maşină se află pe stradă .

Merg cu maşina spre Chi inău .ș

Patru maşini sunt trase lîngă garaj .

40



A trecut cu maşina peste trambulină .

Stau în maşină pînă vii tu .

Jocul: „Cuvinte perechi”

Scop: activizarea vocabularului, consolidarea cunoştinţelor despre sinonime, antonime.Sarcina didactică: formarea perechilor de cuvinte cu sens asemănător, formarea

perechilor de cuvinte cu sens opus.

Material didactic: jetoane cu cuvinte scrise.

Jetoanele se aşează pe bancă sau pe catedră şi vor fi solicitaţi elevii să facă perechi de

cuvinte cu sens asemănător (opus) . Vor cîştiga elevii care au găsit cele mai multe perechi de

cuvinte şi aşezate corect. (30)

a) arbore - copac gri - cenuşiu ţară - patrieprieten - amic steag – drapel orb - nevăzător

spune - zice filă - foaie avere - bogăţie

b) noapte - zi coboară – urcă mic - mare

alb - negru prieten - duşman pace – război

trist - vesel rîde - plînge harnic – leneş

lumină – întuneric flămînd – sătul rece - cald

41



Anexa 2

Jocuri didactice folosite în cadrul orelor de matematică

Jocul : „Datele problemei s-au încurcat”

Scopul : operarea cu terminologia matematică specifică problemelor, dezvoltarea

gîndirii logice şi a creativităţii.Sarcina didactică : să ordoneze fragmentele unei probleme în ordinea necesară (date,

cerinţă, rezolvare, răspuns), să rezolve problema.

Material didactic: plicuri cu jetoane, fişe, lipici.

Desfăşurarea jocului:

Colectivul de elevi este împărţit pe echipe. Fiecare echipă primeşte cîte un plic cu jetoane pe

care sunt scrise probleme fragmentate. Elevii vor aşeza în ordine fragmentele şi vor rezolva

problema. Echipa care va rezolva cel mai repede sarcina este declarată cîştigătoare şi va primi recompensă mere şi pere.

Merele sunt 18.

Un alt joc asemănător este „Descurcă problemele”.

Elevii au ca sarcină de această dată să unească ceea ce se potriveşte, datele cu

cerinţele şi rezolvarea fiecărei probleme încurcată. Jocul se desfăşoară în mod individual pe

fişe. Este declarat cîştigător elevul care rezolvă cel mai repede sarcina. Acesta primeşte

calificativul „Foarte bine”.Unchiul lui Andrei are 15 oi albe, iar oi

negre cu 7 mai puţine.Cîte oi i-au rămas bunicului? 32 – 13 = 19

Pe o păşune se află o turmă de 32 de oi.

13 oi sunt negre, iar restul sunt albe.

Cîte oi negre are unchiul lui

Andrei?50 – 4 = 46

Bunicul avea 50 de oi. El a vîndut 4 oi. Cîte oi albe erau pe păşune? 15 – 7 = 8

42

Cerinţă DateCîte pere sunt?

Pe o farfurie sunt 26 de mere şi pere Rezolvare …………. Răspuns: ……………



Pentru a nu pune elevii în dificultate se aleg probleme asemănătoare ca şi conţinut şi

care să se rezolve folosind aceeaşi operaţie.

Jocul: „Să compunem probleme!”Scopul : compunerea şi rezolvarea de probleme, dezvoltarea creativităţii şi a gîndirii

logice.

Sarcina didactică : să compună probleme folosind materialul primit şi apoi să le

rezolve.

Material didactic: plicuri cu jetoane şi fişe de lucru.

Desfăşurarea jocului: Colectivul se împarte în patru grupe de elevi. Fiecare grupă

primeşte cîte un plic care conţine jetoane.Grupa I - primeşte 15 jetoane în formă de iepuraşi.

Grupa a II – a primeşte 17 jetoane în formă de steluţe.

Grupa a III – a primeşte 14 jetoane avînd desene cu trandafiri.

Grupa a IV – a primeşte 13 jetoane în formă de triunghiuri.

