Cronologie 271 Retragerea Aureliana. Teritoriul Daciei este parasit de administratia romana, nsa crestinismul ncepuse deja sa se raspndeasca, chiar daca era o religie persecutata 286 Prima mpartire a Imperiului Roman ntre Diocletian si Galeriu 313 Edictul de la Milan, dat de mparatul Constantin, prin care religia crestina este permisa n imperiu 325, 381 Primele doua Sinoade Ecumenice ale Bisericii n care se compune Crezul 364 A doua mpartire ntre Valentinian (Apusul) si Valens (Orientul) 379-395 Teodosie cel Mare este ultimul mparat al ntregului Imperiu 395 Ultima mpartire a Imperiului ntre Honorius si Arcadius 447, 589 Sinoadele de la Toledo, unde apare adaosul Filioque n simbolul de credinta-Crezul 451 Sinodul IV Ecumenic (Calcedon) largeste jurisdictia Constantinopolului asupra Pontului si a Traciei 476 Imperiul Roman de Apus dispare 472-519 Schisma acachiana (prima ruptura a celor doua Biserici) 527-565 mparatul Justinian recucereste o parte din vechiul Imperiu de Apus. Imperiul Bizantin e la apogeu 602 Marea invazie avaro-slava; structura populatiei din Balcani se modifica radical 610 Sunt chemati srbii de mparatul Heraclie la granita de vest a Imperiului 672 Bulgarii hanului Asparuh trec Dunarea si supun triburile slave 692 Sinodul Trulan II stabileste egalitate onorifica si n drepturi ntre patriarhiile Roma si Constantinopol 731-732 mparatul Leon III Isaurul trece Iliricum Oriental, Italia de Sud, Creta si Sicilia sub jurisdictia Constantinopolului, spre marea nemultumire a Romei 800 Papa Leon al III-lea ncoroneaza un rege franc, pe Carol cel Mare, ca mparat al Imperiului Roman de Apus, ceea ce era o jignire adusa mparatului din Constantinopol 860 Rusii din Kiev ataca Constantinopolul 861-863 Disputa dintre Patriarhul ecumenic Fotie si Papa Nicolae I n privinta dorintei de suprematie a Papei peste toata Biserica (primatul papal). Papa excomunica pe Patriarhul Fotie si clerul ortodox 863-886 Actiunea de misionarism ortodox ntreprinsa de Kiril si Metodie n spatiul slav (srbi, bulgari si slavi vestici). Cei doi compun alfabetul glagoritic si pe cel chiril, precum si Liturghia n slava 864 Crestinarea bulgarilor sub hanul Boris, devenit Mihail I 866 Conflictul Roma-Bizant pentru crestinarea bulgarilor (desi crestinati oficial de Constantinopol, Papa Nicolae I le trimite si el misionari). Actiunea Papei este condamnata de Patriarhul Fotie, care l excomunica pe Nicolae I 893 Se reiau legaturile dintre cele doua scaune patriarhale 896 Ungurii ajung n Cmpia Panoniei si a Tisei 927-969 n timpul tarului Petru I, mparatul bizantin recunoaste un patriarh bulgar, dar acesta nu este validat de Biserica Constantinopolului 953 Gyula, al doilea demnitar al hanului maghiar, e crestinat la Constantinopol. El se ntoarce n regiunea pe care o controleaza, Alba Iulia, cu un episcop ortodox Ierotei. Fiica lui Gyula, Sarolta, se casatoreste cu Gheza si din casatoria lor se naste Vajk (Stefan cel Sfnt al Ungariei) 988 Cneazul Vladimir al Kievului, casatorit cu sora mparatului bizantin Vasile al II-lea, i crestineaza pe rusi 997-1038 Stefan cel Sfnt al Ungariei introduce ritul latin 1025 Taratul bulgar dispare, cucerit de mparatul bizantin Vasile al II-lea 1054 Schisma cea Mare: Patriarh ecumenic era Mihail Cerularie, iar Papa, Leon IX. Anatema a fost data de Cardinalul Humbert de Silva Candida asupra Patriarhului ecumenic, asupra clericilor si credinciosilor ortodocsi. Cteva zile mai trziu, Cerularie a rostit o anatema similara mpotriva

Bisericii Romane. Abia n 1965, printr-o declaratie comuna, Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Atenagora I au ridicat blestemele rostite n urma cu 900 de ani 1071 Batalia de la Manzikert, n care armata bizantina e nfrnta zdrobitor de turcii selgiucizi. Acestia patrund n Asia Mica 1096 ncep cruciadele. Caderea locurilor sfinte sub controlul necrestinilor a tulburat lumea crestina, iar la initiativa mparatilor bizantini, sprijiniti de papa, cavalerii occidentali au nceput o serie de razboaie sfinte numite cruciade. Doar prima cruciada si-a atins tinta fiind recucerit pentru o vreme Ierusalimul 1186 Rascoala fratilor Petru si Asan n Balcani mpotriva Imperiului Bizantin. Apare cel de-al doilea Tarat Bulgar 1191 Regele maghiar ncepe colonizarea sasilor n Transilvania 1187 Ierusalimul cade si n minile sultanului Saladin. Va urma cruciada a III-a 1197-1207 Ionita Caloian, ajungnd la conducerea Taratului Bulgar si dorind titlul de mparat si un patriarh pentru vlaho-bulgari, ncheie o unire cu Roma n 1204, revocata ulterior 1204 Cruciada a IV-a e deturnata catre Constantinopol. Apare Imperiul Latin (1204-1261), mparatul bizantin si patriarhul se retrag la Niceea 1234 Scrisoarea Papei Grigore IX catre regele maghiar Bela al IV-lea despre existenta n episcopia cumanilor a unor clerici greci care l ncurca pe episcopul catolic 1235 Este recunoscuta Patriarhia bulgara de la Trnovo de catre patriarhul ecumenic; aceasta patriarhie dispare n 1393, cnd e cucerita de turci 1241 Marea invazie tatarasca 1247 Diploma Cavalerilor Ioaniti, n care sunt mentionate formatiunile prestatale dintre Carpati si Dunare 1330 Batalia de la Posada. Basarab I l nvinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou cstignd independenta tarii sale 1347 Dragos e trimis sa nfiinteze o marca de aparare la est de Carpati. Aici e nucleul viitoarei Moldove 1359 Urmasul lui Basarab, Nicolae Alexandru, muta mitropolia de la Vicina la Curtea de Arges, iar Iachint devine primul mitropolit al Tarii Romnesti 1359 Bogdan I fuge din Maramures n Moldova, unde pune bazele statului medieval moldovean 1401 Dupa ndelungi tratative care au nceput cu Petru I Musat, Patriarhia de la Constantinopol recunoaste Mitropolia Moldovei n timpul lui Alexandru cel Bun.

Preview referat Istoria romanilor - cronologie 1.Civilizatia si istoria geto-dacilor -82-44 i.Hr.=Burebista -50-48 i.Hr.=razboiul civil dintre Cezar si Pompei -48=lupta de la Pharsalos -81-96 d.Hr.=Domitian -87=prima batalie de la Tapae;romanii il au in frunte pe Cornelius Fuscus -87-106=Decebal(Diurpaneus) -88=a doua batalie de la Tapae;romanii il au in frunte pe Tettiue Iulianus -89=pacea cu caracter de compromis si avantajoasa pentru daci -96=Domitian este asasinat de liberti -98-117= Marcus Ulpius Traian -25 martie101-102=primul razboi dacic -iarna dintre 101-102=diversiunea moesiana organizata de Decebal

-102=Decebal cere pacea dictata de romani -103-104=este ridicat podul de la Drobeta -105-106=al doilea razboi dacic 2.Etnogeneza romaneasca -sec.I i.Hr.-sec.I d.Hr.=etapa contactelor preliminare -106-271(276)=romanizarea propriu-zisa -271(276)-sec.VII=desavarsirea procesului de romanizare; =retragerea stapanirii romane din Dacia romana 3.Romanii intre sec.IX-XIII -sec.VII=tratatul militar bizantin Strategikon -sec.IX=geografia armeana a lui Moise Chorenoti =cronica turca Oguzname -sec.X=C-tin al VII-lea Porfirogenetul in Despre administrarea imperiului -sec.XI=Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos =Podoaba istoriilor -sec.XII= istoricul bizantin Ioan Kynnamos -sec.XIII=in corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa =cronica notarului anonim al regelui Ungariei Bela al III-lea,Gesta Hungarorum(Faptele Ungurilor) -sec.IX-Xi=Gesta Hungarorum aminteste urmatoarele formatiuni: -voievodatul lui Glad,in Banat,cu centrul la Cuvin -voievidatul lui Gelu,in zona centrala a Transilvaniei-Dabaca -voievodatul lui Menumorut,in Crisana-Biharea -sec.XI=Legenda Sf. Gerard mentioneaza alte doua formatiuni: -voievodatul lui Gyla in centrul Transilvaniei-Balgrad -voievodatul lui Ahtum in Banat -1241-1242=marea invazie mongola Transilvania-1001=Vaik se crestineaza si isi ia numele de Stefan -1111 si 1113=mentionarea in documente a unui Mercurius Princeps Ultrasilvanus reflecta tendinta regalitatii maghiare de a inlocui structurile politice traditionale romanesti -1176=documentele il consemneaza pe Leustachiu -1211=regele Andrei al II-lea a instalat Ordinul Cavalerilor Teutoni in Tara Barsei cu dublu scop: stavilirea invaziei cumanilor si crearea premiselor expansiunii maghiare in tinuturile extracarpatice -Tara Romaneasca-1247=Diploma cavalerilor Ioaniti aminteste cinci formatiuni: -cnezatul lui Farcas in Oltenia -cnezatul lui Ioan in Oltenia -voievodatul lui Seneslau intre Arges si Dambovita -cnezatul lui Litovoi intre Tismana ai Olt -Tara Severinului -1272-1279=Litovoi refuza suzeranitatea maghiara,se infrunta si moare in 1277.Fratele sau Barbat,se vede nevoit sa recunoasca din nou suzeranitatea Ungariei -1291=anihilarea autonomiei Fagarasului de catre regele Andrei al III-lea a coincis cu trecerea muntilor de catre Negru Voda,care intemeiaza statul Tara Romaneasca,avand capitala la Campulung -1310-1352=Basarab I uneste formatiunile statale,refuza sa recunoasca suzeranitatea regelui Ungariei -9-12 noiembrie 1930=Posada -1352-1364=Nicolae Alexandru -1359=Nicolae Alexandru isi ia titlul de domn autocrat si este recunoscuta Mitropolia Tarii Romanesti,dependenta de Patriarhia de la Constantinopol

-1364-1377=Vladislav Vlaicu -1370=Vladislav instituie al doilea scaun mitropolitan la Severin Moldova-1359-1365=Bogdan I -1352-1353=in timpul luptelor impotriva tatarilor cand regalitatea maghiara intemeiaza o marca cu centrul la Baia si inlatura urmasii lui Dragos -1359=Bogdan opune rezistenta lui Balc si inlatura urmasii lui Dragos -1365-1374=Latcu care stabileste raporturi cu papalitatea -1376-1391=Petru Musat bate moneda si infiinteaza Mitropolia Moldovei cu sediul la Suceava -26 septembrie 1387=Musat inaugureaza traditia depunerii juramantului cu credinta fata de regele Poloniei,Vladislav Jagello -1392-1394=Roman I 4.Biserica si Domnia -1222=Bula de Aur -1359=intemeierea mitropoliei de la Arges sub Nicolae Alexandru -1370=intemeierea mitropoliei de la Severin sub Vladislav Vlaicu -1401=recunoasterea Mitropoliei Moldovei sub Alexandru cel Bun 5.Mircea cel Batran(1386-1418) -1388=integreaza Dobrogea -1389=participa la batalia de la Kossovopolje -10 decembrie 1389=la Radom se semneaza un tratat cu regele Poloniei impotriva Ungariei -20 ianuarie1390=tratatul de la Radom este ratificat la Lublin -7 martie 1395=la Brasov se incheie un tratat intre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg -17 mai 1395=lupta de la Rovine -1396=Mircea participa la o cruciada organizata de regele Ungariei -26 septembrie 1396=batalia de la Nicopole -20 iulie 1402=batalia de la Ankara -1413=Mehmed devine sultan -31 ianuarie 1418=Mircea cel Batran moare 6.Alexandru cel Bun(1400-1432) -12 martie 1402=recunoasterea suzeranitatii Poloniei -1410=lupta de la Grunwald -1422=lupta de la Marienburg -15 martie 1412=tratatul de la Lublau -31 decembrie 1432=Alexandru cel Bun moare 7.Iancu de Hunedoara (1441-1456) -18 martie 1442=batalia de la Santimbru -22 martie 1442=batalia de langa Sibiu -2 septembrie 1442=pe raul Ialomita are loc o noua victorie -1443-1444=campania cea lunga -iulie 1444=pacea de la Segedim -10 noiembrie 1444=batalia de la Varna -1445=organizeaza o noua campanie pe Dunare -1446-1453=guvernator al Ungariei -17-19 octombrie 1448=batalia de la Kossovopolje -1453=caderea Constantinopolului -4-21 iulie 1456=asedierea Belgradului -11 august 1456=rapus de ciuma la Zemun,moare

8.Vlad Tepes(1448;1456-1462;1476) -1461-1462=campania de la Dunare,atacand cetatile si orasele turcesti -16-17 iunie 1462=atacu nocturn asupra taberei sultanului -1475=se indreapta catre Transilvania unde este arestat -noiembrie-decembrie 1476=obtine tronul pentru ultima oara,fiind asasinat de boieri 9.Stefan cel Mare(1457-1504) -4 aprilie 1459=tratatul de la Overchelauti -1465=cucereste Chilia -noiembrie 1467=Matei Corvin trece Carpatii pe la Oituz -15-16 decembrie 1467=Baia este atacata -1475=turcii hotarasc sa transforme tara in pasalac -1475=turcii cuceresc cetatile Caffa si Mangop -12 iulie 1475=semneaza tratatul cu Matei Corvin -10 ianuarie 1475=batalia de la Podul Inalt (Vaslui) -26 iulie 1476=batalia de la Valea Alba (Razboieni) -14 iulie 1484=pierderea Chiliei -5 august 1484=pierderea Cetatii Albe -15 septembrie 1485=a depus omagiul de vasalitate regelui polon Cazimir,la Colomeea -16 noiembrie 1485=confruntarea cu turcii de la Catlabuga -6 martie 1486=confruntarea cu turcii de la Scheia -1487=accepta sa plateasca tribut de 2000 de galbeni turcilor -1497=Moldova este atacata de polonezi -26 octombrie 1497=batalia de la Codrii Cosminului -12 iulie 1499=tratatul de la Harlau -2 iulie 1504=Stefan moare bolnav Geto-dacii erau organizati in triburi conduse de sefi militari, regi; Resedinta fiecarui trib era reprezentata de o asezare ortificata; Geto-dacii sunt creatorii unei civilizatii infloritoare in nordul Dunarii, dovedita prin descoperirile constand in unelte, arme, monede, podoabe din aur si argint; Dispuneau de o forta militara remarcabila; -in anul 514 i.Hr., getii din dobrogea au luptat, impotriva lui Darius, imparatul persilor; -in anul 339i.Hr., getii din Dobrogea au luptat, alaturi de coloniile grecesti, impotriva scitilor; -in anul 335 i.Hr., a avut loc expeditia lui Alexandru Cel Mare la nordul Dunarii si confruntarea cu getii. Coloniile grecesti In secolele al VII lea, al VI lea i.Hr., grecii intemeiaza [pe litoralul Marii Negre coloniile Histria, Tomis (Costanta), Callatis (Mamgalia); Coloniile grecesti devin puternice centre economice si culturale; Au relatiii comerciale cu getii si exercita influente in plan economic si cultural, asupra civilizatiei acestora; In plan military getii lupta alaturi de greci impotriva scitilor in anul 339 i.Hr. Contactele geto-dacilor cu lumea mediteraneana Getii intra in legatura cu lumea mediteraneana prin intermediul coloniilor grecesti; Se stabilesc relatii comerciala intense care determina progresul economic al geto-dacilor; Geto-dacii preiau de la greci noi tehnici metalurgice, roata olarului si moneda; Din punct de vedere politic si military, getii sunt aliatii coloniilor grecesti in 339 i.Hr, dar lupta impotriva lui Alexandru Cel Mare in 335 i.Hr. Regalitate si religie/Dacia de la Burebista la Decebal In sec. i.Hr., Burebista (82 i.Hr. 44 i.Hr) creaza regatul dac stapanind toate triburile geto-dace; In aceasta actiune a fost ajutat de mare preot Deceneu; Centrul statului dac se afla in zona Muntilor

Orastiei; In cadrul unei politici externe active, Burebista il invinge pe celti si cucereste apoi toate cetatile grecesti de pe litoralul pontic; Dupa moartea lui Burebista, stapanirea sa se destrama; In Muntii Orastiei ( Sebesului) ramane centrul de putere al geto-dacilor; Relatiile dacilor cu romanii se agraveaza in sec. I d.Hr., in timpul imparatului Domitian; Regale dacilor, Decebal (87-106), invinge in 87 armata romana, dar ulterior este infrant; Decebal incheie pacea cu Domitian si in urma ei Dacia devine regat clientar al Romei, iar Decebal client al Romei, recunoscand dependenta fata de Imperiul Roman in schimbul unor avantaje militare si economice; Confruntarile reincep in timpul imparatului Traian; In 101-102 are loc primul razboi daco-roman, incheiat cu pacea din 102 in conditii foarete grele pentru daci; In anii 105-106 are loc al doilea razboi daco-roman in urma caruia Dacia este cucerita si o parte a ei devine provincie romana. Religia geto-dacilor Geto-dacii au avut o religie politeista (credeau in mai multi zei); Principalele divinitati erau Zamolxis/Zalmoxis, Gebeleizis si un zeu al razboiului. Remarcabile sunt sanctuarele (locuri de cult in care se desfasoara ritualurile) construite la Sarmezegetusa. Integrarea geto-dacilor in lumea romana Dacia devine romana, provincie a imperiului Roman, reprezenta doar o parte din statul dac; Organizata ca provincie imperiala, Dacia era condusa de un legatus augusti Capitala Daciei romane era Ulpia Traiana Sarmizegetusa; Romanizarea-procesul istoric prin care popoarele cucerite de Imperiul Roman au preluat civilizatia si limba Latina-incepe anterior formarii provinciei Dacia; 514 i.e.n.-Expeditia nereusita a regelui persan Darius impotriva scitilor,conflict in care au fost implicati si getii (Herodot). 341 i.e.n.- cucerirea teritoriilor de la sud de Dunare de Filip al II-lea, regele Macedoniei. 335 i.e.n.-campania lui Alexandru Macedon impotriva triburilor geto-dace a tribalilor de la sud de Dunare. 326 i.e.n.-dezastrul campaniei gubernatorului Traciei Zopirion in Stepa getica. 300(292)i.e.n.- conflict armat intre uniunea de triburi geto-daca de sub conducerea lui Dromichaites si regele Traciei Lisimah. 278-218i.e.n-Regatul celtic de la Tylis din Tracia. Cca 200 i.e.n-Luptele uniunii lui Oroles din Moldova de nord si centrala contra bastarnilor. 100 ien-106 e.n-Perioada clasica a societatii geto-dace. 74 i.e.n-Proconsulul Macedoniei C Scribonius Curio atinge linia Dunarii undeva in Banat. 72-71 i.e.n:Guvernatorul macedoniei M. Terentius Varo Lucullus impune oraselor colonii grecesti tratate de alianta. 82(70)-44 i.e.n-Guvernarea lui Burebista. 61 i.e.n-rascoala coloniilor grecesti si a getilor din dobrogea 60 i.e.n-Campaniile lui Burebista impotriva triburilor celtice ale boiilor si tauriscilor 55-52 i.e.nCucerirea de catre burebista a oraselor-colonii grecesti de pe litoralul oraselor colonii grecesti de pe litoralul nord-vestic al Marii Negre. 48 I.e.n:Amestecul lui Burebista in conflictul intern roman dintre Caesar si Pompeius. 44 i.e.n:Asasinarea lui Caesar, asasinarea lui Burebista.

29-27 i.e.n:cucerirea de catre proconsulul Macedoniei M. Licinius Crassus (sprijinit de regele get Roles ) a regatelor din Dobrogea. .8-18 e.n:Exilul poetului roman Ovidius la Tomis. 15 e.n :crearea provinciei romane Moesia. 85/86 e.n Invazia dacilor si a aliatilor lor in Moesia.Guvernatorul Oppius Sabinus este infrant si ucis.Deplasarea imparatului Domitian pe frontul din Moesia. Divizarea Moesiei in Superior si Inferior. 87-106:Guvernarea lui Decebal. 87:Infrangerea expeditiei militare a generalului Cornelius Fuscus. 88:Consulul Tettius Iulianus obtine victoria asupra dacilor in batalia de la Tapae.Ofensiva triburilor marcomane in Pannonia

1000 000 4500 i.e.n epoca pietrei . 1000 000 10 000 i.e.n Paleoliticul . 10/8 000-7500/6500 i.e.n Mezoliticul . 4500/4000-2000/1800i.e.n Neoliticul . 2000/1800-1200/1050i.e.n epoca bronzului . 1200-1050 i.e.n-106 e.n-epoca fierului. 1200/1250i.e.n-650/600 i.e.n prima varsta a fierului(Hallstatt). 650/600 i.e.n. 106 e.n. a II-a varsta a fierului(La Tene). sec.7-9 i.e.n.- pe litoralul Marii negre se fondeaza orasele-colonii grecesti:sud:Trapezus, Sinope,Herakleia Pontica,Bizantinion.vest:Apollonia,Mesembria, Odessos ,Dionisopolis, Histria,Callatis ,Tomis ,Tyras;nord:Olbia,Panticapeon,Phanagorea s.a. sec6 i.e.n. -patrunderea influentelor scitice in spatiul carpato- dunarean 514 i.e.n.-Expeditia nereusita a regelui persan Darius impotriva scitilor,conflict in care au fost implicati si getii (Herodot). 341 i.e.n.- cucerirea teritoriilor de la sud de Dunare de Filip al II-lea, regele Macedoniei. 335 i.e.n.-campania lui Alexandru Macedon impotriva triburilor geto-dace a tribalilor de la sud de Dunare. 326 i.e.n.-dezastrul campaniei gubernatorului Traciei Zopirion in Stepa getica. 300(292)i.e.n.- conflict armat intre uniunea de triburi geto-daca de sub conducerea lui Dromichaites si regele Traciei Lisimah. 278-218i.e.n-Regatul celtic de la Tylis din Tracia. Cca 200 i.e.n-Luptele uniunii lui Oroles din Moldova de nord si centrala contra bastarnilor. 100 ien-106 e.n-Perioada clasica a societatii geto-dace. 74 i.e.n-Proconsulul Macedoniei C Scribonius Curio atinge linia Dunarii undeva in Banat. 72-71 i.e.n:Guvernatorul macedoniei M. Terentius Varo Lucullus impune oraselor colonii grecesti tratate de alianta.

82(70)-44 i.e.n-Guvernarea lui Burebista. 61 i.e.n-rascoala coloniilor grecesti si a getilor din dobrogea 60 i.e.n-Campaniile lui Burebista impotriva triburilor celtice ale boiilor si tauriscilor 55-52 i.e.nCucerirea de catre bur 353y244d ebista a oraselor-colonii grecesti de pe litoralul oraselor colonii grecesti de pe litoralul nord-vestic al Marii Negre. 48 I.e.n:Amestecul lui Burebista in conflictul intern roman dintre Caesar si Pompeius. 44 i.e.n:Asasinarea lui Caesar, asasinarea lui Burebista. 29-27 i.e.n:cucerirea de catre proconsulul Macedoniei M. Licinius Crassus (sprijinit de regele get Roles ) a regatelor din Dobrogea. .8-18 e.n:Exilul poetului roman Ovidius la Tomis. 15 e.n :crearea provinciei romane Moesia. 85/86 e.n Invazia dacilor si a aliatilor lor in Moesia.Guvernatorul Oppius Sabinus este infrant si ucis.Deplasarea imparatului Domitian pe frontul din Moesia.Divizarea Moesiei in Superior si Inferior. 87-106:Guvernarea lui Decebal. 87:Infrangerea expeditiei militare a generalului Cornelius Fuscus. 88:Consulul Tettius Iulianus obtine victoria asupra dacilor in batalia de la Tapae.Ofensiva triburilor marcomane in Pannonia. 89:Incheierea pacii intre Decebal si Domitian.Regele dac se recunoaste clientelar al Romei. 98-117:Guvernarea imparatului romanTraian. 101-102:Primul razboi dacic al imparatului Traian. 101(primavara):Ofensiva armatelor romane in Dacia si victoria lui Traian la Tapae. 101/102 Atacul dacilor si al aliatilor lor in dobrogea.Batalia de la Adamclisi. 102(vara/toamna):Reluarea ofensivei romane in Dacia . 105(primavara): Se incheie constructia podului de piatra peste Dunare la Drobeta condusa de arhitectul Appolondor din Damasc. 105(iunie)-106(vara) Al doilea razboi dacic. 106 , 11 august:Diploma militara de la Porolissum atesta pentru prima data constituirea provinciei romane Dacia. 106-271:Stapanirea romana in Dacia. 107;Triumful de123 de zile a imparatului Traian la Roma. 109:Inaugurarea in Dobrogea la Adamclisi a monumentului Tropaeum Traiani. 113,12 mai:La Roma este inaugurata columna lui Traian, 117-118:Rascoala dacilor de curand supusi si invaziile dacilor liberi,, a iazygilor si a roxolanilor in Dacia 119:Dupa potolirea tulburarilor noul imparat roman Hadrianus (117-138) imparte Dacia in Superior si Inferior. 123-124:A doua impartire administrativa a Daciei(Superior,Inferior,Porolissensis)

168:A treia impartire administrativa a Daciei(Apulensis,Malvensis,Porolissensis) 171:Invazia costobocilor in provinciile romane la sud de Dunare. 245/247:Cele mai puternice razboaie ale carpilor cu imparatul roman Filip Arab. 271-275:Sub presiunea popoarelor migratoare imparatul Aurelianus (270-275) abandoneaza Dacia. 271-376: Continuitatea daco-romana in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic in conditiile dominarii nominale a triburilor germanice ale ostrogotilor. 313:Prin edictul de la Milan imparatul Constantin cel Mare(306-337) recunoaste oficial religia crestina. Sec4:Raspandirea crestinismului in limba latina de factura populara pe teritoriile nord- dunarene. 375:Nimicirea regatului ostrogot si primele invazii ale hunilor. 376-602:Continuitatea daco-romana in conditiile presiunilor popoarelor migratoare (huni,gepizi,avari,longobarzi). secVI(deceniileII-III) Primele incursiuni ale triburilor slavilor vechi(antii si sclavinii) cu aliatii lor protobulgari contra imperiului Romano-Bizantin. SecVI(deceniileVI-VIII) Instaurarea unor triburi slave in spatiul Carpato-dunarean si invaziile lor impotriva Bizantului,.550-551-ele pentru I oara ierneaza la sud de Dunare. 602:frontiera bizantina pe Dunare se prabuseste sub presiunea slavilor,avarilor si altor popoare migratoare. Sec7:migratia triburilor slavilor vechi la sud de Dunare si colonizarea teritoriilor pana la Marea Egee. 679-681:Infrangerea bizantinilor in razboiul cu protobulgarii de sub conducerea hanului Asparuh si recunoasterea primului tarat bulgar. Sec8:putina populatie de origine slava de la nord de dunare este treptat asimilata de populatia protoromana.Procesul de formarea poporului roman si a limbii sale intra in faza definitiva. Sec.VI/secX:Lupta voievodatelor lui Glad ,Gelu,Munumorut impotriva expansiunii maghiare. Sec.11:Conflictele voievozilor transilvaneni Ahtum si Gyla cu regale ungar Stefan I. Sec.12-13:Poemul medieval german pomeneste de ducele Ramuc din tara valaha. 1111:Prima mentiune documentara a principelui transilvanean Mercurius ca reprezentant al regelui ungar. 1211:Invitarea in Tara Barsei a cavalerilor teutoni. 1222Regele Ungariei Andrei al III-lea acorda nobilimii Bula de Aur. 1234:Mentionarea romanilor in bula Papei de la Roma Grigore al 11-lea. 1241 Marea invazia tataro-mongola. 1247:Diploma Ioanitilor confirma prezenta formatiunilor politice romnesti la sud de Carpati in frunte cu Litovoi, Seneslau ,Ioan si Farcas. 1277/1279:conflictul dintre Litovoi si regele ungar Ladislau al4-lea. 1310-1352:Domnia lui Basarab I.

1330:Campania regelui ungar Carol Robert in Transilvania.9-12 noiembrie-batalia de la Posada. 1352-1364:Domnia lui Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I. 1359-Voievodul din Maramures,Bogdan, trece in Moldova,il alunga pe Balc si este recunoscut de populatia locala ca domn si voievod/(1358-1365). 1359:recunoasterea Mitropoliei Tarii Romanesti. 1364-1377 Domnia lui VladislavI(Vlaicu-Voda,). 1365-1374:Domnia lui Latcu, urmasul lui Bogdan . 1375-1391:Domnia lui Petru I Musat.. 1386-1418:Domnia lui Mircea cel Batran. 1387,1388:Petru I recunoaste suzeranitatea regelui polon Vladislav al III lea Jagello si-i acorda un imprumut de 3000 ruble. 1388:Prima mentiune a orasului cetate Suceava drept capitala a Moldovei. 1389:Batalia de la Cosovopolie,infrangerea despotului Serbiei Lazar. 1394:Batalia de la Rovine. 1395:Tratatul antiotoman incheiat intre Mircea cel Batran si regele Sigismund. 1396:Cruciada de la Nicopole. 1399-1432:Domnia lui Alexandru cel Bun. 1401:Patriarhul de la Constantinopol recunoaste pe Iosif Mitropolit al Moldovei . 1402:Alexandru cel Bun recunoaste suzeranitatea regelui polon Vladislav al doilea Jagello. 1402:Batalia de la Ankara.Ostile lui Tamerlan il infrang pe Baiazid. 1410:Batalia de la Grunwald. 1412:Tratatul polono-ungar de la Lublin. 1415:Mircea accepta plata tributului turcilor ca semn de rascumparare a pacii. 1420:Primul atac al turcilor asupra Moldovei. 1426:Alexandru cel Bun reintoarce Chilia. 1430-1431:Conflictul moldo-polon si aderarea lui Alexandru la ducele Lituaniei Svidrigiello. 1433-1457:Lupte interne intre pretendenti la tronul Moldovei. 1437-1438:Rascoala taranilor din Transilvania(Bobalna). 1441:Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei. 1442:Batalia de la Santimbru.Infrangerea lui Iancu peste o saptamana este transformata in victorie. 1443-1444:Campania cea lunga a lui Iancu de Hunedoara.Semnarea tratatului de pace pe un termen de 10 ani. Batalia de la Varna. 1446:Iancu de Hunedoara devine guvernator al Transilvaniei. 1451:Uciderea domnului Moldovei Bogdan al II-lea de catre fratele sau Petru Aron. 1453:Cucerirea Constantinopolului de catre turci.Caderea Imperiului Bizantin. 1456:Victoria de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara.

1456-1462(1476):Domnia lui Vlad Tepes. 1457:Expeditiile lui Tepes in Ardeal. 1457-1504:Domnia lui Stefan cel Mare 1458-1590:Guvernarea in Ungaria a lui Matei Corvin,fiul lui Iancu. 1459:Stefan se recunoaste vasal al lui Cazimir al IV-lea,regele polon. 1461-1462:Refuzul lui Tepes de a plati tribut si campania la sud de Dunare Invazia lui Mahomed in Tara Romaneasca 1462:Primul atac al lui Stefan cel Mare asupra Chiliei. 1463:Cetatea Hotin este reintoarsa Moldovei de catre polonezi. 1465:Stefan cucereste cetatea Chilia. 1467:Campania regelui ungar Matei Corvin in Moldova.Batalia de la Baia. 1469:Pedepsirea lui Petru Aron. 1470:Batalia de la Lipnic.Victoria lui Stefan asupra tatarilor. 1471-1473:Luptele dintre Stefan cel Mare si Radu cel Frumos,Inscaunarea lui Laiota Basarab. 1475(10ian.)Batalia de la Vaslui(Podul Inalt) 1475:Tratatul antiotoman moldo-ungar. 1476(26 iul.)Batalia de la Valea Alba(Razboieni). 1476:Reinscaunarea si uciderea lui Vlad Tepes. 1484:Cucerirea de catre turci a Chiliei si Cetatii Albe. 1489:Tratatul de pace moldo-turc si plata tributului de 3000 galbeni. 1495-1508:domnia lui Radu cel Mare in Tara Romaneasca. 1497: campania polona de sub conducerea lui Ioan Albert.Victoria lui Stefan cel Mare in batalia din Codrii Cosminului. 1498:Campania lui Stefan cel Mare in Polonia. 1499 Tratatul de pace moldo-polon.

Perioada antica Tracii Geto-dacii Cetatile geto-dace Regatele getilor Statul Dacia Influenta romana in spatiul Carpato-Nistrean Surse Cronologie

Ilustratii Cele mai vechi triburi cunoscute dupa izvoarele scrise in spatiul Carpato-Nistrean sunt tracii - cei mai indepartati stramosi ai romanilor. Tracii. Neamul tracilor era de origine indo-europeana si facea parte din sirul celor mai vechi popoare din Europa. Pentru prima data, tracii sunt mentionati de catre Homer in nemuritorul poem "Iliada" la sfarsitul mileniului II a.Chr. Conform datelor arheologice insa, civilizatia tracica este atestata incepand cu secolele XVIII-XVI a.Chr. Tracii erau un popor cu o cultura deosebita. Din timpurile stravechi ei erau slaviti drept oameni iubitori de poezie, cantec, dans, a diferitor stiinte etc. Poezia traca, in rand cu cantecul si dansul au influentat substantial inceputurile poeziei elene si au determinat aparitia teatrului. Influenta traca asupra civilizatiei grecesti este consemnata de mitologia antica, care ii considera drept intemeietori ai poeziei grecesti pe Musaios, Orfeu, Linos si Tamiris, toti de origine traca. Conform "Istoriei" lui Herodot, tracii reprezentau unul dintre cele mai numeroase popoare din antichitate. Civilizatia tracilor ocupa spatiul carpato-balcano-ponic, avand drept axa centrala fluviul Dunarea. Mediul geografic a determinat impartirea lumii trace in doua grupari mari: tracii de sud si tracii de nord. Geto-dacii. Dintre tracii de nord cele mai dezvoltate sau dovedit a fi triburile getilor si dacilor. Numele acestor doua triburi cu timpul au devenit generice pentru toti tracii de nord. Denumirea de geti era folosita, de regula, de catre greci, iar cea de daci de catre romani. Pe parcursul secolelor VII i.e.n. aceste semintii au reusit sa-i stranga in jurul lor pe toti tracii septentrionali, formand statul Dacia, care a fost cel mai mare stat al tracilor din toate vremurile. Geto-dacii din punct de vedere etno-lingvistic reprezentau un popor unitar, care vorbea aceeasi limba, avea aceeasi provenienta, aceleasi obiceiuri si credea in aceleasi zeitati. Limba geto-dacilor se deosebea de limba tracilor de sud, constituind, cel putin, un dialect aparte. Din limba geto-dacilor la etapa contemporana s-au pastrat cateva sute de denumiri de localitati (toponime), mai mult de 30 denumiri de rauri (hidronime), circa 1150 antroponime si 160 cuvinte folosite in vorbirea curenta. Virtutile geto-dacilor. Geto-dacii, dupa cum remarcau insasi autorii antici, reprezentau un popor cu calitati morale inalte si virtuti deosebite. Ei erau cinstiti, curajosi, iubitori de libertate. Aceste caracteristici ale geto-dacilor erau cunoscute departe de hotarele Daciei, inclusiv in Grecia si Roma. In acest context, parintele istoriei Herodot i-a numit pe geti "cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci". Aceste calitati, cu o deosebita putere s-au manifestat in diferite perioade ale istoriei getodace: in sec. VI a.Chr. in luptele cu regele Darius I al Persiei, in sec. IV-III in luptele cu regele macedonean Lisimah, iar in sec. I a.Chr. - sec. II p.Chr. in luptele contra expansiunii romane cand geto-dacii au demonstrat un sacrificu enorm, care in final a fost invesnicit chiar de catre invingatori prin doua monumente impresionante ale antichitatii: Tropaeum Traini si Columna lui Traian. Cetatile geto-dace. Asezarile geto-dace erau de doua tipuri: asezari nefortificate si asezari fortificate - cetati, cele din urma fiind nominalizate de catre bastinasi DAVE. In secolele VI-III i.e.n. cele mai multe cetati geto-dacice se aflau in partea centrala si de nord a spatiului Carpato-Nistrean. In aceasta regiune sant cunoscute peste 160 cetati geto-dacice. O buna parte din aceste fortificatii se afla de-a lungul raului Nistru, inclusiv pe malul stang. Cele mai cunoscute cetati geto-dacice din acest spatiu sunt: Cotnari-Catalina (jud. Iasi, Rom.), Stancesti (jud. Botosani, Rom.), Brad, Racatau (jud. Bacau, Rom.), Poiana (jud. Galati, Rom.), Rudi, Iorjnita (jud. Soroca, RM), Rascov, Caterinovca, Cunicea, (jud. Dubasari, RM), Saharna, Mateuti, Butuceni, Trebujeni-Potarca (jud. Orhei, RM), Hansca (jud. Lapusna, RM), Orlovca (reg. Reni, Ucr.) etc. Incepand cu secolul II i.e.n. cetatile geto-dacice se concentreaza in muntii Carpati. O importanta deosebita in secolul I i.e.n. au avut-o cetatile din Carpatii de sud-vest, din munti Orastiei (jud. Hunedoara). Aici se gasea un mare centru militaro-politic si religios, alcatuit din capitala Daciei, Sarmizegetusa si o serie de fortificatii, cum sunt cele de Costesti, Blidaru, Piatra-Rosie, Banita,

Capalna etc. Acest centru la inceputul erei noastre a reprezentat inima Daciei unde au carmuit cei mai de seama regi. In lucrarile autorilor greci si romani au fost pomenite cateva zeci de cetati geto-dacice, printre care: Clepidava, Mettonium - in regiunea Nistrului superior, Petrodava, Piroboridava - in bazinul Siretului, Sucidava, Buridava, Pelendava, Ramidava - in Muntenia, Cumidava - in Carpati etc. Regatele getilor. Incepand cu mijlocul mileniului I a.Chr. la triburile geto-dace, in urma procesului de descompunere a relatiilor gentilice, apar formatiuni politice desemnate de catre autorii antici drept regate. Regatele geto-dace uneau unul sau cateva triburi conduse de un rege, numit de catre greci basileu. . Cel mai vechi regat getic cunoscuta dupa surse scrise poate fi considerata formatiunea militaropolitica a getilor de la gurile Dunarii, care pe la anul 514 a.Chr. a opus o rezistenta darza regelui Persiei Darius I, care trecea prin zona spre Scitia din nordul Marii Negre. Datele arheologice demonstreaza, ca in sec. IV-III a.Chr., la rasarit si la sud de Carpati existau un sir de formatiuni militaro-politice, care inglobau zeci de asezari fortificate. Deosebit de impresionante sunt cetatile getice de la rasarit de Carpati, care in multe cazuri se caracterizeaza prin dimensiuni enorme si multiple valuri de aparare. Despre locul si rolul formatiunilor getice marturisesc unele informatii scrise parvenite de la autorii antici. In acest context, un puternic regat getic aflat la gurile Dunarii pe la anul 339 a.Chr. este pomenit in contextul luptelor cu regele scitilor Ateas. Inceputul domniei lui Alexandru Macedon in anul 335 a.Chr. era marcat prin invadarea teritoriului unei formatiuni getice din stanga Dunarii. Pe la anul 327 a.Chr. in sudul spatiului Pruto-Nistrean getii s-au remarcat prin distrugerea unei armate macedonene alcatuita din 10 mii de ostasi sub conducerea generalului Zopirion. Cea mai remarcabila formatiune getica din perioada elenistica a fost Regatul condus Dromichaites, care ocupa spatii vaste la rasarit si sud de Carpati. In anii 300-292 a.Chr. Dromichaites ii invinge in doua razboaie consecutive pe macedoneni si il captureaza in prizonierat chiar pe regele Lisimah, unul dintre cei mai puternici carmuitori ai lumii elenistice. In contextul acestor evenimente, autorii antici Diodor din Sicilia, Strabon, etc. au remarcat moralitatea inalta a lumii getice, dorinta acestora de a duce un mod de viata pasnic si de a avea relatii bune cu vecinii. Statul Dacia. La inceputul sec. I a.Chr. pe timpul regelui Burebista (82-44 a.Chr.), triburile getodace au fost unificate sub o singura putere, formand staul Dacia cu capitala la Sarmizegetusa. In perioada respectiva Dacia a atins o intindere maximala, ingloband toate triburile geto-dace din nordul si sudul Dunarii, de la Muntii Balcani pana la muntii Tatra gurile Bugului. In perioada lui Burebista, Dacia devine un rival foarte serios al Romei, din care cauza staul roman a fost obligat sasi schimbe prioritatile politicii externe si sa declanseze o expansiune deschisa contra dacilor. Cu concursul roman, dupa moartea lui Burebista, Dacia s-a dezmembrat in cateva regate separate. Dupa datele lui Starbon la inceput existau patru regate dacice, iar in timpul lui Octavian August, numarul lor crescuse la cinci regate. Ce-a mai importanta formatiune politica dacica in a doua jumatate a sec. I a.Chr. - sec. I p.Chr. era regatul din spatiul intracarpatic cu centru politic si religios la Sarmizegetusa, unde au carmuit ilustrii regi Deceneu, Comosicus, Scorilo, Duras si Decebal. In a doua jumatate a sec. I p.Chr. Dacia a fost reunificata sub o singura autoritate, iar spre sfarsitul aceluiasi secol atinge apogeul dezvoltarii sale, transformandu-se in cel mai puternic oponent al Romei. Cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman. In a doua jumatate a sec. I p.Chr. Imperiul Roman, tinand cont de puterea crescanda a dacilor a fost nevoit sa-si schimbe politica fata de Dacia, ca sa imbine in continuare mecanismele diplomatice cu politica fortei. Drept rezultat al acestei politici sunt cele trei razboaie sangeroase de la sfarsitul sec. I - inceputul sec. II. Primul razboi a fost purtat de imparatul Domician in anii 85-89, iar celelalte doua de catre imparatul Traian in anii 101-102 si

105-106. Apararea eroica a dacilor condusi de catre regele Decebal s-a finalizat cu infrangerea totala a dacilor si includerea Daciei in sistemul imperiului roman. Ce-a mai mare parte din teritoriul dacic a fost inclus in Imperiului Roman in componenta a doua provincii: Dacia (teritoriile Transilvaniei, Banatului, Olteniei) si Moesia Inferior (Dobrogea si sudul Moldovei). Influenta romana in spatiul Carpato-Nistrean. Teritoriul de la est de Carpati a constituit in sec. II-IV un spatiu intermediar dintre Imperiul Roman si restul lumii barbare. Aceste regiuni erau supravegheate de catre romani si incadrate efectiv in sistemul sau economic. Spatiul CarpatoNistrean era divizat in multiple formatiuni politice, carmuite de catre sefi locali - "prieteni si ai aliati ai poporului roman", care erau sustinute financiar de catre autoritatile romane. Civilizatia romana a patruns adanc in mediul dacic liber, din care cauza cultura materiala si spirituala din aceasta regiune practic a capatat un caracter provincial roman. Un indice serios care indica asupra prezentei romane in aceste tinuturi il reprezinta multiplele tezaure monetare romane din sec. II-III, care nu sunt altceva decat parti din asa-zisele "stipendii" romane platite conducatorilor locali pentru serviciile aduse Imperiului Roman. O importanta capitala pentru spatiile dacice libere in perspectiva unei incadrari reale in sistemul civilizatiei romane l-a constituit religia crestina, care in sec. III-IV era adoptata masiv de catre populatia locala din tinutul extracarpatic. Valurile lui Traian. In partea de sud a spatiului Carpato-Nistrean, pentru protejarea provinciei Moesia Inferior, in apropierea Dunarii de Jos, romanii au construit un puternic sistem de fortificatii, alcatuite din valuri de pamant, nominalizate de catre populatia bastinasa drept Valurile lui Traian. Aceste sisteme fortificate au fost construite in regiunea de stepa, de la curbura de sud-est a Carpatilor spre raul Prut, iar de aici spre raul Tiras si Marea Neagra. Printre aceste fortificatii se evidentiaza doua sisteme grandioase: Valul de Jos al lui Traian (vadul lui Isac-Bolgrad-lacul Catlabuga) si Valul de Sus al lui Traian (Leova-Tighina), cu o lungime de 124-136 km. Surse: " Tot asa e, Charmides, si cu descintecul nostru. L-am deprins acolo in tabara de la un thrac, unul dintre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice ca stapinesc mestesugul de a te face nemuritor. Si spunea thracul acesta ca medicii helleni pe buna dreptate iau seama la cele pe care tocmai le pomeneam; numai ca Zalmoxis, adauga el, rgele nostru, care e zeu, arata ca dupa cum nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara sa vindecam capul, ori capul fara sa sinem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi insanatosit fara suflet. Aceasta e pricina pentru care medicii helleni nu izbutesc sa vindece cele mai multe boli: ei nu se ridica pina la intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca, iar daca acestuia nu-i merge bine, nici partea nu se poate insanptosi". Platon, (427-347 B.C,), filosof si poet helen, a scris despre gindirea getilor in lucrarea Charmides. " Lasind la o parte trecurul indepartat al getilor, intimplarile din vremea noastra sunt urmatoarele: ajungind in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atit de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incit, in citiva ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani". Strabon, (63 B.C. - 21 A.D.), istoric si geograf grec, a scris despre geto-daci in lucrarea sa Geografia. " Cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor a fost cel impotriva dacilor, asupra carora, in vremea aceea, domnea Decebal foarte priceput la planurile de razboi si iscusit la infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbinda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infringere. Din aceasta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani". Dio Cassius, (c. 155-236 A.D.), istoric grec si om politic roman, scrie despre razboaiele daco-romane in lucrarea sa Istoria Romana in 80 de carti. Cronologie:

c. 800-450/350 B.C. - the first Iron Age (Hallstatt). Gradual formation of the Geto-dacian tribes amongst the Tracians 6th century - patrunderea influentelor scitice in regiunile carpato-dunarene c. 450/350 - 106 - the second Iron Age (Latene) 7-6 centuries B.C. - the establish of the colonies of Histria, Tomis and Callatis by the Greek on the western shores of the Black Sea. Marfurile si monedele grecesti patrund adinc in teritoriile geto-dace de-a lungul riurilor: Dunare, Siret, Prut, Nistru, etc. 514 B.C. - the Getae are mentioned for the first time in written sources by Herodotus, in connec-tion with the expedition of the Persian King Darius I (521-486 B.C.) north of the Danube 340/339 B.C. - an alliance is concluded between the Getae and the Macedonians to drive the Scythians from Dobrogea, consecrated by the marriage of Meda, the daughter of the Getic King Co-thelas, to Philip II of Macedon 335 B.C. - the Getae are mentioned in connection with the campaign of Alexander the Great in the Danube region 326 B.C - campania guvernatorului Traciei, Zopirion, impotriva Olbiei sufera esec undeva in "stepa getica" la nordul Dunarii 300-292 B.C. - conflictul intre uniunea de triburi geto-dace conduse de Dromichaites si regele tra-ciei Lysimachos, din care invigator iese regele getilor c. 200 B.C. - patrunderea bastarnilor, populatie de origine germanica, in Moldova de nord si centrala c. 100 B.C. - 106 A.D. - perioada de maxima dezvoltare a culturii geto-dace, perioada clasica a civilizatiei geto-dace 82/70-44 B.C. - the reign of King Burebista who unites the Geto-Dacian tribes A.D. 9-18 - the Roman poet Ovidius is exiled to the city of Tomis on the Black Sea by the Roman Emperor Augustus 87-106 - the reign of King Decebal in Dacia

Etnogeneza romanilorAutor: Gh. Postica 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Generalitati Romanizarea geto-dacilor Formarea poporului roman si a limbii romane Societatea veche romaneasca Surse Cronologie Ilustratii

I. GeneralitatiLa sfarsitul antichitatii, inceputul evului mediu, in spatiul carpato-balcanic in rezultatul evolutiei istorice s-a format un etnos nou - poporul roman. Poporul roman apartine de marele grup etnolingvistic indoeuropean, fiind unul dintre cele mai vechi neamuri din Europa, care locuieste in spatiul sau de geneza de peste doua milenii. Romanii reprezinta un popor de origine daco-romana, format in rezultatul simbiozei traco-geto-dacilor cu romanii. In perioada medievala timpurie, la elementele etnolingvistice de baza s-au adaugat si influente venite din partea unor neamuri migratoare, in special din partea slavilor vechi. In cazul romanilor, slavii, au jucat acelasi rol ca si germanii in cazul popoarelor romanice occidentale, dat fiind ca au imprimat etnosului romanesc o coloratura specifica. Limba romana reprezinta un idiom romanic, care isi trage originea din vechea latina. Fiind o

limba romanica de rasarit, limba romana, apartine in acelasi timp de marele grup al limbilor neolatine din care mai fac parte italiana, franceza, spaniola si portugheza. Dintre toate acestea, limba romana, datorita conditiilor specifice de evoluare, a conservat cele mai multe elemente arhaice, din care cauza anume ea, in raport cu alte limbi neolatine, se gaseste in cea mai apropiata relatie cu latina antica. In acelasi timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba romana este unitara in tot spatiul etnic romanesc, fara a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al romanilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor si "nyme" - nume) se gaseste in legatura directa cu numele vechilor romani. Etnonimul Roman reprezenta o forma lingvistica evoluata a etnonimului Romanus. In acest context, romanii reprezinta unicul popor neolatin care si-a pastrat numele de origine pana la etapa actuala. In perioada medievala, strainii, iau desemnat pe romani prin aloetnonimul (alt etnonim) Vlah (Blah, Olah, Voloh, etc.). Constiinta etnica a romanilor, care se gaseste in legatura stransa cu limba si numele etnic, a pastrat in toate timpurile amintirea descendentei neamului de la vechii romani. In cadrul marelui ocean al neamurilor migratoare din Europa de sud-est romanii reprezentau unicul popor de origine romana, care in opozitie cu migratorii se concepeau pe sine drept urmasi ai slavitei Rome si respectiv succesori a unei civilizatii stralucite. Spatiul etnogenezei romanilor a cuprins teritorii intinse din Europa de sud-est, care corespundeau pamanturilor tracilor de nord (geto-dacilor) si partial ale tracilor de sud, care se intindea de la Campia panonica pana in Transnistria si de la Carpatii nordici pana in partea centrala a muntilor Balcani. Spatiul de etnogeneza al romanilor avea drept axa centrala bazinul Dunarii de Mijloc si de Jos, limitat de doua cetati naturale uriase formate din muntii Carpati si Balcani. In epoca migratiunilor, spatiul etnogenezei poporului roman s-a restrans la teritoriul Carpato-DanubianoNistrean. Timpul etnogenezei romanilor reprezinta o perioada indelungata de restructurari etnoculturale, lingvistice si spirituale, desfasurate pe parcursul a circa 900 ani, avand drept limita inferioara sec. II-I a.Chr. si limita superioara sec. VII-VIII p.Chr. Procesul etnogenezei romanilor s-a inceput din momentul declansarii expansiunii civilizatiei romane in Dacia si s-a sfarsit odata cu consolidarea daco-romanilor pe o baza etnolingvistica calitativ noua. Factorii etnogenezei reprezinta elemente care determinata caracterul noului popor. In dependenta de conditiile istorice pot fi evidentiati diferiti factori ai etnogenezei. In cazul etnogenezei romanilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natura spirituala: romanitatea si crestinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului roman, limba si constiinta lui nationala. Prin factorul roman, poporul roman a devenit un etnos romanofon. Crestinismul a determinat mentalitatea romanica a neamului romanesc, spiritualitatea, unitatea si continuitatea lui in conditiile migratiunii popoarelor. Prin crestinism romanii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calitati care in mare masura au contribuit la pastrarea fiintei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezinta conditiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a romanilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizatia traco-geto-daca, care servit drept teren al etnogenezei romanilor. A doua premisa a rezultat din incadrarea traco-geto-dacilor in sec. VII-II a.Chr. in sistema valorilor antice grecesti. Cea de-a treia premisa a etnogenezei romanilor a fost integrarea geto-dacilor in sec. I a.Chr. - sec. IV p.Chr. in cadrul civilizatiei antice de tip roman. Civilizatia traco-geto-daca a constituit materialul primar al etnogenezei romanilor. Influentele eline au format conditiile necesare pentru distantarea traco-getodacilor de lumea barbara si apropierea lor de valorile civilizatiei antice. In fine, includerea tracogeto-dacilor in sistema civilizatiei romane a creat cele mai favorabile conditii pentru desfasurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor si de constituire a unei noi etnii. Etapele etnogenezei ilustreaza fazele de constituire a noului etnos Procesul etnogenezei romanilor cuprinde doua etape de baza: 1. etapa primara (sec.II-I a.Chr. - sec.V p.Chr.) cand se formeaza comunitatea romanica de rasarit (daco-romanii) 2. etapa finala (sec. VI-VIII) cand se constituie poporul roman propriu-zis.

II. Romanizarea geto-dacilorEsenta romanizarii. Romanizarea reprezenta procesul asimilarii de catre imperiul roman a unor popoare antice, inclusiv a traco-geto-dacilor. Romanizarea traco-geto-dacilor a insemnat imbinarea civilizatiei romane cu civilizatia autohtona din spatiul carpato-balcanic, preluarea de catre bastinasi a culturii de tip roman, a structurilor sociale, economice, spirituale romane si a limbii latine ca mijloc de comunicare. Romanizarea a cuprins doua faze consecutive: asimilarea economico-culturala si asimilarea lingvistico-spirituala. Procesul romanizarii traco-geto-dacilor a avut o durata cronologica destul de mare si o raspandire teritoriala foarte larga. Timpul romanizarii cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. si sec. IV-V p.Chr., iar spatiul romanizarii include intregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi si jumatatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un sir de premise favorabile, printre care se evidentiaza: originea comuna, indo-europeana, a traco-geto-dacilor si a romanilor; includerea traco-geto-dacilor in sistema relatiilor de tip antic prin intermediul lumii grecesti; gradul relativ inalt de dezvoltare al civilizatiei traco-geto-dace; gradul inalt de compatibilitate dintre civilizatia traco-geto-daca si cea romana. Caile romanizarii. Fenomenul romanizarii a decurs pe doua cai de baza: oficiala si populara. Calea oficiala a romanizarii reprezenta politica de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populara a romanizarii reprezenta procesul de implementare a civilizatiei romane, inclusiv a limbii latine, in mediul traco-geto-dacic. Focarele romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a derulat concomitent prin intermediul mai multor focare din provinciile romane Dacia, Moesia Inferior, Moesia Superior, etc., care reprezentau nuclee de iradiere a civilizatiei romane: orase si targuri romane, asezari rurale de tip roman, tabere militare romane, asezari civile daco-romane, centre economice, centre administrative romane, centre religioase romane, scoli romane, etc. Factorii romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorita unor factori, care in dependenta de timp, spatiu si alte conditii au contribuit la asimilarea relativ rapida a traco-getodacilor. Printre factorii de baza ai romanizarii traco-geto-dacilor pot fi evidentiati urmatorii: limba latina, colonizarea romana, armata romana, institutia cetateniei romane, dreptul roman, sistema administrativa provinciala, cultele religioase romane, religia crestina, casatoriile mixte dacoromane, educatia de tip roman, valorile culturale si morale romane, urbanizarea, asezarile rurale romane, relatiile economico-comerciale, sistemele de aliante cu dacii liberi, limesul dacic, etc. Factorii hotaratori ai romanizarii au fost limba latina si crestinismul. Etapele romanizarii. Procesul romanizarii s-a desfasurat in trei etape de baza: etapa preliminara din sec.II-I a.Chr. - 106 p.Chr., etapa decisiva din perioadei de existenta a provinciei Dacia intre anii 106-275 p.Chr. si etapa finala din perioada antica tarzie, de la retragerea administratiei romane din provincia Dacia in anul 275 pana la definitivarea procesului de formare a comunitatii dacoromane, in sec. V. Procesul romanizarii geto-dacilor. In procesul romanizarii a fost antrenat tot spatiul geto-dacic, atat regiunile incluse in cadrul provinciilor romane (Dacia, Moesia Inferior, Scithia Minor, etc.) cat si regiunile dacilor liberi, ramase in afara limesului roman. Colonizarea provinciilor dunarene a reprezentat un factor esential al romanizarii geto-dacilor. Acest proces in Dacia s-a desfasurat oficial, cu participarea intregului aparat de stat. Procesul colonizarii masive si organizate a Daciei a fost declansat de catre imparatul Traianus si continuat cu aceiasi ravna de urmasii sai. Colonistii, dupa informatiile unor autori antici, au fost adusi in Dacia pentru "a popula orase si a cultiva ogoare". Colonistii romani au creat in Dacia centre economice si religioase, au adus aici limba latina si spiritualitatea romana, s-au infiltrat in mediul autohton, au creat familii mixte daco-romane, au contribuit direct la atragerea geto-dacilor in sistema de valori romane si in fine la romanizarea lor. Orasele din provinciile dunarene (Ulpia Traiana, Apullum, Napoca, Potaisa, Drobeta, Dierna, Tropaeum Traiani, Noviodunum, etc.) erau cele mai efective nuclee de iradiere a romanizarii romane, constituind retele inchegate si bine organizate. In cadrul oraselor romane erau concentrate

majoritatea institutiilor purtatoare a procesului de romanizare, care reprezentau in acelasi timp factori fundamentali ai romanizarii: administratia, instantele judiciare, marile centre religioase, teatre, scoli, congregatii mestesugaresti, etc. Tabere militare romane au reprezentat un alt nucleu important al romanizarii. Teritoriile provinciilor Dacia si Scithiei Minor erau impanzite cu tabere militare romane de tip castrum si castella si asezari civile ale familiilor ostasilor romani de tip canabae. Limba latina a reprezentat principalul factor al romanizarii. Raspandirea rapida a limbii latine printre daci s-a datorat faptului ca latina era unicul mijloc de comunicare in administratie, in instante judiciare, in unitati militare, in relatiile comerciale, in centrele religioase, in educatie, etc. Institutia cetateniei romane a reprezentat unul dintre cele mai efective instrumente ale romanizarii, dat fiind ca titlul de cetatean al Romei deschidea numeroase drepturi de ordin social, economic, politic, etc. Semnarea de catre imparatul Caracala a decretului din anul 212 privind acordarea cetateniei romane tuturor oamenilor liberi din imperiul roman, inclusiv populatiei dacice a reprezentat un eveniment crucial pentru procesul de romanizare a populatiei autohtone din Dacia. Cel mai important factor a romanizarii geto-dacilor din perioada de dupa anul 275 a fost religia crestina, care patrunde la nordul Dunarii in mod sporadic inca in timpul stapanirii romane. Dar pe o scara mai larga noua religie se raspandeste aici in prima jumatate a secolului al IV-lea d.Chr. Crestinarea masiva a daco-romanilor a sporit in secolele IV-V prin activitatea unor misionari, inclusiv a episcopilor Ulfila, Martin, Audias, etc. Unii dintre ei fiind executati au devenit martiri pentru crestini. Prin intermediul crestinismului din limba latina au patruns in limba romana principalii termeni crestini: Dumnezeu (Domine Deus), crestin (Christianus), cruce (Crux, Cruis), duminica (Dies Dominica), pacat (pecatum), rugaciune (rogatio) s.a.

III. Formarea poporului roman si a limbii romaneImpactul migratorilor asupra etnogenezei romanilor. Procesul etnogenezei romanilor s-a desfasurat in conditiile Marii Migratii a Popoarelor, care in spatiul Carpato-Danubian spre deosebire de alte regiuni ale Europei a durat o perioada de peste o mie de ani. Migratiunea popoarelor si etnogeneza romanilor au rprezentat fenomene paralele, cu anumite tangente mai mult sau mai putin pronuntate. Perindarea prin spatiul Carpato-Danubian a multiplelor popoare migratoare (sarmati, goti, huni, slavi, gepizi, avari, bulgari, unguri, pecenegi, uzi, cumani, etc.) a generat interferente etnoculturale, care au lasat amprente si asupra procesului etnogenezei romanilor. Dintre toate poarele migratore numai slavii au reusit sa influenteze partial procesul etnogenezei romanilor, fara insa ai schimba esenta. Rolul slavilor in etnogeneza romanilor. Populatia slava veche a migrat in spatiul CarpatoDunarean in sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi in Balcani, a avut drept consecinta divizarea lumii romanice orientale in doua parti distincte: romanici nord-danubieni si romanici sud-dunareni. Romanicii nord-dunareni (daco-romanii), in secolele urmatoare vor supravietui in valtoarea migratiunilor, ii vor asimila pe slavii ramasi in regiunea Carpato-Danubiano-Nistrean si vor sfarsi cu formarea unei etnii noi, a poporului roman. In acelasi timp, romanicii sud-dunareni se vor pierde in cea mai mare parte in masa slavilor si vor pastra doar unele insule izolate in diferite regiuni ale peninsulei Balcanice. Finalizarea etnogenezei romanilor. In sec. VII-VIII, in conditiile presiunii tot mai puternice din partea diferitor popoare migratore, la nord de Dunare are loc un proces de generalizare etnoculturala si etnolingvistica a populatiei romanice. In acest context se finalizeaza procesul etnogenezei si profilarii poporului roman, popor nou cu trasaturi distincte si originale. Aparitia limbii romane. Odata cu incheierea etnogenezei s-a finalizat si procesul formarii limbii romane, care a parcurs practic aceleasi etape si a cuprins aceiasi durata de timp. Limba romana s-a format din latina populara (vulgara) raspandita in provinciile romane dunarene si preluata de catre traco-geto-daci. In sec. IV-VI latina populara din regiunile dunarene a evoluat pe fundalul lingvistic autohton si s-a transformat in final intr-o limba romanica deosebita - romana. Limba romana dupa caracterul sau este o limba romanica sau neolatina, pastrand din fondul lingvistic traco-geto-dacic

circa 160 cuvinte.

IV. Societatea veche romaneascaIn perioada medievala timpurie, romanii, duceau un mod de viata sedentar, fiind legati puternic de pamantul stramosesc. Ei locuiau in cadrul unor asezari rurale. Satul reprezenta locul unde se concentra viata romaneasca si se conservau traditiile etnolingvistice si etnoculturale. In vremurile pasnice romanii se extindeau in largul stepei, iar in cele razboinice se concentrau in regiunile de deal, de codru si la munte. Pe parcursul perioadei migartiilor, padurile si muntii, au reprezentat factorii de baza in ocrotirea poporului roman. Civilizatia veche romaneasca purta un caracter profund rural. In comparatie cu civilizatiile agrourbane din Europa Occidentala, civilizatia veche romaneasca s-a constituit ca o civilizatie pur agrara, o civilizatie taraneasca, o civilizatie a obstilor satesti alcatuite din tarani liberi, care au format uniuni de obsti, sau tari, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale romanesti. Surse "Traian i-a invins pe dacii lui Decebal si a transformat in provincie romana teritoriul Daciei de dincolo de Dunare; aceasta era de jur imprejur un million de pasi; dar in timpul imparatului Gallienus ea a fost pierduta, iar Aurelian, dupa ce I-a mutat de acolo pe romani, a creat doua dacii in regiunile Moesiei si Dardaniei ". Rufius Festus a scris in anul 372 A.D. despre situatia din Dacia post-romana in lucrarea sa Scurta istorie a poporului roman "In ceata cea pestrita rusi, greci destui erau. Poloni, vlachi ca gindul de repede zburau Pe caii lor cei ageri. Erau buni calareti! Precum le era firea se se si purtau eroii indrazneti. Venea pe cai salbatici, cu sapte sute ostasi, Insusi Ramune hertegul, care stapinea In tara vlachilor. Sburau sirepii lor." Mentionarea romanilr in Cintecul nibelungilor sub denumirea de vlachi. "In tara ardealului nu lacuiesc numai unguri, ca si sasi peste sama de multi si romani peste tot locul, de mai multu-i tara latita de romani decitu de unguri Romanii, citi se afla lacuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sintu cu moldovenii si toti de la Rim sa trag". Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei. "Asa si neamul nostru, de care scriem, al tarilor acestora, numele vechiu si mai dreptu este ruman, adica rimlean, de la Roma Iara streinii si tarile imprejur le-au pus acestu nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai pomenit, valios, valascos, olah, volosin, tot de la strein sintu puse aceste nume, de pre Italia, carora zic vloh Cum vedem ca, macara sa ne raspundem acum moldoveni iara nu intrebam : "stii moldoveneste? ", ce "stiiromaneste ?"". Miron Costin, De neamul moldovenilor. Cronologie: Sec. II-I a.Chr. - sec. V p.Chr. - etapa primara a etnogenezei romanilor Sec. VI-VIII p.Chr. - etapa finala a etnogenezei romanilor sec. II-I a.Chr. - inceputul expansiunii economice a romanilor in Dacia Sec. II-I a.Chr. - 106 p.Chr. - etapa preliminara a romanizarii 106-275 p.Chr. - etapa decisiva a romanizarii 275 - sec. IV-V p.Chr. - etapa finala a romanizarii 74-72 a.Chr. - inceputul expansiunii militare a romanilor la Dunare 29-28 a.Chr. - cucerirea Dobrogiei de catre romani, includerea ei in componenta regatului Odris. 4-12 p.Chr. - primele expeditii militare romane la nord de Dunare 15 p.Chr. - formarea provinciei romane Moesia

46 p.Chr. - includerea Dobrogei in componenta provinciei Moesia 57-67 p.Chr. - Cucerirea de catre romani a teritoriului din sudul Moldovei si a orasului Tiras 85-89 - razboiul daco-roman dintre Decebal si Domitian 86 p.Chr. - Formarea provinciilor romane Moesia Inferior si Moesia Superior 101-102 - I razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 105-106 - al II-lea razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 106, 11 august - formarea provinciei romane Dacia Sec. VI-VII - Migratia slavilor Sec. VII-VIII - finalizarea etnogenezei romanilor Sec. VI-VIII - individualizarea limbii romane Sec. VII - cea mai veche atestare scrisa a limbii romane Sec. X - cele mai vechi atestari ale unor antroponime romanesti 602 - caderea limesului bizantin la Dunare, deplasarea in masa a slavilor la sud de Dunare 562-796 - stapanirea avariilor in Panonia 650 - migratia bulgarilor la Dunarea de Jos 681 - formarea I Tarat Bulgar la sud de Dunare 971-1018 - caderea I Tarat Bulgar, revenirea dominatiei bizantine la gurile Dunarii 896 - Stabilirea ungurilor in Panonia, formarea statului ungar 898 - mentionarea romanilor in Transilvania de catre Cronica veche ungara 915 - instaurarea dominatiei pecenegilor la est de Carpati sec. IX - prima mentiune scrisa a unei Tari romanesti la Moisei Chorenati 976 - prima mentiune scrisa despre romani la sud de Dunare 1048-1065 - dominatia uzilor in Bugeac 1067 - stabilirea in spatiul nord-dunarean a dominatiei cumanilor 1228 - formarea episcopiei catolice a cumanilor 1234 - prima mentiune scrisa despre episcopi romani de rit ortodox la sud-est de Carpati 1241 - stabilirea dominatiei mongole in spatiul romanesc Sec. IX - sec. X - voievodatele romanesti din Crisana, Banat si Transilvania, sub conducerea lui Menumorut, Glad si Gelu Sec. XI - voievozii romani Ahtum si Gyla Sec. VIII-XI - formarea unor formatiuni prestatale romanesti la est si sud de Carpati Sec. IX - sec. XI - formatiunea militaro-politica a tivertilor 943 - formatiunea militaro-politica din Dobrogea in frunte cu jupanul Dimitrie 1185 - formatiunile din Dobrogea sub conducerea lui Tatos, Sestlav si Szata

Religia geto-dacilorAutor: S. Musteata Religia a constituit un element care a caracterizat sub mai multe aspecte originalitatea culturalspirituala a geto-dacilor. Figuri notorii ale filozofiei antice cum ar fi Herodot, Hecateu, Platon, Diodor din Sicilia, Strabon, Arrian, Lucian, Iulian, Iordanes, Oridene, Porphyrious, Enea din Gaza, Hesychios s.a au dedicat capitole insemnate din operele lor acestui subiect. Cele mai relevante si cele mai multe date despre religia geto-dacilor insa le intilnim in Istoria lui Herodot care vorbeste despre credinta getilor in nemurire "ei se cred nemuritori", intemeiata pe cultul lui Zalmoxis: "credinta lor este ca ei nu mor si ca cel care piere se duce la Zalmoxis, o fiinta divina (daimon, pe care unii il cred a fi acelasi cu Gebeleizis". La acelasi autor remarcam sunt semnificative cele trei ipostaze sub care ne este prezentata zeitatea suprema a geto-dacilor: theos (zeu), daimon (intre zeu si om) si antropos ca muritor de rind. Din surse putem observa doctrina pe care a promovat-o Zalmoxis. El ii invata pe oameni ca nici ei si nici urmasii lor nu vor muri, ci vor merge si vor trai vesnic. Conform acestei doctrine pe lumea cealalta pleaca sufletul si nu trupul, adica este vorba de credinta in imortalitatea sufletului. Moartea este doar un prilej de eliberare a sufletului.

Luind ca baza cele expuse de Herodot putem vorbi despre Zalmoxis mai degraba ca despre reformator al religiei geto-dace si ca intemeietorul unei doctrine noi, religioase sau intemeietorul unui cult misteric. In concluzie putem rezuma ca Zalmoxis a fost un personaj real care mai apoi a fost divinizat/zeificat. O interpretare exigenta a surselor de care dispunem ne pune in drept sa afirmam ca Zalmoxis a fost o divinitate chtonian-agrara, un zeu al fertilitatii si vegetatiei, capatind treptat si atribute uranianosolare. In legatura cu cultul marelui zeu al geto-dacilor sunt puse unele constructii de cult de la Sarmizegetusa, aici aflindu-se dupa toate probabilitatile acel Munte-Sfint - Kogaionon, care ar fi fost locul de retragere al lui Zalmoxis si despre care scrie Strabon. Prezenta contradictorie a lui Zalmoxis in surse a suscitat discutii in ceea ce priveste definirea caracterului religiei geto-dacilor. Desi accente s-au pus si pe caracterul dualist, monoteist, henoteist, marea majoritate a cercetatorilor s-au axat in jurul teoriei politeiste, care actualmente este in preeminenta fata de cele expuse mai sus. Aceasta conceptie, sustine existenta unui panteon religios geto-dacic, asemanator celui grecesc sau roman, in care Zalmoxis isi ocupa locul sau prioritar. Recunoasterea contributiei aduse de Zalmoxis la tezaurul religios universal se concretizeaza in textul lui Diodor din Sicilia care citeaza trei mari profeti ai omenirii: pe Zarathrusta al persilor, pe Zamolxis al getilor si pe Moise al evreilor. Aceasta a dus la faptul ca astazi, in marele dictionare de mitologie sa citim numele lui Zalmoxis, reflectand o notorietate a Antichitatii. Ceea ce vine sa confirme caracterul politeist al religiei geto-dacilor este prezenta si a altor divinitati. Despre Marele-Zeu si Marea-Zeita la geto-daci lipsesc informatii scrise. Despre existenta lor putem judeca in baza anumitor reprezentari iconografice, obiecte de aur, argint si bronz. Iordanes ne vorbeste despre Zeul razboiului (echivalent lui Ares sau Marte), mentionind ca getii ii jertfeau prizonieri prinsi in razboi socotind ca zeul razboaielor trebuie impacat prin varsare de singe omenesc. Virgiliu ne spune ca, parintele Mart ar pazi ogoarele getilor, iar Ovidiu ne vorbeste despre getii inchinatorii lui Mart. Pe linga aceste divinitati geto-dacii mai cinsteau pe zeita Atemis sub numele de Bendis, ca zeita a lunii, padurilor si a farmecelor, poate si ca zeita magiciana, patronind in genere magia. Uneori zeita Bendis era identificata de romani cu Diana, care si-a avut propriul cult in Dacia Romana. Indirect, printre zeitatile geto-dacilor am mai putea mentiona si un zeu al soarelui, protector al vegetatiei, vindecator si vraci, al carui cult este atestat la traci inca din epoca bronzului. La acesta se mai adauga si cultul Cavalerului trac, o divinitate a naturii salbatice si a primaverii, si cel al Cavalerilor danubieni, divinitati cu siguranta de origine geto-daca din secolele II-IV d-Hr. Unele descoperiri presupun existenta la geto-daci a cultelor familiale: cultul focului si cultul stramosilor, precum si a unor culte publice, consacrate zeilor, eroilor, sarbatorite de comunitati in sanctuare. La fel se atesta existenta unui cult al locurilor inalte a "muntelui sfint". Sursele scrise indica prezenta la geto-daci a cultului izvoarelor, riurilor, fluviilor. Astfel, pe Columna lui Traian imaginea zeului Danubius are imprumuturi din iconografia Nilului si a lui Pater Tiberius. Obiceiurile si practicile funerare reprezinta, in general, o proiectie a credintelor si mentalitatii oamenilor despre "lumea de dincolo". Pentru geto-daci era caracteristic ritul funerar care imbina incineratia cu inhumarea, adica era caracteristic biritualismul. Proportia riturilor este reprezentata diferit, insa predomina incineratia. Necropolele geto-dace sunt de doua tipuri: plane si tumulare. Necropolele plane nu au nici un semn la suprafata solului spre deosebire de cele tumulare care pot fi observate cu ochiul liber datorita movilelor de pamint ce s-au pastrat pina astazi cu o inaltime de la 0,5 m pina la 4-5 m. Viata religioasa a geto-dacilor a cunoscut diverse forme de organizare. O dovada in acest sens sunt constructiile descoperite la Sarmizegetusa si alte asezari care au o menire religioasa.

Cercetarile arheologice din ultimele decenii au evidentiat un numar 30 de sanctuare in cadrul a 20 de asezari din arealul de locuire geto-dacic. Cronologic sanctuarele geto-dace, in majoritatea lor sunt incadrate intre sfirsitul secolului al II-lea i. Hr. si epoca romana, insa unii specialisti considera ca, cele mai vechi sanctuare sunt cele de la Butuceni si Dolineanu datate in sec. IV-III i.Hr. Cercetarile arheologice din ultimele decenii au imbogatit considerabil cunostintele despre dezvoltarea comunitatilor geto-dace. In domeniul funerar schimbarile deosebite se petrec la intersectia secolelor III-II a.Hr. Astfel, aristocratia getica in sec. II i. Hr. - I p.Hr. renunta la ritul inhumatiei, mentionat de Herodot si ilustrat de descoperiri arheologice din sec. V-III i.Hr. Studierea fenomenelor legate de ritul si ritualul funerar ne ajuta, alaturi de alte marturii, sa intelegem ce forte i-au influentat in activitatea lor, ce credinte si prejudecati i-au dominat, in ce spatiu spiritual si afectiv si-au dus existenta, spre ce virtuti au aspirat, deci, in esenta, atitudinea traco-geto-dacilor fata de univers a caror parte componenta erau. CIVILIZAIA I ISTORIA GETO-DACILOR. Ptrunderea primelor elemente de civilizaie roman n spaiul locuit de daco-gei (spaiul dacomoesian intr n orbita civilizaiei romane). II .Hr. n fruntea geto-dacilor se afirm Burebista, cel dinti i cel mai mare dintre regii din Tracia. ncepe epoca clasic a civilizaiei geto-dace. 82 .Hr. Izvoarele latine (Caesar) i menioneaz pentru prima dat pe daci. I .Hr. Prima unificare politic a geto-dacilor I .Hr. Moartea lui Burebista. 44 .Hr. ncepe etapa preliminar a romanizrii. mijlocul sec. I .Hr. Primele campanii militare ale statului roman la Dunrea de Jos. a doua jumtate a secolului I .Hr. Sfritul etapei preliminare a romanizrii. mijlocul sec. I d.Hr. Zona istro-pontic (spaiul danubiano-pontic) este inclus n graniele statului roman. 46 d.Hr. nceputul celei de a doua faze a romanizrii (romanizarea organizat), n dreapta Dunrii. mijlocul sec. I d.Hr. La conducerea Imperiului Roman urmeaz Domiian. 81 d.Hr. Decebal preia tronul regatului dac (numit de N. Iorga noua confederaie dac). 87 d.Hr. Decebal reunete formaiunile neocupate de romani. 87 d.Hr. Domiian iniiaz primul rzboi daco-roman. 87-89 d.Hr. Decebal accept statutul de rege clientelar Romei (Dacia devine regat clientelar). 89 d.Hr. Marcus Ulpius Traianus devine mpratul Romei. 98 d.Hr. Primul rzboi daco-roman din timpul mpratului Traian. 101-102 d.Hr. Traian declaneaz un nou rzboi daco-roman. 105 d.Hr. O mare parte a Daciei este transformat n provincie roman. 106 d.Hr. ETNOGENEZA ROMNEASC ncepe romanizarea propriu-zis a teritoriilor nord-dunrene (stnga Dunrii). 106 n provincia Dacia sunt adui coloniti din ntreaga lume roman. 106 Inaugurarea, la Roma, a Columnei lui Traian, nlat de Apollodor din Damasc. 113 Se ncheie domnia lui Marcus Ulpius Traianus. 117 nflorirea vieii urbane n provincia Dacia. II-III Monumentele funerare cu nsemne paleocretine de la Potaissa, Apulum, Micia i Ceiu. III mpratul Aurelian retrage armata i administraia roman din Dacia. 271-275 Se ncheie a doua etap a romanizrii. 275 ncepe ultima etap a romanizrii. 275 Grupuri de daci liberi ptrund n Oltenia. dup 275 Diocleian organizeaz provincia Scythia Minor n Dobrogea. 284 Prin edictele emise de Diocleian se atinge apogeul reprimrii cretinismului n Imperiul Roman. 303304 Domnia mpratului Constantin cel Mare. 306-337

Edictul de la Mediolanum (Milan) acord libertate de cult cretinismului. 313 Reinstaurarea temporar a autoritii imperiale la nord de Dunre n timpul lui Constantin cel Mare. IV Cretinarea masiv a daco-romanilor. IV-V Este atestat Basilica de la Slveni. IV mpratul Theodosius interzice cultele pgne (cretinismul devine religie de stat). 391 Este construit o nou Basilic, la Sucidava. V Secolul din care dateaz piesele paleocretine de la Biertan (Ego Zenovius votum posui). V La Drobeta este atestat o nou Basilic. V-VI n fruntea Imperiului Roman de Rsrit se afirm Justinian. 527 Reinstaurarea temporar a autoritii imperiale la nord de Dunre n timpul lui Justinian. VI n spaiul extracarpatic i intracarpatic ptrund slavii (migraia slavilor). 560-570 Se ncheie domnia lui Justinian. 565 n limba romn ptrund unele cuvinte din slava veche. VI-VII Rupere romanitii balcano-carpatice (prbuirea limesului danubian). 602 Trecerea masiv a slavilor la sud de Dunre. dup 602 ncheierea, n linii generale, a procesului de formare a limbii romne. VII-VIII Cultura Dridu evideniaz ncheierea, n linii generale, a procesului de formare a poporului romn (etnogeneza). VIII-IX Formarea adstratului slav al limbii romne. IX-X Se ncheie asimilarea slavilor rmai n spaiul carpato-danubiano-pontic. X ROMANITATEA ROMNILOR N VIZIUNEA ISTORICILOR La Brateiu, Poian i Alba Iulia sunt atestate obiecte aparinnd autohtonilor romanici nord-dunreni. sec.VII-XI Autohtonii nord-dunreni ncep s fie menionai n izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct constituit. sec.VII n tratatul militar Strategikon al mpratului bizantin Mauricius se regsete prima meniune documentar despre identitatea etnic a romnilor. sec.VII Geografia armean a lui Moise Chorenati amintete ara Balak Valahia. sec.IX Cronica turc Ogzname scrie despre o ar a valahilor (Ulak-ili). sec.IX n Despre administrarea imperiului, mpratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul utilizeaz termenul de romani pentru autohtonii nord-dunreni. prima jumtate a sec.X Informaia despre originea latin a romnilor se regsesc n corespondena mpratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul. cumpna sec.X-XI n Sfaturile i povestirile lui Kekaumenos sunt menionai vlahii care triau n apropierea Dunrii i pe Sava (Saos). sec.XI n tratatul Podoaba istoriilor, geograful persan Gardizi i aeaz pe romni ntre Dunre i un munte mare. sec.XI n cronica sa, autorul bizantin Ioan Kynnamos confirm originea latin a romnilor. nceputul sec.XII n cronica sa Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor), notarul anonim al regelui Ungariei Bela afirm c, la sosirea lor n Pannonia, ungurii i-au gsit pe blachi, adic pstorii romanilor. Sf.sec.XII n corespondena dintre Ioni cel Frumos i Papa Inoceniu al III-lea, ideea romanitii romnilor ocup un loc central. nceputul sec.XIII n Gesta Hunnorum et Hungarorum, cronicarul maghiar Simon de Keza nota c, n vremea lui Attila vlahii, care au fost pstorii i agricultorii romanilor au rmas de bunvoie n Pannonia. Sf.sec.XIII Odat cu lupta antiotoman a rilor Romne, crete interesul umanitilor europeni fa de originea i istoria romnilor. Sec.XIV-XV Poggio Bracciolini este unul dintre primii umaniti italieni care afirm originea roman a romnilor. Sec.XV-prima jumtate Flavio Biondo firm despre romni c invoc cu mndrie originea lor roman. mijlocul sec.XV Odat cu Enea Silvio Piccolomini, devenit pap sub numele de Pius al II-lea, ideea originii romane a romnilor intr definitiv n circuitul tiinific european. mijlocul sec.XV

Laonic Chalcocondil, grec stabilit n Italia, afirm originea latin a romnilor, numindu-i daci pe cei din nordul Dunrii i vlahi pe cei din sudul fluviului. mijlocul sec.XV Antonio Bonfini, trind la curtea regelui Ungariei, preciza c din legiunile i din coloniile duse n Dacia de Traian i ceilali mprai s-au tras romnii, exprimndu-i totodat admiraia pentru modul cum a supravieuit vechea limb a Romei printre romni. Sec.XV-a doua jumtate Filippo Buonaccorsi, consilier la curtea iagellon, a cltorit n Moldova, unde afl despre descendena romnilor din coloniti romani. Sec.XV-a doua jumtate Jan Laski, episcop de Gnezno, vorbind n Conciliul din Lateran despre Moldova, semnaleaz originea roman a moldovenilor. 1514

I. VECHEA CIVILIZAIE EUROPEAN PELASGIIMOTO: "Eu sunt Pelasg, fiul lui Palaechtin (Marte), nascut din Terra (Gaea), domnul acestei tari, si dupa mine regele sau s-a numit cu drept cuvant, gintea pelasgilor ce stapaneste acest pamant" Eschil - (Supplices) Descoperirile arheologice au dat posibilitatea istoricilor de a periodiza evoluia omului. Pentru a putea delimita momentele distincte n care se afla omul n cursulevuluiei lui, cercetrile au mprit istoria strveche n mai multe epoci. Caracterul i numele acestor epoci este n direct legtur cu gradul de dezvoltare al omului n acea perioad i originea uneletelor folosite. Cea mai veche epoc, Paleoliticul, extins pe o perioad cuprins ntre 1000000 10000, numit i epoca pietrei vechi, este perioada hotrtoare a procesului de antropogenez, marcat de trecerea prehominizilor la Homo sapiens. Omul primitiv folosete ca unealt i arm o combinaie simpl ntre lemn i piatr cioplit. Organizai n cete de culegtori vntori pescari se adpostesc n peteri sau refugii sub stnci, n apropierea cursurilor de ap i a zonelor bogate n hran. Epoca paleoliticului cuprinde trei subdiviziuni : Paleoliticul inferior (1.000.000 100.000) se caracterizeaza prin apariia primelor unelte i descoperirea focului. n jurul anilor 600.000 se nate Pitecantropus erectus. Paleoliticul mijlociu (100.000 40.000) este perioada culturii omului de Neanderthal i al primelor comuniti mai mari, de tip gentilic. Paleoliticul superior (40.000 10.000) marcheaz dispariia omului de Neanderthal, n mod enigmatic, destinul omenirii va fi continuat de Homo sapiens, rud mult inferioar fiziologic. Epoca Mezoliticului (10.000 5.500) marcheaz sfritul perioadei glaciare i mblnzirea climei. Marile comuniti gentilice se divizeaez, diferitele grupri micndu-se spre noi teritorii necunoscute pn atunci. Epoc de trecere, mezoliticul face loc neoliticului (5500 2500) epoc a pietrei lefuite -, perioad zdruncinat de mari mutatii n viaa omului primitiv. Comunitaile umane se dezvolt pe baza extinderii agriculturii i creterii animalelor domestice. Aceste activiti oblig gintele la sedentarizare i la amenajarea unor locuine durabile, pe termen ct mai lung. Apare tribul ca o form superioar de organizare, i primele aezri sate aprate de o reea de garduri i anuri. Cultul zeilor prsete marile spaii ale stepelor i pdurilor, practicndu-se n altare i sanctuare primitive. Uneltele i armele sunt calitativ mai perfecionate, acordndu-se o atenie deosebit

finisrii i diversificrii lor. Transformrile profunde din rndul comunitilor umane sunt cauzate i de schimburile culturale, rezulte in urma penetraiei triburilor strine sau a micrilor de populaii. Astfel perioada anilor 2500 1800, este perioada de tranziie de la neolitic la epoca bronzului (1800 800). Metalurgia bronzului adus din Orient (dup unii istorici), capt amploare. n scurt timp uneltele i armele din piatr vor fi nlocuite cu similare din bronz i aram. Rolul revoluionar n accelerarea dezvoltrii societilor umane i revine ns fierului. Metalurgia fierului se consider c ar fi aprut n Asia Mic, regatul Hitit, n jurul anilor 1500 .Hr., de unde s-a rspndit, dup anul 1200 .Hr. si spre spaiul carpato- danubian. Epoca fierului (800 .Hr. sec. I d.Hr. ) aduce cu ea profunde modificri n cadrul comunitilor umane ale acelor timpuri. Acesta este schematic modelul folosit de ctre cercettori i, nvat n coal de ctre copiii notri. i, totui , nu este chiar aa! Dac se aplic aceast schem ablonizat ar rezulta c cei care au construit piramidele, cei care au tiat pietrele de la Abydos, Karnas i Luxor au lucrat cu ciocane de lemn i piatr, iar cei care au sculptat dala de la Palenque i poarta Soarelui din Bolivia nu cunoteau fierul, bronzul sau arama ! Cum este posibil c n mormintele descoperite n Europa, Asia, America, datate acum 10.000 de ani (!) s-au gsit obiecte din bronz, aur, platin i oel inoxidabil ! Iat cum apoca bronzului este mpins napoi cu numai 6.000 de ani ! S ne amintim de crearea metalurgiei fierului pe teritoriul Asiei Mici i atribuit hitiilor. i iat cum o dogm susinut cu dinii, cade, fr drept de apel, rsturnnd ntregul eafodaj miglos construit de-a lundul timpului i prezentat cu precizie stiinific n toate crile de specialitate. Dar despre ce este vorba ? La Medzamor n Armenia sovietic (n momentul descoperirii, Armenia, nc aparinea de imperiul sovietic N. A.) Dr. Korioun Meguertchian a scos la lumin cea mai veche uzin metalurgic din lume. Expertize riguroase fac s urce construcia sa la 5.000 de ani, cu dou trei mii de ani nainte de bronzul i arama preistoricilor ! S-a gsit la Medzamor vase i obiecte metalice, cuite, sulie, sgei, agrafe, inele, brri, etc. din toate metalele cunoscute. Topitoria avea o serie de cuve tiate n stnc unde minereul sfrmat, periat, splat, se cura i se mbogea pn la obinerea metalului pur. Mai mult de 200 de cuptoare ar fi ngropate, dar 25 au fost scoase. Medzamor era un centru industrial al epocii, zise n derdere, neolitic ; aici se trata metalul de import, care era pe urm prelucrat i distribuit popoarelor din Orientul Apropiat. Se lucra aici arama, bronzul, plumbul, zincul, ferul, aurul, cositorul, arsenicul, manganul etc. Si de asemenea oelul. n adevr s-au gsit acolo, cleti de oel, fine i nc strlucitoare, analoage cu pensetele noastre de depilat. Ele aunt puin mai recente, datd numai de acum 3.000 de ani ! Patruzeci de varieti de bronz erau topite n uzine i destinate diferitelor industri. Aceste descoperiri verificarte, autentificate de Institutele stiinifice din U.R.S.S., controlate de cele din Statele Unite, Frana, Anglia i Germania, n-au modificat unghiul de vedere al preistoricilor. Epoca fierului, epoca bronzului rmn ceea ce erau chiar dac, cu dou milenii mai nainte se topeau ustensile de oel ! Este eretic cel ce susine contrariul ! (Robert Charroux) Oamenii mezoliticului triau rudimentar folosindu-se de unelte de lemn i piatr cioplit pentru a supravieui ; totui foloseau SCRISUL ! Ridicndu-se cu greu din starea de semislbticie constuiau totui sanctuare strict orientate dup poziia astrelor !

Prin descoperirea fosilei umane se la Bugiuleti, jud. Vlcea, limita paleoliticului este mpins napoi n timp DOAR cu aproximativ 800.000, 1.000.000 de ani(!). Trebuie s-i dm dreptate lui Mircea Eliade cnd afirm att de tranant c : Sunt unele cri care necesit att de lung maturizare nct se nvechesc i sunt depite de tiin nainte chiar de apariie. Cam astfel a fost cazul Geticei lui Vasile Prvan, lucrare genial care se va citi pentru Prvan, i nu pentru adevrurile sale, adevruri an de an tot mai ndoielnice. De ce apar aceste discrepane uriae ntre crile actuale, consacrate ale unor istorici i , noile descoperiri arheologice ? Pentru c n general noi oamenii avem tendina de a fi dogmatici, mult prea comozi s ncercm s ne modificm anumite mentaliti. Refuzm s credem c naintea actualei civilizaii a existat o alt civilizaie care a putut s strluceasc prin grandoarea i cuceririle ei. i urme ale ecestei civilizaii sunt rspndite peste tot pe pmnt, dar, i la ora actual studiate doar ca simple ciudenii i nu omologate ca realiti istorice. Dar aceasta este cu totul alt poveste, care nu intr oarecum n cuprinsul acestei lucrri. Perioada de care ne vom ocupa mai n amnunit este mai apropiat nou, mai bogat n date i mrturii i anume cea de acum 9000 de ani (adic 7000 .Hr.). Dar pentru a avea o mai mult nelegere asupra acestei epoci ne vom folosi de scrierile doamnei Marija Gimbutas, eminent profesoar a Universitii California din Los Angeles, care prin prefaa crii ei ne oblig la o gndire plin de respect pioenie: Romnia este vatra a ceea ce am numit Vechea Europ, o entitate cultural cuprins ntre 6500-3500 .Hr., axat pe o societate matriarhal , teocratic, panic, iubitoare i creatoare de art, care a precedat societile indo europenizate patriarhale de lupttori din epocile bronzului i fierului ( . . . ) Uluitoarele descoperiri fcute n Romnia i n alte ri nvecinate dup cel de-al doilea rzboi mondial, asociate datrilor cu radio carbon, au fcut posibil nelegerea importanei nceputurilor culturii vechi europene, o cultur a unei societi de agricultori. A devenit de asemenea evident c aceast strveche civilizaie european precede cu cteva milenii pe cea sumerian. Aceste date fac imposibil ipoteza conform creia civilizaia rzboinic i violent a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob.n Vechea Europ nu existau fortificaii elaborate i nici arme de lupt. Absena reprezentrilor privind societatea rzboinic sau condus de brbai reflect o structur social n care femeile aveau rolul principal i n care att brbaii ct i femeile activau n mod egal ntru binele comun. A fost o perioad de real armonie n deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. Trebuie ca de acum ncolo s recunoatem realitile i modul de via al epocilor neolitic ia cuprului, caren nsemnau mai mult dect semnatul, culesul, mcinatul i coacerea pinii ori ridicarea caselor ( .. .) . i pentru a fi i mai concret completm cuvintele Marijei Gimbutas, cu crezul de o via al marelui nostru mitologist i istoric Nicolae Densuianu legat de existena poporului pelasg: ( . . . ) ( pelasgii )au fost cei dinti care au adunat n societate familiile i triburile rspndite prin caverne, prin muni i pduri, au ntemeiat sate i orae au format cele dinti state, au dat supuilor lor legi i au introdus modul lor de via mai blnd. (. . . ) Pentru poporul grec, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pmnt . Rasa lor li se prea att de arhaic,att de superioar n concepiuni, puternic n voin i n fapte, att de nobil n moravuri nct tradiiunile i poemele graceti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de dioi divini, ce ei ntru adevr l-au meritat prin darurile lor fizice i morale. i iat c istoria, nu ncepe la Sumer, aa cum am nvat pn acum. Istoria ncepe aici n spaiul Carpato pontic, n tara Geei (generatoare a matriarhatului ca form de conducere)i a lui Pelasgos cel nscut din pmnt negru. Iat cum se leag scrierile recente bazate pe multiple dovezi arheologice, ale Marijei Gimbutas cu intuia genial a lui Nicolae Densuineanu. Iat cum termenul general de Veche Civilizaie European i recapt numele legitim cel de civilizaie pelasg. Au fost necesari ani ca ideile parial uitate ale lui Densuineanu, parial luate n rs, s poat fi verificate, n parte i argumentate. Monumentala lui carte se cuvine a fi studiat pentru c este un izvor de informaie nesecat i nu putem ti c poate mine printr-o mic descoperire documentar sau arheologic s se confirme multe alte prezumii ale istoricului, care

astzi ar prea banale sau fantaste. i totoi care ar fi putut fi motivele generatoare ale unei mari civilizaii n aceast zon. Ne folosim din nou de afirmaiile unor ilutrii istorici. N.J.Jirov concluzioneaz n celebra sa carte Atlantida ca: Civilizaiile primare au fost cele de munte. Astfel cultura sumerienilor din Mesopotania a fost creat de oameni venii din inuturile muntoase. Cultura chinez i cea indian au fost ntemeiate de asemenea de triburi muntene. Cele mai dezvoltate culturi din ambele Americi au aprut n regiuni de munte i pe platouri. Iar ca o completare folosim si afirmaia lui Jaques de Launay : civilizaia se dezvolt n zonele temperate caracterizate prin ierni aspre i veri cu cldur normal. i astfel se concretizeaz un sumum de factori determinani n geneza Vechii Civilizaii Europene, factorii de mediu geografici i climatic. n acest sens ne este uor s argumentm existena unei populaii predacice pelasg pe teritoriul Romniei, innd cont de varietatea i complexitatea formelor de relief existente. Zonele montane i naltele platouri ofereau peteri n care oamenii se puteau adposti ; piatr i lemn ca material de construcii pentru case i sanctuare; ap curat att de vital existenei fiinei umane; hran suficient i bun sub form animal, rezultat din vnat i pescuit, sau vegetal din diferite plante, fructe sau diverse rdcini. Marile zone de pune au mpins omul spre ideea de a-i asigura un trai mai sigur, prin creterea animalelor (iniial oi apoi vite) obligndu-l la mari deplasri, ocazie cu care a descoperit marile cmpii sudice si estice, cmpii care l-au fcut s viseze la sedentarizare. i iat cum ncepe marea epoc a agricultorilor, care nva din instinc s supravieuiasc folosindu-se de un complex de plante i animale: gru orez, oaie capr vite porc cine i ulterior i cal. i totodat cum apar i realiile interumane dintre diversele comuniti, n primul rnd prin necesitatea schimbului de produse specifice zonei de habitat (btinaii montani cu cei de la cmpie). Dar eceste realii nu se limiteaz doar cu att ci ele converg spre forma mai complex facilitnd apariia unor mari grupri umane care, sub conducerea unor oameni dotai intelectual i spiritual s-au extins panic i spre alte zone ale Europei. Conductorii acestor grupri formate tiau c i asum o responsabilitate enorm: viaa i existena semenilor si i prin aceasta propria lor existen. Dar aveau un ascendent moral, o experien asemntoare a omului conductor primar, aa dup cum ne este relatat de acelai Nicolae Densuineanu: Arcazii, popor pastoral i viteaz, dup cum ne spune Pausanias, cci cel dinti om nscut pe pmnt a fost Pelasg, un brbat, care se distingea prin mrimea, prin frumuseea i puterea figurei sale i care ntrecea pe toi ceilali muritori prin facultile spiritului su; c acest Pelasg, dup ce a nceput s domneasc a fost