Elevii din fiecare grupă compun pe fişe cîte o problemă folosindu-se de materialul

primit, care să se rezolve prin una din operaţiile învăţate. Echipa care compune şi rezolvă celmai repede şi corect problema este declarată cîştigătoare, fiind recompensat fiecare membru al

echipei cu cîte un jeton pe care-l conţine plicul primit.

Pentru complicarea jocului se poate cere elevilor să mai compună o problemă care să

se rezolve prin altă operaţie decît cea folosită în prima problemă. (21)

Jocul: „Numără mai departe !”

Jocul poate fi folosit pentru consolidarea deprinderilor de numărare în cercul 0-100.

Sarcina didactică : exerciţii de numărare, respectînd succesiunea numerelor naturale.

Reguli:- jocul începe la un semnal şi elevul respectiv se opreşte la un alt semnal;43



- cel care greşeşte este eliminat, putînd reintra dacă observă şi corectează o eventuală greşeală:

- cîştigă rîndul în care au rămas cei mai mulţi elevi în joc.

Jocul poate fi complicat, cerîndu-li-se elevilor să numere din 2 în 2, din 3 în 3, din 5 în 5 etc.

Jocul: „Alege corect !”Scopul jocului este de a dezvolta atenţia voluntară şi viteza de reacţie prin consolidarea

deprinderii de a utiliza corect numerele 1-10.

Sarcina didactică : selectarea numerelor conform unei cerinţe.

Material didactic: jetoane cu numere 1-10.

Se împarte colectivul de elevi în echipe şi se prezintă regulile:

-fiecare echipă are în faţă jetoanele cu numere:

- se extrag bileţele cu sarcini dintr-un bol;-alege numerele pare/ selectează numerele impare/ găseşte numărul par imediat mai

mic decît 7;

- cîştigă echipa care a înregistrat cele mai puţine greşeli.

44



Anexa 3 Jocuri didactice care pot fi utilizate în cadrul lec iilor de evaluare la disciplina limbaț

română

Jocul didactic „Scrisoarea fermecată”

Obiectivul fundamental : formarea deprinderii de citire corectă.

Sarcina didactică

- să citească corect un text la prima vedere,

- să înţeleagă mesajul textului citit,- să ordoneze logic propoziţiile în text ,

- să-şi activizeze vocabularul cu cuvintele şi expresiile noi.

Regulile jocului.

Elevii sunt împărţiţi pe două grupe a cîte 9 membri, reprezentînd ecologiştii şi

sanitarii. Un elev este poştaşul. El va împărţi plicurile celor două grupe, după ce va citi

adresele destinatarilor şi indicaţiile privind citirea scrisorii fermecate. Micii ecologişti şi Micii

sanitari au avut de citit cîte un mesaj de fiecare membru a-l echipei, să ordoneze enunţurile

astfel încît să se compună textul scrisorii. Numai au putut afla mesajul scrisorii. Învăţătoarea

va anunţa că ora următoare echipele vor formula răspunsul la scrisori.

Elemente de joc – surpriza.

Material didactic – 2 plicuri în interiorul cărora se află cîte 9 bilete cu cîte un enunţ

care vor compune scrisoarea, geantă de poştaş.

Exemplu - Dragii mei ecologişti. Mă numesc Iulian Andronic şi sunt elev în clasa I, la

Gimnaziul nr. 68 din Dobrogea. Am aflat despre voi că sunteţi nişte copii foarte cuminţi şi

ascultători. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că voi iubiţi foarte mult

natura. Astfel, în fiecare zi aveţi grijă ca în curtea şcolii voastre să fie ordine şi curăţenie. Voi

nu aruncaţi gunoaiele, ci le depozitaţi civilizat în locurile special amenajate. Am mai aflat că

şi în clasă aveţi amenajat un colţ viu pe care îl îngrijiţi zilnic. Şi în clasa mea sunt elevi care

iubesc natura ca şi voi. Nouă, toate plantele şi animalele pe care le îngrijim ne mulţumesc în

felul lor. Vouă cum vă mulţumesc pomii, florile, păsările, pentru că iubiţi natura?

O scrisoare asemănătoare primesc şi Micii sanitari.

Strategii didactice – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.

45



Jocul didactic: „La aniversare”

Obiectiv fundamental : formarea deprinderii de citire corectă

Sarcina didactică:

- să pronunţe corect sunetul [j] în cuvinte care încep sau au în cuprinsul lor acest

sunet,- să recunoască litera învăţată,

- să formuleze propoziţii cu cuvintele alese,

- să scrie corect cuvintele care cuprind litera învăţată.

Regulile jocului

Varianta I . Învăţătoarea numeşte un copil care va fi cel aniversat şi, ajutat de alţi copii

ce vor forma familia – mama, tata, fratele şi sora, va pregăti masa pentru patru invitaţi, şi cîte

o invitaţie. Cei chemaţi vor pregăti daruri avînd sarcina de a scrie pe o etichetă numeleobiectului dăruit, pentru a nu fi amestecate – un joc, o jachetă, o jucărie, o vîjîitoare. După

primirea invitaţilor şi a cadourilor urmează petrecerea în timpul căreia sărbătoritul va

deschide darurile şi va compara ceea ce scrie pe etichetă cu conţinutul. Invitaţii care au scris

corect numele obiectului vor primi coiful pentru petrecere.

Varianta a II a. La deschiderea cadourilor, invitaţii trebuie să motiveze de ce au ales

obiectul respectiv pentru colegul aniversat. Astfel, vor alcătui propoziţii cu cuvintele ce

denumesc obiectele din cutii.

Elemente de joc – coifuri pentru petrecere, cadouri – surpriză.

Material didactic – cutii – cadouri care conţin diferite obiecte – jucării, jocuri, jachetă,

bujori, etc., masă cu gustări – prăjituri, jeleuri, etc, coifuri pentru invitaţi, etichete şi carioci.

Un alt joc este „Carnavalul mă tilor”ș . Acesta este un joc didactic utilizat în cadrul

evaluării formative.

Obiectivul fundamental

- formarea deprinderii de a pronunţa corect cuvintele.

Sarcina didactică

- să pronunţe corect sunetul [o] în cuvinte care încep sau au în cuprinsul lor acest sunet,

- să despartă corect în silabe cuvintele noi,

- să alcătuiască propoziţii cu cuvintele date.

Regulile jocului

Învăţătoarea invită 6 copii în fa a clasei,care vor primi articole de îmbrăcăminte pentruț

a întruchipa un personaj, o mască – un moşneag, un cocoş, un robot, o gospodină, un toboşar,

etc. Ei vor dansa apoi şi, pe rînd, îşi vor prezenta masca, vor despărţi cuvîntul în silabe şi vor

46



alcătui o propoziţie cu cuvîntul prezentat. Fiecare mască va fi aplaudată. Cei din bănci vor

primi fişe şi vor desena în interiorul unui oval masca preferată, acordîndu-i şi o notă pe care

vor trebui să o motiveze.

Complicarea jocului – După pronunţarea cît mai clară a numelui măştii, copiii vor

despărţi cuvîntul în silabe şi vor descoperi poziţia sunetului [o] în cuvînt. Elemente de joc - aplauze, măştile.

Material didactic – covor, baloane, radio - casetofon, coifuri, ochelari de carnaval,

diferite articole de îmbrăcăminte din care se pot improviza costume de carnaval pentru –

moşneag, cocoş, robot, gospodină, toboşar, măşti, fişe, carioca, etc.

Pe parcursul activităţilor, nici o afirmaţie, nici o idee a copiilor nu este supusă unui

demers critic. Se dezvoltă astfel o atmosferă constructivă, părerile tuturor copiilor joacă un rol

stimulativ şi motivant pentru toţi.

47



Anexa 4

Joc didactic pe grupe „Puzzle matematic”

48



Anexa 5

tafete matematice pe echipeȘ

49



50



51

Documents

Jocul didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare