www.dacoromanica.ro

ISTORICULHANURILORBUCURESTENE

www.dacoromanica.ro

ISTORICUL HANURILOR BUCURESTENE

www.dacoromanica.ro

GEORGE POTRA

ISTORICULHANURILORBUCURESTENE

MEDITURA TIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA

BUCUREF-I, 1985

www.dacoromanica.ro

Coperta si supracoperta: ION MINCU

www.dacoromanica.ro

ISTORICUL HANURILOR BUCURESTENE

CUPRINS

I. VIATA ECONOMICA A BUCURE5TILOR IN SECOLELE XVIXVIII 7

I. Asezarea Bucurestilor . 72. Inceputurile si dezvoltarea vietii economice 9

203. Tirguri si hanuri bucurestene

II. HANURI BUCURE$TENE 26

1. Consideratii generale despre hanuri 272. Hanuri domnesti 343. Hanuri m5.na'stiresti . 654. Hanuri boieresti . . 1115. Hanuri negufatoresti 143

III. CONTRIBUTIA HANURILOR LA DEZVOLTAREA VIETII BUCURE$TENE 202

Glosar . . 209Bibliografie . . 212Rezumate . . 217

.

www.dacoromanica.ro

I. VIATA ECONOMICA A BUCURESTILORIN SECOLELE XVIXVIII

Inceputurile Bucurestilor ca cetate, deci ca o creatiune military a dom-niei", asa cum s-a afirmat 5i cum s-a incercat sa se documenteze cindva, nu semai pot sus%ine. Condi ;iile geografice ale locului de asezare cimpie intinsa,cu citeva dealuri ma'runte $i o girls risipia, care nu puteau oferi nici un sprijintactic n-ar fi ingadutt construirea unei cetati" in epoca nfeudara aRomanesti. Aceste cetati s-au putut ridica in muntj, unde inallimile dominante5i stinca de granit le-au facut inexpugnabile pentru multe veacuri. La Bucu-reti n-ar fi fast posibila niciodata o cetate. De altfel s-a Vazut aceastain 1595, cind Sinan-pasa a incercat sa opuna. lui Mihai Viteazul o cetate inBucuresti, pe dealul ma'nastirii Radu-Voda, care n-a putut sa reziste niciciteva zile.

Bucurestii au inceput ca orice asezare de cimpie, un sat de pastori,intr-un luminis al intinsului codru Vlasia pe care it straba'tea Dimbovita 5ide unde pornea un drum spre Dunare. Descoperirile arheologice, mai ales celedin ultima vreme, confirms stra'vechi asezari umane pe aceste locuri, a carorcontinuitate de viafa, oricit de paha ar fi fost, nu se poate presupune cal afost intrerupfa vreodata.

Cind orasul incepu sa se afirme ca atare, cind,turcii isi facura la Dunareraiele la Turnu si Giurgiu, cind deci dommile Tarn Romanesti incepura.atirne de politica sultanilor, Bucurestii devin la inceput loc de popas intreTirgoviste si Dunare 5i apoi punct important de vama" pe acest drum. Pasnicaasezare a Bucurestilor, care n- militarymilitarfost niciodata 5i razboinica, devinetirg isi deschide larg unei vieti economice, care se va dezvoltaneincetat.

Vom infatisa mai jos Imprejura'rile care prilejuicsc dczvoltarea vietiieconomice bucurestene, °data cu factorii 5i aspectele principale ale acesteidezvoleari.

1. 11EZAREA BUCUREFTILOR

Piny in ultimul deceniu din secolul al XIV-lea Bucurestii n-au fost maimult decit o intinsa asezare rurala, care ducea via %a simpla pe care i-oingaduia cimpia din jurul for $i Codrul Vrasiei. Amestecul lui Mircea celBatrin in evenimentele istorice care se framintau peste Dunare 5i participareasa la luptele impotnva turcilor au pus Tara Romaneasca in contact cu sudul

sa

$i portile

isi

www.dacoromanica.ro

8

balcanic si au deschis drumuri not de comer; intre Transilvania si Balcani.Infiintarea raielei Turnului de la gura Oltului, pe al carui mal trecea drumulSibiului spre Dunare, destul de nesigur in prima)umatate a secolului al XV-lea,a sporit legaturile comerciale intre Tara Romaneasca si orasele din Transil-vania. Iar mai tirziu cind a luat fiinta raiaua Giurgiului si cind s-a accentuatdependen;a domniilor romanesti de Poarta otomana, aceste legkuri de comer;cu sudul au sporit si mai mult.

Raiaua Giurgiului, care de la inceput a avut pe ling sarcina de-a faceaprovizionari pentru Constantinopol si pe aceea de a supraveghea politicadomnilor din Tirgoviste, a impus prin fora lucrurilor un drum mai scurt sprecapitala farii. Din aceasta nevoie s-a creat drumul dintre Tirgoviste si Giurgiu,care, in mod necesar, a trebuit sa treaca prin Bucuresti. Cale de-o zi spreGiurgiu si de alts zi spre Tirgoviste, mica asezare rurala de pe malul Dimbo-vi;ei deveni loc de popas intre cele doua puncte. Drumul GiurgiuTirgoviste,ca sa strabata Vlasia, trebuia sa urmeze neaparat malul Argesului, sa treacaapoi pe malul Dimbovitei, urmind cea mai mare parte din drum pe acestmal, si apoi sa se indrepte spre capitala farii. In scurta vreme acest drumdeveni mai batatorit pentru calkorii si mai sigur pentru calatori si marfuri.

Pins a nu se crea aceasta cale, orasele din Transilvania, in cautarea tir-gurilor de peste Dunare pentru desfacerea marfurilor lor, foloseau doua dru-muri. Sibiul, cum am vazut, isi trimitea manfurile prin Ciineni, pe malulOltului, pins la Turnu 4i Sitov (Svistov) sau Nicopol ; Brasovul prin Bran,pe valea Ialomitei pina la Tirgul de Floci (Piva Petrii) si Braila. Cind sedeschise drumul TirgovisteBucurestiGiurgiu 4i cind acest drum devenisigur, marfurile sibiene nu mai coborau pe Olt, ci treceau prin Curtea deArgo la Tirgoviste, iar cele brasovene nu mai foloseau valea Ialomitei, cide la Tirgoviste porneau direct la Giurgiu prin Bucuresti. Tot pe acest drumse indreptau si carele de peste care mergeau in Transilvania si porneau de laDunare, din balta Greaca si din lacurile din jurul Bucurestilor. In felul acestaBucurestii devin tirg de popas pe marele drum de corner; si de legaturi di-plomatice dintre nordul si sudul balcanic.

Stabilirea capitalei la Bucuresti, la inceput temporary si neasezata, maitirziu definitive si bine organizata, a dat si mai multa importanca drumuluidintre Dunare si Transilvania. Acest fapt facu din oral un popas al rela;iilorpolitice 4i diplomatice dintre Europa centrals si nordica 4i Istanbul ; apoi uncentru economic de tranzit al schimbului de marfuri intre Viena, Lipsca 4iIstanbul, precum si un tirg de schimb, viu 4i activ, al marfurilor rom'anestisi straine. Aceasta viata economics infiripaea timid in Bucurestii din a douajumatate a secolului al XV-lea, dar dezvoltata repedc in secolul al XVI-lea,a impus infiintarea unor taxe de varn'i in oral, care, in scurt vreme, devinecea mai bogatsa din v'amile OHL

Asezarea Bucurestilor in cimpie, pe malul riului, cu dealuri si Oduriin jur, deci avind la indemidi principalele izvoare de viaa pe care le °fellagricultura si pescuitul, aflarea orasului pe drumul cel mai important de lega-turi politice si comerciale, precum si stabilirea aici a capitalei sint factoriiprincipali care determine de timpuriu apari;ia unei vie;i economice prospere sicare explia ritmul viu pe care aceasta viaca economics it are in secolele XVI,XVII si XVIII. Fireste ca pe linga acesti factori principali sint inc" si al;ii,

www.dacoromanica.ro

9

impusi de conditiile politice economice generale, rezultate din trecereade la economic feudara la cea capitalists, pe care ii vom atinge in aceastaexpunere a viecl economice bucurestene.

2. INCEPUTURILE DEZVOLTAREA VIETII ECONOMICE

La inceputurile sale mai noi, deci in secolul al XIV-lea, Bucurestii n-auputut fi decit un oras de cimpie, cu case mici $i joase inconjurate de curtilargi, pline de salcimi, ulmi $i frasini, cu gradini si cu toate dependintele uneigospodarii agricole. In jurul acestei aseiari, atit cit ineacluia Codrulse intindea mosia orasului", adica pamintul din care obstea oeaseneasca re-colta cele necesare existentei. Viata urbane in aceasta vreme, ca $i mai tirziu,in secolele XV si XVI, era dominate de caracteristicile viecii agricole. Mareamajoritate a locuitorilor erau plugari aspectul general al orasului era oarecumrural, asa cum 1-au pastrat pins nu de mult mai toate oraselele de cimpie(Alexandria, Zimnicea, Slobozia, Mizil etc.). Cerealele de temei ale existenteibucurestene erau griul, meiul $i, din secolul al XVII-lea, porumbul, care se cul-tivau in curtile de la margini $i pe mosia orasului. Acest fapt explica numeroa-sele mori asezate in matca Dimbovitei, care au existat pina in a doua juma-tate a secolului al XIX-lea.

Dealurile orasului, incepind de la Cotroceni pine 1a Vaaresti, pe osuprafaca de multe sute de pogoane aveau un pamint minunat care ofereaconditii prielnice pentru cultivarea vivei de vie si explica numeroasele vii(proprietatea domnului, mIdastirilor sau boierilor), care, toate la un loc, al-catuiau vestita Podgorie a Bucurestilor 1. Cultivarea, vinzarea sau arendarea,precum $i dares vinariciului 2 percepua pe aceste vii fac obiectul unor nesfir-site tranzactii pe care le gasim mentionate in numeroasele documente aletimpulm. Apo). numarul mare de pivnite aflate in Bucuresti confirms si maimult preocuparde viticole, foarte vechi, ale bucurestenilor.

Cultura legumelor, a zarzavaturilor de tot felul era de asemenea o ocu-patie constants in Bucuresti, pe care o inlesneau nu numai numeroasele baldalimentate de apa Dimbovitei, dar lacurile care margineau Bucurestii maiales in rasarit st miaza'noapte. La toate acestea se adaugau numeroasele gra-dini de pomi fructiferi, merii, peril, prunii, ciresn, caisii, dar mai alesduzii si corcodusii ale caror fructe indestulau hrana gi slujeau la fabricarearachiului. Numerosl rachieri pe care -i atesta documentele vremii nu sint decitgospodarii bucuresteni care fabricau rachiuri din fructe.

0 alts latutl a vietii agricole bucurestene era cresterea vitelor si a IA',ssarilor. Carnea si produsele lactate au alc'atuit de timpuriu un produs exce-dentar al celor mai multe gospodarii bucurestene $i deci au prilejuit schimbulde produse, faee sau prin intermediul monedei. Albiriaritul era de asemeneao indeletnicire curenta a gospodarilor bucuresteni, care vindeau ye bani bunimierea si ceara, cerute peste gramta la Istanbul 4i Venetia. Numarul cel marede biserici din Bucuresti, dar mai cu seams iluminatul din mile de locuinte

1 George Potra, Podgoria $i viile orafului Bucurelti (comunicare Tinut5 la Complexulmuzeal din Golqti-Arges in 1979).

2 Idem, Des pre vinarici fi vinariceri in Tara Romaneascrz, in Museum" Sradiicomunicgri de istorie §i etnografie Golesti-Argq, 1980, p. 237-254.

$i

si

Si

Vlasiei,

si

visinii,

Si

www.dacoromanica.ro

10

ale ora$ului, au facut ca ceara sa fie un articol cautat, iar breasla luminka-rilor sa ajunga mai tirziu una din cele mai importante si mai bogate.

In munca agricola, care era forma generals de inceput a gospodkiilorbucure$tene, nevoile vietii economice au impus industria casnica. Inul $icinepa, cultivate in Bucuresti, araturi de lina oilor crescute in gospodariileagricole, au alcatuit baza unei industrii casnice. Tesaturile de in $i cinepa'. $iimpletiturile de Una' rezolvau cea mai mare parte din nevoile imbracaminteide dedesubt. S-au acFaugat tesaturile de lina, abalele $i dimiile, care eraumateria principals a imbeacamintei de deasupra, iar argasirea $i tabacireapieilor au rezolvat intreaga problems a portului bucurestean in secolul alXIV-lea $i o buns parte din cel urmator. Astfel industria casnica, fafa deo buns organizare agricola a gospodariilor, apare ca o &eased' evolutie deviata social-economica. Prisosul de productie agricola $i aparitia pricepu ;ilorprelucratori ai acestor produse au deschis calea me$te$ugurilor $i a nego%ului.Existenta foarte timpurie a tabacilor bucuresteni, cu faima for in argasitulpieilor de miei $i of $i in tabacitul pieilor de vitel vite mari, cu breaslafor bogatal $i renumita in secolul al XVI-lea, confirms evolutia economics avietii bucure$tene de la industria casnica la mestesug $i negot organizat. Ca-ciuli, pieptare cojoace, opinci, papuci cizme, hamuri, $ei $i chimire pre-supun atitea $i atitea meserii care s-au creat din vechiul $i faimosul mestesugal tabacilor.

In secolul al XV-lea, cind Bucure$tii incep sa devina scaun temporarde domnie, viata hucuresteana incepu sa prinda aspecte noi. In jurul curtiidomne$ti, unde se instalase domnul $i familia sa, incepura sa se ridice case boie-re$6, mai cuprinse $i mai aratoase decit locuintele gospodarilor bucuresteni.Nevoile de viafa materials ale Curtii $i ale curtenilor se rezolvau tot mai multdin prisosul produselor agricole din oral, ceea ce facu ca aceste produse sasporeasca. In jurul curtii domne$ti incepura sa apara producatorii $i sa secreeze un ince.put de tirg, in care produsele se schimbau direct sau pe bani.Mestesugarii nu intirziara sa vina in tirg cu roadele muncii for $i facaacolo ateliere $i pravnii.

Imbrac'amintea boiereasca ca $i cea domneasca se facea din postavuri siAde aduse din Transilvania, din tessaturile foarte trainice lucrate de sari,sau chiar din indepartata Silezie. NIatasurile se aduceau din rasarit, delibrocartul era tesut la Venetia $i adus la Stambul unde era foarte cautat ;de asemenea catifelele $i atlazurile, venite tot la Stambul, se lucrau in Fran%ala Lyon, ca $i postavurile flamande tesute la Ypres $i la Louvain.

Prisosul produselor gospoda're$ti a provocat schimbul tor, iar cind acestschimb incepu sa se faca prin intermediul banilor, aparu negotul. Cita vremeschimbul produselor agricole $i casnice s-a facut intimplkor $i neorganizat,aceste produse nu devin marfuri. Marfurile apar mai tirziu, cind munca s-aorganizat ca sa produca mai mult decit nevoile, in vederea vinzarii. Produselerealizate pentru vinzare slut marfuri. Schimbul organizat de marfuri estenego ;. Schimbul de marfuri, incepind sa devina activ $i permanent, a impusfixarea unui anumit loc unde sa se poata face $i pe care sa-1 cunoasca $icumpsaratorii $i vinzkorii. Acest loc devise tirg ; el cre$te $i se organizeazape masura ce se inmultesc marfurile si spore$te numarul celor care le vend$i be cumpaYa. Cel dintli tirg, adica centru comercial bucurestean, se formeaza.in jurul curtii domne$ti.

sf

si

sa-si

si

www.dacoromanica.ro

11

Bucurestenii n-au avut un negoT organizat $i un tirg in secolul alXIV-lea. Locuitorii au trait de-a lungul acestui secol o viafa patriarhala', cuschimb de produse mai mult in natuea fa"ea tentalia m'arfurilor stra'ine,venite mai intli din Transilvania $i mai apoi din sud. In primele decenii dinsecolul al XV-lea, dar mai ales de cind domnii incepuri aiba aici scaunde popas sau de a$ezare temporaea, bucurestenii inceputl sa aiba un ritm maiviu de viata" economics, dar care era totu$i departe de ceea ce ar fi fost untirg cu ma'rfuri lucrate anume pentru nego;. Privilegiul cavalerilor teutonidin 1222 de a nu plati nici o vama" de trecere prin Tara romanilor 1 n-ar fiinteresat Bucure$tii, dar caTkorii germani Sparnau Tennsadt 2 care se in-tore in 1385 de la lerusalim ar fi putut trece prin Bucure$ti. In orice caz,insa, tratatele comerciale din secolul al XV-lea, incheiate de domnii TkriiRomAne$ti cu Bra$ovul, intre 1413 $i 1437, au trezit qi in Bucure$ti schimbulde mkiuri ce se realiza prin aceste tratate 3.

Raielele de pe Dunke $i in special Turnu $i Giurgiu, care erau maiaproape de Bucure$ti, avind ca sarcina aprovizionarea armatei turcesti, gaseauin ora$ul de pe Dimbovita o piata ieftina indestulata. Negutkorii turci$i de alte naTionalitki incepur1 sa' cerceteze tirgul bucure$tean $i sa cumperentrfuri. Mierea, sarea, scud $i, dintre animale, oile, alckuiau primele mkfuricare interesau aprovizionarea turceas6.. Dar negustorii turci $i greci careveneau sa' cumpere, aduceau mkfuri care se cereau in Bucure$ti $i astfeltirgul bucure$tean dobindi un aspect nou. Ma'rfurile turcesti, ca $i cele vene-Tiene $i franceze sosite prin Istanbul, incepura sa' se intilneasa in Bucure$ticu ma'rfurile ardelene$ti din Sibiu $i Brasov. Cind Bucure$tii devenira scaunde domnie, temporar sub Vlad Tepe$, iar din a doua jumkate a secolului alXVI-lea aproape permanent sub toti domnii, tirgul bucure$tean incepu sa'devina' cunoscut peste Dunke $i peste munTi. Neguatorii din nord $i din sudveneau in Bucure$ti cu mkfuri pentru mairfuri.

Epoca in care se organizeaza vials economics a Bucurestilor cuprindecam un secol $i jumkate ea incepe in a doua jurnkate a secolului al XV-leasi Tine pins ckre sfirsituf secolului al XVI-lea, riind constituifa din trei pkTidistincte. Prima parte incepe cu anul 1459, cind Vlad Tepe$ ua cel dintiihrisov din Bucuresti, $i Tine pink la sfirsitul secolului ; ea caracterizeaza si-linTele ce se fac ca scaunul domniei sa" ramin'al in Bucure$ti. Din 107 documenteemise de cancelaria domneasca% 58 sint scrise in Bucure$ti numai 49 inTirgovi$te 4. A doua parte Tine pins4. da 1545, cind se urea: pe tron MirceaCiobanul cind scaunul domnesc este mai mult la Tirgoviste. $i, in fine, atreia parte, care cuprinde a doua jumkate a secolului al XVI-lea, mai exactpin. la 1596, cind turcii and ora$ul, in care vreme scaunul domnesc pare sa sefi stabilit in Bucure$ti cind viata economics se organizase $i 'incepuse saatraga' negustori de peste hotare.

Pin. la inceputul acestei epoci Bucure$tii aveau aspectul unui sat maimare, p'alstrind in totul tra'sa'turile dominante rurale. In a doua jumkate asecolului al XV-lea, f5.cindu-se aici un al doilea scaun de domnie, populatia

I D. Z. Furnia Din istoria comertului la romdni, Bucuresti, 1908, p. II.2 N. Iorga, Acte fragmente, vol. III, Bucuresti, 1897, p. 1-2.3 I. Bogdan, Relatiile Romcinefti cu Braiovul, Bucuresti, 1905, p. 17, 19, 71 ;

D. Z. Furnica, op. cit., p. XV.4 Dan Berindei, Oraful Bucurefti in veacurile XIV, XV ii XVI, in Comunieari si ar-

ticole de istorie", Bucuresti, 1955, p. 9.

sa-$i

$i

$i

$i

8i

5i

si

si

si

ii]'aril

www.dacoromanica.ro

12

orasului incepu sa creasca cu boierii prieteni si partizani ai domnului care sestabilira aici, si orasul, cel putin in jurul curtii domnesti, se infrumusefa cucasele si gospodariile boieresti. Locurile virane, care erau foarte numeroasein Bucurestii din aceasa vreme devenirl locuri domnesti" si voievozii in-cepura sa le cia'ruiasea partizanilor domniei, spre a-si construi case si gospo-darii. Dupes 1550 se organizeaza administratia orasului si apar in documentelevremii cei dintii judeti. judetul si pirgarii, intre alte obligatii, se ingrijeaude tinerea bilciurilor, a iarmaroacelor, care erau izvorul de boga'tie cel maiInsemnat al orasului si a earui data si loc nu se putea schimba fares o invoiredin partea domniei" 1.

Odata cu sporirea populatiei bucurestene, aFaturi de negot se dezvoltailgi mestesugurile. De la industries casnica, care nu putea ss satisfaca decitnevoile unei populatii reduse, n-a Most decit un pas pins la dezvoltarea siinmultirea mestesugurilor. Cei dintii mestesugari care apar in Bucuresti lasfirsitul secolului al XV-lea sint cei care fac trecerea de la industria casniala mestesugul propriu-zis. Acestia Incep sa aiba ateliere si pravalii proprii,in tirgul orasului, pe locuri inchiriate de la mainsastiri si boieri. Cei dintiimestesugari pe care ii atestsi documentele din secolul al XVI-lea sint : co-jocarii, abagiii, tabacii, luminsararii, sapunarii, cizmarii, curelarii, selarii etc.Toti acestia sint in acelasi timp si negustori. Astfel mestesugarul cu prsavaliein atirgul bucurestean este negustor al lucrafa de el sau de salariatii

Deci o demarcatie precise intre negustor si mestesugar nu s-a putut facein Bucuresti nici chiar la inceputul organizsarii vietii economice bucurestene,nicidecum mai tirziu cind au apairut breslele negustoresti si mestesuga'resti 2.

A doua jum'atate a secolului al XVII-lea este o epoca de dezvoltare siprosperitate pentru Bucurestii care Isi vindecasera repede r.nile din domniilelui Mihai Viteazul si Radu $erban. Lungile domnii relativ pa.snice ale luiMatei Basarab, $erban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu au acut caBucurestii sa devina un centru economic important in Europa sud-estia. Ba-rierele orasului sint intr-o continua mutare ca sa cuprinda inlauntrul for caselesi pra"v5.1iile de margine care se construisea dincolo de ele. Populatia orasuluicrestea repede, asa ca la sfirsitul domniei lui Brincoveanu, Bucurestii aveau60-70 de mii de locuitori, ceea ce este o crestere foarte rapids daces Iinemseama ca, doar cu doua veacuri mai inainte, orasul abia avea citeva miide suflete.

Am Vazut mai sus ea, Ina de la sfirsitul secolului al XV-lea, se for-meaia in apropierea curtii domnesti un tirg de m'arfuri produse in oral si intars, la care se adaugsi apoi ma'rfurile ardelenesti si cele sosite pe tale turceasa,din Orient si din Apusul Europei. Acest tirg s-a numit mai tirziu Tirgul dinNauntru, in opozitie cu un altul care se numea Tirgul de Afars si care aparedocumentar in a doua juma"tate a secolului al XVI-lea. Notiunea de tirg estefoarte veche ; ea se leaga intotdeauna de o regiune, de un loc unde se faceaschimbul msarfurilor. Faptul it confirms aparitia diferitelor orase-tirguri inepoca feudara : Tirgul Muresului, Tirgul Bahluiului, Tirgul Neamt, TirgulJiului, Tirgul Gilortului, care erau tirguri de regiuni, din vaile umblate aleunor riuri, unde se adunau oamenii schimbe produsele, fie marfa pe

I N. Iorga, !stories ronilinilor in chipuri fi icoane, Craiova, 1921, p. 248.2 $tefan Olteanu si Constantin $erban, Meitelugurile din Tara Ronthneasca 1i Moldova

in Evul Mediu, Bucuresti, 1969.

sa'-si

www.dacoromanica.ro

13

marea, fie prin ajutorul banilor. Chiar Tirgoviste indicg un loc de schimb almarfunlor.

Tirgul din NIuntru s-a dezvoltat in jurul curtii domnesti. Inainte cadomnia sa se fi stabilit chiar temporar in Bucuresti, trebuie ssa fi existat untirg in oras. Este adelfa'rat ca acest tirg nu se constata documentar decit insecolul al XVI-lea, dar este de presupus ca existenta lui este mult mai veche.Bucurestenii trebuie sa fi avut un loc uncle puteau schimba produsele ;tarinele din jurul orasului erau cultivate de oilseni, deci tirgovetii erau siramineau ca adevarati agricultori"1, care aveau nevoie schimbe saus'O.-$i yin& produsele de prisos. atre 1550 Tirgul din Muntru era inchegat sicunoscut in regiune ; el nu avea name pentru bucurestenii care-1 numeau doartirg, iar pentru stralnii de localitate $i chiar de tare se numea Tirgul Bucu-restilor". Spatiul pe care s-a fixat acest tirg a fost loc domnesc pe care domnii1-au cla'ruit ma'na'stirilor si boierilor partizan'. Astfel, in 1594, AlexandruVocia" aruieste Bisericii Domnesti opt pravalii ; mai tirziu dania este in6.ritade Mihai Viteazul si de urmasii acestuia 2. Cele mai multe pra'vMii din jurulacestui tirg apartineau Mitropoliei, mana'stirilor Sfintul Sava, Radu \Todd' $iBisericii Domnesti. De asemenea $i boierii, intre care BaTacenii, au avut pravaliiin acest tirg, dar numele for s-a pierdut in fea'mintarea trecerii proprietAilordin mina in mina.

Dup5; 1650 Tirgul din Muntru a adunat in jurul sau pe cei mai marsnegutatori ai vremii si a devenit central comercial cel mai activ $i mai bogatdin Bucuresti. In preajma lui s-au construit cele dintii si cele mai marl hanunbucurestene, intre care al lui Serban Cantacuzino, al lui Constantin Brinco-veanu si hanurile bisericilor Sfintul Gheorghe Nou, reBicut tot de Brinco-veanu, si Zratari. Tot in acest tirg au functionat pins in 1778 vamesii sicarvasaraua, care s-au mutat apoi in hanul Coltei.

Odathi cu infiintarea Tirgului de Mail, tirgul din jurul curtii domnestia trebuit sa fie numit Tirgul din Nauntru. Noului tirg i s-a spus astfel fiindase afla in afara orasului, dincolo de bariera, la marginea de ra'sa'rit. Douatasaturi caracteristice a avut de la inceput Tirgul de Afarsi : mai intii nuavea un loc fix, uncle s'a' se constrinasea si unde sa ralmina", ci a urmat soartabarierei. de raskit a orasului, care se muta mereu, pe m'asuri ce orasul sedezvolta in aceasea parte ; apoi marfunle ce se vindeau in acest tirg erau inmarea for majontate produse din Tara, pe care le vindeau insisi produc5:torii,care cu acest prilej se aprovizionau cu mkfuri tirgovesti pentru nevoi proprii.

Specificul ma-rfurilor vindute in Tirgul de Afarg, care erau aduse deproduckori in arute mars, cu coviltire de rogojini sau de cergi, trase de boisau de cai, a fa'cut ca tirgul sa fie instalat la bariera, unde era spatiu mai largpentru miscarea $i asezarea acestor care ; dar cum bariera se muta, tirgul ourma fare nici o impotrivire. Astfel, la sfirsitul secolului al XVI -Iea. barierelesi tirgul abia trecuserg de biserica Sfintilor. Dup51 un secol Osim bariera $itirgul in apropierea bisericii Precupetii Noi, pe la Foisorul de Foc, cam peuncle incepe ast52i bulevardul Gh. Dimitrov. In primele decenii ale veaculuitrecut Tirgul de Afar a ajuns in spatial unde a fost pins in anii din urm'S

I P. P. Panaitescu, V. Costkhel si A. Cazacu, Orafele, in Viara feudala in TaraRomaneasca fi Moldova (sec. X IVX17 II), Bucuresti, 1957, p. 415.

2 Acad. R.S.R., ms. 403, 1. 17 (doe. 30 mai 1594) ; Ibidem, ms. 403, f. 23 v.-24 v.(doc. 13 ian. 1669).

isi

sa-si

www.dacoromanica.ro

14

Tirgul Mosilor de-aici nu s-a mai mutat, ci a lasat ca orasul sa se intinditot mai mult spre rasarit sa-1 cuprincla inauntrul sau.

Marfurile acestui tirg au fost de doua feluri : produse Carciriqti, agricole,casnice, mestesugaresti de viata rurala : oale, olane, doage $i vase de lemn,cereale $t fructe, came si produse lactate, lemne de foc si de constructii, abale$i dimii, pinzeturi si tesaturi de borangic, vinuri $i rachiuri in fine, totceea ce se producea in sate ; apoi produse tirgovegi necesare satenilor ca-ciuli, cojoace, zabune, piei tabacite pentru opinci, unelte agricole de fier, iarmai tirziu produse zaharoase, tesaturi de bumbac, bumbac in fire etc. Laacest tirg vestitii olari de Cimpulung, dogarii din Pite.sti, Tirgoviste Tirgsorveneau cu bote, putinee, cofe, vedre butoaie ; veneau abalele dimiile trasela pive!e de pe Olt si Arges, brinzeturile faranesti facute cu chiag de miel,legumele $i zarzavaturile, fructele, rachiul vinul.

Tirgul din Nauntru si Tirgul de Afara erau legate printr-o ulita larga,pe care incapeau doua care alaturi, ce a fost podita de timpuriu $i care senumea Podul Tirgului de Afara. Pe aceasta ulita (Calea Mosilor), de la uncapat la altul, se insiruiau nenumarate $i variate pravalii care mai pastrau,pins la inceputul secolului nostril, vechile caracteristici legate de Tirgul deAfara in necurmata sa mutare spre afara orasului. In jurul Tirgului de Afara,ca in jurul Tirgului din Nauntru s-au creat $i au functionat numeroasehanuri, care se deosebeau vizibil de celelalte. Acestea nu aveau pravalii sipivnite pentru vinzarea si depozitarea marfurilor, ci erau constructii marunte,cu circiumi, oclai comune, grajduri curti largi uncle incapeau carele cumarfuri taranesti ca sa-si aiba adapost mai sigur. 1VIusteriii acestor hanuri erauproducatorii tarani, care se multumeau cu putin si care nu risipeau banii.

In afara de aceste doua tirguri bucurestene, la care se vor adauga altedoua, in Bucurestii din secolul al XVII-lea incep sa se formeze centre ne-gustoresti foarte active, care imprima un ritm nou vietii economice. Acestecentre se injghebau pe portiuni de ulite sau pe intreaga intindcre a unor ulitecare dobindeau o anumita caracteristica negustoreasca. Era un vechi obicci alvremii ca mestesugarii $i negustorii de acelasi mestesug sau negot sa se asezepe aceeasi ulita, care lua numele mestesugului sau negotului respectiv. Asas-au format ulitele abagiilor, margelarilor, boiangiilor, matasarilor,lacatusilor, selarilor, bacanilor, lipscanilor etc. Aceste ulite deveneau mici centrenegustoresti si mestesugaresti, cu caracteristici proprii, unde clientii puteaualege si cumpara in voie. Cu timpul insa acestea si-au pierdut caracterul fornegustoresc sau mestesugaresc si au inceput sa se amestece. Numele acestorulite s-au pastrat doua trei veacuri si unele se pastreaza chiar astazi Lipscani,Selari, Cavafi, Olari, Matasari, Scaune, Zarafi etc.

In ciuda...faptului ulitele nu si-au putut pastra negotul lor, au in-ceput sa apara inca din prima jumatate a secolului al XVII-lea, centrenegustoresti, nu prea departe unul de altul, in care s-au ridicat pravalii maimari si mai frumoase uncle deverul era mai viu $i mai activ. Un prim cen-tru, care pare sa fie cel mai vechi, este Ulica Mare in partea sa de inceput,care pornea din Tirgul din Nauntru, de la poarta domneasca $i mergea sprenord, spre drumul cel vechi al Tirgovistei ; ar corespunde astazi cu sfirsitulBulevardul 1848, de la str. Lipscani, in jos. In aceasta ulita erau pravaliilecele mai aratoase ale vremii $i in ea dadeau micile si intortochiatele ulite aleabagiilor, boiangiilor, fierarilor, lackusilor, saidacarilor si salvaragiilor. Pe

si,:

si

i5licarilor,

:

cal

$i

gigi

gigi gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

15

aceasta ulila construieste Serban Cantacuzino hanul sau vestit, care are otaima si un trecut fara pereche.

Alt centru care s-a format in jurul Bisericii Grecilor, numita si bisericalui Ghiorma Banul, unde Inca din 1580 vornicul Dragomir, sfetnicul principalal lui Mihnea Vocla, avea noua pravalii1 §i unde, cu 60 de ani mai tirziumarele negutator Pano Pepano, cumparase locuri sterpe" (virane) si ridicasepravalii pe care le Inchiria cu chirii mari. Pravaiiile din acest centru eraufoarte variate, dar cele mai multe ofereau produse meste§ugaresti.

Negutatorii bucuresteni apar, documentar, din a doua jumatate a se-colului al XVI-lea. Astfel documentul din 13 mai 1563 mentioneaza 14 ne-gustori (Gheorghe al Simei, Boga, Franta Anghel, Ilie a lui Calabete, Ma-traca, Carstea, Rusta 2 etc.), iar un alt document, din 20 mai 1571 ne amin-tote pe Miho 3 negustorul.

Aceasta nu inseamna insa ca pins la acea data n-a existat negot 5inegustori in Bucuresti, dar documentele nu i-au Inregistrat, sau daca da,atunci acestea s-au distrus in decursul timpului.

Pentru secolul al XVII-lea, cind numaral locuitorilor, al locuintelor sial necesitkilor si dorintelor for cresc se In%elege ca si numarul negustorilor estemai mare. Dintre acestia amintim pe Proca ce, in 1611, cumpara o pravaliede la Voicu croitorul pe vreme de foamete, cind tara era cotropita de turcisi tatari" 4 ; apoi alt negustor, Ghinea, cumpara in 1662 de la varul sauNica paharnicul, feciorul lui Iane vistierul, jumatate din satul Scurta, jude-till Olt 5 ; Parasca 6 in 1636 ; Pano Pepano 7, ginerele lui Albu cupetul (decisi el tot negustor) cumpara locuri de casa in 1640 si 1642, linga biserica Ba-nului Ghiorma, de la Stoica Setrarul 9 ; Dona Pepano I°, fiul lui Pano, cum-para ioc de casa de la Rada, fata lui Antonie croitorul, careia ii trebuia banisa plateasca lui Mehmet Cilibi care o raseumparase, ca si pe feciorii ei, dinrobia tatarilor ; State in 1646 ; Radu II in 1667, care schimba o pravaliecu alts pravalie a Bisericii Domnesti ; Iorga Corbu112, un negustor foartecunoscut in vremea sa, staroste in 1671, cumpara in 1667, 1671 si 1677 maimulte locuri de casa in jurul Bisericii Grecilor.

Negotul bucurestean a luat o mare dezvoltare catre sfirsitul secoluluial XVII-lea. Foarte multi negutatori si mestesugari straini yin in Bucuresti cumarfuri pe care le vind in Tirgul din Nauntru, iar unii ramin in tara, cum-para, vind, inchiriaza sau schimba pravalii, case si terenuri, fac legaturi cunegustorii din Constantinopol, Viena sau Lipsca si devin mari toptangii demarfuri pe piata Bucurestilor.

Pravaliile bucurestene intesate cu marfuri fac impresie foarte fruinoasa.Astfel diplomatul suedez Paul Strassburg 13, care trece prin Bucuresti in 1632,

1 G. Iormescu-Gion, Istoria Barureftilor, Bucuresti, 1899, p. 41.7 Documente privmd istoria Romeinzei, Bucuresti, veac XVI B, vol. III, p. 177..

Ibidem, vol. IV, p. 20, 461 ; etc.4 Ibidem, vol. II, doc. nr. 24: 14 nov. 1611.5 D. Z. Furnica, op. cit., p. XVI.6 Ibidem, p. XVIII.7 Arh. St. Buc., M-rea Stavropoleos, XII-9 (28 oct. 1640).8 D. Z. Furnica, op. cit., p. XVII, nota 6.9 Arh. St. Buc., M-rea Stavropoleos, XII-12 (28 sept. 1642).1° D. Z. Furnica, op. cit., p. XVII.11 Arh. Sf. Buc., Mitr. Buc, netrebnice, XVII-2 (23 mai 1667).12 Idem, M-rea Bradu, Hanu-Greci Codreni, LIV-6 (2 iul. 1667).13 Caii.tOri straini despre tarile romane, vol. V, Bucuresti, 1973, p. 63-68.

i

6

www.dacoromanica.ro

16

constatg ca strgzile si pietele orasului erau pline de prgvglii cu mgrfuri scumpesi felurite pe care negustorii romani, greci, turci, italieni armeni le expuneauspre a crea un decor mai pacut orasului.

Negufatorii bucuresteni se ocupau cu tot felul de v1nzgri. Cei mai vechinegufatori se pare a fi fost circiumarii rachierii. Explicatia faptului nu egreu de ggsit dace stim cg in Bucuresti erau foarte multe vii si gradini cuarbori fructiferi. Numgrul acestora era foarte mare in secolele XVII si XVIII.Dupg cum rezultg din documente, negotul de yin si rachiu 11 ficeau femeile.Nu exista nici o ulila in care sg nu se afle o pivnitg sau o circiumg, iar inmahalale asemenea prgvglii se Tineau sir. Intre 1788 si 1800 exista in Bucu-resti isnaful circiumarilor $i al rachierilor 1.

Altfel de negot it fgceau bacanii. Pavg liile de bganie erau pline in-deosebi cu articole alimentare aduse mai ales de peste Dungre, la care s-auadgugat apoi articole de drogherie, farmacie $i arti, aduse din Viena. Celemai cerute erau mirodeniile, apoi untdelemnul, zahgrul, orezul, maslinele, fruc-tele aduse din Orient (smochine, stafide, alune, migdale, portocale, ramlietc.), care aveau numerosi consumatori in Bucuresti. De obicei aceste mgr-furi le aduceau negustorii strgini, care le vindeau cu ridicata la negustoriicu amkuntul sau cu paralicul". De multe on preturile de vinzare a acestormgrfuri erau foarte mari, ceea ce a facut ca stgpinirea sa fixeze narturi (pre-turi maximale) din a doua jumgtate a secolului al XVIII-lea. Bgcanii auavut breasla for inc din secolul al XVII-lea. Un document din 1708 amin-teste pe Rizea, ,,Vataf za bkani2".

Alta categoric numeroasg de negustori bucuresteni este cea a mNcela-rilor, numiti in secolul al XVIII-lea si casapi; prgvglille for se numeau sca-une de carne" si se cunosc documentar inca de la inceputul secolului alXVII-lea. secolul urmgtor mgcelgriile se grupeazg in apropierea Mang's-tirii Co ilea si a bisericii din spate, numitg ping astgzi biserica Scaune Vechi.Mgcelarii au avut breasla for 'Ina din secolul al XVII-lea. La 7 iunie 1675este amintit Iordache3 vgtaf de Macelari din mahalaua Sgpunarilor, iar in1704 se mentioneazg documentar un oarecare Petre, vgtaf de mkelari 4.

0 categoric de negustori care a avut un rol important mai ales intre1750 §i 1850, slut zarafii. Obiectul negotului for erau banii de tot felul carecirculau in Bucuresti. Din schimbul tor, pentru care ei pretindeau o diferenfanumitg agio sau agiu, ei realizau venituri insemnate. Aceastg diferentg, maimica sau mai mare, dupa cum se putea obtine datoritg nepriceperii negutg-torului care schimba, nu era decit o speculg asupra cursului de schimb fixatla Istanbul, Venetia, Lipsca si in celelalte centre internationale. Dar cistigurilecele mai man pe case le puteau realiza acesti zarafi erau din schimburilemonedelor pc care le primeau orgsenii si care le dadeau Era sg cunoascgcursul schimbului $i. calculul agiului.

Zgrgfia era un negot care, in Bucuresti, 11 fgceau numai strginii, Intrecare cei mai priceputi se argtau a fi grecii, evreii armenii. Zarafii cei mici

1 Sigmund Prager, Bliindria in trecutul Tdrilor Romcinetti, colectie de documente,Bucuresti, 1906, p. 124, doc. XXXIII.

2I. Ionascu, Documente bucurettene privitoare la proprietatile mandstirii Coltea,Bucurgti, 1941, p. 95, doc. 53 : 10 mai 1708.

3 Arh. St. Buc., Mitr. Bucuretti, CCLVII-2-3.4 G. lonnescu -Gion, op. cit., p. 349.

In

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

17

purtau cu ei o mass sau un galantar pe care le a.$ezau in inima ttrgului 4iacolo faceau schimbul monedelor la aceia care aveau nevoie de banii zilei.

Negotul de bani, zarafia, apare in Bucure$ti foarte de timpuriu, ca onecesitate de viata: a pieta bucurestene uncle circulau tot felul de monede deour $i de argint. Tirgurile Bucurwilor, care ateageau o sumedenie de negu-fa'tori straini ca sa vinda $i sa cumpere, erau locul de intilnire a mahmu-delelor turce$ti, a talerilor germani, venetieni sau olandezi, a guineelor en-gleze, a rublelor ruse$ti etc., astfel ca prezenta zarafilor cunosatori ai schim-burilor era o nevoie permanents.

In secolul al XVII-lea cunoagem, documentar, mai multi zarafi inBucure$ti anume : la 1 apr. 1669 pe lane zaraful 1, la 18 mai 1669 pe Vasilezaraful 2, care este mentionat ca scrie un zapis. In 1672, Manole zaraful3cumpara un loc linga m'anaistirea Sf. Gheorghe de la Ianache iuzba$a, gine-rele lui Miroslav vistierul. Un alt zaraf, Apostol Lazaru, o figure proeminentain ultimele decenii ale secolului, cumpara in 1698 un loc in mahalaua $elari 4

in 1699 alt loc ling biserica Sf. Nicolae5. Numa'rul zarafilor spore$temai mult in secolele XVIII $i XIX, pe masura cc se intensifica activita'tiledin tirgurile bucurestene.

Zarafii mari posedau cantoare" (birouri) in marile hanuri din centrulorasului. Ei intretineau legaturi intinse in stra'inaltate $i se ocupau mai multcu marile imprumuturi $i cu concesiunea diferitelor venituri de stat. Domnii,boierii, negufatorii me$tesugarii puteau gasi la acesti bancheri" sumele decare aveau nevoie, pla'tind dobtnzi mari, mai totdeauna retinute anticipat,care mergeau pins la juma'tatea sumei imprumutate.

Arendarea ocnelor $i drumurilor, a va'milor $i in general a marilor sursede exploatare a veniturilor domne$ti era mai totdeauna tinta acestor ban-cheri. Intre ace$tia slut de amintit baronul Sachelarie $i Meitani, apoi ca'mi-narul Polizache (Polizu Cendo), Apostol impreura cu fiul sau Fotache $i bo-gatul armean Manuc Bei. Atli bancheri care au jucat roluri importante pepiata bucuresteana sint Iancu Scufa, Spiridon Cazotti, Facca, Bellu, GrigoreRomanit Stefan Hagi Moscu. Cei mai multi dintre acestia au fost la ince-put negustori, au trecut apoi la zaira'fie apoi au devenit bancheri. Vestitulnegutator roman din Sibiu, Hagi Constantin Pop, $i feciorul sau Zenovie,care aveau multe leOturi in Bucure$ti, Viena, Paris $i Londra, au ficut marioperatiuni de imprumut $i comision. Zenovie Pop 6, pe numele sau de acaaZamfirache, &tine chiar titlu de noblete, iar pentru deosebita lui pricepere(In treburile bancare) ajunge la Viena director al bancii Imperiului austriac.

0 activitate comercian: infloritoare in secolele XVII $i XVIII estenegotul de teskuri $i galanterie. Negutaltorii din aceasea tumuli' au avut insecolul al XVIII-lea isnafurile cele mai bogate $i mai bine organizate, cumau fost : lipscanii, bogasierii, mata'sarii postavarii si nargelarii. Tesaturile debumbac 4i de in, cunoscute sub numele generic de pinzeturi, ca cele delira (postavuri $i stofe), dar mai ales tesaturile de matase ca'tre care alergau

1 Acad. R.S.R., XLIII-1236.2 Arh. St. Buc., Mitr. T. Rom., ms. 137, f. 101-101 v.3 Acad. R.S.R., CXCVIII -74 (20 apr. 1672).4 I. IonaFu, op. cit., doc. 39 ; 19 mai 1698 qi p. 67, 71, 73, 79.5 Ibidem, p. 79, doc. 44: 12 iul. 1699.6 George Potra, Un roman din Sibiu, Zenovie C. Pop, director al Bancii Nationale

din Viena, in Almanahul parohiei ortodoxe romane din Viena", 1966, p. 84-95.

sisi

si

si

sisi

si

www.dacoromanica.ro

18

femeile bogate, cucerite de moda zilei si a elegantei, au facut sa apail inBucuresti negutkori foarte intreprinzkori si pricepuli, care, dupe 1750, fa-cuseri legaturi cu marile centre comerciale si industriale din Europa. Lipscaniinu erau allii decit negutkorii care vindeau marfuri aduse din Lipsca ; boga-sierii erau negustorii de bogazuri, pinzeturi si mkasuri colorate, aduse la in-ceput din sud sub influen ;a modei turcesti si apoi din Viena, din Germaniasi mai ales din Fran Ta., cind negufatorii incepura a se numeasca mkasari.

Mari le firme comerciale din Silezia, intre care Reitemeyer & Co., aveaupe la 1760 legaturi cu negufatorii din Iasi si Bucuresti, intre care ChiriacMkgarit, Safir Dimitrie, Stefan Constantin, Cristofor Duh, Teodor Dimitrie,fra ;ii Constantin, Pop, Diamanti Anastasiu, Florian loan, Eustratie Diamandi,Anastasie Economu si allii pe care N. Iorga ii considers pe to0 greci" 1fat." nici o justificare documentara, cind se vede, clar, ca cei mai multi dintreei au nume curat romanesti.

Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea si in prima jurnkate a celui urma-tor, o aka' serie de negufkori* romani au dat nego %ului bucurestean o faimade pricepere si corectitudine exemplare. 0 parte din acestia isi aveau

si depozitele in marile hanuri bucurestene.Ckre sfirsitul secolului al XVIII-lea, cind neguatorii romani erau

buni si deosebit de aprecia%i la Viena si la Lipsca, pravaliile si depozitelefor de marfuri din Bucuresti contineau tot soiul de vesaturi de bumbac, de Tinasi de matase. Cele mai cautate tesaturi erau : alagea (stofa vargata de ma-tase) atlas ciadiriu (verde deschis), atlas conabiu (rosu grena), atlas liliachiu(violet deschis), atlas patlaginiu (violet inchis), atlas havai (albastru deschis),atlas samaniu (galben deschis), astar (pinzI de captusit hainele), barber(stafa de afa si bumbac), belacosa sau belacoasa (Iesatura de bumbac pentrurochii, un fel de batist), bar4 (tesatura de lira foarte subtire), bazea (teskuracu urzeala de afa si batkura de bumbac), canavat (stofa Vargata de line),calmuc (postav cu perii lungi), camilort (teskura de line), cituri (stamburilelustruite si inflorate), cutnie (atlas pentru plapumi), croazea (tesatura dematase cu bumbac), darnasca (stofa de matase si lira, cu flori), dumicoton(stofa cu dungi sub%iri, in diferite culori vii, demi-cotton"), grenadina (stofade matase foarte subTire), floranta (tafta usoaa pentru captuseala), hataele(diferite stofe de matase), hataele cu flori de fir (stofa de matase care aveain teskural fire de aur si argint), lustrina (o tesatur5; specials de matase),pambriu (stofi din ling merinos), p/is'a (catifea de bumbac), rips (stoca dematase sau de line, cu dungi), (stoa vskgafa de lira ; se zicea saiu deAngora"), fahmara (stofa pretioasa de matase cu fire de aur si argint), fan-guile (marama cusua cu fir), ,calirn (muselin de line), taclita (stofa de ma-tase vargata), tafta (matase lucioasa si neteda"), tarlatan (muselin'a foartesubtire pentru rochii de bal), tuipan (pinta de bumbac foarte subtire si rare),testinzele (basmale man cu cimp negru, pe margine cu flori ; se iaceau din

I N. Iorga, Istoris romeinilor in chipuri icoane, Craiova, 1921, p. 256.* Tudor Hagi Tudorache (1768-184S), Nicolae Kirilof, pe numele lui adevarat Chiru

(1775-1849), Stefan Hagi Stoika (1786-1853), brasoveanul Rudolf Orghidan (1797-1862),Ilie Zamfir (Zamfirescu) (1810-1862), Hagi Vasile Frigator (1813-1887), Nicolae HagiStoica (1818-1900), Alexandru N. Kirilof (1818-1881), aromanul Gheorghe Stefan Coem-giopolu (1819-1878), Stancu Becheanu (1826-1907), Ioan V. Socecu (1830-1896), Di-mitrie Frigator (1838-1902), Gheorghe San Marin, Petre Dancovici etc. (cf. Dr. NicolaeI. Angelescu, Negustorii de odinioara, Bucuresti, 1931, si D. Z. Furnica, op. cit.).

gain

www.dacoromanica.ro

19

in, bumbac $i tabiuri (moaruri), zarpale (brocate), zofuri (tesaturi var-gate de ling sau matase), zofuri groase (grosse serge), zofuri subtiri (sergeline), $i zabranic (tesatura de Elia sau matase, subtire $i foarte rare, crepe) 1.Acest lung sir de tesaturi de tot felul, foarte scumpe, umpleau pravaliile delipscanie $i bogaserie din Bucuresti $i erau cerute de boierimea inclinata sprelux $i eleganta, care nu cunostea valoarea banului rezultat din munca $i su-doare, ci din exploatarea celor multi $i saraci.

Mestesugurile $i negotul bucurestean au gasit foarte mare sprijin in isna-furi sau bresle. Acestea erau organizatii m.stesugaresti negustoresti, createpe principiul specificului muncii, din care faeeau parte mestesugarii negu-tatorii ce indeplineau anumite conditii. Conducerea breslei era incredintataunui staroste, un breslas mai in virsta, fruntas in meseria lui, care se bucurade increderea domniei, ajutat de un vataf $i de un consiliu de breslasi. Sta-rostele $i consiliul respectiv aveau anumite privilegii $i erau judecatori intoate pricinile iscate intre breslasi.

Erau $i bresle mai mici, conduse de un vataf, dar in situatia aceastavataful avea aceleasi atributiuni ca staxostele. De fapt, functia de vataf esteo numire mai veche decit staroste $i este legate de organizarea mestesugurilorin asociatii de tipul fratiilor.

intre 1788 1800 existau in Bucuresti peste cincizeci de bresle, dintrecare numai 18 erau negustoresti. Aceste bresle erau alcatuite din : brasoveni,circiumari, rachieri, bacani, pescari, postavari, gaitanari, tutungii, bogasieri,matasari, precupeti, bragagii, macelari, fainari, cafegii, marchidani capanlii,sureccii, sticlari hangii. La 24 mai 1800 se Infiinteaza breasla iaurgiilorAu fost profesiuni cu caracter comercial care nu puteau sa alba un numarprea mare de breslasi $i care este de mirare cum s-au putut constitui inbreasla : baia$ii, nisiparii, serbetciii §i ghetarii.

Breslele negustoresti sint destul de vechi ; ele apar documentar in secolulal XVII-lea chiar in prima jumatate, odata cu inviorarea negotului ditipadomniile lui Mihai Viteazul Radu $erban. Pe un Manu, desigur grec, sta-roste de negustori, it gasim intr-un act din 1665 3 $i in altul din 1667 4. Apo'un Iorga, in 1671 5 $i un Mihu, in 1684. Functiunea de judecator a unuistaroste putea fi pusa in miscare de oricare dintre breslasi care ar fi avuto prima de judecata cu un tovaraks de breasla ; de asemenea, domnul puteasa judecata.porunceasca o asemenea Astfel Alexandru Ipsilanti, la 9 noiem-brie 1778, cere starostelui de negutatori sa vericfice socotelile dintre Margarit,fost staroste $i loan Chivu 6. Strainii aveau breslele tor, ei nu puteau sa intrein breslele pamintenilor, care erau inchise strainilor. Breslele strainilor eraualckuite pe nationalitati ; totusi ele erau deschise oricarui strain, indiferentde nationalitate. Dupa 1830, cind se incepu reorganizarea breslelor, ale senumira corporatii, dupa numele $i rinduiala breslelor din apus.

1 Dr. Nicolae I. Angelescu, Nicolac Kirilof, 1775-1849, in Negustorii de odinioarr,Bucuresti, 1931, p. 5-6.

2 V. A. Urechia, Istoria romanilor, Bucuresti, 1893, vol. VIII, p. 103.3 Arh. St. Buc., M-rea Stavropoleos, XII-16 (2 mai 1665).4 Idem, M-rea Bradu, Hanu-Greci Codreni, LIV-6 (2 jai. 1667). I. Ionascu, op. cit.,

p. 46 : (6 apr. 1679).5 I. Ionascu, op. cit., p. 48.6 Sigmund Prager, op. cit., p. 49, doc. IV.

lina),

gi

ai

gi t.

ai

ti

www.dacoromanica.ro

20

La trecerea marfurilor peste hotarele Tara, chiar daca aceste marfurierau numai in tranzit, se platea in bani o taxa de vama. Cele mai maxi ye-nituri ale domniei le produceau vamile. In afara de vamile de pe hotare,existau $i vami interioare. Astfel, dupa ce se platea o vama la Bran, se maiplatea alta la Tirgoviste $i alta in orasele in care se vindeau marfurile ; iardaca marfurile ieseau din Tara, se mai platea o vama la iesire. In secolul alXIV-lea incepu sa se faca distinctie intre marfurile care ramineau in Tara$i intre cele care treceau prin

Cind Bucurestii ajunsera scaun de domnie se infiinta $i aici o vama ;aceasta deveni cea mai bogata cind orasul organiza tirguri active $i pros-pere. Vama bucuresteana a devenit necesara prin faptul ca orasul se gaseain drumul dintre Dunare munti, pe unde treceau in sens opus marfurileturcesti $i ardelenesti. Pina in a doua jumatate a secolului al XVII-lea nuexistau orinduieli precise $i statornice pentru plata vamilor. Se acordau scu-tiri dupa buna dispozitie a domniei, fara sa se Tina seams de nevoileDin aceasta vreme s-au infiintat tarifele vamale, care precizau sumele ce tre-buiau platite pe natura marfurilor $i modalitatile de plata. La 3 ianuarie1784 Mihail Sulu dadu un catalog cu 67 de articole de bacanie supuse lavama. Vama de import se platea la valoare : trei bani la o suta ; pentru lintese platea la export un ban la zece, deci 100/o. Vamesii, slujbasi naraviti inrele, erau inclinati spre sicada $i abuz, din care cauza multe pricini ajungeauin cercetarea $i judecata domniei $i a divanului.

Marii negustori care aduceau marfuri din Imperiul otoman, Rusia siPolonia, dar mai ales din Viena $i Lipsca, erau vamuiti $i in Bucuresti. Carelecele mari, trase de sase $i opt cai, acoperite cu coviltire de rogojini $i decergi, dupa ce intrau in ora$ se indreptau spre carvasaraua domneasca. Aicise facea vamuirea dupa tarif $i se plateau taxele. Pina. la 1778 carvasarauan-avea un sediu fix, ci vamuirea se facea pe diferitele locuri virane din ju-rul tirgurilor. De la aceasta data se filed' sediul la manastirea Coltei, undeera un maidan intins pe care egumenul cladi citeva oclaite $i le inchirie ma-relui vame$ 1, iar mai tirziu se adaugara magazii mari $i alte dependinte.In 1836 toate aceste constructii se invechisera $i amenintau sa se naruiasca.Eforia vamilor ceru manastirii a face din vreme punerea la 'cafe pentrude iznoava facerea ei, caci in starea ce se afla acum, mijloc de meremet (re-paratie) nu este la dinsa 2". Nicolae Trasnea, epitropul spitalului gl'seste inte-meiata doleanta $i cere deviz arhitectului Joseph Hanel (Hart!). Acestaarata ca pentru constructia dorita este nevoie de 180 000 caramizi, 40 000ocale de var, 3 000 hirdaie de nisip, 60 pietre pentru ferestre, 6 ferestre defier, 6 obloane, 2 usi de fier, 30 000 olane, 800 scinduri pentru bolts, 200lemne de ulm $i altele. Se prevedeau deci construcTii noi. Arhitectul Connatuincepe lucrarea la pretul de 12 500 taleri, ea incheindu-se abia in vara anu-lui 1838.

3. TIRGURI HANURI BUCURE$TENE

Am spus mai sus despre cele doua tirguri bucurestene, existente Incade la inceputul secolului al XVII-lea : Tirgul din Nauntru $i Tirgul de

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 458.2 I. Iona5cu, op. cit., p. 345, doc. 217: 25 iun. 1836.

Igi

$1

tara.

ji

www.dacoromanica.ro

21

AfarsO. In jurul acestor tirguri se dezvolta toaa viata economics a Bucu-restilor $i se creeail faima de pia comercialk, vie si active, a orasului nos-tru. Am v'azut ca cele doua tirguri aveau caracteristici deosebite, iar in acti-vitatea for se completau unul pe altul. Tirgul din Na'untru dobindeste ca-racterul unei piete orksenesti serveste nevoilor de aprovizionare ale bo-ierilor tirgovetilor, pe cind Tirgul de Afars raimine numai pentru desfa-cerea produselor fieknesti si pentru aprovizionarea populatiei agricole dinmarginile orasului si a satelor invecinate, dobindind din ce in ce mai multcaracterul unui tirg de regiune.

Cu timpul inssa, mai ales din a doua jumkate a secolului XVII, Tir-gul din Nsauntru nu mai poate face fats ritmului viu in care se dezvolta viataeconomics. Spatiul rezervat acestui tirg, inghesuit intre Curtea domneasck $iUlita Mare, a devenit neineapator pentru negustorii al earor num'ar sporeamereu si ale earor m`Orfuri cereau noi prkvklii. Din aceste pricini se simtenevoia altor tirguri $i altar centre negutatoresti care nu intirzie sa is fiinta.Viata negustoreasei bucuresteada este intr-o continua transformare si dez-voltare ; ea cerea noi pieie de desfacere. Asa au apkut Tirgul de Sus siTirgul Cucului.

Tirgul de Sus este al treilea centru negutkoresc al vechilor Bucuresti.Era situat nu departe de Tirgul din Na'untru, spre miazboapte de Curteadomneasca $i in apropiere de locul unde se va construi, in ultimul deceniual secolului al XVII-lea, biserica Sf. Gheorghe Nou 1 (20 septembrie 1698).

Nu se poate determina cu precizie de cind incepe ssa existe 4i care sint impre-jurkrile care 1-au treat atit de aproape de Tirgul din Nkuntru. Se pare insca incepe sa existe de la sfirsitul secolului al XVI-lea 2. Numai faptul ca ve-chiul Tirg din Nkuntru devenise neinapkor pentru toci negustorii $i ne-satisfa'ator pentru numeroasa clientele bucuresteadl rkmine singura explicatica infiinfkrii acestui tirg.

Intr-un document din 1632 se atesta pentru prima data existcnta Tir-gului de Sus. Documentul este un zapis de cumpkare a doua pravalii, pecare Maria si sotul ei Gheorghe Vataful le vind jupinului Stamate, neguta-torial of Pitesti". Martorii care semneaza actul sint probabil vecini cu celedoua peavalii sint toTi negutkori sau mestesugan : Cirstea negutatorul,Necula bacalul, Constantin ma'asarul, Leca ba'rbierul, Cernica cizmarul siStan rachierul. Prin semnkura for ei atesta viazarea si renuntarea la dreptulde protimisis, pe care-1 aveau ca vecini, ca sa poatk cumpka negufatoruldin Pitesti. Dar cei sase martori confirms4 un fapt important : Tirgul de Susexista bine inchegat la data documentului.

In apropierea imediatk' a acestui tirg era vechea bisericutk Sf. GheorgheNou ce avea imprejur hanul construit in 1671-1672 de Panaiotache NicussiosMamona3. Mai tirziu, Constantin Brincoveanu reface biserica din temelie,mkeste hanul si adaugk deasupra masivelor bolti un etaj, iar la intrareconstruieste un foisor de piatra. Acest han trebuie sa fi contribuit mult ladezvoltarea Tirgului de Sus. In orice caz in jurul acestui tirg se construiesc

1 N. Iorga, Inscriptii, I, p. 305-306 ; cf. Gr. Tocilescu in ms. 5142 f. 68 v.-69 dela Acad. R.S.R.

2 G. Iormescu-Gion, op. cit., p. 446.3 Hurmuzaki, vol. XIV, partea I, p. 204-210 ; George D. Florescu, Din vechiul

Bucure§d, 1935, p. 101-103.

$i4i

si

Buctorefti...,

www.dacoromanica.ro

22

cele mai mari hanuri bucurestene : Hanul lui $erban Cantacuzino, HanulColtei si Hanul lui Constantin Brincoveanu, in afara de acela refacut in jurulbisericii Sf. Gheorghe Nou.

Prin mijlocul tirgului trecea Ulita Mare, care in aceasa vreme era ceamai important artery comerciara a Bucurestilor. In acest ttrg isi aveau pra-valiile in timpul domniei lui Matei Basarab marii negutsatori Ghionea Mus-tafa si Pano Pepano. Tot aici, eatre jumatatea secolului al XVIII-lea segaseau pravaliile si depozitele de marfuri ale marilor toptangii, care se apro-vizionau de la Viena si Lipsca, in afara de pravaliile cu brasovenii ale ne-gutatorilor mai marunti care aveau legaturi cu Sibiul Brasovul.

$erban Cantacuzino, inainte de a fi domn, intelege valoarea neguta-toreasea a Tirgului de Sus si se hotaraste sa ridice aici marele sau han. Elconvinge pe egumenul manastirii Sf. Sava sa-i dea patru pravalii in acesttirg, oferindu-i in schimb un codru de loc in Grozavesti".

Tirgul Cucului este al patrulea ttrg bucurestean. Se gasea pe spatiulcuprins astazi din stinga bisericii Sf. Gheorghe Nou ping in zidurile Ha-nului Coltea, cam unde incep constructiile spitalului, avind spre apus, infata, Ulita 'Mare, iar spre rasarit biserica Sfintilor. Nu avea la indeminaun spatiu prea mare, dar nevoia indemnase pe negutatorii care nu-si puturagasi locuri pentru pravalii in Tirgul din Nauntru si in Tirgul de Sus sa seinstaleze in Tirgul Cucului. Cele mai multe dintre locurile acestui tirg apar-lineau manastirilor si bisericilor, ai caror egumeni si preoti pretindeau chiriimari, stiind ca negutatorii au cistiguri apreciabile din activifatile lor. InTirgul Cucului se afla si sararia domneasca .

Tirgul Cucului si-a luat numele de la un lac care se afla in apropiere,cam in spatele spitalului Coltei de astazi, care se numea Lacul Cuculuifiindca pe malurile lui era desis mare de salcii si plute in care cinta cuculprim'avara" 1. In acest lac se varsa un numit Bucurestioara, care por-nea din lacul de la Gradina Icoanei ; trecea prin Lacul Cucului si porneain jos piny in vadul Dimbovitei. Traditia pastreazal pins astazi ca., pe undese afla strada Batistei era vadul vitelor (batelistea), pe Bucurestioara.

Acest tirg apare documentar destul de tirziu, spre sfirsitul secoluluial XVIII-lea. Cele mai multe din documente sint zapise de vinzari si in-chirieri si se refers la locuri si pravalii din tirg. Astfel Gheorghe abagiu, in1797, inchiriazsa un loc care se afla in spatele pravaliei sale, cu 22 de taleripe an 2 ; Nicolae cojocarul, in acela.si an inchiriazsa alt loc, ltnga cel precedentsi cu aceeasi chink 3 ; Constantin bogasierul inchiriaza o pravalie cu 32 taleripe an 4 ; Manciu luminararul se invoieste cu egumenul manastirii sa prateasca27 taleri pe an drept chirie pentru o pravalie in 1802 5 Vasile brutarul pra-teste in 1805 aceleiasi mana'stiri Sf. Gheorghe 100 taleri pe an pentru opravalie aflata in raspintia Tirgului Cucului" 6 ; Ivan polcovnicul schimba opraValie veche cu alta noua si plateste, ca sa completeze schimbui, 700 ta-

r Gh. I. Negulescu, 0 paging din istoria Bucuregilor... in Biserica ortodox'a ro-mans", seria II, anul 44, nr. 3 (540), mart. 1926, p. 135.

2 Arh. St. Buc., M-rea Sf. Gheorghe-Nou, XXXV-31 (1 iul. 1797).3 Ibidem, XXXV-30 (1 iul. 1797).4 Ibidem, XXXV-33 (20 aug. 1797).5 Ibidem, XXXV-43 (23 aug. 1802).6 Ibidem, XXXV-45 (24 iun. 1805).

rinlet

5i

;

www.dacoromanica.ro

23

leri1, iar Nicolae Dinu renunta in 1823 a mai inchirieze un loc al manastiriice-1 avea linga casa so din Tirgul Cucului 2. Pre%urile indicate in documentearata ca chiriile ce se plateau in acest tirg erau foarte ridicate, ceea ce in-seamna ca negotul avea vad bun de desfacere a marfurilor $i negutatorii cisti-gau bune parale din negotul lor. Chiar valoarea pravaliei luata in schimb,pentru care Ivan plateste Inca 700 taleri arata acest lucru, ceea ce ne in-deamna sa credem ca pre %urile pravaliilor din Tirgul Cucului erau mai maridecit cele din Tirgul din Nauntru, care se invechise $i se darapanase.

Tirgul Cucului a fost pirjolit de foc de patru on in patru decenii, une-ori pins la pamint. Pravaliile sale, ca cele din Tirgul din Nauntru, dar maipu ;in in Tirgul de Sus, erau construite din paianta (lemn $i pamint) ; seaprindeau repede $i ardeau in citeva ore. Negustorii care plateau chirii mariegurnenilor, n-aveau interesul sa faca constructii de zid, solide $i aparate defoc, fiindca situatia for de chiria$i era trecatoare. Din aceasta pricing, cindIncepea focul in vreun tirg rareori se putea

Astfel, in vremea domniei lui Constantin Ipsilanti, la 28 august 1804,s-a produs un mare incendiu care a distrus o buna parte din centrul orasului.Dionisie Ecleziarhul, in Cronograbil sau, da $tiri amanuntite in legatura cuacest prapad, spunind ca a ars $i Hanul Sf. Gheorghe, dar la Hanul $erbanVoda se opria focul cu flacara in zid" 3. La fel face insemnare 4i Nicolaelogofatul Episcopiei Argesului ca numai Hanul Sf. Gheorghe a ars, iar foculs-a oprit la raspintia cea mare de la Hanul $erban Voda" 4.

Arhimandritul Nicodim Greceanul spune ca au ars toate pravaliiledin buricul Bucurotilor", precum $i hanurile Sf. Gheorghe, $erban Voda,Col%ea $i altele. $i atunci poate vor fi ars la 2000 pravalii, cu case mari $1mici, bolte 5".

Tot in legatura cu acest foc, aratam ca agentul austriac Merkelius ra-porteaza guverr,ului de la Viena ca in Bucuresti au ars 1000 de pravalii $i2000 case boieresti 6, care au produs o paguba enorma de 30 000 galbeniechivalenta cu 15 milioane lei. La 22 decembrie 1812 a fost un foc mai mic,iar in 1835 a ars din nou numai Tirgul Cucului, de la spitalul Col%ei pinala Waratie. Abia se refacuse $i, in 1847, cind a fost cel mai mare foc dinBucuresti, arde iarasi pina la pamint. Este usor sa ne inchipuim ce pagubemari au produs in Bucuresti aceste incendii. Tmpotriva for omul aproapeca nu putea face nimic ; se propaga atit de repede de la o pravalie la altainch nu se salva aproape nimic din marfa $i din obiectele casnice. Corpulde tulumbagii (pompieri), inzestrat primitiv eau organizat, aproape canu putea sa dea nici un ajutor contra pirjolului.

Dar, cu toate ca aceste incendii au adus multe $i mari pagube negotuluibucurestean, viata economics a orasului nu s-a resuntit prea mult $i pravaliilese Inmul %eau mcreu $i erau permanent pline de marfuri. Cu timpul, dupa1850, cele patru tirguri bucure$tene contopisera hotarele 4i devenisera unul

Ibidem, XXXV-60 (10 iun. 1819).2 Ibidem, XXXV-61 (5 iun. 1823).3 Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorzce, 701. II, Bucuresti, 1863, p. 204 ; G. Ion-

nescu-Gion, op. cit., p. 352.4 Ilie Corfus, Insemnari de demult, Ed. Junimea, [Iasi], 1975, p. 234.5 D.[imitrie] Berindei, Bucuresci, studiu istoric, in ,.Revista Romani", vol. I, Bucu-

rest', 1861, p. 624 ; G. Ionnescu-Gion, .p. cit., p. 353.6 Hurmuzaki, XIX, partea a II-a, p. 214-216.

$i

1

si

sravili pirjolul.

si

isi

www.dacoromanica.ro

24

singur. Acest centru comercial, unde pulsa toata viata economics a orasului,a suferit toate transformarile vremii, impuse de edilii orasului, priceputi saunepriceputi $i s-a mentinut pins astki.

Orasul Irma s-a intins mereu si marginile sale se departasera prca maltde centru. Nevoile obstesti $i simtul practic al negustorilor au impus so-lutii noi, care sa multumeasca pe toata lumea. De la inceputul secolului nostruincep sa se creeze alte centre economice in oral ; piete noi de desfacere apro-vizionare se creeaza acolo unde nevoia era mai simtita. Apar astfel piata Tra-ian, piata Matache IVIacelaru, piata Chiristigii, piata Mosilor si altele maimici. Dar fenomenul continua $i sub ochii nostri. S-au creat piete $i centrenoi : pima Ferentari, Chibrit, 7 Noiembrie, Filantropia, Sfintul Elefterie,Mihai Eminescu (str. Aurel Vlaicu colt cu str. M. Eminescu, fosta Romans)si inca altele care se formeaza $i se dezvolta mereu, fiindca hotarele Bucu-restilor sporesc mereu.

Un factor determinant in dezvoltarea vietii economice bucurestene estecresterea fortelor de productie, iar hanurile au un rol important in aceastadezvoltare. Aparitia for coincide cu epoca in care mestesugurile $i negotulbucurestean dobindesc un ritm nou, cu activitate sporita variata. In se-colul al XVIII-lea, cind negotul bucurestean are legaturi strinse cu sudulbalcanic, pins la Constantinopol $i cu Viena, Lipsca si Venetia, aceste hanurisint adevarate fortarete comerciale, unde marfurile dobindesc bung pastraresi siguranta. Constructii solide de caramida cu mortar de var call, impuna-toare si masive, cu ziduri groase ce se reazima pe contraforturi puternice, cuporti grele de stejar ferecate in fier, hanurile ridicate in preajma anului 1700pareau mai degraba cetati militare, destinate sal sfideze tunurile si bombar-dele decit sa contina pravalii $i depozite de textile si bacanie. Constructoriitor, fara sa fie negutatori, aim au fost $erban Cantacuzino $i ConstantinBrincoveanu, au voit sa faca din ele un adapost sigur impotriva hatilor detot felul, dar n-au izbutit sa le fereasca de incendii si cutremure. Totusi, acestehanuri s-au pastrat mindre si puternice in tot secolul al XVIII-lea $i aucontribuit substantial la inflorirea comertului bucurestean.

La inceputul secolului al XIX-lea existau in Bucuresti nenumarate ha-nuri. Numarul for exact cu greu va putea fi stabilit aceasta deoarece inafara de marile hanuri domnesti manastiresti, asezate in apropierea tir-gurilor bucurestene, aproape ca nu era mahala in care sa nu fi existat un hansau mai multe, cu odai de dormit, cu circiumi, dar mai ales dispunind de curtilargi unde incapeau in voie carele cu marfuri faranesti venite la vinzare incapitala tariff, dar mai ales pentru vestitul Tirg de Afars.

Aceste hanuri marunte, fara pretentii de confort, injghebate de negus-tori care stiau sa scoata banii, se aflau mai totdeauna la drumurile largi ceveneau din provincie. Drumul Pitestilor si al Tirgovistei, drumul Buzaului,drumul Craiovei, ba chiar drumul Braffleff si al baltilor dunarene aveau bark-rele for unde se infiripau micile hanuri negutatoresti $i unde carele cu feluritemarfuri 4i peste gaseau popas de noapte pentru tirgul de a doua zi. Numairascolirea de amanunt a arhivelor pastratoare de tot felul de hirtii ne-arputea pune in situatia de a stabili numarul maruntelor hanuri bucurestene,locul for de asezare vremea in care au functionat. Dar nici atunci nu s-arputea stabili o situatie sigma ; au fost desigur, hanuri modeste, ascunse infunduri de mahala, care au trait necunoscute si despre care nu s-a facutnici o insemnare.

si

si

si

gff

gi

www.dacoromanica.ro

25

Se cunosc totusi un foarte mare nurdar de hanuri. Une le se cunosc bine,altele mai putin bine, car despre citeva din ele avem pu %ine informatii. Toateaceste hanuri se deosebeau intre ele prin : rdarime, construc %ie, asezare, seapini,rol economic, trecut istoric $i Inc a multe alte caracteristici.

Pe baza acestor criterii, hanurile din Bucuresti pot fi imPanite in urmsa-toarele categorn :

hanuri domnesti ;manastiresti $i bisericesti ;

,, boieresti ;neguvatoresti ;

mici hanuri de mahala, periferice, risipite in tot cuprinsul orasului.Pentru fiecare din ele vom prezenta materialul informativ $i despre fie-

care vom spune tot ceea ce.ne dell documentele, tradi ;ia, caTatorii strsainisi studiile cercefatorilor istorici ai orasului nostru. Fireste, din cauza multoracte distruse de timp, nu vom putea spune tot ceea ce ar fi interesant destiut. Vor ramine Inca multe lucruri nestiute, indoielnice si incomplete, totusivom avea o lumina generals sis.,clara despre ceea ce au fost hanurile bucu-restene in viata orasului Capitala de tam.

www.dacoromanica.ro

II. HANURILE BUCURETENE

In cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea apar in Bucurestihanurile. Ele vor constitui un capitol foarte important pentru viata econo-mic bucuresteana din secolul al XV-lea $i din prima jumatate a celui urma-tor $i vor fi o contributie real la dezvoltarea orasului $i la faima pietei salein sud-estul european. Negut'atorii stralii care vor ca'uta in Bucuresti piata dedesfacere sau achizitie pentru negotul tor, vor easi in marile hanuri bucu-restene nu numai 1oc sigur de depozitare pastrare, ci conditii bune deafaceri, rezultate din intilnirea cu tot felul de negut:itori turci, greci, ra-guzani, nemti $i rusi, ba chiar francezi $i englezi. In hanul lui Serban Canta-cuzino sau in hanul Coltei ca $i in hanul lui Constantin Brincoveanu, Zlatari$i Gabroveni, iar mai tirziu in hanul lui Manuc, isi vor instalsdepozitele ¢i cantoarele (birouri) de afaceri toti acesti negustori, care au gasitin Bucuresti ceea ce nu le va oferi nici un alt oras din Balcani $i din valcaDuna'rii, in afar de Viena.

In praValiile marilor hanuri din Bucuresti se aflau in secolul al XVIII-leamMuri din Viena, din Lipsca $i din Silezia : postavuri, stofe, matasuri si pin-zeturi din Ypres, Louvain $i Lyon ; sticlarie, oglinzi $i parfumuri din Venetia ;matasuri, arme bijuterii din Bagdad, Damasc $i Constantinopol ; postavurifine englezesti (faimoasele londish cloth") cunoscute la not sub numele gre-cesc de anglii" ; $i inc a. vestitele $i scumpele branuri din Moscova $i Nijni-Novgorod. Nimic din ceea ce interesau gusturile rafinate, tendinta de lux.51 inclinare sere risLpa $i petrecere a cosmopolitismului aristocratic 4i negus-taresc din secolul al XVIII-lea, accentuate $i mai mutt de prczent.a trupelorde ocupatie austriece, rusesti $i turcesti, nu va lipsi din acest Bucuresti deafaceri $1 de petreceri. gabirea clestelui economic turcesc in urma nesfirsitului

$i asezareasir de razboaie cu rusii $i austriecii din secolul al XVIII-lea, cain Bucuresti a agentilor diplomatici stra'ini de la sfirsitul acestui secol auoferit imprejurari favorabile ca viata economics bucuresteana sa' se dez-volte intr-un ritm mai puternic $i mai divers. Insemdarile la'sate de calaitoriistraini (diplomati, negustori $i misionari) despre Bucurestii dintre 1750-1850ne pun in fats aspecte urbanistice $i de viata socials foarte interesantc, dincare desprindem rolul pe care 1-au avut hanurile bucurestene in aceasta vreme.

Stirile despre hanuri, culese mai ales din documentele vremii, precum$i din celelalte ,..surse de informatii adunate de oriunde le-am gasit, ne vorajuta sa infatisam fizionomia marilor hanuri bucurestene, s'a schita'm in ci-

$isi

si

www.dacoromanica.ro

27

teva linii pe cele mai putin cunoscute si sa formunm unele incheieri asuprarolului for in via%a vechiului Bucuresti.

1. CONSIDERATII GENERALE DESPRE HANURI

Cuvintul han hanuri" este asta'zi un arhaism, fare circulatie inlimba curenta. Ca instrument de negot feudal 5i burghez, hanul este unlocal cu ospsata'rie, la marginea drumurilor de Tara sau la periferia oraselor,unde se pot ada'posti peste noapte drumetii (cu ca'rutele lor) 1. Origineacuvintului este turceasea: [han-handjy] ; el a intrat in Erni:4 in secolul alXVII-lea, odata cu no%iunea insa'si, foarte popular peste Dunaire, pe care ne-gotul a impus-o in tarile romane. Pe drumurile marl din Tara Romaneasca,din Moldova $i din Transilvania, la rascruci sau la gura vallor se ridica maitotdeauna un han cu circiuma odkincsalzite, .uneori cu cerdac spatios, dartotdeauna cu o curte large, cu grajd st fintina, unde drumetii gaseau aa.postsigur $i hrana pentru ei st vite. Cind singurul nujloc de cala'tone era posta,hanurile jalonau drumurile Ora la distante egale. Un serviciu pentru schim-barea tailor $i a vizitiilor era organizat cu un orar fix, stafete cnan duceaucorespondenta. A fi fost hangiu pe vremea aceea, nu era treaba rea. Multeaveri s-au facut asa. Hanul era in tot timpul anului un centru de activitatevie, unde se schimbau mereu caatorii, unde se intilneau punind afaceri lacale, innodind intrigi de dragoste on rasvratiri politice" 2.

Un asemenea han exista in august 1836 pe valea Prahovei, la iesireadin trecerea cea grea a muntilor, unde au poposit in drum spre BucurestiTimotei Cipariu st George Baritiu, $i pe care-1 tinea va'cluva printului Brin-coveanu, cel din urma din familia aceasta" 3. Si Baritiu, scriitorul notelor dedrum, explica ce era acest han : asa se numesc casele cele de oaspe;i mari,la care not le zicem fagadaUa: sau circiume sau tractiruri". Existen%a acestuihan, in apropiere de punctul de trecere peste granite, dar mai ales de loculunde se facea va'muirea, ne indeamna.sa', credem a existau hanuri la punctelede carantina' si .de vami, unde csalatorn erau siliti sa' r`tuirta' mai multa vremepentru indeplinirea formalitAilor de trecere.

Hanurile bucurestene erau insa cu totul altceva decit cel de pe valeaPrahovei sau celelalte de aiurea. Acest fapt ni-1 spun chiar cei doi alatoriardeleni : aceste hanuri din Bucuresti sint vrednice de cunoscut maideaproape". Obisnuiti cu marile orase ardelene, inconjurate cu ziduri, ei semire ca din orasul acesta nici o parte nu este inconjurate cu zid, ci in locde cetate sint in deosebite pa'rti a cefatii, mai multe edificiuri, mai virtostot cuadrate foarte largi, cu doua rinduri de case. In mijlocul unor hanuride acestea sint biserici."

Acestea erau marile hanuri, domnesti sau ma'nastiresti, care infruntaseratoate virtejurile secolului al XVIII-lea $i erau Inca seme;e si solide la 1836.Se compuneau dintr-o vasty curte de forma patrata, inconjurate de ziduri

1 Dictionarul limbii romane moderne, Bucuresti, 1958.2 Arh. G. M. Cantacuzino, Hanurile, conferinfi tinut5 la radio la 10 nov. 1932,

publicat5 in ziarul Miscarea" din 17 nov. 1932, p. 1-2.3 Vasile Netea, Timotei Cipariu George Baritiu calatori prin Tara Romiineasca

in 1836, note pe marginea unui text inedit, in Studii", revisti de istorie, anul XI, 1958,nr. 1, p. 128.

rail si

si

si

si

fi

www.dacoromanica.ro

28

puternice de at-arnica. Fatada era spre curte. Comunicatia cu strada se c4ceaprintr-un singur gol de poarta, eaiat pe una din laturi si astupat in timpulnoptii de usi masive de stejar intarite cu fier. Cadirea propriu-zissa se desfI-sura in interiorul curtii, de jur imprejurul zidurilor si alipita acestora. Secompunea dintr-o serie de pivnite adinci, deasupra a.rora se gaiseau pravaliileinsirate uncle ling altele $i acoperite cu bolti. Praysaliile aveau la inceput accesnumai din curte, mai tirziu au fost puse in legkura: cu strada. La etajulintii, deasupra pravaliilor, se insirau camerele ale aror usi si ferestre aleaupe o galerie deschisa, sprijiniea pe stilpi, la care se ajungea pe doua sca'ri,dispuse una in fata celeilalte pe doua din laturi. Aceste sari, decorative sipitoresti, dadeau in cite un foisor asernana'tor cu cele de la casele tsra'nesti."

Constructia marilor hanuri bucurestene era cu adevarat monumentara.Dupa Curtea domneasa, atit cit ra'ma'sese in picioare in secolul al XVIII-lea,in urma cutremurelor si incendiilor, dupa semetele biserici si manIstiri cuarhondaricele si locuintele egumenicesti svelte si Impodobite, hanurile corn-pletau incerarile de monumentalitate urbanistia ale Bucurestilor. Proportiaelegant a arcadelor trilobate, frumusetea sarilor care ar fi putut conduce laun pridvor domnesc, iar in general toata desfasurarea fatadelor, care gratiepridvoarelor din galerie dadeau o imitate lipsiei de monotonie edificiului si insfirsit chiar proportia mare a curtii in raport cu cladirile ne autoriza sa con-siderNm hanul Manuc ca tipul desavirsit al genului" 2. Astfel pe buns dreptatemarile hanuri bucurestene reprezentau nu numai una din curiozitAile plinede farmec ale orasului, dar chiar o mare atractie pentru drumetii apuseni carevizitau Bucurestii.

Hanurile bucurestene apar in secolul al XVII-lea inainte chiar dedomnia panic a lui Matei Basarab, cu toate ca atestarea for documentaryeste mult mai tirzie. Existenta for trebuie puss in imediata legatura: cu dez-voltarea vie ;ii economice, care inoepe in Bucuresti intr-un ritm vioi si prosperInca din al doilea si al treilea deceniu din acest secol. Ma'rturiile lui PaulStrassburg in aceasta: privinca sint pe deplin lamuritoare 3. Astfel hanurileapar ca nevoi imediate pentru negotul bucurestean, insufletit de numarulmare al neguta'torilor din sud si din nord, care au Osit in Bucuresti piafaburial de desfacere pentru ma'rfurile lor. Acesti negutatori staini trebuiau saai13` uncle poposi si unde-si puteau depozita marfurile. Desigur ca primelehanuri trebuie sa fi oferit foarte slabe conditii de gsazduire si de depozitaresi numai cu timpul ele ajung sa puns la indemina drumetilor un minimum deconfort si de siguranO. in pa'strarea ma'rfurilor.

Cel dintii han care apare documentar in Bucuresti a fost construit deManole zaraful si sotia sa Maria, pe locul cumpa'rat de la nepo ;ii Buzineai,aproape de geadina bisericii Sf. Gheorghe, Intre casele slugerului Preda si locullogofatului Paraschiv Bolisteanu. Intr-un document se aminteste ca Manolesi-a fa'cut case si hanuri pe acel loc si le-au tinut cu buns pace pins in zilelelui Antonie Vodal" care si-a inceput domnia in primele luni ale anului 1669,deci casele si hanurile mentionate sint anterioare acestei date.

Un al doilea han, atestat documentar in 1671, este cel din jurul biseric:iSf. Gheorghe Nou, ridicat de Panaiotache Nicussios Mamona, fost dragoman

1 Arh. Grigore Ionescu, Irtoria arhitecturii Torn:meld, Bucuresti, 1937, p. 418-419.2 Arh. G. M. Cantacuzino, op. cit.3 CaTitori stralni..., op. cit., p. 63-68.

$i

www.dacoromanica.ro

29

al Portii otomane. Acest Mamona incepe constructiile in 1671, dar se pareca nu le duce pins la capat, fiindca moare in 16731. Conceput ca o sursade venituri pentru intretinerea bisericii, hanul aspundea unei cerinte a vietiieconomice bucure$tene. El nu era de mari proportii, a$a cum vor fi cele demai tirziu, dar trebuie sa fi fost cel mai important la acea data.

Hanul lui $erban Cantacuzino a carui constructie incepe la 1683, de-pa$e$te cu mult in proportii pe cel zidit de Panaiotache $i da Bucure$tilorunul dintre cele mai mari hanuri pe care le-a avut de-a lungul vremurilor.

Rostul $i functiunea marilor hanuri bucure$tene erau destul de complexe.Spre deosebire de micile hanuri de margine, de mahala sau de cele grupatein Tirgul de Afars, care gazduiau pe producatorii din Tara $i carele for cumarfa, in vederea vinzarii imediate, marile hanuri de centru, ridicate in jurulcelor trei tirguri bucure$tene, ofereau negutatorilor straini $i autohtonipivnite chiar locuinte. Curtea cea larga din mijlocul hanului ingaduia saintre $i sa poposeasca marile chervane cu marfuri de import, sa le descarcein tihna $i sa le aranjeze in pravalii spre vinzare sau in pivnite pentru pastrare.Pravaliile pivni ;ele acestor hanuri, construite din bolti groase de caramida,ofereau conditii neintrecute de siguranta impotriva hotilor $i a focului 2, diefiind, pe buns dreptate, considerate adevarate fortarete ale comertului 3.

In vremuri de restri$te, cind ora$ul era jefuit de tatari sau de turci,cind armate straine poposeau aid $i chiar cind bintuia ciuma, multi tirgoveti

cautau adapost in marile hanuri. Yn asemenea imprejurari zidurile for pu-ternice serveau drept citadels, greu de cucerit. Astfel, in septembrie 1716, pevremea cind domnul Nicolae Mavrocordat a fugit din Bucure$ti, multi dinlocuitorii oraplui $i-au parasit casele de frica tatarilor, cautind adapost inhanul lui $erban Voda, in cel al Sf. Gheorghe $i in manastirea Cotroceni 4.Iar in 1806, cu ocazia intrarii ru$ilor in Bucuresti, in hanul Radu Voda sezavorisera 300 de dalmatini din Cattaro cu gindul sa reziste turcilor 5, cuajutorul celor trei tunuri pe care le aveau.

In marea epidemic de ciuma din 1795, cind tirgovetii cautau salvareapatrunzind in hanuri, se luase obiceiul sa se puns portari dintre tiganii carefusesera bolnavi $i scapasera de moarte, cu porunca de a nu lasa sa patrundanimeni. Ace$tia insa, prin bani sau daruri, se induplecau u$or deschideauportile. Pentru a curma aceasta stare domnul Alexandru Moruzi, la 15 mai 1795,porunce$te marelui aga sa izgoneasca pe tigani $i puns in locul for oamenivrednici, care sa pazeasca cu mare grija intrarile in hanuri pins va trece boala 6.

La inceputul secolului a,l XVIII-lea, in vremea cind italianul del Chiaroera secretar al voievodului Constantin Brincoveanu, cele doua hanuri dom.ne$ti, existente la 1710, aveau in rindul de jos pravalii cu tot felul de marfuri,iar in rindul de sus camere de locuit 7. Despre pivnite nu ne spune nimic

1 George D. Florescu, Din vechiul Bucuresti..., Bucuresti, 1935, p. 101 si 136 ;N. Iorga, lstoria Bucurestilor, Bucuresti, 1939, p. 104.

2 Anton-Maria del Chiaro, in Caiatori strain despre Prile rorniine, vol. VIII, Bucu-resti, 1983, p. 373.

3 D[imitriel Berindei, Bucurescii, in Revista romans ", vol. I, Bucuresti, 1861, p. 350.4 Anton-Maria del Chiaro, op. cit., p. 394.5 N. Iorga, Istoria Bururestilor, Bucuresti, 1939, p. 201.6 V. A. Urechia, Istoria romanilor, vol. V, Bucuresti, 1893, p. 433.7 Anton-Maria del Chiaro, Revoluiiile Valahiei, (trad. S. Cristian, introd. N. lorga),

la,i, 1929, p. 25.

pravalii,$i

$i

i$i

i$i

$i

sa

www.dacoromanica.ro

30

scriitorul italian, dar nu avem nici o indoiala ca ele existau, fiind destinatedepozitarii marfurilor.

Rindul al doilea de odai, acele de la etaj, dadea intr-o sala larga, spri-jinita de un parmalic, iar mai tirziu inchisa cu un geamlic cele mai multedintre aceste oat serveau drept locuinte, fie pentru familiile negufatorilorcare aveau pravaliile in rindul de jos, fie ale altora care locuiau aici pratindchirie. Tot in rindul de sus erau instalate $i cantoarele negutatorilor. Se pareca in primele decenii ale secolului al XIX-lea cele mai multe din marilehanuri bucurestene serveau mai mult de locuinta. Pentru negot incepuserasa se faca pravaliile cu intrarea din strada si cu vitrine largi pentru prezen-tarea marfurilor, permanent expuse vederii clientilor.

In 1828-1829, dupa cum raporteaza agentul diplomatic francez Hugot,ministrului sau Laferronnays, ctnd orasul a fost ocupat de armatele rusesti,pentru instalarea spitalelor militare au fost evacuate citeva din =rile hanuri.Generalul Jeltuhin poruncise ca evacuarea ,sa se faca in trei zile. Cu acestprilej 250-300 de familii de negutatori meseriasi au fost aruncate in strada.Ordinul a fost executat militareste, incit unii dintre evacuati n-au avut timpnici sa-si adune marfurile lucrurile ce aveau. Totul a Most aruncat pe fe-restre, iar cei goniti, in special femei copii, au ratacit prin mahalaleleorasului si chiar prin imprejurimi, in frig si mizerie, ducindu-si avutul incosuri de nuiele 1.

Anexe ale hanurilor erau grajdurile, soproanele, magaziile cu furaje,finttnile pentru adapatul vitelor, odaile unde erau gazduiti vizitiii carausiisi bucatariile unde se pregateau minarurile pentru ei. Toate acestea erauasezate in jurul curtii, aparte de constructiile destinate pravaliilor locuin-telor. La hanurile mai mici, unde nu existau pravalii depozite de marfuri,ele servind numai ca loc de popas $i de odihna pentru negutatori carausi,existau circiumi unde cei care conkeau acolo gaseau hrana b'autura. Ha-nurile de margine se reduceau la o curte mare, imprejmuita cu gard de uluca,fara grajduri soproane, unde in afara de ctrciuma propriu-zisa si de depen:dintele ei directe (pivnite, bucatarie odai de consumatie) mai existau oatde dormit, unele cu paturi comune, unde se odihneau negutatorii insotitoriilor. Cei mai multi dintre insotitori petreceau noptile linga vitele carele cumarfa, in jurul carora faceau focuri man pentru lumina si incalzire. Toatehanurile, tmari, Si, mici, de centru sau de margine, trebuiau sa aiba

Unele dintre marile hanuri de centru aveau in mijlocul curtii interioarebiserici, cu preoti dascali, unde se faceau obisnuite servicii religioase, lacare participau toti locatarii hanului. Uneori hanurile au aparut ca anexe alebisericilor, construite de egumeni ca sa sporeasca veniturile pentru intretinerealocasurilor pentru subzistenta preotilor calugarilor ; astfel au fost HanulGreci Hanul Coltei. Alteori hanurile s-au construit odata cu biserica, cumau fost Hanul Sf. Gheorghe, Hanul Serban Gantacuzino Hanul ConstantinVoda. Sint si hanuri care s-au construit inaintea bisericii, cum este HanulStavropoleos.

Administratia marilor hanuri era destul de dificila. La hanurile manasti-resti toata aceasta administratie o avea egumenul respectiv, care direct sauprin insarcinatii sai tineau evidenta chiriasilor, a chiriilor si a celorlalte obli-gatiuni prevazute in zapisele de inchiriere, relativ la sumele convenite, latermene $i la alte indatoriri statornicite pentru ambele parti contractante.

1 Hurmuzaki, XVII, p. 149-150.

si

$isi

si

sisi

4isi

si4i

si4i

4i

si si

sisi

;

ffintini.

www.dacoromanica.ro

31

Catre sfirsitul secolului al XVIII-lea multe dintre marile hanuri bucurestene,mai ales cele boieresti si negutatoresti, incep sa fie arendate in intregime.In acest caz arendasul se substituia in drepturi proprietarului si stabilea con-ditiile intelegerii cu chiriasii. Administratorii hanurilor, fie ei egumeni, boierisi negutatori, proprietari sau simpli arendasi erau raspunzatori fats de domniesi de slujitorii sai in ceea ce privea buna intelegere cu chiriasii, mentinereaordinii si alte aspecte in care era interesata stapinirea.

Cind marile hanuri bucurestene incepura sa gazduiasca fel de fel deoameni, negucatori, misionari, calatori de placere sau de interese nemartu-risite, informatori politici, spioni etc. mai ales in preajma sau in timpuldeselor razboaie din secolul al XVIII-lea stapinirea din Tara Romaneascaincepu sa exercite un control atent asupra persoanelor care se perindau inhanuri. Administratorii incepura sa pnmeasca instructiuni si porunci in lega-tura cu interesul stapinirii de a supraveghea si urmari pe toli care poposesctcmporar sau locuiesc permanent in hanuri.

Acest control din partea stapinirii era uneori motivat chiarjefuiti

de plin-genie calatorilor straini, care avusesera pagube sau fusesera de bani,de marfuri sau bagaje in timpul petrecerii lor in hanuri. De cele mai multe oninsa stapinireaurmarea pe cei care intrau in tars cu misiuni secrete ca sa aduneinformapi militare si sa faca diferite acte de spionaj. Oricare ar fi fost insapunctul de vedere sau intentia acestui control, se fac chiar incercari de le-giferare a obligatiilor ce reveneau hangiilor.

Astfel domnul Caragea Voda (1812-1818), care pe linga toate pa-catele sale de om hraparet, a fost un priceput legiuitor, intocmeste un proiectde lege in care fixeaza raspunderile hangiilor fats de clientii

Cap. VI. Art. 3. Hangii primind pe straini in hanurile lor sint da-tori sa-i ingrijeasca 5i sa-i pazeasca, pc ei si lucrurile lor, cit le sta in putinta,fiindca meseria lor implica tacit aceasta si straimi de aceia se duc in ha-nurile lor.

Art. 4. Strainul dind sau aratind lucrurile sale, fie hangiului, fiesotiei lui, fie slugii lui, once ar suferi ele, raspunde hangiul afara numaidaca dovedeste ca paguba nu se datoreste nebagarii de seams sau.neingripriilui, ci unei astfel de intimplari, incit el, cu toata paza si ingrijirea, nu aputut nici s-o prevada nici s-o evite.

Art. 5. Fie ca a vazut, fie ca n-a vazut hangiul lucrul strainuluiin hanul sau, daca se dovedeste ca lucru era intr-adevar in han si ca acolointr-adevar a suferit o paguba, raspunde hangiul, numai daca dovedesteca mai sus.

Art. 6. Orice paguba directs ar pricinui hangiul sau sotia lui saucopilul lui sau sluga lui sau vita strainului in han, raspunde hangiul.

Art. 7. Nu pot hangii sa invoce fats de straini ca deoarece nu le-auplatit deosebit pentru paza lucrurilor lor, nu sint datori sa raspunda de pa-guba lor, fiindca strairni, platindu-le pentru gazduire, se subintelege ca le-auplatit si pentru paza lucrurilor lor, ¢i cind nu vor sa le pazeasca, liberisint sa nu-i primeasca. Deoarece traiesc din aceasta meserie, se cuvine sa fiefoarte credinciosi si cinstiti in exercitarea ei, spre folosul atit al lor propriucit si al societatii" 1.

1 Constantin C. Giurescu, Legiunea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, in BuletinulComisiunii Istorice a Romaniei, vol. 3, Buc., 1924, p. 70-71.

lor.

lui

www.dacoromanica.ro

32

Este sigur pe care incearca sa le fixeze in lege proiectullui Caragea Voda" au fost date mult mai inainte prin porunci administrative,emise de vel aga sau marele logofk.

Mai tirziu, controlul stepinirii incepe sa fie mai vigilent. Hangiii erauobligati sa comunice Agiei numele tuturor oaspe%ilor gazdui%i in han. Sanc-%iunea nerespecf&ru acestei porunci era inchiderea hanului. Astfel Departa-mentul din Uuntru, la 8 iunie 1840, face Sfatului (Adunkii Obstesti) opropunere in aceasta privinfa :

Ispravnicia cu raportul nr. 6317, incredin%at ca dupa toate mijloaceleintrebuintate ping acum nu a putut aduce,..in isprava regula statornicita demult ca tort gazduitorii de oaspeTi, hangii, sa dee de tire Agiei pentru oricaremusafiri CO tar ca ea sa poat'al face cercetare dupa poruncele ce are,propune ca alt mai nimerit achip,pentru acestei dispozi%ii nu ar fi,decit sa se legiuiasc o strejuire pentru oricare hangii ce nu si-ar pazi datoria.Aceastg m'a'sursa' socorindu-se $i de Departament potrivita, cu cinste vazutsa,se refereazsa Sfatului spre incuviintare, ca dace o ar gasi nimerita sa seaplice spre obsteasca $tiinTa, cu adaogire ca acelui hangiu, care nu ar veni indreapta cunostinta dupa o intreita strejuire ce i s-ar face, sa i se inchidahanul." Sfatul aprobsa propunerea $i fixeaze amenzile ce urmeaza sa se aplicehangulor mergind cu sanctiunile pins la inchiderea hanului :

Sa" se face cunoscut Departamentului ca socotin;a Sfatului este capentru cea intii impotrivire a hangiului la ma'sura propusa de Departamentulal doilea (este) de 50 lei $i pentru cea de al treilea de una suta lei, dup'a care,mai poftind asemenea nesupunere se va inchide si hanul. $i aceasta sfaraosebire, prin publica%ie se va face cunoscut de Agie in parte fiestecaruiahangiu la locuinta sa" 1.

Ma'sura de inchidere a hanului fiind foarte grave, trebuie sa fi fostdeterminate de fapte concrete, care tulburau linistea stapinirii. Se parefiind vorba de epoca din preajma Revolu;iei din 1848, cind circulau foarteactiv ideile de libertate $i cind nemultumirile din sinul poporului se colectauin atitudini protestatare, intre oaspetii hanurilor bucurestene erau si pureatoride cuvint ai unor miscari de solidaritate interna;ionala impotriva oligarhieisi absolutismului. Alexandru Ghica, foarte grijuliu in a-si pastra o domnietihnia si fara surprize, ar fi putut pretinde mai multa grija din parteaispra'vniciei orasului la controlul strImilor care vizitau Bucurestii fail motiveprea justificate.

0 idasurl similara, dar justificata de alte motive, luase Mihai Sulu prinpitacul din 9 august 1783 2 in care poruncise ca toate hanurile din Capitals,atit in cele din centru cit si cele din mahalale, sa nu fie nimeni gazduit fa'raautorizatie scrisg eliberatg de Spkkie $i Agie. Domnia lui Sulu stirnise dela inceput mad nemultumiri $i lumea incepuse sa critice in gura mare. Prinaceasea', masurg el voia sa aducg la tacere gurile clevetitoare.

0 alts masura, dar pentru alte motive, porunceste acelasi dornn pentruazduirea turcilor. Este vorba de conacirea capanliilor si in general a tuturorneguykorilor turci care veneau dupa afaceri in Tara Ozduiau in hanurile

1

2Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 70-71.V. A. Urechii, lstoria romilnilor, vol. I, Bucuresti, 1891, p. 307-308.

ca obligatiile

*vent,.chip,

ea,

si

www.dacoromanica.ro

33

bucurestene. Regula era ca ei sa nu fie primiti decit la hanul Sf. Ecaterina $inumai data n-ar mai fi fost locuri acolo sa fie primiti $i la hanul Coltei.La 28 septembrie 1783, aceasta regula se modifica printr-un pitac semnatde Mihai Sulu si adresat marelui spatar marelui aga :

Dumneata vel spkar si dumneata vel aga, fiindca negustorii capanliiturci ce vin in Bucuresti, cu bani, cu polite, cu treaba negustorilor, se jaluiraca nu pot a-si avea conacul tot la un han de impreuna cu alti turci de obste,iata, va poruncim dumneavoastra, ca acest fel de negustori capanlii, sa-siaiba conacul for la Hanul lui Zamfir si la Hanul Collii, iar ceilalti turci, careiarasi pentru trebile for sint viitori, aceia, dupa porunca ce si mai nainteam dat dumneavoastra, sa fie opriti a nu intra la alte hanuri, nici a se rasipiin tirg incoace $i incolo, ci numai la Hanul Sfintei Ecaterina sa conaceascasi citi nu vor incapea intr-acel han, sa aiba a merge la hanul de linga caselede beilic ale sfintei manastiri Marcuta ; ci dar intr-acest chip sa aveti dumnea-voastra a urma pentru unii pentru allii, dupa cum poruncim mai sus" I.

Am vazut ca hanurile de margine $i multe din cele de mahala aveaucirciumi, care se numeau Cuvintul este de origine ungureasca[fogado] si inseamna birt, °Talkie 2, deci nu vinzare de bauturi alcoolice,asa cum este definitia circiumii. Se intelege insa ca in aceste hanuri birtul sicirciuma alcatuiau un singur negot, foarte rentabil hangiului. Cu timpul, catresfirsitul secolului al XIX-lea, cind deschiderea tailor ferate a usurat si asimplificat transportul marfurilor, carele sint din ce in ce mai putin folosite,iar hanurile Incep sa-si piarda functiunea for principals de adapost in dru-melie si sa-si pastreze caracterul de fagadau si de circiuma. Totusi, nu sepoate spune ca aceste hanuri de margine si din jurul tirgurilor de produsetaranesti, cum este inca Tirgul Mosilor, au disparut in secolul nostru. Ele audainuit pins cind a luat fiinta comertul de stat. $i astazi Inca, in jurulTirgului Masilor sint curti1argi, unde poposeau carele cu produse taranesti(oale, doage, scinduri, furaje etc.), care nu erau ingkuite sa petreaca noapteain strada. Functiunea economics a acestor circiumi-hanuri din jurul tirgurilorde margine a disparut, in ultimul timp, odata cu nationalizarea tor.

Un fagadau vestit, la inceput han de margine, apoi han de mahala, iarmai tirziu birt circiuma cu faima, este acela care a existat la punctul undestr. Romans (actuala str. Mihai Eminescu) intretaie str. Galati, fosta VasileLascar. Numele hanului Fagadau" a dat numele mahalalei bine conturafitopograrfic, iar locul sau a ramas pins astazi punct de reper si de orientare inpartea de nord-est a orasului.

Cite hanuri au existat in Bucuresti ? Iata o chestiune la care cred ca nus-ar putea raspunde, nici acum cu materialul documentar pe care-1 cunoastem,nici mai tirziu cind acest material ar spori cu tot ceea cc ne-ar da arhivelesi depozitele de documente. Multe din micile hanuri bucurestene au avut uncaracter efemer si au disparut in numeroasele calamitati care au bintuit orasul,altele au dus o viata modesta $i retrasa din ritmul viu al vietii economice,astfel ca n-au limas insemdari despre ele.

La inceputul secolului al XVIII-lea au fost citeva hanuri asezate in jurulcelor patru tirguri bucurestene. Numarul a sporit continuu, urmind ritmul

1 bidem, p. 486-487.2 Lazgr Saineanu, Dictionar universal al limbii romane, Craiova, edilia VI, 1929.

si

$i si

si

www.dacoromanica.ro

34

in care se dezvolta viata economics a orasului. Putine dintre marile hanuri,construite solid si intretinute cu grija, au rezistat vremii si calamitatilor $iviata for s-a prelungit peste un secol. Altele mai subrede, construite saraspunda unor nevoi temporare aduca cistig bun, n-au pututDusmanii cei mai marl ai hanurilor bucurestene au fost cutremurele si in-cendiile. Sub loviturile bar dese i puternice s-au pribusit cele mai multe.

Fireste ca fiecare epoca. a avut citeva hanuri fruntase altele, maimulte sau mai putine, adaugate lor. Hanul Serban Voda a avut faima ceamai lungs si mai sustinuta. Ilanul Col %ei a avut de asemenea epoca sa ; tot-asa Hanul Sf. Gheorghe, Hanul Zlatari si Hanul Constantin Brincoveanu./n secolul al XIX-lea Hanul Manus a avut faima cea mai mare. L. Kreuchely 1agentul Prusiei la Bucuresti in 1822, spune ca pe vremea lui erau in Bucurestisapte hanuri mari, fara. biserici : Hanul Filipescu, Hanul Golescu, HanulManus, Hanul Papazoglu, Hanul Constantin Veda, Hanul Zamfir si HanulGabroveni. In afara de aceste hanuri mari erau 28 -30 mai mici, cu im-portanta mult mai redusi decit cele amintite.

Pentru cercetatorul care urmareste chestiunea hrnurilor bucurestene innumarul celor cunoscute mai mult sau mai putin va fi destul de im-

portant, acest numar ar putea depasi saptezeci-optzeci si s-ar apropia de osuta. Dar oricite ain cunoaste, numarul for nu va fi niciodata sigur. SecoleleXVIII si XIX var ra,.i ascunde inca hanuri despre care nu stim si nu vomputea qti.

2. HANURI DOMNESTI

HANUL gRBAN VODA

il,rezarea hanului. Serban Cantacuzino planuise sa construiasca un hanin Bucuresti Inca pe vremea dud era postqlnic in divanul lui Grigore GhicaVoda ; lucrul acesta 11 spune singur in hrisovul multelor sale danii (acute ma-nastirii Cotroceni 2. Astfel el cumpara de la jupineasa Mita a lui lane Cojo-caru un lac de pravalie in lungul ulitei, de 28 stinjeni §i lat de 6, cu 47 detaleri alt loc de la Gheorghe Cojocaru Paspala in lungime de 26 stinjeni,altele de la Vasile sin Vasile stolnicul of Cimpina ; cle la jupineasa Anghelinaa lui Calota clucerul ; de la manastirea Radu Voda citeva pravalii ; de lamanastirea Sf. Sava, in schimbul unui codru de lac in Grozavesti", is patrupravalii 3. Toate aceste locuri pravalii be cumpara intre 1666 si 1680, astfelca inainte de a incepe construe-via avea 39 de locuri in mahalaua Grecilor,unde Igi pusese in gind sa ridice hanul. El continua cu largirea terenului deconstructie si dupa inceperea zidariilor ; astfel, la 14 aprilie 1685 cumparadoua pravalii de la Sultana Bogdaproste 4 de la Jitian Zugravul un petic deloc cu care largeste curtea hanului 5.

1 Const. Moisil, Bucurotii-Vechi, in Boabe de griu", 1933, p. 419 ; N. Iorga, Istoriaromanilor, Bucuresti, 1939, p. 234.

2 G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, Lupegilor (Sf. Elefterie) Grozeiveitilor, )3ucu-rwi, 1902, p. 55.

3 G. Ionnescu-Gion, Istoria Bucuregilor, Bucuresti, 1899, p. 213.4 Ibidem, p. 55, nota 5.5 Ibidem, p., 518.

si sa crainui.

si

si

si

imp,

ii

www.dacoromanica.ro

35

Boierul, care dovedea multai pricepere in asemenea treburi si buna" cu-noastere a tirgurilor bucurestere, se hotkice ridice hanul in locul cel matpotrivit pentru nc -got. Tirgul de Sus era in aceasta vreme in plina dezvol-tare, asa ca toate silintele si le indreaptain a-si face Ice in apropiere de acesttirg. Locul ales se afla aproape de biserica Zlkari si fa0 in fats cu bisericalui Ghiorma Banul, cunoscua mai bine sub numele de Biserica Grecilor, pe oulits plina de pravMii care cradea in Ulita Mare numitsa tnai tirziu chiarUlita care duce la Hanul lui $erban Voda.". /xi apropierea locului ales pentruhan isi aveau pra'vnile bogatii negutkori ai vremii Pano Pepano, GhioneaMustafa, iar mai tirziu Dumitru Nona si Luca Firimita. Acest loc de han s-arafla asta'zi pe str. Lipscani, chiar pe terenul pe care se ga'se.ste Bailca de Stat aR. S. Romania. Terenul hanului cuprindea o suprafafa de 7510 m2 avind fatadaprincipals pe str. Lipscani, in lungime de 105 m, iar pe ulita din dreapta, UlitaMare numital mai tirziu Ulita Germara (azi str. Smirdan) 70 m lungime ; inpartea stings nu exista o nurnai o fundkura numita Chirovici care,dupe ce s-a deschis, a primit numele str. Eugeniu Carada. Toate acestea aufost mentionate in planull ridicat, la 10 octombrie 1881, -de care G. Zefirdesenatorul Domeniilor Statului.

$erban Vocla" Cantacuzino incepe construirea manastirii Cotroceni, dupecum scrie in pisania din pridvorul bisericii, la 26 mai 1679, adicai la patruluni si jumatate dupe urcarea in scaunul domniei (6 ianuarie 1679). Frumoasabiserica este terminate in 1682, cind se incepe constructia anexelor : chilii!e,arhondaricul si palatul dornnesc, in care ctitorul locuieste pins la moarte. Celdintii act de donatie pentru viitoarea ma'nastire este din 10 iunie 1680 in caresint cuprinse viilc, livezile si morile cumparate de Ghiorma si fratii Dumi-trasco Upitanul si Mihalesco, feciorii Ghioca'i Upitanul 2. La 8 ianuarie1683 el inching rana'stirii Cotrocenilor pravaliile cumpkate in mahalauaGrcci1or 3.

Constructia hanului. Este de presupus ca $erban Voda ridica hanul saucu aceiasi mesteri pe care-i folosise la constructiile de la ma'ma'stirea Cotroceni.Baca biserica a fost gata in 1682 si celelalte anexe au inceput imediat, toateaceste lucra'ri n-au Tinut mai mult de un an, astfel ca constructia hanului ainceput in vara anului 1683. Yn aceasel privinfa insasi actul de donatie a pea-

poate sal fie un indiciu, asa cum obisnuia sa procedeze voievodul.Pentru Bucurestii de la sfirsitul secolului XVII, constructia Hanului $er-

ban Voda este 10 mare noutate in domeniul negotului. Au existat hanuri siinainte de acesta, cum ar fi vechiul han de la Sf. Gheorghe, dar ceea ce ainceput se construiasca; voievodul in 1683 intrecea tot ceea ce se putea inchipuiin Tara Romaneasd ping atunci. De astfel insasi planul voievodului a fost sadea orasului ceea nemaivut. S-a spus ca el s-a gindit la acele i fondachi,care existau in Venetia in secolul al XVII-lea ii fondaco dei Turchi, it fon-ciaco dei Armeni, it fondaco dei Tedeschi si care erau constructii solide siuriase, care serveau ca depozite de ma'rfuri ale negutkorilor respectivi si uasemenea fondaco" a dorit sa construiasca si el in Bucuresti. $erban Car ta-cuzim> nu fusese la Venetia si nu avea de uncle sa stie despre aceste aseza-minte negustoresti existente acolo in aceasta vreme. S-a spus insa ca be vazuse

I Arh. St. Buc., Planuri Illov, nr. 200-202.2 G. M. Ionescu, op. cit., p. 39 si nota 1.3 Arh. St. Buc., Condica Ivfanustirii Cotroceni nr. 1, fila 60.

sai

0145

vaiiilor

www.dacoromanica.ro

36

fratele sau, stolnicul Constantin .Cantacuzino, care studiase la Padova, inItalia, dar acest lucru nu era de ajuns, daca ne reamintim de apriga dusmaniepentru mostenire ce s-a dezlantuit intre urmasii postelnicului Cantacuzino, lamoartea mamei lor, postelniceasa Elina.

Dar pentru ca sa vada hanurile" din Venetia, $erban Cantacuzino nutrebuia sa se fi dus pins acolo ; el le-a vazut tot atit de bine la Constantinopol,unde tra'ise citiva ani, ca refugiat politic, inainte de a ajung3 domnitor. Acestefondacuri" venetiene erau asem'ankoare hanurilor din lumea arab [arab.jondok = hotel, han], foarte obisnuite in Orient, care nu puteau sal lipseascadin capitala Imperiului otoman si din marile orase turcesti. Erau constructiicu ziduri groase,intkite cu contrarorturi, in care nu se putea pkrunde decitpe poarta de stejar, ferecatsi in fier. Mani neguatori din Constantinopol, casi cei din Damasc, Bagdad, Erzerum si Alexandria, trebuiau sa aiba asemeneafondokuri" unde-si puneau la ada'post marfa, familia si viata. Deci in Tari-grad a putut sa vada $erban Cantacuzino un model de han pentru planurilesale din Bucuresti.

Astfel, cind a inceput constructia hanului, in 1683. pe locul cel largpe care-1 avea in Ulita Mare (str. Lipscani) dinspre Tirgul de Sus, el poruncisesa" i se faca o adevarata" cetate de negot. Marii negufatori din Bucuresti, ceicare incepuseia sa faca taxiduri la Viena $i poate chiar la Lipsca duia marfa,ar fi putut sa vada, sau msacar sa auda despre acele cetki din orasele hanse-atice, numite kaufhauser, care semanau cu ceea ce a 1.cut $erban Voda. Hanulski a fost gata in trei ani, deci la 1685 1, cind incepuseri sa se aseze in elnegustorii $i chiriasii care aveau nevoie de locuinta.

Dar hanul n-a fost complet terminat nici in 1686, ramiind parteadinspre away neziditr. Se ridicasera constructiile principale : odaile, pralva".-liile, pivnitele si magaziile ; in fundul curtu, unde urma sal se construiasa gra)-durile, depozitele de furaje, bucat'ariile si celelalte anexe, nu se fa'cuse nimicphial atunci, nici mai tmrziu, pins in 1688 cind moare voievodul. Se pare eamotivul care a facut sa nu se termine lucrarile a fost lipsa de bani. $erbanVoda cheltuise multi bani pentru constructia $i inzestrarea manastirii Cotro-ceni si pentru ridicarea hanului. participarea la asediul Vienei in 1683, cinda trebuit sa faca provizii Si pentru armata turceasca alaituri de care lupta, i-asecatuit punga $i 1-a pus in situatia sa renunte, pentru moment, la terminareaiucrkilor de constructie atit la mana'stire cit si la han.

Moartea sa neasteptata in 1688 pune capat lucrarilor de la han. Egu-menu manktirn Cotroceni, care administrau si hanul nu se gindesc sa ter-mine aceste lucrki care ar fi sporit veniturile hanului, ci s-au multumit salinchia fundul curtii cu un zid. Abia peste un aveacs-a un egumen maigospodar $i mai sirguincios, Visarion Lambriatis, care in zilele domnuluiConstantin Ipsilanti, la 15 octombrie 1803, face constructii not pe acest terennefolosit pins atunci 2.

Biserica hanului. Citeva din marile hanuri bucurestene au avut in mijlo-cul curtii cite o biserica mai mica, sau mai mare, dupa.' cum ingaduia locul5i punga ctitorului. De reguls, aceste biserici se construiau °data cu hanul,cum a fost la Hanul Coltea, Hanul Sf. Gheorghe Nou $i Hanul Zlatari.

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p.55,

483.nota2 G. M. Ionescu, op. cit., p. 1.

Si

veac

www.dacoromanica.ro

37

Alteori, bisericile s-au con struit in urma hanurilor, cum a fost la HanulStavropoleos si Hanul $erban Voda.

Biserica Hanului $erban Voda nu se stie cind a fost construita, probabilIn prima jumatate a secolului al XVIII -lea. Trebuie sa fi fast o bisericamicuta, mai mult un paraclis, construita de catre locatarii hanului. Negutatoriicare aveau pravaliile in acest han au pus mina de la mina si au inaltataceasta biserica despre care aflam intimplator pe la mijlocul secolului trecut.

In toamna anului 1844 o serie de chiriasi ai hanului, in majoritate greci,inainteaza domnului Gheorghe Bibescu o jalba in care aduc la cunostinta cabiserica din curtea hanului a suferit stricaciuni importante de pe urma cutre-murului din 1838, din care cauza nu se mai poate sluji in ea. Ca urmare aacestui fapt ei au cerut de mai multe on egumenului manastirii Cotroceni,care in aceasta vreme era Meletie Cascioreanu, ca cu mijloace ce are sa facipunerea la cale a o drege $i a o aduce in stare ca sa se slujeasca intr-insa".De fiecare data insa egumenul le-a raspuns ca nu poate sa faca nimic faraaprobarea obstii manastirilor de jos", adica de la Muntele Athos, unde erainchinata manastirea Cotroceni.

Dupa atitia ani de rugaminti asteptare, singura for nadejde e la voie-vodul Orli, caruia ii spun in jalba amintita : Deznadajduiti, prea inaltatedoamne, ca prin dreptul rugaciunii catre sfintia sa pomenitul egumen n-amputut sa dobindim dregerea aratatei sfinte biserici, venim cu cel mai adincrespect la picioarele inalcimii voastre si rugam ca sa binevoi %i a porunciprin cine se cuvine a ne indestula rugammtea si a nu ne mai sili a alerga pe lainvecinatele sf. biserici si a face aiurea pomenirile parintilor 4i ruclelor noastrece slut ingropate la aceasta sf. biserica, impotriva si a religiei si a bunei cu-vinte" 1. Intre semnatarii plingerii sint : lancu Valiadis, A. Carazisi, C. Pal-tineanu, Nicolae Dimitrie, Mihail Zaharia, Athanasie Veropulo, familia Ciocan,familia Polizu si familia Sulu.

Pe aceasta. jalba Gheorghe Bibescu pune rezolutia : dumnealui logofatulbisericesc sa se arate". Manolache Florescu, seful departamentului treburilorbisericesti, la rindul lui, intreaba pe egumen daca este adevarat ce spun jelui-torii si cere arate cine stringe veniturile hanului. Egumenul raspunde cabiserica a fost construita cu cheltuiala negutatorilor chiriasi, care si-au luatobligatia s-o intretina cu cheltuiala lor. In pnvinta veniturilor el arata cmanastirea be stringe, insa banii adunati sint fiindca doua treimi dinvenit nu se incaseaza, deoarece familiile reclamantilor, care se considers ade-varati proprietari,nu pe baza de acte ci pe baza ca locuiesc acolo din tats influ, nu platesc nici o chine pentru apartamentele pravaliile ce ocupa.

In urma acestui raspuns se pare ca jalba locatarilor ramine nesolutionatasi biserica se naruieste din ce in ce .mai rau, pins cind a fost darimata laci%iva ani dupa aceea. In trei planuri ale Hanului $erban Voda, dintre 1876

1881 2, se indica in mijlocul curcii un loc pe care a fost construita biserica,dar mai mult nu se stie despre ea.

Intre hanurile din Bucuresti intlietatea o deiinea Ha-nul $erban Voda : era eel mai .mare, cel mai solid si mai sigur, dar si ceImai bine organizat in ceea ce pnveste impartirea incaperilor usurinta comu-nicarii cu curtea cea larga unde intrau radvanele cu marfuri. Nu se cunoaste

I Arh. St. Buc., Min. Cult. fi Instr. Publice, Tara Rornaneasca, 1760/1844.2 Arh. St. Buc., Planuri Ilfov, nr. 200-202/1876-1881.

si

$i

Pr`dealii si chiriaFi.

ii

va

putvni,

81

www.dacoromanica.ro

38

preeN ma.'rimea si dispozitia aranjarii inAperilor, Enda inainte de 1863 nus-a Ecut sau nu s-a pastrat un plan topografic al acestui han sau macar aloricarui altul. Nici statistici sigure nu avem decit dupa to -s-a legderat SeCU-larizare a averilor msanastiresti (1863) acelea sint destul de aproximative.Mai inainte, o catagrafie intocmifg. la 15 martie 1823 stabileste ca hanul avea45 de case (inca'peri), peste 25 de magazii si 17 bucIfarii". Din aceste priontnu putem sti precis care era capacitatea sa de inmagazinare a marfunlor. S-apastrat, mai mutt prin traditie orals, faptul c Hanul lui $erban Voda eracel mai mare din Bucuresti. Astfel, Anton Maria del Chiaro arat. ca douahanuri mari frumoase shit demne de va'zut in Bucuresti. Pritnul han poartanumele fondatorului $erban Voda"... al doilea e hanul Sf. Gheorghe, zidit deprincipele Brincoveanu" 1. La sfirsitul secolului al XVIII-lea F. J. Sulzer con-sidera ca hanul era cel mai renumit" dintre cele sapte hanuri mari ale ora-sului. El este trecut si pe planul din 1842 al lui Vladimir de Blaremberg, iarin planul orasului din 1852 e '-te trecut primul din cele zece hanuri de c4e-tenie" din oras.

Cind s-a hota'rit exproprierea averilor m:ina'stiresti, clar mai ales dupapromulgarea legii de la 22 februarie 1873, care autoriza guvernul sa vincacasele, pravalule, hanuri'e, orice acareturi sau constructii, precum si toatelocunle.virane cu cadiri sau fara craidiri pe dinsele, a trebuit sa' se intocmeascatabele st situatii ale bunurilor ce trebuiau vindute. La acea data Hanul SerbanVoda, care apartinuse manastirii Cotroceni, avea la parter, in vechea cladirea hanului, 29 de pravai 5i 10 magazii, la eta), 20 de camere de locuit sipatru salt man, la care se ada'ugau casele cu doua etaje situate in fundul curtii,construite de egumenul Visarion Lambnatis in 1803 modificate poate desuccesorn sal, in care erau instalate Casa de Depuneri si Consignatiuni, Im-primeria Statului si Directia Monitorului Oficial, care foloseau si opt magazii.

Cu acest prilej nu se aminteste nimic despre o moara cu cal, existentsin 1829 :in curtea hanului si despre care egumenul Hariton (1829-1833) faceo plingere Divanuluisavirsitor impotriva Cantoriei Ostrsestilor Spitaluri ca iistnca gardul dimprejurul morii. Divanul, in rezolutia lui Iordache Golescu,poftestepe cinstita Cantorie ca sa dea porunca cu steasnicie acelui spital dea nu mai stnca nimic, caci moara este facuta din porunc'a: si cu mare chel-tuiare 2. In hanul Serban Vocl`l a fost instalat temporar Sfatul Orlsenesc, ceavea nevoie de mobile (paturi, oglinzi, canapele, scaune, mese) pentru func-tionare, vinzatorii unnind sa se adreseze cinovnicului Gheorghe Opreanu,instalat in han 3.

Cele 29 de prIvalii si numai doua din cele zece magazii fusesell inchi-riate de stat, dupa j1863, la negustori particulari aduceau venit de25 800 lei. La aceasta sums se adaugau chiriile ce se incasau pentru cele doua-zeci de camere de locuit $i cele patru sal de la etaj, precum chiriile cares-ar fi putut incasa pentru incaperile in care se instalaseia cele trei institutnde stat. Daca tinem seama ca dupg 1870 comertul bucurestean folosea pra-vIlii la strada% cu vitrine mari si luminoase pentru expunerea marfurilor si capravaliile Hanului $erban Voda nu mai erau proprii acestui comert, putem

I Anton-Maria del Chiaro, op. cit., pag. 7, cf. Dan Berindei, Oraful Bucurefti refedintacapitals a Teirii Romane$ti (1459-1862), Bucuresti, 1963, pag. 100.

2 Arhl- St. Buc., Administrative Vechi, 555/1829.3 Curler romanesc", IV/1832, nr. 35 (16 iun.), p. 156.

st

§i

un

st

si

ii

www.dacoromanica.ro

39,

sa apreciem valoarea for in secolul al XVIII-lea, cind hanurile corespundeaututuror exigentelor negutkoresti din aceste vremuri.

In secolul al XVIII-lea s-a deschis in Hanul Serban 'vrocU cea dintiispiterie" din Bucuresti. Proprietarul acestei farmacii este armeanul, MagiChiriac Arbut, un tip foarte intreprinzkor, care infiinteaza mai tirziu o fa-brics de postav si obline de la dortinie rang boieresc. Mkturiiele istorice neara6". ca la 22 iunie 1776 el vinde farmacia medicului Ion Safant [poate jeanChafent], probabil de origins franceza% care se stabilise in Bucure ?ti 1. Printrestabilimentele instalate in hanul, Serban Vo-1:1 este mentionat in 1848 si ate-lierul de dagherotipie al lui Johann Bauman 2.

La 1859, dupli cum ne informeaia coperta unei cacti tipkit. in Bucu-resti in acest an, un oarecare Mihail Dimitriu avea in han o Iibrarie cu totfelul de cacti si in special manuale pentru toate categoriile de elevi". Maitirziu, in 1,867, Beigasoglu si I. V. Socec au o librarie in pra'Vallia nr. 18 dinhan 3, pentru care se plkea o chirie de 1740 lei, ceea ce era foarte mult pentruaceasea N reme. Alkuri, in prvMiile nr. 19 si 20, era un mare magazin devinuri fine, lichiormi si tot felt'', de articole de b'alc.nie, coloniale $i comesti-bile" al lui Lazk si Dimitrie Staikovici, care plkeau 2 165 lei chirie. Si incortinuare, in pr'&,TEia nr. 22 Vacile Hag} Teologu anunO. .c`. a sosit icrenegre de cea mai bung calitate, la pectul de 16 lei ocaua" 4.

Tat in aceeasi vreme Ion Martinovici si George Asan fac reclama lumi-nkilor de stearin'a ce le-au adus de la Viena $i care au pt4.valia cu firmala Crucea de Aur" 5.n coltul hanului 5. Alkuri de acetia erau alti b'alcanicu pravalii, intre care si Petrache Ion, al ckui negot era foarte eunoscut inhan. De aide' negotul de care cunoaste o amply si intensa dezvoltarein secolul al XVIII-lea, era bine reprezentat in Hanul $erban Vocra". La 1784,un oarecare Gheorghe Mcanu vinde" lui Chiriac Arbut, care in aceasei vremeera starosee de negufkori, o pravalie in acest han 6. Din document nu reiesecum poete s'a" se vincLi o peavnie intr-un han m'a"na'stiresc, cind constructiaapartirea mkyktirii Cotroceni ; este poate aici vorba despre cedarea cu cistiga unui contract vAechi de inchiriere, care incepure sa se negutkorcascN, 5i carea peovocat mai mainte interventia lui Alexandru Ipsilanti, despre care vomvorbi mai jos.

Pe la 1813, un mare negutkor toptangiu, Constantin Lada, grec foarteintreprinzkor inrudit cu familiile boieresti din Moldova, care se °cup& cutot felul de afaceri, avea in acest hart pea'vIlie de mkfuri aduse din Austriasi Saxona, pc care le vindea cu ridicata 7.

La 26 mai 1826 8, egumenul manastirii Cotroceni, arhimandritul Iosif seplinge domniei ca dousal din boltile [pea'valiile] hanului sint inchise de pestetrei ani, nearkindu-se de stkeini nimeni" si cere s'6, se deschia 5i s5. se

I Dr. N. I. Angdescu, Acte docunzente din trecutul farmaciei, Bucuresti, 1904,p. V si 19 ; Dr. V. Gomoiu, Repertor de medici, arrnacifti, veterinari, personal sanitar dinrinuturilP romcineft;, vol. I, Braila, 1938, p. 372.

2 Vestitorul romanesc", XII (1848), nr. 42, 29 mai, p. 168.3 Monitorul oficial", 1867, p. 1101.4 Buciumul", I, p. 272.5 Anuntatorul roman", 17 ian. 1859.

Doc. 4 mai 1784, colectia George Potra.7 Teodor Virnav, Istoria vietii mele, Rimnicu Sarat, 1893, p, 30-35.8 Arh. St. Buc., ms. 1132, p. 148-1419.

si

ci

8

bgcgnie,

www.dacoromanica.ro

40

redea m'cingstirii. Se fac cercetari $i se constata ca una din bolti este a Lisabeteinemloaica stidareasa, inchis'a si,,poprita de Radu Golescu pentru o sums debani datorafa, iar cealalta bolta este a unui negutator disparut. Anaforauavelitilor boieri propune sa se redea manastirii cele doua pravnii, iar dinlucrurile aflate sa se despagubeasca de chirie.

Din reclamele publicate in ziarele timpului mai aflaim despre existentaunor pearvalii din han si despre ma'rfurile ce se vindeau in ele. Astfel, in pra:valia nr. 13 se vindeau cele mai bune $i mai sanatoase" lichioruri cu treisfantihi butelca" 1, iar in pravalia nr. 6, care se afla in fata fostului Cazinouse afla de vinzare rom englezesc veritabil Jamaica 2. Jac Lazarov, prin lega-turile sale comerciale la Constantinopol, aducea vindea in pra'vlia nr. 16,cu firma La patru arapi", tutun turcesc si bohcea de cea mai buns calitate 3,iar Apostol Daciapopolo era renumit prin desfacerea tiga'rilor de foi englezesti$i a medicamentelor 4. La peavalia lui Mihalache Hala sosise din Londra o marecantitate de fier englezesc de toate sortimentele", adica sine in patru mu-chii, rotunde, potcoave, jghiaburi si tabra pentru invelit casele", iar doritoriice vor avea trebuintsa de asemenea articole [le] pot gasi la anumita magaziejpravalie] cu eel mai mic prey" 5.

Hanul $erban Voda era un punct de orientare si pentru alte magazinedin afara lui. Astfel, in 18,13, peste drum de poarta hanului, intr-un fund de

isi avea pra'valia Iosif Gebauer, care se ocupa cu vinzarea de instru:mente muzicale. El anunO in ziar 6 ca are de vinzare §i de inchiriat felurimide pianoforte cu un pre; cuviincios, cu care prey n-ar putea sa le aiba nici laVena". Astfel : 2 pianoforte marca Floc" : 70 galbeni impa'eatesti ; 2 Rait-mair" : 55 galbeni fiecare ; unul Vindhofer" : 53 galbeni ; un ,Brodman" :35 galbeni ; un Bel" : 40 si unul sosit acum duid faptura frantuzeasca ceanouad, cu 90 galbeni.

Negotul de zarafie, care se dezvoltase foarte mult in a doua jumatatea secolului al XVIII-lea, nu s-a lasat atras de Hanul $erban Voda. Zarafii secuibareau mai ales in Hanul Zfatari pins in 1800, iar dupa aceea, cind ince-pusera aroge veleitati de bancheri $i sa faca operatiuni de banal, culegaturi la Viena, Paris si Londra, cei mai multi bancheri iii au cantoarele inHanul Coltei. Totusi si in Hanul lui $erban Vocia ga'sim, la 1829, pe SolomonHann (1790-1842), o adeVaratai figura de zaraf si bancher de la inceputulsecolului trecut. Acesta, intovrasit cu negutatorul brasovean Ghi0. Opran,deschide un cantor in acest han, uncle, pe linga afaceri de zarafie, fa"ceau totsoiul de afaceri comerciale. A avut in arendsa concesiunea accizeior, a expor-tului de lemne, de care etc. Cantorul lor, din Hanul $erban Voda, incepuse saatraga atentia lumii comerciale din Bucuresn. Au facut afaceri frumoase cuMilo§ Obrenovici $i cu statul sirbesc chiar cu domnii Tarii Rom'inesti. In1835, domnul Alexandru Dim. Ghica i-a acordat lui Solomon Haifon titlul depitar, cu dreptul de a purta caftan si a stapini mosii. Dupa moartea sa, in1842, feciorii sai Abraham, Iosif $i Nissim au continuat negotul tatalui lor,

1 Vestitorul romanesc", 1844, p. 258.2 Ibidem, 1846, p. 308.3 Ibidem, 1852, p. 164.4 Ibidem, 1855, suplimentul 18.5 Ibidem, suplimentul 27.6 Ibidem, VII, (1843), nr. 21, martie 12, p. 84.

ulicioara,

§i

si

sa-si

www.dacoromanica.ro

41

dezvoltind mai ales comertul de banc'a si fiind in legatura cu marile firmeRotschild si Rougemont 1.

0 fotografie de pe la 1880 ne releva forma si aspectul hanului. Aveaforma unui patrulater, cu cladiri pe fiecare latura a sa. Ion Ghica arata cahanul avea curti mari, patrate, cu ziduri inalte tari de jur imprejur".Cladirea avea un singur etaj fara particularitati arhitecturale. In partea cen:trala, constructia in linie dreapta, tip vagon este asezata pe latura unei curbmari in care probabil stationau carele $i trasunle oaspetilor. La parter se vadciteva arcade simple sprijinite pe stilpi mari, iar la nivelul superior ferestrelese insira unele dupa altele ca la o casa obisnuita.

Hanul, cum am vazut, avea la etaj patru sali mari, care erau foartenimerite pentru clase de scoala. Pentru acest motiv, in vara anului 1831, cindcladirea colegiului Sf. Sava a fost supusa la reparatii mai mari, scoala s-a insta-lat in han, unde a functionat pina la deschiderea anului scolar din toamna.Tot aici, in 1843, si-a deschis pensionul cu patru clase un oarecare StefanCaliva. El publics in ziar 2 aceasta veste si instiinteaza ca are aprobarea cinsti-tei Eforii a Scoalelor Nationale si ea se vor preda, in afara de materiile obis-nuite, limba greceasca (noua veche),franceza. si italiana. In acelasi an Elisa-beta $tirbei, sotia marelui vornic, inchinaza o parte din han pentru a deschideun camin pentru o suta de fete sarace, care fusese mai inainte instalat laBiserica Amzei 3.

Evenimente importante legate de ban. In cele aproape doua veacuri deexistents, la Hanul $erban Voda s-au petrecut episoade interesante, care lumi-neaza mai bine viata acestui han. Daca Serban Cantacuzino nu si-ar fi sfirsitzilele atit de repede si atit de neasteptat si-ar fi putut duce la capat construe-

organizarea acestui han, alta ar fi fost istoria sa. Ctitorul sau a muritinsa cind lucrarile de constructie nu erau terminate si cind hanul nu ajunsesesa intre in deplina sa functiune economics. Rezerva si dezinteresul cu care

hanula

fost privit de succesorul lui $erban Voda, tocmai in epoca in care arfi putut sa cucereasca viata negutatoreasca a Bucurestilor, au facut ca dupaconstruirea Hanului Constantin Vocla $i a Hanului Sf. Gheorghe acest han saaiba un rol secundar in secolul al XVIII-lea. I-au luat-o inainte Hanul Coltei,Hanul Zlatari, si inca altele mai mici, deli Hanul lui Serban Voda era cel maimare si cel mai sigur din Bucuresti.

Au contribuit la acest .lucru si egumenii manastirii Cotroceni, nu in:destul de pnceputi gospodari, care n-au facut nimic pentru ca hanul sa-stasume rolul sau de fruntas al vietii economice bucurestene. Acesti egumeni,oameni meschini $i interesati sa agoniseasca cit mai repede $i cit mai multibani, au refuzat wcheltuielilefaca necesare pentru constructii si imbunatatinla han $i s-au interesat numai de prea numeroasele mosii cu care fusese in-zestrata manastirea. Asa se explica de ce timp de un veac hanul a fost lipsitde anexele sale principale $i abia la 1803 i se fac aceste constructii. Atunciinsa era prea tirziu. Hanurile iesisera din funetiunea for economics in carele pusese secolul al XVIII-lea $i devenisera anacronice pentru noua viata co-merciala care incepuse in Bucuresti odata cu secolul trecut.

I George Fotino, Din vremea renalterii nationale a Tdrii Rom'dnegi. Boicrii Golefti,vol. II, Bucure§ti, 1939, p. 315, nota.

2 ,Nestitorui romanese, 1843, p. 53, 84.3 Ibidem, p. 132 362 ; 1844, p. 70.

sa

si

$i

t.

www.dacoromanica.ro

42

Dace egumenii manastirii Cotroceni, nu s-ar .fi imbulzit treaca pe lascaunul egurnenesc prea repede si prea ahtiati sa-siumple buzunarele si dacapriceperea leer i-ar fi facut vada ce izvor de venitun era Hanul lui .SerbanVocia ca sa-i acorde toata grija si tot interesul, alta ar fi fost istoria acestuihan. S-au perindat insa nu mai putin de 20 egumeni de la moartea lui $erbanVocla pins la 1800, din care unii n-au ramas.in scaun nici macar un an, sitoti psi -au indreptat ochii spre mosii si au parasrt cu totul maretul han. Un alteveninient este procesul cu chiriasii, dezbatut in vremea lui Alexandru Ipst-lanti 1, care dovedeste tocmai dezinteresul egurnenilor Lap. de han.

In 1776 era egumen la Cotroceni ierornonahul Ignatie. Se pare aacesta primise porunca din partea domniei sa faca reparatii hanului : amdat spune domnul in hrisovul citat tare porunca exarhilor st egume-nului ca sa innoiasca bine hanul facind aceasta fara nici o prelungire, dupacum negresit am hotarit. Vrind domnia mea, precum am zis, nu numai innoireahanului, ci sa si pazim a fi fara frica st fara primejdie lacuinta chinasilor".Egumenul raporteaza a nu poate sa faca ace-ste reparatii pe motivul ca n-arebarn. In acelasi n.timp inainteaza domniei o plingere impotriva carenu platesc china, sub cuvint ca s-au facut stapini pe pravaliile ce le auin han.

Alexandru Ipsilanti trimite pira eguTnenului in cercetarea lui Badea Stir-bei, vel vornic de Tara de Jos, si a lui Dumitrasco Racovita, biv vel vistier,care,cerceteaza cu amanuntul situatia din Hanul lui $erban Voda oseaza intr-o anafora. Cei doi boieri constata ca negutatorii straini care locui-sera multavreme in han, au ir ceput dupa vremi a se face stapini pe odaileacelea, melt unit, cu desavirsita stapinire pe odaile acelea in care sazuse cuchine, le vindeau altora ca niste stapini,- cu nume de ghedec*, dind la ma-nastire o chine foarte putina pe an. Iar altii le da altora cu chine cit voia,thud si et. manastini o chink foarte putina, adica cit au apucat de s-au tocmitin trecutit ani pe cind s-au zidit, facind cu acest mijloc de a sa socoti aceleaodai ghedicuri si ei a fi stapinii ghedicurilor cu acest catahrisis si a platinumai ohiria Chiriasii care stapineau pravaliile .prin clironomie[mostenirel din tata. in fiu sau prin vinzare de la primii chiriasi, invocau fatade manastire ca pravaliile for erau ghedecuri st ca china pe care o plateau sereferea la locul pe care era construita pravalia, intrucit pravaliile le apartineauin deplina stapinire.

Situatia inexacta pe care o invocau acesti chiriasi provenea din dotiacauze : mat intii dezinteresul total al egumenilor fats de hanul care nu fusesecomplet terminat si care nu producea veniturile asteptate ; si-apoi faptul cachinasit facusera personal unele din lucrarile de imbunatatire ale incaperilordetinute de el, ceea ce 1-a indreptatit sa pretinda ca aceste incaperi au situatiade. ghedecuri. Egumenii, foarte bucurosi a a.cereanu li se acopere cheltu-tehle acestor lucrari, se multumeau cu china cea mai mica si n-au mai pre:tins nimic. Asa au trecut ani dupa ani, pins s-a incheiat aproape un secotsi a venit jalba egumenului din 1776. Negresit ca situatia de ghedecuri invo-cata de chiriasi trebuia dovedita cu acte, din care sa reiasa ca, la constructia

1 Arh. St. Buc., suluri 41 ; doc. 14 iun. 1776.* Ghedecuri erau incgperile (pra'valii sau locuinve). care fa'ceau parte dintr-o construc;ie

mare, realizaa prin plata anticipate a costului for si pentru care se pritea numai chiria afe-rentg locului pe care se aflau aceste inca'peri.

sa

locului".

sa

ai infati-

www.dacoromanica.ro

A3

ei platisera cu anticipatie costul de constructie al inc4erilor pe carele detineau. Dar astfel de acte nu poseda nici un chirias ; cu toate acestea timptie $apte-opt decenii unele peavalii trecuseral din mina: in mina prin zapise devinzare in care se stipula situatia for de ghedecuri. Astfel, un chiria$ a prezen-tat chiar un hrLov de la domnul Stefan Racovita, ce confirma faptul, dar pecare boierii $i domnitorul nu 1-au considerat bun, fiind socotit ca un ase-zae.mint in vreame cu iconomie, iar nu cu vreun ternei bun $i tare".

Judecata lui Alexandru Ipsilanti a fost simpla. A chemat pe chiriasi infata divanului $i Fara sa urmaireascl chestiunea in trecut, s-a oprit la timpulprezent $i a hotarit sN, nu mai fie, nici sa,' se mai auza acest nume ghedic ;asijderea hotarim sa lipseasca $i acel catahrisis cu care chiria$ii da oatle cuchirie altora, fiindca $i aceasta cu desavir$ita hotarire o oprim, ca de-acuminainte sa, nu mai fie nicidecum." Si voievodul completeaza aceasta hotarire-prin alta in folosul chiriasilor Dar vrind sai pa'zim linistea $i nesuparareaneguta'torilor, am hotarit ca eclat'a hotarindu-sa chiria ce se cade a da fieste-care1e din negutatori, sa nu mai aibai voe vreun egumen sau exarh sa superepe vreun neguta:toriu cerindu-i chink mai multa% on zicind ca alt negutatorda mai malt, on cu cuvint ea, ar fi trebuincioasa: odaia pentra trebuinta ma"-na'stirii, on $i cu altce macar stoats pe aceia din odaie. Ci pla'tindfie$tecarele din negufatori cu mullamita orinduita chirie pe an, sa, saza in toataNiata lui nesupa'rat nebintuit".

Si, in fine, Ipsilanti aduce o ultima preciziune, foarte necesara in aceasta:vreme : acest pronomion fiind prosopicon, adeca, numai al acelui obraz, sasa'virseste [inceteaia] la insa'$i ohiriasii aceia, on murind, on ducindu-sa: detot la aka Tara fara a se mai intoarce, on schimbindu-si starea $i norocu, adica:a sa face boiari, nera"mlind la fii $i clironomi cuiva$. Cum iarasi sa sa'vir-$este $i la acel ce nu va piati cu multumire chiria aceaia pe an, on va stricaodaia in care $ade".

Hrisovul este semnat, alaturi de domn, de cei doi fii ai sai, Constantin$i Durnitrache, precum $i de marii boieri ai divanului. Se pare ins ca situa;iade pins atunci nu s-a sfirqit prin acest hrisov atit de intelept hota'rit. Amvazut mai sus cum Chiriac Arbut vindc in 1776 o farmacie lui Ion $afant, iarin 1784 cumpa'-.ra el pilvagia lui Gheorghe Ba'canu.

In 1768, incepe rLboiul dintre rusi turci, care se incheie prin paceade la Kuciuk-Kainargi. La inceputul acestui razboi Pirvu Cantacuzino Magu.reanu intro in Bucuresti cu 400 de romani $i albanezi $i bate pe turcii carepazeau Curtea domneasca. Grigore Ghica $i fiul sou se as.cuncl in Hanul SerbanVoda 011'6 intrara rusii in Bucuresti, la 16 noiembrie, sub comanda lui Na-zarie Karazin $i a polcovnicului Ilie Lapupeanu. Acestia arestara pe domn,pe care boierii 11 ascunsesera in Hanul Sf. Gheorghe, trimit in Rusial.

In 1829, eind Bucurestii sint iarasi ocupa;i de trupele rusesti care seluptau cu turcii, odaile de sus ale Hanului Serbart Voda fusesera evacuate dechiria$i acolo se instalase un spital. Am vazut mai sus strica'ciunile pe carele face personalul de serviciu bolnavii acestui spital imprejmuirilor morii cutai din curtea hanului. Dupal incheierca pa'xii de la Adrianopol, care puntcapa't acestui razboi, incepe in Bucuresti guvernarea generalului Kiseleff. Spi-talul continua s'4 functioneze inc in Hanul Serban Voda.

1 G. Ionnescu-Ginn, op. cit., p. 484, 596.

tanului,

:

: si

sa.-1

si

si

$i

$i

5i-1

www.dacoromanica.ro

44

La 1 octombrie 1815 este inlaturat egumenul Visarion al manastirii Co-troceni, cel care administrase averea manastirii timp de 17 ani facuse in1803 constructiile anexe din curtea hanului. Aceasta initiative fusese determi-nate de pagubele mari pe care le provocase cutremurul din 1802, atit la ma-nastire cit si la han. Visarion cheltuise bani multi cu aceste lucrari si wiseveniturile manastirii in datorii mari. La 21 martie 1816, intr-o anafora a efo-rilor de la Cotroceni, Visarion este acuzat de rea economic si netrebnica chi-vernisire". Caragea Voda, care se interesa indeaproape de situatia manastiriiCotroceni posesoare de mari averi, numeste o noua eforie in frunte cu beizadeaIorgu Caragea, iar pe vel clucerul Constantin Predescu it face seful cancelariei,poruncind ca toata administratia manastirii sa se instaleze in Hanul SerbanVoda.

Noua eforie a manastirii Cotroceni nu reuseste sa restabileasca echilibrulintre venituri si cheltuieli din pricina marilor datorii contractate de egumenulVisarion Lambriatis. Eforii hotarasc atunci, cu aprobarea domnului Caragea,sa scoata la sultan -mezat opt pravalii din Abagii cu locul for mostenesc, fie-care pravalie cu odaia ei din dos si cu curticica dinapoi, dupa cum se vedc".Licitatia a avut loc in Hanul Serban Voda, unde s-a strigat mezatul in auzultuturor de obste si artardisind din musterii dupa obicei la pretul din urma,au ramas asupra dumnealui biv vel vistier loan Moshu citesi opt pravaliile cutaleri 101 702". A ici s-a facut haraciladizma mezatului si s-a haraciladisit pcseama numitului musteriu drept aceasta sums care bani i-au si inumarat pedeplin la starostie carii sa vor da dumnealor numitilor epitropi ai sfintei ma-nastiri" 1.

Cancelaria manastirii Cotroceni continua sa ramina in Hanul SerbanVoda $i pe mai departe, poate pins in 1863, cind are loc secularizarea ave-rilor manastiresti. Ultimul egumen al manastirii este Meletie Cascioreanu,care define servi iul de la 24 iunie 1840 pins la 17 decembrie 1863 2. In 1847,dupa moartea arhimandritului Teodosie Mihaliotu, egumenul manastirii MihaiVoda, se orinduieste provizoriu o cirmuire alcatuita din arhimandritul MeletieCotroceanu si Gherasim Simopetritu, care iii tixeaza sediul tot in Hanul$erban Voda. Acestia anunta prin ziarele vremii 3 pe toti cei ce ar aveacontracte sau diferite hirtii de afaceri semnate de raposatul arhimandritTeodosie sa se prezinte in cel mult 20 zile la Hanul Serban Voda pentrulamurirea tor, cunoscind ca cei ce nu se vor prezenta vor pierde drepturile tor.

In septembrie 1833 mai multi locuitori din mahalaua Hanului $erbanVoda se pling Vorniciei din Launtru ca prin deschidcrea unui cant din acesthan nu se mai scurge apa in haznaua santului cel mare $i le inunda casele.Mihai Cornescu, marele vornic, porunceste Sfatului orasenesc sa is masurideindata 4. Sfatul porunceste manastirii Cotroceni sa execute lucrarea, daregumenul arata ca pins la 15 august nu poate sa face nimic, fiind prins cudiferite alte treburi manastiresti 5. Sfatul da aspra porunca cere ca in treizile sa fie lucrarea gata, intrucit savirsirea ei nu pretinde prezenta la fatalocului a cuviosiei sale. Se pare ca de asta data egumenul Procopie a executatla timp aceasta lucrare.

1 Acad. R.S.R., CC-233, doc. 28 sept. 1817.2 G. M. Ionescu, op. cit., p. 166.3 Vestitorul romanese, XI (1847) nr. 25, apr. 1, p. 99.4 Arh. St. Buc., Municipiul Bucuresti, 89/1832, f. 39.5 Ibidem, f. 131.

si

si

www.dacoromanica.ro

45

tiitimii ani din viata hanului. Peste Hanul $erban Vocla au trecut multeincendii si cutremure si numai constructia sa neobisnuit de trainica 1-a facutsa reziste doua veacuri. Daca la aceasta trainicie de inceput s-ar fi adaugatingrijirea si reparatiile inerente indelungii existenle $i deselor calamitati, viatahanului s-ar fi prelungit ping in vremea noastra. Negresit ca prin infatisareasi constructia sa de cetate medievala ar fi fost un incomod anacronism inmijlocul orasului nostru care se adapteaza usor la cerintele vremii.

Prima calamitate care s-a ab'atut asupra Hanului $erban Voda a fostmarele foc din 1704, care pirjoleste tot centrul comercial al Bucurestilor $iindeosebi Tirgul de Sus. Constructia sa masiva, bine inchisa spre exterior,1-a aparat mult mai bine de toate celelalte focuri care au urmat. Cum au pututpatrunde flacarile din 1704 nu se stie. Desigur ca negutatorii din han au avutde suferit multe $i mari pagube, ca un oarecare Petre, vataf de macelari, carese plinge ca mi-au ars zapisele, cind au ars Bucurestii si Hanul lui $erban\WV 1.

Celelalte focuri care au urmat de atunci 1-au pagubit mai putin ; chiarfocul cel mare din 1847, cind au ars in Bucuresti peste doua mii de privalii,s-a oprit neputincios la zidurile sale si nu i-a atins nici macar acoperisul, careera de olane.

Cutremurele i-au subrezit insa mult trainicia. tntre acestea, cutremuruldin 1802 a prabusit in intregime manastirea Cotroceni $i alte construclii in-chinate ei. Pisania scrisa in greceste de egumenul Visarion, care reconstruiestebiserica, spune textual despre acest cutremur : In anul 1802, octombrie in 14,ora 7, s-a intimplat acel cutremur care a distrus pins la suprafata pamintuluiaceasta biserica si clopotnita si paraclisul $i casele dimprejur i parte din Hanul$erban Voda gi metocul de la Valenii de Munte. Toate acestea pravaliile dinBucuresti, cari au fost arse $i hanisoarele, s-au reconstruit din temelie cu chel-tuiala $i ingrijirea cuviosului archimandrit Visarion" 2.

Egumenul a exagerat pagubele provocate de cutremur ; el a facut-oinsa ca sa poata umfla cit mai mult sumele cheltuite pentru aceste reparatii.$i fiindca manastirea n-avea banii necesari la indemina, iar vinzarile de bu-nuri facindu-se foarte greu $i numai cu prealabile aprobIri domnesti, egu-menul a gasit calea cea mai usoara a imprumuturilor cu dobinzi mari, resti-mite in timp din veniturile mosiilor. Astfel, la socoteala datoriilor facute deVisarion la 20 iulie 1815, intre altii se prezinta consulul austriac, dum-realui cinstitul chesaro-craesc aghent", insotit de consulul rus, prezentindconturi in sums de 355 500 taleri, cu dovada neplatita pe mai multi ani.Din hirtiile prezentate, precum $i din verificarea $i analiza cheltuielilor, s-avazut limpede ca egumenul insusise sure mari, in afara de leafa sa de5 000 grosi, pe care o trece regulat in socoteli. Din aceasta pricing egumenatullui Visarion inceteaza la 1 octombrie 1815 si in locul sau este numit Dio-risie de la manastirea Plumbuita, care nu ramine decit pins la 2 februarie1817.

Din socotelile facute intre 1803 $i 1810 pentru repararea pagubelor pro-vocate de cutremurul din 1802, reiese ca reparatiile pentru Hanul $erban\To& au inceput la 2 noiembrie, deci la numai doua saptamini de cind seintimplasera stricaciunile. In aceasta situatie Visarion s-a aratat intreprinzator.

I2

G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 484.G. M. Ionescu, op. cit., p. 117.

si

si

isi

www.dacoromanica.ro

46

Nu cunoa$tem ce anume reparatii s-au facut hanului, fiindca in dosarul cheI-.tuielilor de atunci se pastreaza numai bitantul, cu sumele totale ,de platiflied; specificatie de amanunt. Suma totals cheltuita pentru han este de130 760 taleri, platita in 1809 al 80 674 taleri $i in 1810 cu 50 086 taleri X.Pentru acea vreme suma era extrem de mare, ceea ce ne-ar face ,sa banuirrbca reparatiile au fost foarte costisitoare. Dar daca tinem seama de faptulca acum s-at construit in fundul curtii hanului case cu doua etaje $1 cu'foarte multe incaperi, unde s-au instalat mai tirziu trei mari institutii de stat

daca apreciem just $i partea de profit personal a egurnenului, reparatiileaduse hanului au fost sumare putin costisitoare. Reconstruirea manastiriia costat 122 478 taleri aceasta suma ne permite sa apreciem ce jaf s-afacut in suma indicates in bilant pentru han.

Un fapt care ne ajuta sa apreciem ca reparaiiile acute hanului au fost,sumare $i incomplete este plingerea pe care o fac in vara anUlui 1814 chi-ria$ii hanului catre Ion-Voda Caragea ; ei se piing ca acoperi3u1 $i dup-imelele hanului trebuiesc imediat reparate. Plingerea este cercetata. de GrigoreFilipescu vel ages, care raporteaza2 situatia intr-o anafora din 1814 iunie 11.Dupes luminata porunca a mariei tale ci mi se &a la aceasta jalbI a neguta-torilor, care slut cu locuinta in Hanul lui Serban Voda pentru plingereaaratarea ce ne fa e de meremetisirea binalelor, arat inaltimii tale ca orin-duind pe mai mare-ba$a impreuna cu me$terii polcovnicul za tirg, au mersla fata locului, uncle facind cu amanunt-ul cercetare scumpa peiiergbie, anadus raspuns in scris". Se arata ce reparatii urmeaza a se face la du$urnelela inveli$ul caselor, ca sa nu cumva$1 (fereasca Dumnezeu) sa se intimple vreuncutremur sau sa caza vreo zapada mare $1 de multi greutate sa Ee a4eze$i sa, se intimple primejclie". Caragea c14 porunca precisa de urmare : skmergeti insiva In Hanul lui Serban Voda, unde pareicrisind luind seamatuturor ace'or lucruri cite vor fi slabe $1 cu banuiala de pericolon, sa ingrijiti..-a nu se intimpla vreo primejdie... ckci cuvint vrednic de indreptare nu vetiavea 3.cc

Se pare ca $i aceste reparatii, executate tot sub conducerea eg-umenuluiVisarion, au fast acute tot a$a de mmtuiala ca $1 celelalte. Dar dupes 1 oc-tombrie 1815, cind egumenul a fost inraturat, s-a pus din nou problerriaconsolidarii hanu:ui. 6e data aceasta o pun insa$1 ve itii boieri intr-o ana-fora 4 din 24 mai 1817, eind se examineaza situatia hanurilor bucure$tene $u-brezite de cutremur. Sint vizate in primul rind Hanul Coltei Biserica Sa-rindar, care au nevoie de reparatii radicale, dar sent amintite Hanul SerbanVeda $i Hanul Scufa. Ci pentru ca sa nu caza $1 aceste ziduri spuneanaforaua ce slut sacatifsite, isa se intimple primejdie, sa binevoie$timaria, to a da luminata porunca titre dumnealor ve itii vornici sa meargkinsa$i dumnealor sa vada aceste ziduri,.... sa aduca $1 pa arhitecton pameimar ba$a, dimpreura cu alte calfe practicoi, spre a se chibzui cu bunkluare amirte $i cu deplina cuno$tiinta ce indreptare este tre.buincioas'a a skface ca sa se intemeieze acele ziduri bine $1 fara temere de cazut. Sau denu va fi west fel de mijioc a se intemeia, sa, se surpe de tot $i sa se faces

G. M. Ionescu, op. cit., p. 121.2 V. A. Urech'a, op. cit., vol. X, p. 1073.3 Arh. St. Buc., rns. 1117 (Condica velitilor boieri de anal orale, pe 1816-1818),

f. 133-133 verso.4 Ibidem.

$i

$i

$i

iarasi

1i

la

sisi

si

sisi

si

www.dacoromanica.ro

47

din nou partea -Vat'amatal". Anafora este semnatsa, in afar de velitii boieri,de mitropolitul Nectarie, episcopul Iosif al Argesului si de Constandie al

Se pare ca de data aceasta reparaliile au fost mai temeinice, fiindcanu se mai aminteste de altele ping la sfirsit. Dupe 1850 este ins'a l'asat intotaln Orasire, iar dupa 1863 incepuse sa incomodeze noua dezvoltare a Bucu-restilor. Astfcl, timpul si internperiile firesti si-au dus nestilite opera forde distrugere lent si zidarile bkrinului han, care a'Cadatial era mindria luiSerban Cartacuzino si a negbtului bucurestean, au trebuit sa se lase infrinte.

Si (la-a totusi constructia Hanului $erban Voda ar fi putut infruntavremea, prin soliditatea si grosimea zidurilor, in a doua jumatate a secoluluial XIX-_ea el devenise anacronic si incomod. Inlatisarea sa de cetate, cuziduii p'ine spre uliSa si cu aspect oriental, care nu se mai potrivea cu evo-hrtia urbaristica a orasului, i-au grabit sfirsitul. E adev?1,ra. ca s-au facut

incercari de molernizare", prin care s-a incercat sa i se dea un altaspe t, care sa corespunda cu vremea. Cu toare acestea, planurile edilitarebuctve)tcne si noua viat'a ecoromica de pe strada Lipscari au rcut c1 hanulsa nu mai poatii ramine in pirioare. In 1882, el a fost d'arimat1, 2 iar pelocul s-u a fost ridicat intre 1883 si 1885, dupa planurile arl-itectilor Bernardcas ien si p Zf ert Galleron, actual plat al Wa'ncii Stat a R. S. Romania?co cod tiuqie clemn`a' pentru celtru'i orasului si in armonie cu celelalte cares-au Cladit impreJur, la scurta vrerne. Sub until din trotuarele str. Lipscaniau fost descoperite recent, cu ocazia unor luctari edilitare, ramasite din laturade sud a hanului. Zidurile cercetate erau fa ute din csaramida ingusta, binearse, cu mortar re7istent si aveau un metru grosime, fiind puternice sisolide aidotna celor din incintele unor

HANUL SFINTUL GHEORGITE

Am va'zut mai sus ca cel mai vechi han bu urestean dovedit documentareste Hanul Sfintul Gheorghe, pe care-1 aminteste cronica vel logofatuluiRadu Grecianu. Acest han avea in mijloc o biserica, pe care a refacut-oConstantin Brincoveanu. Existenta acestui han la sfirsitul secolului al XVII-learidica o chestiune important legate cle existenta hanurilor bucurestene sifinume : de rind dateaia acest han, ca sa putem sti de cind incep aparahanuri in Bucuresti.

Vom incerca deci sa Famurim aceasta chestiune.Circe si and construieste banal si biserica Sfintul Gheorghe Nou? Cro-

nica lui Radu Grecianu de sn aceasta privinte dou'a' informatii pretioase. Maiintii una relative la han : chiliile hanului de la m'ana'stirea lui Sfete Gheorghe,de ai ea din Bucuresti, care era[u] acute mai de mult din zilele lui AlexandruVoda cel Htrin, care se facute cu cheltuiala unui Panaiotache ce fusese dra-goman mare imOrsatesc, insa: numai asa cite un rind de bolte era[u] facute 3."Apoi aka' informatie relative la biserica : Fiind in tirgul Bucurestilor oman'astioara a ca'ruia han era Sfeti Gheorghe, veche foarte, zidita de un bo-

1 Arh. St. Buc., Min. Lucranlor Publice, dos. 42/1847.2 Darimarea hanului 5erban Voda, in Curierul Capitalei", I (1883), nr. 72, 16 nov.,

p. 3.3 $tefan D. Grecianu, Viara lui Constantin-Voda Brfncoveanu de Radu vel logofat,

Bucuresti, 1906, cap. LXIII, p. 37.

Buza'ului.

u-e_e

pri»s1ma 'astiri.

de

sg

www.dacoromanica.ro

48

ier anume Dobrus Banul, foarte mica $i intunecoas'4, care fiind in mijlocultirgului toafa' negustorimea acolo 1". Atit hanul, cit $i biserica au fost re-construite de Constantin Brincoveanu.

Din informatiile pe care ni le da cronica lui Grecianu reies dou'i lu-cruri importante : ca hanul $i biserica n-au acelasi ctitor ; ca cele dou'i con-structii n-au fost zidite in acelasi timp. Sa examiam ambele chestiuni, ince-pind cu cea de-a doua.

Biserica era o constructie foarte veche, mica intunecoasa% zidia deDobrus Banul. Cine este acest boier ? George D. Florescu, incontestabil spe-cialist in genealogii boieresti, spune 61 este un personagiu obscur", de acgrei existent nu are cunostinfa Si pe care nu-1 g'a'seste in lista banilor Cra-iovei 2, fireste c5; n-are nici o lega'tur'S cu acel Stanciu Dobrus, vel postelnicin perioada 11 februarie 1558-18 octombrie 1560. Cronicarul Grecianu, ingeneral foarte bine informat, 11 citeaza" totusi ca ctitor al acestei biserici $ifaptul nu poate fi contestat, chiar daca nu stim deocamdata cine este acestboier.

In privinta hanului din jurul bisericii zidita de Dobrus Banul cronicarulIle spune ea a fost construit de Panaiotache, in zilele lui Alexandru VoclIcel Mtrin ; el cla o la'murire despre acest Panaiotache ce fusese dragomanmare imOrkesc". Grecianu face, desigur, o confuzie asupra celui ce constru-ieste hanul : sau Panaiotache nu este cel ce fusese dragoman al Portii, sauel tra'ieste in zilele lui Alexandru cel Ba'trin.

Sa analizsa'm ambele ipoteze : daa ar fi fost Panaiotache Nicussios, celcare a fost dragoman intre 1661 $i 1673 si ar fi construit hanul in domnialui Antonie Voca din Popesti (1669-1672), pe acesta 1-ar fi cunoscut per-sonal, deoarece cronicarul ar fi avut in acea vreme 18-20 de ani (de ase-menea n-ar fi putut sa confunde nici pe Antonie Votra cu Alexandru celBa'trin) ; daca acest Panaiotache construieste hanul in domnia lui AlexandruVodg cel Watrin, acesta n-ar fi fost Nicussios, iar Alexandru Vocr n-ar fialtul decit poreclitul Oaie-Seaca din 1568-1577. Este de retinut faptul cacronicarul nu vorbeste de Panaiotache Nicussios, pe care 1-ar fi numit cunumele sau intreg si despre care ar spus ca construieste hanul in zilelede domnie ale lui Antonie Voa, ci despre un alt Panaiotache care tr'aliestecu un secol inainte. Daea avem in vedere faptul ca vel logoNtul Radu Gre-cianu cunoaste foarte bine vremea sa stie lucruri de aniInunt din acest-timp, itar pe de alts parte 61 scrisul sau este foarte controlat, nu se poateadmite ca ar fi putut sa face o dubl'a" confuzie : sa confunde pe un oarecarePanaiotache cu Panait Nicussios si pe Antonie Voda cu Alexandru Voda ce/Mtrin. Daca" el nu precizeaza ea este vorba de Nicussios, acel Panaiotache nueste fostul mare dragoman al Portii.

Precizarea ca Panaiotache care a construit hanul din jurul bisericiiSf. Gheorghe ziditsa' de Dobrus Banul este Nicussios, care a fost mare drago-man, o face $tefan D. Grecianu, editorul din 1906 al cronicii vel logcatuluiRadu. El respinge de la inceput ideea ca acest han 1-ar fi putut construi,, Panait Banul din Hoed'rani, bine cunoscut pe acele vremuri", adicsa' invremea lui Alexandru Oaie-Seac'd" si incline catre Nicussios din vremea lui

1 George D. Florescu, op. cit., p. 101.2 Ibidem, cap. LXXI, p. 155.

$i

fi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

49.

Antonie Voda. Si pentru ca aceasta opinie sa nu pars lipsita de un argumentistoric, Stefan D. Grecianu invoca parerea lui I. Filstich .un traducator bra-sovean din 1727 al cronicii, pe care nu-1 citeaza. textual 41 despre care spuneca ar scrie cal n-ar fi dadit acele chilii in zilele lui Antonie Voda cel chel-tuiala marelui talmaci al Turciei, Panaiotache" 1. Invocarea lui Filstich, careeste numai un traducator al cronicii, nu poate inlocui un .argument istoric,fiindca el nu putea sa stie mai malt decit cronicarul insust, care tiaieste inBucuresti in aceasta vreme si cunoaste personal pe cei despre care vorbeste.

Daca cronicarul ar fi stint ca este vorba de Nicussios cel care a construithanul, el ar fi spus-o raspicat si nu 1-ar fi legat de Alexandra Voda caretra'ieste cu un secol mai inainte. Deci vel logofatul Radu Grecianu stie pre-cis cal ctitorul hanului este un Panaiotache, care nu e Nicussios si care-1 con-struieste mai de mult din zilele lui Alexandra Voda cel Bkrina. El nu stiaca acesta ar fi putut sa fie Panait Banal din Hotarani, ci din confuzie saunestiinfa ii atribuie ca fusese dragoman mare imparatesc".

Si, in fine, un argument peste care s-ar trece cu greu. Nicussios ar ficonstruit hanul intre 1670 §i 1672, fiindca moare in 1673 2, iar Brincoveanuar fi reconstruit hanul in 1697, deci dupa un sfert de veac. Nu este depresupus ca zidirea facuta de Nicussios sa se fi subrezit in asa masura inchsa fi fost nevoie de o reconstructie. Prezumtia fireasca este aceea ca hanulfusese construit cu mult vreme in urinal incit a fost necesar ca el sa fiereconstruit. De altfel cronica lui Radu Grecianu precizeaza in ce au constatlucrarile lui Brincoveanu la hanul din jurul bisericii Sf. Gheorghe : dupaal saptelea an din domnia mariei sale, apucatu-s-au maria sa cu multa ne-vointa si cu mare cheltuiala de au facut pre d-asupra celorlalte si alt rind dechilii foarte bane si boltite jur imprejur si case patnarsesti deosebi si altrind de case igumenesti foarte bane cum se cade, precum se si vad, carein trei ani acestea toate s-au facut si acest bun lucru de folos ce se incepuses-au ispravit".

.Deci Brincoveanu n-a facut decit adauge al doilea rind de chilii petemelnle celor existente si sa construiasca case not pentru patriarhii in vi-zita la Bucurestt si pentru egumenii manastini. Se pare csa, domnul ConstantinBrincoveanu, cu prilejul adaogirii unui rind de chilii peste cele deja exis-tente, reconstruieste zidul inconjuiator al hanului si largeste curtea cualte locuri. Astfel au fost cuprinse in curtea hanului locurile lui Sterie lumin'a-rarul pentru care ob%ine hrisovul 3 din 20 iunie 1699.

Pe verso acestui hrisov sta scris : Hrisov a lui Constandin Vocla.Brincoveanu pentru local ce iaste acum in han, a lui Sterie luminararu, 7207.[1699], Fara zi si lung.

Yn vara anului 1957, facindu-se niste santuri adinci in partea de miaza2ia bisericii Sf. Gheorghe, pentru cercetari arheologice, am vazut personal te-meliile hanului construit in secolul al XVI-lea si m-am minunat de gro-simea si trainicia acestor ziduri ; car'amida bine arssa si lucioasa, iar mortaruldintre ele mai gros decit insasi carsimida.

1 Stefan D. Grecianu, op. cit., p. 87, nota 2.2 George D. Florescu, op. cit., p. 101.3I. Ionascu, Documente bucuregene privitoare la proprieteitile rranastirii Coltea.

Bucuresti, 1941, p. 75-78.

sa

si

www.dacoromanica.ro

50

Cit privete biserica Sf. Gheorghe, zidhg de Dobrus Banul cu muttinaintea hanului, a fost reconstruitg de Brincoveanu la rugamintea patriar-hului Dositei al Ierusalimului 1. Cronidarul Radu Grecianu spune despre bi-

: surpat-au acea mica si intunecoasg bisericg ce era $i, den temelieau zidit mgria sa ceasta ce acum tuturora se vede, zidire foarte iscusitg, siminunata, irfrumu etind-o pe den lguntru cu frumoase zugrIvele $i minunatgti rpla, cu icaane iscusite, cu paidoseala tot de marmora, lumin-oasg, desfg-latg, luc-u care altul intr-acest pgmirt n-au intr-al opt-sprezece'ea an al domniei sale, la leatul 7215 [1706}" 2.

In Laja bisericii, terminatg si tirnositg la 29 iunie 1707, Brincoveanu-construieste un, foisor de piatrg in locul celui de lemn. In acest foisor, carese afla la intrarea in curtea hanului, s-a asezat un clopot urias, cu anumitecombinatii de sunete. Aceste sunete pgreau ca invoca silabic numele voie-vodului : Bran-co-vean 3.

.,*zarea hanului. Vechea bis-rieg Sf. Gheorghe Nou se afla in mij-locul nrguiui Si toatg neg-u.torimea acolo". Ace,t luau a indenmat de lainceput sa se ridice in jurul sau un han. Oricind ar fi construit acest han,nu se poate presupune ca la vremea sa ar fi fost singurul in Bucuresti. Me-voile tir,uaii, care incepe dlzvolte in ritm viu inc din a doua jumg-tate. a veacului al XVI-lea, au impus existenta ace tor hanu-i de acEpostpentru ncgustorii $i marfurile lor, fie ca ve-ieau de peste Dungre, fie cg, sco-borau peste mun i. Ceca ce rgmine un fapt sigur este ca Inca de la in-ceputul sau, Hanul Sf. Gheorghe era cel mai mare din Bucuresti, ping cinderbart Vodg construieste pe-al

Date tehnice de constructie despre acest han nu avem. Putem sa bnuim numai proportiiie sale in jurul bisericii Sf. Gheorghe cit se vede astazigracha ¢i ce 'e patru strgzi care inchid patrulatetul, ca sg, re dim seamade ce incemna acest han chiar in vechea sa construcsie. Zidurile de temeliedin jurul bisericii, dezgropate in 1957, cit 5i cele care vor fi existind Inc gin Omint ne-ar putea da o imagine precisg, despre ccea ce era hanul inpreaima anului 1700, dupg ce 1 re, onstruise Brincoveanu. Cineva, care a acutune!e cercetari, a putut spune ca hanul ar fi avut doua sute de camere 4 ; apre-cierea facutg poate prea entuziast, n -at fi prea departe de adevar.

Mai tirziu, in veacuI al XIX-lea, Anton Pann descrie hanul astfel :Sfintul Gheorghe, han ca cetateCu'rnpresurare de zidBolti doua rinduri'nfrumusetatekeit ca dinsul nu era alt" Q.

Cladirile si incinta hanului ocupau un spatiu intins, una din laturi(cea de vest) aflindu-se cam pe actualul loc al liniei de tramvai, cea denord fiind la marginea parcului de azi, iar cea sudicg atingind capatul str.Lipscani.

1 Niculae M. Popescu, Viata faptele domnului Tarii Ronineiti, Constantin- VodaBrincoveanu, Bucureti, 1914, p. 11-13.

2 Stefan D. Grecianu, op. cit., p. 155.3 I. Ionwu, op. cit., p. 154.4 Grigore Musceleanu, Calendar antic, Bucurqti, 1S62, p. 105.5 Anton Pann, Mernorabilol focului mire intimplat in Bucureiti, in ziva de Pa;ti,

anul 1847, martie 23, descris de..., ed. a II-a, Bucurqti, 1854, p. 54.

ilpra"vind-o

cie

xerica

s.

sa se

ram

Malt,

si

www.dacoromanica.ro

5k

In orice caz, asezat foarte aproape de Tirgul din Nguntru, destul de-aproape de Tirgul de Sus de care-1 lega Ulita Mare si in imediata vecing-tate, pe stinga, cu Tirgul Cucuiui, Hanul Sf. Gheorghe era la rgscrucea tu-turor ulitelnr ca-e porneau din aceste tirguri $i deri in inima vie a nego-tului bucurestean 1. Afarg de aceasta, pe dreapta sa, trecea Podul Tirgului:de Afars, care in secolul al XVIII-lea trebuie sa fi fost strada cu cea maiirtensa activitate negustoreascg si mai aglomeratg din Bucuresti. Dupg ceHanul Serban Veda' intra in folosire, Hanul Sf. Gheorghe va define multgvreme locul al doilea in rolul pe care 1-a iucat pe piga bucureste.ang. Abiala sfir4itul secolului al XVIII-lea el va fi intrecut de Hanul Coltei.

DcstinaTia hanu'ui. Se pare cg la inceput constructiile din jurul mgngsti-rii 8f Gheorghe Nou erau destinate sa ggzduiascg numai pe cgauggrii din ser-

iciul mgngstirii. De aceea aceste constructii aveau numai r"rd de chiliib: h its si, poatc citeva pivnite pentru depozitarca alimentelor si vinului. Ase-zarca hanu'ui in centrul tirgului bucurestean si nevoile negotului au fgcutpe egumeni sa ggzduiascg pe negustorii care ofereau chirii maxi pentruchilii $i pivnite. Cind incepurg ca soseascg. in Bucuresti numeroase mgrfuri debrasovenie, lipsa prgvgliP or $i aviditatea de bani a egumenilor fgcurg dinconstructiiie din jurul mgngstirii Sf. Gheorghe un adevgrat han. Aceastas-ar fi putut petrece ixnediat dupg 1650, cind incepe pentru Bucuresti oepocg de mare inflorire negutgtoreascg.

Mgngstirea a fost inchinatg Sfintului Mormint inc din a doua jumgtatea secolului al XVII-'ea astfet egumenii erau subordonati direct patriar-hul_ui din Ierusalim. Cind mgngstirea incepu sa fie inzestratg cu mosii $i

iar in chiliile sale se instalarg negutgtori care plateau chirii frumoase,veriturilx sale crest considerabil si incepurg sg se indeseas6g vizitele patri-arhicesti $i a celorlalte fete bisericesti la Bucuresti, de uncle se tntorceau cudaruri bogate si cu pungi pline de bani. Acesti inalti prelati de la Ierusalimobtinurg de la Brincoveanu sa sporeascg puterea de gazduire a hanu'ui, atitpentru primirea oaspetilor strgini, cit gi pentru inmultirea prgvg".iilor dinhan. Asa ne explicgm de ce Constantin. Brincoveanu adgugg un rind de odgi,transformtnd rindul de jos in bolte pentru negot si construind adevgrate pa-late pentru patriarhi $i egumeni. De acum hanul intra deplin in functiunea sade ceritru negulgtoresc.

A r'mas de poming sgrbgtoarea Crgciurmlui din 1708, cind ConstantinVodg a depus la Zecca San Marco din Venetia 20 000 de ducati, cu un venitde 900 de galeni pe an pentru biserica Sf. Gheorghe 2.

Incepind cu secolul al XVIII-lea Hanul Sf. Gheorghe Nou isi deschiselarg portile pentru negutgtorii care cgutau prgvglii in inima tirgul_ui. Darin afarg de aceste prgvglii, Constantin Brincoveanu instaleazg in han o tipo-grafie3 in care va tipgri o bung parte din cgrti'e bisericesti cu care in-zestreazg larg nu numai ctitoriile sale ci toate biscricile pe care le consideravrednice de aceste daruri, chiar dacg ele erau departe, peste hotarele

Din trecutul hanu'ui. Ping ce au fost ridicate casele patriarhicesti, mariiprelati din Ierusalim care vizitau Bucurestii au fost ggzcliti in han. Astfel,

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 457.2 Iderrn, op. cit., p. 193.3 George Potra, Docurnente priv:toare la istoria oraplui Bacurefti, 1594-1821,

Bucuresti, 1961, p. 285.

n

91

cpra-

www.dacoromanica.ro

52

tinkul $i invkatul patriarh Hrisant Notara, care vine la Bucuresti in 1702,a fost gazduit in han. Grigore al III-lea Ghica, ascuns in 1769 mai intii inhanul lui Serb= Voda, este prins de Pirvu Cantacuzino Mkureanu $i inchisaici, pina a fost predat trupelor rusesti care 1-au trimis la Sankt-Petersburg.

Un csalkor englez, Sir Robert Ainslie, care intovka'seste pe WilliamHunter in vara anului 1792 intr-o c'alkorie prin Bucuresti, ne-a lasat o foartesugestiva descriere a orasului. Calkorul vorbeste despre casele de modsturceasc'a ale boierilor $i negustorilor, despre adevkate sau presupuse gineceeinchise si fara ferestre, despre casmele acoperite cu stuf si despre bordeie,despre basicile de porc la ferestrele skacilor, despre crucile la raspintii, des-pre podurile de lemn pe care le ma'soara, despre hanul de 1a Sf. Gheorghe alpatriarhului de la Ierusalim, despre tipografiile boieresti, despre pracuteleplimblan de-a lungul Dimbovitei 1." Dintre toate hanurile din Bucuresti elaminteste numai pe cel al bisericii Sf. Gheorghe, ceea ce ne face sa hanuimca fusese ga'zduit chiar in acest han.

De la 1750, cind incepur'a sa se inmulteasca taxidurile dupa marra laViena $i la Lipsca, Hanul Sf. Gheorghe, care pins atunci ga'zduise mai multnegustori de brasovenie, facu loc in prav'aliile sale pentru marii toptangii delipsca'rne (de aceea se mai numea Hanul toptangiilor "). In curtea lui ceaspatioasa veneau carele de la Lipsca si in boltele lui se desckcau, cindajungeau de la Galati, marfurile care soseau pe mare de la Constantinopole 2."

Pe la 1780 juptnul Tudorache avea magazin de lipsca'nie in acest han,iar cel mai harnic si asculfator ucenic al sau a fost un fecior de %saran dinCurtea de Arges pe care stsapinul 1-a indragit atit de mult inch, neavtndrude apropiate, 1-a rasat singur mostenitor al averii sale, cu obligatia dea-i purta numele. Acest haiat a ajuns cel mai vestit negustor roman de maitirziu, cunoscut sub numele de Tudor Hagi Tudorache (Teodoraky).

Acest negustor se bucura de un credit foarte mare in steainkate, iarin pr'avlia lui si-au racut ucenicia o serie intreaa de tineri, care, la rindullor, au devenit mari negustori. Printre acestia trehuie amintit Vasilc Danco-vici, n'ascut la Ploiesti pe la 1786, care, tot in acest han si-a deschis o pea-valie de lipsca'nie cu ridicata, ajungind in scurta vreme unul dintre fruntasiinegustorimii bucurestene.

$i tot in acest han, pe la inceputul secolului al XIX-lea, Petcu Cava-ful avea o peavalie renumitai in care Ion Stanciu, vestitul negustor de maitirziu, si-a fa'cut ucenicia, raminind mai apoi asociat cu patronul pina in1847, cind a ars hanul. Dupa aceasfa nenorocire, desfacindu-se de fostul skipatron, si-a continuat negotul pe cont propriu.

Cu toate calamitkile (incendii si cutremure) care au bintuit Bucurestiii -ausi produs man pagube, centrele negutatoresti din oras au cunoscut o

dezvoltare continua. Abia se inlkurau urmele unui cutremur sau ale unui focviata tai relua mersul ei neseavilit.,..Dacg se darimau sau se ptrjoleau pea-

negutatorii isi construiau baraci din scinduri si-si continuau negotulin ciuda tuturor primejdiilor care-i amenintau. Aceste baraci de scinduri seinsiruiau mai ales in umbra marilor ziduri ale hanurilor, .unde aveau astfelspatele sigur aparat. Dar insiruirea for spre mijlocul steam', $i asa destul deingusta, strimta ulna. Din aceasta pricing velitii boieri, intre care gasim pe

1 N. Iorga, Istoria Bucuregilor, Bucurqti, 1939, p. 175.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 458-460 §i p. 487.

5i

www.dacoromanica.ro

53

Barbu Vacarescu, Iordache Golescu $i Constantin Cimpineanu, la 10 octombrie1827 fac o anafora in care propun domnitorului ca pe linga zidurile hanu-rilor celor mari sa nu sa indrkneasca nimeni a mai face binale, cum si citeau ramas sa se strice caci pentru putin interes aduc pricina de mare paguba.Dupa care, fiindca $i ulita dintre hanul lui Filaret $i dintre hanul SfintuluiGheorghe urmeaza sa ramiie sloboda, caci cu acele pravalioare ce s-au facutde scinduri ca niste dulapuri pe linga zidul hanului Sfintul Gheorghe, i-aucuprins din locul ulitei, strlmtortndu -o cu totul, incit nu pot trece douacars alaturea. Si aceasta ulita aflindu-se in mijlocul tirgului, sub poalele fo-isorului de foc este trebuincioasa a fi cit de mult de large ".

Locurile pe care se construisera aceste pravalioare de scinduri, deli erauin afara hanului, pe spatiul rezervat ulitelor, erau totusi, inchiriate de egumeniimanastirii Sf. Gheorghe, care pretindeau chirii mari. Pentru acest motivvelitii boieri cer domniei sa se dea luminata porunca marii tale catre dum-nealui ve/-aga sa indatoreze pa igumenul manastirii Sfintului Gheorghe, sapule acum mesteri sa strice toate acele pravalioare de linga zidul hanuluimanastirii, ca sa ramlie ulita de acolo sloboda, fara cla a sa mai indraznide acum inainte nimeni sa mai face pe linga zidurile hanurilor orice fel de bi-nale sau pravalioare" 1.

Ultimii ani din viata hanului. Ca toate hanurile bucurestene si hanulSf. Gheorghe Nou a avut mult de suferit din pricina cutremurelor si a incen-diilor. Arta constructiilor din secolele XVII si XVIII n-a tinut seama niciodatade desele zguduiri ale pamintului .i nu a dat constructiilor rezistenta mai te-meinica. Marea majoritate a locuintelor se facea din paianta, iar putinele casede zid erau in genere marunte $i sustinute de ziduri groase, care nu puteaurezista cutremurelor. Numai bisericile si hanurile cele mari au primit loviturilecele mai grele datorita cutremurelor.

Nici incendiile n-au ocolit hanurile. Cele mari, cum a fost Hanul SerbanVoda, fiind bine inchise, au fost partial distruse, iar pagubele se inregistraunumai la acoperisurile de sits sau sindrila. Dar daca incendiul izbucnea chiarto interiorul hanului, cum s-a intImplat cu Hanul Sf. Gheorghe in 1804, foculisi desavirsea opera fara nici o impotrivire.

Mesterii constructori ai lui Constantin Brincoveanu, inainte de a incepelucrarea poruncita de voievod la biserica Sf. Gheorghe Nou, au cercetat maiintli, desigur, trainicia veohilor ziduri. Ei si-au dat seama ca sirul de chilii careinconjura biserica au temelii destul de puternice ca sa suporte deasupra unalt sir. Au construit astfel fara nici o grija odai boltite, cu fata spre curte, caremulta vreme nu s-au resimtit la cutremure. Au intervenit insa focurile care ausubrezit rezistenta constructiilor.

Secolul al XVIII-lea a inregistrat citeva cutremure care au pagubit Bucu-restii. Astfel, la 31 mai 1738, intr-o miercuri pe la 3 jumatate dupe prinz,cutremurul a fost atit de puternic incit s-au crapat adinc zidurile Curti'Domnesti. Au urmat cel din noaptea de 26 martie 1790, care a inspaimintatintregul oral ; cel din 27 noiembrie 1793 si cel din februarie 1794. Zguduirilefor puternice daca n-au lasat sa se vada imediat efectele, au subrezit adincconstructiile. La acestea s-a adaugat cutremurul din 14 octombrie 1802 2, carea durat zece minute. Efectul acestui cutremur s-a resimtit abia in 1823, rind o

I Arh. St. Buc., mr. 1129, f. 106.2 N. Iorga, Istoria Bucureitilor, Bucurqti, 1939, p. 198.

www.dacoromanica.ro

vijelie puternia trinti la parnint foisorul pe care-1 construise Brincoveanu. Darin ziva cutremurului ckura ultimele ziduri ale curtii Domnesti $i Turnul-Coltei. Hanul Sf. Gheorghe Inca rezista ; a rezistat chiar 5i la cutremuruldin 11 ianuarie 1838, care a clarimat Biserica Domnita Masa ; trginicia lui sesubrezise ins in adinc 5i zilele lui erau numarate.

Daea n-ar fi Lost insa marile incendii care 1-au pirjolit, hanul ar fi in-fruntat tnca vremea cu sttivechea lui semetie. A fost mai intli focul din27 februarie 1739, intr-o marti seara, cind pomi din m'anstirea Sf. Sava $i-arse case, praivalii si biserici. Urma apoi focul din 2 noiembrie 1766 care arsetot Tirgul Cucului si-1 pirjoli simtitor. La aceasta s-a adaugat insa incendiul<le la 28 august 1804, tisnit chiar din interiorul hanului si care 11 arse pingla suprafata pamintului. Dar pirjolul nu se opri aici ci se intinse pina laHanul Serban Vocra. Au ars atunci toate peavaliile de brasovenie si lipseanie.Multi lipscani si alti negustori s-au stins cu totul, ca, si pe unde aruncase dinm'arfuri, prin pivnite boltite, intrind focul, le-a ars" 1. A fost nu numai ofoarte mare,paguba. pentru locatarii hanului, ci constructia o fost puter-nic subrezita de pirjol. Focul din 1835, care arse tirgul de la spitalul Colteapina. la Barkie, a fost a doua lovitura data hanului.

Din gravurile facute la 1837 de Raffet, care a trecut prin tam noasteiin suita lui A. Demidov, se vede, intr-o msasura oarecare, cum arata hanul 5ibiserica. Astfel, imprejurul bisericii, care in partea superioara era altfel decitazi, se gaseau cradirile cu etaj ale hanului si dup'a Orerea mea, acestea eraumai impudatoare decit ale tuturor hanurilor din Bucuresti. Apoi, o curteimensa care-si avea iesirea pe sub bolta clopotnitei din faTa bisericii. In curtese aflau, mai totdeauna, multe c'arute inearcate cu m'arfuri si o serie intreagade postalioane care faceau curse in Imprejurimile Capitalei $i poate legaturacu orasele mai tndepartate din tarsa. Se vede, de asemenea, in afar de diferiticameni, un sacagiu cu butoiul cu apa de but adus, desigur, de la VadulSacagiilor 2 de lingg hanul Manuc sau poate de la cealalt vad mai indepsar-'tat ce se afla pe locul fostului palat Vama Postei.

Ultimul foc, cel care cra lovitura de gratie hanului, este cel din 23 mar-tie 1847, cunoscut in istoria Bucurestilor ca marele foc". Ard atunci dousa--sprezece biserici i treisprezece mahalale. Hanul nu s-a mai putut reface ;Tarnsaseseea doar zidurile, ca niste brace desdadajduite care se tndreptau sprecer. Gheorghe Bibescu a dat ordin sa se curete locul si s'a se faca o gr`aidingdupa planul maiorului Borroczyn 3.

Din marfurile ce se aflasera in han in preajma focului imprejurarea ascos la ivealsa vestigii ciudate. In prim'avara anului 1848, cind se faceau nistes'ap'aturi pentru o constructie apartinind bancherului Hilel Manoach, pe loculcitorva praValii ale hanului, s-au gasit in pamint peste o suta de kilogramede plumb topit si aproape trei mii de lulele. Constantin Kretulescu, prezi-dentul Sfatului orasenesc, foarte grijuliu fafs de pagubele negustorilor dinhan, face cunoscut tuturor de obste ca proprietarul for sa se arate la Sf atcu dovezile cuvenite spre primi plumbul si lulelele aratate" 4.

1 Idem, Manuscrisele manastirii Cernica, Bucure§ti, 1902, p. 20.2 Idem, lstoria Bucureftilor, p. 282.3 George D. Florescu, op. cit., p. 103 si 136.4 Vestitorul rom3nesc',.1848, p. 144.

inAsi

Z4

a-si

www.dacoromanica.ro

55

HANUL CONSTANTIN VODA

Constantin Brincoveanu, pe linga neintrecutele sale calitati politice, afost si un foarte priceput gospodar si om de afaceri. Dispunind de o mareavere alcauita din : bijuterii, bani, palate, hanuri, morn, vu, .baln. cu pestesi paduri, la care s-au ad'augat veniturile,dommci, sporite printr-o buna $ichivernisifai gospoarire, el a putut sa' faca fata nu numai mardor cheltuielip- care le pret;ndea mentinerca in scaun, dar unui

na

unsir nesfirsit de con-structii, in tail si peste hotare : palate, hanuri, biserici si manastin. In afarde a,cestea, care necesitau cheltuieli foarte mari, el a dus o viata laiga si stra:lucia si si-a inzestrat fetele cum n-a putut-o face nici Mar iialt domn.dredatori ai Portii otomane, care au stiut sa-i ctna.rca multi bani de aur, prinma'rirea continua a tributului $i prin dese'e pre-pa-sex plocoane ii spu-neau Alan Bei, adica Printul (doinnul) Aurui_ti `.

Constantin Brincoveanu construieste in Bucurcsti unul din mari'e hanuricare au ilustrat comertul bucurestean in secolele XVIII si XIX. A cast han i-apurtat cu fara nume!e timp de un veac i jum-atate. Credem ca doA motiveau determinat pe mindrul voievod sa ridice acest ban. Mai intli unul deambitie personals. $erban Cantacuzino, unchiul dinspre mama si ina;ntasulsa'u in domnie, :mpodobise Bucurestii cu un. han care deOsca in msaretieceea ce se ctraostea in aceasta: vreme ; constructia se ridicase sub ochii sai, carenu puteau eamine nesimtnon, macar pentru ambitia sa de a construi lucruritrainice si marete. Apoi, ca al doilea motiv, Constantin Brincoveanu avindochiul bunelor afaceri, inteleseseca banii investiti intr-un asemenea han sintpentru veacuri adueatori de venit. $i el incepu sa construiascsa acest han inprima am de domnie.

Una dintre prob!emele cele mai grele, care trebuiau rezolvate pentru oasemenea constructie, era locul, terenul. Numai un loc central, cit mai aproapede inima tirgultn, era indicat pentru o asemenea constructie clomneascal. Darastfel de locuri nu existau in Bucurestii de la sfirsitul secolului al XVII-lea.$erban Cantacuzino se sulduise 'ni de zile pn'tise sume mari ping a pututavea locul .pe care si-a construit hanul. 0 imprejurare cu totul neobis-nuita si fencita pentru planuri!e intreprinia'Aorului voievod ii venise in sprijin.

Inman..Urcarea lui pe tron se f'scuse pe neasteptate spre mirarea muitora din

boiern pupil in politica farii, 0 moarte grabnica sfirsise zile'e lui$erban Cantacuzino, ocmai cind gmere.e sau, aga Constantin Baraceanu, seafla in drum spre...Viena, ca sa trateze cu imparatul Leopold I o nou';i orien-tare politic a T ani Rom'anesti. Se pare cg ginerele era unul dintre mariiapropiati ai girdurilor politice ale lui $erban Veda si, poate, un indicat lasuccesiune. Acest fapt 11 facea adversar.hofarit lui Brincoveanu cu care eravar prin alianta si care urmarea succesiunea. Astfel abilitatea politice a

macesta n aduce in graba firmanul domniei o armata de turci care sa'-isustina tronul. Dar nici aga Constantin Baraceanu nu renunt'l usor la planu-rile sale. El obnnu din partea '1.mparatului Leopold I titlul de conte (graf) alImperiului si comandant sef al trupelor recrutate in Transilvania, precum sisprijinul unei armate de patru m de oameni sub comanda generalului DonatHensler. Armata. turceasca in ajutorul lui Brincoveanu trecuse muntii siintimpina pe Bliaceanu la Zarnesti xn vara anului 1690. Lupta, a fost scurta,dar dirza, iar boierul care.naida'jduia sa ajunga pe tronul fani, moare in luptg.

ca

soma

si a

si

siinsa

si

www.dacoromanica.ro

56

Capul i-a fost desprins de trup, adus la Bucuresti si din porunca lui ConstantinVoda infipt in poarta caselor familiei Bgacenilor.

Trebuia sa urmeze sanctiunea impotriva boierului ra'zvrkit. De fricaprigoanei, sotia, Maria, fiica lui erban Cantacuzino si vara' primary cu noulvoievod, iii buy singurul copil, un balat pe nume Ion, si apucsa drumul pribe-giei. Brincoveanu porunci sa se da'rime pins in temelie batrinele case alelui Badea Walaceanu confisca curtea cea larga, care a fost declarafa locdomnesc ". Problema locului deci, pentru viitorul han domnesc, era astfelrezolvata.

Locul pe care se afla pins la 1690 casele stra'mosesti ale BaTacenilor,cuprindea pe atunci un patrulater care se sprijinea la sud pe ulita cea marecare ducea la poarta de sus a Curtii domnesti" 1, la vest pe o ulifa ce se vadeschide de Brincoveanu ca s'a mearga spre nord si care se va numi PodulMogooaiei, ; la nord pe o aka ulica strimbsa ingusfa, ce-1 desiartea deHanul Zatari ; iar la est cu biserica Sf. Dumitru, care la acea data era delemn construitsa de un boier Bgaceanu cu zidurile Curtii domnesti si cuulita care mai tirziu se va numi Ulita ITemteasc., iar asazi se numestestr. Smirdan. Se pare ca" in secolul al XVIII-lea aceasta ulita se numea Podulspre hanul lui Serban Vocra si era podita chiar de la sfirsitul secolului alXVII-lea 2.

Din aceasta curte imensa Brincoveanu a retinut o bung parte pentru han,iar restul fiind loc domnesc" a fost daruit la diferiti protejati. Dui:a cade-rea voievodului, in 1714, Ion Bgaceanu fiul lui aga Constantin obtine parteade loc care nu fusese daruit5. anume latura dinspre nord-est unde se ridiaBiserica Stavropoleos. Acesta insa iii sfirseste viata in 1737, iar cele treifiice ale sale mostenesc averea redobindia de meal lor. Din vechiul loc decurte steamoseasca ele redobindesc o mica parte, spre est, pe linga bisericaSf. Dumitru.

Intrucit Hanul Constantin Voda nu ocupa spre sud tot locul dinvechea curte a BaTacenilor, raminind astfel un teren pins la ulita cea mare,numita ca'tre sfirsitul secolului al XVIII-lea Podul de la Domnita Vaca'reascala Curtea Veche", unul dintre primii Mavrocorda ;i, poate chiar Nicolae, italruieste ma'nastirii Vaca'resti, fiind loc domnesc". Egumenul inchiriaza loculpentru pravalii si mai apoi chiria se transforms in enzbatic. Piny la secula-rizarea averilor ma'nastiresti acest loc sufeia multe transforma'ri, iar in celedin urma aceste terenurib sint expropriate in 1891 de Primaria Capitalei3.

Constantin Brincoveanu incepe construirea hanului s'au imediat dupace-si consolidase scaunul domnesc lichidase cu averea Mcenilor din Bucu-resti. Aceasa constructie trebuie s'a fi inceput in 1692 §i in cel mult doi anihanul a fost terminat*.

I General P. V. Nasrurel, Biserica Stavropoleos din Bucuregi, Bucuresti, 1906, p. 38.2 George D. Florescu, op. cit., p. 145.3 General P. V. Nasturel, op. cit., p. 38-47.

Cu ocazia sapaturilor care s-au facut in vara anului 1978, in dreapta bisericii ZiAtari,pentru construirea unui mare bloc, s-a putut observa o parte din pivnitele uriase, adinciboltite, cu nenumarate compartimentari, ale vechiului han Constantin Vodi:. De asemenea, s-aconstatat ca temeliile caselor Balaceanu s-au ridicat peste alte temelii mai vechi ale unorconstructii din secolele XIVXV, cu ziduri foarte groase din caramida sub;ire piatra bolo-vanita de riu. Fapt important pentru vremea de atunci canalizare interioara era unbloc mare de zidarie combinata, prin care treceau mai multe Levi (olane) de scurgere aapelor murdare, inspre o hazna mare ; aceasta la rindul ei avea scurgerea pe sub Podul

$i

$i

$i

si

si

si

www.dacoromanica.ro

57

Este sigur ca me$terii au avut un model in Hanul Serban Voila $i calnu s-au dep'artat prea mult de acesta ca dispozitie generals a impartirii. Separe ca', Brincoveanu a f.cut un han tot atit de mare ca al unchiului sau, eelputin in ceea ce prive$te numa'rul inca'perilor. Ion Ghica, in tinerete, a cu-noscut marile hanuri bucure$tene $i a lasat o descriere generala a acestora :Curti marl, paitrate, cu ziduri inalte $i tari de jur imprejur,.cu port' groasede stejar, aptu$Ite Cu fier, legate in piroane, sine $i lantun, cu clopotnitadeasupra gangului ; in mijlocul curtii, biserica, ocolita de case tan de zid ;compartimente[le] unele linga altele, fiecare cu pivnita adinca, cu magazie

cu u$i de fier scoase pe o galerie cu arcade, pe coloane de piatra, cucapiteluri pe deasupra, cu odai toate cu ferestrele $1 u$ile pe un pridvorcare ocolea hanul dintr-un capat intr-altul ; totul in stil Italian, tipul adoptatpretutindeni in Athipelag $i in Marea Neagra, pe unde genovezii aveaucontoare" 1.

Cind calu6rul Ioanikie Stratonikeas reu$i in 1731 sa termine bisericaStavropoleos 2, incepufal in 1722 sfintit'a in 1724, hanul din fata bisericiiera construit de mult la acea data isi avea importanta lui economics. Zidu-rile din vest ale bisericii se alipeau de zidurile Hanului Constantin-Voda, iaro intrare prea ca da" chiar in curtea acestui han, dupal cum se pare a indiaatit planul lui Fr. Sulzer 3 din 1781 cit $i cel al maiorului Borroczyn 4 din 1852.

Intr-un document datat 20 iunie 1793, se arat'A locul hanului ConstantinVoda. Astfel, in partea de rasa'rit era despa'rtit de locul manastirii Stavro-poleos prin ulicioara ce mergea spre povarna ; lungul terenulin, in aceasaparte, era cuprins intre grldina lui Tudor nevolnicu $i locul Manii. Pe PodulMogosoaiei, in fats, se invecina cu locul lui Pascu ceau$ de dulgheri, iar instinga cu al lui Mihai sirbul ce-I cumpa'rase de la Marina va'duva ; in parteadreapfa (miaz'Azi) adica unde ar veni asta'zi coltul Caii Victoriei cu str. 30 De-cembrie se invecina cu terenul lui Ianache ulieru pe care, dupa cum spunea el,11 cumpa'rase de la postelnicul Matei Coca, cu 20 de taleri, dar nu avea niciun zapis de proprietate asupra lui.

Cind a inceput constructia hanului, Constantin Brincoveanu nu-i cradusenici o destinatie ; el it ridicase ca fie personal un izvor de venit. Nicio informatie de nicaieri nu contrazice aceasta presupunere fireasca pentruvoievodul atit de priceput in afaceri. Nu s-a pa'strat nici o $tire, nu cunoa$temnisi un fapt din care sa se vada vreo le6tuia intre acest han $i bisericaSf. Gheorghe Nou. Dar dacg totu$i ar fi putut exista aceasta lega'tura, n-ar fifost posiba decit mai tirziu, dupa tirnosirea bisericii. A ra'mas de pomina inistoria Bucure$tilor marea slujba religioasa sa'vir$ita de patriarhul Hrisant

Mogosoaiei, in vale, spre riul Dimbovita, care la acea data isi avea albia mult mai aproape,ea fiind indepartata mai apoi prin rectificarea si canalizarea ce i s-a facut intre 1880 si 1883.

Cele vazute si mentionate mai sus, ne arata, in primul rind, ca proprietatea Mace-nilor se intindea pe un teren mare cuprins intre Podul Mogosoaiei si str. Snairdan si intrestr. Lipscani si str. 30 Decembrie si, in al doilea rind, ca Bucuresti este un oras cu multmai vechi decit it aminteste prima menviune documentary din vremea lui Vlad Tepeq ; faptde altfel confirmat cu prisosinta de nenumaratele vestigii descoperite de cercetarile arheo-logice. Vezi si Panait I. Panait, Inceputurile oralului Bucuregi in lumina cercearilor arheo-logice, in revista Bucuresti", V (1967), p. 7-24.

1 Ion Ghica, Convorbiri economice, Bucuresti, 1879, p. 567.2 George D. Florescu, op. cit., p. 104 si 139.3 Ibidem, p. 12-13 si 187-188.4 General P. V. Nasturel, op. cit., pl. VI.

boltitg,

§i

tsg-i

$i

www.dacoromanica.ro

58'

Notara al rerusalimului si de bh'trinul patriarh Gherasim Alexandriei, asistatide patru arhierei si de mai multi prelati ortodocsi din Orientul Apropiat sidin Balcani si la care voievodul s-a intrecut pe sine in daruri ratre musafiri.:Abia atunci Constantin Brincoveanu ar fi putut inchina, hanul sau bisericiiSf. Gheorghe Nou. Deci din 1693 sau 1694, cind a fost terminat pin in1708 veniturile hanului au fast incasate de ctitorul

Dar biserica Si. Gheorghe Nou cum vom vedea, avea ea insagi un hanin jurul sau. Ce 1-a acut pe Constantin V0,1-I inchine al doilea han ? 0singur explicatie ar fi posibia : veniturile bisericii Sf. Gheorghe Nou, careera foarte vizitata de inaltii prelati din Orient, nu-i acopereau cheltuielile ;mai ales aceste venicuri nu puteau satisface cererile de ajutoare ale Patriarhieidin Ierusalim. Pentru acest motiv ar fi putut Brincoveanu sa daruiasca siacest han ctitoriei sale de la Sf. Gheorghe. Totusi nu avem despre aceastanici o stice precis'.

Mai sustinut`a" apare ipoteza ca acest han a rIlmas totdeauna in -admi-nistratia voievodului, jar du/3a moartea sa da'prasnic'a' din 1714, in prigoanadezlantuita de turci impotriva familiei, hanul ar fi avut soarta celeilalte averi.Iar cind Nicolae Mavrocordat ridica m'an'astirea ca'ruieste siacest han, pe care 1-ar fi putut cumpra de la vsa'cluva voievodului ucis laConstantinopol. Fapt este ca Hanul Constantin, Vod6. incepe apar docu-mentar administrat de egume.m1 ma'na'stirii Vo'caresti.

Se yare ins' ca Hanul Constantin Voda, inca de la inceput, n-a pututsa ajunga la importanta economic' a Hanului Serban Irodl Mai intii c'a' eracam lateral asezat de centrul comercial al orasului,apoi nu reusise atragaun numar prea mare de negut&tori toptangii cu pravni yi depozite de mar-furi. Astfel, intre chiriasii sai, in tot secolul al XVIII-lea nu gasirrt pe niciunul dintre marii neguca'tori, zarafi si bancheri ai vremii. Chiriasii acestuihan au fost mai mult pr'avnasi rrtrunti care nu participau activ la via ;anegu ;atoreasca a orasului.

Un caz cunoscut este Mmuritor in aceasta privinta". In vara anului 1792bintuise cholla in Bucuresti si intre victimele sale este si un chirias al HanuluiConstantin Voda, pe nume lenache chlurci-basa (staroste de banari), care aveadoua" ocEt prinse cu chink de sedea in ele". Omul singur, deli avea sotiesi copii la Tarigrad, iar dupa moartea lui, autorit'Aile i-au sigilat od'cale pinsse va prezenta vreunul din clirorwmi sa pretincRi pereusia. Dar timp de un annu s-a ara'tat nimeni atunci egumenul rda'nntirii 1.7caresti stsa'pinul hanu-lui", cere stapinirii sa-i libereze sigilate. Alexandru Moruzi poruncestevorniciei s'a", cerceteze plingerea, iar Scarlat vornicul, in anafora din 22 mar-tie 1793, araia ca plingerea egumenulur este clreapta si propune intreodaile sub stapinirca rn'an.ctirii de a le da cu chine la alti chitiasi".Domnul Moruzi aproba anafora, dar fiind vorba de un mart de cium'a" porun-ceste : ,pentru curatenia cea bun' si gal cusur, foarte sa ingrijesti dumneatabiv vel vornice Scarlat" 1.

Intr-un document din 1824-1828 se araia prvniile si ocralile dinHanul lui Constantin VocE, cite s-au dat cu chink si cite sint nedate, fiindi havalele intrinsele" 2. Se insiruiesc 38 de nume, mai mult grecesti, care sint

chiriasi de pr'aValii, deci negustori i simpli locatari., Intre acestia sint ne-

1 V. A. UrechiI, op. cit., vol. VI, P. 738-739.2 Arh. St. Buc., Mitr. T. Rom., CDXX -27,

isau.

sa"-i

Vacliresti, ii

sa

sa'

traia

fi

sa'.iara'si

pi

www.dacoromanica.ro

59

gustori si mesetiasi : cojocari, circiumari si spiteri ; Sc trei numede spiteri : Francisc, Fran; Ros i Mihai. Chiriile variau intre 35 si 225 taleri ;cele mai multe erau ins intre 100 si 140 taleri. Un negustor este si. Pashale,care pratea 350 taleri chirie, dar despre care se mentioneazg cal lipseste (estedus) la Brasov si pra'villia este inchisa".

In han sint indicate si 31 havalele, .dintre care 12 odai sint inchise sinelocuite. Cele 19 odai locuite slut retinute de 7 nume : Zoi;a Paladoaica arepitacul dumnealor boierilor" si de;ine 5 odai si un grajd ; serdarul Enachel,cu pitac de la Logofe;ia de obiceiuri", de;ine 2 odai ; in 2 odai lade pro-egumenul care face administra;ia hanului ; Gheorghe Grecu, omul dumnealuipostelnicului celui mare", are 2 ocial ; in alte 2 odai locuieste polcovnicul Costipricinuind ca este magaziner" ; in 4 odai lade dumneaei cocoana Elenca Dru-gkeasca cu pitacul dumnealor boierilor caimacani" si in alte 2 odai sadeierodiaconu Silvestru pus de Anthim Comaneanu".

Pe la inceputul secolului trecut, Hanul Constantin Vocra avea douazecisi cinci de chiriasi. Acestia, insp'aimintati de evenimentele care au urmat inBucuresti in primgvara anului 1821, au fugit din oras, ra'minind in han maipu;in de jumatate. Dupe restabilirea linistei, in mai 1824, Samuil, egumenulmaidastirii NTsca'resti, face pira is Agie impotriva celor treisprezece chiriasi,care in timpul r'zmeritii" fugisera la Brasov, cerind sa.'-i pl:iteascg chirie petot timpul absen;ei for din Bucuresti. Marii boieri pusi sa cerceteze plingerea,

intre care erau Iordache Golescu, Joan Stirbei, Dimitrie Bibescu Si Miha-lache Racovita raporteaza, prin anaforaual din 9 mai 1824, ca ,,n-ar ficu cuviinca a li se cere chirie, fiindca unii dintr-insii au fost Kenari, cupravaliile inchise si cind vechilul igumenului avea alti chiriasi si darea deacaretul manastirii, putea bage in odai. Dar aceasta n-a facut-o, ciiarasi chiriasii au pus oarneni de pomana a sedea, si in acest chip nu s-abintuit hanul de ostiri, nici s-au fkut strickiune si murd:ilicul ce au cercatcase boieresti, adica a dumnealui Dralga'nescului, a ra'posatului vornicului Sra-tineanu, a dumnealui logolatului Rasti, a dumnealui biv vel vornicu Balkeanusi ale altora, care cu chink sa le fi dat in patru-cinci ani iarasi n-ar fi cheltuitcit au dat pentru dresul lor, precum si chiar casele mairii tale este stiut in cestare s-au gasit".

Agia, care cercetase pricina mai inainte, invinuieste pe chiriasi Ica n-aupredat cheile odailor la plecare si atunci putea sa fie apkati de cererea chi-riei". Acestia insa ralspund, cg intr-acea furie nu era vreme de chei on deveresele (?) sau ma'car de judeca'ti. Si cal din chi an ramas aici numai patru-cinci au fost pa'zitori si apksatori odailor, fiind ceilal;i cu totul lipsi;i, precumSi lacei patru-cinci din neinvirtirea nego;ului si jaful ce au cercat in douarinduri au ramas in proastg stare". Agia propusese ca numai psi luna luiaprilie, mai, iunie si iulie sa li se face orisicare musadea din ceea ce sint datoria plaid, iar de la august 1821 incoace sa pla'teasea toata chiria pa deplin dupetocmeala Ice vor fi avut cu igumenul". Vechilul mana'stirii cere ins sa seintareasca hota'rirea agiei, dar domnul nu aprobg cererea si porunceste marilorboieri sa cerceteze. Chiriasii se ofera sal pla'teasca o treime din suma pretinsaide egumen.

Vechilul egumenului pretinde insa toata suma Era: nici o reducere sprea putea mainstirea sa dreaga hanul, fiindca pe toate zilele este temere de

1 Arh. St. Buc., ms. 1125, f. 60 v. 61 verso.

ahii

indic5

s5-i

www.dacoromanica.ro

60

primejdie, atit la cei ce locuiesc in han, clot si la trecatori peulita. Si neavindmanastirea mijloc din alte venituri ca dreaga, face ;tire stapinzrii mainainte ca vreo intimplare (fereasca Dumnezeu) de primejdie, sa nu fie cuviofiasa invinovalit ca n-a dat de ;tire ".

Marii boieri propun o hotarire dreapta pentru chiriasi, si anume ca dinchiria ce au sa dea pa saptesprezece luni ale razvratirii, adica de la leat 1821aprilie,23 pins la buns venirea marii tale in prealuminatul scaun, sa li saerte pa jumatate, iar pa jumItate sa o plateasca". Voievodul aproba propu-nerea si neintelegerea se lichideaza.

Intre chiriasii Hanului Constantin Voda era si Frant spiterul ce aveadoua pravalii pentru care platea embatic cite saptezeci taleri pe an. Egumenulmanastirii Vacaresti, pe nedrept, incearca in 1826 sa-i mareasca chiria. Spi-terul nu vrea sa plateasca si se plinge domniei cerind sa i se faca dreptate.In plingere araea ca pravaliile fusesera inchiriate de tatal sau cu cincizeci deani in urma si 6. in 1817, cind egumenul de-atunci a incercat alunge dinpravalii, Ion Caragea Voda, printr-un act de judecata, hotarise sa raminalnetulburat in pravalii ,pins la moarte si ce aceeasi plata de embatic'-.

Cu ocazia cererii ce face Scarlat Rosetti, epitropul bisericii Sf. Gheorghe,catre Agia orasului de a pune sechestru pe venitul hanului, affam ca, in1837, banii ce se luau din chirie se ridica la suma de 44 000 lei anual.

Consulul prusian Kreuchely-Schwerdtberg, care sea citiva ani in Bucu-resti st care intocmeste in 1822 chiar un plan al orasului face o curioasa,afirmare cind araea ca Hanul Constantin Voda era la fel ca cele boieresti sauneguistoresti si nu depindea de vreo biserica sau manastire 3. Acest consulcare stie foarte multe si cunoaste o serie de date statistice din Bucuresti, nuse poate sa nu cunoasca one seapinea acest han ; afirmatia sa totusi trebuiesa vizeze o situatie temporara, in care se gasea hanul la un anumit momentfata de manastirea Vacaresti.

Intre ultimii chiriasi ai hanului este si Susana Ciocaneli, impotrivacareia, la 19 decembrie 1849, epitropia manastirilor Sf. Mormint se plinge6 din 1842, n-a platit embaticul de 75 lei pe an. Chiriasa se apara acuzindpe calugari ca au darimat o parte din han si astfel au slabit rezistenta aparta-mentului sau. Egumenul, pe baza unei dispoznii data de comisia culoarei deRow, cere primariei sa faca o descmdere in locuinta doamnei Susana Cio-caneli spre a constata starea incaperilor 4. Procesul este solutionat abia la22 ianuarie 1862, cind chiriasa este obligaea sa plateasca chiria 5.

In 1846, ziarul Vestitorul romanesc" care aparea in Bucuresti, publicsdoua anunturi comerciale in care se cla ca punct de orientare Hanul ConstantinVoda. In cel dintli 6) sotia raposatului Diamandi cojocarul instiinteaza elientncn desface cu preturi foarte reduse toata marfa aflata in pravalia de pe UlitaGrecilor, peste drum de han. Aceasta ulita corespunde steazii care trece astazipe latura nordica a Muzeului de Istorie al R.S. Romania (fost Palatul Postelor)si avea in secolul al XVIII -Iea pe partea dreapta la capul vestic, Hanul Zla-tari, iar la capul estic Hanul Grecilor. Pravalia in cauza se afla pe aceeasi

1 Arh. St. Buc., M-rea XXXVI-10 38.2 Idem, Tribunalul de comert Bucurefti, 9105/1837.3 N. Iorga, Istoria Bucuregilor, Bucurqti, 1939, p. 234.4 Arh. St. Buc., Municipiul Bucurelti, 2390/1853, f. 157.5 General P. V. Nr.sturel, op. cit., p. 46.6 ,.Vestitorul romemesc", 1846, p. 308.

sa-1

Taccirelti, el

www.dacoromanica.ro

61

parte cu hanurile acestea $i deci peste drum de zidul nordic al HanuluiConstantin Voda 1. C41 de-al doilea anunt este publicat de Mihail Baier, pro-prietarul unui magazin de incaltaminte, care aducea marfa din capitala Austriei.Subisalitul spune el are cinstea a se recomanda la inalta nobilime $icinstitului public din Capita la $i judet ca acum a adus din Viena, de la ceimai vestiti mesteri, cizme de vacs, cipici de vacs si de lac, cum si pantofil_Arbatesti, primeste in ptivalia sa a face cizme cizmulite den cea maiperfecta piele de Elvetia, cum si cipici de materie (postav). Doritorii de-aavea lucru bun $i modern sal indrepteaza la pravalia sa ce este in Ulita Fran-lozeascsa, peste drum de poarta Hanului Constantin VocE 2".

Stefan Grecianu, dupa o informatie de traditie orara, comunica luiG. Ionnescu-Gion Inca acum nousa decenii, ca Hanul Constantin Voda ar fiavut in mijlocul s'au o biserica, asa cum aveau alte multe hanuri bucu-restene 3. Faptul nu s-a putut Jovedi documentar, ceea ce ne face sa" credemca aceasta biseria n-a existat. In sprijinul acestei afirmatii adauOm $i infor-matia data de istoricul Fotino 4 care pune acest han in categoria celor saptemaxi hanuri bucurestene ce n-aveau biserici.

Se pare a Hanul Constantin Voda" a fost de la inceput construit inconditii tehnice asemkatoare cu Hanul $erban Voda. Poate o diferenta decalitate in material, poate o diferenta de pricepere intre mesterii constructori,poate o tendintal de a cladi mai economicos au facut ca aceasta constructie alui Brincoveanu sa reziste mai putin decit aceea a lui Serban Cantacuzino.Asa ne expliam de ce Inca: din 1824, cu prilejul procesului dintrc chiriasiihanului si Samuil, egumenul manastirii Vacaresti, acesta a invocat subrezeniahanului si-a declinat once ra'spundere intr-o prsbusire neasteptata. Acestaera un semnal de alarms ca hanul are nevoie de grabnice radicale Intaririca sal mai poata fi folosit.

Reparatiile insa, dupa cit cunoastem, nu s-au facut, asa ca hanul peaincet, dar sigur, catre o apropiafa ruinarc. Efectul a fost ca negutatorii auinceput ocoleasa ; apoi aceste forta'rete ale negotului bucurestean" numai corespundeau fata de comertul secolului al XIX-lea, care pretindea vi-trine mari si marfa la privirea directs a clientelei. Hanul incepuse sa fieocolit chiar de chiriasii care nu erau negustori, dar erau mai grijulii fats deexistenta lor. La cutremurele incendiile care s-au succedat la distante destulde scurte, s-a adaugat marele foc din 23 martie 1847, care a inceput de lacasa Druganescu, deci din imediata apropiere a hanului, $i in iuresul sau devapai a cuprins o buns parte a orasului. A ars atunci tot centrul comercialal Bucurestilor, iar Hanul Constantin Vod'a si-a pierdut o mare parte dintrainicia sa.

In prima'vara anului 1848 cind maiorul A. R. Borroczyn a ridicat planulhanului se poate observa ca la parter existau 35 de pravalii, iar la etaj erau25 de camere mari avind in fata for un culoar de trecere 5.

I General P. V. Nasturel, op. cit., vezi pl. VI.2 Vestitorul romanesc", 1864, p. 384.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 416, 486.4 Dionisiu Fotino, Istoria generals a Daciei, (trad. de George Sion) vol. III, Bucu-

resti, 1859, p. 166.5 Arh. Sr. Buc., Planuri Illov, nr. 38 si 39.

$i

4i

fi

si

si

si

www.dacoromanica.ro

Atn vazut ca dupa 1847 insgsi calugarii din manastirea Vacaresti $i -aupus problema clarimarii lui, si chiar o aripa au $i darimat-o 1 ping la pamintin 1849. Acest lucru a facut pe multi chiriasi sa paraseasca hanul .0 bung.pane din incaperi sg ramina goale. Barbu Stirbei executind ordinul de dezar-mare a locuitorilor in mai 1849, a poruncit lui Ioanidi sa depoziteze armeleadunate in acest han 2. Cele mai proaste din acestea au fast distruse, dupacit se part, chiar in curtea hanului.

Dupa cutremurele $i incendiile care au bintuit Bucurestii in secolulal XJX-lea, mai toate hanurile devenisera o primejdic pentru viata cetateni-lor. Sfatul orasenesc al Capitalei cerceteaza foarte grijuliu aceasta chestiune$i is o hotarire indrazneata : darlmarea ! La 31 iulie 1852 se aduce la cu-nostinta cetatenilor ca Ministerul de interne a aminat ping la Sf. Dumitru(26 octombrie) darimarea partiala sau totals a citorva hanuri. Din HanulConstantin Voda se darima numai etajul. In?tiintarea publicata in ziarele tim-puiui vestea in termeni precisi : De aceea se face cunoscut tuturor de obsteca nimeni nu e:;te volnic a mai lua cu chirie vreuna din incaperile acestorhanuri de la Sf. Dumitru inainte, caci s-a hotarit a se darima pentru a forproasta constructie ; iar data vreunui va indrazni sa is cu chirie vreo incaperedintr-aceste hanuri, sa stie cu hotarire ca va pierde banii ce va da si se vascoate $i afara" 3.

In rindul de jos al incaperilor, unde se aflau pravgliile depozitele,negotul cortinua Inca. In 1852 se afla acoio pravalia renumitului manusarCarol Haniger, care-si vestea prin ziar clientii ca are marfg bung, adusa dinstrainatate 4. TOt1151 multe incaperi, ramasesera goale si nu mai atrggeau ne-gustorii. Din aceasta pricing, cam in vremea de care vorbim, deci dupa 1850,In I-Tanul Constantin Voda se instaleaza cazarma Regimentului 2 de infan-terie 5.

Dar nici putinii negustori care.ji mai aveau pravaliik in acest han, niciregtmentul nu vor mai zgbovi mult in incaperile subrede de la ,parter pestecare trecuse un veac si jumatate, ci vor fi suite caute alt adapost, spre aiasa ca zidurile sa-st urmeze destinul prabusirii.

Se pare cal hotarirea primariei de a darima hanul s-a izbit de protestulegumerulm st de al chiriasilor care au invocat ca starea constructiei este Incasolids .si mai poate fi locuita. Aceste proteste au silit primaria, sa.numeascain iunie 1853, o comisie de specialisti care sa cerceteze situatia. Din comisiean facut parte : C. Pencovici, Alex. Orascu si Xavier Villacrosse care, dupace examireaza toate incaperile din Hanul Constantin Voda, raporteaza :constructiik aflate in partca de sud a hanului, spre Ulita Frantuzeasca (azistr. 30 Decembrie) cum §i o parte din cea de pe Podul Mogosoaiei peste drumde dumnealui aga fund din paianta asemenea si casa parasita dinmijlocul curtii", suit in proasta 4i primejdioasa stare si prin urmare trcbuiescdarirnate fara intirziere" ; cadirea dinspre Uli ;a Stavropolcos si parte dinPodul Mogosoaiei, deci latura nordica vestica a hanului in totul este

1 General P. V. NIsturel, op. cit., p. 47.2 N. Kretzulcscu, Ainintiri istorice, Bucuresti, 1940, p. 101.3 Vestitorul romanesc", 1852, D. 241.4 Ibidem, p. 168.5 N. D. Popescu, Calendar pentru toii fiii Romitniei, Bucuresti, 1906, p. 172.

(12

si

sa

si

Bob u `,

si

www.dacoromanica.ro

63

destul de insa fiind lasata in neingrijire a ei intretinere are trebuinfade reparatii, cind ar fi bine ca toate boltile etajului de sus sa se desfiinteze" 1.

Propunerile acestei comisii Aimin file de dosar, fiindca interventiile nucontenesc si hanul Amine in picioare. Primaria voia insa sa dadme construe-tiile ruinate si s i curete locul. Intervine atunci lei. Kretulescu, ministrul deinterre, care, la 11 septembrie 1859, cla ordin primariei sal nu crarime

doamnei Regina Roth pins nu i se prezinta un raport exact al situatiei 2.Citeva luri mai tirziu, in martie 1860 se pling domnitorului Alexandru

Cuza, alti chiriasi din han : Elena vacluva si Nae Fortunescu, care cer sa nuse cra'rime constructia, iar dace totusi se hofaraste arimarea, sa fie despa-gubiti 3.

Cele mai multe din aceste proteste invocau faptul ca aceste constructiierau irca solide si nu trebuiau d'arimate. In fata acestor sta'ruinte, Ministerulde interne, la 7 iunie 1860, cere primsariei sa numeasca o alts comisie care saexamireze din nou Harm' Constantin Vocia. De data a_easta fac parte dincomisie arhitectii : Schlater, Tabai, Benes, Cusnovschi $i Alex. Orascu subpresedintia lui Petrache Poenaru, directorul lucrarilor publice, care intocmescun raport amanuntit, din care retinem :

Avind in vedere o,ebitele faze prin care a trecut aminarea clarimarl,precum Si imprejurrile cele din urrnal ce a stavilit executarea desfiintarii lui,am procedat la o scurnpa examinare". Comisia constaia starea ce se vedeacest han, dezvelit de o parte, iar in parrca despre Stavropolcos si cu boltiledesfiint-ate, puturam mai bine sa ne incredintam de putina lui soliditate... As-pectul acestui han atit spre strade, cit si spre curte infatiseaza o adeva'ratauririune, la care ad'hgindu-se si starea tle clarapanare..., subsemnatii, in deplinaconvictie, propun grabnica lui desfiintare in totalitate si pine jos, in fatapamintului, fi'ta exceptie" 4. Asa se explic'a de ce in 1861 se anunfa ca pelocul uncle fusesera alta'data frumoase:e case ale Walacenilor, frarimate din raz-btmarea lui Brincoveanu ca sa face han pe terenul lor, se va deschide o expo-sitiure agricola nafionara si de instrumente aratoare fabricate in PrincipateleUnite" 5. Aceasta inseamnsa ca hanul fuse-e darimat irtre timp. Caracterul de-mer al acestei expozitii a impus censtructii de scindura, insailate in grabs $idarimate cu usurinta. Dupe inchiderea acestei expozitii agricole si transfor-marea locului intr-o piata publics, cu acelasi nume ca al hanului, raMa'sesetotusi intr-o parte a terenului o cradire alca'tuita din doua peavalii $i citevaodai ce facusera parte din vechea constructie a hanului. 0 parte din aceastaproprietate era in seapinirea lui Nae Fortunescu, iar cealalta parte o primisede zestre sora sa, Elena Fortunescu, atunci cind se ca'satorise cu cizmarul AntonSchreiber, Eumit rnai tirziu Gramaticescu.

Aceasta cladire statea ca un ghimpe in inima unor mahalagii din veci-natate. Pentru care motiv, in februarie 1863, A. Kariagdi, G. Iovanaki,Const. Caribolu, Zinca Tomuleasca, George G. Florescu altii fac plingerecatre municipalitatea Capitalei, aratind ca numita cladire se afM. in cea maiproasta stare, ca zidurile sint mucegaite $i ruinate si in intregimea for sintun punct de necurgtenie al pietii, in mijlocul orasului.

1 Arh. St. Buc., Municipiul Bucur 4ti, 2393/1853.2 Ibidem, f. 81.3 Ibidem, f. 119.4 Ibidem.5 Buleenul Municipiului Bucurqti, III (1361), nr. 25, 17 mai, p. 1.

prgvg,liile

ca in

si

salida,

www.dacoromanica.ro

64

Primariei orasului convenindu-i aceasta plingere, trimite pe inginerulAl. Zanne sa faca un raport si acesta conchide in sensul celor reclamate demahalagii. Drept urmare municipalitatea, fiind de acord cu raportul prezen tat,someaza pe proprietari sa darime sus-zisa cladire in termen de maximum 15zile, iar data proprietarii nu vor executa aceasta hotarire, primaria va finevoita a pune la cale desfiintarea ziselor pravalii, fara sa va ramlie vreuncuvint contra acestei dispozitiuni".

Pentru ca dispozitia primariei sa aiba un caracter definitiv, se cere apro-barea Ministerului de interne. Acesta, prin persoana ministrului N. Kretulescu,la 10 mai 1863, aproba darimarea ziselor pravalii si plantarea cu pomi alocului, asa cum se facuse pe restul terenului rezultat din darimarea hanului.

Cu toate acestea, proprietarii $i in special Elena Fortunescu nu executacererea primariei, ba din contra, la 10 iunie 1863, face o noua intimpinarein care spune ca pravaliile sint foarte solide si sint in proprietatea familieifor de mai bine de 80 ani, iar chiria de 120 galbeni ce primesc anual, e sin-gura for existenta. Ca atare, cere sa se renunte la ma'sura luata, fiindca pro-prietatea in toata lumea este respectata, asemenea credem ca $i la not pro-prietatea urmeaza a se respecta. De credeti ca aceste cladiri ar putea aducevreo banuiala de cadere, ceea ce nu poate fi, fiindca sint indestul de solide,pociu a fi urmatoare a face ceea ce se va gasi de cuviinta. Prin urmare, innumele de dreptate, va rog d-lor membri sa binevoiti a nu urma in contralegilor $i dreptatea ca niste adevarati p'arinti" 1.

In urma acestei intimpinari si a altor adrese purtate intre primarie siMinisterul de interne, Elena Fortunescu este invitata, pentru 23 noiembrie1863, s'a se prezinte cu actele de proprietate. In cele din urma proprietateaFortunescu a fost darimata, prin despagubire, $i la 1870 pe terenul sau nivelats-a injghebat in pripa o pia cu desfacere pentru tot felul de ma'rfuri ; s-auconstruit bara'ci de scinduri sau de pima $i s-au instalat comedii distractii-Dupa numele hanului darimat s-a numit piata Constantin Voda. Intr -una dinaceste baraci s-a deschis un teatru popular numit at'it de pompos Alcazar",in care au jucat Grigore Manolescu, Aristizza Roman escu, Mihail Mateescu,Hagiescu, I. L. Caragiale si altii 2.

Pe locul din coltul Caii Victoriei cu str. 30 Decembrie era pe la 1867o casa cu doua etaje care a fost primul local al Conservatorului de muzica$i declamatie" infiintat in 1864.

Inca din 1 873 se afla instalat pe terenul fostului Han Constantin Vada,circul Suhr. In acest circ, zis si circul mare", la 25 martie 1875, din initia-tiva lui beizadea Dimitrie (Mitica) Ghica, Societatea ecvestra a dat o serbare,in stop de binefacere, unde ofiterii trupelor calari si-au aratat maiestria,facind evolutiuni 5i sarituri minunate". Cezar Bolliac, intr-un articol deziar, descrie pe larg aceasta frumoasa reprezentatie 3.

Tot aici au dat reprezentatii foarte eautate de publicul bucuresteancircul Hiittemann si apoi circul Suhr, in 1873, cu artisti care cuceriseei simpa-tia spectatorilor. Francesca Suhr, fiica proprietarului de circ, o caTareataneintrecuta si foarte frumoasa, s-a asatorit cu o odrasla boiereasca, NicolaeGhica 4i a ajuns mai tirziu soacra unui mucalit prefect de politie, generalul

Arh. St. Buc., Municipiul Bucurcpi, 3730/1863, f. 7-8, 32-33.

3.Romanur, 1901, mai 6.,Trompeta Carpaiilor-, XIII (1875), nr. 1191, 23 mart. §i nr. 1192, 30 mart.

sal paziti

I

1i

www.dacoromanica.ro

Bucurqti, vedere imaginary din 1717 (gravuti in aram5 de Johann Theodoro Boetio).

now Oktositreqho

4.4,

'ootIgAroAr4.

Jfe.,4=4,,,XeOtalgto,go=

frit=,ot.U42orVgdo A.14,1 .

Ai= goiRoszioi:e=o,

ett-tiv,figo!

ItallirruoderyAril-14%44vOo <tug

rt.& dee enle.

4 .118411"1::

If hI

.4(y4,j4-44.4-;0

4A1.;

'.46,1,4,4444

:6;p-

Marta orawlui, de F. J. Sulzer, Viena, 1781.

,1,,_,.W1_"*"'^',1,01,7**,°"*"'"'"*"---..p.-......1,J01. 0 It-t

,.

7' 14

." 2.4W4 .-Lky..

° -. )44,4i=1.

,......;1,Asym

Irate

t

4.40ATarat4lisoanieliniu twth4lairehs.ralinetrii

-iv Oita llva,Crnkaz*Rirrht

AM, -fgek.ni,.ihetaaleine RL..'Jpiritm.

-,Paiiosit

tr 4,4041Vide

ay..tellf,swr

Gsbif2flefif

111k r, y-;.%

47'141i? Qy..1 a1 i :14 AF .1jraupicflatii j, fiaPlev"Ie

4

tellk iteurarl ,lde D"

der cgiai. weif ,46

qc11/4.4 it --1 o ,

, . 'lI E--.

. / '' 1/4'..,,, .....1..--:

/ AI .

if4;111.: i'..t

.

1-' ! ' -,,,,, ,..,,,, , ),....r.... ... ,..... ..._ ..,

Tc. ..... .. . . - .. -

1

f

Ir

A

Ertaf2.7101194'

ytir

tak

:

1Gk '-

.st

, d7 " d t

Azo

ty4.444

``'

c ; - t 410144001Mt. .1-i

..,."'-.....-

www.dacoromanica.ro

s ..$- -4f

EC:ENDA

...+ . t..c........., t3. .6.4e4,6.,..'".74,..''''

':?;t4144 4*w.. era;;; 1186.46. I..,.6000.6.6.1.66 6.5..,.',1;tow *I., ., ......;.:.:,;.pa, wvAae .... a....

'4.'"*". ".,.....,,,,,,,,ptt.,,,,". t. fe.,... sp.

.?,:*.... N........ et., .....4.66,...4 4.

.....1 c., 5,...r ,, ...., ...,... .66.6 3,...,

,...x.31 *6 H.,

Centrul ora5ului sub $tirbei Voda, 1S49. Se observa : Hanul Constantin Voca (10) ; Sta-vropoleos, Greci, Maori (n). Filipescu, Campineanu, Dedu, Sa'rindar.

°.. ..r jat.. r :._!= -- - 4 --S, 4$ 41.,

.

! ,..#

, 1 _4 1 -#' .,... I--......-.. f 1 a .. , -

1 lft11 ri,a.

'11.,ile, 42 C ii

s. 1

it...44

..'; u. .exr.e.

p

INwe V4

..:........ r:r4'....,.........

'. . . '). '7:::.I.Ira iOmar. MA. e.

www.dacoromanica.ro

Planul oraului Bucurqti, din Almanach de Valachie", 1842.

J

c /1,r ,4"4

i1 ,......,...,

e" ,-.

.r., A.t.'.,, ....,

<a ' .**4\4.: ''' 4....Z.1

\ m .

,44,

UaZilatbe

tiCalit.EST164.2.

,rre.=7,

.'1,R*. re# r 1./

41

Au- itrisi.eieirt..074..-

"A-

itois re, t

L4-4A.1 A.vi<iproi 444,'

Jr.

www.dacoromanica.ro

Vedere de pe acoperisul fostului Teatru National, 1855. Ulita 5tirbei Voda (Str. Campi-neanu, azi 13 Decembrie).

r/,'",

911t11*.,.11

e " 'rr rt t3 i 1 1111-1 *

t, -, , ;... ' f

, .. -c , i,. , --;'. ;,.-. -4'. A.". , -'.. ...: .1'...r.:.-:. '41".".. 111..44 :: . 6 i .

,1 r . .

.>.,. .

01fii F jikfalitilso.,4M4.42...7.j...,

. ... k rg k .a.' 4.= V 'TY'''..0,: n...064`. '''..:" ):-,

ot.' '. ,% ii."' '...02,... r!" s

, M- ' ..1'9

$0::,4.

.;e.,.f.10

$._,- ,.

www.dacoromanica.ro

Olac (caruta de posta). 1822. Dupa un original de Vladimir de Blaremberg.

1

.4.14.1174', '-

r C)14'1 IX( I 711WW .HOC t li.7/1,(4.77th

Chervan cu case cai, cu ajutorul caruia negutatorii toptangii transportau marfurile, 1830.Mai jos, bilet de drum, de la inceputul secolului al XIX-lea, prin care se mentionea75

numele carutasului, felul cantitatea marfurilor.

,

, AcdwvA, , .

71;,/rIr .ej 6,'A, .

41/

rcelei; re?4- _

.1

,...,00( ` : i

si

www.dacoromanica.ro

1...

f r !At, r7;r4t3

47r 41e- X. ,4411,117 cee--41

vAef tot 777- If if Kr is t a rrrAct r-40,

i ?7: c lye 'IA N-vt rrr

V

Ca'ruta (dupe codicele de la Graz).

Subscrierea a doi negutatori bacani,1723. Eu Rad[u] ba:c[anu] mar{ tor] :

Mihnea ba:c[ anu].

Subscrierea o pecete a doi negutatori,1663. Dragni n:gotitori ot Bucur[e J5ti,mirturiia". Dumiitru nigocitori ot Bucu-

re§[t]i, mirturiia".

ri4 rrzfr

(A, vt..>t

r^-1` . e

1

I'

efr a

%

-<

PiC

-74

51

www.dacoromanica.ro

Surugii in pitoresti costume colorate(dupa Carol Pop de Szathmari).

Tinar surugiu, pe la 1860 (dupa" desenullui D. Lancelot).

www.dacoromanica.ro

erban Cantacuzino (1678-1688) cti.-torul hanului $erban

Constantin Brincoveanu (1688-1714)ctitorul hanurilor Sf. Gheorghe si

Constantin Veda.

Semnkura lui Constantin Brincoveanu.

1

';''' 'tC40 0 IV fttOri. Vodi.

IIHM aMil7.1Ailcili 4rn r,

.:4

r"1,1

Ne. 4l 4.',14g.

le071eth

fi

11 11 1 I

www.dacoromanica.ro

Hanul $erban Voda. Vedere de pe str. Smirdan colt cu str. Lipscani 1880. Pravalia luiD. J. Martinovici.

Hanul $erban Vocla, la 1882. Cladirea principals din fundul curjii interioare.

mow,

4,.

'41

www.dacoromanica.ro

Hanul $erban Veda', is 1882. 0 parte din carte inspre Hanul Ghermani.

;*3

Hanul biserica Si. Gheorghe Nou, inainte de 1804.

aSi -

f.

r* r

i

www.dacoromanica.ro

Hanul si biserica Sf. Gheorghe Nou, Ia 1S37 (dupa A. Raffet).

Hanul i biserica Sf. Gheorghe Nou, Ia 1S41 (dup'i M. Bouquet).

-.

...

www.dacoromanica.ro

Hanul si Biserica Grecilor (a Ghiormei Banului), litografie dupi desenul lui A. Raffet, 1837.Pc locul hanului si bisericii s-a construit palatul Bancii Generale si palatul Bancii Crissoveloni,

peste drum de Banca Nacionala.

Hanul Grecilor (curtea interioara).Dupi o acuarela de Preziosi.

Iii

atm,ArdrYlit-.2E,M.. aM -1,A

i

a

4o-

r

AM

ler PMr",

,

win r

cP

www.dacoromanica.ro

'Hanul Grecilor, in stinga biserica Stavropoleos, 1860.

Hanul, spitalul $i Turnul Coltei, la 1845 (dupd o acuareld de C. Begenau).

4.-

.,:or air,.."&."ietW.A.114

www.dacoromanica.ro

Hanul, spitalul Turnul Coltei, pe la 1S56.

Hanul Cretulescu (cla'direa noua), fatada de pe Ca lea Victoriei, 1894.

tetorafresceeasszeezaeoze~we....m.rnsteeene.,.....

j

r

nr7

1!

I

si

www.dacoromanica.ro

Hanul si biserica Stavropolcos, cu poarta care ciadea inspre Hanul Grecilor, 1855.

Biserica Stavropoleos 5i partea dinspre miazgzi a hanului (desen de D. Lancelot).

A

O

4,-'

6i;

r. - 4. ,110

www.dacoromanica.ro

Hanul si biserica Zlkari, 1880.

llkimarea Hanului Zritaride pe Ca lea Victoriei.

Vedere dinspre str. Lipscani, 1903.

Hanul Zlkari, in timpul carimkii, 1903.

.,..rnNve;

47,13.

PCt

K

1

www.dacoromanica.ro

65

Eraclie Nicoleanul. Circul Suhr, construit in intregime din lemn, ceea ce i-aingaduit sal dea reprezentaiii $i in timpul iernii, a continuat pins in 1877,cind este transformat in teatru. Spectacolele care se dadeau aicff erau foartevariate in continut : piese de teatru, muzica, gimnastica etc. $i, ca o curiozi-tate, incepeau intotdeadna cu tombola.

Intre 1894 $i 1900, pe locul fostului Han Constantin Voda la cares-au ad'augat prin expropriere pravaliile de pe latura sudica, precum $i pe oparte din locul pe care se aflase Hanul Stavropoleos, s-a ridicat de catrerenumitul arhitect Alex. SavuIescu (1847-1902) monumentalul Palat al Poste-lor, in care, mult transformat in interior, a Most instalat, in ultimii ani, Mu-zeul de istorie al R. S. Romania.

3.. HANURI MANASTIRESTI

0 categorie de hanuri bucurestene, foarte bine reprezentata numeric $imonumental, sint hanurile manastiresti. Egumenii marilor manastiri din Bucu-re$ti, mai totdeauna greci, avind legaturi de prietenie cu negufatorii bucuresteni,cunosteau marile tirguri ale orasului $i au inteles foarte de timpuriu ce afaceristralucite se puteau face cu hanurile. In dorinta for de a spori veniturile mo-$iilor $i pravaliilor inchiriate, dupe pilda hanurilor domnesti, ei au inceputsa construiasca hanuri in jurul manastinlor sa recurga la toate mijloaccleca ele sa fie aducatoare de consistente profituri.

Intre manastirile care au avut hanuri mari in Bucuresti sint manastireaColtea, Sf. Ecaterina, Sf. Ioan, Mihai Voda, Sf. Spiriclon, a lui Ghiorma Banulnumita $i a Grecilor, Sarirdar Zlatari. Un singur caz iese in afara regulii :manastirea Stavropoleos, unde a fost construit intii hanul apoi biserica.

Dar nu numai manastirile din Bucuresti au procedat astf el. Sint $i ma-nastiri din afara Bucurestilor care. $1-au facut hanuri in Capitala. Astfel ma-nastirea Cernica, manastirea Butoiul si chiar Episcopia Buzaultn. Ceca ce i-aindemnat pe egumeni $i pe episcopi sa face hanuri in Bucuresti, a fost Ereindoiala dorinta de inavutire pe care numai afacerile unui han o puteau potoli.

Vom prezenta ceea ce tim despre aceste hanuri.

HANUL CERNICA

Batrinul mare vornic Cernica $i jupineasa sa Chiajna, cind zidira inpreajma Bucurestilor $i in primii ani ai secolului al XVII-lea frumoasa ma-nastire, care poarta numele ctitorului, o inzestrara cu diferite mosii 4i proprie-tati in Capitala tariff. Neavind copii temindu-se ca rudele ar fi putut surpaactul de inzestrare, cei doi ctitori rugar'a pe patriarhul Constantinopolului carese afla in Bucuresti la 1619, sa dea un blestem de intarire a actului de danie,ceea ce prelatul facu bucuros in schimbul unor pungi $i daruri scumpe 2.

Urmasii vornicului Cernica, la 1685, inchinara manastirea Mitropolieidin Bucuresti. Pine atunci egumenul manastirii trebuia sa vin5. in Capitalal saincaseze veniturile caselor pravaliilor pe care manastirea le avea aici, fiede la ctitorii sal, fie de la urmasii acestuia, fie chiar de la alti straini. Admi-

1 Const. Bacalbasa, Bucureftii de altadatii, vol. I, Bucuresti, 1935, p. 58, 118, 239.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 262.

si

si

s1

si

si

www.dacoromanica.ro

66

nistrarea acestor bunuri, situate in mahalaua Sf. Gheorghe Vechi $i pe PodulMogosoaiei, cerea ca oamenii manastirii sa vina deseori in Bucuresti. Acestedrumuri se indesira si mai mult dupa 1685, cind Mitropolia Incepu sa-si exer-cite controlul sau asupra administrgiei bunurilor pe care le avea manastirea.

De aici a izvorit nevoia ca manastirea Cernica sa aiba in Bucuresti ocasa unde sa traga oamenii sai care veneau cu treburi. Ideea unui han almanastirii, producator de venituri ca toate harurile bucurestene, a cuceritusor pe egumen. Acest han n-ar fi fost absolut necesar pentru gazduirea egu-menului si delegatilor sai, fiindca manastirea avea Inca inainte de-a fi inchi-nata Mitropoliei un metoh in Bucuresti situat intre strazile Sfintilor si Ne-gustort1. Motivul celalalt anume veniturile pe care le producea hanul afost insa precumpanitor.

Cind a fost construit hanul manastirii Cernica ?Aceasta constructie nu s-ar fi putut Incepe decit in a doua jumatate a

seolului XVIII. In prima jumatate, manastirea Cernica a trecut prin impre-jurari grele, caci fusese inchinata Patriarhiei din Alexandria. Se pare ca acelHrisant Notara, acel prieten lingusitor al lui Brincoveanu, care facea desedrumuri la Bucuresti spre a se intoarce cu desagii plini de aur, s-a p1ins caoropsita Patriarhie a Alexandriei este prea saraca spre a-si putea sluji cu mul-lumire misiunea apostolica si obtinu de la vreun urmas al lui Brincoveanu $ide la vreun mitropolit grec sa se inchine acestei patriarhii doua dintre celemai bogate $i mai frumoase manastiri din tars : Cernica $i Zlatari. Daraceasta inchinare produse la inceput nemul%umire, apoi proteste $i chiarblesteme. Faptul nu putea ramine asa, dar au trecut anii $i scandalul crestea.Grigore-Voila Ghica la 1750, dupa staruino. mitropolitului Neofit care eradornic de liniste in biserica, obtinu invoiala lui Chiril patriarhul Constantino-polului,, $i inapoi cele doua manastiri. Se obliga in schimb insa, dupa oveche fagaduiala a vornicului Cernica, sa dea pe fiecare an cite 2 000 detaleri Patriarhiei din Constantinopol 2.

Astfel ea, ping ce nu s-a lichidat Inchinarea manastirii Cernica, nu s-aputut construi hanul in Bucuresti. Nu se cunosc date certe in aceasta privinta.In orice caz insa construirea acestui han nu s-a facut decit in ultimele douaclecenii ale secolului al XVIII-lea.

Pe la inceputul secolului trecut, in mahalaua namita pe acea vreme aOlarilor, peste drum de Biscrica cu Sfinti pe Podul Tirgului de Afara (CaleaMosilor), colt cu actuala str. Cernica, si alaturi cu consulatul Frantei, se aflaHanul manastirii Cernica unde se desfaceau o parte din produsele manastirii5i uncle calugarii si mai marii ei gaseau adapost cind veneau la Bucuresti.Hanul cel vechi se ruinase cu timpul probabil fusese arimat, fiindca in1845, gasim unul nou dat cu arenda unui oarecare Marin Teodosiu. Acestaanunta, in acea vreme, ca hanul ce-1 tine in arena este primitor de musafiristraini, avind toate trebuincioasele inlesniri aclica : odai gatite, imbunatatirile,a5ternut, grajd, Sopron, birt si cafenea, toate din nou curate, care poate slujila verice [mice] treapta din persoane, dupa placere. De aceia se face cunoscut

1 Ibiclem,Ibidem,

p. 148.273.2 p.

si

lua

www.dacoromanica.ro

67

doritorilor ca pretul va fi de [pentru] un pat pins la o jurn'kate de sfantpe zi" 1.

Avariat ruinat de cutremurele din 1802 1838 a fost refa'cut dupacel din urrn'a'.

HANUL COLTEA

Fondatorul manastirii $i spitalului Coltea este spkarul Mihai Cantacu-zino, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino $i frate cu Serban Cantacuzino.Inca tink, 113.g parte la asediul Vienei (1683), unde comanda trupele romane.Dupa moartea (1688) ratelui sau, domn al Ta'rii Romanesti, a fost surghiu-nit la rrinsi.stirea Sinai din muntele Horivu. Reintors in Tara, sub Nicolae Ma-vrocordat a fost trimis la turci si gituit la Adrianopol 2.

Actul de funda;ie al aseia'mintelor sale nu s-a p'a'strat. Voin;a lui de aconstrui ma'nsa:stirea spitalul Coltea este ins" documentaii in trei earti pa-triarhicesti cartea lui Gavril, patriarhul Constantinopolului, din 1702 octom-brie 18 ; cartea lui Samuil, patriarhul Alexandriei, din 15 iunie 1715, in carese fixeaz51 conducerea asez'imintului organizarea spitalului, cartea luiHrisant, patriarhul Ierusalimului, care n-a fost datata. Administratia averilorasate pentru intretinerea manastirii si spitalului era incredintat'a' unei eforiicompusa din patru epitropi primari obstesti si patru secundari, negutkori infrunte cu starostele. Epitropii mai erau purtkori de griO, si ai schitului Sinaia,construit in Muntii Bucegi, pe Valea Prahovei, tot de spkarul Mihai Canta-cuzino. Se cunosc foarte putini dintre primii epitropi : Mihai negutkorul in1689 ; Gheorghe Tiru, Opris alti doi in 1716 ; negutkorii lane, Mihalache,Trandafir i Sima in 1717, si Constantin in 1741-1742.

Dupa un epitaf aflat in biserica Coltea se constat'51 ca aceasta a fostconstruita in 1698, sub supravegherea lui jupin Mihai negutkorul", care afost ispravnicul constructlei. Pe locul unde s-a cadit biserica se afla unmetoh, ridicat de Coltea clucerul in secolul al XVII-lea, compus dintr-o bise-ricu0 de lemn si citeva chilii, inchinat Mitropoliei. Cu invoirea urmasilor clu-cerului Coltea 3 §1 cu aprobarea mitropolitului Teodosie, sp1tarul Mihai Can-tacuzino ridic'al mai intli biserica de piattl apoi casele din jur pentruodihna celor neputinciosi" 4. Astfel biserica s-a construit intre anii 1695 si1698, iar spitalul intre 1696 $i 1697. Toate constructiile au fost imprejmuitecu zid in timpul domniei lui Stefan Cantacuzino, epitrop fiind pkintele Ioil(1715). Cam in aceeasi vreme, adica intre anii 1709, dupa lupta de la Poltava$i 1714, cind Carol XII se retrage in Imperiul otoman, s-a ridicat $i TurnulColtei, duia cum se constaa dintr-o inscriptie aflata in zidul turnului si dindata scrisa pe clopotul cel mare, spart de cutremurul din 1802.

MultI vreme s-a crezut ea Hanul Coltea a fost construit in aceeaivreme cu celelalte constructii ridicate de spskarul Mihai Cantacuzino 5. Ade-

1 Vestitond romanesc", 1844, p. 208.2 Al. G. Galesescu, Ef oria Spitalelor Civile din Bucureiti, Bucuresti, 1899, p. 15-16.3 Gh. Negulescu, 0 paging din istoria Bucureftilor. lntemeierea manastirii spitalului

Coltea" infiintarea bisericii Sf. 'lie. Hanul Colter, in Biserica Ortodox'a Roman:.",XLIV (1926), nr. 2-3, p. 86.

4 Al. G. G'ilesescu, op. cit., p. 576-578 : Cartea mitropolitului Antim din 29 mart.1709.

5 G. Ionnescu-Gion, op, cit., p. 485.

$i $i

si:

si

si

iiii

ai

www.dacoromanica.ro

68

v'arul istoric a fost insa cunoscut de-abia in 1941, cind I. Ionascu a publicatcele 268 de documente dintre anii 1577 $i 1897 privitoare la aseza'minteleCo heal. Din aceste documente reiese ca hanul a fost construit in 1746.

Asezarea hanului. Se pare ca au fost vremuri cind veniturile l'a'sate despkarul Cantacuzino, la care se ad5ugasera" altele intre timp, nu mai puteauacoperi cheltuielile de intretinere a spitalului $t a manastirii. Asemenea vre-muri au fost dupa 1740, cind spitalul avea 36 de paturi cind se pare cacheltuielile deOseau veniturile. Cei opt epitropi ai asez''mintelor, in majori-tate negutkori, se gindira s creeze mijloace noi pentru sporirea veniturilor.Sintem in epoca in care negotul bucurestean intrase intr-un ritm activ, cindcele patru tirguri ale sale nu mai pridideau cu desfacerea m'arfurilor venitedin nord si din sud cind negutatorii str'aini romani eautau st plateau chi-rii bune pentru pravalii $i magazii. Mari le hanuri existente in aceasta vremefaceau afaceri frumoase, care nu puteau sa scape ochilor iscoditori ai negu-tatorilor epitropi, iar pildele vii erau in fata tuturor. Astfel, epitropii

Cohea se hotkira, in jurul anului 1745, sa construiasea un han.Dar un han dupa exemplul lui $erban Cantacuzino $i Constantin Brin-

coveanu nu era lucru usor de realizat. Daca banii pentru construirea hanuluis-ar fi Osit mai usor, ceea ce lipsea in primul rind era spatml, locul pe cares'a se ridice hanul. Acest loc trebuia sa fie neapkat in preajma celorlalte ase-vninte, care se aflau aproape de centrul negutatoresc al Bucurestilor, la citivapast de Tirgul Cucului destul de aproape de Tirgul de Sus. Aici locurileerau foarte cautate si cele ce s-ar fi putut vinde erau foarte scumpe. nraspatiul necesar, hanul nu se putea inaptui. Dar epitropii erau negutkori $i sepricepeau in aceasta chestiune. Este adeva"rat ca in rivna for de a-si gast vesnicaodihna in jurul ma'nastirti Col ;ea au fost multi negutkori care au dkuit locuri

pravalii, uncle chiar in apropiere. Intre acestia slut Maxim cupetul giConstandin cupetul, fiul sa'u, care aruiesc pravalii chiar din Ulita Coltei(azi B dul 1848) 2. Deci in afar de locul dkuit de cluccrul Coltea Doiccscu,sporit apoi de daniile spkarului Mihai Cantacuzino, s-au aaugat alte daniin egutatoresti.

Odata hotarita construirea hanului, epitropii au sporit si mai multlocul prin cumpa'r'ari. Astfel : Radul Brezoianul biv vel pitar cu jup'alneasamea, anume Ilinca, dat-am zapisul nostru la sfinta manastire Trei Sfetitele,ce se numeste Coltea i la mina dumnealor epitropilor acestii manastiri, casa fie de bun' credinta, precum sa se stie ca avind noi niste case, alkureacu locul lui Mihai sin Lambei of Corbii Ciungi $i pe de aks parte cu locultup'a'nului Apostol cupetul, $i in fundul gr'61dinii cu locul juia'nului Mihalachecupetul ; deci trebuind dumnealor epitropilor acest loc de supt casele noastre,ca sa faca han pa dinsul, fund aproape de hanul manastirii care-1 fac dumnea-lor, da a noastra buns voie ne-am tocmit cu dumnealor epitropii, de le-amvindul aceste case cu tot locul cit am stpinit 4i noi 4i cu toate namesiile ce saafla in curte, drept bani taleri 550. Dar fiind jupanesii mele ingropattla aceasta sfinta manastire, am 'kat danie la sfinta manastire taleri 50, ca safie pentru pomenirea Orintilor, iar taleri 500 ni i-au dat toti gata in ma'inelenoastre". 3

1 I. Ionascu, Documente bucureFtene privitoare la proprietatile manastirii Coltea, Bucu-rgti, 1941, p. 445.

2 Gh. Negulescu, op. cit., p. 136, nota 5.3 I. Ionascu, op. cit., p. 134, doc. 40.

ma-nastirii

$i

parintii

$i

a

$i $i

3i

www.dacoromanica.ro

69

Actul este datat 15 martie 1746 si din el reiese ca in aceasta: vremeepitropii aseiamintelor lui Mihai Cantacuzino incepusera construirea hanului.

Un an si jumatate mai tirziu constructia hanului era inca',1n curs siepitropii madastirii Coltea nu incetasera sa". cumpere locuri ca sa rargeaseadup'l nevoie spatiul hanului. 0 astfel de cumpa.rare se vede si din cuprinsuldocumentului de mai jos, din 10 octombrie 1747 : Adic'a: eu, Anita*,fiica ra'posatului Radul Golescu biv vel spatar, dimpreunI cu boiarul meu,Nicolae $tirbeai, dat-am zapisul mieu de incredintare la maina epitropilor ma-nastirii cal ramaindu-mi de la ra"posatul mosul mieu, jupinul Apostolnegutatoriul doao case, una de Iemn si alta da piatra, tot intr-o curte inmahalaoa Sfeti Nicolae dan $alari**. Deci eu vrand ca sa le vinz si fiind pa'Yana'. locul ma'nastirii Coltii, undo se face acum han de inatr'e'P, §i mai cal-Andu-se ma'n'astirii a cumpa'ra acest loc, m-am tocmit cu epitropii manastiriisi le-am va'ndut de a mea bung voe drept taleri case sure, care bani i-amluat toti deplin in mina mea, cu stirea sotului mieu. Ci de acum inainte saaiba a stapini ma'dastirea Coltea aceste numite case cu loc cu tot, dupa cumau sta'pa'nit si mosu-mieu, raposatul jupa:nul Apostol negutitoriul, dupa cumdovedeste si cartea boiarilor de hota'rnicie i zapisele cele vechi, eandu-letoate la mana epitropilor pentru inta'.rirea" 1.

Reiese din act ca', in ultimele trei luni din 1747 constructia hanului nuse terminase. Este de presupus ca aceste lucra'ri vor continua si in 1748 5ipoate numai in toamna aceistui an hanul va fi terminat. Cele doua casecumparate prin actul de mai sus se aflau in mahalaoa Sfeti Nicolae danSaari", adica in marginea vestica a hanului, ceea ce ne ajuta sa vedem cecurte intinsa avea hanul. Dace retinem ca biserica Sf. Prooroc Ilie, aflatal incurtea hanului, avea in 1810 o mahala compusal din 81 de case si ca" imobilelecumparate in 1747 apartmeau mahalalei Sf. Nicolae $elari, putem sa apre-ciem cal terenul hanului se intindea pins in cotul pe care-1 face astslzi stradaDoamnei, deci in imediata apropiere a bisericii de care depindeau caselecumOrate.

Se pare ins'4. ca epitropii au inceput ridicarea hanului fare sa dea preamare atentie actelor de proprietate a locurilor pe care au construit. Se vedetreaba ca unele acte n-au fost in perfecta: regura, fapt care a dat nastere laprocese. Astfel, Radu Raltescu revendical la 1754 un loc uncle este pus hanulmanastirii Coltii". Constantin Racovita, care primeste plingerea, (fa poruncglui Costandin Fierascul biv vel ban i Ianache biv vel sardar" sa cerceteze.Acestia cer piritului dovada proprietaIii : el prezinta un act pe care nu s-apus temei atunci ; domnul pretinde lui chit Trandafir, epitropul manastirii

face el dovada proprietatii 2. Ce s-a intimplat cu procesul nu sestie, dar faptul ramine.

Cu toate acestea, ma'nastirea Coltea avea Inca proprietati invecinate pecare nu le-a inglobat in locul hanului si pe care be inchiriaza% Astfel, la 15 sep-tembrie 1763, inchiriaza lui Iane Nicolau, cojocar, o case de zid pe pivnita,situate din dosul hanului Coltii, pa linga hanul Dracii i pa linga Ianache

* Se pare ca aceste case fusesera cumparate de Apostol negqatorul in 1678 de laConstantin logoCatul ; cf. I. Ionascu, op. cit., doc. 23, 26 nov, 1678.

** Casele se invecinau cu celelalte, cumparate de la Radu Bre7oianu.I I. Ionascu, op. cit., p. 136-137.2 Ibidem, p. 152, doc. 91, 11 mart. 1754, Bucuresti.

Coltii,

sa

www.dacoromanica.ro

70

Brailoiu" : m-am rugat de dumnealui Ghioca polcovnic, ipitropul sfinteimanastiri de mi-au dat acea casa, cu locul ei, ca sa o fac, sa o dreg ca sa sazintr -insa $i sa dau la sfinta manastire chink pa an catre taleri 10, adica zece" 1.

Hanul Co ilea se afla pe latura sud-vestica a terenului pe care se con-struisera biserica si spitalul, adica, in situatia topografica de astazi, pe loculce se gaseste in colvul pe care -1 face Bulevardul 1848 cu str. Doamnei siColteal., in fata aripei drepte a Spitalului, intre Casa Sulu (azi Muzeul deistorie al Municipiului Bucuresti) Hanul Zamfir, in jurul Bisericii Bulgare(Kalinderu). Pe acest spatiu it situeaza $i planul orasului Bucuresti ridicat demaiorul Borroczyn intre anii 1847 si 1852. Despre biserica Sf. Ilie, aflata incurtea hanului, vom vorbi pe larg mai jos.

Organizarea fi administrarea hanului. Motivul care a dus la constructiaacestui han a fast sporirea veniturilor necesare asezamintelor create de spa-tarul Mihai Cantacuzino. Epitropii manastirii Coltea, in majoritate neguta-tori, buni cunosca'tori ai pietii bucurestene din jurul anului 1750, au intelesmarea nevoie de pravalii s-au hotarit sa construiasca hanul. Mari le hanuriexistente atunci nu puteau face fata cererilor de bolti." magazii sau pivnitepentru desfacerea depozitarea marfurilor. Un han ou, in apropiere deTirgul Cucului, care in aceasta vreme parea sa aiba un ritm mai viu 5i undever mai mare decit celelalte, aparea ca o bung afacere pentru spiritulmercantil al epitropilor negutatori. Destinatia hanului era deci una singur : sadevina o noua cetate comerciala in Bucuresti.

Proportiile noului han nu puteau atinge pe a celorlalte clachte maiinainte. Epitropii 5i -au dat seama ca nu puteau sa depaseasca nici HanulSerban Vocla, nici Hanul Sf. Gheorghe. Ceea ce le lipsea era locul cel largde care dispuncau celelalte hanuri. Dar data n-a putut sa le ajunga in privintacapacitatii, Hanul Coltea a fost organizat dupa modelul acestora : acelasi siraproape circular de bolti suprapuse, cu ziduri groase $i solide, avind in mijloco biserica si cu o singura poarta spre ulita, care se inchidea cu strasnicie lavreme de nevoie.

Numarul pravaliilor era mult mai mic decit la Serban Voda sau Sf.Gheorghe, erau insa construite cu aceleasi tip de bolti, care impiedica focul satreaca de la una la alta 5i cu aceleasi ie-siri strtmte, care dadeau in curtea ha-nului. Practica lucrurilor in apararea de foc invatase sa se renunte la aco-perisurile de sita sau sindrila sa se foloseasca olanele de pamint ars, careerau 5i mult mai rezistente. Ca si la celelalte hanuri, pravaliile magaziilede marfuri ocupau sirul de jos, parterul, iar etajul, adica sirul suprapus, eradestinat odailor de locuit pentru negutatorii din han sau chiriasii din afara,precum pentru diferitele cancelarii (birouri).

Viata hanului dureaza un veac incheiat ; ea se desfasoara intre anii1746 si 1848. Totusi, acest secol ofera trei epoci deosebite, in care functiuneaeconomics a hanului este realizata foarte inegal. Mai intli epoca de inceput,cuprinsa intre 1746 51 1785, in care Hanul Coltei 15i creeaza un loc de fruntesi un vad comercial in negotul bucurestean, cu toate framintarile in care segaseau Bucurestii din pricina razboaielor ruso-austro-turce $i a deselor ocupatiistraine. A doua epoca este cuprinsa intre 1785 5i 1802 5i marcheaza o activi-tate foarte prost gospodarita, in care Eforia dovedeste nepricepere si dezinteres

1 Ibidem, p. 167-168, doc. 103, 15 sept. 1763.2 Gh. Negulescu, op. cit., p. 139 ; I. Ionascu, op. cit., p. VIII.

$i

si

si

gi

1i5i

51

www.dacoromanica.ro

71

$i ingaduie o administratie proasta $i vicioasa. In fine, ultima epoca se desfa.-$oara intre 1802, anul marelui cutremur $i 1848 cind Hanul Coltei cade subloviturile tirnacoapelor.

La inceputul celei de-a doua jurnatati a veacului al XVIII-lea taxidurilespre Viena $i Lipsca se urmau regulat. Mare le tirg de toamna din Lipscaatragea din vreme pe negutatorii bucuregeni, care plecau incarcati de bani $icu multe radvane trace de $ase $i opt cai. Dar nu numai la tirgul de toamna,care era cel mai mare, dar chiar la tirgul de Pasti, al primaverii, chiar lacel de Anul Nou, porneau taxidurile peste munti. Negutatorii din Bucure$tiplecau cu doua luni inainte, de multe on chiar cu trei Zuni, de vreme cc numaipins la Viena faceau $ase saptaminia I. Iar cind reveneau din taxid hanuriledeveneau furnicare de lume. Hanul cel nou al Coltei atragea indeosebi pe ne-gutatorii care cautau pravalii $i magazii pentru marfuri. Iar din 1778, cindcarvasaraua domneasca s-a mutat peste drum de han, deverul sau se marise$i mai mult. Toptangiii $i paralicarii se inghesuiau in curtea hanului $i. afacerilemergeau ca niciodata-.

La 16 noiembrie 1769 ru.$ii intrara in Bucure$ti, incepind perioada deocupatie. Negotul bucurestean spori $i mai mult in timpul celor cinci ani citTinu ocupatia. Afacerile negutatoresti atrasera rublele de argint $i hanurileincasara bani multi. Negocierile pacii incep in Bucure$ti la 9 decembrie 1772$i abia dupa patru luni se mute la Kuciuk-Kainargi, unde continua doi ani.In vremea in care lumea agepta pacea, veselia $i viata larga sporea comertulbucurestean. Aceasta epoca de inflorire a negotului face ca Hanul Colteitraiasca prima $i singura sa epoca in care 1.$i realizeaza in intregime functiuneasa economics.

Dar vreme vine, vreme trece ! Faima hanului, care devenise un izvorde venituri pentru manastirea Coltei, atrage la conducerea acestei bogatiioameni nesatiosi, dornici de viata larga $i de bani multi. Urma$ii spataruluiMihai Cantacuzino, obligati sa face parte din Eforie $i sa.-$i spuna cuvintulhotaritor in treburile sale se intereseaza din ce in ce mai putin de fundatiilestramosului. Domnitorii greci, in scurtele for domnii pe tronul tariff, nu aveaudecit un singur gind : banii, aurul ! La punctele cheie ale izvoarelor de bani15i asezau acolitii cu care se intelegeau de minune in jefuirea

Asa a venit in 1787 la conducerea manastirii $i a spitalului Colteavladica Daniil Zihno, care se a$aza comod in functia de epitrop. Acest calugar1$i parasise Macedonia 2 venise in Bucure$ti sa ocupe functia de epitropal asezamintelor Cantacuzinesti. Dupa citiva ani acest vladica inaugureazainceputul epocii in care Hanul Coltea aluneca pe panta prabu$irii.

Un document din 1788 3 ilustreaza cu prisosinta administratia nouluiepitrop $i situatia Hanului Coltea. Este vorba de anafora unor cupeti [ne-gutatori], intre care $i starostele lor, H. Sterie care semneaza.' grecege, cuprivire la reclamatia parintelui vladica, Zihno, epitropul sfintei manistiriColtea", adresata lui Nicolae Mavrogheni impotriva a trei chiria$i din han,care nu acceptasera marirea chiriei.

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 458.2 Gh. Negulescu, op. cit., p. 88.3 I. Ionascu, op. cit., p. 253, doc. 164, 20 dec. 1788.

Si

5i

www.dacoromanica.ro

72

Urmincl luminatei porunci, fafa $i iarintele Zihno fiind, am aduspa toti chirigii, ce in bolts si pravalii in hanul spitalului man'astirii Coltii,

intrind in cercetare, am intrebat pe iarintele Zihno cu ce mijloc cere acestitaleri 5 prosthichio de la chirigii $i zise ea anul trecut invelitoarea hanului deo parte cazuta vra'nd ca s-o faca la loc §i fiind m'adastirea stenahorisia de

peste chiria ce plateau mai dinainte le-au mai inaltat de fiesteceodaie cite taleri 5 mai mult, care primind atunci toti au si plate.

Ear de la patru oda'i, ce sant mai departe, prin rueaciunea ce i-au facutnumitii chirigii, n-au luat acest prosthichio, nici ea cere, fare numai de lacelelalte odai, dupal cum i-au pl'atit in anul trecut, cere prateasea si acumclupa simfonia ce au facut, fiindca nu numai ca s-au mai ingreunat cheltuialaspitalului, venitul nu-1 ajutoreaza, ci Inc a $i doua parti de han este aproapesa caza, care zice ca nu-i ajung mai bine de trei pungi de bani, sa cheltuiascasa le faca."

Hanul avea in acest an 17 chiriasi, fiecare cu cite doua-trei °dal, $i dinacestia numai trei au refuzat sa prateasca acest prosthichio [spor] de 5 taleripentru fiecare odaie. Si dintre toti chiriasii numai trei cojocari, anumeDumitru Lavda, Hagi Petre Si Dumitru Manciu, ce au pravalii afar $i in citeo bolts in han pentru intimplare" au refuzat sporul cerut de epitrop.

Din document reies doua fapte care pun hanul intr-o lumina foartegrea :constructia.

numa'rul mic de chiriasi, numai 17, si stares proasta in care se gasea

Se pare ea hanul fost construit prea solid de la inceput $i ea inaceste patru decenii de existents a fost lasat in complete paYasire $i nu i s-afacut nici o repara %ie. Fireste ca starea de grave subrezenie in care se ga'seahanul in 1785 a avut ca urmare indepartarca chiriasilor $i scaderea pre ;uluiis chirii. Numai asa se poate explica situatia grea a hanului in 1788 cindse dezbate procesul cu cei trei chiriasi.

Cei 14 chiriasi primesc sa plateasea sporul cerut de epitrop, dar sanu urmeze in toafa vremea, ci pina se va face pace $i apoi sa ramsae iarasipa cum au fost, numai si parintele Zihno pe acest asezamint ssa le dea sinetla mina". Cit priveste unele reparatii mai mici ce sint de nevoie la han, adiea, zidul, invelitoarea si poarta" pe care nu va da maina manastirii sa be faca,sa aiba chiriasii a cheltui si a be face sa le tie in seams la chirie". Intelegereaaceasta facuta la starostie a fost primit numai de 14 chiriasi, iar ceilalti treice sent cu pravalii afara din han, nu vor sa primeasea, rama'ind a li se facecea desavirsita hotara're de eatre inaltimea ta".

Nicolae Mavrogheni aproba anaforaua, intareste in ;elegerea dintre epitropsi cei 14 chiriasi oblige pe ceilalti 3 chiriasi sa pla'teasca acel spor de5 taleri pentru fiecare odaie, iar cind acei trei nu vor fi urmatori la ceea cetoti ceilalti au primit, sa vor lua boltile pe seams

Situatia grea in care intra Hanul Co Iva dupa'. 1785 se datoreste maimultor cauze. Mai intii, catre 1800 $i mai ales in primele doua -trei deceniidin secolul al XIX-lea marile hanuri bucurestene, asa-zisele cetati corner-ciale" ale brasoveniei si lipsca'niei, nu mai corespundeau noului corner; careavea nevoie de pravalii cu intrarea la cu vitrine mari luminoase,in care clien ;ii puteau sa vada ma'rfurile din strada. Mai tirziu taxidurile laViena $i la Lipsca incep a se ra'ri, ca sa sfirseasca prin a inceta cu totul, fiincicase deschisesera pe ape cei not de comunica ;ie si transport. Mari le construc ;iiale hanurilor bucurestene imbatrinisera si se subrezisera. Hanul Coltea, nu mai

si

cheltuiala,

n-a

si si

manastirii."

ulila, si

s5.-i

www.dacoromanica.ro

73

avea. rezistenta, iar in unele pa'rti ameninta sa cads. Dar cauza care contribuiecel mai mult la inoheierea existentei sale este reaua jecmanitoarea admi-nistratie pe care ,o incepe vradica Zihno. Timp de ayroape un sfert de veacacest calugar flamind de our $i dornic de o viata trindava $i imbuibataa stors tot ce s-a putut stoarce de la chiriasii hanului n-a intervenit nisi cucea,mai mica reparatie in sustinerea constructiei. Astfel, aceasta perioada dedelasare jaf pe care o incepe epitropul grec se incheie °data cu marelecutremur din 1802, ce marcheaza trecerea la epoca prabusirii.

Am vazut ca la 1788 doua parti din han amenintau sa cads. Este usorsa intelegem cc a ramas din han dupa acest cutremur care a durat zeceminute" $i a subrezit o buns parte din constructule orasului. Cocos'', ciinii,caii, boii dau de mai nainte semne de groaza nepriceputa $i cind au inceputzguduielile, ceva asurzitor $i nemaiauzit, niste strigate, zbierete, mugete, urletes-au ridicat catre ceruri, amestecindu-se cu zgomotul duduiturilor care serostogoleau pe sub pamint, ca in faimosul turn sardine tellus substedit *,al lui Lucaniu. Fiecare se astepta ca pamintul sa-i crape sub picioare sa-1inghita in adincurile sale 1". A cazut atunci turnul Coltei, s-a prabusit ma-nastirea Cotroceni, s-a claeapanat Hanul $erban Vocla ; s-au subrezit bi-sericile Mihai Vocla, Sf. Gheorghe, Zlatari, Sf. Apostoli etc. Hanul Colteinu cazuse Inc a (doar zidul dinspre poarta banului Grigore Baleanu se da-rimase), dar adincile crapaturi din ziduri aratau prirnejdia iminentei pra-busiri. Multe din incaperile sale devenisera de nefolosit. Dar, asa cum s-aurefacut toate constructiile subrezite de cutremur, s-ar fi putut consolida $1acest han. Cine s-o faca insa ? Epitropul se gindea la buzunarul sau, mai*nainte de a se gindi la han.

Epitropul manastirii incheie un aranjament cu bancherii Gheorghe $iHristofor Sachelarie, la care se adauga Gavrilas.,Apostol, negutator cu multepravalii pe piata Bucurestilor, carora le cedeaza in curtea hanului un terende 15 stinjeni $i 3 soli ca sa-$i faca cu cheltuiala for odai, magazii $i grajd,pe care sa le stapineasca numai cit vor trai" 2. Acest aranjament este inscrisin doua zapise din 8 iuhe 1804, in care se arafa cum se imparte terenul intrechiriasi, platind fiecare cite 166 taleri. Gavrila Apostol in intelegere cu con-ducerea Eforiei modified' zapisul sau la 25 octombrie 1811, cu adaosul ca deaceasta invoiala se va bucura $i sotia sa Ana $i fiii for Ioan Alexandru,obligindu-se sa plateasca embatic cite 220 taleri pe an. Negutatorul moarela 1812, la citeva luni dupa prelungirea zapisului, iar in 1824 constructiilesale din curtea hanului se vind la mezat pentru niste datorii $i le cumpara,cu invoiala Eforiei, Lazar Kalenderoglu, care, sustinut de Nicolae Trasnea,devine arendasul hanului.

Astfel, epitropul Zihno creeaza in curtea hanului doua proprietati peviata, straine de Eforie.

Vladica Daniil Zihno amine epitrop la Coltea pins in 1804 3. Se pareca in acest an incheie rabojul existentei, dar nu uita ca inainte de-a murisa indice ca succesor pentru fericirca institutiei pe un nepot al sau, StefanBellu, pe care it facuse boier, cu caftan de logofat. Acesta, continuind po-

* Atunci Omintul se zguduia din aini (temelii).1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 351.2 I. Ionascu, op. cit., p. 325, doc. 202, 10 sept. 1826.3 Ibidem.

$i

si

si

si

i5i

si

www.dacoromanica.ro

74

litica" unchiului sau spre a-si umple buzunarele, a detinut functiunea deepitrop al manastirii Coltea pins in 1811. Pentru ce sa -$i bata capul cunevoile hanului care se clatina de subrezenie, cind Eforia avea 148 de pro-prietati in tara, dintre care 128 de mosii, vii, case $i pravalii1, cu un venitcare depasea doua milioane lei aur. Urmasul lui Be este vel clucerulNico lae Trasnea, care define epitropia manastirii Coltea mai bine de unsfert de veac.

Este foarte interesanta epitropia acestui mare clucer Trasnea. Pacatinsa ca documentele Eforiei Spitalelor publicate pins acum nu ne cla putin1asa privim mai adinc in admimstrafia sa, mai ales in primii douazeci de ani deepitropie. Socotelile tinute dc Nicolae Trasnea intre 1811 $i 1832 sint sumare,'yap, lipsite de explicatii $i mai cu osebire, fara o infatisare din care sa sepoata desprinde faptele. Se intimpla insa ca generalul Pavel Kiseleff sa aibaunele .informatii tainice despre modul cum este gospodarita Eforia $i ismasun urgente, asa cum a procedat in toate domeniile de administratie atarn. Prin ofisul din 24 martie 1832 2, se pune in vedere ca departamentelesa -$i intocmeasca proiecte de buget ce se vor pune in discutia AdunariiObstesti.

La 2 aprilie 1832, din Eforia Spitalului Coltea Eforia SpitaluluiPantelimon, generalul Kiseleff face una singura $i numeste efori pe vorniculMihail Ghica, logofatul Mihail Racovita (inrudit cu Cantacuzinestii) $i pe ca-minarul Alecu Ghica, carora le atrage atentia ca vor lucra in duhul regu-lamentului intocmit pentru noile atributii ale Logofetiei pricinilor bisericesti" 3.

$i, in fine, la 24 mai 1832, generalul Kiseleff numeste pe dr. Picolo,om al mestesugului", ajutator al Eforiei insarcinat fiind cu privigherea spi-talelor, cu a regularisi fiesicare slujba $i cu alcatuirea raporturilor ce ni se

nadresarisivor din partea Eforiei" $i cere Logofetiei pricinilor bisencesti sa seingrijeasca ca pentru socotelile pe vremea trecuta" Eforia sa arate cu de-ama-nuntul $i sa le infafiseze spre a fi cercetate de comitetul de verificare4.

Prin numirea doctorului Picolo ca director al Eforiei Spitalelor asa cumla Eforia $coalelor fusese numit Petrache Poenaru 5, functiunea de epitrop pecare o avea Nicolae Trasnea devenea fara insemnatate. Epitropul intelese case apropia vremea unor rafuieli $i facea tot felul de exhibifii ca sa iasa cufata curata. Gestiunea hanului era cea mai tulbure, fiindca din pricina strica-ciunilor provocate de cutremur $i adincite in cei douazeci de am de nepasare,dupa propunerea sa hanul fusese arendat lui chir Lazar Kalenderoglu ". Noiiefori, nemultumiti de felul cum decursese verificarea scriptelor $i alcatuireabugetului Eforiei, incepura sa

urmatoarele :priveasca cu indoiala pe epitrop $i la 27 fe-

bruarie 1836 ii poruncescIndata dupa primirea acestia sa trimita negresit pe iconomul la Hanul

Colfii, ca sa cerceteze cu scumpatate pe fieste care haladuitor cu ce asezamintsade $1 pe ce temei, sau de au inscrisuri, de cine sant iscalite $i de cand santdate la mainele for $i in ce vreme iaste a li se implini sorocul. Pentru toate

1 AI. G. G'alwscu, op. cit., p. 557-568.2 Ibidem, p. 317.3 Ibidem, p. 315.4 Ibidem, p. 318-319.5 George Potra, Petrache Poenaru, ctitor al invardmintului in Cara noastra, 1799-1875,

Bucurqti, 1963.

sa.

$i

www.dacoromanica.ro

75

acestea, facind o prescurtare cu asemenea deslu$ire, fare zabava o va supunede-a dreptul in cunostinta ace$tii eforii" 1.

Verificarea chiria$ilor din han deschidea o problems grea pentru epitrop.Din lista prezentata de Trasnea 2 se vede ca Hanul Col;ea avea in

aceasta vreme 52 de incaperi, dintre care 9 pravalii, 33 de magazii $i 10 odaide locuit. In numarul magaziilor sint inglobate pravaliile care servesc cadepozite de marfuri, fiindca tor, ca cei trei pomeni%i in procesuldin 1788, au pravalii de desfacere in ulitele negustore$ti aici 1$i pastraunumai prisosul marfurilor. In lista' se mentioneaza ca $apte magazii fiinddarimate nu s-au mai putut inchiria nimanui $i ca toate pravaliile $i maga-ziile care s-au putut folosi, au fost inchiriate de arenda$ul hanului, de acelLazar Kalenderoglu, care urmare$te indeaproape soarta hanului. 0 magazieeste sigilata $i inchisa cu lacat de catre agie.

Odaile de locuit, foarte pu;ine in comparatie cu magaziile, de$i regulaera ca incaperile de sus sa fie rezervate locuin%elor, nu produceau aproapenici un venit : intr-una sedea paznicul hanului, in alta preotul bisericii dincurtea hanului ; trei odai le avea arendqul in proprietate, ca fiind cumparatede la mezat, in leatul 1828, prin $tirea cinstitei epitropii [deci cu aprobarealui Trasnea], iar mai inainte au fost ale mo$tenitorilor lui Gavrila bacanu" ;alte trei octai o magazie, avind o curte imprejmuita cu uluci, le avea de22 ani Hagi Luchi ; doua odai $i o magazie in dos le are Ioan Hagi Bacaloglu,inchiriate de la baronul Hristofor Sachelarie, care are inscris dat de Zihno,fostul epitrop. Mai sint Inca alte odai, intr-o curte cu uluci, care nu se potfolosi fiind arse $i in care a locuit raposatul Ioan Bacaloglu.

Chiria$ii hanului exercitau diferite motquguri $i negowri, dav nu pentrutoti se dau aceste indicatii. Era astfel un bumbacar al carui nume nu-1 cu-noa$tem ; apoi un vopsitor, un ibri$ingiu, un fierar, un cojocar $i trei bacani.Era in han o circiuma, care avea ie$irea direct in strada, in coltul hanului,spre poarta carvasaralei, care, ca $i ibri$ingeria, fusese inchiriate de iconomulspitalului, un oarecare Pantravos care nu $tia nici romane$te.

Epitropul Trasnea banuia de la inceput ce impresie puteau sa alba eforiidespre situatia hanului n-a gre$it. Se pare ca cei trei efori s-au aratat foartenemultumiti de felul cum fusese administrat hanul $i nu s-au sfiit deape fats aceste nemultumiri. Atunci epitropul a cautat sa explice activitatea sair tr-un raport din 14 martie 1836.

Eu slut epitrop spune Nicolae Trasnea de la leat 1811, cindatunci am gasit toate odaile acestui han date la unii- al%ii, cu robire pe toataviata acelora, uncle de raposatul vladica Daniil Zihno $i altele de raposatullogofat Stefan Bellu ce au fost epitropi mai nainte de epitropia mca $i sa luachiriile dupe foaia ce au avut-o hangiul cel orinduit de stringea chiriile.

Tar de cind plecatul cinstitei eforii se afla epitrop, printr-atitea sirguinii$i mijloace ce am facut in zilele domnului Caragea, nu numai ca nu am pututnici cum ca sa desfiintez vreo sinifonie dintr- acelea, ci inca am fost indatorataaceasta epitropie de au dararnat zidirea despre partea cinstitului dumnealuimarelui ban Grigore Baleanu, care a fost crapata din cutremurul ce s-a in-timplat la leat 1802. Si pentru ca acest spital nu au avut stare $i pentru ca sa.

I. Ionacu, op. cit., p. 338, doc. 212, 27 febr. 1836.2 Ibidem, p. 339, doc. 213, 2 mart. 1836.

$i

$i

$i

$i

chiriasiisi

sa-si

;

www.dacoromanica.ro

76

nu intre in datorii, am cbeltuit de la ?nine epitropul, din punga mea, pestetaleri 12 500 de s-au facut acel zid cu odaile din partea aceia".

Apoi mai intimplindu-se $i cel din urma cutremur, iarasi cu a.,,poruncau mai fost aceasta epitropie indatorata cu cheltuiala de au mai darimat $iceilalta zidire al arcali pins la un loc, adica fava uli ;ii despre dumnealui chirIanache Scupanitu $i din fata hanului, dupa cum se vede, ramaind numaibol %ile crapate, neputand a racui cineva$ intr-insele, cind atunci, fireste, s-audesfiin %at inscrisurile acelor embaticari, care si la aceasta cheltuiala a da-ramiirii au niers peste taleri 2500. $i neavind spitalul ntiiloc, i-am platitdin punga mea, precum se va vedea socotelile cele incheiate, ca la nici o so-coteala nu slut trecute, iar trei departamenturi de odai, fiMd deosebite facuteintr-acest han, nu s-au daramat, dar $i acestea sint date iarasi cu robire petoata viata, una la raposatul baron Iordache Sachelarie, carcle murind anramas pe seama hanului, iar doua departamenturi, una este pe numele dum-nealui baronului Hristofor Sachelarie Lsi alta pe numele raposatului Gavrilabacan $i a copiilor lui.

Si asa, aceasta epitropie a fost silita de au dat acest han cu totul la unarenda$ cu prev hotarlt $i acel arenda$ inchiriaza acele bolti ale odailor da-ramate, pe la unii negustori, ce aduc herarii $i alte marfuri de punea intr-inselefiMd boltite, cu un pret prea usor ; care arenclas osebit platea $i celelaltecheltuieli orinduite de catre stapinire pentru han. Si intr-acestas chip s-auurmat ping acum banii pre %ului chirii, a lua aceasta epitropie, de la aren-dawl hanului, totdeauna s-au facut venit la socotelile spitalului, precum seva vedea" 1.

Clucerul Nicolae Trasnea, care nu era decit un salariat al Eforiei, aplatit din punga proprie cincisprezece mii de taleri pentru cheltuielile ha-nului. bani n- a .pretins niciodata sa-i fie restituiti. Cum s putem

nmaninueexplica aceasta cind $tim ca suma aceasta reprezenta salariul saupe patru sau cinci am ? 0 singura explicatie este posibila : moside celemulte $i bogate ale Eforiei ii aduceau venituri personale destul de marl casa nu stea in loc pentru aceasta suma $i sa se intereseze de nevoile hanului.Acesta este $i motivul pentru care Hanul Coltea, dupa cutremurul din 1802,nu era decit o ruins, ale ca'rei zile erau numarate. Epitropul insa, de$i ne-glijase complet Hanul Col %ea i$i facuse un han propriu pe Podul Mogowaiei.Este adevarat ca la 1 iunie 1837 el se imprumuta cu 4 600 galbeni imparatestila medelnicerul Nicolae Alexandrescu pentru care suma amaneteaza $i caselede locuinta $i hanul. Nicolae Trasnea moare la citeva luni dupa ce face im-prumutul §i so %ia sa Maria, prate$te datoria, scoate de sub amanet hanul $i seocup'ai cu exploatarea lui 2. S-ar putea ca suma cea mare pe care o imprumuta.in 1837, cind avea hanul, a fost destinata sa-$i acopere anumite goluri in ad-ministratia sa la Eforie ; s-ar putea de asemenea ca din pricina aceasta sa fimurit pe neasteptate.

Biserica din Hanul Coltei. In mijlocul Hanului Coltea s-a aflat de lainceput o biserica cu hramul Sf. Prooroc Ilie, care in traditia religioasa eraconsiderat patronul caratorilor pe uscat. Biserica zidita intre 1725 $i 1730 adainuit pins in 1841 cind a fost darimata, iar purin mai la o parte a fost

I Ibidem, p. 342-343, doc. 214, 14 mart. 1836.2 Acad. R.S.R., CXCV-72, doc. 1 dec. 1838.

$i

iara'li

Acetti

www.dacoromanica.ro

77

con struita alta, cu acelasi hram, de catre Lazar Kalenderoglu, tatal lui Iancusi dr. Nicolae Kalinderu.

Pe un plan din 3 iulie 1870, ce a servit pentru un schimb de locuri intreEforia Spitalelor Civile si Lazar Kalenderoglu, este insemnat la nord-vest deactuala biserica locul unde fusese vechiul oltar 1". In documentul citat seface mentiune ca Lazar Kalenderoglu este ctitor al bisericii din curtea hanu-lui, dar se intelege ca nu al vechii biserici, ci al aceleia construita in primajumatate a secolului al XIX-lea.

Pina in 1895, ctitoria lui Kalenderoglu s-a numit Hanul Coltei darconsiliul comunal al capitalei, luind in consideratie ca

IlieIlieIlienume este ne-

potrivit pentru o biserica, a dispus ca biserica Sf. poarte numelectitorului" 2, adica biserica Kalinderu.

Preotul G. I. Negulescu 3 care s-a ocupat de trecutul vechii biserici dincurtea Hanului Coltea, ne aminteste uncle inscriplii de pe citeva obiecte deritual ce fusesera aduse din vechea biserica in aceea construita de Lazar Ka-lenderoglu, obiecte despre care nu se mai stie nimic azi, in ce miini au ajuns.

Dam mai jos insemnarile despre aceste obiecte. Astf el :a) pe rama icoanei Sf. mare mucenic Mina este scris greceste data iulie

1749 (ceea ce inseamna ca biserica functiona la acea data) si numele luiDimitrie din Veria (Verroia), probabil un negutator grec, alaturi de Teodor,Atanasie, Irina, Ecaterina si Elena, familia sa ;

b) pe icoana sta scris : s-a cumparat cu ajutorul celor ce au contri-buit ¢i s-au daruit la biserica din Hanul Coltea, 1750 noemvrie 9" ;

c) un triod grecesc poarta scrisul donatarului : la 1760 am cum-parat acest triod la Sliven, eu Nicolae $istovliu ", adica de fel din $istov(Svistov) ;

d) pe o icoana a Mintuitorului sta scris : dania robului lui DumnezeuStavru Hristu loanitu, 1785 decemvrie 4" ;

e) acelasi nume sta scris si pe clopotul eel mare, cu anul 1787, ceeace inseamna ca a fost daruit de acelasi negutator ;

f) acest Stavru Hristu este epitropul bisericii in 1786, dupa cum sedovedeste din inscriptia greceasca pusa pe o evanghelie imbracata in argint

suflata cu aur, aviid in colturi pe eel patru evanghelisti si pe dos rastig-nirea : Aceasta sfinta evanghelie asa cum se vede aurita s-a daruit bisericiiProorocului Ilie, care este in Hanul Coltii, de catre cinstitii negustori dinhan : epitropul dumnealui Stavru Hristu si de allii, 1786" ;

g) o cadelnita de arama argintata are inscriptia : aceasta cadelnita. s-afacut cu cheltuiala dumnealui lupin epitrop Gheorghe si cu fiul sau Di-mitrie, 1786 ;

h) pe o antologie greceasca sta. scris : 1795 noembrie 1, am cumparataceasta antologie impreuna cu ohtoihul" ;

i) in fine, pe o candela de argint este scris : daruita bisericii HanulColtea de Data, 1831".

Dupa catagrafia din 1798 parohia bisericii cuprindea o mahala com-pusa din 19 case. In 1810 aceeasi parohie numara 81 de case, cu 400 su-flete, dintre care 160 barbati si 240 femei. In acest an era preot Ilie sin

I. Ionascu, op. cit., p. 377, doc. 252, 3 iul. 1870.2 Marele digionar geografic al Romaniei, vol. I, Bucuresti, 1898, p. 719.3 G. I. Negulescu, op. cit., p. 137-139.

st

bisericii

aces[sa

www.dacoromanica.ro

78

papa Iacov, hirotonisit la 5 iulie 1799 de c'kre vMdica Daniil Zihno, epi-tropul Eforiei Co ilea. In 1813 era preot al clasei negufkoresti chir Partenie,arhimandritul, care sedea la aceaseal biseria Pentru acest arhimandrit scriela 15 septembrie 1815 Chiril, patr;.arhul Constantinopolului, c'atre mitropolituldin Bucuresti, dindu-i voie a-1 hirotonisi arhiereu pe numele Sfintei Episcopiia Tralei".

Ultimii ani al Hanului Colrea. Istoria Hanului Co ilea se curms in1848. Am vgzut mai sus ca dou'I au fost motivele acestei scurte existente :o constructie slabg de la inceput $i un dezinteres total in sustinerea construe-tiei din partea epitropilor. Din aceasa pricing Si inainte de a-si des'avirsi operade distrugere marele cutremur din 1802, hanul adea semnc de adina su-brezenie Ina din 1788. Am va'zut ca in acest an starostele de neguta'toriSterie 5i alti patru cupeti, constaea in anaforaua for 1 ca o bung parte din haneste aproape sa cadl. Adaninistratia Eforiei, prin gura epitropului Zihno,spune ca n-are bani pentru reparatii ¢i cere m'arirea chiriilor pentru

$i odalle din han. Astfel hanul continua tirasc'a' zilele fare niciun sprijin din partea epitropului.

Cutremurul din 1802 produce mari pagube hanului. Multe prIvni 5imagazii sent grimate de nu se mai pot folosi, iar zidurile exterioare pre-zineal cr'a'p'kuri mari si adtnci ce ameninta" cu carimarea 5i pune in primejdieviata locatarilor, a vecinilor si a treca'torilor. Situatia este asa de gravy inchvelitii boieri, in frunte cu mitropolitul Nectarie si episcopii din Arges siBuzau Sac o anafora, in 1817, catre Ion Gheorghe Caragea in care aratIprimejdia 2 :

Cu pleca6.' anafora ar'a'ea'm na'riei tale ca multe binale de aici dinBucuresti, rnsanstiri si hanuri fiind invechite de multimea anilor $i vgea'matede cutremurile ce s-a intimplat dupe vremi sent cra'pate sacataf site de sCalsa cazg si s' face primejdie, mai virtos ziclurile hanului m'alda'stirii Co ltea 5iale m'ana'stirii Ci pentru ca sa nu caz51 si aceste ziduri ce sint

sacatifsite, sa se intimple primejdie, sa binevoesti msaria to a daporunca Ca'tre dumnealor velitii vornici sa meargg inssAi dumnealor

sa vaza aceste ziduri, spre a sg chibzui ce indreptare iaste trebuincioasa a sa"face ca s'a" se intremeze acele ziduri bine si fare temere de ca'zut. Sau de nu vafi acest fel de mijloc a s'a" intemeia, sa se surpe tot $i s'al se fac'al din noupartea aceia ce va fi va'6.1rnata". arate ma'rii tale dumnealor vorniciiprin anafora, acum cit mai in grab', ca tntr- aceasta cur6toare vary sa sepuie in lucrare."

Desi vornicii cu porunca domneascs s-au dus la fata locului insotiti demaimar-basa $i au hotMt ce lucrari urmeazg a se face imediat, epitropulColtei, acel mare clucer Nicolae TrIsnea, sub pretext ca Eforia n-are bani,nu face nici o reparatie hanului. El se multumeste sa cedeze o parte dinInc5perile deteriorate unor negustori, obligindu-i ca in schimbul chiriei sa fac`a'cuvenitele reparatii. Acestia, care primial ina'perile ca sa face din de depo-zite de mgrfuri de fierrie, fgcura reparatii foarte superficiale.

Dupg zece ani, in 1827, zidul hanului dinspre ulita ce merge la car-vasara este gata sa se prIbuseasca. Epitropul Trsnea, ca sa nu fie ra'spun-

1 I. Ionascu, op. cit., p. 254.2 Arh. St. Buc., mr. 1117 (Condica velijilor boieri de anaforale pe 1816-1818)

f. 133-133 verso, 24 mai 1817.

pr'a"-sa'-$i

Ssarindar...iara'$i

Si sa

II

lumi-nara

www.dacoromanica.ro

79

za"tor de ce s-ar putea intimpla, face o jalba pe care o adreseail domnuluiGrigore Ghica aratind situatia si spunind ca Eforia n-are bani A faca re-paratii. Velitii boieri, in frunte cu mitropolitul Grigore, sint insareinati sacerceteze si fac o anafora 1 in care propun :

a...gsi mariicu cale sa se dea luminata porunca tale catre epitropulnumitului spital a pune oamenii cu plats de la manastire ca sa strice si sadea jos la pa'mint toata acea parte de zid, carind molozul unde va voi sprea r''.minea ulita sloboda. Si pe urma sa va chibzui de catre not de unde sa secheltuiasca bani a se face atit acest zid, cit si meremetul casei carvasaralei,ce este tot a spitalului".

Primejdia pe care o prezenta acest zid inclinat spre prabusire face ca*i mahalagiii din ulita Hanului Coltea sa se plinga ; ei mai cer ins'a: sa sefac pe ulita for caldarim de piatra, obligindu-se sa suporte cheltuiala. Plin-gerea este data velitilor boieri care cerceteaza temeiul $i raporteaz'6; 2 :

...si au venit inaintea noasul lude 13 mahalagii $i au m'arturisit eadintru inceput o parte din apele santului podului sa scurgea pa sarrtul ulitiilui Serban Vocla., dar cu totii zisera ca se multumesc acum a sa" face si peacea ulita caldarim de piatra si sa se scurga de acum inainte apa despreulita jaluttonlor pa deasupra caldarimului ulitelor a merge la apa Dimbo-vitei, fiindu-le mai de folds binalelor i yraValiilor ce au pa aceasta uli0...De aceea gasim cu cale s'6 se dea luminata porunca marii tale catre dumnealuivel aga sa mearga la fata locului cu Freiwald inginerul si dupa socoteala cevor face sa se intocmeasca o cisla pe suma acelor bani, pe care sa-i dea lacasa ce o vor orindui. Si de la acea cas'a isi va lua rinduri-rinduri baniiFreiwald, dupa tocmeala ce va face".

Aceasa lucrare s-a Ecut, dupa cum reiese dintr-un raport al mareluivornic al trebilor din Muntru catre generalul Kiseleff, in care searata ca s-aupavat cu piani 13 strati, intre care si ulita ce merge prin Cojocari pins lapoarta Hanului Coltea 3.

Odata cu,,terminarea lucrarilor de pavare se pare ca amenintarea pra-busirii, dupa darimarea zidului dinspre ulita Coltei, se mai amina. Asa .trecani dupa ani pins ajungem in 1845, cind se apropie sorocul darimani inte-grale. Intre timp, dupa ce clucerul Nicolae Trasnea munse in 1837, veniseca epitrop Spiru Cojescu. Sfatul Ora'senesc, care se interesa de binalele sa-cataf site, insarcineaza pe arhitectul orasului sa examineze Si Hanul Coltei.Acesta raporteaza situatia pe care Sfatul o comuniea Epitropiei Spitalului 4 :

Acest.han nu se poate socoti tot, in proasa stare... nrerea mca esteca. bine.ar ft a se darima acele pa'rti de ziduri $i mai Cu seams ca proprie-tarul lm nu trebuie sa se indoiasca nici cum despre o primejdie ce s-ar puteaintimpla, care nu poate asigura,siguranta publicului treditor. Deli s-ar puteameremetisi aceste ziduri si incapenle for pe cit se atinge de fata uhtelorspre intemeiere, ins once fel de voe s-ar da pentru aceasta, s-ar socott im-potrivitoare duhului legiuirilor, art. 7 lea i art. 36 din regulamentul infrumu-set'arii".

1 Arh. St. Buc., f. 96, 4 iul. 1827.2 lbidem, mg. 1129, f. 111 v-112, 8 ill. 1827.3 Analele Parlamentare, torn. III, partea I, Bucureti, 1892, p. 572.4 I. IonaFu, op. cit., p. 365-367, doc. dec. 1845 (f.z.).

www.dacoromanica.ro

80

Sfatul Orgsenesc trimite copie dupg raportul arhitectului si cere epitro-pului sa fac cele de cuviintg spre aducerea la indeplinire a pgrerii sale,ca sg poatg depgrta tot felul de primejdie ce starea acelor ziduri ar puteaamenin ta".

Spiru Cojescu, epitropul Spitalului Coltea, crede cg este necesarg onoug constructie, dar ping atunci sg se amine dgrimarea. Eforii cer ca in-caperile care ameninfg cu pralusirea sa se dgrime imediat, dar sg nu se de-paseasca suma de 1500 lei cit sint prevgzuti in buget pentru cheltuieli nepre-vgzute. Epitropul face toate sigruintele sg amine hotgrirea de dgrimare. Inacest scop se duce cu un arhitect exammeaza constructille cele mai slabedin han Si crede ca nu este o primejdie imediatg de prgbusire, decit numaila intimplare de un cutremur poate sg se iveascg vreo stricgciune". Apoi, ra-porteazg ca cheltuielile de dgrimare ar ajunge ping la 4200 lei.

/ntre timp,idupg

rezolutia domnului Gheorghe Bibescu, Sfatul comunalsi politia orasului fac nterventii insistente pentru dg.rimarea hanului 1. Drepturmare, Eforia porunceste epitropului sa dgrime, prin mezat, partile de zidale acelui han, ce se vor ggsi in adevgr slabite si ameninfatoare de primejdie".Rezolutia domneascg era categoricg : sg se scrie Eforiei ca sa dgrime acel hance amenintg primejdia, Fara cea mai mica zgbavg".

Totusi hanul n-a fost dgrimat ping in primgvara anului 1848, cindEforia, sub semngtura lui Mihai Racovitg si Alecu Ghica raporteazg cgtredomn, cerind sg incuviinteze reinnoirea hanului. Motivarea acestei cereri estein teresantg :

Eforia a judecat ea se va pricinui spitalului Coltea o foartc simtitg pa-gubg, cgci mai lesne ar fi casii aceea sa se cheltuiascg o a treia parte, ca saaducg toatg inaperea hanului in stare plalcutg si temeinicg preinnoind-o pre-cum ar cere cuviinta, ca sa infiinteze totodatg orasului si o podoabg, in po-zitia centralg unde se aflg stind si sa procluca apoi pe fiecare an un venitdestul de crescut... Mgdularii Eforiei s-au incredintat mergind la fata loculuiimpreung cu un arhitect, om cinstit si cu destoinicg stiincg, au cercetat sta-rea zidirii si au recunoscut cu netaggduire ea se poate aduce hanul in cea mailgudatg si plgcutg stare".

Se ridicase ins impotriva fiinyarii hanului logofgtul Emanoil Bgleanusi aga Dimitrie Fglcoianu, care erau vecini cu hanul $i care se temeau sa nuse dgrime peste casele lor. Ei stgruiau din rgsputeri sg se treaca imediat ladarimare. Fatg de toate aceste stgruinte si la un nou raport al politiei,Gheorghe Bibescu hotgrgste : domnul vel aga va pune a se clgrima si chel-tuiala ce se va face sg va pfg.ti din venitul spitalului". La 8 ianuarie 1884 secomunicg Eforiei porunca domneascg si, la 11 ianuarie, Mihail Racovitgporunceste epitropului sa inceapg demolarea. politia angajeazg oameni si facecunoscut Eforiei cg aceastg operatiune va costa 8 645 lei. Eforia aratg insaca nu voieste sa plalteascg aceasta sums si va face singura dgrimarea, la unprey mai mic, contractind Cu alti mesteri pentru 4 700 lei 2.

La 10 martie 1848 Hanul Coltea era la pgmint.

1 Ibidem, p. 368, 21 dec. 1845.2 Ibidem, p. 370, nota.

si

dupa

www.dacoromanica.ro

81

HANUL FILARET

A existat in Bucuresti din a doua juma'tate a secolului al XVIII-leaHanul Filaret, care purta numele ctitorului sau, episcopal si, mai tirziu, mitro-politul Filaret 1 (1753-1760). In cercefarile istorice cu privire la trecutulBucurestilor s-au facut uncle confuzii cu privire la acest han.

Astfel, Ionnescu-Gion 2 vorbeste de doua hanuri, care ar fi purtat nu-mele lui Filaret : unul pe ulita care merge spre Tirgul din Nauntru, infata gradinii Sf. Gheorghe Nou, despre care n-avem nici o stire din docu-mente" si pe care it numeste, Hanul lui Filaret-Coltea ; si altul pe podulMogosoaiei, pe locul boierilor Brezoeni", unde se afla Teatrul National dis-trus de bombardamentele hitleriste din 24 august 1944. Fare sa se sprijine pevreun document, G. Ionnescu-Gion precizeaia ea era al doilea han al luiFilaret si se deosebea de cel de la Coltea, pentru ca i se zicea hanul lui Fi-laret din Podul Mogosoaiei. In sprijinul existentei primului han intervineGh. Negulescu3, care arfirma", de asemenea, fare nici o dovada documentara,cal In spre sud de locul pe care s-a construit biserica Sf. Gheorghe Nou,pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea, a fost aci Hanisorul mitropolitului Fi-laret".

G. Ionnescu-Gion mai votheste si de Hanul Episcopiei Buzaului, pecare 11 asaza in mahalaua InUceanului, lingsa biserica Sfintului Dumitruavoritorul de mir", pe la 1720 ; el motiveaia faptul afirmind ca aceastabiserica a devenit in secolul al XVIII-lea metohul Episcopii Buzaului" 4.

Existenta acestor trei hanuri, afirmata de G. Ionnescu-Gion fare niciun sprijin documentar, ca si nepotrivirea in timp a unora din datele cola-terale pe care le indica", oblige la o analiza mai atenta a faptelor. Este ade-va'rat ca lipsa de documente, precise si in legatursa directa cu problema, facecercetarea difica si nesiguti.

Se pare ca Hanul Filaret-Mogosoaia si Hanul Episcopiei Buzaului esteunul acelasi han, car Hanul Filaret-Coltea Hanisorul lui Filaret n-auexistat niciodata.

In imediata apropiere a bisericii Sf. Dumitru, cunoscuta in trecut maibine sub numele de biserica de jutimint" n-au existat decit Hanul ConstantinVoda si Hanul Stavropoleos. Alt han in apropiere sau in jurul bisericii nuse cunoaste nici documentar, nici din traditie. Dace ar fi existat aci un han,care depindea de Episcopia Buzaului, n-ar fi sea'pat fare a fi consemnat do-cumentar. Este adeVarat ca biserica Sf. Dumitru, ctitorie de basting a Bala"-cenilor si reparala de Badea Wa15,ceanu pe la 1650, intra in miini steaine, dupeprigoana dezlantuifa de Constantin Brincoveanu impotriva familiei lui agaConstantin Bgaceanu. Asa ajunge in mina lui Radu, logeat za visterie, careo rezideste din piatrI si o inching Episcopiei Buzaului la 30 noiembrie 1753.Dar faptul se opreste aici si nu avem nici o stire documentar ca EpiscopiaBuzaului a construct in jurul acestei biserici un han.

Este adeva"rat ca biserica Sf. Dumitru, inchinatsa Episcopiei Buzaului la1753, avea in jurul sau case de locuit pe care, fie ea le avusese inainte de a

1 Biserica ortodoxa romans ", 1926, febr. p. 69.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 488.3 Gh. Negulescu, op. cit., p. 82, nota 3, col. st.4 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 489.

si si

www.dacoromanica.ro

82

deveni metoh, fie ca au fost construite de Filaret, episcopul Buzaului, sau deurmasii sai. $tim 6 in 1753 acest episcop ajunge mitropolit sub numele deFilaret I si pastoreste pins in 1760. In locul sau la Buzau vine episcopulCosma, care $i el ajunge mitropolit in 1787, cind ii urmeaza la EpiscopiaBuzaului Dosithei I Filitti. Mitropolitul Cosma moare la 3 septembrie 1792

urmeaza Filaret II, fost episcop al Rimnicului.In timpul pastoriei acestui Filaret II se petrece un proces interesant.

Doua nepoate ale mitropolitului Cosma, Zoita Moroaia si Bratasanca, amin-doua clucerese, revendica clironomia unchiului lor, pe care pusese mina Fi-laret II in numele Mitropoliei. El fagaduise insa sa restituie mostenirea celordoua nepoate numai daruiasca lui locul situat alaturea cu manastireaStavropoleos". Jeluitoarele, indemnate de Dosithei, episcopul Buzaului, fiindvorba de mosia Jugureni, nu voira sa cedeze sa plinsera domnului Ale-xandru Moruzi (1793-1796) abia urcat pe tron, care da plingerea in cer-cetarea divanului. Se pare 6 Filaret II, demascat in pretentia sa, demisio-neaza $i in locul sau vine mitropolit Dosithei I Filitti (1793-1810), carelass episcop la Buzau pe nepotul sau Costandie.

Noul mitropolit iii schimbase atitudinea fata de cele doua nepoate alefostului mitropolit Cosma, si cind divanul cerceteaza plingerea, el Si Cos-tandie al Buzaului se opun sub cuvint ca averea agonistta de un episcop intimpul pastoriei sale trebuie sa ramina episcopiei. Totusi, divanul care stiaca este vorba de-o avere personals a lui Cosma, lasatsa cu limbs de moartecelor doua nepoate, propune in anaforaua ceruta de Moruzi sa se dea dreptatecelor doua jupinese. Intre timp se schimbase domnia tarii pe tron se aflaAlexandru Ipsilanti, in a doua domnie a sa (1796-1797), care aproba ana-foraua la 6 iulie 17971.

A fost nevoie de aceasta digresiune ca sa aflam 6 in 1797 Episco-pia Buzaului era paistorital de Costandie, nepotul mitropolitului Dosithei I Fi-litti. Acest episcop primeste la 27 octombrie in acelasi an o observatie ustu-ratoare din partea lui Alexandru Ipsilanti, care vizitase biserica Sf. Dumitruin ziva hramului sau, cind, chiar in aceasel 7i, trimite mitropolitului un pitaccu impresiile culese. Am vazut zice Alexandru Ipsilanti aceasta bise-ri6 fara de nici o podoaba cuviincioasa si far' de nici o curatenie, atit la celedin Muntrul ei, la cele din afara imprejmuiri pentru care ne-am mi-rat de atita neingrijire a sfintiei sale episcopului, cum au parasit si au lasataceasta sfinta biserica fara de nici un fel de peripiisis... cu cit mai virtossfiintia sa episcopul la aceasta sfinta biserica, ce o are ca un metoh, alaturealinga casele episcopesti, unde este conacul sederii s[fintiei] sale, i se cadecu deosebita datorie a face ingrijire de o podoaba $i orinduiala ei". Domnulpretinde mitropolitului sa oblige pe episcopul Buzului sa poarte de grija bise-ricii si sa chiverniseasca casele si imprejmuirile, ca sa le aduca in buns stare$i sa avern ra'spunsul prea sfintiei tale cum ca au urmat porunca domnieimele 2".

Din acest pitac se vede lamurit ca dupa 44 de ani de cind biserica de-venise metoh al Episcopiei Buzaului nu avea in jurul sau han, ci numai ca-sele episcopesti, in care sedea episcopul cind avea treburi in Bucuresti, la mi-tropolie sau la divan. De altfel aceasta episcopie nici n-ar fi avut nevoie

1 V. A. Urechi5, op. cit., vol. VI, p. 317-320.2 Idem, vol. VII, p. 13.

cit $i

;i -i

sa-i

;i

www.dacoromanica.ro

83

de un han, intrucit avea unul pe Podul Mogosoaiei, cunoscut sub numelede Hanul lui Filaret. Daea purta numele lui Filaret insemneaza el era con-struit de episcopul Filaret, cel care devine ca mitropolit Filaret I. El ar fiputut primi ca danie acest han din partea vreunui boier sau negustor buzo-ian sau 1-ar fi cumparat $i construit cu gtndul de a spori veniturile episcopiei.

Nu avem nici un motiv sa" nu vedem o perfecta identitate intre HanulFilaret $i Hanul Episcopiei Builului in cea de-a doua jumatate a secoluluial XVIII-lea. Daea Hanul Filaret s-a construit in vremea cind episcopulFilaret pastorea Episcopia Buza'ului si daea biserica Sf. Dumitru a fostinchinata acestei episcopii, in timpul acestui episcop, confuzia este expli-cabila. In orice caz hanul acesta se ga'sea in stinga intretaierii str. 13 Decem-brie (fosta Cimpineanu) cu Ca lea Victoriei, pe locul unde se afla pins in1944 Teatrul National. Era un han mic, cu odai de gazduit caTatorii, undetrageau mai ales ungurii $i nemtii ce soseau de peste munti. Nu se stie cindsi in ce imprejurari a fost construit, dar faptul ea poarea numele episcopuluiFilaret ne face sa nu ne indoim a el este ctitorul sau.

Episcopul Filaret al Rimnicului ajungind mitropolit sub numele deFilaret II (6 septembrie 1792-1793) afioreste hanul sfintei Mitropolii, la-sincl cu limVa de moarte ea de se va intimpla la vreo vreme primejdie deboala ciumei, venitul acestui han sa se dea la spitalurile unde se vor aflabolnavi ciumati, ca ea, fie bolnavilor de hrana, de lemne de foc, de sapun,de luminari $i de alts eautarel". Pentru acest motiv intr-o anafora din12 august 1813 a velitilor boieri eatre Ion vocra Caragea se scrie ca acumintimplindu-se a fi acest fel de primejdioasa vreme de boala ciumii, sa bine-voesti maria ta de a da luminafa porunca eatre prea sfintia sa parintele mi-tropolit ca venitul numitului han sa se dea la Casa Lazareturilor, spre ase cheitui la curgkoarele neapkatele trebuinte ale bolnavilor din spital". Inaceasfa anafora se precizeaza chiar locul pe care se aflii hanul : in dreptulcurtn domnesn, unde to afli maria ta acum cu sederea". De altfel tot invremea. lui Caragea si tot pe timp de ciuma Vornicia obstirilor cere voiedomniei sa faca spital din Hanul Filaret. Se pare ea aceasta invoire n-a fostdata, din pricina apropierii de cl'adirea unde era instalat Caragea.

La 16 septembrie 1829 Neofit al Rimnicului, loctiiior al mitropolituluiTarii Romanesti, scrie lui Chesarie, episcopul Buza'ului, rugindu-1 sa-i trimitlada cu scrisorile ce a fost lasata acolo, fiindca $i acum sintem in .judecatacu serdarul Ilie, nepotul rposatului pkintelui Nictane* pentru niste pra:-v'a,lii de la baia veche i de la hanul lui Filaret... Ca s-au anerisit de dum-nealor velitii boieri printr-o carte de schimb ce ar fi fost facut Mitropolia,atunci fiind mitropolit parintele Dionisie, de au dat schimb hanul lui Filaretdumnealui logofk Alexandru Filipescu pa niste munti 2." Nu se cunoastenici daca schimbul s-a desavirsit, nici rezultatul procesului dintre Mitropoliesi serdarul Ilie.

In 1831 se hotkIste..,sa se faca in Bucuresti trei piete obstesti pentruplimbarea publicului. Hotarirea face parte dintr-un plan urbanistic pentruinfrumusetarea Bucurestilor cerut de generalul Kiseleff. Am vazut cind amvorbit despre Hanul Coltea, de lucrarile de pavare cu piatea, si canalizare

I Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoloaiei, povestea unei strazi, Bucuresti, [1944], p. 195.* Este vorba de mitropolitul Nectarie, care pa'storeste intre 1813 si 1819.2 Acad. R.S.R., CXXVII-50.

www.dacoromanica.ro

84

rcalizate in apropierea hanului in aceasfa vreme. Una dintre pietele proiectatetrebuia facutai pe Podul Mogosoaiei, peste drum de Hanul Filaret, cumPa-rindu-se casele $i terenurile hatmanului Dimitrache Ghica, tafal lui Ion Ghica,$i ale printesei Cleopatra Trubetkoi, pentru care se hota'rtse ca plata suma de125 000 lei 1. Se pare insa ea in cele din urma s-a renuntat la aceasta piafa.

Totusi, in 1837 Sfatul Orasenesc hotaraste sa dea alt aspect ulitei cecoboara de pe Podul Mogosoaiei, pe linga Hanul lui Filaret spre bisericaStejar, actuala str. 13 Decembrie. In acest scop porunceste lui Feiser, arhi-tectul orasului s'a masoare sa" calculeze costul pavarii cu caldarim a aces-tei ulite. Arhitectul nu se grabeste insa cu calculul lucrarii, ceea ce face caSfatul Orsasenesc trimita mai multe adrese. In sfirsit, la 2 iulie 1838,arhitectul Feiser terming ma'sur'atoarea ulitei Hanului Filaret (astfel se nu-mea str. 13 Decembrie in aceasta vreme) pins la raspintia Cismigiului $i

arata numele proprietarilor de pe-o parte $i alta a uli%ei.Astfel sint insirati, fare regula, urmsatorii : fratii Merisesti, medelnice-

reasa Catinca Meriseasca, Anica Borcioaia, Contescu, paharnicul Ioan Mi-Mlescu, stolnicul Alecu Condurat, biserica Brezoianu, clucereasa Maria Ba-Iaceasca, polcovnicul Diamandi, dasealul Gheorghe, serdarul Costache Aristia(profesorul publicistul boierit sub Alexandru Ghica), serdarul Dimbovi-ceanu, Biserica ungureasca, postelnicul Filip, polcovnicul Gheorghe Odivoianul,polcovnicul Manolache Alexandrescu, serdarul Ioan Gardescu, stolniculniea, eamin'areasa Marghioala Rastoaica, sa'rdareasa Zinca Carabuloaica, Bi-serica Sf. Ion, dohtor Alexandridis si Hanul Filaret al Logofetiei bisericesti 2

Iatal deci ca in iulie 1838 Hanul Filaret apartinea de Logofetia tre-burilor bisericesti. El a trecut de la Mitropolie, unde 1-am aflat in 1829, fiMdcedat Logofetiei in 1835 pentru infiintarea unui institut de copii. In oricecaz hanul nu mai avea mult de trait. Fund o construc;ie prea putinfacufa in pripa fare gindul de a lua pild'a de la marile hanuri bucurestene,a rezistat totusi aproape un veac. 0 informatie intr-un ziar din 1844 ne co-munica deznoanintul 3 :

Pentru materialul ramas de la clarlmata cladire dupe locul HanuluiFilaret si care s-a holarit a se vinde insemnindu-se de iznoava zilele pentrumezat anume simba'fa la 29 ale curatorului iulie, la 1 si 5 ale viitoruluiaugust, se face cunoscut tuturor de obste ca oricare va fi doritor de a cumiarazisul material s'a se arate la Sfat in aceste zile de licita;ie cind vor vedea$i lista anume de dinsul". Se pare ca nu s-au grabit cumpar'atorii, fiindcaanuntul se repeta4. Intre chiriasii hanului sint mentionati la 1841-1842,Friedrich Bossel, tapiter, Joben profesor (!), Drechsler spier, Dahan Baer (!)claviaru (pianist) s.a.5.

Darimarea Hanului Filaret nu s-apentru

fa'cut totusi din pricina subrezenieiconstructiei, devenind o primejdie trecatori Si vecini, asa cum amvazut ca s-a intimplat cu Hanurile Sf. Gheorghe, Col ea $i altele. Un motivde edilitate a pledat aceasta darimare. Se vorbea mai de mult vreme despreconstruirea unui teatru al Bucurestilor, fiindca reprezentattile teatrale chiar

1 Analele Parlamentare, torn. I, Bucureti, 1890, p. 464, 480.2 Arh. St. Buc., Muniapiul Bucurefti, 604/1838.3 Vestitoral romanesc", 1844, p. 204.4 Ibidem, p. 235.5 Analele parlamentare ale Romaniei", XI (1841-1842), p. 523.

$i

Ba-

$i

si

si

sad

si

solids,si

www.dacoromanica.ro

85

de opera aveau loc in circuri, baraci sau in sali mici si necorespunzatoare.Domnul Gheorghe Bibescu alcatuise printr-o ordonanta domneasca din 15 au-gust 1843 chiar o comisie care se ocupa cu aceasta problems si care urma sa.faca toate pregatirile ca la viitoarea primavara (1844) sa poata incepe lucra-rile". Se angajase chiar arhitectul vienez A. Hefft, care facuse planurile 1si comisia hotarise ca Teatrul National sa se ridice pe terenul pe care im-batrinea subrezindu-se Hanul Filaret. Si de-aci i s-a tras darimarea. Cuocazia unor sapaturi in 1955 s-au descoperit temeliile hanului.

HANUL GOLGOTA

Hanurile bucurestene, mici si mari, fiind bune izvoare de venituri maiales in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, au indemnat pe egumeniimanastirilor din afara Bucurestilor so. -si aiba un ...asemenea han in capitalatarn. Astifel, manastirea Butoiul numita asa dupa numele satului din jud.Dimbovita, inchinata manastirii Golgota de la Sfintul Munte, avea un hanmic in Bucuresti, cunoscut sub numele de Han4orul si de Hanul Golgota.Se afla in imediata apropiere a Bisericii Doamrei, ctitoria Mariei, doamnalui $erban Cantacuzino, construita la 1683 pe locul altei biserici de lemnmai precis se afla in unghiul pe care-1 fac, intretaindu-se, strazile Doamnei5i Academiei.

Nu cunoastem vremea de cind avea manastirea Butoiul acest han, niciimprejurable in care a pus stapimre pe el. S-ar putea ca un. boier sau unnegutator, originar din satul sau regiunea manastirii, sa fi inchmat hanuldupa obiceiul vremii intr-un gest de pmasa reculegere sau ca plats anticipatepentru adapostirea mormintului sau in sinul manastirii. N-am aflat din tre-cutul acestui han decit ultimele evenimente ale existentei sale.

Se pare ca Hanul Golgota adapostea nn curtea sa carele cu marfa 5ipostalioanele cu calatorii care veneau in Bucuresti pentru treburi si gaseauaici paturi odai de odihna. Avea grajd de vite si fintina in curte, faro. cagrija curatemei alcatuiasa un object de atentie deosebita. Nu era un hande pravalit,

dindindinfund asezat departe de cunoscutele tirguri bucurestene si nici

peMai

ulitele negustoresti, era un han dosnic, unde trageau calatoriinevot4i, mici eiplateau preturi si se muhumeau cu putin. Sc vede

treaba nici administratia incredintata vreunui calugar sau vechil grec,nu purta nici o grija de buna stare a hanului.

Din aceasta pricing, in fehruarie 1863, de cind incep ultimele peripetiidin viata hanului, mahalagiii din vecinatate se piing Sfatului Orasenesc.Plingerea era semnata de N. Mavros, Misa Anastasievici, N. Manole si I. Bar-canescu qi cereau prin ea sa se darime aceasta cladire veche de tot", dintimpi nememorabili", care se afla intr-o stare mizerabila, iar curtea si grajdulprin necurkenia for otraveste tot .aerul imprejur". Se arata hanul esteo ruins, care iese cu mult din alinierea obisnuita a strazti, ingusteaza multtrecerea, care si asa este destul de strimta. Petitionarii cer sa se face o altscladire in locul hanului sau so. ramiie locul liber pentru largirea stradei siaerarea cartierului intreg 3".

Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 196.2 George D. Florescu, op. cit., p. 55.3 Arh. St. Buc., Municipiul Bucuregi, 3730/1863, p. 214.

2,

si

ca

1

sa

vreunacare

c5

www.dacoromanica.ro

86

Sintem in epoca de infrumusetare a Capita lei, cind edilii ora$ului cia-rima in dreapta $1 in stinga vestigiile anacronice ale vremilor disparute, casa deschida strazi largi $i drepte $i sa pretinda constructii maiestoase $i so-lide. Se incepuse deja sa se elaboreze un plan de sistematizare urbanistica alBucurestilor. Municipalitatea se pune in miscare : i se trimite o adresa pre-fecturii de politie, cerindu-se sa is masuri pentru curalirea curtii de balegar

alte necuraTenii" ; se scrie egumenului manastirii Butoiul, sugerindu-i-se safaca o noua cladire in locul celei vechi, de la care manastirea va avea maimult folos, iar nefacind va fi spre paguba manastirii, de al carui interes esteraspunzator ; $i se cere arhitectului sa examineze constructia hanului.

Arhitectul raporteaza ca Hani$orul" este o cladire foarte veche cuun aspect foarte uricios", dar nu se afla in pericol de cadere" ; ca stradaeste ingusta de trei-patru stinjeni $i unele necuratenii se scurg din str.Sf. Sava. Iar polilia raspunde ca a trimis pe capul dorobantilor" la han, darca n-a gasit pe egumen in Bucuresti $i nu se tie cind vine. 1 Drept urmare seda dispozitie sa trimita o adresa egumenului chiar la manastire, in jud.Dimbovita.

Se primeste. raspunsul de la arhimandritul Athanasie, egumenul manas-tirii Butoiul, care se arata bucuros sa faca o noua cladire, dar nu sint mij-loace, fiindca toate veniturile manastirii an fost luate de Casa statului ; anuntaca a aratat chestiunea $i Ministerului Cultelor $i Instructiunii Publice $i so-licits ping la primirea raspunsului. Ministerul se adreseaza direct pri-mariei $i cere aminarea darimarii ping se va hotari verificarea veniturilormanastiresti ; se invoca $i faptul ca hanul nu prezinta pericol de darimare 2.

Consiliul municipal, pm semnatura consilierilor T. Stoica, C. Palti-neanu $i Al. Orascu, angajat in problemele de urbanistica, staruie sa sefaca imediat darimarea pentru mai multe motive : pericol de incendiu, sa-lubritate $i largirea strazii, care este foarte frecventata. La aceasta insis-tenta, ministerul arata ca data darimarea este de interes general", a cerutegumenului sa darime hanul in 20 de zile... Dar darimarea se amina pingla Sf. Dumitru 1863 ; apoi, pins la Sf. Gheorghe 1865, $i in cele din urma,in octombrie 1867, Ministerul de Finante comunica primariei ca nu aprobacererea de darimare, fiindca asemenea cladiri, conform legii din 15 iulie1866, urmeaza a se vinde in folosul statului 3. 0 noua adresa din parteaMinisterului de Finante, din noiembrie 1867, comunica primariei ca hanulnu se poate darima, dar ca chiria$ii pot fi siliti sa pastreze curatenia.

Primaria insa nu cedeaza ; insists cu toate mijloacele de care dispune$i reuseste sa obtina cl$tig de cauza. La 19 aprilie 1868 Ministerul de Fi-nante da aprobarea cere primariei sa anunte prefectura de politie ca sa tri-mita pompieri trebuinciosi in expusul sfir$it" 4.

Pompierii deveniti speciali$ti in asemenea lucrari, sint gata sa inceapadarimarea. Comandantul batalionului de pompieri arata primariei cal ii punela dispozitie doi caporali $i 20 de soldati cu cele trebuincioase, platili cu2 sfanti pe zi de caporal $i 1 sfant de soldat. Primaria apreciaza ca platapretinsa este prea mare $i insarcineaza pe arhitectul M. Caputineanu sa ga-

Ibidem, f. 9-12, 23-33.2 Ibidem, f. 42.3 Ibidem, f. 300.4 Ibidem, f. 326.

5i

'en

pasuire

si

t

www.dacoromanica.ro

87

seasca alte mijloace. Acesta raporteazy la 22 august 1868 ca a Erimat HanulGolgota cu 6 pietrari din Culoarea de Row. Materialul rezultat din d'rimarea fost destinat pentru lucearile de reparatii la manastirea Nracare$ti, uncle seafla Ozduita inchisoarea ora$ului.

Hanul Golgota a eazut la pamint dui:4 cinci ani $i jurdaltate de cores-pondenfa intre oficialitati.

HANUL GRECILOR"

Intre marile hanuri bucure$tenc, care aveau biserici in mijlocul lor, este$i Hanul Grecilor, care inconjura biserica lui Ghiorma Banul, existents dina doua jurnsatate a secolului al XVI-lea $i cunoscuei mai tirziu sub numelede Biserica Grecilor". Dupe numele bisericii s-a numit hanul, care a fostconstruit la inceputul secolului al XVIII-lea.

Asezarea si construirea. Era asezat peste drum de Hanul Serban Voda,de care-1 desp'artea Ulita Mare, mai tirziu numita dupe han Ulita SerbanVoda, iar astazi Lipscani. Se afla deci in partea ra's'ariteada a patrulateruluiformat de steazile Lipscani, Ca lea Victoriei, str. Stavropoleos (denurtura untimp $i str. Hanul Greci) $i str. Smirdan, numit la inceputul secolului alXIX-lea Ulita Nemteasca, iar mai apoi str. Germane. Inca din veacul alXVII-lea Ulita Mare, care pornea din Tirgul din Nsauntru, era una dintrecele mai neg,ustore$ti ulite ale Bucure$tiului, avind imirate pe ea o multimede pravalii, mai toate in apropierea Bisericii lui Ghiorma Banul, in jurulcareia se formase o renumita mahala neguOtoreascs. Aici avea Dragomir

ornicul noun pravalii criruite la 12 martie 1580 de Mihnea Voda, care itconsidera intliul sfetnic al domniei mele" 1. De altfel in aceasra mahala seaflau, in afar de Hanul Grecilor, alte cinci hanuri bucure$tene : Hanul SerbanVeda, Hanul Constantin Voda, Hanul Stavropoleos, Hanul Zla.tari $i HanulSf. Ion cel Mare.

Nu se cunosc date precise despre constructia Hanului Grecilor. Ceea ceapare ca neindoios este ca hanul a fost construit mult mai tirziu decit bise-rica. Ghiorma Banul, clitoral bisericii care-i poarta' numele, a fost un boierputernic $i bogat, care s-a ridicat pine la rangul de ban in timpul domnieilui Petru Vod'a cel Tinar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanu $i al Chiajnei,fiica din prima assatorie a lui Petru Rare$. Domnia lui Pctru Voda a fostdominate de personalitatea mamei sale, o femeie voluntary ambitioasa,careta Ghiorma i-a fost un favorit foarte apropiat, dar nu credincios. Jupi-neasa Cap lea, soda lui Ghiorma, construie$te inainte de 1558, and sotul s'a'aera postelnic, m'anastirea Sfintului Nicolae al Postelnicesei, numit mai inurma p16-1 asta'zi manastirea Mihai Vodr 2. Ghiorma construie$te in anii1564-1565 3 o biserica a sa, care i-a purtat numele.

Ctitorul insa, de$i foarte bogat $i damic, nu apucase inzestrezebiserica a$a cum ar fi avut de gind. Dupe mazilirea lui Petru Voda cel Tinar$i surghiunirea lui $i a mamei sale in Orient, urma' la tron Alcxandru IiMircea (1568-1574), c'a'ruia i se zicea Oaie seaca'". Acesta ucise mai multiboieri pe care, fare temeinice motive, ii socotea du$mani ; intre ei a fost $i

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 41.2 General P. V. Msturel, Biserica Stavropoleos, Bucurqti, 1906, p. 1.3 George D. Florescu, op. cit., p. 103.

si

5i

$i

sa-si

www.dacoromanica.ro

88

Ghiorma Banul, 14'minind biserica fara avere $i fara sprijin. Se pare insa cadupa vremi, cumpinind greu cheltuielile la inceput, bisericaincepu cistigemila celor bogati $i darnici. $i sa agoniseasa' odoare pravni:

Leon Tom$a, in donnta lui de a mullumi pe numerovi calugari grecice se aflau aici inching biserica lui Ghiorma Banul c'atre arhiepiscopia gre-ceasca Pogonianis ; el scrie in hrisovul din 18 ianuarie 1631 : ca sa-i fie bise-rica lui Ghiorma Banul, din orgul meu Bucuresti, metoh cu toate pravaliile$1 cu toate odajdiile $i cu tot venitul" 1. Temindu-se ins ca vreun urma$ alboierului critor sa nu rastoarne inchinarea, el atrase de partea sa pe Despa $iscrise in hnsov : Si am dat-o cu vrerea Despii, nepoata lui Ghiorma Banul".Prima mentiune documentary cind biserica lui Ghiorma Banul este cunoscutasub numele de Biserica Grecilor este din 8 aprilie 1638 cind se vinde un locdrept elopomita bisericii a Grecilor" 2. Alte mentiuni sint din 28 octombrie1640 $i 15 mai 1641 3 ; de asemenea, in zapisul din 26 februarie 1666 se spuneca jupineasa Mu$a, a raposatului boiarului meu Ianakie cojocarul", vinde ocasa impotriva Bisericii Grecilor", lui Serban Cantacuzino 4 mare postelnic,unde acesta va construi Hanul $erban Voda.

Odata inchmata manastirii Pogonianis, napadira in jurul bisericii sume-denie de calugari greci, care incepuseea sa atraga $i sa exploateze crarrncia cre-dinciosilor. Locunle $1 peavaliile incepursa sa se adauge uncle la altele $i sa spo-reasca vazind cu ochii venitul bisericii. La toate acestea se aratura mo$iaMarae$ti din judetul Ilfov, pe care Ilinca of Petresti $i soul s'au Jupe $etrarulo craruiesc bisericii la 5 ianuarie 1684, fiindca Neac$a logofeteasa, mamaIlinchii, fusese ingropata acolo. Pe masura ce sporea venitul prin darurile cre-dinciosilor, se inmulteau calugarii greci, care se oplo$iserg la manastire. La1 octombrie 1704 se afla nastavnic al bisericii parintele vladica Parthenie 5,care atrase pe toti negufatorii greci ; $i tot de atunci, araturi de numele luiGhiorma Banul, se auzea tot mai mult numele cel nou de Biserica Grecilor.

Date precise despre construirea hanului nu se cunosc. In orice caz insafaptul nu s-ar fi putut intimpla decit dupa 1700 $i, mai precis, dupa domnialui Constantin Brincoveanu. La 15 mai 1716 se afla la Bucuresti Eftimie,arhiepiscop din Pogonianis, in mina caruia Barbu Greceanu, biv vel stolnic $ijupineasa Fauna craruiesc Bisericii Grecilor o bucata de loc den fundul gra-dmii noastre $i den locul pivnilii, ca sa fie sfintei biserici cra mo$tenire in veci

noao $i p'arintilor nostri pomenire". Se pare ca prin aceasta caruire se Isar-geste curtea manastirii $i poate astfel chiar chir Eftimie sa inceapsa construi-rea hanului. Dupa pilda sa va face $i prea sfintitul Ioanichie", de asemenivradicsa de Pogonianis", cind va construi hanul biserica Stavropoleos,aflata peste drum de Hanul Grecilor.

Constructia acestui han n-a fost prea mare ; era mult mai mic decit celeridicate de Serban Vocl'a $i Constantin Brincoveanu dupa cum se vede $i inplanul ridicat in 1871 de arhitectul Constantinescu 6. Dupa dartmare, loculacestui han a fost cumparat la licitatie de Societatea Dacia-Romania in 1882,care a cradit pe el (avea pe str. Lipscani 96 m lungime, iar pe str. Stavropoleos

I General P. V. Na'sturel, op. cit., p. 5.2 Arh. St. Buc., M-rea Stavropoleos, XII-7.3 !bidem, XII-9 11.4 George D. Florescu, op. cit., p. 103, nota 477.5 General P. V. Na'sturel, op. cit., p. 8.6 Arh. St. Buc., Planuri Nov, nr. 196-197.

si

si

sa$i

ii

www.dacoromanica.ro

89

85 metri) 1, o mare si frumoasg constructie, sediul central al socieeatii, claclirecare exists astazi, foarte frumos renovat'a.

Organizarea hanului. Hanul din jurul bisericii lui Ghiorma Banul n-afost construit dintr-odatsa, dupsa un plan unic de amplasare, asa cum au fastconstruite Hanul Serban Voda si Hanul Constantin Vocla. Cladirile de caredispunea hanul formau mai multe corpuri construite succesiv in timp, pema'sura ce nevoile cereau aceste augmentsari. Astfel, la putina vreme dupa cebiserica lui Ghiorma a fost inchinata man'astirii Pogonianis si s-a instalat unegumen slujeasca si administreze bun urile, s-a inceput construirealocuintei personalului. S-ar fi putut ca primele constructii sal se ridice pe loculunor pravalii pe care le avea biserica in jurul sau. In orice caz acesta eraaspectul pe care it avea mansastirea imediat dupa 1700, cind ar fi putut apareain mintea nastavnicului Parrhenie ideea hanului, o insirare de case de diferitetipuri si narimi, construite pe rind si deci fara unitate arhitectoniea, incepinddin 1631, cind biserica a fast inchinat'a, Ora imediat dupa 1716 cind se pareca hanul a fast realizat.

Este usor sal construim o imagine a hanului catre sfirsitul secolului alXVIII-lea, cind potentialul negutatoresc al Hanului Grecilor se afla in faza ceamai inaltsa. Mai intii locuinta egumenului .i administratia averilor msansasti-resti ocupa corpul de case cel mai nou cel mai frumos ; veneau apoi cele-lalte corpuri, numai cu parter sau cu etaj, cu aspectul for dupa vechime, avindpravalii in rindul de jos si odai de locuit in rindul de sus ; totul intr-o curtestrimfa, cu ziduri de legatura intre clsadiri cu o poarta de intrare care da inUlita Mare, poate fats in fatal cu poarta Hanului Serban Vocla. Cladiriledinspre sud, pe str. Stavropoleos, erau cele mai vechi, fiind construite intreprimele ; cele din nord, spre str. Lipscani, fiind cele din urma, erau cele maisolide si mai aspectuoase. Apartamentul egumenului se compunea din sapte°dal largi, cu galerie, buca'tarie $i odaie pentru buckar, cu pivnifa. sopron.

Intregul han avea la parter 13 peavalii, iar deasupra for erau odaile delocuit. Intre aceste odai se aflau doua apartamente compuse din mai multecamere : unul asezat deasupra prsaValiilor nr. 4, 5 si 6 ; altul deasupra

nr. 10, 11, 12 si 13. In curtea hanului se mai aflau si alte case maivechi, subrede, cu un rind de °dal Uncle dintre peavalii erau mari spatioasesi aveau pivnite ; altele erau mici strimte. Din aceasta pricing chiriile eraufoarte variate. In 1860 chiriile anuale erau urmsatoarele

Pravalia nr. 1 lei 1200Prsivalia nr. 2 lei 1800Myna nr. 3 lei 1510Pravalia nr. 5 lei 1000PrIvalia nr. 6 lei 950Prsavalia nr. 7 lei 1235Prsavalia nr. 8 lei 910Pravalia nr. 9 lei 1100PraValia nr. 10 lei 1450Prsavalia nr. 11 lei 2235Pravalia nr. 12 lei 2520Pravalia nr. 13 lei 1705

General P. V. Msturel, op. cit., p. 11.

si

si

si

Si

prava-liilor

sisi

1

sa-i

www.dacoromanica.ro

90

In apartamentul cel mare era .instalat Cazinul Comercial, infiintat inaprilie 1858, pentru care platea chine 2 500 lei. Membrii acestui Cazin eraunegutatori, care plateau o cotizatie dupa clasa in care erau inscrisi. Cei dinclasa intli plateau la inceput 15 galbeni, care s-au redus la 9 mai tirziu, ceide clasa a doua plateau 9 galbeni, care s-au redus la 6 galbeni. La 16 noiem-brie 1859 Cazinul Comercial avea 43 de membri $i antreprenorul sau se numeaGherasi Deladecima. Este interesant ca cei mai mad negustori din Bucurestierau membri acestui Cazin Comercial : Al. Kalifaru, Al. Ksanto, M. S. Vlasto,P. A. Nedelcovici, Lazar Kalenderoglu, Lazar Gherasi, B. Gugiu, Ion Stancu,G. St. Coemgiopolu, P. Sordoni, Cristu Georgiu (Hristea Gheorghiu), IoanD. Hagi-Bacaloglu, Christ Polichroniade, Hagi Tudorache, D. Bucici, Al. Hagi-Pandeli, L. Sabechi, A. Dimitriade, A. Psalida, N. Ghermani, 0. Ruseti, IonPancu, Gubler, Stefan Hagi-Pandeli, Dumitru Simu, Christ Stoianovici, A. Gu-dinu, Theodor M. Galita, Sergiu Mihailidi, fratii Papazoglu, N. Hristu (HristeaNicolau), Ion N. Triandafil, G. Nicolaide, K. Pana Chirovici, Anton VaronBarontichi, D. Zefcari, Iancu Sklivaneti, P. S. Hristu, Raducanu Simonide 4iM. Gherasi.

Chiriasii hanului si ai mo >siilor. Pina in 1860 a fost egumen al manastiriiGrecilor un oarecare Panaret, care a avut o administratie dezastruoasa ; afost un om nepriceput, neglijent $i profitor, care a adus multe pagube ma-nastirii. La 1861 s-a poruncit sa se alca'tuiasca un inventar de toata avereamiscatoare $t nemisca'toare a manastirii, care a fost predat p'arintelui Atha-nasie st arhimandritului Chiril, numiti ingrijitori provizorii ai acestei averi 1.

La aceasea data erau chiriasi urma'torii :Hristea Gheorghiu, care platea 600 galbeni pentru casele $i pravaliile

din coltul hanului ; Triandafil Harischi platea 50 galbeni ; Vasile Tutungiul64 galbeni ; Ioan Bacaloglu Tina trei pravalii si platea 50 galbeni de fiecare ;Sterie Gherman tinea cu chine odaile de deasupra pravaliilor si platea 100galbeni pe an ; Nicu Baicanu platea pentru o praValie 50 galbeni ; Iancovicialti 50 galbeni pentru o alts pravalie.

Alti chiriasi nu se mai mentioneaza. In 1844 era totu5i in han o spiteriea lui F. Roth 2 care nu sum ce-a devenit mai tirziu, de vreme ce nu se maiaminteste intre chiriasii din 1859. Se pare ca celelalte incaperi ale hanuluierau darWanate $i nu se mai puteau folosi, in afar de o casa in care erainstalata la 1860 tipografia ziarului Anuntatorul", care tiparea si carti. In1845 era chinas in han Andrei Karnbach din Magdeburg, venit in Tara lainceputul domniei lui Bibescu ; el a deschis prima croitorie pentru copii 5i

paraseste hanul in 1848, mutindu-se cu pravalia in Hanul Dedu.Mosiile manastirii erau arendate in 1860 lui Ioan Hrisenghi, C. Dimitriu,

Nicolae Tancu Brasoveanu, Hagi Tudor Carmenciov, Hristea Nicolau si Du-sescu $i produceau un venit de 83 580 lei.

Biserica lui Ghiorma Banul. Biserica construita de bogatul boier dindomnia. lui Petru Voda cel Tidar s-a dovedit o zidire puternica, pe carevremeabiserica

$i fortele naturii au infrint-o abia dupa trei veacuri. Dacca aceastaar fi fost ingrijita de egumenii care i-au stors averile cu draceasca

foame de arginti si ar fi fost sprijinita sai reziste, ea ar fi 5i asta'zi o podoabla Bucurestilor, cum este 5i cea de-a doua ctitorie a acestui boier.

1 Arh. St. Buc., Ministerul Instructiunii, 695/1861.2 ,Vestitorul romanesc", 1844, p. 228.

www.dacoromanica.ro

91

In biserica s-a slujit pins in 1858. In toamna acestui an egumenul Pa-naret, temindu-se, poate ca sa nu supere pe Dumnezeu cu atitea laude $ivazi1k1 ca biserica e tot in proasta stare, a gasit de cuviinta in intelepciunea(s.n.) sa a inchide biserica cu desavirsire". Ba mai mult decit atit : a ruinat-ocomplet, cu tot dinadinsul, scotindu-i ferestrele, pietrele de pe jos (pardoseala)si jeturile1.

Ni s-a pastrat o descriere a bisericii din 1862 2 : N-are nisi ferestre.Sta numai zidul $i sindrila pe dinsa. Egumenul, ca to ;i predecesorii colegii,ecte nesatios d-a aduna aur. Ca sa poata face o economie mai multa, a golit-ode toate odoarele ei ; a stricat ferestrele din fats sub cuvint ca are s-o re-innoiasa L'acomia de bani a impins pe acel cuvios caluar ca sa vinza spretaere o padure rnanastireasca, cu 36 GOO galbeni, cu motiv ca inalfa o zidiremonumentala imprejurul bisericii... La fereastra sfintului altar este o bucata-rie o circium5.".

Biserica inchisa in 1858, crarapanata cu totul in citiva ani, a avut $i easoarta intregului han.

lArimarea hnului. In 1852 Sfatul Orasenesc din Bucuresti, in dorintade a schimba aspectul edilitar al orasului, is o hotarire indraznega : dari-marea unor hanuri. Intre cele destinate acestui sfirsit este $i Hanul Grecilor,dar pe cind celelalte vor suferi numai ampufari par ;iale, acesta este destinattotalei darimari. In acest stop Sfatul Orasanesc da de tire in ziarele timpului 3hotarirea sa de a nu se mai contracta inchirieri, iar chiriasii existenti sa-si cautelocuinta din timp in alte

Dar cum asemenea hotariri ale oficialitatii sint supuse vesnicelorlumea interesata de.existenta acestui han vazut de treburi netulbu-

rata. Se stia bine ca once porunea are deasupra alts porunca ca omultrebuie sa nu se grabeasca decit in ultima clips. Am vazut mai sus indelungatirguiala petrecuta cu Hanul Golgota si nimic nu se schimbase Intre timp inBuc uresti.

La 26 martie 1863, deci dupa 11 ani de la hotarirea Sfatului Orasenesc,egumenul manastirii care nu-si mutase in acest timp un scaun de la locul sau,cere sa nu se demoleze locuinta din Hanul Grecilor, fiindca dupa cum araportat arhitectul orasului, care a cercetat constructia, nu exists nici unpericol de darimare4:_, $i lucrurile ramin neschimbate, iar egumenul sta linistitin locuinta sa. Nu banuia insa ca foarte curind va aparea legea seculariiariiaverilor manastiresti 4i va fi silit sa-si aranjeze altfel socotelile. legea aap5Irut in acelasi an si toate averile manastiresti au devenit proprietatea sta-tului, dar nu puteau fi lichidate in grabs si fara forme. La 6 martie 1868,dr. Felix medicul sef al Capitalei, prin raportul 44 al serviciului sanitar, aducela cunostinta primariei urmatoarele :

Intre ruinele Hanului Greci dins,str. Stavropoleos, trecatori vecinidepun diferite necuratenii, cu ivirea caldurilor acele ruine vor infecta aerulla distante destul de mari, data nu se vor lua masuri pentru darimarea acelorruine, on cel putin pentru inchiderea locului.

1 Buciumn1", (I) 1864, p. 177.2 Gr. Musceleanu, Calendartd antic, Bucuresti, 1862, p. 96-9S.3 Vestitorul romanese, 1852, p. 241.4 Arh. St. Buc., Municipiul Bucure;ti, 3730/1863, f. 310.

si

si

si-asi

i

$i

c15.diri.ami-

nari,

si

www.dacoromanica.ro

92

Va rog dar, d-le primar, ca sa luati dispozitiuni pentru indreptareaacestui rau."[rezoluria primarului] :

Pe deoparte se va repeta d-lui Ministru al Finantelor mai multe adresece i-am inaintat in aceasta privin%a ca sa face a se pune capat acestui rauprin darimarea acelor constructiuni aflate cu totul in mina $i a imprejmui loculspre inlaturarea aruncarii a diferite necuratenii. Iar pe de alta se va punedin nou in vedere d-lui prefect neingrijirea $i indiferenta cu care agentiipolitienesti indeplinesc insarcinarea, agenti pentru intretinerea carora muni-cipalitatea plateste din casa sa o insemnata suma de bani ; astfel ca regula-mentele municipale relative la mentinerea curateniei sint lasate in desuetudine,tolerind pe particulari a depune baligar $i alte necuratenii pe toate pietele 4ichiar pe strade" 1. Abia in 1881 terenul Hanului Grecilor este scos la licitatiecu tot ce se afla pe el si la 9 iulie 1882 licita ;ia este adjudecata asupra SocietatiiDacia-Romania cu suma de 798 000 lei. Abia acum intra in functiune tirna-copul ca sa farime tot ceea ce amintea cele trei veacuri de existenta, spre aface loc palatului in care s-a instalat societatea de asigurari. Tot in aceastacladire a functionat citiva ani, dupe cel de-al doilea razboi mondial Conser-vatorul de muzica $i arta dramatics ", azi numit Ciprian Porumbescu" depe str. $tirbei Voda.

$i °data incheiat si acest capitol uitarea incepe sa se astearna si pesteHanul Grecilor.

HANUL MIHAI VODA

Dupe cum arata numele se pare ca era in jurul bisericii Mihai Voda,poate chiar proprietatea ei, si era situat la poalele dealului pe care se afla inprezent una din clachnle Arhivelor Statului. Existenta lui ne este amintitaintr-o singura notita in care arhimandritul Nicodim Greceanu 2 vorbeste defocul din 28 august 1804, cind au ars mai multe cladiri printre care si HanulMihai Voda 3.

HANUL SARINDAR

Manastirea Sarindar a fost considerate in traditia orals ca cea maiveche bisenca din Bucuresti. Pisania sa, amintind traditia, atribuie zidireamanastirii unui Vlad, ban al Severinului si al Fagarasului [?], la 1361-1362.Este, desigur, o traditie legendary pe care cercetarile istorice n-au confirmat-o.Apare documentar abia la 26 februarie 1615 $i este recladita de Matei Basarab.in 1654. A fost refacuta in 1802 ,din rivna mai multor familii boieresti" 5i

1 Ibidem.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 489.3 D. Fotino, Istoria generala a Daciei, Bucuresti, 1859, vol. II, p. 217 ; D. Berindei

op. cit., p. 624.

www.dacoromanica.ro

93

a fost crairimata pe la sfirsitul veacului trecut, in 1894-1896, du/e ce chi-liile inconjuatoare cit si hanul azusea in ruins cu mult inainte 1.

Este interesant ca nici un document din secolele XVIII ¢i XIX, care vor-beste de m'ana'stirea Srindar, nu spune un cuvint despre acest han. Nici chiarG. Ionnescu-Gion, care cerceteaz'a istoricul acestei madastiri, nu afirma" ca arfi existat un han in jurul bisericii sau macar in aka' parte a orasului

Un singur fapt ar fi putut acredita existenta acestui han. Madastireaposeda din secolul al XVII-lea, sau poate mai dinainte, o icoada faditoarede minuni, care atr4ea foarte multi bolnavi, boieri, neguta'tori $i oameni saraci,care credeau ca prin puterea ruOciunii se puteau insana'tosi. Faima acesteiicoane producea o adevarata na'vala de bolnavi, care se instalau in chiliilemanastirii $i, in asteptarea minunii, nu mai voiau paraseascagzduirea de aici. Aceasea ingd madire de barbati femei, boieri §i negustori,a dat nastere la lucruri necuvincioase si la scandaluri, provocind plingerea egu-menului i interventia domnitorului 2.

Astfel, in octombrie 1797, Neofit, egumenul manastirii Sa'rindar, se plingelui Alexandru Ipsilanti cum a unii dintre boiernasisi jupinese,,, acaridupvreme, pentru intimplatoare pricini au intrat prin odaile acestei manastiri, leau ale for si s-au intemeiat prin oclai cu locuinta, nevoind sa iasa si sa meargape la casele tor, cu care aceasta se face z'aticnire la oamenii cei bolnavi si ne-putinciosi, care alearga cu hierbinte evlavie, ce au la sfinta icoan'a dela aceasta manastire, spre ta'inkluirea tor, aci neavind odai de locuit pa.timescsa'rmanii aceia 'sezind pre afar prin frig $i prin ploi".

Domnitorul cunostea pricina, fiindcal din India sa domnie (1774-1782)poruncise ca nimeni, nici din partea bisericeasa, nici din partea politiceasa,mare sau mic, vericine de once stare, sa nu fie slobod a pretinderisi cu vreuncuvint sa seaza in ocraile acestei manastiri, afar de numai cei ce vor aveavireo neputinfa de boara $i vor nsa'zui spre tkiaduire la sfinta icoana'". Astfelca si de asta" data Ipsilanti porunceste ca oriciti se vor fi aflind cu locuintain oclIile acestei tnan'astiri, acum toti sa iasa, sa ramtie odaile slobode numaipentru trebuinta bolnavilor si egumenul acestei mainastiri sa se apere cuaceasta carte domneasca in toat'a vremea de vericine, de verice treapea vace ar auta sa conaceasa in ocla'ile manastirii. Nimeni altul sal nu locuiascaafar de soborul in5risastirii citi din bolnavi se vor intimpla a merge pentrufa'maduirea tor" 3.

Din cuprinsul cartii lui Ipsilanti nu,reiese mansaStirea ar fi avut unhan, uncle sederea oricui ar fi fost sloboda, ci numai chiliile administratiei sicalugarilor. Dace, in adeva'r, m'an'a'stirea ar fi avut in jurul sau acel han carei se atribuie fare nici un temei documentar, porunca domneasa pe care amvazut-o nu si-ar fi avut locul. Dar faptul a in oclaile manastirii unii isiinstalasera locuinta si nu mai voiau sa iasa sub pretext d asteapta minunea,a fa:cut sa se creada a este vorba de un han.

Nici mai tirziu, cind constructia m'ana'stirii se subrezise si ameninta sase pabuseasa, n-a fost vorba de han. Anaforaua marilor boieri din 24 mai1817, semnata de mitropolitul Nectarie $i de Costandie, episcopul Buza'ului,prin care s-a cerut darimarea Hanului Coltei, Hanului $erban Voclai Hanu-

1 George D. Florescu. op. cit., p. 28-30.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 212.3 V. A. Urechi5, op. cit., VII, p. 332-333.

savirsirii sa.

nuns si

fi,

si

si

1i

www.dacoromanica.ro

94

lui Scufa, vorbeste numai de zidurile manastirii S'arindar, nu de vreun han alacestei manastiri 1. 0 catagrafie din 26 martie 1823 arata a atunci existau14 camere situate la dreapta $i la stinga clopotnitei. Unele dintre ele nu aveaudeloc acoperi$ iar in altele loculau persoane particulare 2. In catagrafia din6 octombrie 1862 se arata a erau 16 oclai situate in partea de rasarit a curtii,catre Podul Mogowaiei 3. Chiliile manastirii s-au darimat inainte de 1880, iarmanastirea a fost darimafa intre 1894 $i 1896. Era situat'a pe Podul Mogo-soaiei, pe locul unde este astazi scuarul $i craclirea Casei Centrale a Armatei.

HANUL SF. ECATERINA

Biserica Sf. Ecaterina a fost cunoscuta in secolele XVII $i XVIII subnumele de biserica lui Pana vistierul, fiind reconstruita din piata de acestboier in primii ani dupa 1600. Exista pe aceste locuri o veche biserica incla 1560, poate ridicata de cei doi reprezentanti ai neamurilor boierilor din Go-lesti, fra ;ii Iva$cu $i Albu" 4. Se pare a biserica a fost avariata $i a ars completin 1595, cu ocazia retragerii trupelor lui Sinan pa$a din Bucure$ti, dar a fostrefacuta, fara sa cunoastem data, $i inchinaia cu toate averile sale manastiriiSf. Ecaterina de la Muntele Sinai.

Ca $i biserica lui Ghiorma Banul care este cunoscuta mai apoi sub numelede Biserica Grecilor $i biserica lui Pan vistierul, Inca din secolul al XVII-leaeste cunoscuta de populatia bucuresteana sub numele de biserica Sf. Ecaterina,dupa hramul cu acelasi nume. Ca dovada, amintim documentul din 8 iunie1668 in care se spune ma'n'astirea lui Paan ce se zice Sf. Ecaterina" 5. De ase-menea alte patru documente o mentioneaza la fel 6.

In a doua jum'atate a secolului al XVIII-lea biserica lui Pan vistierulera din nou ruinata $i prapadita% ca apoi s'a.fie refacuta intre 1774 $i 1782 dedoamna Ecaterina a lui Alexandra Ipsilanti, care ii daruieste citeva pravAliiin Bucuresti $i-i construieste in, jur un han spre a-i mari veniturile. Dupaaceasta ultima refacere incepe sa dobindeasa danii insemnate, rezultate dinpriceperea egumenului grec care $tia sa: convinga pe domnitori a biserica estesaraca $1 are nevoie de ajutor.

La mijlocul secolului trecut este din nou atit de ruinata inch este d'ari-mata pins in temelie la 1850 $i iarasi refacuta la 1 mai 1852, cind este pic-tata de C. Lecca $i Mi$u Popp. Hanul insa, care devenise anacronic fata denegotul bucurestean din aceasta vreme, se $ubrezise $i a fost darimat in 1862-1863, ca in anul urm'ator sa fie deshintafa m'analstirea, iar l'acasul a ramasdoar ca biserica de mir" 7.

Nu se cunosc date despre constructia hanului, nu se $tie nici msarimea $ii mpartirea sa interioaa. Trebuie sa fi fost un han de proportii reduse, carenu se putea compara cu marile hanuri din inima negotului bucurestean. Era

1 Arh. St. Buc., ms. 1117, f. 133.2 Acad. R.S.R., ms. rom. 719, f. 256 v.-257.3 Ibidem, f. 381--381 v.4 George D. Florescu, op. cit., p. 81.5 Acad. R.S.R., LVIII-66.6 Ibidem, CCCXCVIII-49, 50 ; CCXCI-3 ; DCXXIII-97 ; G. Ionnescu-Gion, op. cit.,

p. 137.7 George D. Florescu, op. cit., p. 83.

www.dacoromanica.ro

95

situat pe actuala str. Sf. Ecaterina nr. 3, aproape de intretaierea Caii $erbanVoda cu str. Bibescu Voda. $i peste drum de fostul local al $colii normale.Aflindu-se destul de departe de centrul negutatoresc pe care-1 alcatuiau im-preuna cele trei tirguri de interior ale Bucurestilor, Hanul Sf. Ecaterina a fostindicat de la inceput ca un han de mahala $i si-a pastrat ping la urma acestcaracter.

Mihai Sulu la 29 august 1784, intr-un pitac catre vel spkar $i vel agaporunceste sa cheme pe hagiul din Hanul Sf. Ecaterina caruia sa-i arate caintru acest han are a primi pe toti negutatorii turci capanlii $i ca la acest hans-a orinduit a fi numai conacul for ". Peste o lung insa, la 28 septembrie,revine asupra acestei porunci $i hotarkte ca turcii capanlii sa fie gazduiti nu-mai la Han ul lui Zamfir $i la Hanul Coltei, iar ceilalti turci, care iarasipentru treburile for sint viitori aicea, sa fie opriti a nu intra in alte hanuri,nici a se risipi prin tirg incoace $i incolo, ci numai la Hanul Sf. Ecaterinasa conaceasca $i citi nu vor incapea in acel han sa aiba a merge la hanul delinga casele de beilic ale sfintei manastiri Marcuta" 1.

Mari le focuri care au pirjolit mahalalele bucure$tene in citeva rindurin-au atins Hanul Sf. Ecaterina care era situat departe de centru. Totusi a ars$i acest han in 1823 2, cind a avut mare paguba. Acest incendiu 1-a $ubrezitfoarte mult, mai ales ca de la inceput el n-a fost construit prea solid. Lac pera de distrugere a focurilor s-au adaugat, ca la toate hanurile, cutremurele.0 catagrafie din 21 februarie 1836 arata ca hanul avea 22 incaperi in latapodului ulitei $i alte odai in dosul tor. La acea data hanul aducea un venitanual de 6690 lei 3.

Hanul Sf. Ecaterina prezenta un aspect jalnic in 1861, de aceea condu-cerea orasului hotara$te sa-1 &rime, spre a debloca biserica de ni$te cradiriurite, invechite $i darapanate. Dar acest fapt izbea in chirtasii hanului, careramineau fara locumfa. Ei facura o plingere catre Cuza Vocla, rugindu-1 saporunceasca aminarea crarimarii : De aceea, prea inaltate doamne, ne rugamprea plecati sa va nulostiviti asupra noastra $1 asupra familiilor $i a copiilornostri de a da.luminata ordonanta sa ne lase nesuparati sa lacuim in han pinsla sorocul decis de lege" 4. Termenul pe care-1 invocau chirtasti era preavizulde trei luni, pe care primaria trebuia sa-1 acorde in vederea darimarii. Plin-gerea for dobindi cistig de cauza $i crarimarea a fost aminata ping in toamnaanului 1862.

Intre chiria$ii Hanului Sf. Ecaterina era $i Luxandra, vaduva profeso-rului George Ioan, care fiind saraca ocupa cu fiica sa niste incaperi de mirepentru care nu pratea chirie. De astfel cei mai multi dintre chinasii hanuluierau in aceasta situatie. Egumenul manastirii nu privea cu ochi buni pe va-duva, astfel ca desi se aminase darimarea, el daduse porunca sa se strice lo-cuinta celor doua femei. Acestea s-au plins Ministerului Instructiunii qi Culte-lor de care depindea manastirea, care trimise egumenului o adresa dojenitoare :Ministeriu s-a informat zice adresa ca staruind a departa pe d -ei Luxan-dra, sotia raposatului profesor George Ioan din incaperile ce ocupa de mils inhan, ati pus sa darime partea unde ea locuie$te, cind celelalte incaperi inchiriate

I G. I. Negulescu, op. cit., p. 138.2 N. Iorga, Istoria Bucureftilor, Bucure§ti, 1939, p. 231.3 Acad. R.S.R., ms. rom. 718, f. 447.4 Arh. St. Buc., Ministerul Instrucriunii li Cultelor, 530/1861 ; Municipiul Bucureiti,

2390,1853.

www.dacoromanica.ro

96

vor ramlne respectate cel putin Oa la viitorul Sfintu Dumitru. Dace aceastadarimare va fi in adevar o stratagems, apoi este trist pentru un cleric a caruimime este predicarea moraluiui... Este o fapta anti-umana ca prea cuviosiavoastra sa cu faceala lacrimile unei vaduve sarace si a fiicei sale lip-site chiar de hrana din toate zilele... Indignat de o asemenea trista auzire masocotesc in drept de a va observa si Fara sa ajung a intrebuinta tonul auto-

viu mai Inainte a va invita pentru ultima oars ca sa va patrundeti dedatoriile la care sinteti chemat respectind gradul demnitatii unui egumensa faceti mijloacele posibile a-i da sau alts incapere sau mijloace de a-si in-chiria"1.

Dartmarea era hotarita pentru Sf. Dumitru din anul 1862, and, intr-a-devar, egumenul o incepe. La 24 iulie 1863 prefectura politiei instiinteazaprimaria ca egumenul a darimat numai constructiile dinspre Calea $erbanVoda, nu $i pe cele dinspre str. Bibescu Voda cere lamuriri dace urmeazasa fie darimate $i aceste constructii. Primaria insaroneaza pe arhitectul ora-sului sa cerceteze si sa refere. Acesta arata ca $i constructiilefamase se aflain proasta stare, fiind peretii crapati", iar o bolts sta sa cada poate aducepericol. Faa de aceasta situalie primaria porunceste sa se darime toateconstructiile hanului Si sa se niveleze terenul 2.

Astfel vechea ctitorie a lui Pana vistierul, refacuta $i reconstruita deciteva on in timp de trei secole, dupa darimarea hanului ramine singura pevechiul teren, asa cum fusese refacuta ultima data, la 1852.

HANUL SF. IOAN GEL MARE

Pe locul unde astazi se afla palatul Casei de Depuneri $i Consemnatiuni(C.E.C.), cam cu trei veacuri $i jumatate mai inainte, Andrei vistierul, socrullui Preda Buzescu, fratele sau Dumitru, au inaltat o biserica, inchinataSf. Ioan cel Mare, numit si Sf. loan Predetici, adica facatorul de minuni $iInainte-mergatorul". Biserica a fost inzestrata cu odoare si averi, mai ales debaneasa Catalina, fiica ctitorului si jupineasa: a viteazului Preda, capitan decaste al lui Mihai Viteazul. $i nu dupa multi vreme de la zidire biserica afost inchinata manastirii Sf. Ilie Proorocul din satul Zita, din indepartatul $isaracul Epir. Dupe Inchinare, biserica fiind bogata a devenit manastire cuegumen si calugari greci, veniti aici dupa pricopseala.

Dar oricit de solids a fost constructia facuta de Andrei vistierul si fra-.tele sau, vremea i-a infrint tramicia dupa un veac, astfel ca domnia luiConstantin Brincoveanu devenise o ruins. S-au gasit atunci urmasii ctito-rului, Radul Golescu biv vel comis $i fiicele sale Zoita, jupineasa lui StefanPirscoveanu, si Ancuta, casatorita cu un Baleanu, care au recladit bisericaInca din anul 1703" 3.

Rezidita cu sprijinul lui Brincoveanu 4, care tii da.ruise mosia Groza-vesti5 cu trei roti de moara pe apa Dimbovitei, patru salase de tigani o

Ibidem, 530/1861.2 Ibidem, Municipiul Bucuresti, 3730/1863.3 George D. Florescu, op. cit., p. 31, nota 119.4 Virgil N. Dri:ghiceanu, 0 ctitorie brincoveneasca disparuta : biserica sfintului Ion

grecesc din Bucuregi, Cluj, 1931 (Extras din Inchinare lui N. Iorga cu prilejul impliniriivirstei de 60 de ani").

5 George Potra, Documente privitoare la istoria orafului Bucuregi, 1594-1821, Bucu-resti, 1961, p. 235-236.

priviti

si

mira

in

$i

ritetii,$i

$i

$i

$i

www.dacoromanica.ro

97

sutg de bolovani de sare din ocna gainiculuil, biserica se inalt frumoassl sisemeata% cu tuna mare $i impodobiea cu chipuri de sfinti frumos zugedvite.Dar vremea, cu dintii sai neva*zuti la care se adauga cutremurele $i focurile osupun iarasi $i la sfirsitul veacului trecut ea cade in ruing, fiind darimaa.Cu arimarea a inceput si jaful. Un antreprenor, Santalena, a luat coloanelecu capitelul inflorit, iar mobilierul, candelele si icoanele, vestite prin bogatialor, s-au risipit 2.

La inceputul secolului al XVIII-lea, cind hanurile devenisera' nu numaio modsi a negotului bucurestean, dar si un minunat izvor de venituri, egume-nul mngstirii Sf. loan cel Mare si alugarii sai se gindirl ce mare foldslos le-araduce un han in jurul bisericii. Ei v iizusera cum in apropiere construiserahanuri maxi Serban Cantacuzino $i Constantin Brincoveanu si pilda for iiindemna la lucru. Nu stim cind a fost construit Hanul Sf. loan cel Mare,dupe cum nu stim ce cuprindea, dar grew nu ne-ar fi sa intrevedem in timpridicarea hanului.

111'6.ristirea abia se reface in domnia lui Brincoveanu, deci pine la 1715ru s-ar fi putut construi hanul. Dui-A aceasta data incep zile grele, cindDomnita Balasa, ma'ritata cu serdarul Grigore Vlasto, ii ra'peste mosia Groza"-vesti, singurul izvor pentru usurarea nevoilor. Abia in noiembrie 1734 GrigoreGhica Voc15: intoarce mosia mgra'stirii. Deci epoca in care s-ar fi putut construihanul este cea care incepe dupe 1734 3. Fireste ca nici atunci nu s-a pututconstrui dintr-o data tot hanul.

Pilda Hanului Grecilor, construit bucata" cu bucaa, dupa nevoi si puteri,trebuie sg fi fost cala'uzg celor ce au construit Hanul Sf. loan cel Mare.Si cum nu se putea con cepe in aceasta vreme han fa'rg century de zid in altsi poara grea de stejar pentru intrare si iesire, constructorii n-au sovgit sgfaee aceste lucruri. Deci hanul, in interiorul curtii imprejmuit'A cu zid, era oinsirare de constructii mai mici si mai mari, legate sau nelegate intre ele, cuun rind sau cu doug rinduri de oda'i suprapuse, Era' prea multe si mari pra"-Valii, dar cu oclaq destule unde se puteau gasi locuinte.

Ca si rangstirea 5.rindar, dar cu o faima mai mica, si in inrisstireaSf. loan cel Mare se g'a'seau icoane fIca'toare de minuni" si cla'tkoare desna'tate ca"tre care se indreptau bolnavii sa implore vindecarea bolii. Dar dacenu erau aici ocla'i de gaizduit pentru bolnavi, veneau in locul for rudele celes'a'na'toase : fa'ceau o sfestanie sau mai multe si apoi, inca'rcate de anafura,aghiazmg si mir, si cu un sir de bumbac pe care erau innodate evangheliilece se cetesc la caz de boala, se inapoiau la ca'psatiul bolnavului. Mirul i-Ipunea la cap, anafura i-o &dm sa ma'nince 4i aghiazma s-o bea, gaitanul cunoduri i-1 atirna de git Si bolnavul se insa'na'tosea, dace nu se miluia Dumne-zeu s'.-1 chieme la dinsul" 4.

In 1789, Nicolae Mavrogheni a dat ordin ca in acest han sa se depozi-teze muni%iile de ra'zboi 5, iar in secolul al XIX-lea majoritatea prMliilorsale erau ocupate de negustori de frunte $i zarafi renumi%i dintre care amintim

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 197.2 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 86.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 198.4 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 83.5 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 491.

www.dacoromanica.ro

98

pe chiurci bcqa, Anesti, cojocarul domnesc, Scarlat Scanavi, Hagi Ianu$, Teineli$i Gudiu 1.

/n. 1797 este inlocuit din conducerea arhimandritul Ghe-nadie. Inainte ca el sa dea in primire noului egumen, domnul AlexandruIpsilanti, prin pitacul din 9 august 1797, numeste o comisie sa verifice soco-telile fostului egumen, in asistenta celui nou. Din comisie au facut parte vet

vornic Nicolae Filipescu, biv vet vornic C. Ghica $i biv vel spatar Caragea.Se pare ca" s-au gasit mars nereguli it gestiunea arhimandritului 2.

La 2 iulie 1845 o societate pentru industria mobilei de la Budapestainaugura in acest han un mare magazin-expozitie. Si pentru a face cunoscutcetaternlor din ora$ existenta acestei situatii precum $i calitatea m''rfunloraduse, se publica in ziar urmatorul anunt : In aceasta magazie [pilvalie] seafla o mare colectie de cele mai noua $i mai elegante mobile, precum oglinzi,mese, scaune, jetun, taburele, scaune de paie de Marsilia, scrine, secretare[birouri], garderoabe, bufete, canapele, divane, policandre, candelabre, $i altemulte, toate alucrateFiindcdujA moda cea mai nou $i foarte trainice. celemai multe din aceste mobile au dobindit preturi in cea duia urma" expozitiede industrie de la Viena, se poate socoti fiecare bucat'g, in parte ca capd'opeel. Cu toate acestea se vor vinde foarte eftine $i hota'rite cu bani gata" 3.

In 1852, Sfatul Or4enesc a luat hotMrea sa &rime o parte din construc-tiile in curtea Hanului Sf. Ioan cel Mare, care incepuserI sa devir2i oprimejdie pentru locatari $i trecatori 4. In acest scopse face cunoscut tuturorde obste ca nimeni nu este vornic a mai lua cu chine vreuna din incaperileacestea de la Sf. Dumitru inainte" 5. Impotriva acestei hota'riri care se referea$i la alte hanuri, egumenul inainteaia o jalba". domnitorului reclamind impo-triva dispozitiilor racute pentru da"rimarea hanului". Gheorghe $rirbei porun-cote sa se cerceteze situatia $1 sa i se raporteze. Atunci Departamentul dinNauntru numeste o comisie aleatuital din clucerul Costache Pencovici, serda-rul arhitect Alex. Otiscu $i arhitectul Villacrosse ca sa mearga la fata locu-lui $1 in prezenta n'a:stavnicului respectiv sa cerceteze trainicia constructillor.Comisia raporteaz : toate pa'rtile despre ulitsa slut destul de solide $i nuameninfa" nici craditeprimejdie ; partile despre curte, ace!e in paiente $i delemn, cit $i niste incaperi proaste ruinate din mijlocul hanului, urmeaza ase darima, asemenea $i clopotnila trebuie fa'cutr 6. In urma acestui raport seamine fare termen carimarea.

In toamna anului 1862, hanul intr-o foarte proasfa stare,Gavril, egumenul m'airA'stirii, se gindeste face oarecari reparatii, fare sa fiobtinut prealabil autorizatie de la Sfatul Ora'senesc. Ca sa consolideze zidurilese fac citeva gropi adinci care cla'cleau chiar in Podul Mogowaiei. Lucrarea esteintrerupta atit din cauza timpuiui nefavorabil, cit $i din poruncacare cere .sa se astupe gropile. Egumenul Ins pretexteaza ck,psamintul esteinghetat $i nu se poate face lucrarea cerufa' de pnma'ne ; ca sa fereasd ins'ape treca'tort de once pericol, face imprejurul acestor gropi o imprejmuire descinduri foarte uurte. In prima'vara urma'toare, la 10 aprilie 1863, prima'ria

Col. Popescu-Ltunin5, Bucuregii din trecut ;i de astazi, Bucuresti, 1935, p. 387.2 V. A. Urechi:, op. cit., vol. VII, p. 21.3 Vestitorul romanesc", 1845, p. 212.4 Arh. St. Buc., Min. Lucriirilor Publice, dosar 42/1847.5 Ibidem, 1852, p. 241.6 Ibidem, Municipiul Bucurefti, 2390/1853.

manastirii

aflate

o

gasindu-sesa'-i

primMei,

lucrate

8i

www.dacoromanica.ro

9s

orasului cere Prefecturii de Politic sa' oblige pe egumen sa strice imprejmuirea$i sa astupe gropile cu psa'mint saWa'tos 1.

Dup'51 promulgarea legii privind secularizarea averilor mkia'stiresti si pro-prietAile din Bucuresti ale ma'na'stirilor (hanuri, praysalii, case, locuri etc.)intrasera in sta'pinirea statului, se alctuise un plan edilitar de infrumusetare aCapita lei, care urma sa fie realizat de primkia orasului. Intre aceste preocu-pari edilitare era si deschiderea unor pie %e publice in Bucuresti, asezate maiales pe terenurile marilor hanuri. Unul dintre aceste terenuri era si al fosteiin"5.stiri Sf. Ioan cel Mare, de pe care se clkimase hanul.

Carol Pop de Szatmari, renumitul pictor $i fotograf din secolul trecut,ar fi vrut sa"-si construiasea un atelier de arts in Bucuresti si anume pe terenulfostului Han Sf. Ioan cel Mare. In acest scop el face o cerere ca"tre primkie,solicitind s51 i se elibereze un bilet de permisiune spre a putea construi acestatelier. Spey spune el ca" pentru un scop asa de utilitate publics, pentrucare sint autorizat si inskcinat de maria sa domnitorul $i considerindea de 24 de ani m-am luptat totdeauna pentru ra-spindirea gustului de bellearte $i stiinte, $i acum iar ca sa pot atinge scopul acesta cu expozi%ie perma-nents' de belle arte nu crez ca sa fie cineva sa aiba atit pu ;in patriotism ca saimpiedice un lucru ca sa inalta'm si pe conee6:tenii nostri la gradul de civili-zatie de care se bucurg toate celelalte state din Europa".

Consiliul comunal, in sedinta din 10 martie 1867, respinge cererea desirecunoaste utilitatea infiinta'rii unui asemenea atelier" pe motiv ca locul soli-citat este destinat unei piete $i ca autoritatea comunal se afla acum in lucrareaunui regulament in privinta pie %elor publice" 2.

Pe la 1850 se instaleaza in han, poate chiar in casele egumenesti, Casade Depuneri3 infiintat51 de curind. Aceasta cladire era in fat, spre PodulMogosoaiei, unde se afla asta'zi poarta de fier a intrarii principale. Biserica,considerate prea subreda pentru a mai fi reparata, a fost cla'rimata' 4 prinanul 1895.

HANUL SF. SPIRIDON

Biserica Sf. Spiridon Vechi a fost la inceput, poate, ctitoria boierilordin Floresti 5, consti vita din lean in secolul al XVII-lea. Constantin Mavro-cordat ridica pe locul ei o biserica de zid 4i piatr:ila 1747, pc care oca metoh, cu toata averea,.Patriarhiei din Antiohia, in urma $i.

staruintelor depuse de patriarhul Silivestru care, probabil, a dat si initiativaconstruini bisericii.

Ca sa aiba un venit propriu al ei, din care sa dea o buns parte patriar-hiei la care era inchinata% Mavrocordat ii da ca danie o parte din mosia dom-neasca dupa marginea orasului Bucurestii de Sus" si citeva mahalale dinoral care, de asemenea, se asesc pe loc domnesc, cu obligatia ca topi locuitoriidin ele sa plIteascI cuvenita chirie a aloculuiaceastla biserica.

In timpul domnului Constantin Racovita, mahalagiii, socotindu-se ne-drepttiti, au dat jalba 4i rugkiune" arkind ca niciodata parinlii, mosii si

Arh. St. Buc., Municipiul Bucure;ti, 3730/1863.2 Ibidem, f. 280.3 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 86.4 Virgil N. Thighiceanu, op. cit., FL 3.5 George D. Florescu, op. cit., p. 33.

iarasi

inching,rugamintilor

locului

www.dacoromanica.ro

100

strgmo$ii for n-au plgtit chirie nimgnui. Domnul, cercetind situatia, ii scute$tedevoievote

spunind sa pururea in pace", lat. nastavnicul bisericii nu aresg-i mai supere, a are dreptul sa ia dijrng numai de la bucatele $i seing-

ngturile ce se vor afla pe cimp, in afara orasului.Silivestru, patriarhul Antiohiei, fund la Bucuresti unde trgia bine din

veniturile metohului Sf. Spiridon, ca sa aibg o confirmare in plus peste mo$iadgruitg de Constantin Mavrocordat, roaga pe noul domn Grigore Ghica saintgreascg dania de mai sus. Acesta, dupg ce porunce$te lui lane Dinibovi-ceanu mare clucer $i unui vtori portar domnesc sa aleagg sa hotgrniceascgmo$ia cu semne de piatrg, la 25 iunie 1748 da cuvenita intgrire, avind ca mar-tori pe toti boierii marelui divan, in care spune ea metohul Sf. Spiridon aredreptul ca mo$ia ce i s-a dat sa -i fie statgtoare neclintitg ia venitudupg tot hotaru ver de ce seingingturi de bucate s-ar afla pg aciastg aleasgparte de mo$ie, iar la mahalale sa nu set' intinzer 1.

Cu toate cg delimitarea mo$iei se Igcuse din ordinul domnului, cu cartede intarire, probabil la ruggmintea patriarhului Silivestru, mitropolitul Neofitaratg cg domnul Constantin Mavrocordat a dgruit aceastg mo$ie locuriledimprejurul bisericii, dar n-a apucat s-o hotgrniceascg nici sa dea hrisov dedanie, de aceea, la 1 august 1748, el dg carte 2 de mare blestem $i cu groaznic'aafurisenie cgtre toti locuitorii de la poarta domneascg de sus $i tuturor colordimprejurul bisericii, sa mgrturiseascg adevgrul pe unde este locul mgrastirii,cit calcg locul domnesc $i cit iaste" $1 nimeni sa nu se intindg sg impresoarevreo parte din

Stim sigur ca in cursul anului 1748, patriarhul Silivestru a fgcut imprc-jurul acestei biserici han cu hodgi, ca sa $azg negufgtorii, de la carii sa aibgsfanta bisearica ajutoriu pentru bung starea $i chiverniseala".

totitottSi dupa. ce 1-a terminat, roaga pe domn sa dea anumitc scutiri pentru

negutatorn care vor fi $ezatori in acest han, sau veniti numai pentru openoada mai scurtg pentru desfacerea mgrfurilor.

Drept urmare, Grigore Ghica, la 11 octombrie 1748, prin carte dom-neascg hotgrAte .ca toti negutgtorii $ezgtori in acel han sa fie in pace $incsupgrati de schimbul banilor, de cai de olac, de podine, de alte cheltuieli detoate orgnduielile cgte ar peste an pe alti negutgtori dintr-alte hanuri,fgral numai de fumgrit, fiind obicei a da toate pravaliile, iar de altele de toatesal fie acei negutgtori dentr-acel han aparati, ca sa fie pentru ajutoriul sfinteibisearici $i pentru folosul apostolnicescului scaun al Antiohiei" 3.

Ca sa fie sigur cg vor fi respectate scutirile date, domnul poruncestemarelui aga, marelui capitan de dorobanti $i tuturor zapciilor din ora$ sg nucumva sa fie suparati acei negufatori cu ceva din cele amintite mai sus. In-tr-alt chip sa nu fie, cg a$a este porunca domnii meale".

Tot in leggturg cu acest han, la 1 martie 1789, Constantin Cretulescu 4se invoie$te cu arhimandritul Nicodim, egumenul mgngstirii Sf. SpiridonVechi, ca pentru 2 prgvglii ce be are construite jurngtate pe locul lui jumg-tate pe locul mgngstirii, sal dea un alt loc in schimb pe care se aflg prgvgliaiui Panait argintarul, fiul lui Vasilz argintarul, de la care sa ia mangstirea

I George Potra, Documcme privitoarc la istoria orapdui Bucurefti, 1634-1800, Bicu-reti, 1982, p. 189-190.

2 Ibidem, p. 191.3 Ibidem, p. 191-192.4 Ibidem, p. 342-343.

$i

$i

$i

$i

ie$i

chirie he

si sa -si

el.

st

www.dacoromanica.ro

101

18 taleri si jumatate chirie pe an, cum a luat si el. Actul este intarit de mitro-politul Cosma si de trei maxi boieri ca martori.

Mai ttrziu, poate grin cumparare sau schimb, in averea acestei bisericiaflam niste scaune de came (macelarii) $i mai multe locuri pe Podul Mogo-soaiei 1. Pe unul din aceste locuri se afla un han care, la 15 august 1817, apar-tinea lui Stefan sin Barbu, pentru care platea 25 taleri chink ; la data aceastahanul a Most vindut lui Petre Todor 2, doi tovarasi care se hotarasic sapreia exploatarea lui.

Istoricul Dionisie Fotino 3 pomeneste, in lucrarea sa, printre bisericilerare aveau hanuri si pe cea a Sf. Spiridon Vechi care, pe la 1821, era o bi-serica a Ghiculestilor mica si neincapatoare" 4. Intr-adevar biserica era foartemica ca $i, in ziva de astazi, dar curtea bisericii si a hanului era destul deintinsa, dupa cum se vede in planul maiorului Borroczyn 5, facut la 1852.

In legatura cu acest han, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, avemurmatoarele informatii : una din 1844, cind, in curtea hanului, i-a venit rausi a murit dr. Teodosie 6, fratele episcopului Ilarion al Argesului. A douadin acelasi an, in ziva de 21 decembrie, pe la circle 11 seara cind a izbucnitfoc la locuinta arhiereului Palmiras, din curtea hanului. Focul a fost prirnej-dios, dar buna orinduiala ce avem in Capitals pentru acest element nemilos-tiv spune ziarul a facut sa fie stins fall a produce prea multa paguba".Si-au dat concursul, alaturi de bravii pompieri care au lucrat cu cea maimare iuteala", marele logorat Ioan Manu seful Politiei, marele spatar Con-stantin Ghica, pitarul Geanolu comisarul Vapselii de Verde $i capitanul Cos-tache Chihaia 7 (Chihaescu) tistul Agiei 8.

Comisia Vapselii de Row, la 28 iulie 1847, comunica arhiereului Pal-miras, nastavnicul manastirii Sf. Spiridon Vechi, ca in urma comisiei in-sarcinata de Sfatul Orasenesc sa cerceteze starea hanului, s-a hotarit sa se&rime trei pravalii, dinspre podul Dimbovitei, unde sent ateliere de croitorie,cizmarie $i strungarie, sa se construiasca altele in loc dupa voia ce va Iuade la cinstitul Sfat". Se arata, de asemenea, ca trebuie sa se darime camereledinspre apus, sa se faca anumite reparatii la alte cladiri, puntndu -se lea-turi cu doua rinduri de sine de hier" 9 pentru consolidare, iar grajdul careeste povirnit, sa se aduca in buna stare, avind o greutate prea mare de olanedeasupra. Ordinul este ca aceste darimari $i reparatii sa se inceapa neaparatin maximum zece zile de la data primirii adrcsei de mai sus.

Cu reparatii mai mari sau mai mici, hanul a durat pins in jurul anului1875 cind s-au inceput lucrarile de canalizare $i rectificare a Dimbovitei.Atunci, pentru utilitate publica, si sistematizare, toate cladirile hanului dim-prejurul bisericii au fost darimate, iar pentru nivelarea terenului cu spatiul

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 217.2 Arh. St. Buc., M-area Sf. Spiridon Vechi, VII-5.3 D. Fotino, op. cit., vol. II, p. 165 ; G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 491.4 George D. Florescu, Alaiul inmormintarii lui Alexandra Nicolae Sutu Voevod la

20 ianuarie 1821, Bucuresti, 1932, p. 50.5 Vestitorul romanesc", VIII (1844), p. 238.6 Ibidem.7 Ibidem, p. 239.8 George Potra, Din Bucurettii de altadata, Bucuresti, 1981, p. 404-412.9 Idem, Documente privitoare..., vol. II, p. 528., cf. Arh. St. Buc. M-rea Sf. Spiridon

Vechi, XIX-202.

si

www.dacoromanica.ro

102

inconjurator s-a depozitat un strat de pamint care a facut ca intrarea in bi-serica sa fie aproape cu un metru mai jos decit nivelul strazii.

Mai tirztu, o parte din terenul hanului a ramas liber, iar pe partea demiazanoapte s-au construit diferite cladiri, precum $i Societatea de tir",transformata in local de teatru care, marit renovat, a devenit Teatrul deOpereta.

HANUL STAVROPOLEOS

Hanul si biserica Stavropoleos sent opera unui ca:ugar grec numitIoanikie Stratonikeas din satul Ostanita, din Epir. El soseste in tars intre1700 si 1710 ca sa adune milostenii, pentru arhiepiscopia de la Pogonianissi se opreste la biserica lui Ghiorma Banul, metohul acestei arhiepiscopii. Aiciincepe cu rivna mare sireata st priceputa sa stradanie de a cuceri incredereaduhovniceasa si a supune sufletele bogatilor credinciosi, de la care sa smulgadanii pentru implinirea scopului sau. La biserica lui Ghiorma Banul, devenitamanastire dupa inchinarea ei si cunoscuta, cum am vazut, sub numele de Ma-nastirea. Grecilor, el face serviciul de duhovnic, care-1 ajuta cunoasca peenoria5n bisericit st sa le stapineasea sufletele.

Constructia hanului. Panntele Ioanikie, a carui misiune principals erasa strings bani pentru manastirea din Pogonianis, si-a dat seama ca, constru-ind un,han, si-ar putea asigura un venit insemnat. Pentru aceasta trebuiatitlul calugaresc pompos de arhimandrit, pe care arhiepiscopul de la Pogoni-anis 11 daduse bucuros.

Gindul hanului incepu sa se realizeze la. 6 aprilie 1722 cind cumOarun loc de casa in imediata apropiere a 1Vranasnrii Grccilor. Adeca cu Despace au fost jupineasa Carstii, feciorul Carstii vistierul Popescu, impreuna cufiul meu Tudoran cu alti copii ai mei, dam zapis sfintii sale arhimandri-tului chir Ioanikie de la Pogoniani", ca-i vinde locul de casa din mahalauaGhiormii Banului, araturi cu casele Radului logofat, caci raminind multadatorie de la boiarul meu s-au scos acest loc, de sfintia sa parintele Daniil,mitropolitul tariff, si de negutatoni care sent iscaliti in foita de impartealacasei, ca sa se vinda $i sa se dea datornicilor" 1.

Acest loc, spune zapisul, avea in lung 27 stinjeni si in lat 22 stinjeni,cam 2 400 metri patrati, si-a Most cumparat in tovarasie cu serdarul GligoreGreceanu, fiindca chir Ioanikie nu avea tnca toti banii la indemina. Nu treceinsa mult si la 1 iunie 1724 el rascumpara partea de loc de la Gligorie Gre-ceanu biv vel serdar. Zapisul ne lamureste ca in acesti doi ani arhimandritulconstruise hanul trebuia locul largit ca sa inalte o biserica. Documentulspune : sa se tie ca vrind sfintia sa parintele kir Ioanikie sa faca o bise-rica in hanul sfintii sale pe locul Carstii vistierul $i fiindu-i locul prea strimtau venit de m-au poftit ca vtnz un sttnjen de loc, ca sa incape altarul bi-sericii, care loc iaste $i mie de cump'aratoare de la Despa, jupineasa Carstisna Carstii vistierul" 2

Din zapisele citate reiese cu prisosinfa ca Ioanikie, dupa ce cumparalocul in 1722, incepe imediat constructia hanului, care este gata in 1724, cindPargeste locul spre a construi in curtea hanului o biserica. Treburile caluga-

1 General P. V. IVasturel, op. cit., p. 15.2 Ibidem, p. 16-17.

si

sal

si

ii

si-i

sa-i

www.dacoromanica.ro

103

re4ti mersesera deci foarte bine 4i cutia de milostenie a manastirii GhiormaBanul produsese indestul de s-a putut atit de repede construi hanul pe carecalugarul 11 rivnise de mult. Dar $i biserica este gata in vara anului 1725dupa cum scrie pisania $i o m'arturiseste zapisul 1 din 9 iulie 1725, prin carese arata ca" locul bisericii $i hanului s-a mai merit.

Maria, fata logoratului Greceanu, der lui Ioanikie un petec de loc dincurtea caselor sale, care loc spune ea Imi iaste true de la parinti4i iaste alaturea cu hanul bisericii, insa in lung stinjeni 2,1/2 i in lat stin-jeni 1, palme 7, ca sa fie pentru pomenirea sufletelor". Si in act se preci-zeaz'a ca ineiltind sfincia sa o biserica in hanul sfintii sale", avea nevoie deloc ca faca o clopotnifa 4i o pivnifa". Dar la foarte puling vreme dup'aacest zapis, Ioanikie mai cumpara Inca de la Maria Greceanu alt petic de loclung de 2,1/2 stinjeni 4i lat de 2 stinjeni pe pret de 17,1/2 taleri bani vechi.Pentru acesta n-apucase tnsa sa fac zapis fiindca vinzatoarea murise ; epitro-pii ins cuno4teau faptul 4i-i fac act la 28 aprilie 1726, cu care prilej iivend restul locului pentru 182,1/2 taleri vechi. In acest ultim zapis chirIoanikie apare,ca arhiereu de Stavropoleos, ceea ce inseamna a in 15-16ani, dintr-un calugar sarac 4i cer4etor de mile, ajunge sa construiasca un

biseric5han

o sa fie inaltat la rang de arhiereu.0 alts donatoare catre biserica hanul Stavropoleos este Ilinca. Co-

jeasca. In diata sa din 7 martie 1725, ea lase la biserica unde se praznuie)tehramul Sf. Arhangheli $i Sf. Atanasie, care biserica este facuta de sfintiasa Orintele popa Ioanikie, duhovnicul mieu", o mo4ie, doua clopote 4i doiboi. Jupineasa moare 2 la 16 martie 1726, spre lini4tea $i multumirea duhov-nicului.

Maria Greceanu avea 4i ea ca duhovnic pe acelasi chir Ioanikie, care,iidesigur, de multe on vorbea despre focul cel nestins al iadului dupa moarte

spre a-i inmuia sufletul spre darnicie. Jupineasa moare in martie 1726 faresa fi apucat sa faca zapisul pentru pamintul pe care-1 vinduse cu 17 taleri.Arhiereul avusese insa grifa smulga, oferindu-i fericirea vietii viitoare, cudoua zile inainte de moarte un act de danie pentru mo4ia ce se chiamaGreci of sud Vlasca", la 29 martie 1726.

Dar str'adania lui Ioanikie pentru ctitoria sa nu inceteaza 4i in 1729 ob-tine de la Grigore (Gligore) Greceanu un schimb de loc : Dau scrisoare

zice boierul la cinstita mina parintelui vladica Stavropoleos, chir Ioa-nikie, ca sa se 4tie ca vrind sfintia sa sa mai mareasca oltariul bisearicii i-amdat den locul mieu de curte, loc in lat stinjeni unul palma $i in lungstinjeni 8 41 2 palme, pentru acest loc mi-au dat sfintia sa schimb un locde linger graldina mea, care loc 1-au cumparat de la egumenul sfintei ma-nastiri Codreani" 3.

Se pare ca pe locul cumparat de la Despa in 1722, se afla un paraclisal boierilor Pope4ti, pe care arhimandritul 11 repara transforms intr-obisericufa 4. De4i acest lucru nu se sprijida pe nici o dovada documentara, ex-plica totusi graba cu care reuseste chir Ioanikie sa -$i faca biserica pe careapoi o Farge4te treptat-treptat. Totusi, niciodata n-a fost prea mare biserica

1 Ibidem, p. 18.2 Ibidem, p. 58.3 Ibidem, p. 20.4 Ibidem, p. 48.

sa-si

$i

$t$i

si

si 11

5i

si-o

www.dacoromanica.ro

104

din Hanul Stavropoleos. 0 imagine exacta a acestei biserici o avem din1862 : Intr-un unghi al hanului este bisericuta cu acest nume, care este atitde mica inch nu pot incapea 30 oameni, este invelita cu olane de pamint.Nu numai ca n-are o turla cit de mica care i-ar da figura de biserica, darnici cruet nu are pe dinsa, inch la intim vedere mai lesne se poate lua drept omagazie. Ea, pins acum, nu a prima nici o reparaliune. Este un spectacoldestul de dureros, este un pacat la Dumnezeu 41-o rusine mai mult la oamcni.0 bisenca, o manastire avuta sa fie in astfel de mizerie, cind niste bisericice se in din mila crestinilor, fara nici un venit, sint destul de frumoase $ibine intretinute ! Din veniturile ei anuale, de s-ar fi cheltuit in fiecare ancite a zecea parte in imburatatiri, azi ar fi cea mai frumoasa, ar face onoareadmmistratiei o frumusete orasului" 1.

Staruinta priceperea cu care calugarul Ioanikie urmarit si a rea-lizat planul i-au fost rasplatite. La 4 mai 1726, Ieremia, patriarhul ecumenicde Constantinopol, ii trimite o carte patriarhiceasca prin care 11 sfinteste arhi-ereu la mitropolia Stavropolei : l-am numit mitropolit propriu al mitropolieiStavropolei ca numitul mitropolit al Stravropolei si exarh a toata Caria saaibi harul arhieresc toate drepturile acestei eparhii. El va fi in locul ra-posatului intru domnul, chir Ioanikie, care acum multi ani a fost mitropolitaici" 2. Desi mitropolit, el nu se duce la locul sau, ci continua opera de cu-legere a milelor, ca sa trimita bani in stfainatate. La 8 noiembrie 1733 elinching manastirea Stavropoleos manastirii Gura din eparhia Pogonianis dinEpir. Actul acesta este intarit de Constantin Mavrocordat prin hrisovul din12 aprilie 1737.

Ultimul act in care apare Ioanikie este din 21 iulie 1741, cind faceniste cumparaturi. La cheva luni dupa aceea vladica de la Stavropoleos, carenu era totusi prea batrin, isi incheie socotelile lumesti. Urmeaza la conducereactitoriei sale chir Partenie, al doilea egumen (1742-1749) §i apoi alti sase-sapte, ping in 1863, la secularizare. Sub acesti egumeni se continua cu totmai multa staruinta rivna de-a culcge danii bogate pentru Stavropoleos. Seadauga mosii, vii, case, pravalii, mori, tigani si tot felul de daruri, astfelca manastirea ctitorita de chir Ioanikie devine una dintre cele mai bogatedin tara.

Din inampkirile vremii. Biserica Hanul Stavropoleos s-au bucuratdin larg de mila domnilor fanarioti, pe care egumenii au stiut s-o dobindeasca

s-o inscrie in hrisoave. Nicolae Mavrocordat, in a doua sa domnie (1719-1730), la staruinta lui Ioanikie ii intkeste cumparaturile daniiie primite.Dupa acelasi tipic ii urmeazN. Alexandru Ipsilanti, in cele doua domnii(1774-1782 §i 1796-1797), Nicolae Caragea (1782-1783), Mihail Sulu incele trei domnii ale sale $i Alexandru Moruzi. In hrisovul acestuia din urma 3se vad scutirile pe care le obtine chir Timotei : 300 stupi, 300 de rimatori,250 oi, 30 vite maxi, 20 pogoane de vii, toate octane din jurul bisericii, slu-jitorii hanului (hangiul, bkanul circiumarul), in afara de 50 taleri pecare ii ridica de la camara domneasca in ziva praznicului sfintilorMihai-Voda Racovita da hrisov pentru mila de sare $i altele 4.

1 Grigorie Musceleanu, Calendar antic, Bucuresti, 1862, p. 95.2 Ibidem, p. 60.3 V. A. Urecha, op. cit., vol. VI, p. 50-52, 11 iun. 1793.4 Arh. St. Buc., M-rea Stavropoleos, XXIV-7.

si-a

si

gi

si

si

si

si

siingcri.

www.dacoromanica.ro

105

In timpul egumenului Timotei (1785-1823) se porneste un proces cuEpiscopia Buzaului, care avea metoh biserica Sf. Dumitru din imediata apro-piere a manastirii Stavropoleos, pentru ca egumenul sparsese zidul care in-conjura hanul deschizind ferestre in priveala" bisericii ; ba inca $i stra-smile ce le-au facut deasupra zidului fiind case si odai inauntrul manastirii,se scurge apa" in curtea bisericii. Jalba

boieri,boieri,boieri,este data in cercetarea yell-

tilor care au mers la fata locului, unde erauprezenti episcopul si egu-menul, st in conformitate cu cele cuprinse in yravile gasesc cu cale ca pi-ritul egumen al manastirii Stavropoleos sa aiba pace de pars ce i se face desfintia sa parintele episcop Buzau". Acelasi egumen chir Timotei cumparade la Petcu Albulescu, sudit austriac, la 7 martie 1823, o caruta brasove-neasca lasata la Hanul Stavropoleos to vremea turcilor pentru trebuin%a osti-rilor" ; pretul de vinzare a fost 50 taleri 1.

La 20 iunie 1825 era egumen chir Pahomie (1824-1828) care are unproces cu caminarul Gheorghe Druganescu. Acesta se plinge ca egumenul afacut un an si cind ploua se strange apa din han si trece prin zidul graj-dului caselor sale, incit o sa i se darime grajdul si casele cu totul. Cercetareavelitilor boieri adevereste cele reclamate si propune ca sa fie ob!igat egumenulsa inane santul pentru ca apa sa mearga ca $i mai inainte, prin Hanul Con-stantin Voda la santul Podului Mogosoaiei 2.

In 1838, dascalii Mihai si Simon Cristidis deschisesera o 5coala gra-ceasca cu 38 de elevi in incaperile darapanate ale hanului. Turla bisericiicazuse in cutremurul din acest an 3.

Modernizarea negotului bucurestean ...a. impus hanurilor sa dexhida usisi ferestre in strada. Toti hangiii .incep .sa faca aceste modifican, ceel ce aavut drept consecinta slabirea rezistentei zidurilor $i asa destul de subrezitede cutremure. Hanurile manastiresti, neglijate si lasate in parasire de egu-menA care n-au voit niciodata sa le repare, incep sa ameninte cu prabusirea,ceea ce, cum am vazut deseori pins acum, indeamna Sfatul Orasenesc sa pro-cedeze la darimarea tuturor constructiilor slabite de timp si intemperii. Insituatia aceasta este $i Hanul Stavropoleos. Egumenul se plinge domnitoruluiin 1853 impotriva hotaririi luata ,,de primarie, dar comisia insarcinata sacerceteze la fata locului, raporteaza : Paraclisul este in proasta $i primej-dioasa stare si neaparat trebuie darimat fara prelungire. Biserica asemeneaeste in proasta stare, deli deocamdata nu infatiseaza vreo primejdie, ins artrebui darimata si cladita din nou ; cladirile celelaite deli n-au o frumoasainfatisare din pricina lipsei chipului de .intretinere, dar nu ameninta nici oprimejdie de-a for surpare ; sint ins mai multe parti despre curte, care fundadaugate mai in urma nu au fost indestul de temeinice $i ar trebui unele pre-facute si altele reparate" 4.

In 1855 parintele Ambrozie de la biserica Sf. Dumitru, vecina spresud. cu Hanul Stavropoleos, reclama primariei ca zidurile hanului prezintapericol de darimare, precum si nesuferita putoare a murdalicului ce se stre-coara printr-insul de la privatele acelui han, curgind prin curte". Drept ur-mare, Ministerul de Interne aduce la cunostinta Ministerului Credintei sa dea

1 Ibidem, XXXI-1.2 Ibidem, ms. 1138 (Condica de anaforale a velifilor boieri pe 1824- 1826), f. 21.3 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 81.4 Arh. St. Buc., Municipiul Bucuregi, 2390/1853.

episcopiei

www.dacoromanica.ro

106

dispozitii egumenului de la Stavropoleos sa dgrline zidurile stricate $i sa pas-treze curgtenie in curtea hanului 1.

Dupg 1861 s-au reparat constructiile existente s-a facut un grajd $iun Sopron din nou. Cu ocazia acestor renovgri s-a facut greseala ea orna-mentele timplei bisericii s-au vopsit cu galben, iar portretele ctitorilor aufost spoite. Arhitectul Slater, din ordinul ministerului, a oprit lucrgrile de re-parare. La 13 iulie 1863 arhitectul orasului raporteazg cg. pivnita rgmasa inruing [era in strada care s-a tgiat prin fata hanului] a ajuns a fi foarte peri-culoasa trecgtorilor, fiindea s-a spart in mai multe locuri si se poate ca zivasau noaptea sa treacg oameni 5i trasuri pe deasupra $i sa se prgbuseascg". Cereca 4-5 pietrari sa sparga boltile de deasupra precum 5i acele 3 ziduri ra-mase in ruing ; cu molozul 4i cgramida.sa se astupe pivnita, earniind ca laneajungere sal se puie si din praful de pe strada" 2. El aratg ea restaurarea arcosta 4 000 galbeni 3.

In 1871 primgria considers constructiile hanului subrede si insalubresi hotgrgste sa fie imediat dgrimate. Egumenul, care primise in han, cu anumemotiv, multe femei sarace bgtrine ca sa stea fgra platg, 1e pune sa facgo plingere cerind aminarea dgrimgrii ping in vara viitoare. Avem viva[via] nadejdie scriu ele

ruggciune,cg nu yeti trece peste aceasta a noastrg pro-

fundg 5i ardent ci va yeti indura de a ne lasa cel putin sezonulde iarng care se apropie". Primgria respinge ins cererea 4.

HANUL ZLATARI

Ultimul han din Bucuresti care a apartinut unei biserici sau mangstirieste Hanul Zlatari, care inconjura frumoasa biserica cu acest nume, existentssi astgzi pe acelasi loc de pe Ca lea Victoriei, intre strgzile Lipscani si Sta-vropoleos. Hanul apare documentar abia dupg ce biserica a fost inchinata.Patriarhiei din Alexandria $i a devenit ingnastire.

Date despre biserica Zlatari. Dupg tradi;ia orals biserica a fost con-strung de zlgtarii domnesti in secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Se crede,indeobste, ca acesti zlgtari sint tiganii stringgtori de our ai domnilor, careaveau o orgamzare proprie si o situatie deosebitg de a celorlalti tigam.5. Intimpul lui Matei Basarab locul unde se affa astgzi bisencaZlatari era la ba-riera orasului, desi un document din 1669 indicg Ulita Zlatarilor, ceea ce neface sa credem ca o bisericg cu acest nume exista cu mult mai inainte 6. Ade-vgrul istoric ins cu privire la aceastg bisericg de lemn, ziditg de zlgtari, carei-au dat numele, nu-1 cunoastem ; numai descoperirea unui document caresg ateste faptul ar da consistenta istorica acestei traditu orale.

Nici despre faza a doua a existentei bisericii Zlgtari nu avem informatiidocumentare sigure. Se zice ca spgtarul Mihai Cantacuzino ar fi dat josbiserica de lemn, ce ar fi rgmas din strgvechea sa constructie, $i ar fi ridicato alta, de zid, la 1705, pe care o inzestreazg cu prgvglii $i pivnita. Dar bi-

Ibidem, Ministerul Instructiunii, 4696/1855.2 Ibidem, Municipiul Bucurefti, 3730/1868, f. 47.3 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 81.4 Arh. St. Buc., op. cit., 3730/1868, f. 414.5 George Potra, Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania, Bucuresti, 1939.6 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 226.

$i

$i

www.dacoromanica.ro

107

serica aceasta devenise o ruins pe la 1850, cind egumenul Calistrat Livis arenovat-o.

Inscriptia bisericii idaltatsa in 1705 s-a 'leach sau s-a distrus in 1850,dar textul ei grecesc s-a paistrat prin nu se stie ce intimplare. Dar acest textconfine inexactita'ti istorice, care arunc asupra faptului documentat.Astfel, se spune in pisanie : Intru slava si cinstea sfintilor marilor muce-nici Dumitru Gheorghe s-a cladit din nou, din temelie, aceasta sfint si dum-nezeiasca biserica Zlatari in anul mintuirii 1705, prin ajutorul domnului chirspatarul Mihail Cantacuzino, fiul cel intliu al lui $erban Voievod Canta-cuzino [?] si al sotiei sale Maria Doamna, care au luat parte la cla'direa siintemeierea acestui sfint dumnezeiesc local" 1.

Se stie ea spatarul Mihai Cantacuzino, ctitorul manastirii Coltea, estefiul marelui postelnic Cantacuzino, deci frate si nu fiu al lui $erban Vocra 2.Redactorul pisaniei, daca ar fi fost real textul pastrat la 1850, n-ar fi pututsa faca o asemenea greseara. Apoi redactarea insasi a pisaniei, fara indicareaanului de la facerea lumii, se deosebeste de factura si continutul obisnuit alpisaniilor din epoca lui Brincoveanu, ceea ce ne indeamda sa vedem in acesttext o inscriptie apocrifa.

Biserica a fost refacuta a treia oars, in 1850, de catre arhiereul Calis-trat Livis egumenul de pe atunci al acestei sfinte biserici, care a putut dea termina numai zicraria bisericei din rosu, caci dupai citeva zile a incetatdin viata, in urma unei boale de care mult timp suferea ; si al ca'rui corp is-a inmormintat aci in partea din dreapta a bisericii, in mormint de zicrariesi piatra peste tot". Lucrarea a fost adus la capat de Athanasie Livis, egumenulsuccesor, care face si toata imprejmuirea cu camere apartamente, precumse vede, in jurul acestei stnte biserici chiar din temelie".

Din istoricul hanului Zlatari. Odatsa cu biserica Zlatari au fost inchinatePatriarhiei din Alexandria si doua. schituri : schitul Stanesti schitul Arhan-ghelul din judetul Vilcea. Egumenul numit de patriarhie ca ssa gospodkeascaaverea din Tara RomAneasca dat silinta sa obTina sprijinul si bunavointadomnilor fanarioti. Astfel un sir de hrisoave domnesti din a doua jumatatea secolului al XVIII-lea, marturisesc ajutorul in bani bolovani de sare,precum scutirea de Bari, acordata de domni metohului Patriarhiei din Alexan-dria. La 26 mai 1782 Nicolae Caragea, la 15 ianuarie 1784 si la 23 aprilie1792 Mihai Sulu si la 8 iunie 1793 Alexandru Moruzi hotara'sc ca in loculacestor mili ce au fost mai nainte, sa aiba a lua mana'stirea Zlatari din vina-riciul domnesc ot sud Saac tal[eri] una suta de la vinkiceri ; asisderea sicincizeci bolovani de sare de la ocna Telega, ins sarea sa o ieae cu pecetluitudomnesc, cind ieau alte ma'na'stiri ; schitul Stanesti si Arhanghelu saaib'a a lua taleri una suta de la vinariciu domnesc ot sud Vilcea" 3.

In vara anului 1787 izbucneste razboiul dintre rusi si rurci. NicolaeVocra Mavrogheni iFi intocmi o oaste si se hotari s'a aiba un rol importantin acest razboi. Rinduieste pe Damian Lubili in slujba de buluc-basa, pesteneferi si-i cra insarcinarea sa mearea prin judete sa recruteze neferi" 4. Domni-torul primise de la turci citeva tunuri si proviziile respective, pe care el

1 Constantin Bilciurescu, Manastirile fi bisericile din Romeinia, Bucurelti, 1890, p. 148.2 George D. Florescu, op. cit., p. 32, nota 122.3 V. A. Urechia, op. cit., vol. VI, p. 62-63.4 Ibidem, p. 91.

indoiala

$i

si

$i

8i

si

si

8i-a

si

si

www.dacoromanica.ro

108

le depozia in Hanul Mari. De altfel, du0, intrarea armatei turcesti intars, acest han devine un fel de arsenal militar 1. Omul de incredere al luiMavrogheni, Dumitru Turnavitu 2, care face parte din calma'amie in lipsadomnului, locuieste chiar in acest han.

In aprilie 1828 armatele rusesti ocupaea Bucurestii. Comandantul lor,generalul Michelson se instaleaza in arltoasa da'clire ce piny in 1789 aparti-nuse Mariei Cantacuzino *, dar stability in Rusia, casa i-a fost vindufa lalicitalie $i cumpa'raty de marele vornic Ion Damaris, care a transformat-oin hanul ce i-a purtat citva timp nume1e $i care la acea data nu se numeaOte:u1 de France ", cum spune N. Iorga 3, ci mult mai tirziu, in a doua juma-tate a secolului al XIX-lea. Peste drum, in Hanul Zlatari, acelasi general isiinstaleaza cavaleria spre a o avea la indemin.

Dimitrie Papazoglu 4 care locuia cu saq in acest han, spuneci de acolo de la ferestrele inea'perilor noastre am putut privi toate eveni-mentele ce s-au petrecut in capital la iesirea din casa Oirintilor si la intrareain ostirea romaneas6., la anul [11830, mai 5". In 1839, in oaile de sus alehanului isi are sediul doua ministere : Departamentul Dreptsa'tii (Justi%iei) 4iDepartamentul Instruc%iunii Publice fiecare in citeva °dal, c'Li la ince-putul existentei lor, tare erau modeste departamentele noastre" 5. La 1852,K. G. Stavrides deschide in acest han un pension pe care-1 avusese pinsdi atunciintr-o cladire particulars de pe Potful Mogosoaiei 6. In 1866 se instaleazsa" inHanul Zlatari cazarma Garzii thisenesti (Garda Civics), infiintaa de cu-rind. Aici fceau exercit ceta'lenii cu favoriti a la Franz Ioseph sau barMa la Cavour, imbea'cati in mundirul cu sase nasturi, incins peste pantaloniiprea lungi, legati pe sub guler cu baierile glugii, purtind o cravats rosie $ipe cap o paTarie de pisly inalta% cu pans de cocoa" 7.

Inca'. in 1871 Ministerul Cultelor ocupI in Hanul Zlatari trei pravaliigi un apartament compus din case camere, pentru care se platea 5 080 leichirie pe an. In acelasi an, tot in ineaperile de sus ale hanului, era instalatgimnaziul Matei Basarab", pentru care se pla'tea 33 356 lei chirie anual2L

Negorul in Hanul Zlatari. De la construirea sa Hanul Zlatari a fostdestinat sa fie un centru neguta'toresc important in Bucuresti. Asezat in apro-pierea Tirgului de Sus, la capa'tul vestic al Uli ;ei Mari, numita' 4i Ulita lui$erban VocM, care in a doua jurngtate a secolului al XVIII-lea era conside-rate ca una dintre arterele principale ale negotului bucurestean, dar mai alesin vecina'tatea marilor hanuri $erban Vocra, Constantin Voc15: $i Sf. Ioancel Mare, hanul acesta a avut o activitate neguttoreasca deosebit., care s-adezvoltat in 29 de pra'vMii, o pivnica large $i adincg 4i o magazie foarte inea-iatoare.

D. Caselli, Biserica, banal mahalaua Zliitari, in .Gazeta Municipal: ", II (1933)nr. 96 din 19 nov.

2 D. Papazoglu, Istoria fonclarei orafului Bucurefti, Bucuresti, 1891, p. 66 ; V. A. Ure-chia, op. cit., vol. VI, p. 216.

* Maria Cantacuzino, era fiica marelui logolk Matei Cantacuzino (nepotul voievo-dului $erban Cantacuzino) si a Zoi;ei Dudescu ; a fost caskorita prima data cu clucerulIordache Kre%ulescu si a doua oars cu paharnicul Zamfir Damaris, Irate cu Ion Damaris.

3 N. Iorga, Istoria Bucureftilor, Bucuresti, 1939, p. 243.4 D. Papazoglu, op. cit., p. 66.5 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 90.6 Vestitorul rominese, 1852, p. 104.7 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 91.

parintii

;i

www.dacoromanica.ro

109

Doug ramuri importante ale negotului bucurestean si-au gash adgpostmai cu osebire aici : argintgria zgrafia. La sfirsitul secolului al XVIII-lea obung parte dintre vestitii mesteri argintari aromani din Moscopole, continua-torii celor din Chiprovgt, s-au risipit in toate pgrtile. Unii au venit $i inBucuresti. Ne este cunoscut numele mesterului Stefan Gheorghe din Bitolia carela 1789 era stabilit in Hanul Zlgtari, unde lucra pentru mitropolia Bucu-restilor cruci si chivote in filigrang suflatg" 1. Ceea ce 11 indemnase pe acestargintar sg se stabileascg in Hanul Zlgtari era, pe ling vechea traditie azlgtarilor legatg de aceastg mahala faptul ca aici trebuie sa fi fost sialti argintari. In incaperile de jos ale hanului, argintarii isi vedeau mai de-parte de mestesugul lor. In 1815, sub Vodg Caragea, ggsim chiar pe argin-tarul Gheorghe de la Zatari, care este invinovgtit ca face bani falsi, calpuzan-lic, cum le spunea pe-atunci, cu unul Nicolae Costrianul ce se poartg cunume de doctor. In felurimea apelor chimice ce s-au gasit la facinddovadg ca unul ar fi alchimist 5i celglalt ucenic, amggit $i inselat, $i fiindcgastfel de alchimisti ngzuiesc totdeauna la inselgciuni se ggseste cu cale caalchimistul sg se izgoneascg peste Dungre, iar Gheorghe Argintarul se sedojeneascg de cgtre spkgrie" 2.

Dar Hanul Zlgtari a fost la sfirsitul secolului al XVIII-lea, sediul fa-vorabil al bancherilor bucuresteni 3. Acestia inlesneau relatiile comerciale, lainceput cu Adrianopole 5i Constantinopol, iar mai tirziu cu Viena, Lipsca,Paris si chiar Londra. Operatia principalg era camgegria, specula banilor, pen-tru care luau dobinzi care mergeau ping. la 500/0 pe an. Marii bancheri caMeitani, Sachelarie, Apostol, Polizu, Con dolf, cgminarul Polizache, din careunii locuiau in han, fgceau afaceri aici unde tratau arendarea ocnelor, a dru-murilor $i a vgmilor 4.

Algturi de bancheri si argintari se egseau in han tot felul de negutgtori.In 1797, printre hanului era 5i un oarecare Ionitg Alexiu, sudit nem-tesc, care avea o bgegnie. Se vede treaba ca acest negutgtor fgcea concurentgaltora care ar fi vrut sg-1 alunge. Ei intervenirg pe ling ngstavnicul

vlgdica Thebaidos Meletie, ca desfacg contractul de inchiriere pemotiv ca negustorul fiind sudit nu putea vinde marfg cu amanun tul, ci nu-mai cu toptanul. Ngstavnicul facu o jalbg cgtre Alexandru Ipsilanti cerualungarea suditului din han. Jalba fu data spre cercetare in miinile a saseboieri man, care facura o anafora la 18 septembrie 1797 in care argtarg caegumenul are dreptate si propun sa i se ridice zapisul de inchiriere suditului,tar nastavnicul sa-i intoarcg banii chiriei. Domnitorul aprobg propunereasi porunceste Inv vel spgtarului Caragea sg execute porunca 5.

In 1852 avea o prgvglie in han un oarecare Grese, membru al unei so-cietgti de horticulturg din Paris, care anuntg intr-un ziar ca a adus o foartefrumoasg colectie de plante, cepe semmte de tot felul", intre care unbun soi de sparanghel de Olanda, nou, bun de mincare in cel dintii an 5i unasortiment de pomi roditori" pe care le vinde cu pre moderat 6. In acelasi an

I Marcel Romanescu, Odoarele noastre bisericelti, in Revista de istorie hisericeasea",I, [1943], nr. 1 [apr. iun.], Craiova, p. 50.

2 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 90.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 489.4 Ibidem, p. 472.5 V. A. Urechia", op. cit., vol. VII, p. 344.6 .Vestitorul romanesc", 1852, p. 120.

dinsii,

$i

si

si

chieiasii

si

www.dacoromanica.ro

110

se afla in .han un coafor strain, care are cinstea a da in cunostinta inalteinobilimi $t onorabilului public al acestii capitale ca sosind de la Paris amdeschis aici un salon pentru frizat, atit cavaleri, cum si dame, asemeneasi pentru tgiatul pgrului dupg cea din urmg modg de Paris" 1. Pe la 1860-1862 clgdirea hanului se compunea din parter si etaj $i avea aproape 200 ca-mere si prav i1ii, toate fiind inchiriate la meseriasi, la .femei libere si altele".Prgvgliile de jos erau inchiriate la marsande, lipscgrni, bgcgrni, circiumi $ila oameni de diferite religiuni" 2.

Pe la 1870-1871 era in Hanul Zlgtari un bgcan renumit, Pun Po-pescu, foarte apreciat de consumatori 3. In 1880 se ggsea aici cofetarul Balta-dor, ale cgrui prgjituri erau foarte cgutate de studentt 4. Algturi era prgv'allialui Joseph Gerskovicz, cu emblema La ancora", unde se vindcau diferite ar-ticole $i furnituri de croitorie. Iar mai tirziu, in locul cofetgriei lui Baltador,s-a deschis cofetgria lui D. C. Tgnasescu, care intre alte _produse de pati-serie $i bombonerie, servea renumitul cataif a la Baltador" 3.

In ultimul an cind mai functioneazg hanul, 1903, incep pgrgseascgchiriasn in vederea &Amara. Astfel, magazinul cu emblema Orasul Athena"instnnteaza clientn ca s-a mutat in Palatul Nifon peste drum de ConsulatulRusiei $t atrage atentia cetgtenilor prin urmgtoarele versuri :

Onor domni, o ruggminte,Pastrati aidresa, val rog fierbinteLa not ggsiti incgltgminteMult mai frumoasg ca inainte 6.

In 1903 hanul a Lost dgrimat 7. Dacg n-ar fi fost necesitgtile urbanis-tice ale Bucurestilor, constructiile lui, fgcute mai cu grtijg si intretinute maiatent, ar fi rezistat Inca. Sub spoiala zidurilor s-a ggsit o frescg frumoasgsi interesantg $i inscriptia de inchinare cgtre Patriarhia din Alexandria, carein prezent nu se mai pastreaza.

ALTE HANURI MANASTIRESTI

Mentionarea hanurilor bisericesti 4i mgngstiresti nu se opreste aici. S-arputea sa mai fi fost si.altele, mai mici sau mai neinsemnate, care sg fi apar-tinut manastirilor, mai ales de la 1730 ping la 1863 cind s-au secularizataverile mgngstiresti. Aceste hanuri ar fi putut apartine manastirilor din afaraBucurestilor, ai cgror egumeni sporeascg veniturile, cumparau sauschimbau cu alte proprietgti, ca sa poatg avea un han producator de,venit.Situate mai ales in mahalale sau pe ulite necomerciale, fund prea marunte,n-au intrat in yirtejul negutatoresc al Bucuresttlor $t din aceasea pricing secunosc mai putin sau nu se cunosc deloc.

1 Ibidem, p. 164.2 Grigore Musceleanu, op. cit., p. 98-99.3 C. Bacalbasa, Bucuregii de altadata, editia a II-a, vol. I, Bucuresti, 1935, p. 77.4 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 91.5 Binele public", 27 nov. 1881 ; Vointa Navionalr, 1903, iunie.6 ,,UniVerSUI", XXI (1903), nr. 323, 24 nov.7 Arh. St. Buc., Min. Lucreirilor Publice, dosar 42/1847 ; L'Independance Roumaine,

XXVII (1903), nr. 8261 (18 sept.), p. 1 nr. 8279 (5 oct.), p. 2.

dornici sa

51

www.dacoromanica.ro

111

Un asemenea han a dobindit la 3 iulie 1809 m5.n5stirea Snagov. Egu-menul manastirii, Ignatie, neimp5cat de faptul ca veniturile lincezeau nu-icadeau pas sa faca cele de cuviinta manastirii, gindeste se intre in stpinireaunui han bucure$tean. Avea convingerea ca un asemenea han, chiar mai mic,ar aduce mai mutt venit decit o mo$ie depktata de la care cu putin venitsa foloseste m5n5stirea".

Dumitra$cu Racovif5 cumpkase la mezat cu 4 263 de taleri un han pePodul Mogosoaiei de care se pare c5, nu era prea multumit. El avea o mo$iein Sinte$ti, judetul Slam-Rimnic, alkuri de mosia mln5stirii Snagov. Nevoilese apropie totdeauna boierul ma'n5.stirea au g5sit cu cale sa fac5 schimb.1145n5stirea a dat 536 stinjeni de mo$ie in Sinte$ti $i boierul a dat hanul dinBucure$ti trei mii de taleri, ca sa fie pentru trebuinta meremetului ce estea s5 face la binalr. Schimbul s-a facut cu aprobarea mitropolitului Dosithei 1.

Ha"ni$orul cumpkat de m5na'stirea Snagov se afla in mahalaua PopaCozma, pe Podul Mogosoaiei. El avea o brutkie, o ba'anie, pivnit5 de piatr5cu odai deasupra, alte °dal, grajd $i loc mo$tenesc. Mahalaua Popa Cozmase afla in prima jumkate a secolului al XVIII-lea in jurul bisericii Sf. Nico-lae Tabaci, pe care Dima Tabacul impreuna cu preotul Cozma o refac in1710 2.

'Un alt han, tot a$a de mic, a existat in jurul bisericii Enei. A fostconstruit, probabil, sub ingrijirea parohului bisericii, popa Mihai, tatal scri-itorului Nicolae Filimon, autorul romanului Ciocoii vechi Fi noi, intre 1810$i 1830 $i avea 14 pavalii 3. Motivul care a determinat pe preotul Mihai saconstruiasca acest han este ve$nica grija de sporire a veniturilor. Alte ama-nunte nu se cunosc.

Hanul devine proprietatea statului dup5 legea secularizkii averilorm5n5stire$ti din 1863. In 1867 este de inchiriat 4, pentru ca averile statului tre-buiau sa produce. Nu $tim cind s-a dkimat, dar deducem cal aceasta s-af5cut din necesitki edilitare $i urbanistice, spre a se deschide marele bule-yard N. B51cescu $i strazile alkurate.

4. HANURI BOIERESTI

Cel dintii han bucure$tean atestat documentar este acela pe care Pana-iotache Nicussios 1-a construit, probabil, intre 1670 $i 1672. Scopul mkturisitde fondator prin infiintarea acestui han a fost sa creeze venituri bisericii pecare voia s-o construiasa in mijlocul hanului. Gindul lui Nicussios, peatunci dragoman al Imperiului otoman, a fost realizat de domnul ConstantinBrincoveanu prin ridicarea mketei biserici Sf. Gheorghe Nou. Inaintea sains5, domnul $erban Cantacuzino a construit hanul care i-a purtat numele.

Hanurile construite de ace$ti doi domni au fost o pild5 pentru marilem5n5stiri din Bucure$ti, care an v5zut in ele izvoare sigure $i permanente devenit. Am arkat mai sus cum an fost construite hanurile Greci, Stavropo-leos, Sf. Ioan cel Mare, Z15tari $i celelalte. Boierii cei mari, care aveau bani,case $i terenuri in Bucure$ti, deli au c5utat s5-$i sporeasc5 veniturile prin

1 Muzeul de Istorie a Municipiului Bucuresti, doc. nr. 13469.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 204.3 N. Vgarnanu si G. Negulescu-Batiste, ,,Amintiri fi insemnarr la volumul Nicoiae

Filimon, Nuvele, Bucuresti, 1942, p. 24.4 Monitorul oficial", 1867, p. 1050, coloana a patra de jos.

si

si 4i

4i

www.dacoromanica.ro

112

tot felul de mijloace, s-au Mat foarte greu atrasi de ideea hanurilor. Ei o factotusi, dar destul de tirziu, cei mai multi dintre acestia dupa 1750. Se ob-serva atunci ca boierii mai mici $i mai pucin bogati tncep sa construiasc ha-nun, cei mari, cum au fost Cantacuzinestit, Dudestii, Walacenii, Vacsarestii etc.,n-au inclinat ckre acest mijloc de sporire a veniturilor. Un singur caz, rela-tat in 1836 de Timotei Cipariu $i nu in Bucuresti, este al va'duvei printuluiBrincoveanu, cel din urrna din familia aceasta", care a deschis un han pedrumul dintre Brasov si Bucuresti, pe Vales Prahovei, sub munti, dincolode vama romaneasca".

Hanurtle boieresti din Bucuresti au fost destul de numeroase, dar niciunul nu s-a impus nici prin mketia constructiilor, nici prin importanTa forin negotul bucurestean. Au fost hanuri mai mici, Lira faima" fael trecutistoric, din care numai citeva au fost asezate in tirgurile centrale bucurestenesau to imediata for apropiere. Mai toate, daca nu sent chiar hanuri dc ma-hala, sint totusi intreprinderi modeste mkunte care nu particip'i activ lavista economics a Bucurestilor din vremea tor.

Vom prezenta mai jos, in ordine alfabetica, hanurile boieresti din Bucu-resti ru toate informatiile ce s-au putut culege despre ele, atit din docu-mente publicate sau inedite cit si din alte lucrki care s-au ocupat do pro-blema hanurilor bucurestene.

HANUL BALACEANU

Dup'a; traditia oraM, pastrata Inca" la sfirsitul secolului al XIX-Iea,G. Ionnescu-Gion ne vorbeste despre un han Waraceanu, pe care istoriculBucurestilor de la 1900 it asaZa intre hanul lui Chirita si hanul lui Filaretde la Coltea" 1. Despre acest han ins'a autorul spune ca nu cunoaste nici undocument.

Un han Balkeanu", in epoca in care apar infloresc hanurile bucu-restene, n-a existat si nu putea sa existe in Bucuresti. Ramura principal aacestei familii, aceea a lui Badea BaTaceanu si a fiului sau aga Constantin,sufera prigoana teribila a lui Brincoveanu, care merge pins la dkimareacaselor din Bucuresti si construirea pe locul for a Hanului Constantin Vocla.De altfel familia aceasta, in linie barbkeasca, se stinge la 1740, °data cucontele loan" mort de ciuma la Ciineni, iar urmasii sai sent trei fete carepribegesc prin Imperiul Habsburgic, ajung doamne de onoare la curtea dinViena si se sting, in tarn, la sfirsitul secolului al XVIII-lea. Aceasta ramufaa familiei BaTa'cenilor, din pricina vietii zbuciumate pe care a trait -o n-aavut putinTa sa construiasea hanul despre care este vorba.

Cealalta ramura ba&eneasca, in frunte cu Nedelcu vornicul care con-struieste la 1562 biserica Sf. Gheorghe Vechi, traleste mai mult la mosii, de-parte de viata bucuresteana si in secolul al XVIII-lea, cind ar fi putut con-strui acest han, are o activitate politics foarte redusa. Daca ar fi putut con-strui totusi acest han pe care-1 aminteste traditia orara, el ar fi fost in jurulsau ma"car in apropierea ctitoriei lui Nedelcu vornicul. In acest caz ar fi fostimposibil sa nu se fi p"istrat vreo relatie documentary despre existenta sa,cind se cunoaste destul de bine trecutul istoric al acestei bisenci.

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., 488 ; Frederic Dame, Bucarest en 1906, Bucarest, 1907,p. 58.

si

5i

5i

www.dacoromanica.ro

113

HANUL CAMPINEANU-SERAFIM-VILLACROSSE

Se afla pe la 1821 pe Podul Mogosoaiei, intre hanul Filipescu $i casa$i hanul Castrisoarei, fost. suclirci (supus0 ruse 1, adica peste drum de caselebaronuiui bancher Meitan. 2, ce se aflau pe terenul uncle este astLi MilitiaCapitalei3.si nu pe locul fostului Teatru National dupg cum spune Grigorelonescu4 41 Nicolae Stoicescu 5, deoarece pe acest teren se afla hanul Fila-ret-Mogosoaia.

Dupg documentele cunoscute, o parte din terenul pe care se afla acesthan este amintit Inca din 1655 cind apartinea polcovnicului Parepi care 1-avindut lui Deftu negucatorul $i de la acesta .ajunge. in proprietatea

Mihai Voda. Egumenul acestei manastirt, vinde in 1695 impreuncu un alt loc ala'turat, lui Bunea Geadisteanu vel armas. La aceste locuri,in 1696, se mai adauga unul cumparat de la Dobrita fiica preotului Manta$i un altul cu case pe el de la fratii Iordache Apostolache.

Dupa moartea lui Bunea, fiul sau $erban Gia'disteanu, in 1732, printr-unzapis semnat de mitropolitul Stefan $i de 40 de martori vinde locul $i casele,,ce slut ra'mase de la pa'rinti" 6 lui Barbu Merisanu vet vornic, mentionindca terenul se afla Intre hanul Filipescu curtea jupinului Ca'rstea, iar incurmezis se Intinde de la Podul cel Mare (Podul Mogosoaiei) pins la curteacaselor ce fusesera cumpa'rate de doctorul Dimitrie Notara.

Prin ce Imprejurare nu stim, in 1759, casele $i terenul se aflau in pro -prietatea unui oarecare Lamba Scutara, probabil neguta'tor grec, care mai apoiprin cumparare sau zestre de la sotie, ajung In staplrurea marelui vornicScarlat Campineanu (c. 1750-1808). Probabil ca acest boier, la Inceputulsecolului al XIX-lea, a transformat mai sus zisele case in han, pentruaduce un venit mai mare.

Dupa moartea lui Scarlat Campineanu, adica din primul pine aproapede sfirsitul celui de al treilea deceniu al secolului al XIX-lea hanul era cu-noscut sub numele de hanul Campinencei, fiindca ea era acum proprieta-reasa care 11 administra sau arenda la unul sau mai multi negutatori.

Luxandra Campineanu (nascuta Candescu), cu toate c',-1 era va'cluval $iavea o familie numeroasa compusa din trei baleti $i cinci fete, era o femeiefoarte energia intreprinza'toare care Inca din 1820 avea in arena $i mo-nopolul vinzarii ba'uturilor in tirgul Cimpina 7.

La 1831, se pare c'a', Luxandra Campineanu nu mai era in viata, toatecele cinci fete erau ca'sa'torite $i inzestrate, fratele cel mai mare vorniculConstantin (Costache) decedase, iar cei doi frati Dimitrie (1796-1872) 4iIoan (1798-1863) $i -au impa'rtit averea ra'masa' de la jArinti. Hanul, prinbuns intelegere verbal scrisa, a ra'mas in sapinirea lui Joan (Iancu). Nupeste multa vreme rose de la aceasa imparteala, la 14 iunie 1832, Iancu

I Acad. R.S.R., mg. 1632.2 Arh. St. Buc., Judccatorefti noui, 4646/1832.3 George D. Florescu, Alaiul inmormintarii..., p. 35.4 Grigore Ionescu, Bucurelti, ghid istoric artistic, Bucuresti, 1938, p. 28.5 Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumeatelor feudale din Bucurefti,

Bucuresti, 1961, p. 96.6 Arh. St. Buc., Tribunalul de comert Bucurefti, 10098/1832.7 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 464.

si

$i

fi

rnanns-tirii it

si

si

www.dacoromanica.ro

114

Campineanu* comandir de batalion" cere aprobare de la marea Logofetiea Dreptatii sa vinda la mezat psarintescul dumisale han" 1 ce-1 avea pe PodulMogo$oaiei, in mahalaua Doamnei.

Dupa ordinul dat de marea Logofetie cercetarea facuta de Tribunalulde comer; daca este acest han in adevar al vinzsatorului fara nici o pri-dna $i cla este slobod dupa pravila a-1 vinde, $i la ce protecsie sent cumpa-ratorii supu$i", dindu-se aviz favorabil, se aproba vtnzarea, cu atit mai multcu cite cele cinci surori ** $i cumnatii renunta la dreptul de protimisis, de ase-menea $i rudenia lui serdarul Costache Colceac 2 din Buzau.

In urma licitatiei hanul este cumparat $i adjudecat pe numele dragoma-nului Petrache (Petros) Serafim $i a fratelui s'au doctorul Ioan Serafim careau pratit pentru el suma de 4725 galbeni imparate$ti.

Fra ;ii Serafim cumparasera de la loan Campineanu nu numai caselein care se facuse han, dar $i tot locul dimprejur care se intindea de la PodulMogosoaiei pins la zidurile hanului Serban Voda, unde este acum str. Eu-geniu Carada.

Deci, incepind din anul 1832, hanul Campineanu inttl in proprietateacelor doi fra;i Serafim. Primul, Petrache, care se pare ca era mai mare, fusesedragoman pe ling ambasadorul Fran;ei din Constantinopol. Francez de on-gine dupa unii, at-mean dupai al ;ii, s-a nascut la Constantinopol unde a in-vatat citeva limbi orientale. In 1812 a fost trimis de ambasadorul francezdin .Constantinopol ca talmaci pe ling Napoleon Bonaparte, in campania dinRum. Dupa infringerea imparatului nu mai inso;i resturile armatei franceze,ci cauta sa ajung la Constantinopol. S-a oprit insa. la Bucure$ti, unde a $iramas, s-a casatorit cu o romanca $i a avut mai multe fete.

Fratele sau, Ioan Serafim, $i-a luat doctoratul in medicida la Paris, la25 iulie 1825, cu teza : Sur les fievres bilieuses en general considerees dansteur etat de simplicite et les divers genres sous lesquels se ,,presentent ordi-nairement3, pe care a tiparit-o jumatate in limba franceza $i jumatate inlimba greaca, dedieind-o domnitorului loan Caragea.

In 1831 s-a distins in combaterea holerei pentru care motiv a fostraspratit cu un inel de briliant" 4. Din 1833 a functionat ca medic primaral spitalului Col ;ea 5. A murit in jurul anului 1842 nu in 1852 cum gresitspune dr. V. Gomoiu 6, confundindu-1 cu dr. Serafim Vreton (Vretos).

Cei doi fra;i Serafim au sfapinit hanul in bun. in;elegere pins cinddoctorul Ioan a incetat din viata. Dar, inainte de a muri, neavind urma$i,$i-a lasat partea sa mostenire fratelui s'au.

In 17 februarie 1843, Petrache Serafim caatorege pe fiica sa Po-lixenia cu Xavier Vil]acrosse. Acesta, francez de origine $i poate venit in

* 0 lucrare foarte documentatg despre via;a activitateaVridut, Ion Ciimpineanu. Bucure$ti, 1973.

1 Arh. St. Buc., op. cit.** Ana $i Alecu Kretulescu, Maria $i Dimitrie Ghica, Safta

tasia $i Gheorghe (Iordache) Slatineanu, Elena $i Matei Cantacuzino2 Arh. St. Buc., Logofetia Dreptatit, 13212/1832.3 Dr. V. Gomoiu, op. cit., p. 392.4 Buletin oficial", nr. 39 din 28 aug. 1833.5 Al. G. Gale$escu, Eforia spitalelor civile din Bucureiti,6 Dr. V Gomoiu, op. cit., p. 393, 461.

lui a publicat Constantin

Ioan Oteteli$anu, Anas-

Bucuresti, 1899, p. 604.

5i

5i

5i

www.dacoromanica.ro

115

call din indemnul lui Petrache Poenaru cu care era bun prieten $i foartecunoscut inc a din Franta pe vremea cind Poenaru facea studiile acolo,dupa ce s-a stabilit la not in laid', a ajuns in prima jumatate a secoluluial XIX-lea arhitect $ef al orasului Bucuresti.

Cu ocazia casatoriei, prin foaia de zestre, dragomanul Serafim ii da tomina 1000 galbeni, mobile, argintarii $i haine in valoare de 500 galbeni $ipravalia ce am clgdit, cu doua caturi, pa locul mogenesc numit al Campi-neanului, dupa Podul Mogosoaiei, unde a fost cafenea, ce-1 am de mo$tenire dela raposat frate-mieu doftoru Ioan Serafim" 1, care pravalie la acea data erainchiriata librarului $i tipografului Friederich Walbaum.

In foaia de zestre el arata intinderea locului din jurul pravaliei, spu-nind : am dat-o cu toata imprejmuirea lor, insa din coltu pravalii ii maidau Inca un stinjen $i jumatate pentru intrarea trasurii in lumina. Si de lafata Podului [Mogo$oaiei j sa trag linia tocmai dupa poarta, de la un stinjen$i jumatate pina la nouasprezece stinjeni, sa mearga fundu, ca sa aiba curticicacasa" 2. Mai spune, de asemenea, tot in foaia de zestre ca dupa moartea lui$i a sotiei sale, toata averea ce va raminea se va impa.rti in cinci parti pentrucele cinci fiice ce avea (Aristana, Anastasia, Polixenia, Elisaveta $i Felicia).

Maria, sotia raposatului dragoman Petre Serafim, la 7 iunie 1846, cereDepartamentului Dreptatii3 atitentifice niste acte mai vechi prin carese daruise jumatate din locul hanului ginerelui Mihalache Macca (negutatorde blanuri) $i cealalta jumatate arhitectului Xavier Villacrosse. $i tot ea, inanul urmator, 1847, vinde de buns voie" 4 un loc pentru a plati o datoriea raposatului ei sot.

In acest han, numit acum Hanul Villacrosse, se stabile$te in anul 1849Fridih (Friedrich) Fabini doctor de meditina $i oculist", care venea dinTransilvania, unde fusese multi ani medic oficial. El se recomanda publiculuibucurestean ca trateaza $i vindeca orice fel de boale $i in special cele cronice,precum $i boale'le de ochi. Saracii, in orice zi, vor gasi ajutorinte pina la5 ceasuri dupa prinz la locuinta sa, Mara plata" 5.

Renumitul scriitor pamfletar de la mijlocul secolului trecut, N. T. Ora-$anu, spune in 1856, Intr-una din bro$urile gale intitulate Misterele Mahalalelor,ca in fundul curtii Hanului Villacrosse in sala numita Stadt Pesth se fac mi-nunate baluri sub conducerea lui Vilczek. Cele mai frumoase, cele mai veselesent cele care au loc odata pe saptamina sub numele de 0 ! du liber Au-gustin". Aici se ingramadesc junele modiste, venite sa uite Intristata viata detoate zilele ; aici negustorii instariti de pe Podul Mogo$oaiei... In spre zi s-adansat cancanul, sub numele modest de hora $i 1-au dansat mai ales porn-pierii, mai abetir ca la Mobille sau Closerie des Lilas".

Spre sfir$itul secolului al XIX-lea, pe intreg terenul fostului han Cam-pineanu s-a ridicat, in stilul pasajelor occidentale, o constructie frumoasa mare,cu doua etaje, in forma de potcoava alungita, cu citeva zeci de pravalii,inalte, spatioase, cu vitrine mari, unele cu fata spre Calea Victoriei, iar ma-

1 Arh. St. Buc., Min. Just., Extrajudiciare, 561/1846.2 George Potra, Documente privitoarc la istoria orafului Bucurefti, 1811-1848, Bucu-

rqti, 1975, p. 492.3 Arh. St. Buc., op. cit., 386/1846.4 Ibidem, 634/1847.5 Vestitorul romanese, 1849, p. 204 ; Dr. V. Gomoiu, op. cit., p. 130-131.

i$i

www.dacoromanica.ro

116

joritatea pe cele trei laturi ale pasajului acoperit cu sticra pentru lumina 5iploaie. La etaje aveau numeroase camere $i apartamente de inchiriat.

Pravaliile si in special cafenelele din acest pasaj au fa'cut bune afaceritimp de o juma'tate de veac $i au format un important centru comercial pinsin ajunul celui de-al doilea rlzboi mondial.

In acest pasaj a fost primul sediu al Bursei din Bucuresti si actiunilesociefatilor capitaliste, romane strain, si-au 6sit aici strigarea, vinzareaSi cumpIrarea in forfota clientilor dornici de imbogatire. Partea dinsprestr. Eugeniu Carada are $i acum o poarta' monumentala de fier, iar, in in-terior, peretii sint ornamentaci cu frumoase stucaturi. Cele doua pasajede pe laturile potcoavei, pavate cu dale mozaicate, azi asfaltate, se numeaupins prin 1950, unul Villacrosse, iar celnalt Macca dupe numele ultimilorproprietari ; in prezent se nume5te Pasajul Bijuteria.

Cladirea, in forma ei initials, situate vizavi de Militia Capitalei, existssi azi si a fost bine $i frumos renovate in anii 1979-1980.

I-IANUL CAZOTTI [GAZOTTI]

In mahalaua Sf. Gheorghe, deci in centrul cel mai activ al negotuluibucurestean, exista pe la 1850 Hanul Cazotti [Gazotti, Kazotti], asezat pestedrum de Hanul Papazoglu 1. Hanul dateaia din primele doua decenii ale se-colului al XIX-lea si apartinea in aceasta vreme lui Athanasie Cazotti, ru-denie cu Spiridon Cazotti, mare bancher si om de afaceri, care la 1842 eramare serdar 2.

Negutatorul Athanasie, care intrase $i el in clasa boiereasca', dobindindrangul de spatar, se hota'ra'ste in 1844 sa se lase de meseria de hangiu.Se pare ca avea bani si putea renunta la han, de aceea publics in ziar 3 cavinde hanul care avea o circiuma mare, cu oda'ile ei $i cu pamint ohabnic".Era deci un han mic, de negustorie rrt.ninta, cu desfacere de b'a'uturi si min-ca'ruri si cu camere, de inchiriat cu noaptea, un fel de mic hotel de proasta'reputaie. Vinzarea hanului nu se Ecea din cauza ca treburile nu mai mergeau,ei se pare ca' stapinul ajunsese la virsta cind nu se mai putea ocupa de el,fundca un han cerea grtja si osteneala necurmata ; apoi ajunsese la situatiamatertala care-1 ingadula sa se odihneasca.

I-IANUL DAMARI

Acest han poarta numele boierului grec Ion Damaris, vel vornic deTara de Sus in divanul din 1797 al lui Alexandru Ipsilanti4. Intr-un hrisovdin 5 septembrie 1793 al lui Alexandru Moruzi 5, se arafa cum a intrat acestteren in sta'pinirea lui Ion Damaris, pe atunci biv vel vistier. AparvinuseMariei Cantacuzino, fiica lui Matei, descendent din Serban Voda $i a ZoiteiDudescu, fiica marelui ban Constantin, easatorita mai intii cu clucerul Ior-dache Krewlescu $i apoi cu paharnicul Zamfir Damaris, fratele marelui vistier,cu care avea o copila numits Safta. In trecuta vreme a razmeritei" [este

1 G. Ionnescu-G:on, op. cit., p. 464.2 Radu Crutzescu, Annuirile colonelului Locustcanu, Bucuresti, 1935, p. 23.3 Vestitorul rominesc", 1844, p. 8.4 V. A. Urechir., op. cit., vol. VII, p. 12.5 Colectia Nicolae Alexandru Boicescu.

1i

www.dacoromanica.ro

117

vorba de ocuparea Bucurestilor din 1789 de cgtre nemtii cu coadV], Mariafiica sa Safta se refugiazg in Rusia, unde rgmin definitiv.

In 1791 cere sg i se vindg la mezat averea rgmasg in Tara Romaneascgsi prin interventia Rusiei obtine vinzarea, avind ca epistat pe Ivan Alexandro-vici Ravici viceconsul rus la Bucuresti. Vinzarea s-a fgcut in miinile vistie-rului Ion Damaris pentru 49 768 taleri. Averea cumpgratg se compunea dincasele de aci din Bucuresti din potriva mgngstirii Zlgtari, locul cu prgvgliiledupg Podul Calicilor, case mosii din judetul Teleorman cu villa de acolomosia BIneasa din judetul Ilfov". Vinzarea este inegritg prin amintitul hrisovdomnesc.

Case le locul cumpgrat fgceau parte din proprietatea postelniceseiElena Cantacuzino, si se afla pe Podul Mogosoaiei, in fata Hanului Zlgtari$i intre Hanul Sf. Ion cel Mare si casele baronului bancher Meitani. IonDamaris, ajuns vel vornic de Tara de Sus, moare in 1798, iar casele cumpg-rate la mezat in 1793 se constata documentar la 6 septembrie 1855 in stg-pinirea lui Ion Petru Manof, casatorit cu Smaranda Stamatescu. In cee dinurmg acest teren ajunge in proprietatea lui Tgnasache Eliad, ginerele lui Manof,care construieste pe el, in 1881, Intel de France". Mai tirziu, in 1912, ho-telul este cumpgrat, prin licitatie, de Eugen Ghica cu 2 400 000 lei.

Casele Mariei Cantacuzino, trecind din mina in mina dupg moartealui Ion Damaris 1, au putut fi intrebuintate ca han, intr-o vreme cind ne-goi,u1 hanurilor era in mare inflorire $i cind hanurile cele vechi incepuserg sase clgrgpgneze. Aceastg transformare in han a putut sg se petreacg intre1820 $i 1830. Este acelasi fenomen, dupg cum am vgzut, ca $i cu caseleLuxandrei Campineanu, care devin Hanul Campinencii. Se pare cg in jurulanului 1850 Hanul Damaris a inceput sg se numeascg. Otelul de Franca"dupg pilda altor hoteluri existente in Bucuresti la aceastg datg. Otelul deFranta", devenit dupg 1881 Witel de France", avea sa dureze ping in 1977,cind a fost foarte gray afectat de cutremur, pentru care motiv a fost demolatin intregime. Spatiul verde dintre palatul C.E.C. marele magazin Vic-toria", indica locul pe care a fost construit.

Intre prgvgliile sale de pe Podul Mogosoaiei, pe la 1877 era Paulcoifeur ", care anunca in ziare intr-o ciudatg limbg franco-romans : SubHotel de France 4 lei pe lung abonament a la coupe des cheveux et a labarbe raser . Dar ce bine imi amintesc spune Gh. Crutzescu de cine-niatograful care se asezase in sala de jos a hotelului, pe la 1905: in mijloculsglii, inconjurat de paravane, era aparatul de proiectie, apoi veneau trei-patrurinduri de scaune, apoi un pian prapgdit, la care cinta o pianistg grasg. Pepinzg treceau comedii tremurate cu Max Linder si Rigadin drame in multe,multe episoade cu Psilander Lida Borelli" 2.

HANUL DUDEASCA-SUTU

Cgtre sfirsitul secolului al XVIII-lea a fost construit in spatele spitaluluiColtea, un han cunoscut sub numele Hanul Dudeascgi $i, uneori, Hanul Sutu.Este vorba de Safta Dudescu, fiica comitelui Nicolae Dudescu, mare ban

I Octav George Lecca, Familiile boieregi romane. Seria 1-a. Genealogia a 100 de casedin Tara Romaneasca # Moldova, Bucuresti, 1911, pl. 19 b.

2 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 98.

si

si

si

4i

Si

si

www.dacoromanica.ro

118

in 1780 si a Anitei Stirbei, askorita: cu beizadea Grigore 1, fiul lui MihailSulu, in .prima domnie a socrului sau (1783-1786). !titre celelalte averi careau constituit zestrea Saftei a fost si un teren destul de intins, poate avindpe el case vechi, situat in dosul ctitoriilor spkarului Mihai Cantacuzino. Acestloc a fost merit prin cumpararea unui teren, in suprafata de circa 1 300 stin-jeni Otran, de la Safta. Marearitoaia, sona aposatului starostii Mkgkit" 2,la 10 februarie 1802.

Zapisul de vinzare ne da o informane prctioasa: in legatura: cu hanulexistent deja la data cumpkskii : locul se afla in spatele manastirii Coltea,

hanul cel nou al dumneaei. Cumpa'rarea o face Safta Dudescu, numita:astfel in act, deli era ca:satorita: de 15-16 ani cu Grigore Sulu. Daa hanulera nou la 1802, inseamna ca: fusese construit din nou sau prin adaos de con-strucTii not la cele deja existente, in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea.Pretul locului a fost de 3 000 de taleri, bani gata, deosebit de alte ajutorintesi faceri de bine ce am cunoscut.de la dumneaei" din care, abia dupe o sa'p-tamina primeste o mie de taleri, iar pentru taleri 2 000, ce mai I-a:min amai lua, sa vor ra:spunde de dumneaei cocoana Saftica Dudeasca, unde cudeosebit scrisoare ii orinduiesc a se da 3 ".

In acelasi an, 1802, Safta Dudescu se afla la Brasov. Se pare ca: motivulacestei ealkorii a fost sa"-si puns in ordine datoriile pe care le contractasepine atunci si pentru care platea dobinzi mari. Pentru garantarea acestor da-tont care insumau optzeci de mu de aspri, ea face un act de zalog (ipoteca)scris in limba germana, in care isi amaneteaza toad averea zestrala, compusadin mosnle Hagicsti, D'arma'nesti, Sasu, 25 pogoane de giadinal si hanul dinBucuresti. Creditorii sai erau : State Pencovici cu 63 000 aspri, doctorulMarco cu 9 000 aspri $i Gaudi cu 8 000 aspri 4.

Hanul a fost arendat la diversi. Until dintre acesti arendasi a fastIanache Cariboglu, cu care Safta Dudescu are tin proces in timpul primeidotnnii in Tara Romaneasca: a lui Constantin Ipsilanti (1802-1506) pentrunepiata arenzii. Arendasul, obligat sa plateasca chirie vornicului Radu Go-lescu, dupe aranjamentul cu siapina hanului, a urmat cu plata pins in oc-tombrie 1801, cind vine domn Sulu, socrul Dudeasca:i, de cindGolescu a refuzat sa: mai primeasca arenda. Cariboglu s-a prezentat atunci laGrigore Sulu, care i-a spus ca pare sa face la han si alte zidiri, iar el id: fiepurtkor de grije si dupe ce se va face hanul se vor aseza" cu chiria. Astfelca nu i-a primit banii de chirie. Dupe sapte luni Mihai Sulu este mazilitsi ton Sutestii pa'ra:sesc Tara, iar hanul rsamine nefacut".

In aprilie 1803 clucereasa Elenco Dudeasca" a cerut lui Ianache Ca-riboglu plkeasca: zece mii taleri, chiria pe trei ani ; el ins s-ar fi arkatgata sa: plateasca: numai cinci mii si de-aici proces. Plingerea o face stolniculConstantin, vechilul proprietresei, iar Isaac Ralet, vel logofat, face cercetarea

anaforaua, propunind vechea chine de 600 taleri pe an, adica 1 725 taleri in

1 I. Ionascu, Documente bucuregene privitoare la proprieteipile manastirii Coltea, Bucu-Testi, 1941, p. 285-289.

2 Ibidem, p. 273, doc. 174.3 Ibidem, p. 275, doc. 175, 17 febr. 1802.4 Muzeul de Istorie al Municipiului Bucurelti, nr. 13430, original in limba germani,

tradus de George D. Florescu.

Mihai-Voda

si

IMO

sa-i

www.dacoromanica.ro

119.

total. Propunerea este aprobata de Constantin Ipsilanti si arendasul esteobligat sa plateasca soma 1.

Din dosarul procesului se resin doua fapte care intereseaza hanul : inurma cutremurului din 1802, odaile de sus erau toate stricate", iar la 28 au-gust 1804, cind a fost foc mare in Bucuresti, hanul a ars si a avut pagubemaxi. Aceste fapte an motivat hotarirea domneasca pentru chirie. Nu se stiedaca Ianache Cariboglu a continuat sa raining ca arendas la han, sau au.venit alti chiriasi. $tim numai ca in octombrie 1815 Grigore Sulu, soulSaftei Dudescu, face o plingere cat-re Ion-Voda Caragea impotriva vecinuluisau Costache Maxim, care urea sa yin& un toe cu o ca,s\uVai veche, si cerehotarnicia proprietatii sale. Pentru prima data el scrie despre hanul meu, ceeste linga sararia Coltei". Cercetarile pe teren si hotarnicia le fac GrigoreFilipescu si D. Racovita, amindoi vel vornici, iar domnul, dupa a amindu-rora partilor primire gi multumire", intareste hotarnicia2.

In 1819 ajunge domn in scaunul Moldovei, pentru a doua oars, MihaiSulu, fiul lui Grigore si al Saftei Dudescu. Parintii si cei doi frati ai nouluidomn, pentru motive care nu se pot intelege, ii daruiesc hanul din Bucurestide linga Coltea, in Sararie, cu tot locul imprejmuirile de linga hanulars" 3, care scriu in act : am recunoscut de buna credinta stapin asupranumitului han pe prea inaltatul domn Mihail Susu Voevod stapineascacu folds in indelungata viata nesuparat, atit inaltimea sa cit urmasii lui,copii din copii". Se pare ca: aceasta vinzare a fost un aranjament familialpro causa", fiindca n-avea in fapt nici o motivare.

Timp de clouazeci de ani nu mai stim nimic despre proprietarii hanului,care continua sa fie arendat, cu toate ca valoarea lui negusatoreasca scazusemult din pririna cutremurelor incendiilor. In februarie 1836 hanul Sarariei,de linga Colsea, aflat in posesia beizachlii Grigore Sulu din mahalaua Gor-gani se dadea in arenda prin mezat 4, iar in august acelasi an, hanul, denumitacuin in Sararia cea veche" cu tot locul mostenesc" era pus in vinzare,dar doritorii urmau sa se adreseze Elisabetei Sulu din mahalaua Gorgani5.La 10 mai 1839 hanul este scos la mezat de printesa Elisabeta Sutina.` , carenu este alta decit Safta Dudescu si se haraciladiseste [se acljudeca 1 asupra luiGrigore Constantin Sulu, fiul cel mai mare al printesei. Anaforaua mezatuluio semneaza Barbu Stirbei, ca mare logofat al dreptatii, iar intarirea o da.Alexandru Ghica 6.

Tot din anul 1839 mai apar doua acte in legatura cu acest han, alcarui proprietar formal era Mihail Sulu, fostul domn al Moldovei. Unul este-un act de vinzare, rcdactat in strainatate, prin care fostul domn vinde hanuldin Bucuresti, asezat in Sararia Veche, aproape de Coltea impreuna cu loculdin nauntru si din afara imprejmuirii, pe care buna mea mama, prea straits-cita cl6amna Elisabeta Sulu, nascuta Dudescu, mi 1-a dat prin deosebit inscris,subscris si de prea stralucitul si fericitul meu tats, Grigore Sulu si de cei treifrati ai mei". Cumparatorul este iubitul meu frate Constantin Sulu, pentru.

I. IonaKu, op. cit., p. 285-289, doc. 183, 30 sept. 1805.2 Ibidem, p. 294-296, doc. 188, oct. 1815.3 Ibidem, p. 317-318, doc. 198, 13 nov. 1815.4 Curler romanesc", VII (1836), nr. 6 (21 fcbr.), p. 24.5 Ibidem, nr. 45 (3 aug.), p. 196.6 I. Ionaqcu, op. cit., p. 349-351, doc. 221.

sit -1

st

ai

ai

www.dacoromanica.ro

120

fiul sa'u Grigore, iubitul meu nepot" 1. Deci este acelasi cumparator din me-zatul pe care 1-am vazut. Al doilea act este din 7 septembrie 1839 2, princare Constantin Sulu se indatoreail sa plkeasa fratelui s'au Mihail Sulusuma de dota mii de galbeni impkkesti, pretul hanului cumpkat. Din actse vede ca pins la 23 decembrie 1839 suma a fast achitaa.

Hanul si locul iimin in proprietatea lui Grigore Sulu, nepotul de fiual Saftei Dudescu, pins in 1872. Se intelege a ping la aceasta data hanul,construit cu optzeci de ani inainte, nu mai era in burial stare. Aceiasi doimari dusmani, cutremurul si focul, care au distrus mai toate hanurile dinBacuresti, au prabusit si Hanul Dudeasca-Sulu. In 1872, pe locul fostuluihan era o piata, cunoscut sub numele de piara Supi, proprietatea lui GrigoreSulu cumparkorul din 1839, pe care acesta o dkuieste spitalului Coltea.Motivarea daniei este ea intre fondatorii si inzestratorii spitalului Colteaau fost si din familia mumei mele, iaposata Rucsandra Sulu, n'a'scua Ra-covita'". Actul de donatie 3 indica unde se gasea piata Sulu : situate inorasul Bucuresti, in dosul spitalului Coltea, intre stradele Polonsi si Scaune,coloarea galbenal, suburbia Colter.

Hanul si toate vechile constructii dimprejurul s'au au fost cErimate injurul anului 1860, din nevoi urbanistice si din grija edililor de a infrumusetaBucurestii.

HANUL FILIPESCU

Intre hanurile mai mici, dar foarte autate de neguOtori si 6.1koriin secolul al XIX-lea este si Hanul Filipescu. Se gasea in capul str. Lipscani,fosta Ulita Mare din secolul al XVIII-lea, la intrefaierea sa cu Podul Mo-gosoaiei, in stinga cum mergi spre Hanul lui $erban Voda, fat in fats cucaca baronului Meitani in care a locuit generalul Kiseleff intre 1829 si 1834.

Locul pe care se afla hanul fa"cea parte dintr-un teren mai mare, pe carepostelniceasa Elena Cantacuzino 11 daduse zestre unei fiice ca'satorda cu spa-tarul Pan Filipescu. 0 parte din loc este mostenit de Constantin biv vetcapitan Filipescu, care construtete pe el, dupe 1700, un han mic, de pro-portii foarte reduse fafa" de marile hanuri ale lui Serban Voda si ConstantinBrincoveanu. Acest han este cunoscut pin`4 dup'5'. 1900 sub numele de HanulElipescului, deli la 1713, dupe moartea ziditorului sa'u, Rada Filipescu sotiasa 11 vinde lui Iordache, clucerul za arie, cu consimfamintul fiilor sag Gri-gore si vet spkarul Radu. Cumpararea este intkitg de domnul ConstantinBrincoveanu 4, caruia, fiindu-i slujitor credincios, ti cia drept a %inea la hansi un hangiu, om strain, ca sa fie de paza hanului, iar de ckre domnia measa fie in .pace si ertat de toate dilidiile cite vor esi peste an aici in oral, de caide olac si de alte cheltuieli, iar de alte dajdi sa aiba pace 5".

Nu cunoastem nimic din trecutul acestui han in tot cursul secoluluial XVIII-lea, deck ca" o parte din el se afla in st.pinirea maidastirii Nra-ckesti.

1 Ibidem, p. 351-353, doc. 222.2 Ibidem, p. 353-355, doc. 223.3 Ibidem, p. 380-381, doc. 257, 12 oct. 1872.4 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 486.5 Arh. St. Buc., M-rea Vacdreiti, XXX-1.

www.dacoromanica.ro

121

Din informatiile pe care le esim in secolul al XIX-lea afa'm ca, intoamna anului 1802 cind Tara Romaneasa era ocupae6 de armate straine$i se astepta venirea noului domn Constantin Ipsilanti, pentru care veniseinainte din partea Inaltei Porti, Hasan Papa cu numeroasa lui suits cai-macamii (Golescu, $tirbei, Campineanu $i Satineanu in frunte cu Iosifcpiscopul Argesului), la 14 septembrie dau ordin marelui aeal al orasului ca,in termen de doua ore, sa goleasea Hanul Filipescu $i hanul ce-1 tine ArabagiPapa fiindca este trebuinfa de grajduri a se pune hatii (caitii) mriei sale,

Hasan Papa 1".De asemenea, in 1822, consulul orusian Kreuchely- Schwerdtberg 2 amin-

a:este hanul in insemn'a'rile sale. In 1832-1834 o parte din han era tinuta inarena de 6:tre negucaltorul Dimitrie Hagi Constantin 3 care nepla'tindu-$i latimp suma imprumutat51, i se pune sechestru pe venit de ditre Ciochin $i

tovar'Aii lui, pentru datoria de 4 422 lei. In 1842, surorile Smaranda $iLuxandra arafa ca le-a 1-':Inas de la raposatul for tats Tinco (Tinciu) bacanuo prSvalie in Hanul Filipescu, de pe Podul Mogopaiei, ce se afra in pro -prietatea manastirii Va'earesti 6.ruia ii pltesc o chirie de 35 lei pe anpentru loc. Pravalia, fiind cam clara'panatsa la acea data, fac ruga'minte con-ducerii manasnni sa o repare cu cheltuiala ei, iar ele iau angajamentul,in scris, ca dupe moartea for sa famina in deplina seapinire a mainastirii

sa fie pentru sufletul parintilor raposati 4".Hanul Filipescu avrea la parter, pe Podul Mogowaiei $i pe uli ;a Lipscani,

11 pravalii, iar la eta) $ase apartamente care clepindeau de m'ana'stirea Vsa-ca'resti. Unul din ele, in a doua juntate a secolului trecut, a fost inchiriatde Ministerul de Interne pentru Serviciul Sanitar. In afar de aceste Incaperi,hanul mai avea o pivnita mare sub crachrea din fata, iar in curte cinci ca-mere, sub care se gaseau doua beciuri, deasemenea un grajd $i un Sopron.

Din reclamele publicate in ziarele timpului cunoa$tem citiva din ne-gustorii care aveau peavalii in Hanul Filipescu, precum $1 comertul pe care-1fa'ceau. Astfel, in 1846, doi asocia%i aduc la cunostinta inaltei nobilimi $1cinstitului public" ea" le-a sosit o mare cantitate de tot felul de zda'rfurt,printre care : pinzsa: de Olanda, pinta englezeasea de afa, madapolonurifranIoze$ti $i percaluri 5. In 1852 negustorul loan Lupu spune ea are in

sa borviz curat de Borsec, adus de subsemnatul chiar din izvorul lui"$1 faga'cluteste ca va aduce pe fiecare s'a'pfa'minsa altul proasp'at cu pre;ul cel

cuviincios.mai Doritorii pot 6 si j os-insemnatulcu sticla sau cu lada lace sade in Hanul Filipescului 6".

Si tot in acel an, un alt negustor, mai priceput in a-$i face reclam'aanuna in felul urmator : Spre a preintimpina svonul fals ea" asi voii a malasa de negustoria cu haine de Viena ce uneltesc [de care ma ocup] de 11 ani,am onoare a instiinta cu respect prea onorabilul public, ea aceasta nici amfacut, nici am cugetat a face. Din contra cea mai mare bagare de seams amea va fi de a tinea necurmat in magazie [pravalie] lucrurile cele mai noua,dupe moda de la Viena, Paris $i Londra. Taman [tocmai] acum primii un

1 V. A. Urechii, Istoria romcinilor, vol. I, Bucurqti, 1897, p. 304.2 N. Iorga, Istoria Bucureftilor, 1939, p. 234.3 Arh. St. Buc., Min. Just., Extrajudiciare, 34/1834.4 Arh. St. Buc., op. cit., 418/1842.5 Vestitorul roma'nesc", 1846, p. 68.6 Ibidem, 1852, p. 148, 164, 168.

farii

inaltatului

ipi

pra-valia

www.dacoromanica.ro

122

mare transport de marfa pentru primavara. Magazinul meu de haine dinViena va sta ca si pitA acum sub dirijarea d-lui Fridrich Herfurt pe PodulMogosoaiei, in Hanul Filipescu, peste drum de casa baronului Meitani" 1.0 ul-timo informatie in legatura cu acest han este de la inceputul anului 1867,cind se anunta in press ca, la 31 ianuarie, se va line licitatie pentru inchi-rierea unui apartament de la etaj, alcatuit din patru camere 2.

Intregul han, proprietatea manastirii Vacaresti, in urma legii de seculari-zare din 1863, a intrat in proprietatea statului care, odata cu celelalte averisecularizate, 1-a scos in vinzare in 1871. Pins a se vinde insa, toate Inca-perile din han au fost inchiriate la diversi negustori $i produceau o chirieanuala de 26 975 lei.

In noua cladire construita pe intreg terenul fostului han si-a avutsediul redactia ziarului conservator Timpul" unde Ion Slavici, AlexandruCiurcu si Mihail Eminescu * au trudit pina noaptea tirziu la inunca re-daction ala.

I-IANUL GALBEN

In primele decenii ale secolului al XIX-lea exista in Bucuresti un hanboieresc de penferie, asezat in marginea de nord a orasului, la intretaiereade azi a Bulevardului Banu Manta cu str. Dr. Felix. Era pina nu demult ocladire solids, cu parter si in partea de mijloc cu un fel de etaj mansardat.Vechimea lui se cunoaste $i prin faptul ca nivelul strazilor vecine e multmai ridicat ca altadata, caldarimul for ajungind pina aproape de margineade jos a ferestrelor.

$i acum, Baca ne intoarcem cu o suta cincizeci de ani in urma, vomvedea cind a fost cladit hanul $i de catre cine 3. lYn aceasta vreme, in partea

nBariereicea mai de nord a orasului, de o parte si de alta a Mogosoaiei, achcaPlata Viotoriei de azi, era mai mult sat decit oral ; casele erau rare 4i cuaspect rural, iar multe din terenurile inconjuratoare erau locuri de agriculturesau gradini ; ba chiar si de imas unde pasteau vitele.

Din Bariera Mogosoaiei porneau citeva drwnuri mai importante : unultrecind prin Bariera Herastraului si Bariera Noua, ajungea la Bariera Tir-gului de Afars acolo unde se termina Podul Tirgului de Afars (Calea Mo-silor) si incepea Drumul Focsanilor ($oseaua Colentina) ; un alt drum eraacela care ducea la Hersastran, numit mai tirziu $oseaua Jianu (azi B-dulAviatorilor) ; cel mai drept insa si foarte frumos era $oseaua Kiseleff avindde o parte si de alta minunate alei $i ronduri de flori, unde protipendadaorasului se ducea la plimbare. In stinga Soselei Kiseleff era un drum nepavat,foarte prafos in timpul verii si cu noroaie marl din toamna pina in primavara.Aceasta era Ulita Spitalului numita asa dupe spita!ul Iubirea de oameni"sau Filantropia", nu de mult cladit la acea data.

1 Ibidem, p. 104.2 ,Monitorul jurnal oficial al Rorn'aniei", 1867, nr. 8, p. 38.* Pe peretele din stinga intr5rii, in ultimii ani, s-a pus o placg de marmuri: cu ur-

matorul cuprins : In aceasta case poevul Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarufeTimpul* lucre anii 1877-1879".

3 George Potra, $tiri despre Flanul Galben" din mahalaua Filantropiei, in ,Materialede istorie si muzeografie", I (1964), p. 395-399.

www.dacoromanica.ro

123

Din planul ora5ului Bucure5ti facut de maiorul Artur Rudolf Borroczyn,la cererea domnului Barbu $tirbei, se poate vedea o ulita in spatele spitaluluiFilantropia ce corespunde actualei str. Dr. Felix, care insa nu avea un numeoficial pe acea vreme, fiind trecuta alba pe harts. In afara de citeva casutesituate la linia ulitei, tot terenul imens cuprins intre Bulevardul N. Titulescu(fost $oseaua Basarabilor), strada Dr. Felix 5i Bulevardul Banu Manta (fostSoseaua Grozave5ti) era in cea mai mare parte proprietatea clucerului Preda giera acoperit cu gradini de zarzavat, livezi de pomi $i in special cu vie. Daryule in aceasta parte a ora5ului, de altfel ca 5i in celelalte parti, se tineauIan; 5i se continuau cu celelalte si mai intinse ale lui Ivancea Gherase, DinuPrecupetu Iancu Stemar. Pe uncle este localul primariei sectorului 1, Ci-mitirul Evreesc qi tot cartierul Filantropiei, pins departe erau numai vii.Pe locul uncle este Plata Filantropiei, numita astazi Pieta 1 Mai se afla oghetarie imensa cu blocuri de gheata* naturals, in greutate totals de milioanede kilograme. Putin mai in centru, 5i tot pe partea dreapta, se afla CimitirulProtestant (Luteran), care, cu toate ca a fost desfiintat de multa vreme,1-am apucat not in copilaria noastra.

Avind imaginea locurilor 5i ulitelor inconjuratoare, ne dam seama caterenul, proprietate poate prin cumparare a clucerului Preda, era foarte bineplasat. Ca o consecinta a acestui fapt clucerul Preda 5i-a construit un handestul de mari5or, situat la o rascruce importanta, care facea legatura cu ma-rele drum al Tirgovi5tei pe uncle se perindau zi noapte taranii ce vencausa-5i vinda produsele la ora5. Unii dintre .ace5tia, atit la ducere cit 5i la in-toarcere, poposeau la han, iar dupa ce-51 vindeau marfa mai lasau citivalei Si hangiului pentru mincarea 5i bautura ce-o consumau.

Hanul Galben numit a5a dintru inceput, fiindca era spoit cu culoaregalbena, a fost in proprietatea clucerului Preda pins la moarte. Dupe aceastaintimplare mo5tenitoni lui voind sa imparta averea ramasa,

prinpnnscos hanul

in vinzare. Acest lucru 1-au facut cunoscut doritorilor anuntare laziar in care, printre multe informalii foarte interesante, aflam ca proprietarulera clucerul Preda Saulescu.

Din ziarul Vestitorul romanesc", din anul 1850, aflam ca hanulcel galben de la capu[1] Podului Mogo5oae, afara de bariera, ce se inve-cine5te.,cu spitalu[1] Filantropii" are patru incaperi, doua camari 5i o cuhnie[bucatane] la etaj, iar in partea de jos cinci incaperi, o circiuma cu pivnitaboltita, de zid, in care pot intra 18 butii de vin. In curtea destul de intinsase afla un grajd mare, in care pot intra zece perechi de telegari ; doua 50-proane mari cu u5i ferecate in care au loc patru trasurt. In afar de asta, inspatele cut-Ili se afla o carbunarie, o varzarie mare, o grading intr-o intindereinsemnata, finete 5ase care 5i o vie de 13 pogoane cu aracii ei 51 cu cramscu tot edecul.

Doritorii ce vor pofti ca sa cumpere acest acaret, se vor intelege cupomenitii mo5tenitorr ai raposatului clucer Preda Saulescu.

* Ghea%a scoas5: din lacurile acute de riul Colentina (Hergstr5u, Floreasca, Tei,Fundeni etc.), era depozitat5 iarna in gropi imense de unde ne scosese nisip, pietris si pgmincgalben pentru caramida. Acolo, pe straturi de paie, pins la umplerea definitivg, in blocurimari, era pa'strata ping in sezonul cald and era distribuit5 pe la circiumi, restaurante sipersoane particulare.

1 Vestitorul romanesc`, 1850, nr. 63, p. 252.

si

$i

$i

ausi

si

www.dacoromanica.ro

124

Nu am putut afla cine a cump'Arat hanul 4i cu cit, §i nici dace via a fostvinduta separat de han. E sigur insa ca Hanul Galben se afla, pe la 1870,in proprietatea unui oarecare Christea, iar de la acesta, prin cumparare saudanie, a intrat in stapinirea epitropiei bisericii Sf. Vineri NoA in prezentda'rimaa, ce se afla pins acum vreo 40 de ani pe Ca lea Grivitei, dincolo deactuala cUire a Muzeului Cailor Ferate Romane.

In 1890, epitropia zisei biserici anunta 1 a tine licitatie publics pentruInchirierea hanului pe termen de trei ani. Hanul e anuntat ca se afla insuburbia Cismeaua Mavrogheni, pc strada Filantropiei fiindca aceasta era ceamai cunoscuta. In ceea ce priveste hanul, anuntul arata ca el se compune dincirciuma cu pivnifa mare, case camere, depcndinte, buca'farie, rofarie, curtespapoasa si grajd mare de zid. Nu se mai aminteste nimic de va'riarie, finetesi vie. Poate ca acest teren fusese parcelat de mult si se facuseil pe el stra'zisi nenumsarate case, un adeva'rat cartier.

Cit time a fost in seapinirea bisericii Sf. Vineri Noua, si cine au fostchiriasii, iara'si nu stim. In once caz, pe la inceputul acestui secol, HanulGalben era un local foarte cunoscut de prefectura politiei, pentru ea in elputeai intilni,pungasi la fiecare or din zi si din noapte, in special borfasisi hop de pasan. Cind prefectura sau comisariatele primeau reclamatii pentruastfel de furturi, privirile si cercetrile agentilor politienesti se indreptau inprimul rind spre Hanul Galben.

Intr-un reportaj de ziar 2 publicat in 1904, in le6tura cu viata acestuihan si a imprejurimilor se spun urma'toarele :

Pe Soseaua Filantropiei, dupe ce ne-am deihtat de Piata Victorieicu citeva sute de pasi, viata bucuresteana dispare cu desa'virsire din jurulnostru.

Pe trotuare intilnim femei desculte, nepieptanate, imbracate murdar,barbati cu fetele negre, uscate, ina'sprite de mizerie, tincri fara gulere si chiarfara camasi, copii in zdrente sau goi. Populatia e aleatuita din hamali, ca-rutasi, salahori, cersetori, olteni-precupeti, spalatorese, prcmenete, vinza'toare deflori, l'aptarese, vrajitoare, cersetoare, chivute etc.

Case mici, strirri, be, pereti darapa"nati de ploi, fatade pline de noroiulimproscat din strada, curti vaste si pline cu gunoaie, iar pe alocurea miciliven de pomi roditori.

La ra'spintia unde se intilneste Soseaua Filantropiei [azi B-dul 1 Mai]cu strada Grozavesti [azi B-dul Banu Manta], este un han mare cu peretiigalbeni. Lumea s-a deprins numeasca Hanul Galben. E o cla'dire joasa cuu- acoper'amint de table rosie inchisa, prelungit cu o strain lar&I ce intunecafatada astfel o infapsare mistenoasa.

In mijlocul acoperisului se ridica o mansards luminoas, inala Si curatecare face ca partea de jos a cla'dirii sa apar'al mult mai lugubra decit e inrealitate. Astfel Hanul Galben atrage privirile, opreste pe treca'tor, fascineaza,ascmeni ochilor enigmatici intunecati ai pas5:rilor de prada.

Am recunoscut ca pungasii nu puteau alege un mai potrivit lac deintiln ire".

Monitorul comunal ad primariei Bucurqti', XV (1890), nr. 30, p. 385.2 * * * Hanul Galben, Adev5rul de dimineal5", 1904, nr. 33, p. 1.

sa -1

si-i da

5i

www.dacoromanica.ro

125

Inauntrul hanului se aflii bacanie, circiuma $i cafenea. Muncitori im-bracali cu mintene de suman scurte ping la briu $i vkuite, beau vin cupahare mari de apa.

La acea data in fa%a hanului era o fintina cu cumpsana $i un micmaidan unde.,ck-utasii $i camionagiii rasau vehiculele in asteptarea

sau pina cind terminau jocul de table pe o sticla de vin, sau 41 beausenile repetate de Torun", dorobanti", sau cincizeci" de rachiu tare $i

otravitor care ii indemna la dese certuri scandaluri ce se terminau, nu deputine ori, prin batal crunte sau injunghieri, dind prea des de lucru comisa-riatelor de politie $i spitalului din apropiere.

Mahalaua din jurul Hanului Galben, numita $i Mahalaua Dracu!ui",caprinzatoare de atitea variate categorii de locuitori, promiscuitate, mizerie

zgomot, a fost un motiv de inspiralie in arta plastics. Nu vom pomeni dccittin singur caz.

Marele pictor Luchian, intre 1907-1909, a locuit pe $oseaua Filan-tropiei nr. 24, peste drum de Hanul Galben. Fiind in imediata apropiere aatitor tipuri caracteristice nu famine strain de ele $i pe cele care i se parmai sugestive $i mai interesante le pune pe hirtie sau pe pima, imortali-zindu-le prin marele sau talent.

In Mahalaua Dracului", Luchian a inceput sa picteze Inca din 1898,triainte de a se muta in ea. Dintre lucrkile pictate sau inspirate din ,i.aceastmahala nu trebuie s uitam figura blajinului truditului ckbunar, pgancile,cocioabele, autoportretul Un zugrav, compozitia Chefu/, cele mai steiluci-toare din Anemonele sale (1908), precum $i portretele lui Alof Nicolaie §iAlecu Literatu. De asemeni, dintre privelisti, apartin acestui cartier minunatululei in tonalitati mov Mahalaua Draculm, infap seamsseamo de case cu citeun etaj scari, destul de inghesuite $i oropsite, pastelul Ghereta din Filan-t?opia, o m'aestritsa lucrare cu atmosfera de iarna, Casele katrinesti cu stilpiiaceia rotunzi ca niste coloane $i cu pridvorul acoperit cu stuf, acuarelaPutul din strada Clucerului, cu chitimiile din lemn paianta strajuite dc doicopaci aplecavi $i intre care. se .afla pupal cu roata, iarasi o remarcabila lu-crare tipica pentru viata. periferiilor bucurestene de atunci" 1.

Si tot in legkura cu acest han, mi -aduc aminte de o convorbire pecare am avut-o cu scriitoarea Maica Smara" care Imi spunea ca pe vremeacind ea s-a mutat in jurul Pieta Filantropia, cu vireo SO de ani in urma,cartierul din jurul Hanului Galben, adica Mahalaua Dracului", avea o re-putatie cit se poatsa de proasta. Seara, daca veneai prea tirziu, pe Intuneric,fiindca strazile din carrier nu erau luminate, riscai, in cazul cel mai fericit,sa te intorci imbracat,ca Adam in rai. Borfasii te dezbracau pina la piele $idaca opuneai rezistenTa sau Incercai sa strigi dupa ajutor, te bateau de zaceaimulea vreme la pat. 0 serie de purtgasi trisori atineau calea taranilor si-iademeneau sa joace, luijidu -le de multe ori toti banii ce-i aveau din vinzareadiferitelor marfuri. Mu] ci dintre nenorocitii acestia se intorceau acasa $i farabani $i fara marfa, iat in cazuri mai rare, chiar fara caii de la caruTe cerepede erau vinduti prin diferite mahalale ale orasului de raufacatoni ceroiau in jurul hanului de trista amintire.

La Hanul Galben, in acea vreme, erau chef uri care tineau toata noaptea,iar toamna mirosul gratarelor care sfiriiau de friptul pastramei $i al patricie-

1 Ionel Jianu, Petru Comarnescu, $tefan Luchian, Bucuresti, 1957, p. 62-63.

clien-tilor, 1st

si

Yi

$i

isi

Si

si

si

www.dacoromanica.ro

126

nilor" se raspindea pins departe in mahala. Mustul, dulce tulbursator, selacea pe loc in teascurile ce se gaseau in curtea hanului care, in astfel deocazii, era ingradita toata cu stud de balt'a.

Iata deci, in citeva cuvinte, viata unui han bucurestean din care n-amai ramas, in ultimul timp, decit amintirea. Multi trec vor trece prin fatalocului, dar prea putini ii vor cunoaste trecutul.

HANUL GOLESCU

Un han in centrul orasului, dar nu chiar in inima lui, era HanulGolescu de pe Podul Ca litei sau al Calicilor, actuala Ca lea Rahovei, pe lingabiserica. Sf. Nicolae din Prund. Se numea asa dupe numele marelui ban RaduGolescu (1746-1818) care 1-a construit pe la inceputul secolului al XIX-lea$i se afla in vecinsatatea vechii case a boierului Golescu, in mahalaua numitaSi a Golescului unde erau case aratoase gospGclarii intinse ale boierilorStirbei, Cretulescu, Manu, nlcoianu, Bobescu altii, iar pe la 1850, alaturide han se aflau casele Cernovodeanului peste drum ale lui MihalacheKcfalov 1.

Radu Golescu ca $i bunicul sau, cu acelasi nume, isi va incepe ca-riera dregatoreascsa de la cel mai mic rang si cu timpul va ajunge la cea maiinalta, de mare ban. Prin easkorie, prin inaltele slujbe ce-a avut si prindiferite indeletniciri comerciale si-a merit numarul mosidor, al propriefatilorin Bucuresti, ajungind sa posede o foarte buns stare materiala.

Inca inainte de 1800, a construit o fabrics de sticlarie pe una din mo-siile sale din judetul Dimbovita, aducind lucratori suchti nerntesti" 2, printrecare $i citiva romAni de peste munti, din satul Porumbacu, carora, pentru eisi familiile tor, le-a dat locuinte pe mosia respective, fapt care it aflamintr-un document din 1814. Produsele acestei fabrici, fiind mai ieftine decitcele care se.aduceau de peste hotare, se desfaceau in Bucuresti si in diferiteorase, contribuind acestea la marirea averii. In 1826, una din peavaliileunde se vindea marfa de sticlarie, din fabrica fostului ban Radu Golescu,se afla in Hanul $erban Voda, inchiriata de Lisabe'ta 3 netntoaica sticlareasa.

Marele ban Radu Golescu a avut trei fii : Nicolae zis Nae, Gheorghecunoscut mai mult sub numele de Iordache si Constantin minas in istoria li-teraturii sub numele de Dinicu. Lui Iordache i-a lasat mostenire Hanul de pePodul Calitei, iar lui Dinicu Hanul Rosu construit pe locurile ce se vinduserala licitatie din fostul teren al Curtii Vechi.

Hanul lui Iordache Golescu, intrut in stapinirea sa prin diata4 tataluisau din 2 februarie 1815 semnata ca martori de losif episcopul Argesuluisi Costandie episcopul Buiaului si intariea apoi de mitropolit era o dadiremare, cu etaj, avind numeroase pravalii si camere de locuit pe care DionisieFotino 5, la 19 mai 1814, it considers intre cele sapte hanuri mari Cara bi-

1 ,,Vestitorul romanesc", 1855, supl., p. 1, 19.2 I. Cojocaru, Documente privitoare la economia Pirii Romlinefti, 1800-1850, Bucu-

resti, 1958, vol. I, p. 170.3 George Potra, Documente privitoare la istoria orafului BucureFti, 1821-1848, Bucu-

resti, 1975, p. 244-245.4 Arh. St. Buc., Tribunalul de comert Bucureiti, 9982/1832 ; Logofetia Drepatii,

13436/1833.5 Dionisie Fotino, op. cit., vol. III, p. 166 ; cf. si Hurmuzaki, X, p, 513.

si

si

sisi

si

si

www.dacoromanica.ro

127

serici. Era ocolit cu zid de jur imprejur" $i ocupa intreg terenul ce seintindea in spatele actualului spital Brincovenesc, de la vechea biserica Dom-nita Balasa pins in strada Bibescu Voda de azi, numita in acea vreme Uli;abisericii Sf. Nicolae.

Despre activitatea comerciala ce a avut loc in acest han, de la inte-meierea lui si pins in 1831, nu cunoastem nimic. De-abia acum, in acest an,in timpul marii ciume care a bintuit Capita la $i o parte din taxa, aflam caRegimentul I infanterie din armata nationals infiintata de Regulamentul Or-ganic 1, a fost incazarmat in acest han, poate, fiindca ramasese gol, deoarecelocatarii 11 parasisera, risipindu-se in toate partile.

Iordache Golescu, probabil pentru nevoile gospodariei si a numeroascisale familii (doua fete : Elena $i Ecaterina 5i patru baieti : Dimitric, Radu,Gheorghe $i Alexandru) $i mai ales cu cheltuielile baietilor care erau la in-vatatura in strainatate, precum $i cu construirea casei de pe Podul Mogosoaiei(in stinga bisericii Sf. Nicolae-Tabacu), avind nevoie de multi bani, se im-prumuta deseori, cu sume destul de mari, de la serdarul Nicolae Nica. Darneputind plati la timp dobinda mare si capitalul, a fost nevoit sa-1 vinda.De aceea, in februarie 1833, Iordache Golescu ceru marii Logofetii a Dreptatiisa aprobe scoaterea la mezat a hanului, parter $i etaj, care se compunea dindoua parti de sine statatoare.

In cererea ce face ca'tre marea Logofetie a Dreptatii, Iordache Golescuarata si obrazele" (persoanele) care socoteste ca au drept de protimisisla aceasta vinzare. Si aceste obraze sint destul de numeroase, unele rudeapropiate chiar fiul sau Dumitru (Tache) altii, vecini alaturati, uniisezatori in Bucuresti, iar altii aflati la Slatina, Craiova sau in judetul Te-leorman. Toti acestia trebuiau sa fie anumgi oficial dea raspuns inscris, cit mai grabnic daca renunfa la dreptul de protimisis sau vor sa parti-cipe la licitatia hanului.

Printre cei mentionati amintim pe sora sa vorniceasa Anica Racovitape fiul ei Aleco, Marita Golescu, sotia raposatului sau frate Nae si fiul

ei maiorul Iancu, cei patru fii ai lui Dinicu, de asemenea si pe fiica acestuia,clucereasa Anica Racovita, Saftica $i Elena Dudescu, vornicul Alecu Cretu-lescu (tatal doctorului $i omului politic Nicolae Kretuleseu), aga IordacheFlorescu, vorniceasa Zinca Samurca., maiorul Alecu Florescu, medelnicereasaSaftica Berindei $i altii.

In incheierea cererii sale Iordache Golescu spune : aceste obraze auprotimisis, iar da s-ar arata alte obraze cu cerere cla protimisis, afaradintr-aceste, eu voi raminea in raspundere" 2.

Este interesant de reTinut raspunsul Zoitei Golescu in legatura cudreptul de protimisis al celor doi fii, Radu si Aleco care sint nevirstnici $iamindoi plecati din tara, la invatatura, la Paris. Ea spune ca Logofetia saurmeze ,,precum pravila va porunci pentru asemenea intimplatoare impre-jurare", incheind eu mai mult n-am ce raspuns sa dau" 3.

Dupa ce s-au primit toate r-aspunsurile de la persoanele indicate $i inurma strigarilor $i licitatiei avute, in ianuarie 1834, o parte a hanului a fost

Radu Crutzescu, op. cit., p. 60.2 Arh. St. Buc., Logofecia Dreptatii, 10 339/1834.3 Ibidem.

si sa

si

1

www.dacoromanica.ro

128

adjudecat asupra serdarului Nicolae Nica 1 care a oferit cel mai mare pre%,4 720 galbeni impa'atesti, cu toate ca cucoana Sktica Dudescu, sotia beiza-delei Grigore Sutu, Ecuse contestatie ca are drept de protimisis a cumpkaea hanul, dar se vede ca" a renun%at, fiinda hanul amine in proprietateaserdarului N. Nica care, in ianuarie 1835, tot prin mezat, cumpka si cealaltapane a hanului cu 150 000 lei.

$i tot in acest an 1835 pentru nevoie de bani, mai vinde o cas'&din mahalaua Golescu, ce fusese construit pe locul sa'u mostenesc, in 1819,de un oarecare Andrei Pestritu, preotului loan 2 din mahalaua Sf. Ilie,cu 2 500 lei.

Dupe cum vedem, din 1824 jumkate si din 1835 si cealala jumkate,hanul amine in proprietatea lui Nicolae Nica. Din timpul staptnirii acestuia,aftim ca in 1840 primkia orasului orinduieste paza', de noapte 3 in fata ha-nului, iar in 1843 se anunfa: cal de la Sf. Gheorghe este de inchiriat ; camerele$i salonul de la etaj sent zugavite, iar curtea este de caldarim 4, adicpavaa cu piata.

In 1849 calkorul german, W. Derblich 5, care cunoaste bine HanulGolescu, pe atunci unul dintre marile hanuri ale capitalei spune : Am Ositnici aproape cincizeci de negustori, care reprezentau toate ramurile posibile deinciustrie si comert. Aici ga'sesti halvagii linga giuvaergii, intr-o camera eatelierul unui croitor, in camera vecina este un comert de jocuri foarte cer-cetate si in vreme ce o modiste vacant inchiriaza paturile sale guvernantelorfiira post, un ma'celar da" ada'post ospitalier in camerele sale unei societkide lustruitori de haine". Dintr-una din aceste pravalii, dimineata in zorii zileise aspindeau in mahalalele dimprejurul hanului vinzkorii de salep (bstituapreparaa din salep, miere apa), bucuria copiilor din aceasta vreme 6.Intre 1870 1880 in Hanul Golescu era instalat'a pavkia de anticariat alui H. Steinberg, care mai ttrziu tai adauga o tipografie, unde fiul sa'u, ajunsmare librar $i editor, va tipari multe earti7 si in special manuale scolare.

In 1882, hanul fiind subrezit de vreme si de reaua Ostrare a locatarilora fost demolat de noul proprietar Nierescher care a construit in locul lui ocla'dire moderns, frumoasa, solids, ornamentata cu stucaturi exterioare, adicao casa de locuit si raport, cu nenumkate pays511ii de jur imprejur, sub numelede ,,Pasajul Nierescher" care a &Inuit pins in zilele noastre cind a trebuitsa face loc noii sistematizki atit de imperioase pentru schimbarea vechiiinfa'tisari a orasului.

HANUL GRADI$TEANU

Dintr-o hotknicie din octombrie 1848, intocmita de inginerul Plesoianusi G. Dumitrescu, se constaa ca pe ocolul locului numit alta'data" via dom-

1 Arh. St. Buc., Tribunalul de comert Bucuregi, 18 118/1833 si 8304/1834 ; GeorgePotra, Documente privitoare is istoria oraplui Bucurciti, 1821-1843, Bucuresti, 1975, p. 400.

2 Arh. St. Buc., op. cit., 5941/1835.3 Acad. R.S.R., ms. 1632.4 Vestitorul romanese, 1843 supl. 28, p. 2 (nr. 144).5 W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Walachei, Praga, 1859, cap. XI.6 Col. Popescu-Lumidl, op. cit., p. 373.7 N. D. Popescu, Calendarul pentru toji fill Romaniei, Bucuresti, 1906, p. 155.

si5i

www.dacoromanica.ro

Iordache Golescu (1768-1848) pro-prietarul hanului de pe Podul Ca HO

(Ca lea Rahovei).

Ion Campine lnu, in uniforma de fiferal oastei pamintene, fost proprietar al

hanului care ti purta numele.

www.dacoromanica.ro

tiNgilt-W50VWf.,40,- 0)'

Pecetea inelara a lui Manuc Bei.

Semnatura lui Manuc Bei (cu caracterechirilice).

Em. Mirzaian (Manuc Bei), dupa ogravura din 1811 semnata Fr. Lanphin

GOlnworth sc.

Facsimil dupa o scrisoare romaneascaa lui Manuc Bei (1813).

40 (S. ^-1715

iglv-1,41.trri "tf;ft 777 p d',../4

7774 -rg; 4>tilL reti; Amativ7m.fid

,-7/0-/taio ,u4//..in overly t6

17161)(--Liz 0,11AAamm etSj cvecx Acid, )10414 aid.,?.rx*j4

I; I 160644ft; 1477 64/A0, .

4.31e?

'I

Cit 0IA

#.0

fe...--14-inbio -14l Jr(*(iy20;t 0",7,. 1.t:

ota

24,4,64-14070/1%

if

21,

g-tra

www.dacoromanica.ro

Hanul Manuc, la 1841. Litografie dupi desenul lui M. Bouquet.

Interiorul curcii Hanului Manuc, pe la 1860. Fotografie de C. Pop de Szathmari.

#1#

I`4

is

.,4..

mo . a

www.dacoromanica.ro

Interiorul curtii Hanului Manuc (Hotel Dacia), 1900.

Hanul Manuc (Hotel Dacia), vedere dinspre str. Halelor, 1930.

16141414.14AllAr

t

.00

www.dacoromanica.ro

Plata Sf. Anton, la 1890. A doua cladire din dreapta e Hotelul Dacia, fostul Han Manuc,iar in faca lui, biserica Curtea Veche. Prin mijlocul steazii trece tramvaiul cu cai.

Palatul Nifon construit pe locul Hanului Dedu, 1932.

11 3i,..

r.....,1 I

I 1 :'

-

.01..°_,;2:-.H. "g

.:.

,..-.

:- ,

e

1,0 V`,..

PV.

51

www.dacoromanica.ro

Hanul Galben, la 1935. Se afla la intreCiierea Bd. Banu Manta cu str. Dr. Felix.

Hanul lui Simeon (Zamfir), 1928.

1' /

La,

www.dacoromanica.ro

Hanul lui Simeon (Zamfir), 1930.

Hanul lui Simeon (Zamfir), in timpul arimg.rii, 1933.

1,1], Itc u

61 `- n

-siZ1/2* effilsegareginfatIZIStteMAIIZife -.MO,

. S' .

IP

9

www.dacoromanica.ro

Hanul Iui Simeon (Zamfir), 1933.Usi si ferestre de fier ale unei bold

(praVilii).

Hanul cu Tel, la 1927. Interior,vedere din str. Lipscani

spre str. Biked. Acvaforte deA. Poitevin-Scheletti.

S

^.

r,

R

0ri

.*11. 11' t .:. .4' - N. '°' ,gg 10' ..., 4 i

, -:= .-11. , .... I 4,'..-1 t ,A It,,,,!,. ,...,:li % ,; c '401% ISA . if*R

:+:-. I° +", . AIVI 14^ \i O

IFk.,, ?,1,61."-''' i :- .,., Ah

7..... -

tY11 .'' ..'....... , ;, ; -74i !I:I

1:1....)fl't .1*. :q. ._ ,,-:. . Mr4 i Is

4T. v.,.. . 4., ,

.. .: r. ...., ... ..... :

It i' ..,_:.:t.' v... ,;.:;74:1.7.-: 1,-*...

S

www.dacoromanica.ro

Hanul cu Tei, in 1933. Fatada dinspre str. Branari gangul de intrare. A fost construitin 1833.

Hanul Bossel (c15direa din fata) pe Podul Mogosoaiei, la 1854. In fund, spre stinga, se vede-Turnul Coltei biserica Sf. Sava.

71.;;;11-10

e giattaI $.

a

Afi

si

r

aJO

555,92*11

si

www.dacoromanica.ro

Hanul Cucu, 1937.In stinga casa arh. Cerchez.

Hanul Cucu, construit in 1866,inainte de demolarea din 1939.

Era situat pe Ca lea Victorieinr. 222, col; cu

str. Grigore Alexandrescu.

Vechi han bucurestean.

_1

I

E

.1'4

www.dacoromanica.ro

Negutator bucurwean anonim (dupa oplang colorata din cartea suedezului

Hedenborg).

Negustor din prima jumkate a seco-lului al XIX-lea (gravura in lemn dupa

desenul lui D. Lancelot).

Stoian negustorul §i Apostol bacanul,ctitorii bisericii Bradu Staicu (dupa opictura murals de la biserica Bradu

Staicu din Bucure§ti).

Nica, negutator de la inceputul seco-lului al XIX-lea (dupi G. I. Ionnescu-

Gion in Istoria Bucure§tilor").

Y.

iik, a ;;;-

www.dacoromanica.ro

Negutatorul abagiu Tudor Dancovici(1797-1872).

Marcie neguOtor toptangiu Tudor HagiTudorache (1786-1848). Litografie de

Rudolf Hoffmann.

Anica Dancovici, n'iscuta BVicica, sotianegutkorului Tudor Dancovici.

Catrinita (Ecaterina) Zamfirescu, mamaneguOtorilor Niculae Voicu (Woikowitz)si Ilie Zamfirescu. Portret in ulei de

pictorul austriac Frankenberger.

4

:**

IC1117. et." t

,

7

\

1

www.dacoromanica.ro

Negufitorul Nicolae Chirilof(1775-1849).

Neguta'torul bancherul AlexandruChirilof (1818-1881) fiul lui NicolaeChirilof. Portret in ulei de G. Tatta-

rescu, 1855.

Negutkorul Vasile Dancovici (1786-1864), fiul negutkorului Gheorghe

Dancu.

Rudolf Orghidan (1797-1862), spriji-nitor al scriitorilor tip5riturilor din

Transilvania.

ce

gi

4:4er.. 411M 4111.

.*".111

)

si

www.dacoromanica.ro

Negutatorul Petre T. Dancovici (1828-1910), fiul lui Tudor Dancovici.

Negufatorul Mihai Zamfir sin Constan-tin, tatal lui Ilie Zamfirescu (1810-

1862).

Negutatorul Alecu Dancovici (1831-1902), fiul lui Vasile Dancovici.

Negutatorul $i fabricantul George Man(1821-1866).

sew....

r.

R

www.dacoromanica.ro

Ion (Ionia) Popp (1829-1875) zarafapoi bancher in Hanul cu Tei in

perioada 1856-1875.

George San Marin (1819-1885) pro-prietar al mai multor peiv5lii de lipsca-

rie en-gros in Hanul cu Tei.

Neguritorul Nicolae Hagi Stoica (1818-11900).

Negutatorul Gh. Hagi Teodoraky, fiullui Tudor Hagi Tudorache.

1.

gi

www.dacoromanica.ro

Negutkorul Ilie Zamfirescu (1810-1862) (rate vitreg cu Niculae Voicu(N. de Woikowitz 1803-1868), trtretin ulei de pictorul austriac Franken-

berger.

Negufitorul Ioan Martinovici (1820-1882).

Negutkorul Costache Pavelescu (maitirziu Paulescu), 1824-1910, tatal prof.

dr. Nicolae Paulescu (1869-1931).

Negufatorul bancherul Mihalache Sto-ianovici (n. 1820) fiul negutiaorului ba

can Petre Stoian-Stenet.

ay

ok\

.P.Knalta, Weitebitir.,5,1222..T

3I 4

s.

crA -

si

www.dacoromanica.ro

129

neasca" se afla un han mic $i darapanat care se numea Hanul Gradisteanu.Aceasta vie domneasca incepea din Ulita Rahtivanului, adica din spatele bi-sericii Sf. Gheorghe Nou ajungea spre miazanoapte pins la curtea pitaruluiMavros, de lined'. biserica Sf. Nicolae-Jignita, ocupind o suprafata de circa60 stinjeni in latime $i 190 stinjeni in lungime. Poarta hanului dadea in PodulBeilicului (Ca lea Serban Voca) $i pe locul sau, pins in 1935, fusese spiteriacu firma Pelican", in apropiere de biserica Sf. Ion.

Insemnarile unui carator din 1823 ne dau o imagine saracacioasa sisumbra despre acest han de mahala, care trebuia sa fi fost destul de vechiin aceasta vreme. Aparitia lui trebuie sa fi fost in ultimii ani ai secoluluial XVIII-lea sau imediat dupa 18C0. Avea camere de inchiriat cu noaptea sicu luna circiuma cu mincare si bautura.

Edificiul spune calatorul din 1823 -- era vechi si cu crapaturi.Vintul se vira cu un vuiet detestabil de scirtiitura si de trosnitura printre acestecrapaturi. Ma aflam tntr -o odaie, cu peretii, tavanul $i podinele formatedintr-o multime de birne scinduri, asezate fara scop fara plan, de-alungul si de-a curmezisul. Aceasta maniera de cladire avea o infkisare fan-tastica, marita Inca de intunecime. Dupa datinele hangiilor in toata casa seafla numai o singura luminare de seu, dar pe aceasta o scoasera din felinarpentru a o pune intr-un sfesnic de pamint ars. Flacara acestei luminarise batea i juca in suflarea de aer acuta de vintul care intra din toate par-tile. Ad era locul unde se ospatau caratorii, bag de seams, a pentru a maodihni de noapte fui condos in alts parte. Urmai un baiat trebuia sa-micaut drumul pe pipaite, de-a lungul unui coridor intunecos, lung de 30-40urme podit cu scinduri slobode, pe care piciorul nu avea razim sigur. Ajun-gind pins la capul coridorului baiatul deschise o usa si ma duse tntr -o odaieluminata de luna, dupa care se retrase.

Odaia era mica si cu tavanul asa de jos, ca-1 atingeai bine cu mina.Pc o lature era un pat : trei scinduri asezate pe doua picioare de lemn, pestescinduri o mina de paie virite tntr -o toala ca sa nu se risipeasca. Intr-altperete era un ochiu de fereastra ; ca geam, se eunastea ca ar fi fost o pickde capra, cum se obisnuia in acea vreme, insa bucata ce rknasese, adevereaca odata a fost intreaga.

Linga pat, o masa, apoi doua scinduri puse pe picioare din lemn ne-cioplit pe care sta un vas de pamint, forma ligheanului de azi, si un urcior cuapa ce serveau la spalatul felei.

Ma dusei la usa ca pui zavorul. N-avea nici zavor nici ivar, nimicdecit o clanta ce se mica, cu care se putea deschide usa pe dinafara tot atitde bine ca si pe dinauntru.

Fiind ostenit ma trtntii in pat si fiinca nu avea perna, pusei capatii unlemr. ce-mi incurca drumul $i ma: invelii cu scurteica ce o aveam pe mine" I.

Nu cred in confortul hanurilor de altadata 5i in special al celor peri-ferke, dar, oricit, marturia caratorului strain mi se pare cam exagerata.

In august 1845, cind hanul se afla in stapinirea vaduvei Gradistaanu,fiindca sotul murise, a izbucnit un foc care a distrus in intregime cladireahanului si cu aceasta ocazie 20 familii evreiesti care locuiau in el au ramasfara adapost 2.

1

2Col. Popescu-Lumina, op. cit., p. 374 377.Vestitorul rominese, 1845, p. 245.

si.

si

si si

si

si

si

sI-i

www.dacoromanica.ro

130

HANUL GRECEANULUI-DEDU

Pe Podul Mogosoaiei (Ca lea Victoriei), spa%iul cuprins azi intre bu-levardul Gh. Gheorghiu-Dej si str. Doamnei, la sfirsitul secolului al XVIII-leafa'cea parte din incinta Curtii domnesti a lui Serban Cantacuzino care-si aveacan celaria pe locul fostei Legatii rusesti, adic"i in spatele actualului HotelBulevard".

Biserica Doamnei, construit de Maria sotia voievodului, avea loc largi:nprejur $i la acea data se afla la nivelul Podului Mogasoaiei, nu ca acum cuun metru mai jos. Prin ce imprejuilri nu stim, in a doua jum'a'tate a seco-lului al XVIII-lea, cea mai mare parte din terenul din jurul ei a fost ocupatcu cladirile diferitilor proprietari. Partea din fa0, si lateral inspre str. Doam-nei se afla in proprietatea boierilor Cornesti 1, iar o alts parte din fat silateral stinga in cea a vornicului Matei Falcoianu. Prin mostenire si cumpsa.-rare, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, tot acest cuprins a ajuns in proprie-t2tea stolnicului Radu (Mducanu) Greceanu care si-a construit pe el case *de locuit, durabile, cu ziduri groase $i pivnite adinci, precum 4i alte cadirimai mici, cu pravalii, hot'arite a fi han, dupa cum s-a si numit : Hanul,Greceanu.

Bunele afaceri care le fceau hanurile dupa 1780, cind atmosfera tul-bure a Europei sud-estice se mai linistise, au indemnat si pe boierii Greceni

sporeasca veniturile prin deschiderea unui han. Asa cum am va'zut maisus, fenomenul nu este izolat ; sintem intr-o epoc5; in care boierimea is pilcfSde la clasa neguOtoreasa.

Nu se tie precis cind a luat hanul, dar este amintit documentarin 1821 cind se face mentiune ca prin fata lui a trecut cortegiul mortuar aldomnitorului Alexandru Sulu 2.

Probabil in timpul Revolutiei de la 1821, cind multi boieri s-au refugiatcu familiile for peste munti, unde unii au stat timp indelungat si s-au im-prumutat de bani platind dobinzi marl, si boierii Greceni au fost in aceastasituatie, viniind mai tirziu hanul mai sus amintit, ca pra'teasca datoriile.Documentar constafa'm ca", in 1827 stolnicul Radu (Mducanu) Greceanua vinidul hanul neguatorului cojocar Diamandi Dedu care 1-a seapinit pinela sfirsitul vietii sale.

Diamandi Dedu a renovat hanul $i a tatat zidurile dinspre ulicioaraIngusa care face trecerea spre biserics $i inspre casa Grecenilor. Urmasul luiRadu Greceanu, paharnicul Dimitrie (Mache) Greceanu da: in judecatV peDiamandi Dedu cerind ssi strice zidurile din acea parte care-i astuiA luminaferestrelor. Procesul a durat, la toate instantele judectoresti, din 1828 pinIin 1836, died cistig de cauA lui Dimitrie Dedu, urmas, care a adus oamenicc-au rnsa'rturisit ca zidul in'ailtat este spre ulicioara, iar ulicioara exista inaintede a-si face case stolnicul Radu Greceanu si deci casele piritului nu sint lipitede han ci de cealalta" parte a ulicioarei.

La moartea lui Diamandi, intimplaa intre 1830 si 1832, prin testament,hanul este Esat mostenire celor doi fii ai sal, pitarului Dimitrie Dedu $i

1 Arh. St. Buc., Curtea de Apel, sectia 11, 25/1834.* Cu unele renovari transformari au existat ping in 1977, cind au fost mull

*ubrezite de cutremur si apoi demolate.2 George D. Florescu, Alaiul p. 35.3 Arh. St. Buc., Logofetia Dreptatii, 2872/1837.4 Ibidem.

sa"-si

fiintI

sl-si

5i

www.dacoromanica.ro

131

porucicului Alecu Dedu, iar celor doua fiice, juma"tate din casele de pe PodulBeilicului (Ca lea $erban Voda) suma de 48 000 lei, drept zestre atuncicind sc vor marita.

In februarie 1837, Dimitrie Dedu * cumpa'ra partea fratelui sau Alecu,cu suma de 2 200 galbeni ImOratesti, pe zapisul de vinzare, prin punere dedcget, semnind $i mama for Maria Diamandi Dedu.

Dupa o trecere de cinci ani, Dimitrie Dedu ca girant al comisului An-tonic Negroponte, din Moldova, care luase in arena vamile Romfinesti$: neavind posibilitatea sa depuda intreaga sums la Visterie, achitatI ins deg-neralul Nicolae Mavros, punt zalog hanul pe numele acestuia. Dar neputindrati la termenul fixat, in 1842 generalul N. Mavros 11 (la in judecaa avindpretentia sa i se dea banii imprumutati $i dobinda for care, in total, se ridicala suma de 14 280 galbeni 1.

Dimitrie Dedu, cu sotia sa Ecaterina, prin vechilul (avocatul) AthanasieVeropolu se judeca cu generalul N. Mavros, prin vechilul Costache Anghe-lescu. In acest proces se amestea $i mama lui Dimitrie Dedu care, prin ne-numa'rate ijalbe la diferite instance judectoresti $i in cele din urma catredomnitor, cere asigurarea sumei de 48 000 lei pe care e4.posatul ei sot o lasasepentru casa'toria fetelor $i fusese data numai in Ostrare lui Dimitrie care acumnu mai dispunea de acesti bani, in urma zalogului acut.

Nu cunoastem cum s-a desfa'surat procesul $i nici cum s-a terminat,fiindca ne lipsesc documentele, dar deductiv socotim ca Dimitrie Dedu** aizbutit scape hanul din amanet, deoarece constatNm ca" el ra'rnine in con-tinuare in proprietatea lui, duclndu-$i mai departe comertul $i inchiriind oparte din pravalii la diferiti neguta'tori.

Este adeva'rat ins ca niciodaa n-a dus-o prea bine cu banii $i a fostobligat sa se mai imprumute de la unii sau altii cu diferite sume. Astfel, Incadin 1842, a luat cu imprumut de la serdarul Costache Mihaescu 2 830 galbeniImpa'rstesti $i de la Scarlat Scanavi3 275 galbeni, pe care neputindu-i platila termen, cei doi i-au pus sechestru pe chiria hanului Oda' la data cind s-aup taut despa'gubi.

Hanul, ca $i altele din aceasta vreme, avea un rind de peSvalii la strag,pe Podul Mogosoaiei $i unele cu fata spre curte, iar la etaj camere qi aparta-mente de inchiriat, cu luna sau cu noaptea. In una din pravalii, la 1840, erarenumita cofetrie a lui Constantin Lefteru, zis Alexandru Elefterescu4,foarte mult cautata pentru bomboanele sale delicioase.

Dimitrie Dedu ne este cunoscut Inca din 1827, cind impreuna cu Nicolae Alexiuiau in arena pe patru ani (1828-1832) de la epitropii raposatului Manuc Bei toatece poseda in Tara Romaneasca, viile de la Filaret, hanul gi casele din Bucuresti (acestea pePodul Tirgului de Afara, unde la acea data locuia Divan Efendi), pentru suma de 1 500galbeni olandezi pe an, platiti in doua rate. Contractul de arenda, incheiat la data de27 decembrie 1827, este mtarit de Logofetia streinilor pricini, prin semnatura lui Ianc,tVacarescu mare logofat (cf. George Potra, Documente privitoare la istoria oraFului Bucurefti,1821-1848, Bucuresti, 1975, p. 305-306.

1 Arh. St. Buc., Min. Just., Extrajudiciare, 327/1842.** In 1839, cumpara hanul casele lui loan Ciochina din mahalaua Sf. Gheorghe Nou

(Arh. St. Buc., Tribunalul Ilfov, notariat, 687/1839).2 Arh. St. Buc., Min. Just. Extrajudiciare, 240/1846.3 Ibidem, 525/1846.4 Dr. Nicolae I. Angelescu, Grigore Caplet fi familia sa, in Gazeta Municipals`,

14 iul. 1940.

sa"-si

siptijiturile si

*

mosiile

Si

Ii

Tarii

www.dacoromanica.ro

132

Intre 1844 $i 1849, cind balurile erau destul de dese si in special car-navalul se bucura de multa trecere din partea boierilor $i a burghezilor,intr-una din ptilvaliile Hanului Dedu, germanul I. Waremberg era acela careinchiria, vindea si lucra tot felul de costume fanteziste pentru asemeneaocazii. Acest negustor, in anunt.urile lui aducea la cunostinya inaltet ansto-cratii 4i cinstitului public ca magazinul din Hanul Dedu cit colectia dinsala Momo lo se pot vizita incepind de la 9 dimineata, toata ziva, car dacacineva doreste sa-si faca un domino nou poate porunci si Intr -un curs de12 ceasuri va fi gata, cu un pret cuviincios". In timpul fiecarui carnaval,cind dadea anunturi la ziare, Waremberg nadajduia ca se va bucura de aceaincredmtare de care a fost cinstit in anii trecutil".

In anul 1848, negustorul german Andrei Karnbach2, isi muta aici dinHanul Greci magazinul sau de croitorie pentru copii. In anul 1849, gasim caIntr -una din pravaliile hanului, germanul Carol Knappe deschide primulmagazin de lampi articole de menaj. Chiar de la inceputul negustoriei elintroduce, prima data in Bucuresti, lampile cu ulei de rapita dovedite cafoarte bune, pentru vremea aceea, pentru care motiv si.Teatrul National leintrebuinteaza incepind din anul 1854 in locul luminanlor care, oricit eraude bune, faceau fum Innegreau localul. Hanul Dedu a fost un local cu norocpentru negustoria lui Carol Knappe, care introduce mai tirziusornice modeloare tot cu ulei de rapila, ce dadeau o lumina foarte dulce ;in special erau folosite in camerele de culcare. Pe la 1880, aceste lampi eraula mare trecere in toate casele boieresti din Bucuresti $i chiar in Cara intreaei

Dup'61 1860 Hanul Dedu, care in vorbirea curenea a multora iii maip'a'strase numele de Hanul Greceanului incepuse s'S se pa'ragineasca. Con-structia se invechise si nu mai corespundea noilor nevoi pretentu ale co-mertului bucurestean. 0 renovare a acestui han ar fi prilejuit cheltuieli prealnari, care ar fi depasit puterile stapinilor de atunci. 0 solucie de moment afost darimarea etajului. Asa se explica de ce Constantin Bacalbasa ne spuneca, dupa 1871, in locul palatului Nifon, deci pe vechiul teren al HanuluiDedu, era un sir de pravalioare joase, fara etaj, strimbe, scoase in stradade puteai sa le prinzi de streasina" 3. Si, poate, pentru acelasi motiv stapiniiau vindut mitropolitului Nifon terenul fostului han al Grecenilor, pe care,in 1900, a ridicat o constructie frumoasa si impozanta, la parterul careia se&este azi marele magazin Confectia".

HANUL IACOVACHI

In mahalaua $elarilor era un centru negutatoresc Inca din prima ju-matate a secolului al XVII-lea, cind s-a construct biserica Sf. Nicolae. La sfir-situl acestui secol a devenit biserica breslei selarilor, pentru care fapt Iordache,starostele breslei, in august 1700, apare Intre ctitori, alaturi de paharniculScrban Cantacuzino $i Apostol Lazo, care refac. biserica. Mitropolitul Neofit(1738-1754), care cumparase mai multe pravalti in jurul bisericii, ar fi vruts-o faca manastire si sa-i ridice un han. Acelasi gind a avut medelnicereasa

1 Vestitorul romanesc", 1844, supl. 5 ; 1846, p. 20 ; 1849, p. 4.2 Fruntafii comertului industriei, vol. I, Bucuresti, 1903, p. 25.2 C. Bacalbap, Bucurettii de altadata, vol. I, Bucurelti, 1935, p. 63.

si

lampilc-cea-

$i

si

si

si

si

si

fi

www.dacoromanica.ro

133

Arghira, care daruieste bisericii Sf. Nicolae $elari mosia Savesti din Arges 1.Dar toate aceste bune intentii n-au lost realizate.

Faptul ca inc a din prima jum'atate a secolului al XVIII-lea s-a proiectatconstructia unui han in jurul bisericii Sf. Nicolae $elari dovedeste ca acoloera un centru negutatoresc, care indica nevoia unui han. Apropierea de ma-rile hanuri $erban Voda, Co ltea $i Grecilor, precum si celelalte de pe PodulMogosoaiei nu era o piedica pentru bunele afaceri pe care le putea face unhan mai mic in acest centru.

Dar dace acest han nu s-a putut ridica in prima jumatate a secoluluial XVIII-lea, s-a realizat totusi in primele doua decenii ale secolului trecut.In 1839 noiembrie 25, stolniceasa Teodora Iacovachi da zestre fiicei saleEufrosina, la easkoria ei cu paharnicul Nicolae Lahovari, mosii, locuri, casein Bucuresti pe Podul Calicilor, tigani, bijuterii Si hanul de la Sf. Nicolaeof $elari, cu toate pravaliile si imprejmuirile lui" 2.

Acest han nu ramine multa vreme in sta'pinirea clucerului Nicolae La-hovari, fiinda II vinde in 1856. Fiind insa avere zestrala, el asiguea zestreasoliei sale prin casele $i pravnile ce le are in mahalaua Cretulescu. De atuncis-a pierdut urma acestui han, care a suferit transforma'rile vremii si a disiarutin acest proces de continua transformare a Bucurestilor.

HANUL KRETULESCU

Biserica Kretulescu este si astazi o podoaba a orasului, in aripa stingsa Palatului Republicii. A fost construit de Iordache Kretulescu, mare logofat,$i sotia sa, domnita Safta, fiica lui Constantin Brincoveanu, pe locul daruitde Nicolae Mavrocordat. In anul in care s-a construit, biserica era la margineaorasului, fiindca alaturi era Putul cu zale", unde se afla bariera de intrarein oras pe drumul Tirgovistei.

De-a lungul secolului al XVIII -lea biserica primise foarte mute danii,-stfel ca devenise una dintre cele mai bogate din oral. In a doua jum'atatea secolului al XIX-lea, numai intinsele mosii pe care le avea biserica numaraumai bine de doua sute de mii de pogoane. Nu stim °Ind $i in ce conditii s-aconstruit Hanul Kretulescu. Este MI indoiala ca acest han, construit injurul bisericii dupe cum cerea moda vremii, trebuie sa se fi ridicat in ultimeIedoua decenii ale secolului al XVIII-lea.

Ne indeamnsa la aceasta ipotersa o plingere, din 19 ianuarie 1838, princare o parte din chiriasii hanului, aduc la cunostinta Sfatului Orasenesc ca,in urma cutremurului intImplat si a stricaciunilor provocate, au fost instiintatide comisarul Culorii de Verde $i de inginerul orasului sa paraseasa locuinta,-leoarece constructia este amenintaea de prabusire. Chiriasii, care stnt totiboieri scapatati [paha'rniceasa Smaranda Pangratina, treti logofat Nicolae,serdareasa Zinca Atanasiu], cer ca Sfatul Orsasenesc sa binevoiasea a grabiorinduind un om intr-adins cu tiintsa, de tbinale ca sa vaza cit de tirananapa'stuire ne face domnul comisar" 3. Dana hanul a suferit uncle stricaciuni,fare a-i primejdui constructia, inseamna ca trecusersa peste el patru-cinci de-cenii de zidire.

1 George D. Florescu, Din Vechiul p. 60.2 Acad. R.S.R., CCCCXXIX-65.3 Arh. St. Buc., Municipiul Bucurefti, 596/1838, f. 47.

www.dacoromanica.ro

134

Este sigur a prima constructie a hanului a fost refacutal completdupa 1850. Luciarile de reconstruc;ie s-au facut prin licitatie publics, anuntatlin ziare 1 : partea din dreapta clopotnitei s-a facut in 1851, iar cea din stingain 1852, exact in aceeasi vreme cind s-a reconstruit si Hanul Zlatari. Lucra-rile fiind date prin licitatie publics, cel care le-a executat a trebuit s'a aducacu sine chezasie asiguratoare cu ipoteca de pre; indoit cit suma, ce dupacondi ;ii se cere a fi asigurata".

Cladirea hanului era destul de frumoas'6 si avea la mijloc un turn cuceas, prin poarta ca'ruia se intra in curte. In 1939 acest han a fost darimatspre a se largi curtea palatului. Cu acest prilej s-a deblocat si s-a renovat $ibiserica Kretulescu.

HANUL RO$U

Pe la 1800 exista pe malul sting al Dimbovitel, pe o portiune de locein fostul teren pe care fusese aleklata Curtea Veche, Hanul Rosu. Mai precislocul salt de asezare se afla acolo uncle se intretsaia Ulita Frantuzeasea [actualastr. 30 Decembrie] cu inceputul Podului Calicilor, in dreapta, linga yodulde peste riu. Acest han a ars pins la Pamint in 1838 2, .dar terenul sau i-apa'strat numele multi vreme la trecerile din mind in mina.

Hanul Rosu a fost construit In jurul anului 1800, mai probabil cu unan-doi inainte, cind domnul Constantin Hanger li S1797-1799) vindu terenulpe care fusese alfaclatal Curtea Veche. Cine a facut aceast'a constructie nus-ar putea preciza decit cind s-arcunoaste mai bine depozitele arhivelor bucu-mtene. $tim numai a in al cloaca deceniu al secolului trecut, Hanul Rosuera in staPinirea mlnastirii Cotroceni. $tim de asemenea ca. egumenul Visa-rion (1798-1815), ocupat sa reconstruiascI ma'n'astirea $i Hanul $erban Vodadupa cutremurul din 1802, n-a avut vreme si nici bani sa construiascal siHanul Rosu. Mai probabil este ca un negutator sau boier credincios, intr-ogrea imprejurare de viata sa-1 fi inchinat mka'stirii Cotroceni, la putinavreme dupa ce 1-a construit.

Fapt cert este ca la 16 iulie 1818 egumenul Hariton (1817-1821) 3vinde Hanul Rosu jupinesei Zamfira, sotia lui Ioan Dumitriu cu 50 000 leicare bani i-a primit toti deplin". Sotul cumpaAtoarei, fiind negustor, in afa-cerile sale a avut nevoie de bani $i s-a imprumutat la baronul bancher Con-stantin Be llu cu 2 000 galbeni impra'testi $i 9 000 mii lei, dind zalog intrealtele Hanul Rosu. S-a intimplat insa ca la scurta vreme Ion Dumitriu amurit $t bancherul.a cerut lui Grigore Ghica sa scoae6 la mezat averea mor-tului, in care era st acest han, dar in fata mezatului s-a ridicat $i banul Gri-gore Brincoveanu ca prim creditor.

In urma acestci situatii, Zamfira cu fiul sau Dumitrache incep un lungproces care se terming abia la 16 august 1833, prin hofarirea inaltului divanal Tarii Romanesti 4. Yn sentinta data s-a hota'rit ca ma: se despa'gubeasa intlibanul Grigore Brincoveanu ca mai vechi creditor, hanul sa ramIna in pro-prietatea Zamfirei, fiind avere zestrala, iar baronul Constantin Bellu, care

1 Vestitorul romanese, 1852, p. 104.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 403.3 G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, Lupesilor (Sf. Elefterie) Grozavesilor, Bucu-

reti, 1902, p. 166.4 Acad. R.S.R., CLV-27, care citeazi zapisul de vinzare.

si

ii

www.dacoromanica.ro

135

face plingere prinpa'rti

consulatul Austriei ca sudit chesaro-craesc, sa astepte vinza-rea altei din averea decedatului 4i nicidecum sa nu aiba amestec inproprietatea hanului.

Dupa cttva timp de stapinire a hanului, Zamfira se gindeste ca cel maibun lucru ar fi sa'-1 vinda, scapind astfel de oboseala si grija, precum 4i deteama ce i-o inspira baronul Constantin Be llu prin desele lui interventii la au-toritati ca sa-si scoata banii cu dobinda mare din aceasta proprietate bucu-resteana, care nu 1-ar fi suparat deloc daca ar fi intrat in stapinirea lui. Astfel,Zamfira vinde hanul care ajunge, fie direct, fie de la un alt cumparator,in proprietatea lui Zoe Golescu (sotia raposatului mare logofat Dinicu Go-lescu) 4i a celor patru feciori ai sai : Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru, care-1arendeaza dupa ce mai inainte Incercase sa-1 vinda. Astfel un anunt din 1832facea cunoscut ca hanul Rosu de linga Curtea Veche" (pe str. Decebal coltcu Patriei), proprietate a raposatului logofat Dinicu Golescu a fost scos lavtnzare prin mezat 1. Astfel, in 1846, Dirnitrie Bola, instiinteaza prin ziarca luind in arenda toata partea de sus a hanului cel de Rugg Curtea Veche,numit .Hanul Ropi, 1-a gatit cu cele mai bune mobile, va avea cafenea, birtst oda). pentru gazduirea calatorilor, pentru care se fagaduieste celor ce vorpofti, ceruta primire si ingrijire 2."

In 1850, din cauza nevoilor familiare, Zoe Golescu este silita sa vindao parte din terenuri 4i giuvaericale si tot de atunci incepe sa se ocupe, inmod foarte serios, de vinzarea Hanului Rosu, care, dupa cum se vede maijos, nu avea constructie ci numai teren liber.

In acest scop ea trimite fiului ei Stefan (care se afla impreuna cu cei-lalti frati in strainatate, ca exilati politici dupa Revolutia de la 1848), o scri-soare in care-i spune ca anumiti expel-0 i-au aratat ca hanul pretuieste 9 000ducati 4i daca 1-ar da mai ieftin ar fi o greseala 3. Totusi daca copiii ei slutde parer sa-1 vinda cu un pret mai mic, atunci sint rugati sa-i trimita dinrespective!e tari, unde se gasesc refugiati, procuri speciale.

In urma celor de mai sus, Stefan si Nicolae Golescu trimit mamei forprocura prin Mihail Marghiloman care se intorcea in Tara. Aceasta insa, dincauza anumitor imprejurari, lass procura la Viena impreuna cu un pachetintreg de scrisori 4i diferite acte particulare. In sfirsit, sosita, dupa oarecareintirziere, procura este socotita de autoritatile bucurestene fara valoare, cao hirtie albs, deoarece nu era intarita de autoritatile franceze 4i pentru acestmotiv feciorii sint rugati din nou sa faca alta, dar, intarita cum se cuvine,fiindca pretul pe care 11 pot obtine acum (septembrie 1850) e mai bun caoricind. Ba unii amatori i-au spus ca ar putea obtine chiar 10 000 ducati, de-oarece hanul (locul) are o pozitie comerciala minunata 4.

Intirziindu-se insa trimiterca procurilor din partea tuturor feciorilor,in luna noiembrie 1850 cumparatorii nu mai ofera pret bun, iar lipsa de banifiind mare, datoriile multe la care se adauga 4i dorinta fierbinte a mamei de

1 Curler romanesc", (1832), nr. 49 (24 iul.), p. 184 bis.2 Vestitorul romanesc", 1846, p. 144.3 George Fotino, Din vremea renagerii nationale a Tiirii Rominegi: Boierii Goleiti,

Bucuresti, 1939, vol. I, p. 73.4 Ibidem, p. 115.

www.dacoromanica.ro

136

a merge sg-si vacri fiii in stainkate, toate.acestea o determine pe Zoe Go-lescu ssal vinda o mica' parte din locul hanului 1.

Incercarea lui Zoe Golescu de a vinde acest teren in intregime si citmai repede, pe un pre; bun, nu avea sorti de izbinda din cauz'a: ca unul dintrefii, Alexandru Golescu, aflat la Brusa, nu trimisese procura ceruta.

In martie 1851, Zoe Golescu trimite feciorului ei $tefan socoteala debanii oe au rezultat din vinzarea a 20 stinjeni de teren din Hanul Rosu.Pentru 9 stinjeni a primit 68 040 piastri, jar pentru 11 stinjeni 116 942 pi-astri, in total 184 982 piastn. Din primavati si pine .in toamr11, probabilca mai vincluse o parte din teren, ftinda in septembrie 1851 se spune can-au mai tImas decit 10 stinjeni de vinzare.

Effingham Grant, din serviciul Consulatului britanic din Bucuresti, pri-eten si mai apoi rude al familiei Golescu, scrie lui $tefan Golescu, in octom-brie 1851, ca s-a mai vindut o parte din locul Hanului Rosu cinci stin-jeni cu 1 250 ducati iar intr-o scrisoare din noiembrie 1851, se spune can-au mai limas de vinzare decit trei stinjeni, pe care nu se poate lua maimult de 220 ducati stinjenul, deoarece locul este mult mai scurt decit celelaltevindute.

In sfirsit, in prinavara anului 1852, se vinde aparcelultima din HanulnprimescRosu, dar pentru aceasta nu se banii imediat, deoarece cumpkaitorul

fiind bolnav, n-a putut sal se prezinte la Tribunal, pentru intocmirea actelor 2.Si tot in acest an, fare ss ne putem explica cum, deoarece locul ha-

nului fusese parcelat si vindut la diferiti indivirzi, este amintit un oarecareNae Constantinescu ca proprietar al Hanului Rosu de la Curtea Veche 3.

Desi nu se cunoaste capacitates Hanului Rosu, totusi avem stiri despreunii negustori care si-au exercitat negotul in acest han. In 1832, in catas-tiful negustorilor si meseriasilor, se arafal ca Costi Hiotul si Sterie Anastasiu,buckari, st Sava Dimitriu, cafegiu, stau in acest han. In 1843 se inchiriazain Hanul Rosu o tutungerie, aflat alkurea (tot in han) de limonPrie 4. $aseani mai tirziu, in vara anului 1849, intr-una din ptivaliile Hanului Rosu seafla o risrufa sistemana pentru mkinatul cafelei, jar aoeasta' noutate pentrubucuresteni era anun ;ate in felul urmkor : Asta'zi, la 10 ale lunii lui Julie,au sosit aici in Capital o moara de cafea englezeaseal, care scoate intr-un:eas 10 oca cafea pisata. $i cine vor fi doritori sau de a lua cafea gata saude a aduce cafea s-o piseze, va sti ca pretul este de o jurna'tate de sfanT dea se pisa pe o oca, jar de a lua pisaa gata 7 lei. $i cine va fi doritor, sa seadreseze la Hanul Rosu 6".

In timpul generalului Kiseleff se incepuse pavarea stia'zilor din centralcomercial al orasului, uncle frecventa alkonlor si a veluculelor era foartemare. In raportul sau de activitate, marele vornic al Treburilor din nuntru.arat car s-a pavat cu $i ulita care pleaca Salvaragn, de la Cis-meaua seaa, trece prin Boiangii, pita la podul cel mare de peste Dimbovita,in dreptul Hanului Rosu 6.

1 Ibidem, p. 142.2 Ibidem, p. 142, 205, 207, 250, 256, 309.3 Vestitorul rominesc", 1852, p. 180.4 Idem, 1843, supl. 22.5 Idem, 1849, p. 240.

Analele parlamentare, torn. III, partea I, Bucure§ti, 1892, p. 572.

piatra din

'5

www.dacoromanica.ro

137

HANUL TRASNEA

Am vazut cind am vorbit despre Hanul Co ltei ca de la 1811 si pina la1837, mai bine de un sfert de veac, epitrop al Spitalului Co ilea a fost clu-cerul Nicolae Trasnea. Dupa cutremurul din 1802, care a ruinat aproape inintregime Hanul Coltea, epitropul n-a intreprins nici o lucrare de reparatie,in schimb reusise sa -$i construiasca un han, proprietatea lui, care i-a purtatnumele pina tirziu.

Hanul Trasnea se afla pe Podul Magosoaiei in fata gradinii Episcopieipe care s-a construit Ateneul Roman, deci in partea dreapta a Palatului Re-publicii. Nu se cunoaste precis anul clad a fost construit, nici imprejurarilecare au prilejuit aceasta constructie. Se pare ca Nicolae Trasnea era un omde afaceri, care cunostea bine piata negutatoreasca a Bucurestilor ca sa-si deaseama ce izvor de venituri este un han. Administrgia pe care o falcea caepitrop al asezamintului cantacuzin 1-a pus in situatia sa strings bani. Daraceasta administratie a nemultumit pe cei trei efori care i-au verificat gesti-unea §i pina la urma 1-au concediat. La 1 iunie 1837 el contracteaza unimprumut de 4 600 galbeni imparatesti la medelnicerul Nicolae Alexandrescu.Pentru garantarea imprumutului el a zalogit casa in care locuia si hanul.Acest imprumut, foarte mare pentru nevoile sale, coincide cu verificarea ges-tiuni salei'de la Cd 'tea s-ar -putea sa, fi fost destinat acopere unclelipsuri din gestiunea Eforiei. Faptul ca a fost inlocuit it marcheaza profunddupa citeva luni inceteaza din viata.

Daca, avem in vedere imprejurarile de mai sus, 4i facem o legaturadirects 'intre functiunea de epitrop 4i constructia hanului, este de presupusca Hanul Trasnea a luat fiinta in jurul anului 1820. Nu era un han preamare, cu miscare multi, fiindca era prea departe de centrele negutatorestiale orasului. Este adevarat ca dupa 1830 Podul Mogosoaiei nu era numai oulita mai larga, care deschidea drumul spre Mogosoaia gi Potlogi, ca in vre-mea lui Brincoveanu, ci incepuse sa se impodobeasca cu pravalii $i sa devinao ulita negustoreasca. Hanul Trasnea avea parter $i etaj, cu pravalii jos, lafata ulitei 4i odai si apartamente de locuit la etaj. De fapt, de la inceput acesthan a luat un aspect de hotel ca sa se transforme mai tirziu in HotelOrient" 1, reprezentind Orientul 4i prin nume 4i prin infatisare 2.

Dupa moartea clucerului Trasnea, conducerea afacerilor legate de hanle preia sotia sa Maria, care prin acturi publice s-au fault mostenitoareapomenitului raposat". Ea s-a dovedit mina de fier $i priceputa in afaceri,reusind sa respecte angajamentele imprumutului. La 1 Idecembrie 1838 ea ob-sine din partea creditorului scoaterea hanului din zalog si prelungirea im-prumutului pe Inca un an, iar indeletnicindu-se dumneaei a-mi da once sumsdin bani, sa fiu dator a-i primi a-i scadea cu dobinda for din acest zapis 3".

Nu 4tim cine a stapinit hanul in cea de-a doua jumatate a secolului alXIX-lea. Pe la '1871, cind Hanul Trasnea devenise Hotel Orient", condu-cerea lui o avea un batrin simpatic numit Demetrescu4". A fost darimatin 1897 pe locul lui s-a construit o noua cladire unde si-au avut sediul pina

1 C. Baca lba§a, op. cit., vol. I, P. 57.2 Steagur, Boto§ani, 1897, nr. 18, 27 mai, p. 1-2.3 Acad. R.S.R., CXCV-72.4 C. Baca lbw, op. cit., vol. I, p. 57.

5i sa-isi

si

5i

www.dacoromanica.ro

138

in 1932 (cind s-a dgrimat pentru a se lgrgi Ca lea Victoriei) reprezentantade automobile Leonida", cofetgria Tingsescu", frizeria uncle lucrau vestitiimesteri Leonte Iacob, librgria Cartes de aur" a lui Papa Cohen" si ma-gazinul de ceasornicgrie a lui Ageamolu $i Popovici.

HANUL VACARESCU

Dupg proprietarii care 1-au avut in stgpinire, in decursul timpului, arputea fi numit Hanul Vasiliu-Canusi, Brezoianu, Vgcgrescu sau Sorescu. Noiii pgstrgm insg, in titlu, numele de Vgcgrescu, fiindcg Barbu Vgcgrescu afost un clreggtor de seams al fgrii un darnic sprijinitor al invgtgmintului$i al culturii in general. Dar sg: vedem, pe baza materialului documentar, ceputem spune despre istoricUl acestui han.

Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, un oarecare Petre Vasiliu-Canusice -$i avea casa de locuit in mahalaua Gorgani, clgclitg pe locul mgngstirii Sg-rindar cgruia ii plgtea drept chirie o jumgtate oca de cearg pe an 1, avea peuna din importantele artere de circulatie ale orasului, adicg. pe Ulita Tirgo-vistei, un han cu solide constructii, numeroase acareturi, iar in spatele forcurte o grading foarte mare.

Se vede insg rreaba ca Petre Vasiliu-Canusi dorea sa deving un mareagricultor, sa aibg una sau mai multe mosii care, dupg pgrerea lui, i-ar aduceun venit mai ridicat decit hanul. Dupa aceastg socotealg, in luna martie aanului 1802, el se invoieste cu Elenca Brezoianu * care, cu aprobarea sotului ei,medelnicerul Costache Brezoianu, ii dg partea ei din mosia Andrgsesti (jud.Ialomita), primitg de zestre de la pgrinti, in schimbul hanului mai sus amin-tit, socotind si ea, la rindu-i, cg. hanul este mai de folos decit partea eide mosie 2, un venit mai bun si mai sigur.

Petre Vasiliu-Canusi, ca sg-si mgreascg mosia vinde casa, ce avea, inmahalaua Gorgani, lui Constantin Dimitriu Nazlgm Si cu ahi bani ce-i maiavea, in luna martie 1804, cumpgrg de la logofitul Strimbeanu 300 stinjenidin mosia Tgtgrgii de Sus, vecing cu a lui, apoi 300 stinjeni de la MariutaAlexeanu $i 125 stinjeni de la Constantin Alexeanu, cu cite 6 lei stinjenul,in aceeasi mosie, plgtind in total 4 350 taleri.

Dar hanul pe Ulita Tirgovistei nu stim ping la ce data a limasin proprietatea Elencgi Brezoianu, fiindcg, dupg cum vom vedea mai jos,ggsim mai apoi in stgpinirea marelui ban Barbu Vgcgrescu.

Sintem in perioada cind chiar boierii cei mari, pentru satisface luxul,in special al sotiilor, precum si cheltuielile exagerate ale traiului, aveau ne-voie de oh mai multe venituri. Mosiile ce posedau, nefiind bine lucrate de ei,ci date in arendg, nu le ofereau sumele necesare vie%ii for de risipa. Pentruacest motiv multi dintre ei s-au apucat si de treburi negutgtoresti, unii des-chizind fabrici de postavuri, de ceramics sau sticlgrie, iar altii cumpgrind sauconstruind hanuri in Bucuresti, asa cum au fgcut boierii Sup, Filipescu, Cam-pineanu, fraiii Iordache Dinicu Golescu $i altii.

I George Potra, Documente privitoare la istoria orafului Bucureiti, 1594-1821, Buctr-re,gti, 1961, p. 655-656.

Elenca Brezoianu era fiica boierului Grigore Alexeanu Si sore cu Maritqa si Con-stantin Alexeanu.

2 Ioan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucure§ti, 1919, p. 5-7.

si

si

si

dindu-i

deil

a-si

si

www.dacoromanica.ro

139

De data aceasta este vorba de Barbu 'Vsca'rescu zis Warbuceanu, va'rcu marele ban $i poet Iedachifa Vaarescu. In decursul vietii, Barbu ric5.-rescu a fost ispravnic al judet,ului Arge$, mare vistier, mare vornic $i mareban. In 1812 a Lost membru in Int liul Divan $i Comitet al Printipatului Va-lahiei", iar in decembrie 1830 generalul Kiseleff 1-a numit prezident al Di-vanului judecatoresc 1".

A fost casatorit de doua on : prima data cu Stanca SMineanu cu carea avut o fat's * a doua oars cu Zoe (Zoita) Paleologu cu care a avut doilAieti** nelegitimi $i dupe casa'torie ante doua fete***.

Barbu Vacsarescu, probabil in jurul anului 1820, cumpara hanul de laElenca Brezoianu care la acea data nu avea decit doua pia:Valli la strada,un corp de case, pivnifa boltitsa, grajd mare de zid acoperit cu $indra,Sopron acoperit cu uluce (scincluri), curte $i o grading foarte mare. Mergiri-du-i bine treburile hanului $i vrind sa'-i mai face o praysalie in fats $imai ina'reasca terenul, la 22 august 1824, cumpara de la cojocarul AnghelNico lau sotia sa Chiriachi trei locuri care aveau la uliavase stinjenitime si in lungime 60 stinjeni, pentru suma de 2 000 taleri. Si, dupe cumspune vinzatorul, ca sa -i fie dumnealui banului $i copiilor dumnealuimovie ohabnica in veci 2".

In decursul anului 1831 Barbu Vac6:rescu, impreuna Cu sotia sa Zoita,au scos hanul la vinzare prin licitatie, dar din prima bolii ce s-au urmatau ramas nes'avir$ita 1ucrarea mezatului 3".

La 29 martie 1832 cind banul Barbu Vacarescu nu mai era in viata' ****,sotia sa se adreseaza marii Logofecii cu rugamintea sa i se aprobe vinzareahanului prin mezat $i sa se face cunoscut acest fapt la locurile unde se cu-vine".

In cererea sa, Zoita N7`ca'rescu precizeaza unde era hanul, din ce con-structii se compunea $i intinderea terenului ce poseda. Astfel se arata ca ha-nul avea trei pravalii in fata ulitii cei marl ce se numeste Ulita Tirgovistei 4",una fiind circiuma, a doua bacsLie $i a .treia bruta'rie, avind fiecare $i cite ocamera in spate, cu un beci dedesupt pentru ezutul oamenilor" (s.n.), o piv-nip mare boltita, grajd de zid, avind vi curte mare, indestula", iar in fundo gradina cu vie $1 pomi fructiferi in suprafata de trei pogoane precum infiinfa sa vkl".

Curierul romanesc", 1831, p. 4, col. II.* Tita casgtorifi cu Stefan Catargi, parintii lui Barbu Catargi (Joan C. Filitti,

Arhiva..., p. 124).** Alexandru Paleologu casatorit intii cu Anica Babeanu, iar a doua oars cu o bel-

gianca, este tatal lui Maurice Paleologue, fostul ambasador al Framei la Petersburg (G. Fotino.op. cit., vol. II, p. 205) ; Ion (Jean) Paleologu, casatorit prima data cu Alexandrina Gra.-disteanu cu care a avut doi fii, pe Grigore si Barbu, jar apoi cu o englezoaiea, este mealcunoscutului caricaturist Pal din Paris (loan C. Filitti, op. cit., p. 266 si G. Fotino, op. cit.,vol. III, p. 110).

*** Elisabeta (Saftica), casatorita cu Matei Ghica si Irina casatorita in 1823 cu agaAlexandru (Alecu) Stefan Bellu (1799-1853), caruia, in 1835 ii da ca zestre mosia Jilaveledin jud. Ialomita ; a avut ca fiu pe Stefan Bellu (1824-1902).

2 George Potra, Documente privitoare la istoria ora,sului Bucureiti, 1821-1848,Bucuresti, 1975, p. 169.

3 Arh. St. Buc., Min. Just., Extrajudiciare, 94/1832.**** I. C. Fitlitti spune ca Grigore Brincoveanu si Barbu Vad:rescu au murit amindoi

in mod misterios" (Principatele Romine de la 1828 la 1834, Bucurelti, 1934, p. 229).4 .Arh. St. Buc., Tribunalul de comer( Bucurefti, 9917/1832.

si

si la-

sa-si

www.dacoromanica.ro

140

In le0.turI cu aceasea: cerere, Alexandru Filipescu mare logoft al Drep-tsAii cere Tribunalu!ui comercial al judetului Ilfov sa cerceteze, conform le-giuirii, dac4' hanul este proprietatea vinAtoarei, daca are sau nu imprumu-turi cu amanet pe el si sa faca punere la cale dupa coi,rinderea proiectuluipentru mezaturi ". Dar cind toate aceste formalitAi erau gata, se primeste ointimpinare din partea Zoitei Vaca'rescu ea nu mai vinde hanul, fiindca"dupsi cum spune ea intr-o jalb'a' din 1840 sotul mieu banul Barbul N;ra-rescul si fiicek mele S'iftica si Irina si-au dat obstesctil sfirsit in anul 1831,cite trei de boala holerii 1.

DupI trecere de citiva ani de la aceasa data, adia la 15 aprilie 1838,Zoita Viarescu, dup'a" o nousa cerere si.aprobare, vinde hanul serdarului Du-mitrache Sorescu $i cere marii Logofeoi sa adevereasea actul spre pacinicasapinire a cumptItorului 2". Nu mentioneaii Icu ce sums a foist vindut, dararatsi numele tuturor rudelor care au renuntat la dreptul de protimisis.

De la aceasa data nu tint cit timp 1-a tinut in proprietate serdarulDumitrache Sorescu 3 ; nici daca 1-a vindut mai tirziu, sau 1-a la'sat mosteniresotiei, dupa decesul sau. Deducem insa ca terenul hanului care se intindeacam .pe unde este acum spitalul Carol Davila" si pins in str. Emigratului

bmeinteles prin spatele mai multor case de pe Ulita Tirgovistei a fostprobabil, parcelat si vindut, fundca, in al saptelea deceniu al secolului trecut,pe planurile $i hartile orasului se observI pe acelelocuri constructii mai micisau mai mari ale acelora care cumPa'rasera anumite loturi de pa'inint.

ALTE HANURI BOIERE$TI

Yn afar de hanurile pe care le-am amintit mai sus, despre care s-auputut culege informatii mai mult .sau mai putin cuprinzatoare, in secolul alXIX-lea au existat in Bucuresti 41 alte hanuri construite de boieri sau cum-parate de ei cu scopul de a-si spori veniturile. Sint de observat dota" fapte inlegattni cu aceste hanuri boieresta : in cele mai multe cazuri boierii transfor-mau casele de locuit in hanuri $i numai foarte rareori aceau constructii anumepentru acest scop ; apoi ei nu exploatau direct hanurile, transformindu-sein hangii, ci mai totdeauna le arendau in intregime cuiva, care le exploata.Nu se cunoaste nici un caz and un boier, chiar din cei mai mici, sa fi de-venit negustor, ssa' faca negot personal. Era ..,poate o mindrie de class, careoprea pe boieri sa face negustorie de taraba, chiar daca erau siliti sa tea-

1 Idem, Comitetul carantinelor, 982/1840.Barbu Vacarescu a fost inmormintat la manktirea Gaiseni dir jud. Dimbovi;a, Saftica

in curtea bisericii Tabacului de pe Podul Mogosoaiei, iar Irina in gradina serdarului Sorescu,din mahalaua Fintina Boului. Osemintele celor trei, dupii cererea Zoitei Vicarescu din 12 iu-nie 1840, catre Comitetul Carantinelor, au fost deshumate reinhumate in cimitirul manastiriiCernica unde zac oasele celor de mai inainte adorrniti din familia noastri":" gi unde si alemele sa vor alatura la vremea ce va vrea Ziditorul".

2 Arh. St. Buc., Tribunalul de convert Bucurefti, 8384/1838.3 Idem, Min. Just., Extrajudiciare, 133/1833.Dumitru Sorescu (biv vel gatrar in 1833, serdar in 1838 si paharnic in 1844), om

foarte bogat, s-a casatorit in ianuarie 1833 cu Anica Racovitina care, filnd =it mai tinaradecit el, i-a cerut ca mai inainte de savirsirea oficiala a casatoriei, fug testament,mentionind cum sa se urmeze cu averea dupa moarte. Casele lui Sorescu, cu o gradina foarteintinsa, se aflau in mahalaua Fintina Boului, linga cele ale logoatului Raducanu Iorgulescui ale clucerului Joan Budisteanu (cf. Vestitorul romanesc", 1844, p. 244, nr. 235).

5i

www.dacoromanica.ro

141

iasca din mila altora. Dar chiar cind negustorii deveneau boieri ei renun%aula negot.

Mai cunoastem ctteva hanuri boieresti, existente in Bucuresti in seco-lul trecut, mai mici $i mai putin insemnate. Vor fi fost desigur altele desprecare nu stim Inca nimic numai cercetarea stiintifica a arhivelor le-ar puteascoate la lumina.

Intre aceste hanuri mai mici, asezate In centrele comerciale din Bucu-re$ti, este Hanul Ion Romanul, care a aparlinut serdarului Ion Eliad. Seafla in apropierea bisericii Sf. Gheorghe Nou, alaturi de Hanul Simion, careavea de cealalta parte Hanul Zamfir 1. Avea mai multe pravalii, intre carela nr. 4 era un magazin de textile ; negutatonil anunta, In 1843, ca i-au sositdin Viena tot felul de pinzeturi, printre care una fainal de Rumburgher",apoi fete de masa Damaschir (de Damasc), servete deosebite, batiste delino $i felurimi de corvete de vara pentru asternut doritorii dea cumpara vor afla cel mai eftin pret 2". In pravalia nr. 9 din acest han, totin 1843, negufatorul Mihai Maca, desigur ruda cu unul din ginerii lui Se-rafim din Hanul Filipescu, vindea postavurile indigene, provenite din fabricavornicului Nicolae Baleanu. In luna mai 1857 serdarul Ion Eliad vinde hanulmarelui negutator George San Marin si tovarasului sau Leon Manoach, pen-tru 12 000 galbeni Imparatesti, adica 384 000 lei de atunci. Dupa zece aniinsa, eel dintii cumparind mosia Ciocile $i avind nevoie de bani, a cedatpartea sa, pentru 6 000 galbeni, tovarasului au.

Postelnicul Costea din mahalaua Gorgani avea un han linga Podul dePamint, al carui grajd venea 'Ana in apa Dimbovitei. Era, fara. indoiala, unhan mic, fara pravalii, ci mai mult pentru gazduirea negustorilor produca-torilor de marfuri din provincie, care veneau la tirg in Bucuresti. In vara anu-lui 1825 postelnicul Costea incepe salt repare hanul, care din razvatires-au darapanat cu totul". Este desigur vorba de Revolutia lui Tudor Vlach-mirescu $i, mai ales, de cele ce s-au petrecut in Bucuresti dupa uciderea lui.El incepe reparatia cu un grajd, dar nzaimar-bafa ii opreste lucrarea si-i go-neste dulgherii, cu cuvInt ca ar fi batut tarasi not in apa Dimbovitei". Elreclama la marea vornicie si Theodor Vacarescu, marele vornic $i ScarlatGradisteanu scriu un pitac maimar-basei : rau dar i-ai poprit dulgherii dinlucru fara a avea porunca dvornicii de cercetare ; cu aceia li sa scrie ca pedata dupa primirea acestui pitac, numai deck sa dai voe clidgherilor a aapuca de lucru $i mai mult sa nu zaboveasca, caci vei fi in aspundere" 3.

In 1826 se afla undeva pe Podul TIrgului de Afara (Calea Mosilor) unhan al serdarului Aleco, cu mai multe pravalii. StapInul hanului, strins de ne-voi, se imprumutase cu bani la stolnicul Ianache Anion, pentru care zalo-gise hanul. Neputtnd sa intoarca banii la timp el se InTelege cu creditorul sascoata hanul la mezat $i fac o jalba in acest sens. Jalba este data in cerce-tarea marilor boieri, care arata in anaforaua for ca au vazut sineturile din caresemarii

constata proprietatea gasim $i not cu cale sa se dealuminata poruncaonnegutat,tale catre starostea de duya cererea jeluitorului serdar, sa

puie telal a striga la mezat acel han cu pravahile lui dupa orInduiala" 4. EL

1 ,Nestitorul romanesc", 1843, p. 284.2 I bidem, p. 132.3 Arh. St. Buc., ms. 1138 (Condica de anaforale a velitilor boieri pe 1824-1826), f. 20.4 Idem, ms. 1132, f. 7.

§i

si

si invalit ;

si

si

www.dacoromanica.ro

142

hothYd'sc ca din pretul haraciladisit sa se plsteasa mai intli creditorul, iarprisosul sa se dea Aluitorului serdar."

In insemda'rile preotului Grigore Andromescul, unde se Osesc intere-sante contributii la istoria orawlui $i a se arata ca la 12 iulie 1823, intimpul unei furtuni, s-a aprins $i a ars Hanul Nenciulescului, de pe UlitaNenciulescu. Altceva nu mai stim nimic despre acest han. Boierii Nenciule$ti

aveau casa la inceputul secolului al XIX-lea pe str. Academiei, pe loculunde a fost in 1930 Ministerul de Interne ; in casa for a locuit in 1808 ge-neralul Sebastiani, ambasadorul lui Napoleon Bonaparte. Raluca Nenciulescuera asa"torita% in a doua jum'atate a secolului al XVIII-lea, cu vistierul

Filipescu, iar Alexandrina, pe la 1850, cu Nicolae Sulu, mare logof'tministru.

Podului Tirgului de Mall (Calea Mosilor) era pres'Arat cu hanuri. Unclemai mici, altele mai maxi, uncle cu pravalii, altele numai cu circiumi graj-duri, aceste hanuri au ra'spuns la vremea for unor nevoi fire$ti ale nego%uluibucure$tean. Ele apreau cind aceste nevoi le impuneau existenta $i disOreau,dace nu interveneau cutremurele $i incendiile.

In 1843 se anunla in ziar 2 a este de vinzare Hanul Mavromolu de pePodul Tirgului de Afara, al amina'resei Marita Mavromolu. Hanul nu eradintre cele mai mici ea'ci avea la parter $apte pravalii cu cite o odaie inplus fiecare, iar la etaj 14 ocrii de locuit avea curte mare, fierariegrajd $i Sopron. Despre existenta acestui han nu mai tirri insa nimic.

In fine, un alt han situat undeva in apropiere de Podul Tirgului deAfar $i mahalaua Armenilor3 este Hanul Tarca, poate al serdarului RIdu-canu Tira. Afarn despre acest han ca exista in 1830 $i este amintit cu pri-lejul pava'rii cu piatr'i a unor ulite. Alte $tiri nu sint despre el. Printre ha-nurile boieregi din secalul trecut mai figurau $i urntoarele

Hanul de peste drum de Doamna BVa$a al marii vornicese Mihail Manueste anuncat, in 1838, a se d'a in arena. pe 3 ani 4. In 1840 hanul era al-atuit din 6 pravalii in 12 °cal, cu curte $i toate trebuincioase1e tacimurideosebit, al d-nei marei vornicese Zmaranda Manu, ce-1 are aMturi cu caseled-nei cele maxi din Podul Calitii, unde este acum a ssa muta toate Divanurile$i Judeatoriile acestii Capitale, se rda in arend5, pe citi ani se va putea" 5.Un anunt din 1832 ne informeaz fra;ii Costache $i Ianache sin medel-nicer Teodor Arcuda au vindut un han al for din mahalaua Gorganului laapitanul °fiver al miliiiei psamintesti Dimitrie Ciocirdia pe 16 000 taleri,invingind dreptul de protimisis al unui Costandin Ceacirolu" 6. Alt anunTdin 1839 acea cunoscut ca se scot in vinzare casele din mahalaua Sf. Apos-toli $i de la capa'tul Podului Calicilor, 2 hanuri, unul la Dealul Spirii $i aimlla cap'd'tul Podului Calicilor ale casei aposatului clucer Chiriac Hristopul" 7.Doritorii urmau sa se adreseze cluceresei Elenca Hristopul, locuitoare acolo.

1 Ion I. Nistor, Condica Androneftilor..., Anal. Acad. Rom., torn. XXVIII, mem. 9,Bucuresti, 1946.

2 Vestitorul romanese, 1843, supl. 82 (nr. 407).3 Inceputuri edilitare, 1830-1832, Documente pentru istoria Bucureftilor, Bucuresti,

1936, p. 24.4 ,,Cantor de avis si comers", (1838), nr. 51 (19 febr.).5 Ibidem, IV 1840), nr. 86 (27 iul.), p. 344.6 Curler romanesc", IV (1832). nr. 79 (6 nov.), p. 308.7 Cantor de avis si comers", II (1839), nr. 13 (3 mart.), p. 30.

1$i

ca

tariff,

Io-nit3 si

si

; nova,

www.dacoromanica.ro

143

Anunturile continua. Un ban de zidire temeinia cu 6 pr5vIlii si un alt hanmai vechi alaturea, cu cur%i deosebite, in sums de 35 stinjeni fata, cu venitde lei 2500 pe an pe Podul Calilii, vopseaua Verde nr. 1510, se vinde decatre proprietar, comisul Costache Ealcoianu, ce sade pe acel pod, vopseauaAlbastr5 nr. 1526" 1. Hanul Witm5nesei Zoita Roset dup5 Podul Mogosoaiei,linga casele d-ei, vopseaua Galben5, se cra in arencia 2. In anul 1840 sepoate citi : Cas5 din dosul bisericii Sf. Ioan Nou, in Uliia Jigni %ii, pe loculmostenesc al casei r5posatultri sluger Manolache Riciul i un han nou tot pelocul mostenesc dimpotriva hanului Constantin Vocra de araturea cu bisericaZratarului, tot al eaposatului, sa vind" 3.

Se scot in vinzare hanul biv vel siatarului Nicolae Sulu din mahalauaSf. Vin.eri cu 22 (!) case cu ocalle lor, cu venit anual de 5575 lei" 4. .Un handin Scaunele Vechi, nr. 45 al vel logocatului Mihalache Racovit5, este scosin vinzare. Musterii se pot adresa d-lui in casele lui Hristache Brutaru laI3eilic" 5. Un ban la Tirgul d-Afar'a, pe locul domnului Grigore Vocra Ghica,cu embatic, lui Mincul c5pitanul, este scos la mezat pentru datorie" 6. Ulu-mul han boieresc pe care 11 mention5m este al lui Toma Popescul, ce sI nu-meste hanul vistierului Nestor de ling5 bariera ulilii Mindritului (Arhiman-drituiui) nr, 888, v5pseaua Galben5, pe loc mostenesc cu bina bun5 de zid sicu pivnica dedesupt, curte mare imprejmuit5 cu uluce si in5untru un grajd sialte imbudafatiri, grading cu destura intindere imprejmuit5 cu gard de nuiele,cu feluri de pomi roditori si in fund loc slobod, unde sa poat5 s5cli vie, sevinde. Proprietarul lade la casa nr. 990, v5pseaua Galben5," 7.

La cap5tul acestor insemn5ri istorice despre hanurile boieresti din Bucu-resti nu ne putem explica care au fost imprejursarile ce au impins clasa bo-iereasc5 spre negot si in ce const5 transform5rile social-politice care s-auprodus in aceast5 clas5 din a doua jum5tate a secolului al XVIII-lea.

5. IIANURI NEGUTATORETI

Hanurile negufatoresti sint mult rnai slab reprezentate in Bucurestidecit celelalte trei categorii pe care le-am examinat. Desi instrumente speci-fice de comer%, mai ales in secolul al XVIII-lea cind comer%ul cu strait-15-tatea se facea cu toptanul (en-gros) din pricina dificulfatilor de transport,totusi hanurile n-au atras pe marii neguatori ai vremii. Toptangiii bucu-resteni, in strinse leg5turi de nego% cu Constantinopol, Viena gi Lipsca, s-aumultumit sa aib5 boltele, pivnitele si magaziile for inchiriate in marile ha-nuri domnesti si m5nastiresti si n-au Idagat banii in constructii proprii. Nucunoastem in tot secolul al XVIII-lea vreutn negufator care s5-si fi facutnegotul intr-un han propriu. Se poate trage deci o concluzie general5 pen-tru acest secol : marii negutatori din secolul al XVIII-lea nu si-au construithanuri pentru negotul for si nici nu s-au lasat atrasi de pilda hanurilordomnesti si m5distiresti c5tre negotul in hanuri.

Curler romanesc, X (1839), nr. 162 (26 oct.), p. 648.2 Ibidem, VII (1836), nr. 36 (12 iun.), p. 144.3 Cantor de avis corners', IV (1840), nr. 68 (11 mai), p. 272.4 Curierul romanese, III (1831), nr. 15 (12 mart.), p. 52.5 Ibidem, IV (1832), nr. 10 (28 febr.), p. 40.6 Ibidem, V (1833), nr. 60 (19 nov.), p. 240.7 Ibidem, VII (1836), nr. 32 (29 mai), 128.

al

si

www.dacoromanica.ro

144

Secolul al XIX-lea se deosebeste de cel anterior din acest punct devedere. Marii negutatori incep sa aiba hanuri!e lor, atit pentru negotul pro-priu (lipscanie, brasovenie, coloniale etc.) cit $i pentru negotul in hanuri.In acest sens sint de facut totusi doua constatari concludente : numarul aces-tora este foarte redus, caci in afara de Constantin I Iagi Tudorache, carecumpara Bezestenul (Hanul) din Gabroveni $i Hanul Ion Romanul, si deStefan Baltaretu nu mai cunoastem altii ; apoi ei nu renunta la comertullor principal, care famine preocuparea primordiala, si nu dau comertuluicu hanuri decit un interes cu totul secundar. Astfel se poate spune ca mariinegutatori ai secolului trecut, in afara de Manuc care este un caz specialdupa cum vom vedea, n-au inclinat catre negotul cu hanuri.

Acest comert a limas totusi pe mina micilor negutatori, care au im-pinzit Bucurestii cu un mare numar de hanuri. Unele sint asezate in cen-trele active ale comertului ; altele se gaseau in apropierea acestor centre, peulitele mai dosnice, dar participind la viata comerciala a acestor centre ; uncleerau retrase in mahalalele mai populate, cu citeva pravalii dintre carenu lipsea circiuma, care cu timpul iii creau acolo un vad propriu, sfirsinduneori prin a da umele mahalalei, ca de pilda Fagadau ; si, in fine, altelese instalau la barierele principale, care aveau legatura activa cu provincia$i acolo ofereau calatorilor primul popas din Bucuresti. 0 prima conditie pecare trebuiau sa o Indeplineasca hanurile de mahala si de bariere, era saaiba curte larga cu put si circiuma cu de-ale mincarii daci mai aveauSopron chiar grajd era si mai bine.

Hanurile de centru, din tirguri sau din jurul lor, aveau pravalii detot felul odai de inchiriat cu noaptea. Noile hanuri negustoresti, care auluat iiinta in jurul anului 1850, nu mai aveau apartamente sau incaperide inchiriat cu luna cu anul, care aduceau chirii mici, asa cum aveau ma-rile hanuri din secolul al XVIII-lea, ci numai odai rnobilate sumar, pentrucalatorii trecatori prin Bucuresti. Aceste hanuri se adapteaza hotelurilor des-chise de straini dup5 moda apuseana uneori se transforma in hoteluri cubirt, cafenea, grajd curte larga.

Toate hanurile negutatoresti din secolul trecut au participat intr-omasura mai mica sau mai mare la viata bucuresteani, care a fost si esteintr-o neintrerupta transformare. Activitatea lor publica este redusa la co-mertul pe care-1 fac intr-un cerc destul de restrins, din care lipsesc stiride amanunt. Rareori avem la indemina 4tiri documentare, care sa ne deaposibilitatea unei informatii precise si sa putem reconstitui cit mai exact tre-cutul. De multe on facem apel la traditiile orale, generale sau particulare ;aceasta este o necesitate pentru a privi in epoca §i de a fixa in timp si inspaciu existenta unui han care intereseaza.

HANUL BAZACA

Generatia noastr5 n-a apucat acest han, asa cum e pomenit de inain-tasi. Totusi, pins in 1925 pravaliile din str. Bazaca erau cunoscute tuturorbucurestenilor. In aceste pravalioare putin adinci se aflau tot felul de pin-zeturi stamburi, marfuri cautate de populatia nevoiasa a periferiilor sr asatelor invecinate orasului.

$i

sisi

si

si

sisi

si

www.dacoromanica.ro

145,

Straduta foarte ingusta, cu numele Bazaca, care astgzi nu mai exists,_trecea altadata prin fa %a celor doua siruri de pravalii si era de dimineataping seara un adevarat furnicar de oameni. 0 tforfoa si o imbulzealg ne-maipomenita se filazuia de la un cap la altul al ulitei. Negustorii isi stri-gau cu,,glas tare marfa indicind calitatea si pretul, tragind in acelasi timpde mina cite un cumparator mai gura cascg, care nu se lamurea repede ceanume trebuie sa cumpere. Intrat insa pe mina negustorului, clientul cu greumai putea sa scape. Convins de vinzator in timpul cal mai scurt, trebuia sg-$iscoatg repede banii din chimir sau buzunar $i cu marfa subsuoarg sa-si vadaapoi de drum. 1

Si dacg clientul era mai batos si ambi %ios si nu se Igsa usor convins denegustor $i de toate marfurile in cele mai variate desene si culori ce i se ara-tau, atunci ii era imposibil sa scape de celalalt negustor de alaturi, din dreaptasau din stinga, sau de cal de vizavi, care zicea vinde mai ieftin damarfa mai bung.

Negustorii nu se suparau intre ei, pentru clientul care pieca $i cumpgrade alaturt. Ei ziceau : Fiecare cu norocul lui". Si tirgul mergea bine si toatalumea era multumith% Negustorii din Bazaca", care in ultima vreme nu maiera un han ci un adevarat bazar, nu faceau aproape niciodafa tirgull in inte-riorul pravaliilor care, de altfel erau destul de mici. Poate, numai iarna cind.era vreme foarte urita, dar si atunci destul de rar.

In fa %a fiecarei pravalii se aflau tarabele de scinduri care inaintau pc-o bung parte din strada pe care se afia, in timpul zilei, aproape intreagamarfa a negustorului.

Pentru a fi ferite de ploaie sau soare, toate tarabele aveau deasuprasoproane-perdele care se imbinau de multe on cu cele de poste drum, inch nudadeau Eosibilitatea trecgtorului, ca uitlndu -se in sus, sa mai vada cerul.

Straduta Bazaca incepea din str. Carol (azi 30 Decembrie) gi mergesping in partea cealalta, in str. Halelor, unde intr-adevgr era Hata de Camecare se mai vede astazi transformata intr-un mare magazin alimentarin Piga Unirii, numita oficial pe atunci Pia;a Bibescu Vocia, fiindcg pe loculacela fusese palatul si curtea domnitorului Gh. Bibescu.

Pe partea dreapta, cum intrai, erau pravalii mai solide ale unei con-structii facuta cu citeva zeci de ani mai inainte, pe partea stinga insa, prg-valiile gasisera adapost in niste case vechi, ba uncle batrine de poste osuta de ani, in care vremea iii lasase urmele ei de stricaciune. Zidurile roastpe la colturi lasau sa se vada caramizile cele inguste, caracteristice construc-tiilor de altadatg, si tencuiala-mortar care de multe on era mai groasg deeitinsasi cgramida. Apoi treptele de piatra de la intrarea fiecarei pravglii, deatita tocire nu mai aveau forma infitiala, ci erau scobite la mijloc, ca nisteadevarate albii (copal).

Seara, dupg inchiderea pravaliilor, se mai vedeau Inca vechi obloanepeste care stra-juiau chingile de fier agatate intr-o parte in belciugul lor, iarin cealaltg parte prinse in lacgte masive, demodate, facute de mesterii vea-cului trecut.

In special, toate aceste caracteristici la un loc, se puteau observa laultima pravglie de pe stinga, care dupg toate aparentele, era cea mai veche..

I S. Thau, Bazaca, in ,,Curentur din 25 dec. 1933.

si

si

isi

ca i si-i

www.dacoromanica.ro

146

Aceasta strada Bazaca, situata paste drum de Piata Sf. Anton [Piga.de Flori] si avind intr-o parte, pe dreapta, Hotelul Dada", fostul si re-numitul Hanul Manuc, in ceala1ta parte, in stinga, vestitul 4i vechiul ma-fazin al lui Theodor Atanasiu cu emblema : La Vulturul de mare cu pe ,ctele4n ghiare, era altadata ocupata in intregime de Hanul Bazaca.

Acest ham a fost construit de Bezaca, rImas in amintirea stramosilornostri cu numele de Bazaca". Bezaca era de origine germana si se afla lainceputul secolului trecut in slujba armatei imperiale rusesti.

In timpul ocupatiei rusesti in Principate, intre 1806 1812, el a slujitca secretar particular si om de mare credinta al printului Prozorovski, coman-dantul armatei de ocupatie dupa aceea urmasului acestuia, generaluluiB agrati on .

Bezaca, dintr-un anumit punct de vedere, era un am foarte inzestrat :-avea o memorie extraordinary $i stia sa scrie si sa vorbeasca perfect ruseste,nemteste si frantuzeste. In plus avea un stil frumos curgator inch toaterapoartele campaniilor militare, care se trimiteau la curtea imperials dinSankt-Petersburg, erau alcatuite de el. Pentru acest motiv, superiorii lui i-auincredintat conducerea cancelariei armatei imperiale din Principate.

Dar daca din acest punct de vedere era un om exceptional, din punctde vedere al firii si al caracterului, dupa spusele generalului Langeron, careintr-adevar n-avea nici o simpatie pentru el, Bezaca era un om cu totalimoral, pervers si foarte lacom. Nu avea nici un scrupul pentru a-si atingescopul, iar in fiinta lui intreaga nu exista nimic bun, impingind abuzul siindrazneala paste orioe

Generalul Langeron spune despre Bezaca ca o data a luat100 000 ruble de la generalul Grabovski, intendent general al armatei ruse,ca sa-1 scoata cu fata curata din niste nereguli materiale in care-1 gasise.

Faptul acesta parse sa fie adevarat sau nu, sau numai exagerat, inorice caz nu ne vine sa credem ca Bezaca si-a insusit in intregime aceastasums luata de la generalul Grabovski, cind cunoastem imoralitatea superio-rilor sal care erau niste afemeiati si mari cartofori.

In orice caz, Bezaca, in scurta vreme, a facut o avere imensa, iar dupapacea din 1812, s-a stabilit in Bucuresti si pe locurile cumparate a construithanul ce i-a purtat numele aproape un veac.

N. D. Popescu spunea despre feciorii sal, mai acum vreo 80 de ani,ca n-au iesit din anonimat ; nici nu stim daca acestia au avut urmasi. Deasemenea nu stim nimic, din traditie orals sau documente, cum arata Harm!Bazaca inainte de-a fi transformat in forma in care 1-am vazut not acumcincizeci de ani.

I-IANUL BALTARETU

Unul dintre marii neguratori bucuresteni din jurul anului 1800 esteStefan Baltaretu, pe numele sau adeVarat Ioannis Evstatios MpaltaretzisSe pare ca a venit in tars in timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790) §i s-a stabilit in Bucuresti, ocupindu-se cu negotul de lipsca.nie. A avutrelatii directe cu Viena 4i Lipsca in scurta vreme devenise unul dintre

1 N. Iorga, Istoria romailor in chipuri ;i icoane, Craiova, 1921, p. 257. .

si

si

si

si

singura

si

www.dacoromanica.ro

14r

marii toptangii din Bucuresti. Avea o mare casa boiereasei intre strada Ver-gului biserica Ste lea si trecea drept un bogat priceput negustor.

Fiind prieten cu Chehaia-bei seraschierul, adiea eapetenia ostilor tur-cesti, care fusesera trimise in Bucuresti ca sa inabuse rascoala lui Ipsi landsi a lui Tudor Vlactimirescu, Baltaretu s-a dus irnpreuna cu arma.sul Manu.

cu consulii straini din Bucuresti in tabara lui Chehaia, care era afara dinoras la Cernica, dind cuviincioasa inchinkiune vechilului pasii de laSilistra, au aratat ca protivnicii au fugit raiaua este supusa. Deci de aceaseavestire s-au bucurat Chehaia-bei, mingiindu-i le-au zis sa arate raielii ca s'anu aiba nici o temere $i asa s-au intors consulii gi ceilalti veseli".1

In afara de negotul de lipseanie, Baltaretu se ocupa cu Zarafia, impru-mutind bani cu dobincl'a mare si executind la singe pe datornici. Unul dintredatornicii lui, cel mai inglodat, a fost marele vornic Constantin Dudescu,caruia i-a lichidat o mare parte din avere. Pe fiecare lung acest eamatar iiscotea cite o mosie la mezat negasindu-se concurenti mosia raminea pe seama,lui pe nimic. Mosii care dau astazi cinci-case mu de galbeni pe an, le-a luatBaltaretu de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei-patru mii de lei, galbenul va-lorincl sapte lei" 2.

Pravaliile lui Waltaretu erau instalate in Hanul Sf. Gheorghe Nou, daravea si el un han Eropriu, linga Hanul Zamfir, pe Ulita Bacanilor, care in-cepea din Ulita Blanarilor Si &idea in Ulita Lipscanilor. Trebuie sa fi fostun han mic, cu citeva peavalii la parter cu °dal. de inchiriat la etaj, ca.toate aceste hanuri din dosul tirgurilor bucurestene. Este faea indoiala caBalta'retu avea acest han nu pentru nevoile nego%uiui sau, ci pentru co-mertul care ingaduia specula gra nisi o

Marele negutator a fost eas'atorit cu o romanca $i a avut o singurape care a easatorit-o cu un aroman, ce a adoptat numele socrului sau. Desiputred de bogat si-a pierdut averea $i a murit in 1823 aproape sarac. Aramas de la el numai casa * pe care a mostenit-o dar care a us.ca o luminare in focul din 23 martie 1874, cind a fost mistuiea de flaearisi biserica spatarului Stelea".

HANUL (CASA) BOSSEL

Acest han, numit dupa moda vremii casa", se afla pe Podul Mogosoaiei, peste drum de hotelul, mai ttrziu terasa si gradina Otetensanu, uncleastazi se afla Palatul Telefoanelor. La 1839, partea de miaZanaapte a pala-tului lui Ghica a fost cumpsaratl, la mezat, de un tapiterisas, anume FriedrichBossel, care fie doar (cal repara, fie ea zidi din temelie lungul sir de case-cu un etaj, instals aici un fel de han care pida la sfirsitul veacului trecuteste cunoscut mai bine sub numele de casa Bossel" 3.

Ceea ce aducea nou in Bucurestii de pe la 1850 aceasta cas5. Bossel"era o sala de bal de teatru, unde au avut lac balurile elitei bucurestenefrumoasele spectacole de teatru. Sala de spectacol avea 22 de loji si 330 de

D. Caselli, Bay neguratorul Fanica Batiiretu, in Gazeta MunicipalP, mai 1937..2 Ion Ghica, Scrisori care Vasile Alecsandri, Bucuresti.* Casa lui Stefan B5115:retu se afla pe uliva care i-a purtat numele pin. la sfirsitult

secolului trecut cind apoi s-a numit str. Radu Calomfirescu,3 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 161-165.

si si

sisi

si

si

si

si

1

gu

www.dacoromanica.ro

148

locuri in stal, iar deasupra, in fund, un balcon de galerie, cu intrarea generalsde un leu. In 1848 Bossel anunta in ziar pe ceta'tenii dornici de petrecere,in felul urm'ator : Subsernnatul are cinste sa faca cunoscut inaltei nobilimisi cinstitului public ca, cu inalta vole a stapinirii, va da in cursul carnava-lului viitor, anul 1849, baluri mascate de doua on pe saptamina, duminica§i joia, precum si mai multe picnicuri" 1. Mai ttrziu, in iarna anuiui 1879,aceste baluri mascate aveau loc de trei on pe sa'peamina, magi, joi $i du-minica, cu muzica military sub bagheta lui Kratockwil $i orchestra sub con-ducerea lui Marinica, poate Ochi-Albi 2.

Spectacolele teatrale din sala Bossel au cuprins intre alte piese Hamlet"Si Fata lui Madame Angot", foarte pretuite in Bucuresti. Aici a jucat trupade opereta germana a lui Winter si cinfareata franceia de opereta MadameKeller. Tot aici s-au produs scamatorul Rodolfo si frumoasa Albina din Rhonaprima subrefa dansatoare a Teatrului Sf. James din Londra", careia unul,aprins de dragoste, ii trimitea versuri ca acestea : Esci bella Seraphita, bellis-suna intru toate..."

Tot in sala Bossel debuts la 5 august 1850 Matei Millo cu CoanaChirita", cind fu silit s'a repete de trei on spectacolul, lucru nemaiauzit inBucuresti". Urma apoi Baba Hirca", care desavirsi triumful lui Millo. Laspectacolele lui a luat parte in citeva rinduri chiar Barbu Stirbei cu doamna.

Unii dintre artistii in reprezentatia de la Bossel aveau anunturi plinede pitoresc : astfel, in 1856 Domnul Humpf, flautist distins care a avutonoarea sal se produces in fata M. S. Imperiale Sultanul la chioscul de la'Top -Horne $i care, in semn de inalta multumire, a primit de la M.S. o taba-rhera cu diamante, anunta ea a pairasit Constantmopole pentru a veni inBucuresti unde are de gind sa dea un concert". Dar, de buns seams, cel maiirnpresionant a fost Apollinaire de Kontzky prima vioati solo a imparatuluiRusiei", care, intr-o sears a anuiui 1850 tai facea intrarea in Bucuresti prinPodul Mogosoaiei, intr-o carets cu 8 cai albi, la lumina tortelor purtate delaohei pudrati care inconjurau trasura 3.

Intr-o prav'alie din Hanul Bossel, C. A. Rosetti deschisese in 1846 unmagazin, cu emblema Au Gurmand", fapt care indirjise pe boieri dadusedrumul birfelilor. Pr'avalia ins ajunsese in puling vreme locul unde se adu-nau Carturari scriitori, oameni politici si progresisti, sub vraja spirituluiviu si scinteietor al patronului. Aici se vindeau ieftin sampania si vinurilefrantuzesti si tot felul de brinzeturi $i sardele. Cind Rosetti fusese ales sta-rostele negustorilor din Bucuresti, boierimea era scandalizata.

In timpul Razboiului Crimeii, Const. Negruzzi 4 avind o misiune la Bucu-resti, a locuit timp de dou'a saptamini si a luat masa in acest han care aveaun restaurant cu buns reputatie.

Dupes moartea lui Bossel, cladirea cea veche a fost darimata $i in loculei s-a ridicat sediul ziarului L'Independance Roumaine". Atunci clud ziarulsi-a incetat aparitia, cladirea transformata, sub numele de Sala Mozart" aajuns locul unde se deschideau expozitiile de pictura. Multi dintre pictoriiconsacrati mai tirziu au debutat in aceasfa sale, unde s-au bucurat de atenpa

1 Vestitorul rominese, 1848, p. 372.2 Presa' din 2 fobr. 1879.3 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 162-163.4 George Potra, Costache Negruzzi la Bucurelti, in Amfiteatru", 1981, nr. 2, p. 10.

5i

5i

9i

www.dacoromanica.ro

149

si pretuirea publicului. $i tot in aceasa cla'dire s-a instalat, prin 1928, primulbar automat in care lumea din toate pa'rtile orasului venea sa vada minunea$i sa-si satisfaca pofta unei gusari.

HANUL GABROVENI

Acest han era asezat pe o parte din fostul teren al Carta Vechi, pe UlitaGabroveni, numit asa pentru ca acolo trageau in secolul al XVIII-lea ne-gustorii billgari din Gabrovo, care veneau cu ma'rfuri de tot felul pentrutirgurile bucurestene. Nu era un han Area mare $i nici dintre cele cu pra-valii ; era mai mutt un han de popas, mai ales pentru negustorii si caratoriice veneau din sud. S-a numit si bezesten, Clupa cum i-au spus calatorii,turci ga'zduiti aici.

Dups. 1824 cind s-a inceput pavarea cu piatrl a ulitelor din Bucuresti,in 1830-1832 a fost pavata si ulita ce pornea din dosul $elarilor pins infata Hanului Gabroveni ' A ars de nenuma'rate ori, dar s-a refkut repede,fiindca afacerile legate de existenta hanului nu puteau .astepta. Desi n-a fostun han mare, cu pra'valii $i magazii de mIrfuri, Hanul Gabroveni a avut,totusi epoca sa de glorie negustcreasca intre 1825 si 1850. Inca in 1824 treceaprintre hanurile insemnate din Bucuresti. Ziarul Cantor de Avis si Co-rners" intounit de Zaharia Carcaleohi, din 27 aprilie 1838, publici intra'rilein Bucuresti ale csala'torilor si d',i pentru acest han citeva nume interesante :Ahmed Suliman $i Abdulah Fetah aga din Rusciuk ; Spiru Nicopol si NicolaeSakelopol din Elacla ; Gheorghe Carapan de la &lila 2.

Hanul Gabroveni reparat $i relkut in citeva rtnduri, se transformsdupa 1900 in Hotel Gabroveni-Universal".

HANUL GI1ERMANI

In prima jumtate a secolului trecut exista pe Ulita Germans, actuala,str. Smirdan, un han cu pravalii man si ara'toase numit Hanul Ghermani.Desi numele pare onomastic (care deriva totusi din adjectivul grecesc gher-manos = german), dat fiind vechiul nume ale acestei tsteazi, este sigur aacest nume indica hanul german sau nennesc si nu hanul lui Ghermani.

Cla'direa in care era instalat era o constructie solid, de tipul vechilorhanuri, cu curte pa:trata la mijloc si cu o poarea solids de intrare la strad1.Hanul avea in fa0, deasupra usii de la intrare o placa de marmurl pe careera scris Hanul Ghermani.

Pe la 1863 in prIvIiile din curte era instalat Tipografia Nationaliia lui Stefan Rasidescu, care a tip'irit intre primele crti, de literatura roma-neasca, poeziile lui Grigore Alexandrescu. Tot in aceasa vreme, dupa moda,timpului, hanul si-a schimbat numele in hotel. Vechiul cuvint incepuse s'4,

aiba un iz anacronic dupa aparitia bonjurismului".

1 Analele parlamentare, torn III, partea I, Bucuresti, 1892, p. 572.2 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 185.

www.dacoromanica.ro

1150

HANUL LUI INJUGA-URS

In prima juma'tate a secolului trecut se afla in spatele spitalului Colteaun han al lui Constantin Ssaikeanu, cunoscut mai bine sub numele de Hanullui Injuga-urs. Nu se poate stabili documentar cind a fost construit acesthan, dar este probabil ca existenta sa se situelia in epoca ode dupsa 1830,cind negotul bucurestean a luat o mare dezvoltare in urma plcii de laAdrianopol (1829). In aceasea epoca apar foarte multe hanuri in Bucuresti-viata economics dobindeste un rivm vioi $i activ. Locul precis pe care fuseseconstruit hanul este indicat a fi in 1867 in .suburbia Scaunele, strada Po lonanr. 7 din Culoarea de Galben" 1.

Proprietarul hanului, Constantin S'a.eateanu, i1 mostenise de la meal-sau Dimitrie Saeateanu si in acest stop obtine o dovada de notorietate la19 noiembrie 1867 de la trei martori, dintre care unul, Manole Agiu, fusesetime de trei ani arendasul hanului. Aceasa dovacla i-a fost necesara luiS'arateanu deoarece la 21 noiembrie a aceluiasi an, prin procuratoarea saCaliopi Lepadatescu, obtine un imprumut de 9 600 lei, pe timp die un an,de la Nicolae Baraceanu, ialogind .tot hanul meu, cu tot locul cu toatecraclirile ce-i zice Hanul lui Injugg-urs" 2.

Porecla de Injug'a-urs" ar fi avut-o meal lui Dimitrie, deci buniculcelui care se imprumua, numit tot Constantin, despre care se spune ca erain alt voinic, de o forts extraordinati. Trimitind un car sa aduca lemnedin padure, i se aduce la cunostinfa ca un urs ar fi sfisiat un bou. Atuncis-a dus singur in padure si ce-a facut, ce n-a facut, 1-a valzut satul intregintorcindu-se cu carul plin de lemne si cu ursul injugat araturi de hauleamas3. De atunci i-a eamas porecla de Injuga'-urs", care a dat numelehanului.

Hanul Injuga-urs facea parte din categoria ha.nurilor mijlocii, dinapropierea tirgurilor bucurestene, ale earor venituri nu izvorau din peavalii,nici din chiriile pentru locuinte permanente, din ocraile ce se inchiriau cunoaptea sau pentru citeva tile. Fiind asezat foarte aproape de Tirgul Cu-cului, hanul isi avea clientii sai printre negustorii stra'ini, care veneau cuafaceri in tirg sau printre cei care soseau cu treburi la Bucuresti. Avea19 odai si se pratea pentru el un impozit care varia pe an de la 71 la 162 lei.

La 29 ianuarie 1881 Constantin Skateanu obtine un certificat de laPrimaria orasului Bucuresti din care se constata ca Hanul Injuga-urs figu-reaza in planul parcelar general al orasului, ridicat in anul 1846 de d. arhi-tect Boruzin, si este asezat in coltul stradelor Polora $i Coltea, actual-mente strada Poloda nr. 7". Se mentioneazsa in certificat ca hanul figureazsape plan, cu intreaga fatada de la strada pe ambele strade aooperite cuconstructiune, avind in strada Polonsa forma curbaturei stradei" 4.

Constantin Ssarsateanu $i sotia sa Pompilia avea o fiica cu numele ma-mei sale, casa'torit'a la 12 iunie 1884 cu Mihail Alexandrescu inzestrafa cu1-lanul Injuea-urs, evaluat la 4 000 galbeni. Se pare ca Alexandrescu se im-

' I. Ionalcu, op. cit., p. 375, doc. 249.2 Ibidem, p. 375, nota din josu1 paginii.3 George D. Florescu, Alaiul inmormlnarii lui Alexandru Nicolae Suru Voevod la

20 ianuarie 1821, )3ucumti, 1932, p. 23.4 I. Ionascu, op. cit., p. 383, doc. 263.

$i

$i

si

si

www.dacoromanica.ro

151

bolnaveste gray la citiva ani clupsi asa'torie ; face testamentul la 1 iulie1891 si moare la 12 decembrie 1892. Pompilia si soacra sa Marghioala intra'in proces pentru succesiune si dupa doi ani de judecsa.ti se impa61 si vindimpreun'4 Eforiei Spitalelor Civile constructia vechiului han $i terenul pentru55 000 lei, la 28 noiembrie 1894. Pin` la aceasta data imprumutul contractatde C. Sa'titeanu in 1867 nu fusese achitat decit in parte. La 9 ianuarie 1895actul de ipoteca' se afla in mina lui I. D. Movileanu $i este radiat cu sums.de 5 800 lei 1.

Dupa vinzare terenul fostului han Injuga'-urs, in suprafat1 de 786 m2,.se inglobeaA in proprietatea spitalului Coltea.

HANUL MANUC

Unul dintre hanurile bucurestene care s-au bucurat de o faima deo-sebita" in prima jumtate a secoluiui al XIX-lea este Hanul Manuc. Aceastg.faima se datoreste in cea mai mare mascara lui Manuc Bei, un om despre cares-au spus atit de rnulte, acleVan.iri legende, inch figura sa nu se va puteareduce niciodata la proportiile juste ale adeva'rului istoric. Bogat si mat ttt-ziu foarte bogat, puternic prin relatiile politice pe care si le-a fa'cut, el ureascara ma'ririlor cu mare usurinta% inca'rcat de titluri si recunostime, dar se.pra'buseste cind nimeni nu se astepta la aceasta. Istoricul Hanului 141anuc,pentru epoca sa de inceput, ar fi incomplet fa'ra o schifa biografica' a acestuiom exceptional de abil si de inzestrat ; mai tirziu hanul urmeaza destinulfamiliei $i averii sta'pinului sou.

Viata )Si familia lui Manuc 2. Familia lui Manuc trage originea dinsatul Karpi, regiunea Araratului. Bunicii sai au colindat Armenia $i au emi-grat prin Turcia in Europa. Tat'a'.1 sou, Martiros Mirzaian, se insure la Bur-gas cu fiica unui negustor bogat si se stabili apoi la Rusciuk, unde se dedica%comertului. In putina' vreme ajunge mare negustor $i, ra'minind Ir'.duv, se.insure a doua oars cu Mamica, fiica lui Hanum-Oglu, alt negustor insta'rit.Din aceasta c5isatorie s-a na'scut la 1769 Manuc.

Prima parte a copila'riei si-o petrecu la Rusciuk, in mediu armenesc,.unde inv4a' la scoala comunitAii. La virsta de 12 ani a 'fost trimis la Iasi,unde sub dirijarea unui negustor anmean inva'ta" limbile care se vorbeau aici,.intre care n-au lipsit limba francezai si rust, insusi primele cunostintedespre vials. Dupa patru ani, in 1785, reveni la Rusciuk si dupa alti doi-treiani, foarte tin,r, se ca's'atori cu Mariam, fiica lui Avedis. Se pare ca reche-marea de la Iasi si ca'storia se datorau unei boli de care suferea tat:41 sou,fiindca acesta muri in curind si Manuc lua'. in mlinile sale conducerea afa-cerilor ra'mase de la el. Desi ttnar $i fara multa experienta negufaltoreasciel a stiut sa se descurce de minune in treburile sale si sporeasca averea-intr-un mod surprinza'tor.

Manuc si Mariam au avut case copii : doi baieti, Ioan-Murat si Gri-gore-Feirat, si patru fete : Ecaterina asa'torita cu Lazarev, Pembe ma'ritatIcu Iacob Melicturabean, consilier de curte, si alte doua fete, Mariam si Galan*care au murit de timpuriu. Sotul Ecaterinei, Hristofor Lazarev (1799-1871}ajunge sambelan la curtea tarului si se trggea dintr-o straveche familie de

Ibidem, p. 384, nota.2 Gheorghe Bezviconi, Manuc-Bei, ed. a II-a, Chilira'u, 1938.

si

tsi

sa-si

si isi

www.dacoromanica.ro

152

printi armeni, tar fiica for Maria s-a cIsatorit cu locotenent general conteMaurice Nieroth si au avut doua fete : una Elisabeta, domnisoaa de onoarela curtea imperials si alta, Ecaterina as.atorit'a cu baronul Fabian Gustav'Schilling.

Primul fecior al lui Manuc, Ioan-Murat, s-a na'scut la 4 martie 1810si a murit la 23 aprilie 1893. A fost cgsa'torit cu Elena Deleanov avuttrei fete si un bgiat : Maria-Mariam (1842-1935) n-a fost as'atoritg si aTait mai milt la Paris ; Ecaterina-Cadar casgtorit'a cu marchizul PietroSchedoni; Elena-Hegine-Olga as'atoritsa cu Bonifacius Maximilian conte deHatzfeld von Trachenberg si Grigore, necaisaitorit, care a trait la Paris.

Manuc Bei a fost inzestrat de nature cu calitati exceptionale : frumossi impunator, foarte inteligent si cult, distins si elegant, adinc cunosator deoameni, abil si siret, marinimos si larg la suflet, vorbea 12 limbi la perfectie,stia sa* fie deopotriv5; curtenitor si voluntar. Marea sa calitate era aceea dea veda sfirsitul lucrurilor mai inainte ca acesta sa se produce, astfel ca stiatotdeauna ce trebuie sa facg. I-a Tlacut sa fie bogat si a reusit sal aiba oavere imensa, in bani si proprietatt. Prin insusirile sale native el a adusservicii Imperiului Otoman si Rusiei, cind aceste doua puteri erau in azboi ;aceste servicii i-au fast pratite nu numai cu titluri si scrisori cle mullumiri,ci si cu aur. A murit ins prea curind, la 48 ani, cind scara succeselor n-o

'urcase deplin.Moartea lui Manuc Bei este infasuraea in legende. Se spune ca pe cind

se refugiase to Rusia, ca sa scape de utmarirea turceasa, a fost otravit aicide o slugs credincioasa% Alta versiune atribuie moartea unui accident de

,caTarie, intimplat la mosia krancesti, unde avea oaspete pe generalul Benning-sen, care inspecta armata a doua naseasa. A murit la 20 iunie 1817. A fostinmormintat linga biserica armeneasa din Chisinau.

Faima lui Manuc si urcusul sau pe scara marimilor incepe din Rus-ciuk, cind ajunsese bogat si puternic in lumea negustoreasa a ttrgului du-narean. Guvernator al Tinutului era pe-atunci Tersenicli -Oglu, fost sacagiu,un aventurier in fruntea unor razvra.tati de talia lui Pasvan -Oglu din Vidinsi Pehlivan-Pala, care teroriza linutul cu banda sa. Manuc, simtind ca acestazveatit va obtine increderea sultanului, ii dadu bani multi, puntndu -i o sin-

conditie : cear'a bani numai lui ! Cu banii imprumutati de la Manuc,Tersenicli-Oglu izbuti sa obtinsa de la sultan numirea sa ca pas'a. la Rusciuk.In aceasta calitate el isi plati datoriile si deveni prim negustor" si vistieral regiunii ; pasa 11 Ecu apoi serdar, 1802, apoi paharnic, 1803. Dar puterealui Tersenicli -Oglu nu tinu mutt, fiindca in 1804 a fost ucis cu trei ampus-eaturi trase de ostenii din subordinea sa, nemultumiti de el.

Urma la conducerea pasalicului din Rusciuk un partizan al celui ucis,pe care el insusi ti ridicase cu intentia urmeze. Se numea Mustafa ',fusese negustor de cai si pentru vitejia sa i se spusese Bairactar. Mustafa -Palalua pe Manuc consilier si se lass condus de sfaturile sale. La rindul ssauguvernatorul Rusciukului se bucura de toat'a increderea sultanului Mustafaal IV-Ilea de la care obtinu pentru Manuc demnitatile de dragoman §i bei.-Motivarea firmanului de dragoman este interesanta Boierul Manuc (fie-setoate treburila lui in fericire !) pentru sirguinta si dreptatea argtate in func-;ia de intendent, incredintatg iii pe linga actualul comandant suprean al liniei

3 N. Iorga, Istoria Bucuregilor, Bucure§ti, 1939, p. 207-208.

5i -a

.gura

;

www.dacoromanica.ro

153

dunarene, sfetnicul in organizarea afacerilor pacii, celui mai vestit ilustrupasa de Silistra, Mustafa (prelungeasca-i marele Dumnezeu slava sa !), caruiael a adus pentru armata proviant 5i vite, pentru participarea lui in treburilemilitare si altele, in care dupa datoria staruintei si supunerii, indeplinind celemai trebuincioase indatoriri ale slujbei, pentru prezentarea de catre el a con-ditiilor drepte, satisfacatoare in comun cu deplina cinste, sinceritate insfirsit, pentru grija 5i stradania lui, prin cuvinte inexprimabile Insemntndu -seinaintea celor egali 5i de aceeasi virsta, prin -4erviciuri demne, distinse si in-laptuiri laudabile stealucite, pentru toate asemenea prin experienta certificatedovezi, staruintei ¢i credintei, astazi anului 1222, lunii Saban, ziva 21, inexprimarea darniciilor impatatesti, dupa inalta porunca, rixlicam in dem-nitatea de dragoman pe linga inaltul meu Divan".1

In anul 1808 Mustafa-Paso Bairactar ajunge mare-vizir ¢i prin staruintasa sultanul numeste pe Manuc, ca semn al recunostintei Bei al Moldovei,primind acelasi titlu pe care-1 primeau domnii la numirea for in scaun. Ma-rele vizir scrie lui Manuc, numindu-1 amabilul meu print", comunicindu-itextual hotarirea sultanului : Dragomanul Manuc cu credinta indeplinestesarcinile slujbei. Incuviintez sirguinta aratata de el in treburi si multumescpentru justificarea varerii mele frumoase ce am despre el. Ca rasplata pentrudevotamentul sau, ii harazesc titlul de print [bei] al Moldovei 5i doresc cade acum inainte el sa aclinceasca steadania lui in serviciul meu". Ca urmarea inaltarii sale ca dragoman si ca bei, Manuc trebuia sa faca deseori dru-mul la Constantinopol, unde incepuse sa devina foarte cunoscut. In anul dudMustafa-Pasa cazuse in dizgratia sultanului, el era acolo ¢i daca n-ar fifost instiintat de un capitan de ieniceri despre hoearirea ce se luase in pri-vinta vizirului, ar fi urmat soarta lui. Manuc insa, care 5tia soarta marilordemnitari turci cazuti in dizgratie, nu mai zabovi o clips, ci fugi la Adria-nopol, iar de acolo la Rusciuk. A Most acuzat ca ar fi plecat cu multi banistrinsi de Mustafa-Pasa. Din Rusciuk trecu Dunarea, unde i¢i adusese o bunsparte din bogatii, ¢i astepta aid desfasurarea noului conflict dintre turci

rusi.Din Rusciuk, Manuc Bei cere acrapost la rusii care ocupasera. Tara Roma-

neasca. Feldmaresalul Prozorovski scrie generalului Miloradovici, la 18 decem-brie 1808, din Bucuresti, ca sa ingaduie lui Manuc sa -¢i treaca paste Dunarefamilia, raudind foarte mult sprijinul pe care i-1 craduse in razboiul impo-triva turcilor. Dupa ce Manuc se instara in Bucuresti el intra cu totul inserviciul rusilor, carora le dadu informatii foarte pretioase despre armata tur-ceased'. El intra in acest serviciu cu toti devotatii sai, intre care Asvadur Ave-dian, cumnatul sau ¢i Babic Iacubici.

Atitudinea filo rusa pe care o manifesta Manuc Bei in lama anului 1808este mult mai veche. El facuse servicii generalului Michelsohn, consulului rusLuca Gr. Chirico, ca ¢i generalului Meyendorff ; toti acestia i-au dat certi-ficate elogioase pentru sprijinul dat cauzei rusesti in acest razboi. La acesteas-au adaugat cele ale feldmaresalului Prozorovski 2 si ale generalului Milo-radovici3. Succesorul lui Prozorovski, printul Bagration 1st manifests si elrecunostinta pentru serviciile aduse de Manuc. Asa se explica scrisoarea din

Gheorghe Bezviconi, op. cit., p. 4.2 N. Iorga, Studii documente, vol. VIII, Bucureiti, 1906, p. 126.3 Ibidem, p. 128.

$i,

41

Ji

www.dacoromanica.ro

154

20 mai 1810 pe care i-o scrie tarul insusi : Domnule Manuc Bei. Multipleledovezi ale credintei $i sirguintei voastre catre Rusia, despre care comandantiisupremi al armatei mele pe malurile Dunarii nu s-au oprit sa-mi raporteze,au atras asupra voastd o atenlie deosebita. In asplata acestora ca semnal benevolentei mele pentru d-voastra, atotmilostiv va conferim Cavaler atordinului Sfintul Vladimir gradul al treilea, ale carui semne le transmitemaraturat ordonam sa le depuneti asupra voastra sa le purtati dupa celestabilite. Aleksandru".

In a doua faza a razboiului, Manuc Bei are o atitudine foarte abila$i reuse$te sa devina intermediar intre armata rusa armata turceasca. Elmai avea Inca prieteni la Constantinopol, care reusira sa astearna uitareapeste cele ce facuse intre 1808 $i 1810. 0 ,scrisoare din ianuarie 1811 a luiReis-Efendi il asigura de increderea Portii in devotamentul sau". Astfelpacea pe care o doreau deopotriva turcii $i rusii era in mina lui Manuc Bei.Tratativele, care au avut loc in Bucuresti $i care s-au purtat chiar in Hanullui Manuc, dureaza multa vreme $i nu se terming dealt la 16 mai 1812 cinds-a semnat tratatul de pace.

Dupa pacea de la Bucuresti, noii stapini ai Portii, amintesc de actelede tradare ale lui Manuc Bei $i se folosesc de toate vicleniile ca sa-1 atragala Constantinopol. Un prieten al lui Manuc, Amis-Aga, fort $i el vistier allui Mustafa-Pasa, ii scrie in citeva rinduri cerindu-i A viva la Constantinopl,asigurindu-1 de increderea sultamilui $i a marelui vizir Hursid-Pasa. Manucinsa ii cunoaste prea pine pe turd ca sa creada in cuvintul for ; el raminesub ocrotirea Rusiei. Dar Amis-Aa staruie, fagaduindu-i un firman de rigu-ranta din partea vizirului $i iar ii scrie, dar Manuc ramine mai departe inSibiu $i nu-i mai raspunde lui Amil-Aga. In cele din urma turcii cer austrie-cilor extradarea lui Manuc, iar in Bucuresti se pune sechestru pe averea sa.Ledoulx scrie lui Marat la 9 iunie 1813 : Parca Poarta menajeaza mai putinCurtea Rusiei. Dupa fuga lui Manuc Bei s-a pus sechestru pe averea lui $i cutoata interventia consulului rus, gospodarul a primit ordin sa-1 mentina. Pre-tind ca turcii reclama cu energie extradarea lui Manuc Bei, considerat cadezertor care are multe milioane de restitult".

Se vede limpede ca toata staruinta lui Ami$-Aga nu era decit o momearaca sa-1 atraga $t prinda pe Manuc Bei. El insa se retrage in Rusia undeera in deplina sigura.nta. Rolul de spion in serviciul Rusiei pe care 1-a avutManuc intre 1806 1812 apare astfel pe deplin lamurit. 0 alts dovada derecunostinta se vede in ucazul din 3 octombrie 1814, prin care imparatulAleksandru Il numeste pe pfostul dragoman al Portii, Manuc Bei", consilietde stat efectiv. In aceeasi vreme Manuc Bei aduce la cunostinta imparatuluiintentia sa de a intemeia pe proprie cheltuiala un oras in Basarabia, populatcu coloni$ti straini, pe care imparatul o aproba. Atunci el plead acolo, cum-para mosia Hancesti cu trei sute de mil lei $i la 24 aprilie cere imparatului35 000 deseatine de pamint pentru a forma districtul noului oras la graniteleDunarii.

La 27 mai 1816 familia lui Manuc compusa din sotia sa Mariam, copiiisai Murat, Feirat, Mariam, Anina (Gaiane), Catinca (Ecaterina) $i Tebera,la care se adauga Asvadur Avedian (Avedov), cumnatul isau, Babic Iacubici$i 11 slujitori, pornesc in Basarabia cu un pasaport eliberat de consulul rusLuca Chirico. In acest timp el se duce la Petersburg $i cunoa$tepe Capod'Istria, ministrul de externe al Rusiei, care ii lagaduieste tot sprijinul pen-

$i $i

sa-1

$i

$i

i$i

$i

www.dacoromanica.ro

155

tru realizarea proiectului sa'u de a intemeia un oras comercial de colonisti, insudul regiunii. Totul inssa timine halts fiindea, duil cum am vg.zut mai sus,Manuc Bei moare in conditiuni misterioase la 20 iunie 1817.

Construirea Hanului Illanuc. S-ar putea ca Manuc Mirzaian sa fi pranuitconstruirea unui han la Bucuresti din primele caTa'torii de afaceri in acest oral.Negutkor priceput si intreprinzgtor, el trebuie sa fi cunoscut tirgurile bucu-restene inainte de 1800 si anume in primii ani dupsi ce a preluat afacerile ta-talui dupa moartea acestuia intimplata pe la 1790. Aceste caTa'torii tre-buie s'a se fi inmultit dupa ce Tersenioli -Oglu, pe care el 11 imprumutase cubani multi, fusese recunoscut de sultan ca pas' la Rusciuk, si acesta ii dadusetitlul de prim negustor" si vistier al regiunii. Opera lui de a face dinRusciuk un centru comercial la Durre, care s'al intreace Silistra, dateail dinaceasta epoca si nu se putea realiza fare lega'turi comerciale cu Bucurestii.In aceasta vreme el nu putea construi hanul la care se gindise si nici maitirziu, intre 1804 §i 1807, rind a fast pag la Rusciuk prietenul sa'u MustafaBairactar, care in 1808 este in'altat mare-vizir. In acest an Manuc se duce laConstantinopol sa multumeasca personal lui Mustafa-Pala pentru sta'ruintasa de a i se fi dat titlul de bei, dar este surprins de pra'busirea si asasinareaprietenului ss.0 si dispare pe furis din capitala otomana. Oprindu-se pentruscurt:i vreme la Adrianopol si Rusciuk si apoi trecind Dunarea ajunge laBucuresti. Razboiul ruso-turc, care incepuse in 1806, 11 pune in situatia ssiintre in serviciul de spionaj al rusilor si sa se stabileasca in capitala TaraRomanesti, la indemina comandantilor rusi. Tot in acest an, in a doua juma-tate incepe Manuc Bei sa construiasca hanul care-i va purta numele.

Protejat de comandameatul rusesc din Bucuresti, ai carui sefi se schim-bau la scurte intervale din pricing ca razboiul nu intr.a intr-otoare, Manuc Bei cu spiritul sau negutItoresc si cu capitalul enorm de caredispunea, trebuia sa intreprindi ceva care s'' se deosebeascg de negotul depravalie de pine atunci. Hanul pe care incepuse s:4-1 construiasca se deosebeade marile hanuri-ce6.ti din secolul al XVIII-lea, ca se adopte o forma noua,mai putin severs si mai atractiva, in care partea de constructie care &Ideain curtea interioara era de lemn cu galerii in arcade sculptate, la care du-ceau scarf largi si monumentale" 1, cu ornamente de stuc de-asupra usilorsi ferestrelor si cu balustrii de lemn ai parapetelor" 2, 111 care scara portativadin stilul oriental este transformata in element permanent cu ajutonl uneisimple propteli".

Locul ye care s-a construit Hanul Manuc ca'cuse parte alea'data din Curteadomneasca, al carui teren incepuse ssa se yin& la mezat in ultimii ani aisecolului al XVIII-lea. Cum a putut sa intre Manuc Bei in stapinirea acestuiloc nu stim. Se poate ca restrictia legate care interzicea stelinilor sa cumpereproprietti in Bucuresti si in tars nu s-a aplicat lui Manuc, drept recunostmf5;pentru faptul ca acesta reusise sa indeia'rteze de capitals bandele lui Manav-Ibrahim si ss salveze orasul si pe boieri. In acest sens mitropolitul Dosofteisi marii boieri recunoscura in scris meritul lui Manuc 3. Tot in aceasta epocacumpara Manuc mosaic Dragomirestii din Vale si din Deal, Curtea Veche,

Arh. G. M. Cantacuzino, Hanurile, in ziarul ,Mi§carea`, 17 nov., 1932.2 Horia Teodoru, Bucureitii vechi. Hanul lui Manuc dupa o fotografie din anal 1856,

£n ,Buletinul Comisiunii Montunentelor Istorice, XX, fast. 52, apr.-iun. 1927, p. 62.3 Gheorghe Bezviconi, op. cit., p. 15.

sau,

fazes hotari-

www.dacoromanica.ro

156

Bolasca, Tramudeasca, Giulesti, Popesti, Mudurgan, Brobodet, Tincabesti, Pa-sarea, Hagi-Gheorghe, Cuhnesti si altele, cele mai multe in jurul Bucu-restilor, pe care le aminteste in testamentul sau din 1815. Pe aceste mosiirodnice, in plin ses, el incepu o agriculture intense ca sa scoata cit maimare venit de pe urma pamintului si a bratelor taranesti care-1 munceau.

Dupe ce Manuc Bei instaleaza familia la mosia Hancesti din Ba-sarabia, el se hotarise sg yin& hanul din Bucuresti. Isi dadea seama ea de-parte de ochii sai hanul nu mai reprezenta un izvor de venituri asa cum 11socotise el. In acest scop scrie lui Asvadur Avedian (Avedov), la 13 septembriesi 29 decembrie 1816 ', sa-1 scoata in vinzare. Murind pe neasteptate, Manucn-a avut vreme sa-si realizeze gindul.

Nu cunoastem impartirea si distributia incaperilor pe care le-a avut Ha-nul Manuc in primii ani dupe construirea sa. $tirile pe care le cunoastem dinjurul anului 1812, cind hanul functiona in plin, nu ne ingaduie decit sadeducem, cu large aproximatie, numarul incaperilor sale. Cunoastem insaexact situatia din 1875, cind Hotelul Dacia", fost Hanul Manuc, a fostipotecat Creditului Urban si nu credem sa se fi produs schimbari mari innumarul incaperilor intre aceste date. De astfel, reparatiile facute dupe 1850nu ne semnaleaza constructii noi, adaugate cladirilor initiale. Hanul era corn-pus din subsol, parter si etaj. La subsol se gaseau 15 pivnite boltite ; Ia parterse aflau 23 pravalii, 2 saloane mari, 10 magazii, 16 camere de servitori sibucatari, 4 odai laterale si un tunel in care incapeau 500 de persoane ; Iaetaj se aflau 107 odai pentru locuinte si cantoare. In mijlocul curtii pavatacu piatra de riu se afla o cafenea cu toate dependintele ei si o grading cuo fintina arteziana. Pe malul Dimbovitei, pe tot lungul constructiei, se aflaun chei lucrat in piatra, larg de peste un metru. Dupe canalizarea Dimbo-vitei, in vederea deschiderii Ha.lei de Came, s-au construit pe aceasta laturaa cladirii Inc a 16 sau 20 pravalii.

Hanul sub urmafii lui Manuc Bei. Am vazut imprejurarile in care isisfirseste viata Manuc Bei. La moartea sa, intimplata cum stim la 20 iunie1817, toti copiii sai erau minori, astfel ca averea este administrate de o epi-tropic, din care facea parte mama lor, Mariam si fratele ,acesteia AsvadurAvedian. In aceasta vreme epistat al hanului la Bucuresti, era Vartan Hagiov,unul din credinciosii lui Manuc Bei. Acesta, impreuna cu alti vecini, se plingein 1824 domnului Grigore Ghica ca. polcovnicul Manole a taiat temelia zi-dului Curtii domnesti, care apara santul ce da in Dimbovila si le pericliteazacasele. Velitii boieri, care primisera plingerea cu rezolutie domneasca sprecercetare, fac o anafora in care propun ca aoel Manole sa indrepte neajun-sul pe care 1-a pricinuit 2.

Dar si Mariam are o viata scurta, caci moare la 17 septembrie 1828, cindfeciorul cel mai mare Ioan-Murat abia implinise 18 ani. De data aceasta separe ca epitropia o are Asvadur Avedian, care isi is asupra-i administrareaaverii pins cind Murat ajunge la virsta la care isi putea gospodari singuraverea. El continua sa locuiasca la mosia Hancesti din Basarabia, undo maitirziu isi construieste un adevarat palat princiar, purtind grija fratelui sauGrigore-Feirat si surorilor sale Pembe si Ecaterina.

' Muzeul de Istorie al Municipialui Bucurevi, doc. orig. armean, nr. 35 146.2 Arh. St. Buc., ms. 1124, f. 83-83 v.

isi

www.dacoromanica.ro

157

Cea mai mare parte din averea ra'mas'i de la Manuc Bei se eisea inTara Romaneasca ; in Basarabia unde familia se stabilise in mai 1816, aveanumai mosia Hancesti alte proprietki mai mici in Chisin'au. Administrareamosiilor din Tara Rom'aneasca $i a. hanului din Bucuresti nu era lucru preausor. De aceea epitropii mostenitorilor lui Manuc Bei hotkisera sa arendezetoate aceste proprietati.

La 20 decembrie 1827, sub controlul sotiei lui Manuc, care era mai totbolna'vicioasa, se incheie un contract de arena pe patru ani intre epitropi

doi tovara'si, Dimitrie D. Dedu si Nicolae Alexiu, care arendeaza toateaverile din Tara Romaneasa pentru suma de 1 500 galbeni olandezi, plati-bili la epitropia din Chisinki in doua parti egale, la 15 aprilie si 15 decem-brie. Arendeaza astfel Tinca'besti, Manesti, Hagi-Gheorghe, Pupa'za,Pantelimon, Moara Domneasca, Dragomirestii din Vale si din Deal, Zarba,Popesti, Chiajna, Benghea, Lipintoiu $i Stefanu, apoi muntii Cora, Bora siMogosoaia din apropierea Sibiului, viile de la Filaret Dealul Mare $i, infine, o pravalie si casele din Bucumti, de pe Podul Tirgului din Afara, undelocuia Divan-Efendi. Contractul prevedea anumite condipi, cu uncle restric-In in ce pnveste exploatarea bunurilor arendate, care a fost inregistrat laLogofetia straInelor pricini.

In urma cutremurului de la 11 ianuarie 1838, Faiser, arhitectul orasuluiBucuresti, raporteaza la 15 ianuarie 1 Sfatului Ora'senesc ca cercetind stareaHanului lui Manuc, am v'azut a la partea despre Dimbovita zidurile s-auzmintit, plecindu-sa intr-o parte cu vreo trei toluri din a for cumpa'nire ;pentru aceia dar supui aceasta in cunostiinta cinstitului Sfat ca sa bine-voiasca fare intirziere a face cuvenita punere la cale ca sa sa indatoreze

t-0paacei a esi din 15cuintele for spre depktarea primejdii ame-ninfa starea cea proasta a pomenitelor ziduri" 2. Primkia trimite Departa-mentului din L'auntru copie dupa raportul lui Faiser ; in acelasi timp Agiaface un raport cu constatkile sale si intreaba ce maisuri trebuiesc luate. De-partamentul din Vauntru aleatuieste o comisie compusa din maior Arcu-dinschi, ajutorul inginerului statului, Faiser, arhitectul orasului si XavierVillacrosse, arhitectul, ca sa" cerceteze situatia hanului sa' is mkurile necesare. Hotkirea aceasta este comunicaea Agiei 3 §i Sfatului Orkenesc 4.

Agia, dupa porunca Departamentului din L'auntru, convoaca comisiala Hanul Manuc, in ziva de 12 februarie 1838, si cerceteaza cu amanuntulsituatia cladirilor. Cei trei membri ai comisiei pa a noastra unite chibzuire"fac la 25 februarie 5 un raport ckre Sfatul Oeasenesc si propun trei solutii :1. sa se arime toate zidurile catului de sus a pktii despre riul Dimbovita

sa se aseze invelitoarea pe zidurile catului de jos, sa se lege zidurile culegkuri de fier si sa se reface peretii interiori cu ca'ra'mizi bine coapte $i vatnestins" ; 2 de se va rasa cla'direa tot precum este acum, s',4 se zideasca dinnou toti peretii ce despart odaile despre Dimbovita si sa se uneasca acesnpereti cu zidul dinspre Dimbovita cu legkuri de fier ; 3. sa se d'anime parteaacestei cradiri despre Dimbovita pina la tavanul grajdului, puindu-sa legaturide fier din doi in doi stinjeni pa toata lungimea cladirii, urmind ca cele doua

Arh. St. Buc., Municipiul Bucuregi, 596/1838, f. 30.2 Ibidem, f. 157.3 Ibidem, f. 157.4 Ibidem, f. 156.5 Ibidem, f. 293-295.

si

si

mosiile

si

chiriasii

$i

$t

ce-i

si

www.dacoromanica.ro

158

caturi de deasupra sa se construiasea din paianta, data este ingaduit acestlucru in Vapseaua de Rose.

Sfatul Orasenesc comunica propunerile comisiei doctorului Ioan Zucker(Tuear), ocirmuitorul averii lui Murat Bei din Tara Romaneasca, care nuaccepts nici una din propuneri, ci insarcineaza alti trei arhitecti din oras

Hartel, Konrad si Friedrich Gaier sa examineze cladirea si sa aratein scris constatarile lor. Acestia constata ea hanul are o constructie foartesolids si ca seismul n-a produs mari stricaciuni, astfel ea nu socotesc detrebuinta sa se faca meremeturile acele mari aratate de cei intii arhitectoni" ;ei propun sa se faca peretii din paianta. Pe baza acestor constatari, dr. loanZucker face o jalba eatre Alexandru Ghica rugindu-1 sa aprobe constatarilesi parerea celor trei arhitecti, care au propus ca zidurile sa se faca din paianta,intrucit sint mai rezistente la cutremure, §i in once caz sa se astepte ras-punsul lui Murat Manuc Bei, care a fost instiintat. Domnul trimite jalbaDepartamentului din Launtru spre buns chibzuire, iar acesta cere SfatuluiOrasenesc sa faca cuvenitele desbateri cit mai in grabs si de ceea ce vorchibzui cu desavirsire, alcatuind relatia deslusitoare, sa se supuie la depar-tament pe linga raport din partea cinstitului Sf at, spre cuviincioasa punerela tale."

Urmeaza expertize si rapoarte, jalbe catre domn, corespondenta intreautoritati, ca la sfirsitul lunii august 1831 sa apara un nou raport al arhi-tectilor Faiser si Villacrosse in care acestia conchid ca pentru proectul ceau mai infatisat d-1 dohtorul Tucar alcatuit de dumnealor arhitectii Hartel,Konrad si Gaier, cu cinste aratam ca acel proect s-ar putea aduce la inde-plinire, insa trebuie ca mai nainte sa se indatoreze d-lui dohtorul a ne trimitesi un plan spre a putea face cercetarile cuvenite si a ne da parerea. Catreaceasta subiscaliln avem cinste a alatura acest raport un plan deslu-sitor de un alt meremet ce se poate face la aceasta cladire mai cu inlesniresi care de sa va duce la indeplinire, incredinfam ca va da cladirii temeiniciacuvenita."

Se pare ca in cele din urma dr. Zucker a trebuit sa admits planul dereparatii intoomit de Faiser Villacrosse. Nu stim cind si cum s-au facutaceste reparatn.

Desi Hanul Manuc era o constructie relativ noua fata de marile hanuribucurestene, totusi cutremurul din 1838 ii slabise vizibil trainicia si dadeaposibilitatea autoritkilor comunale sa faca presiuni mari si insistente pentrureparapile necesare. Dupa obiceiul locului si al vremii aceste insistente seputeau domoli cu bani, care intreceau valoarea reparatillor. Acest lucru tre-buie sa fi determinat pins in cele din urma pe Murat Manuc sa vinda hanul.Din documentele cunoscute nu se poate preciza cind a avut lot vinzarea.Credem insa ea in jurul anului 1842 Hanul Manuc iesise din proprietatealui Ioan-Murat Manuc Bei. Pentru celelalte avert din Tara Romaneasca elcontinua sa alba un epitrop la Bucuresti. Astfel, in 1850 era epitrop profe-sorul Gheorghe Hill 1.

Noii stapini ai hanului. Se pare ca cel care a tratat cumpararea hanuluisi care a reusit duca pina la sfirsit aceasta chestiune a fost pitarul DimitrieIconomidis (Economu), care semna mai tirziu Economu. El mai cumparase

Arh. St. Buc., ms. 1418, p. 68 ; (profesor de limba lating la Colegiul Sf. Sava).

ling

sa

pg

si

www.dacoromanica.ro

159

alte bunuri imobiliare de la Murat Manuc Bei, intre care o Odure 1,astfel ca avea relatii mai strinse cu marele latifundiar din Basarabia. Nu secunoaste pretul de cump4rare, duiA cum nu se stie data cind s-a facut actul,dar din actele de administrare ale hanului, cuprinse intre 1854 si 1860 2,reiese ca pitarul Dimitrie a facut cumiararea in asociatie cu Gheorghe Ico-nomidis, poate un frate sau in orice caz o rude apropiata a pitarului cuLambru Vasilescu. Nu se cunosc nici conditiile acestei asociatii, dar dupacit se pare Dimitrie Economu avea dou'a sferturi si ceilalti cite un sfert3.Administratia hanului a avut-o ins pitarul in intregime.

In noiembrie 1849 prima'ria orasului, printr-o adresa semnat de D. I'll-coianu, ca prezident al Sfatului, si N. Lahovari, oblige pe pitarul DimitrieEconomu,s.,proprietarul hanului, sa face bucatIria jianului in mijlocul curtii,jar fiindca acest lucru trebuie executat cit mai grabnic nu iarta zabavamacar minut" 4.

Dupe doisprezece ani de exploatare a Hanului Manuc de catre aceastaasociatie, pitarul Dimitrie Economu moare in octombrie 1854 5. El lassin urma sa trei copii : o fats, Hrisanta, ca'sa'toritsa cu paharnicul GhiaTiteanu doi haieti minori, George $i Costache, care invatau in Germania.Prin testamentul sau din preajma mor%ii, semnat pecetluit in fata maimultor martori, Intre care si arhiereul Grigore, el dispune ca venitul averiisale sa se imparts in trei parti egale intre copiii sai si instituie ca epitropi,piris la majoratul celor doi baled, pe cumnatul sau paharnicul Scarlat Pascal,frate cu soda sa, pe ginerele sau, paharnicul Ghia Titeanu. El avea multidatornici, Intre care chiar fratele sau George (Gheorghe) Iconomidis cu careera asociat la han, dar un creditor cu 500 de galbeni 6, Nicolae Panait, cucare se afla in judecat'S din 1852. Pentru sustinerea acestui proces aflat in fataCurtii Apelative el angajase pe paharnicul Ioan Florescu, la 8 mai 1854,patindu-i 70 de galbeni 7.

George Iconomidis, fratele asociatul sau de la han, ala'turi de Alexan-dru Chiropol a carui calitate n-o cunoastem, contests diata pitarului Di-mitrie, cerind anularea ei, si procesul ajunge Inaintea Curtii Apelative. Mod-vul acestei actiuni se vede intr-o plingere 8 akIresata, la 28 mai 1858,Departamentului DreptAii de ca'tre Costache Economu, cel mai mic fiu alpitarului, care inVata la Berlin Si aflat la Bucuresti in aceasei vreme : suptpretext ca ar fi mincinoasa' diata raposatului tatalui meu, pitarul DimitrieEconomu, prin care lase dumneaei (surorii sale paharniceasa Hrisa Titeanu)a treia parte din starea sa miscatoare nemiscatoare". In plingerea sa eladuce argumente de drept $i de fapt : aceasta pira ce aduc numitii este nunurnai neadevaratsa, dar Inca si cu totul absurd pentru cuvinte, intii cadumnealor n-au nici o imputernicire din partea mea sau a fratelui meu casa ne infatiseze niste asemenea pretentii $i al doilea ca eu aflindu-malinga tafal meu cind facut diata, a iscallit-o insusi cu mina sa si din

1 Acad. R.S.R., ms. 1634, f. 1.2 Ibidem, ms. 1634, 1635 §i 2541.3 Ibidem, ms. 2542, f. 98 112.4 Ibidem, ms. 1634, f. 48.5 Ibidem, ms. 1634, f. 223.6 Ibidem, f. 157.7 Ibidem, f. 367.8 Ibidem, f. 301.

si

si

si

sisi

si

si

si

eusi-a

5i

www.dacoromanica.ro

160

sl5biciunea trupeasc5 tremurindu-i mina atunci si neputind face bine isa-litura si-a pus insusi cu a sa mina $i pecetia sa pe dinsa spre a-i da o maidefinitive putere apoi atit diata, cit pecetea le-au incredintat insusi inmiinile prea sfintiei sale arhiereului Grigore, cel ce se afla fat5 cu alte maimulte persoane." Costache Economu sus%ine lipsa de calitate a celor doi,afirmind cal mobilul procesului este ca sa aduc5 v5e5mare pagub5 inte-reselor noastre" sfirseste prin a ruga Departamentul DreptAii se inchid5dosarul $i sa povatuiasc5 pe cei doi s5-si prateasc5 creantele ce au amindoic5tre casa noastr5, f5r5 a mai sili pe epitropi a ne cere dreptul prinautorit5ti."

Epitropii sint chemati in fata Curtii Apelative la 13 iunie 1859, fiindinvitati sa aduc5 hirtiile trebuincioase in procesul ce au cu dumnealor GeorgeIconomidis Alexandru Chiropol pentru diata" Ei Ins nu se prezintase pare, cer lui Costache Economu la Berlin o declaratie cu acelasi cuprinsca cererea adresat5 Departamentului Drepatii, dar c5tre Curtea Apelativ5Secvia I-a. Sint invitati a doua oars la 29 august in acelasi an cind, poateau cerut aminarea pentru ca sa se prezinte declaratia ce asteptau de la Berlin.In septembrie soseste acest act legalizat la Berlin, pe care epitropii 11 prezint5Curtii Apelative 2. Nu se cunoaste solutionarea procesului, dar este sigur cainstanta respinge actiunea celor doi contestatari ai diatei lui Dimitrie Economu.

In timpul cind Hanul Manuc a fost administrat de cei doi epitropi,adic5 de la 1854 pins la 1860, se cunosc veniturile ce se cuveneau celor treicopii ai pitarului Dimitrie. Epitropii erau obligati sa in o evident5 cert5 aincasa'rilor 15cute pentru intretinerea hanului, precum Si toate cele-lake pl5ti facute personal pentru Costache Economu, mostenitorul minor.Astfel, in intervalul 26 octombrie 1860-26 octombrie 1861 situavia a fasturm5toarea :

suma ce-a r5mas capital la sfirsitulanului VI precum se vedebanii ce i se cuvin a treia parte dinchiriile primite de la han :de la 26 octombrie 1860 la

23 aprilie 1861 lei 10 858,13 323 aprilie la26 octombrie 1861 10 858,13

cheltuieli pe acelasi interval

lei par[ale]

lei 104 495,14

21 716,26

126 211,40

21 777,00 4

suma ce-a ra'mas la sfirsitul anului lei 104 434,40

Veniturile hanului variau foarte putin, astfel cu un an inainte, de la23 aprilie 1858 la 26 octombrie 1859, suma cuvenita: lui Costache Economua fost de 11 596 lei, avind o diferent5 in minus de-abia de 638 lei 5.

Ibidem, ms. 2542, f. 13.2 Ibidem, ms. 1634, f. 315.3 Ibidem, ms. 1635, f. 471.4 Ibidem, f. 472.5 Ibidem, ms. 2542, f. 61.

si si

sisi

si '. si,

st

si plkilor

,, ,,

1

www.dacoromanica.ro

161

Dace venitul net pe an numai al unuia dintre cei trei mostenitori ai pi-tarului Dumitrache a fost de 21 716 lei. insearnn'i 6 venitul total al celortrei mostenitori a fost de 65 331 lei si al intregului han, cu partea celorlalti(lei asociati, a fost de 130 662 lei. Din aceasta sums putem aprecia ce veniturimad producea un han bucurestean pe la 1860, cind vremea hanurilor ince-puse sa apuna.

In cursul anului 1859 asociatii renunta a mai exploata Hanul Manucprin mijloace proprii si hotarasc arendeze. In acest scop se publics unanunt in ziarul Romanul". Se pare ca gasirea unui arendas, care sa mul-tumeasca pe epitropi si pe ceilalti asociati, nu era un lucru prea usor, fiindcaarendarea nu se realizeaza decit in martie 1860. Noul arendas este MilanLomovici, care semneaza contractul la 31 martie numai cu Ghita Titeanu5i George Economu, feciorul cel mai mare al pitarului Dimitrie Economu 1.Este adevarat 6 in act se arata ca arendarea s-a facut in unire cu dumnea-iui Gheorghe Iconomidi si dumnealui Lambru Vasilescu".

Contractul prevede arendarea Incaperilor din launtru ale hanuluinurnit Manuc, alit cele de sus, cit si cele de jos din cite patru partile, impre-una cu cafeneaua, cu pivnita, birtu, grajdu, pe un termen de patru ani cese socoteste de la 23 aprilie 1860 pins la 23 aprilie 1864" 5i cu o arendaanuala de 57 000 lei. Este de observat ca arendarea nu cuprinde toate Inca-penile hanului : Din numarul incaperilor celor din launtrn, acestea si anumedoua odai de sus, adeca una in fats 5i alta in dos, in care locueste acumd. Gheorghe potcapieru, care sint inchiriate cu pravalia catre d-lui, odaia dincolt ce este inchiriata tot cu pravalie catre Avram Zendler, ovreiu, odailece sint in dosul pravaliilor, cum si magaziile de supt pravalii ce sint inchi-riate tot cu pravaliile, vor raminea pe seama proprietarilor, impreuna cu pra-valiile din fats din amindoua ulitele".

Arendarea se face sub 12 conditii, redactate foarte explicit, dintre carejjurula opta este foarte interesanta pentru epoca din anului 1860: Se in-

datoreaza dumnealui a se purta cu toata ceruta complezenta, atit catre pa-sageri, cit si ceilalti chiriasi anuali ai hanului, died fiecaruia onoarea ce

ca prin acest mijloc sa nu se sminteasei reputatia hanului" care de-venise acum, in partea lui de sus, un adevarat hotel.

Intre 1856 5i 1858 camerele de locuit ale hanului, in afara de pra-valii, au fost date cu arenda grecului Panait Vizantie care locuia in ma-halaua Sf. Apostoli in Culoarea de Albastru, la ginerele san Vasile Vladescu.

Arenda.sului p. Vizantie proprietarii i-au predat hanul in cea mai bunsstare, facind inainte toate reparatiile necesare care de altfel au fost si men-.tionate in contractele ce-au incheiat intre ei si cu obligatia ca la sfirsitul ter-menului, chiriasul sa predea locuinta in aceeasi stare in care a primit-o.

Cu toate acestea, la terminarea sorocului, el a lasat multe stricaciunipentru care motiv a fost dat in judecata si obligat sa plateasca daune pentrupagube!e aduse 2.

Se pare ca alt arendas al Hanului Manuc este Dimitrie Constandinescu.El protesteaza la 31 octombrie 1868 din cauza ca acea comisie insarcinatacumari

recensamintul hotelului, din greseala a trecut ca venit si chiria ce!ei maiparti din hotel, care se inchiriaii cu anul. Cere sa se rectifice aceasta

Ibidem, ms. 2542, f. 91-92333-334.2 Ibidem, nu. 1635, f.

me-rits,

1

sa-.1

www.dacoromanica.ro

162

eroare. DupY; cercetrile fkute de Culoglu si V. Herina se reduce venitulla 600 .galbeni, care se cuprinde si china cafenelei. Este .de observaro capentru prima dat'a' se intrebuinteazI cuvintul hotel in loc de han. ,

Ce era Hanul Manuc pe la 1860 ne-o spune foarte sugestiv pictorulfrancez Auguste Lancelot, care viziteazg Bucurestii in aceast4" vreme, inso-tind pe cunoscutul istoric si om politic francez V. Duruy 1.. Artistul ne-alasat citeva imagini din Bucuresti, intre care Hanul Manuc ilustrat intr-o ziobisnuied" de tirg, in care a prins intreaga atmosfeti din curtea hanului. Ininsemnsarile de caTa'torie, care intregesc admirabil tablourile sale, el ne ofera"despre Hanul Manuc o minunata si sugestiv4' descriere

Oamenii cu nervii delicati, scrie Lancelot cu pielea subtire vorface bine s'o, nu intre in acest han, dar curiosii, doritorii de-a cunoaste trecutul,vor avea ce s'a' vada". S-a p'6strat neatins'a' prima-i fizionomie, intuneoat'a' dinnenorocire de necurAenie.

Cee doug rinduri de galerii care leag'6 intre ele patru mari corpuri decase, scara cea mare care serveste cele doug caturi, foarte eleganf6, sub unchiosc cu acoperi§ tuguiat si cu a'priori afar, sent impodobite cu stilpi$i cu balustrade de un gust frumos cu finece lucrate. Am .putea zice ca eun palat de lemn ; ar merita s'a" fie restaurat, ceea ce nu ar costa prea mult,si sa i se dea o destinatie mai bung.

Asa cum este el acuma e locul de intilnire al chirigiilor transilvIneni,-al tolbasilor germani, al speculantilor m'airunti turci, bulgari si greci, al tuturorcaTa'torilor bani putini precum $i al meseriiior fare nume, c4rora nu leplace lumina zilei. Pe scara cea mare, prin lungile galerii, furnia tipurile celemai deosebite, costumele cele mai neasa'ma'nate. Aci am Vazut o pereche demunteni care -mi atItara primul exemplar pur al portului national completatc-um pieptar piele de oaie inflorit cu arabescuri ; un f6ran chiabur, cuhaina lunga albs, cu hang la briu si aerul foarte demn. Tot acolo am Va'zutsi un ovrei bkrin cu barba lungs, c-un acopexlmint de cap anti; galben ciu-dat, care m-a ispitit sa -1 schitez.

Galeriile in care se desohid odaile hanului, servesc de loc de plimbaresi de sail comune. Domneste acolo o neOsare si o nesfialsa de- cei dimprejurnemaipomenita". Sub ochii tuturor, toleranta care 'nu e lauds iimanui, fiecareface ca la el acas.. Din locul uncle ma" asezasem eu ca sa-mi fac schitele, pu-team sa Vaid pe o balana nemtoaia spsalind rufe sdren %uite de prima nece-sitate pe care copiii le asteptau ; pe un b'irbier ambulant tlzind ba'rbicefe, pe o tiganai dantind inaintea unor turci cu chef, pe un comediant in

jjerpelite.tricou descolorat dind lectii unei maimute In acelasi timp sdeinOnealaunei cobze, insotind un glas melancolic si duke, se auzea prin 6.scso.tura uneiusi de la spatele meu, lasata pe jumtate deschisa, iar din-fundul unui con-dor intunecos auzeam plinsul unui copil to fas.

Curtea naPraznia imi infalisa privelistea cea mai cu haz si cea maivariata din lume : tabard, depozit, tirg, bursa, menajerie erau toate- deodata ;de-a lungul peretilor coviltire, lazi, corturi, baloturi de marfa, in fund,in firide mari, inchise cu gratii, teancuri de piei proaspete, line umea camede bivol risipite peste tot, gra'mezi de paie $i de. baligar. In aceast'a' invg-ma'seala", o filmIntare nesfirsiei de .birje, de, fa,'rani eaTairi, femei purtind

1 G. Oprescu, Thile Romane vazute de artioi francezi (secolele XVIII fi XIX),Bucure§ti, 1926, p. 60.

de

buti t-

M

www.dacoromanica.ro

163

tirguieli, cai deshamati care se scutura, necheaza si azyirla cu pi-cioarele dinapoi, clini care urla, porci mari negri care grohae de placere scor-monind'cu riturile piriul lat de apa grass, care se scurge mereu din buca-tarie. Aceasta miscue, acest zgomot nu tulbura nici o clips pe turcii, peromanii, pe bulgarii, pe grecii care-si vedeau linistiti de treburi, discutind, toc-mindu-se sub prezidenta ovreilor, care le schimbau pe loc banii, inarmati cuochelari mari, rotunzi, cu pietre de mehenghiu, cu balance.

Hanul acesta mare, dar decazut, este situat intr-un cartier foarte frec-ventat, avind o fatal pe malul Dimbovitei, apa murdara, despre care o (veche)zicatoare totusi spune ;

Dimbovita, apa dulceCine bea nu se mai duce 1.

Bineintele's ca apa Dimbovitei nu era atit de buns, ca sal ispiteasca pecei veniti in Bucuresti, din difcrite parti ale tarii sau strainatate ; zicatoarease refers la bogatia farii si a orasului, a vietii si traiului imbelsugat al locu-itorilor.

Incepind din 1860 interventiile pe lingo autoritati in legatura. cu HanulManuc le face Lambru Vasilescu. prapune sal faca reparatii mai con-sistente la cladirea hanului. Astfel ar vrea sal schimbe lemnaria de sustinere aacoperisului, mai ales capriorii aduca uncle modificari la constructiacafenelei, care se afia in mijlocul curtii interioare. Anume, ar fi vrut salastupe unele ferestre, sal darime incaperile suprapuse cafenelei si sal conso-lideze chiascul. Cafeneaua avea inspre vadul Dimbovitei un chiosc care inaintadincalo de mal, oferind astfel o priveliste pitoreasca peste albia riului. Toateinterventiik sale ca sal obtina autorizatia pentru aceste reparatii sint farcesucces, deli pierduse vreme multa alergind de colo pins cola. La 20 iunie1868 el se prezinta cu o cerere la loctiitorul de primar Lapati, dar aprobareaobtinuta este conditionata de o declaratie a petitionarului prin care se obligasa nu ceara despagubiri pentru cheltuielile facute in cazul cind se va schimbavadul Dimbovitei. Aparuse legea din 18 martie 1865 prin care se hotara-canalizarea Dimbovitei si fiindca nu se fixase traseul canalizarii s-ar fiputut ca lucrarile proiectate de Lambru Vasilescu sal apara cu totul inutile sipentru acest motiv i se cere sal renunte formal la eventualele despagubiri.Vasilescu refuza A dea asemenea declaratie pretinde ca cererea sa sal fierezolvata de consiliul municipal. Consiliul, adoptind punctul de vedere allui Lapati, mentine rezolutia si nu aproba nici un fel de lucrari de intarirela chiosc. Se urmarea astfel darimarea acestui colt oriental, care facea atractiaclientilar cafenelei.

Dupa lichidarea procesului pentru _anula.'rea testamentului, pornit deGeorge Icanarnidis i Alexandru Chiropol, Costache Economu ajunsese lamajorat si epitrdpia trebuia sal imparts averea intre cei trei mostenitori. Pro-prietatea indiviza a Hanului Manuc nu putea fi lichidata decit prin vinzare,ca sa se poata face impartirea. Astfel, hanul este seas in vinzare Inca din1861-1862 si este cumparat de Lambru Vasilescu, care transforms, repara

boteaza Hanul Manuc cu numele patriot t ,,Hotel Dacia". Redeschiderea

I A. Lancelot, apud D. Furnicg, Din istoria comercului la romani, Bucure4ti, 1908,p. 554-556.

isi

sa

si

si

EI

ti

www.dacoromanica.ro

164

hanului sub numele Marcie Hotel Dacia" (Grand Hotel de la Dacie), a fostanuntatg in 18741.

Noul proprietar stgpineste hanul ping in 1881, cind este vindut la li-citatie. Prin ordonanta de adjudecare nr. 812/1.881 toate constructiile careapartineau fostului han Manuc intrg in proprietatea lui Al. G. Bgicoianu,care il stgpineste ping in 1916 cind moare si rgmine mostenire copiilor

Hanului Manuc. In prgvgliile si locuintele Hanului Manucs- au perindat nenumgrati chiriasi in cele cinci-sase decenii care s-au scursde la deschiderea lui ping cind a inceput sa fie numit Hotel Dacia". Estepeste putinfi sa cunoastem numele si ocupatia tuturor acestora. Nimeni nus-a gindit sa in evidenta for 4i nici n-ar fi fost nevoie de aceasta. Totusin-ar fi lipsit de interes istoric sa cunoastem, macar sporadic, povestea lungsa acestui han, oglindita prin chiria.sii sai. Putinele nume si putinele 4tiri ces-au putut culege .ne vor oferi totusi.o vagg informatie in aceasta privintg, in-cercind sa urmgrtm povestea in suita sa cronologica. Oameni si vieti, ocu-pap' 41 profesiuni, caractere dure 4i usuratice, s-au scurs domol sau in virtej,biete efemeride, pe scocul nestgvilit al vietii 4i al timpului.

Pentru anul 1844 documentele ne aratg marfa ce se ggsea intr-o prg-vglie de boiangerie din acest han, precum si suma la care se ridica. Astfel,lgnuri brute ; briie albe, rosii 4i portocalii ; zuvelci nerinzate, dimii civite,abale negre, bumbac musteresc cu raboaje, bumbac ciinit de prgvglie, ling cis-niti de prgvglie, line stacojie, ling neagrg in hirtie ceaprgzgreascg, arnicicivit, mgtase civit de tali, mgtase urlama de targ, mgtase rgsucitg si desli-natg de ceaprgzari, mgtase mustereascg cu raboaje, line albs cu usut, ibrisinalb opgrit, toprac, piatrg acre turceascg, bacan mohorit, calaican, spirt, apgtare turceascg, palarnut turcesc, alatuvar bun 4i negru, boia de cgrgrnidg, linede cgmilg., haine din diferite calitgti de postav, ghermesituri, cirpeturi 4ifesuri 2.

In 1843 isi stabileste locuinta in Hanul Manuc Iosif N. Auerbach, dof-tor de meditin", ocupind in catul al doilea, la stinga, odaia cu nr. 22. El anunfgin ziar 3 despre sosirea sa astfel : Dupg ce multi ani am practitgluit in Bgl-grad (Alba Iulia) in Transilvania ca doftor de meditin si care acusa aflin-du-mg aicea in capitala Bucurestiului, dau ngdejde de un desgvirsit practisde meditin 4i ma recomandez tutulor pgtimasilor oameni in toatg ramura4tiinTei de meditin, ca sa be dau deplinul ajutor doftoricesc ; ba primesc incgsi pe toti, cei scgzuti de avere, sgraci, de la 1,1/2 ping la 3 ceasuri evpro-pienesti dupg prinz a le da ajutor doftoricesc, aici in locuinta mea fgrg nicio plata".

Pe aceeasi galerie cu arcade inflorate de lemn, in odaia nr. 15, s-ainstalat in 1846 negustorul turc Hagi Ali, care vine de la Anadol (Anatolia)cu felurimi si frumoase 4i trainice covoare, precum si chilimuri frumoase ; elface cunoscut tuturor doritorilor de a-1 cinsti cu venirea Tor, ca vor avea ceamai mare multumire atit pentru calitatea mgrfii sale, cit si pentru cuviin-ciosul prer 4.

Le journal de Bucarest", V (1874), nr. 407 (30 ltd.), p. 2.2 Acad. R.S.R.., ms. 1364, f. 10.3 .Vestitorul rominese, 1834, p. 136 (161).4 Ibidem, 1846, p. 8 (3).

sad.

Chiriaiii

www.dacoromanica.ro

165

Anton Vitner, care vine de la Paris si Londra, se instaleaz'l in pa-d-lui Svart din Hanul lui Manuc anunfa lumea a a adus felu-

rimi de parsumeri (parfumuri ?) de cele mai bune, cum si tot felul de sireturipentru roohii 4i feluri de horbote, cu small 4i fare small, 1. Iar in curte, laetaj pe galerie, in odaia cu nr. 33, Const. Stefanide a instalat un birou detradus acte din toate limbile"2. Se vede treaba ca acest birou implinea onevoie a vremii §i &idea nIdejde de cistig bun celui ce se incumeta sa pra-teasa chiria cea mare a unei odsOi in Hanul Manuc. Este interesant ca hanuleste indicat sub numele arendasului : Harm' Iconomide (Manuc)".

Epitropii pitarului Dimitrie Economu introduc practica contractelor pen-tru inchirierea praValnlor ; ei aveau nevoie sa justifice veniturile $i cheltu-ielile pentru o bun' gestiune. Chiriile la pravalii se socoteau $i. se pMteauin aur, in galbeni impaeOtoti drepti la cump'in`i $i neeiuriti". Astfel, pentrupravaha nr. 3 din fata podului", adia pe latura de apus, inchiriaa in sorocde trei ani, adia de la 26 octombrie 1852 §i pine iarasi la 26 octombrie1855", se pratea 136 de galbeni impa'rltesti pe an 3. Iar pentru o altslie, In fata ulitei celei mari", adia pe Ulita Frantuzeasa, Avram Zendler 4pla'tea 50 de galbeni drepti la cump'On'a, ferecati $i nega'uriti" pe sorocde trei ani (1858-1861).

Pea'valiile de pe latura sudia a hanului, din marginea girlei, aveauchirii mai mici. Astfel Iancu NraWa'ritescu, care Linea articole de ola'rie,pla'tea numai 70 galbeni pentru dou*O pli'vlioare, tot pe soroc5 de trei ani(1860-1863). In acelasi rind de peavalii, aclia in ulita cea mica desprevadul Sacagiilor", fratii Pavel 4i Simion Chelciu plateau pentru o pravalie55 galbeni austriaci, cu contract6 pe trei ani (1862-1865). Nea Dumi-trache, tutungiu, avea o peOvsalie pe Ulita cea mare, Cu contract pe treiani (1863-1866) si pratea 125 de galbeni austriaci chink anualO. TudoracheMarin, ginar, avea o pravalie pa ulita despre vadul Sacagiilor", pe care otinuse mai inainte Andrei Sanfelder, cu contract pe 3 ani (1860-1863) sipla'tea chirie 65 de galbeni tmparatesti, fa're sa aibg drept s-o subinchiriezesau sa cedeze contractul Ursa stirea epitropilor.

Inc din 1858 avea o pravalie in han Tudor VOcanu, aruiabine negustoria si nemaiavind uncle sgli depoziteze marfa, se invoieste

cu epitropu sa constrmasca in curtea hanului un sopron de zid cu dougochiuri, cu patru canaturi si invelit cu zinc, adia intru toate intocmai cacelMalt Sopron ce se afra in han, atit in lungiane, in lime si in inntime, citsi in grosimea zidului si in calitatea materialului si a fietiriei. $i drept re-compense pentru cheltuiala ce voi face sa mi se dea drept a sapini acestsopron tntr -un termen de patru ani" 7. Termenul era de la 23 aprilie 1862,la 23 aprilie 1866.

In 1864 se vinde in camera nr. 62 o marfl foarte neobi$nuia : pa-pagali adusi din Hamburgia (Hamburg) care imiteaz`i $i repea aceleasi

Ibidem, p. 36, jos.2 Ibdiem, 1848, p. 16.3 Acad. R.S.R. ms. 1516, f. 7.4 Ibidem, f. 40, verso.5 Ibidem, f. 42.6 Ibidem, f. 44.7 Ibidem, f. 206.

vIlia li

pra'v'O-

mergin-du-i.

7

www.dacoromanica.ro

166

vorbe ce pronuna omul, in mai multe limbi" 1. Pe aka' galerie a hanului,in camera nr. 11, se gasea in 1864 sucursala Biroului autorizat de infor-m aTiune pentru servitori, comisioane $i alte lucari", sub conducerea luiHezuai si Jacques, care aduce la cunoStinta tuturor ceatenilor din Roma-nia ca inlesneste procurarea on arui fel de informatii comerciale, precum$i servitori de once categorie cu cele mai bune conduite"

Intre 1858 sr 1859 se glseau in han urnatorii negustori cu pravalii :Mihalache pinzaru, Gheorghe potc'apieru, Carol. Brudel fainaru, Ionia Barbupinzaru, Dumitrache cofetaru, Niculae tutungiu, (in afar de Nae Dumitra-che), Tudorache fainaru, Pavel Chiriac hacanu," Alecu larbieru si Grigoreolarul. In afar de acestia, a calor negustorie 0 cunoastem, mai erau sialtii care nu stim ce negot faceau : Vasile Stoianovici, Ioil Rozernfag [?],Acic Mogtrdiciu, Rozina Sturza, Gheorghe Manolescu Panait Vizantie 3.Fala indoiala ca in afar de acestia erau Inca si altii ale earor nume nu lecunoastem.

Evenimente importante in viara hanului. In afar "de chiriasii obis-nuiti, negustori sau locatari anonimi, Hanul Manuc a gazduit in incaperilesale intreprinderi institutii mai putin comUne. In epoca de dug 1810 pinsla 1830, fiind hanul cel mai nou $i mai bine organizat din Bucuresti, el aatm pe earatorii straini cei mai distinsi. Dar dug moartea dui ManucBei si a sotiei sale, sub conducerea epitropilor interesati nepriceputi hanuliii pierde repede faima i devine cum spunea pictorul Lancelot una,zil un bilci de oameni de tot felul. . .

In timpul razboiului ruso-turc din 1806-1812, dar mai ales in ultimiidoi ani ai acestui azboi, Manuc Bei idevenise un personaj foarte impor-tant, agreat de rusi si mai mult temut de turci, care aveau totusi nevoiede serviciile sale. El incepuse sa construiasa hanul in 1806, gindindu-seea va putea face afaceri frumoase in timpul azboiului, si se Obi sa'-1 ter-Mine. Este sigur- ea in 1808 hanul era gata si iii astepta clientii. Dug in-cheierea armistitiului din 1807, trupele beligerante urmau a se retragg dinTara Romaneasa ; turcii evacuara taritoriul romanesc, dar rusii sub dife-rite pretexte i i sporia trupele si ocupaa Bucurestii, la cererea citorva boieriai lui Ipsilanti. In noiembrie 1807 noul comandant rus, printul Prozorovski,se stabilise in Bucuresti si cistigase pe Manuc Bei de partea sa, folosindu-1ca pe un informator cunosca'tor si tpriceput in treburile turcesti. In prima-vara anului 1808 hanul lui Manuc Bei incepu a fie ocupat de ofiterii -rusidin suita lui Prozorovski, care fascinasea prin eleganta si curtoazia lorlumea, feminina a Bucurestilor. Balurile si petrecerile se tineau lant si ru-blele rusesti curgeau era in buzunarele negustorilor bucuresteni.

Razboiul Ins trebuia sa reizbucneasa. In mai 1808, de-o parte si dealta a Durarii se ingam'adia ostiri turcesti rusesti. Rusciuk $i Giurgiu de-venisea doua furnicare azboinice. Cele doua ostiri sateau ins cu arma lapicior. In octombrie se vorbea despre tratative de pace ce urmau sa inceagla Iasi intre Prozorovski si Reis-Efendi, dar lucrurile nu se grabeau. La in-

1 Buciumul", 1864, p. 120.2 Ibidem, p. 948.3 Acad. R.S.R., ms. 2542, f. 59 v.

si

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

167

ceputul anului 1809 Tara' Romaneasca plItea generalului rus Miloradovicipatru mii de galbeni .pe luda pentru urniarirea intereselor crestine contraTurciei" I. februarie trecuea Dunarea pe la Vidin si se indreptara sereIasi plenipotentiarii turci Reis-Efendi, Beilioci-Efendi, Mollah-Efendi si dra-gomanul Moruzi cu o suits de 250 de oameni ; ei se intilnira cu plenipoten-tiarii nisi in frunte cu mProzorovski. Negocierile erau incete si Gene-ralul Miloradovici eamasese la Bucuresti insa'rcinat cu paza Dunarii ; el yes-teste la 21 martie 1809 ca Poarta otomaniceasca in loc sa implineascadreapta cerere a prea inaltatului imparat, au desehis razboi curtii Rusiei siindafa au si .pornit firmanuri in toate pa'rtile sa se string osti turcesti".Armistioul fimd rupt, ra'zboiul trebuia sa inceapa. La Bucuresti lumea estein panics. La 12 octombrie 1809 se incheie pacea dintre Rusia si Austria ;Rusia este acum libera sa intensifice razboiul cu turcii.

La 9 ianuarie 1810 intea an Bucuresti noul comandant al armatei ru-sesti generalul Bagration, care este primit cu mare alai. Panica se ristpisein Bucuresti si lumea incepu viata obisnuita.Suita generalului a fost insta-lata in Hanul Manuc. Dar dupa un scurt timp Bagration este inlocuit cugeneralul Kamenski. Acesta isi instals tabara la Vacaresti si cartierul ge-neral in via lui Golescu 2. Luptele erau rare si fara insemdatate ; noul co-mandant cucereste insa Rusciuk $i $istov si in Bucuresti se fac mari petre-ceri. Generalul Kamenski petrecu lunile de iarna in jocuri 4i veselii neintre-rupte, cu generalii si cu boierii paminteni. Hanul Manuc este aproape inintregime ocupat de rusi.

Primavara anului 1811 aduce schimbari. In locul lui Kamenski estenumit generalul Kutuzov (1745-1813), un om energic, distins militar, di-plomat experimentat 3, cu misiunea de a sfirsi repede raz.boiul. Turcii inssint dirji si hotariti ; ei reusesc sa recucereasca in iulie orasul Rusciuk $1ssa treats Dudarea. Abia la 25 octombrie generalul Kutuzov is ofensiva 4igoneste pe turci, peste Dunare si chiar din Rusciuk. Proyunerea de armistitiua lui Kutuzotv este respinsa de vizir. In cele din urma, turcii slut siliti saincheie armisti%iul la sfirsitul lui noiembrie 1811. Tratativele s-au dus laGiurgiu Intre contele Andrei Italiiski, ambasador la Constantinopol, gene-ralul Lebaneof si Iosif Fonton din partea Rusiei $i Kehaia Bei, Galib-Efendi,Abdulah Kodeisei si Hamid-Efendi din partea Turciei. Si de data aceasta,ca in tot timpul acestui razboi, Manuc Bei are un rol important in dis-cutille armistitiului.

Odata semnat armisti%iul trebuia sa inceapa imediat tratativele pentruincheierea pacii, care urma sa aiba loc la Bucuresti. Inca de la 15 octom-brie 1811 sosise in Bucuresti delegatia turceasa compusa din 70 de persoane.Trecusera clousa saptamini si discutiile nu incepusera. Kutuzov, care nu primiseInca dispozitii de la Petersburg, invoca motivul ca nu se amenajase inca salade conferinle de la Hanul Manuc. Cheltuielile plenipotentiarilor turci, carese ridicau la 135 galbeni pe zi, erau platite de tarile romane. Abia la 13 ia-nuarie 1812 avu loc prima conferinfa. Discutiile mergeau greu ; se pa-rea cal nu se poate gasi o solutie acceptabila ambelor parti. La 2 mai nein-telegerile periclitara soarta conferintei. Galib-Efendi, seful delegatiei turcesti,

I V. A. Urechia", op. cit., vol. IX, p. 675.2 Ibidem, p. 691.3 Stefan Ionescu, Manuc Bei..., Cluj-Napoca, 1976, p. 150.

i/n

insa

.

www.dacoromanica.ro

168

se allta prea dirz. In cele din urma generalul Kutuzov a fort inlocuit auamiralul Pavel Ciciagov $i astfel se incheie pacea din Bucuresti la 16 mai1812, cu semnatura lui Andrei Italiiski, sfetnic de taitna al curtii rusesti, ge-ner al-m a ior Sabanef Iosif Fonton, sfetnic de taina al impa'iitestei ma'riri"din partea Rusiei, $i din partea Turciei cu semnItura prea luminatului Seid-Mehmed Galib-Efendi, Kehli Kehaia, Bei al Inaltei Porti, Mostar-Zadi-Ibra-him-Ali-Efendi, seraschier $i mai mare judeca'tor al turcestilor ostiri de laAnadol (Anatolia), $i Abdul-Galib Efendi, cancelarul ienicerilor 1.

Astfel Hanul Manuc, chiar sub supravegherea stapinului sau a gizduittimp de cinci luni pe plenipotentiani turci care incheiali pacea dela Bucuresti, prin care s-a pus sfirsit unui razboi de sase ani. Se poate spuneca Hanul Manuc, gata de a-$i primi oaspetii Inca din primavara anului 1808,a inceput bine povestea existentei sale.

DujA semnarea pacii de la Bucuresti, Hanul Manuc ocupat in intre-gime de suitele plenipotentiarilor rusi 4i turci, la".rnine gol pentru un timp.Asa se explica de ce un cunoscut dascal grec din aceasta vreme, anumeMitilineu, a putut ideschide in acest han un pension de baleti2. Nu stimInsa cit timp a ra'mas aid acest pension. Desigur ca hanul, intrind in mo-dul de viafa careia ii fusese destinat, aceasta coal n-a mai putut aminemulta vreme acdlo.

In ceea ce priveste marturiile straine, din aceasta epoei, nu avemdeclt citeva. Cea din 1839, cind Andrew A. Bonar $i tovara'sul sau Ro-bert Mc. Cheyne, clerici scotieni, intreprind o calatorie in Orient, ca misi-onari ai Comitetului pentru convertirea evreilor la cretinism. Sn ala'torialor, acesti misionari au vizitat $i tara noasttl, iar in Bucuresti sosind noaptea$i negasind loc la Hanul Rusesc ce be fusese recomandat, au ca'utat altul.Pe drum ei au intilnit un evreu din cei ce mergeau la sinagogile in sarbsa-toare $i acela i-a condus la un caravanserai foarte mare la Hanul luiManuc, de pe malul Dimbovitei. Dimineata cind se desteptara 4i privitiafarsa, v'a'zursa' ca se ga'sesc intr-o cradire foarte vasty ce acoperea aproapeun hectar de loc.

La parter erau grajdurile pentru cai $i remizele pentru vehicule. Laetajul tntti, caTa'torii in trecere, iar la etajul al doilea, cei ce seateau maimult de sase luni in ora.s. Etajul acesta avea .de jur imprejur o galerie pecare sedeau grupuri- grupuri de caltori, de diferite neamuri : rusi, unguri,greci etc.

Dupa cum vedem, era un zgomot o atmosfeel caracteristica orientalcare a silit pe cei doi misionari sa carte o alts locuinci mai linistiea, la unhan mic $i mai curat Hanul Simeon Tinut de un grec" 3 $i carese afla in apropierea Hanului cu Tei, inspre biserica Sf. Nicolae Selari. Adoua m'arturie strains este a pastoruiui anglican Benjamin Barker care ne-avizitat Clara intre 1834 $i 1857 $i care spune despre Hanul Manuc a erao intinsa, de forma pa'trata, cu o curte spatioas'' la mijloc $i in-conjurata de o prispa cu cerdac, unde avea accesul vreo 80 de aparta-

1 V. A. Urechi5, op. cit., p. 710-712.2 Nicolae Kretzulescu, Amintiri istorice, Bucuresti, 1940, p. 44.3 Alex. Lapedatu, Doi misionari scotieni in Wile son:rine actin: e staa de ani, Acad.

Rom., mem. seq. ist. vol. XV, p. 182 ; N. Iorga, Istoria Bucierotilor, Bucure§ti, 1939,p. 250-251.

gi

rusi

$i

cladireigi

1i

mai

www.dacoromanica.ro

169

mente a cite doua camere fiecare. Parterul era destinat pivnitelar gi graj-durilor, precum si gazduirii caritorilor sau a persoanelor ce n-aveau mijloacesa inchirieze locuinte in oral ; camerele nu erau mobilate 1".

In ianuarie 1842 sediul Sfatului Orasenesc se afla in foarte proastastare si trebuia sa inceapa imediat lucrarile de reparare. Pina la terminareaacestor lucrari, cu aprobarea lui Iancu Manu, seful Departamentului dinLauntru, Sfatul Orasenesc s-a instalat in case odai din cuprinsul HanuluiManuc, unde ramase pins la 23 aprilie 1842 2.

Un an mai ttrziu, in vara anului 1843, Sfatul Orasenesc sub presi-unea cetatenilor interesati direct, hotaraste sa construiasca un pod solid pesteDimbovita in fata Hanului Manuc. Planul podului a fost facut de arhitectulXavier Villacrosse si era prevazut cu intanturi de ifier, mai larg decit celvechi, ca sa poata trece doua trasuri alaturi, Si mult mai frumos. NicolaeGolescu, in nrumele marelui vornic, aproba ca executarea lucrarii sa se facade catre mesterul Voinea Ionos cu suma de 12 800 lei. Receptionarea mate-rialului a fost facuta de consilierul Lazar Kalenderoglu si arhitectul Villa-crosse. Pentru batutul firusilor, care s-a facut cu marina Sfatului, a fostnevoie sa se taie cinci palme din streasina cafenelei din Hanul Manuc. Podula fost Bata in 1844, cind urma numai sa i se vopseasca parmalicul3.

La 1861-1862 Hanul Manuc si-a schimbat numele in Hotel Dacia".De pe la 1850 incepuse moda otelurilor" si cuvintul han devenise un anacro-nism, care nu se Impaca cu modernismul comertului bucurestean din ultimeletrei decenii ale secolului trecut. Epoca marilor hanuri apusese si din vechileconstructii, cele care stateau Inca in picioare, erau aproape mine.

Hotel Dacia" avea doua sal mari, ce nu se puteau folosi decit laprilejuri rare. In iarna 1878-1879, dupa ce trecuse vremea Razboiului Inde-pendentei, intr-o sari din acest hotel s-a organizat tin teatru sub directialui I. D. Ionescu, o figura foarte cunoscuei in Bucurestii din aceasta vreme.El organizeaza tot felul de spectacole distractive $i interesante si mai alesbaluri mascate, care erau marea pasiune a tineretului bucurestean. Acestebaluri,, ,ce, aveau loc si in sala Bossel, se sineau de trei on ,pe saptamina sierau foarte populate. aria fiecare dant spun un anunt dintr-un ziarse juca cite o diansoneta", iar la miezul naptii, ora 12, avea loc marelecancan" 4..

In primavara anului 1881 o trupa franceza a jucat in sala Dacia'opereta Madame Favart" si tot atunci s-a jucat piesa Lapusneanu" deIuliu Roca, in beneficiul marelui artist Pascali 5. In fine, in toamna aceluiasian s-a jucat in aceasta sari drama Radu Calomfirescu, piesa spectaculoasacu cintece in cinci acte" 6.

Unul dintre marile spectacole ale Teatrului Dacia din 1879 a fost celsustinut de americanul James Lwone, care a atras toata lumea bucuresteanadornica de senzational. Un adevarat fenomen : el se scufunda intr-un bazin

1 E. D. Tappe, A Bible Society agent in the Rumanian Principalities, apud PaulCernovodeanu, ,,Revista de referate gi recenzii", istorie-etnografie, vol. 1, nr. 11 (1964),p. 660-664.

2 Arh. St. Buc., Municipiul Bucureiti, 1014/1842.3 Ibidem, 11464843.4 Presa" din 2 febr. 1879.5 Ibidem, din 5 mart. 1881.6 .Binele Public" din 26 nov. 1881.

www.dacoromanica.ro

170

plin cu api limpede si petrecea, acolo timp de 5 minute, scriind, mincind,fumind. Care era trucul acestui scufundator care a izbutit sa, fumeze inapa, nimeni nu a putut afla" I. Dar lumea se ing,hesuia sa vada minunea.

0 aka' atractie a acestui teatru in 1880 a fost o trupa de zulusi, com-pusa din treizeci de indivizi, adussa de I. D. Ionescu. Era trupa tribuluiBeni-Zug-Zug ; ei cintau si dansau de minunasera pe spectatori 2 care veneauin numar mare la reprezentatiile tor.

Teatrul lui I. D. Ionescu din sala Dacia" n-a tinut mult. Se pare caa fost silit sa'-i inchida portile, pkubit $i dezamkit din cauza concurenteicelorlalte teatre. Cu toate acestea a Most un om de talent care a repus indrepturi fansoneta romans. Cupletele scrise de Pantazi Ghica, Petre Gra-disteanu sau Ion Mosoiu faceau pe vremea aceea, de la 1870 la 1880, deli-ciile bucurestenilor. Cintecele : Cu gologanul un biet birtas", Cu un piciorfoarte uor §i cu-o botin'a de cea mai fina ", Apa trece, pietrele ramin",Pe cine nu-1 lasi sa moarsa nu to lass sa tiiiesti" etc., erau pe toate buzele.La Expozitia Universals din Paris de la 1878, I. D. Ionescu a cintat CoanaChirita la Expozitie" $i Barbu L'autaru" in costum original, obtinind unmare succes" 3. A cistigat multi bani, dar a fost mina sparta. A avut grsa-dina de vary Union Suisse", pe str. 13 Decembrie (fosea str. Ctmpineanu),unde ateagea atit de mult lume inch sute de persoane nu puteau intra infiecare sears. .Data ar fi fost mai econom si mai putin boem, mai putingeneros si mai putin iubitor de petreceri ar fi avut bani $i avere. A muritin Sinaia la 2 august 1890 s'arac $i bolnav, ros de mizerie si prietenii 1-auinmormintat cu talerul, uitat de lumea care altadata it rasfatase ca pe uncopil.

Dupsa 1880 in sala Dacia" au continuat balurile mascate, de trei onpe saiptamina, foarte apeciate de tineretul de atunci, fiindca orchestra eracondusa de popularul violonist Ludovic Wiest, $i el o mare figura a Bucu-restilor din a doua jum'atate a secolului trecut. Profesor la Conservatorul demuzica, cu un mare talent in a insufleti elevii, el era tot aka de mester sa vra-jeasa cu vioara pe cei care-1 ascultau. L. Wiest a condus multa vreme or-chestra Teatrului National, cintind intre acte ; cu vioara lui inveselea olume, iar acordurile lui pasionate elesctrizau auditoriul" 4. A murit la 19 ianua-rie 1889 in virsei de 71. de ani. Tot aici, a murit in mare lipsa, duminica23 martie/4 aprilie 1880, generalul Gheorghe Magheru 5.

Din 1880 pida in preajma primului razboi mondial sala Dacia" afost locul de intrunire al tuturor partidelor politice. Aici s-au consumat ta-lente $i s-au risipit desarte vorba'rii politice.

HANUL NECULCEA

La inceputul secolului al XIX-lea exista in partea de nord a orasuluila drumul ce ducea spre Tirgoviste, un han de bariera, cunoscut sub numele

1 C. Bacalbap, Bucureltii de altadata, vol. I, Bucurqti, 1935, p. 272.2 Ibidem, p. 277.3 Ibidem, p. 297-298.4 Ibidem, vol. II, p. 103.5 Paul Cernovodeanu M. Stefan, Pe urmele Magherilor Cronica unei familii,

Bucure§ti, 1983, p. 437-438.

www.dacoromanica.ro

171

sau de mai tirziu, Hanul Neculcea. $tiri despre inceputurile acestui hannu avem, dar presupunem ca a fost construit dupa anul 1808.

In aceeasi parte a orasului, la 1789, domnul Nicolae Mavrogheni con-struise biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii (Zoodohpighi) si palatul"sau de recrea;ie si odihna. Biserica fusese inchinata manastirii Ecaton Dapi-liani din insula Paros, locul de basting al lui Mavrogheni 1, care se gabi satrimita un egumen. Biserica fusese dotatI cu venituri si averi ; ba naba-daiosul domn ii daruise toata averea boierilor Campineni, cind acestia n-auvrut sa-1 urmeze in planurile sale rkboinice si au preferat sa fug din tara.Dupa peibusirea lui Mavrogheni ei si-abi reluat averile.

In 1808 era egumen al manastirii Izvorul Tamaduirii arhimandritulNeofit. El inainfa o jalba divanului cerind sa se hotarniceasca mosia

Boierii $tefan si Barbu Vacarescu, amindoi vel-vornici, din insarci-narea divanului, cercetara actele si constataea ca in 1787 Nicolae Mavro-gheni cumparase de la manastirea Sf. Sava un loc de forma unui patrat culatura de doua sute stinjeni si acolo a cladit biserica, chilii, foisor domnescsi cismea. $i pentru a creea venituri ctitoriei sale el hotarise ca in fiecare joisa se in tirg si obor de vite pe maidanul din fata foisorului domnesc, dupapilda Tirgului de Marl si toate veniturile sa le primeasca manastirea ; peteren era si o moara de vent. In actul de hofarnicie se indica si vecinatatile :la apus ($os. Filantropia) era drumul ce vine de la zalhanaua Popazoluluisi curtea lui Ion Beglu ; spre sud, adica spre Capul Podului erau proprie-t'Aile lui Dumitru Gradinaru, Ionics Abagiu, Nicolae Surugiu, Matei Olteanu,Arsenie Cojocaru, Dinu Croitoru si Gheorghe Croitoru 2.

In august 1863, din ordinul Tribunalului Ilfov, inginerul hotarnicC. N. Romniceanu face o noual delimitare vetrei bisericii Izvorulce se zice si Ci.smeaua Mavrogheni. De data aceasta vecinatAile sent urma-toarele : locul $colii de Arte, unde mai tirziu a fost monefaria statului ; spi-talul Filantropia si proprietatile spitalelor Col;ei si Filantropia ; mosia. Groza-vesti proprietatea manastirii Sf. Sava 4i gr'adina publics. Vatra bisericii Iz-vorul Tamaduirii facea parte din trupul mosiei Grozavesti, proprietatea ma-nastirii Sava. Din aceasta vatra, egumenii au inchiriat si au dat locuricu embatic. In partea de rasarit locul bisericii mergea pins la rondul soseliiunde se afla basinul cu joc de apa". Inspre capul Podului Mogosoaiei lo-cul bisericii mergea ping in Hanul lui Neculcea, care atunci cind cladithanul a inlaturat piatra de hotar a manastirii Sf. Spiridon Vechi. Locul pecare se afla $coala de Arte, cladita la 1853, (al carui teren a fost ingraditde Eforia $coalelor), fusese tot al bisericii Mavrogheni, dat cu embatic asu-pra unuia Machedonschi care s-a prapadit in Revolucia din 1821. 0 partedin acest teren a fost inchiriat in 1822 lui Constantin Bellu, iar dupa aceeaa trecut la Pana Ofanescu 3.

Astfel acel loc patrat, curniarat de Nicolae Voda Mavrogheni de lamanastirea Sf. Sava si daruit bisericii Izvorul Tamaduirii, ctitoria sa, eraun ' teren de opt hectare, care cuprindea toata Piga Victoriei de azi pinsdincolo de primul rand al $oselei Kiseleff. Pe acest teren si in latura sasud-estica s-a construit Hanul Neculcea. Daca la 1808, cind s-a facut prima

1 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 198.2 Arhiva Bisericii Mavrogheni.3 Ibidem.

Tamaduirii,

Sf.

si-a

minas-tirii.

www.dacoromanica.ro

172

hotarnicie, hanul nu apare, inseamnsa a a fost construit dupe aceasta.' data,in primul sau al doilea deceniu a secolului al XIX-lea.

Neculcea (Nicolae Georgevici) era ginerele unui neguator grec, Sta-mate, numit mai tirziu Stamatescu, care avea trei fiice : pe Smaranda csa-satoritsa cu Ion Petru Manof (1805-1870), pe Rali%a calsatorifa cu pitarulIon Sima Gherassi pe Ecaterina casatorita cu Georgevici (Gheorghevici)Neculcea. Ginerele lui Manof este Tinasache Iliad, cassitorit cu Ecaterina,care reconstruieste vechiul han Damari in 1881, nurnindu-I Intel de France".

Hanul Neculcea era un patrulater de cladiri, numai cu parter, spoitecu var pe dinafara, iar in mijlocul acestui patrulater o curte mare pavatacu bolovani ; de jur imprejur avea camere de g'azduit, grajduri, soproane pen-tru ca'rute Si vite, hambare de cereale $i furaje etc. Aci trageau chirigii, mosie-rii ce veneau cu teasura la Bucuresti pentru afaceri, lasind la acest hanteasura caii $i vizitiul, iar ei ducindu-se la un hotel oarecare" 1.

Hanul se bucura de o faima foarte urrta, fiinda era culcusul multorinfractori si delincventi, cum erau dealtfel mai toate hanurile de bariera.

pe la 1870, el era un local de la marginea Bucurestilor, unde seducea lumea dornicsi de petreceri discrete, cu mincare si bsautura buns 2.Prima mentiune documentary despre acest han este din 1848, chid C. A. Ro-setti, ca ministru al Treburilor din Vauntru, daduse porunca prefectului Po-litiei Capitalei sa aresteze pe un anume Eftimie Nicolau din Pitesti, ce lo-cuia aici3.

Se pare ca Hanul Neculcea a d'ainuit, duiA spusa unor oameni ba'trinicu care am stat de vorba, pins la 1886-1887, iar dupe a altora pink' in1895 dud a fost cumOrat de prinfria orasului 4. 0 parte din terenul ha-nului a intrat mai apoi in proprietatea lui Grigore M. Sturza, poreclit Bei-zadea Vitel", care a ridicat pe aceste locuri monumentalul palat care-i vapurta numele aproape o jumatate de veac. A fost una din podoabele arhi-tectonice ale Capitalei, luxos bogat impodobit in exterior si interior. Lascurea vreme insa dupe terminarea lui, decedind proprietarul, a fost cumpa-rat de la urmasi de atre Stat si ha'raizit ca local pentru Ministerul AfacerilorExterne. In salonul de jos, din stinga, s-a semnat pacea de la Bucuresti,in 1913.

HANUL NECULESCULUI

Se afla in mahalaua Carele cu peste cele vechi" numit mai apoi $iRsizvan, pe Podul cel Mare, adia pe Podul Tirgului de Afars (in prezentCalea Mosilor), peste drum de biserica Ra'zvan $i de fostul Foisor de foc.

In timpul domniei lui Brincoveanu, terenul era mare si apar ;ineasau bunicului mosului" dasalului $erban, apoi, prin vinzare si

carti date de zestre, el s-a micsorat si impa'rtit la diferite persoane. Estesingura proprietate, poate, din Bucuresti de la care s-au psastrat toate docu-

1 General Gh. Vileanu, Bucureftii din copilaria adolcscenta rues, 1869-1880,p. 69 (lucrare in manuscris in colec;ia Emanuil Hagi-Mosco).

2 Constantin Bacalbasa, op. cit., vol. I, p. 61.3 Anul 1848 in Principatele Rointine, acte documente, Bucuresti, 1902, vol. III,

p. 543.4 Monitorul Comunal al Pripariei Bucurefti, XII (1887), nr. 21, p. 225 ; XIV (1889),

(Ir. 13, p. 228.

si

Totusi,

si

§i

parin-telui

ji

www.dacoromanica.ro

173

meatele, circa 60, de vinzare-cumpa'rare in decurs de peste 200 de ani (1650-1860), arkinclu-se in ele prin cite mlini au trecut anumite parcele, cu construe-;iile respective, vindute sau cumilrate, precum $i sumele de bani ce s-au

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, o parte din privsilii terenerau in proprietatea polcovnicesei Ballasa $i o aka parte in a cumnatului eiSerban protopsalt la Biserica Domneasa. Balasa duiA moartea so%uluiei, impreunsa cu fiul sau Paraschiv paharnic, avind nevoie de bani, in 1754 $i1758 vinde cumnatului sau trei pavalii1 care se aflau la fa%a Podului celMare, al aror teren avea o fatacla de circa 12 stinjeni $i in lungime de27 stinjeni, ajungind pine in gardul bisericii Ste lea.

Dasalul $erban, protopsaltul, mergindu-i treburile bine, prin cum-pararea celor trei pra'vnii pentru care platise 305 taleri cu celelalte

ce le avea mostenire de la pa'rinti izbutise ssi fact un 'lot negutitorescimportant in centrul comercial al orasului, de pe urma aruia, din chirii,ob%inea un frumos venit anual.

Avind se pare o singura fiia, la ca's5'.toria acesteia cu Alexandru (Alexe)Neculescu ,logofa't de vistierie, dasalul Serban ii da ca zestre intreaga pro-prietate. La rindul lui $i Neculescu, dupl moartea socrului sau, mai cum-

cu 160 taleri, in 1768, $1 ultima pravalie 2 ce o mai avea paharniculParaschiv, fiul Bgla$ei, $i astfel face o proprietate anume Hanul Necu-lescu care se intindea pe Calea Mosilor pe o distanfa de circa 120 m,incepind din actuala str. Radu Calomfirescu $i ping aproape de fosta libearieSfetea, iar in adincime de peste 50 m, ceea ce totalize o suprafata de apro-ximativ 6 000 m2.

Asezat in imediata apropiere de Tirgul Cucului $i de intreg centrul co-mercial al orasului, prgvaliile acestui han au fost inchiriate de diferi %i meste-sugari $i neguvatori, dintre care o parte erau evrei, sosi ;i in Bucuresti intimpul razboiului dintre Austria, Rusia 4i Turcia din 1788-1791. Evreii dinmahala cumpa'rasera" partea de apus a terenului hanului pe care, in 1789,5i -au construit o sinagog, fiindu-le mult mai aproape aici decit aceea careexista in mahalaua Popescului.

La moartea lui Alexandru Neculescu devenit clucer, hanul a rsi'masmostenire celor doi fii ai sai : Alexandru asa'torit cu Elena Drug'inescu $iHristodor calskorit cu Elena Mbeanu. Se vede Ins treaba, ca hanul nefiindimp'arTit, ci sfipinindu-1 in comun, nici o parte nici alta n-a dat cuvenitaatenTie pentru intre%inerea sau repararea lui, cind a fost cazul, pentru caremotiv a)unsese la mare darWanare din pricing a nu ne tragea inima nicipa o parte nici pa alta a face trebuinciosul meremet, nestiindu-ne fiescarepartea noastrI curate 3.

Ambele parli va'zind ca lucrurile nu se pot indrepta, la 26 octombrie1817, au impa'rtit hanul in doua", paharnicul Hristodor dind voie cumnateisale, Elena Druga'nescu, aleaga" partea care o doreste. Ea $i-a luat parteacare avea mai mult teren, iar cele §apte pravalii cu camerele din spate le-a

1 George Para, Documente privitoare la istoria orafului Bucureiti, 1594-1821, ,Bucu-revi, 1961, p. 419, 437, 439, 479.

2 Ibidem, p. 479.a Ibidem, p. 721-722.

si

insa,

si

para

sa-si

plant.

Valli

www.dacoromanica.ro

174

luat cumnatul sau. Ambii proprietari luau angajamentul ca ulucile des-lArlitoare sa le face impreuda, dupa cum si repararea for cind va trebui.

Actul de partaj este semnat de Elena Druganescu (se pare vaduva.), defiul ei Constantin si de fratele ei Gheorghe Druganescu, ca martori, iar Ma-nole Gugiu da adeverinfa la Departamentul de $apte, unde se autentifica siintareste actul spre a ia pazi in veci nestiamutat", ca eamine chezas ra's-punzsator dace fiul, Constantin Neculescu, nu va recunoaste vinzarea cind vaajunge la virsta de 25 de ani.

De la aceasta" data, Elena Druganescu, socotind ca este mai practic,arendeaz'a partea ei de han pe trei ani, pida. la Sf. Dumitru al anului 1820,data la care n-a mai prelungit contractul £ostului arendas, nefiind multu-mita de el, si-si gaseste in continuare un alt client in persoana lui PetreMaximovici, sudit rusesc".

In contractul de arendare se mentiona ca hanul compus dintr-o cir-ciumsa cu pivnifa, cinci camere in spate, soprOn de scinduri si toata intinde-rea cur;ii se cra cu chirie, pe trei ani, pentru 1 100 taleri anual, pe carearendasul trebuie pla'teasca cu trei zile inainte de la inceputul fiearuian. Si once va mai face el pentru a lui trebuinta, atit la circiuma, cit siin curtea hanului, la implinirea sorocului sa ramiie pa seama dumneaei".

In primavara anului urm'Stor inssa, izbucnind Revolutia condusa deTudor Vladimirescu, situatia din Tara devine tulbure, agravat'a de lipsuri,sa'rsacie si armaa strains de ocupatie, iar proprieta'reasa fugita peste munti,la Brasov, nu mai poate sa is leeatura directs cu arendasul si nici acesta nucautsa nici o modalitate prateasea chiria.

Reintoarsa la Bucuresti, spre sfirsitul anului 1822 si vazind ca., subdiferite pretexte si socoteli de cheltuieli nejustificate, arendasul nu vreaprateasa chiria nici pe anul al doilea, nici pe al treilea, it reclarna la Consu-latul respectiv unde-si gaseste o parte de dreptate, iar mai apoi cere ssa-siafle indestularea" de la judecatoria Agiei, prin vechil fiul ei, Constantin,deoarece, acum, se numeste Topliceanu, prababil recals'atorita in timpul cita stat la Brasov.

Dupe cercetari si interogatorii de o parte si de alta, marele aga, judecindpricina, gaseste ca jeluitoarea trebuie sa-st primeasea banii chiriei pe doi ani,plus 150 taleri pretul a 2 000 hirdaie de nisip pe care arendasul le-a scosdin curte si le-a vindut cu cite trei parale

In anaforaua prezentat'a domnului Grigore Dim. Ghica, la 20 ianuarie1823, marele aga spune : Nrerea mea intr-aceasta-si chip este, iar hotarireacea desaVarsia rImane a s'a face de eatre inaltimea ta" 1.

Sintem siguri ca hoearirea domnului a fost de a i se prati Elenei Dru-ganescu* (Topliceanu) suma ce i se cuvenea.

Urmasii fiului ei, Constantin Neculescu, al ca'ror nume nu-1 cunoastem,an renuntat la han si pe locul lui, spre

etajsecolului trecut, au construit

o frumoas si mnnumentara' case care se poate vedea si asedizi.Cealalei jumstate de han alcatuita din sapte peavalii cu etaj deasupra

si camere in spate, cu anexe si curte mare, situat pe Podul Tirgului de Mari,rama'sese, dupsa cum am Vazut, in stapinirea lui Hristodor Neculescu."'

I Arh. St. Buc., ms. 1326, f. 15-18.* In 1825, Elena Druganescu, locuia in Hanul Constantin Vocla, ocupind 4 camere,

pentru care nu platea chirie, cu aprobarea boierilor caimacami

iii

hirdaul.

sfirsitulcu

sa-i

ea i

sa-i

www.dacoromanica.ro

175

In august 1823, Hristodor Neculescu c'skorind pe Mari ;a cucsaminarul Mavrodoglu, in afar de alte bunuri, ii da ca zestre intreg hanul.Aceasta, impreunI cu sotul ei, dups6, 23 de ani de st5"pluire cu buns pace$i fkk vreo alcare de ckre nimeni", ea"minind vkluv'o, si in strimtoare debani, pentru a-Si plati anumite datorii, 11 vinde lui Panait Nicolau pentru75 000 lei pe care i-am si primit psi toti deplin in miinile mele".

Se mentioneaza ca" in acelasi timp cu zapisul de vinzare i se a cumpsi-rkorului toate actele vechi, in numk de 40 atingatoare de veche stapinire

imprejurkile ce dupsal vreme au avut hanul acesta" 1.In 1846, acest han se invecina in partea de apus a hanului stolnicului

Constantin Neculescu (fiul Elenei Drug'anescu), in partea de 6:skit cu pro-prietatea clucerului Ianache Anion si cu Uli%a Balta'retului, unde se afla poartacea mare a hanului si fierkia ; la nord cu Podul Tirgului de Mari, iar lasud nu se mai invecina cu grklina bisericii Stelea, ci cu casele vistieruluiIoan Lkeanu.

HANUL PAPAZOGLU

In penultimul deceniu al secolului al XVIII-lea Hagi Dimitrache Papa-zoglu construieste in mahalaua Sf. Gheorghe Vechi un han care i-a purtatnumele pins la disparilie.

Acest Hagi Dimitrache a fost la inceput capanliu grec 2, care fkea apro-vizionki pentru turci in Tara RomAneasc5.. Mai tirziu el se stabileste inBucuresti $i intreprinde negot pe cont propriu, din care adurfa repede omare avere" 3. El cum014 locuri in apropierea tirgurilor si mosii in apro-pierea Bucurestilor. Cind azu ca nego%ul cu haenurile era foarte rentabil sehotki Lea un han al sa'u, cit mai aproape de inima negotului bucu-restean, care bkea atunci intre Tirgul din Muntru $i Tirgul Cucului.

Hagi Dimitrache ob%inuse prin schimb de la marele vistier NicolaeBrincoveanu * un loc cu pivnifa de piattl peste drum de biserica Sf. GheorgheVechi, pe care II pretui la suma de 7 500 taleri in zapisul de schimb din3 martie 1784 4. Aceasta sum'i era foarte mare chiar pentru un loc cu

$i chiar pentru pre%urile vremii ; ea india totusi atit intinderea (supra-fala lui), cit pozitia, adia vadul comercial, in aceasta mahala foarteaglomeratI de peaValii. Se pare ea Hagi Dimitrache Papazoglu avusese degind construiasa hanul in mahalaua $erban Voa, in apropierea renu-mitului han, unde avea dou'a locuri de case si unde adunase deja materialulde construclie (cherestea, var, Arsamia, nisip), care valora duca catastihulcump'arkorii drept taleri 4 305,24". Apreciase ins ca locul din mahalauaSf. Gheorghe Vechi este mai nimerit pentru han fkuse schimbul cu mate-

1 George Potra, Documente privitoare la istoria °rat:dui Bucuretti, 1821-1848, Bucu-resti, 1975, p. 517-518.

2 N. krga, Studii fi documente, vol, III, p. 240-241, nr. XIX, Bucurelti.3 Idem, Istoria Bucurettilor, Bucuresti, 1939, p. 182:* Schimbul de locuri f5cut cu Nicolae Brincoveanu si nu cu vistierul" lenache

Vacarescu care la area dat5 era sp5tar, dup5 cum gresit arat5 George D. Florescu in lucrareaDzn vechiul Bucuretti, Bucuresti, 1935, p. 137 si nota 651 ; confer5 si Theodora R5clulescu,Sfatul domnesc alti maxi dreeitori ai Tarii Rominetti din secolul al XVIII-lea, inRevista arhivelor, Bucuresti, 1972, p. 299.

4 Arh. St. Buc., CLXXVI-1 ; N. Iorga, Istoria Bucurettilor, p. 352 ; George Potra,nocumente privitoare la istoria oratului Bucuretti, 1634-1800, Bucuresti, 1982, p. 314-315.

si

si

si

;i

fiica-ca

sa-si

piv-nita

sa-si

www.dacoromanica.ro

170

rial eu tot. Astfel hanul, dupg delimitgile zapisului de schimb, se afla pestedrum de biserica Sf. Gheorghe Vechi, pe Ulita cea Mare (Podul Tirgului deAfars) si se intindea pinsi in Ulita Zarafilor si, pidi in locul proprietateamanastirii Radu Voda.

In anul 1785, hanul lui Dimitrache Papazoglu incepuse sa functioneze,dar se pare ca ba'trinul hagiu se gindea acum -cum aranjeze mostenirea.El nu avea familie, fiindel nu fusese niciodatsi easkorit. Avea ins unfrate, pe Fotie, neguator de frunte 4i la locul sau, amindoi fiind neam denegutkori alesi si de cinste", care avea ca fecior pe Diamandi. Astfel d else gindi sa'-i fad pe acestia clironomi ei sa le lase mostenire hanul si mosiaBala'cesti-Sulesti din judetul Ilfov de 450 stinjeni domnesti. Pentru a-si aducela implinire gindul el ficu o jallA dtre Mihai Sutu si-i ceru intocmeasaun hrisov cu hotarirea sal. El lase hanul 4i mosia dupe petrecania vietii",fratelui sau Fotie Papazoglu $i nepotului Diamandi Fotie cu doua conditii :sa nu le zalogeasd sau sa le vinda spre a nu intra in stra'ine obraze $i cineva inddzni sa cumpere sau sa primeasca amanet ei sa dea bani pentru acesthan, sau pentru vreo parte dintr-ale hanului, acela sa piarz'a banii" ; ei sadea pe fiecare an cite 410 taleri scolii si bisericii din Patmos, locul de bastinga numitului hagiu. Pentru inarirea hotaririi sale el solicits domnului sa eli-bereze hrisoave, intartte si de chir Grigorie, mitropolitul tariff, atit clirono-mului sau, cit $i bisericii din Patmos.

In hrisovul arkat mai sus Mihai Sutu adaugg $i de vreme ce amva'zut domnia mea aceasts ra'.vna bung la sus-numitul hagiu cgtre sfintele luiDumnezeu hicasuri, am binevoit dar $i not a ne imp'airtasi cu pomenire si cufacere de bine dtre ajutorul scoalei numitei sfinte ma'na'stiri 4i, pa lingsora'nduita sums de bani a mai sus arkatului etision ce are a sa' da de ckreclironomii lui si venitul numitului han, afierosim ei domnia mea fumkitul atoate prIvOile numitului han acestuia, care este venit al dmkilor dom:nesti.... Asijderea facerea eatre numitu hagiu i dtre clironomii lui harul stmila ca Hristea Gheorghiu, purtkorul de grije al hanului acestuia, ce estenegutkor venit acum din streinkate, fka' de a nu avea vreo pricing sidajdie, sa fie apkat de toate dajdiile si orgnduielile vistierii $i ale "dmariidomnii mele... Asemenea sa fie scutiti si doi hangii, doi dulgheri si doi zidaripentru trebuinta si meremetul hanului acestuia, pe care acestia ggseasdstreini far de pricing de dajdie si far de nume in vistieria domnii mele."

Hotkirea inscrisa in acest hrisov nu tinu malt, dci la 26 octombrie1797 Alexandru Ipsilanti da un nou hrisov 2 cu privire la averea hagiuluiDimitrache Papazoglu. In cei doisprezece ani, distanta in timp intre acestedoua hrisoave, s-au petrecut lucruri pe care nu le putem a'muri pe deplin.Intre beneficiarii ultimului hrisov nu mai apar Fotie Papazoglu, fratele luiDimitrache nici fiul acestuia Diamandi, ci sint indicati ca mostenitori aihangiului sora sa Zmaranda, ajunsa in virsta batrinetelor si cei ease copii ai

Motivarea faptului este simply : Jiindea si-au petrecut viata intru ned-skorie" si n-are mostenitori directi ci numai o sore, Zmaranda. Ce-au deve-nit Fotie si Diamandi ? Dota explicatii &int posibile : sau hagiul s-a certat

I N. lorga, Istoria Bucureltilor, p. 352-356, doc. XXV, 1785 apr.2 Arh. St. Buc., CI-25 ; V. A. Iirechig, op., cit., vol. VII, f. 38-41 ; George Potra,

Docssmente.., 1634-1800, p. 434-438.

:

sa-i

$j

sg-si

sa-i

www.dacoromanica.ro

cu fratele $i nepotul sau i-a deztnostenit, sau cei doi au murit flea; urmasiin rgstimpul dintre 1785 qi 1797.

Zmaranda era vgduvg $i bgtring ; ea fusese cgsgtoria cu un oarecareAtanasie $i avusese trei baieti $i trei fete. Bgietii erau Constantin, Apostol$i Bahar, iar fetele Lambrini, Geneta $i Anastasia, toate cgsgtorite, dintrecare ultima a fost inzestratg cgsgtoritg chiar de hagiu cu Apostol sinVelico. Acesta din urmg, ales chiar de hagiu, fusese indicat a fi mostenitor,impreung cu cei trei dar in urmg, cunoscindu-1 pa Apostol da nevred-nic la aceasta epitropie" 4i ca sg nu pricinuiascg in urmg vreo scandelg intreclironomi $i sg adichiseasca pe ceilahi, cum $i cele legate", 1-a inbdepgrtat cucerceta'ri $i judecgti la divan. Au rImas astfel clironomi cei trei nepotiasupra cgrora lasg $i purtarea de grije a Zmarandei, mamei lor, ca s-ocaute ping la sfirsitul vie ;ii ", iar celor doug nepoate sa le dea cite 500 taleridupg moartea sa $i sa nu sa amestice la altg clironomie".

Hrisovul domnului Alexandra Ipsilanti din 1797 nu mai amintestenimic despre mosia Bgrace$tiSulesti, ceea ce inseamng ca intre timp fusesevindutg, adgugg insg la han o vie de 28 de pogoane in Valea Negovanilor,judetul Saac (in prezent in jud. Prahova) $i alta de 17 pogoane in ValeaMieilor, amindoug cu pgmintul lor. Se pgstreazg $i in acest hrisov legatelefgcute de hagiu cgtre $coala $i mIngstirea din Patmos in sums de 410 taleripe an $i se precizeazg cg din aceasta sums se va da 250 taleri la cinci uce-nici, obraze strgine din alte fgri, lipsiti $i scgigtati, pentru inlesnirea cheltu-ielii procopselei lor, de fiecare cite taleri 50". Se fixeaza in hrisov unclemgsuri de ordin administrativ hagiul cit va trgi va stgpini atit hanul cit $i%rule ; daca trebuinta va cere reparatii mai man la han se va opri legatelepins se vor face aceste reparatii ; chiria$ii scoatg gunoiul matureco$urile in fiecare sgpeiming, a se ling cu simbrie un portar la han ; odgilesl nu se inchirieze pe un termen mai lung de un an.

Acest hrisov mgrturise$te un gind nou al hangiului $i fiinda ancugetat $i au faiggduit lui Dumnezeu cu hotgrit gind sa zkleascg o sfintgbiseria cu a sea cheltuialg pe locul ce-1 are cumpgrat aici in Bucuresti, inmahalaua Brostenilor, pe numele Sf. Apostolu Ion Bogoslovul $i a cuviosuluiChristodoru, am fgcut $i pentru aceasta orinduialg ca iarg$i din venitul ha-nului $i al viilor sa se aseze a fi totdeauna 2 preoti mireni, unul pgmintean$i altul grec, i un dascgl cu invaigturg romaneasca, sezgtor de-apururea acolo,ca sa invete copiii mahalagiilor far de plats, care sa fie $i cintgret in numitabisericg, dimpreung cu alt cintgret grec, cgrora sa li se dea platg de simbriepe an precum se vor tocmi" 1. Biserica scoala romaneasca la care se gindisehangiul Dimitrache Papazoglu n-au fost realizate. Se pare ca moartea 1-asurprins inainte de a fi inceput constructiile dorite 2.

Hanul Papazoglu nu era de tipul hanurilor domnesti, cetgti de negotcu zeci de prgvglii $i pivnite, cu multe zeci de odgi rnagazii. Acest han aveazece-dougsprezece pravalii, doug pivnite $i cel mult dougzeci de odgi de inchi-riat, la care s-ar fi putut ada.uga circiuma cu birt cafeneaua care pgreau ne-lipsite din alcgtuirea unui han negutoresc din primele trei-patru deoenii ale

1 N. lorga, lstoria Bucurevilor, p. 182, nota 8, spline ca hagiul ar mai fi ficui odiatl in 1801. Grad= ins ca intrucit nu aminteste nimic despre hrisovul din 1797, aceastanot se referi la acest hrisov ii ca altul n-a mai fost.

2 George Potra, Documents..., 1634-1800, Bucure4ti, 1982, p. 436.

An

$i

baieti,

:

$i sa

:

$i

4i

Si qi

sa -5i

5i

www.dacoromanica.ro

178

secolului trecut. Avea un puregtor de grije", care la infiintare se numeaHristea Gheorghiu, priceput in negotul de hanuri, $i doi hangii, care isiimparteau Imre ei gospodgria hanului. Hagi Dimitrache insa, el insusi negu-tator priceput, chiar dupg ce-0 orinduise clironomia, I i rezervase pentrusine exploatarea hanului, pe IMO celelalte negustorii pe care le falcea.

Hagi Dimitrache Papazoglu Inca din 1785 se Ingrijeste 15-5i orindu-iasea mostenitorii, ceea ce este un indiciu ca Inca de atunci era batrin saubolnay. Ace lasi lucru it dovedote $i actul din 26 octombrie 1797, cindpentru a doua oars isi aranjeaza clironomia. Se pare ea dupa aceastg ultimadiatii el nu mai trgieste mult. Sn orice caz nu mai cunoastem nici o noug$tire despre el.

Hanul Papazoglu fiind o constructie nu tocmai solids, refgcut5 repede$i sub presiunea cistigului imediat, trebuie 1a se fi resimtit mult la cutremuruldin 1804.

Focul din 28 august al aceluia0 an, cu mate ca a distrus o bung partedin centrul negutatoresc, intre care au fost Hanul $erban Voda $i HanulSf. Gheorghe (situat peste drum de el), s-a oprit inainte de a ajunge la HanulPapazoglu 1.

Cit priveste cutremurul din ianuarie 1838, urmgrile lui s-au vgzutimediat. Sfatul Orasenesc, care poruncise arhitectului Faiser sa cerceteze matehanurile din Bucuresti dupg acest cutremur, is cuno$tinfo, din raportul sauca calcanu de zid (al Hanului Papazoglu) despre spitgria d-lui Ticher {dr.Zucker] se afla in foarte proastg stare, inch din cel mai mic cutremur sapoate surpa pa laboratorul d-lui Ticher. De aceea trebuie sa se indatorezeproprietarul numitului han a lega acel calcan cu leggturi de fier, precum $ipg la multe parti a acestui han ce sa afla vgegmate sa facg meremeturiletrebuincioase" 2

Ins focul din martie 1847, numit marele foc", care a nimicit o bunsparte din oras, dar mai ales centrul comercial in care se afla hanul, a distrus$i Hanul Papazoglu, raminind dupa aceea multi ani in pgrasire. Nu stimtine era proprietar la acea data $i nici cit time a stat asa, dar spre sfirsitulsecolului al XIX-lea, generalul Sachelarie Razvan 3 a ridicat pe locul lui ocladire monumentalg, de raport, care a fast foarte mult afectatg de cutre-murul din 1977, pentru care motiv a trebuit ca jurnatate din ea sal fie refacutg.

Dupg moartea lui Hagi Dimitrache Papazoglu, intimplata, probabil, injurul anului 1800, hanul a rgrnas in proprietatea celor trei nepoti, fiii Zma-randei, sora sa. Cum s-au inteles cei trei mostenitori intre ei si cum au con-dus treburile hanului nu cunoastem. Aflgrn ins dintr-un document 4 de maithziu ca Zoita, una din fetele lui Constantin, s-a ca'sgtorit cu Dimitrie Mache-donschi5 (Macedonski). Acesta, Impreung cu sotia sa (care semneazg gre-

1 N. Iorga, Manuscrisele manastirii Cernica, Bucuresti, 1902, p. 20-21.2 Arh. St. Buc., Municipiul Bucure§ti, 596/1838, f. 177 ; 1838 febr. 11.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 493.4 Arh. St. Buc., Tribunalul de comert Bucureiti, dosar 15118/1835 ; George Potra,

Documente privitoare la istoria oralului Bucurefti, 1821-1848, Bucuresti, 1975, p. 421-422.5 Porucicul Dimitrie Machedonschi fratele sau Pavel, in 1838 sint ridicati la rangul

de serdari. ( Buletin, Gazeta Administrativi VII (1838), p. 234). D.M. este tat.il lui AlexandruMacedonschi, porucic in 1843 (Buletin, G.A., XII (1843), p. 54-55), colonel in 1859,ridicat la gradul de general de Cuza Voda. Alexandru Macedonschi, la rindul lui, estetatal poetului Alexandru Macedonski (14 mart. 1854-24 nov. 1920).

si

www.dacoromanica.ro

179

ceste), in vara anului 1835, fac cerere atre domnitorul Alexandru Dim.Ghica se admits vinzarea, prin licitatie, a Ortii ce au in han, iar dinpretul obtinut sa dea o cots pane la locurile sfinte drept etision, duia diatalasata..

Ei amintesc, recte Zoita, ca sint urmasii raposatului Constantin (nepotlui Hagi Dimitrache Papazoglu) si deci mo$tenitori directi a unei bune pa'rtidin han $i din cele 28 pogoane de vie din Valea Negovanilor, judetul Pra-hova. Arata apoi ca mosu nostru raposatu Hagi Dimitrachi Papazoglu" prindiata sa a hotarit sa nu se vinda nici hanul, nici viile, dar totusi intr-unaliniat final a spus $i in sfirsit cum li se va parea clironornilor sal a lieste mai de foks, asa sa faca de atre d'ansii, in frica lui Dumnezeu".

Datoriea acestui ultim pasaj din diata ei sint in drept sa -$i \Tin&partea tor, cu atit mai mutt ca din pricina peristasisului a trecutei vremi"au fest obligati sa piece in bejenie unde au facut imprumuturi, iar din pri-cina timpului $i a cutremurului hanul s-a deteriorat foarte mult pentrurefacerea lui au cheltuit peste 2 000 lei, sums important pentru acea vreme.

Cererea aceasta, spun ei, sint obligati s-o faca ca din banii ce vorprimi sa-si pla'teasca datoriile, capkuiasca copiii, si, in special, sa-sicasatoreasca fetele.

Cu toate ca domnitorul trimite cererea for Departamentului Dreptatiicu rezolutia : sa is in bagare de seams coprinderea acestii jalbi", nu stimce urmare i s-a dat. Deducem insa ca hanul s-a vindut, poate mai tirziu $ivia, $i Dimitrie Macedonschi, ca sot, a pus mina pe o insemnata sums debani, fiinda, din propria lui avere, a cumparat instrumente pentru primamuzica militara 1, a infiintat o Casa de dotatiune a oastei $i a facut diferitealte cheltuieli de utilitate publics.

Este locul sa facem o precizare. N. Iorga 2 crede ca locotenent-colonelulD. Papazoglu este un urmas al hagiului Dimitrache Papazoglu care a crescutin hanul parintesc". Faptul nu se poate sustine, fiinda pe tatal cerceta'toruluiistoric i1 chema Andrei 3 §i nu-1 ga'sim intre nepotii hagiului ; el a fost di-rector de visterie" sub Mavrogheni apoi epistat al Patriarhiei din Alexan-dria ca sa administreze Hanul Zratari, a carui biserica era inchinaa acefteipatriarhii, pe cind ceilalti au fort negutatori. Nici Andrei, nici fiul sau colo-nelul n-au locuit niciodaa in Hanul Papazoglu, ci in hanul Zlatari, dupacum ne spun colonelul acolo m-am nsascut $i eu la anul 1811martie 28" 4. Aceeasi greseala face $i Constantin Giurescu 5. Este deci o

coincidenta de nume intre acest Hagi Dimitrache Papazoglu $i colonelulcu acelari nume, arheolog $i istoric amator, care' a scris Istoria fonarei ora-sului Bucureqti"..

1 Lucian Predescu, Enciclopcdia Cugetaree, 13ucuresti, 1940, p. 505.2 N. Iorga, Istoria Bucureitilor, 1939, p. 236.3 D. Papazoglu, op. cit., p. 109-110.4 Idem, p. 64-66.5 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucurwilor, Bucuresti, 1966, p. 311, 326, 438.

insasi

sa

3i

§i

www.dacoromanica.ro

180

HANUL SCUFA (SCUFU)

A fost proprietatea lui chir Ianache Scufa I si se afla asezat, duil cumdeducem dintr-un document din august 18002, pe o parte de teren dinCurtea Veche, spre poarta de sus, care se vinduse la licitatie la 1798. 0buns parte din locul vindut la mezat 11 cumpkase vornicul Radu Golescu,iar acesta, dupI ce 1-a fIcut parcele, 1-a vindut la diferi%i negutkori, intrecam si lui Ianache Scufa. Noii cumpkkori, lacomi de a-si mki terenurilece ajunsesera: pina in matca Dimbovitei, au bkut farusi strimtind foarte muttalbia riului, inch, in partea cealalti, se produceau dese inunda%ii. Pentruacest motiv cei p4ubi4i s-au plins lui Alexandru -Voda Moruzi, care a po-runcit ca toti proprietarii de pe mal s'a se retrag5: in vechiul hotar. Litreacestia a fost si Ianache Scufa. In 1817, in urma accidentelor petrecute cudkimarea unor constructii invechite de ani si subrezite de cutremure, mariiboieri in frunte cu mitropolitul Nectarie, in anaforaua din 24 mai, cer luiIon Vo6 Caragea s'i se is mkuri impotriva acestor constructii ruinate. AL"-turi de m'a'd6stirea Skindar, Hanurile Coltea si Serban Voda este indicat siHanul Scufa 3. Alte informatii documentare nu cunoastem.

Se pare a Ianache Scufa avea si alte propriefati in Bucuresti. O gra-ding a lui Scufa" exista in 1830 intre Podul de Pamint (Ca lea Plevnei) 4iUlita Tirgovistei (Ca lea Grivitei).

HANUL CU TEI

Asupra acestui han 4 a fost si este o continua con&uzie in ceea ce pri-veste locul pe care se afla. Unii cercetkori au socotit ca Handl cu Tei eracla'direa care, pinI mai anii trecuti, se afla in spatele bisericii Sf. Nicolae$elari, si in locul ckeia s-a durat o constructie monumentarl. De fapt pelocul acesta din urma, dupsA cum reiese din documentele cunoscute nou', eravechiul Han al lui Zamfir, ajuns mai tirziu in proprietatea lui Simion arna'utusi cunoscut pin la sfirsitul secolului trecut sub numele de Hanul Pescarului.

Adevkatul Han cu Tei * se afla peste drum de hanul amintit mai sus4i este cuprins intre str. Bra'nari si str. Lipscani, invecinindu-se in partea der'i'sskit cu clklirea fostului Hotel Kiriazi si in partea de apus cu o c1Mire ce-siare fala inspre squarul din spatele fostului cinematograf Roxy", azi tea-trill C.C.S. In ceea ce priveste numirea acestui han socot a se datorestecelor citiva tei cc se aflau in curtea lui.

Hanul a fost construit in 1833 de Anastasie Hagi Gheorghe Polizu **si Stefan Popovici. Acestia, pin'a" la data de mai sus, aveau pe o buns parte

I Vestitorul rominese, 1852, p. 180.2 Arh. St. Buc., mr. 1117, f. 133.3 Incepturi edilitare, 1830-1832, documente pentru istoria Bucureitilor, Bucuresti,

1936.4 George Potra, Hanurile bucureitene, Bucuresti, 1943, p. 57-61 ; Panait I. Panait,

Hanul cu Tei din Bucurefti, in .Revista muzeelor si monumentelor", XLVII (1978), nr. 2,p. 20-25.

* Documentele folosite pentru acest han mi-au fost puse la dispozi ;ie de GamicDermengian.

** Mecenat al culturii, cu cheltuiala lui s-a tipIrit .Bucoavna pentru invi:vIturapruncilor' la Bucuresti, in 1825, in tipografia de La Gisnieaua lui Mavrogheni (cf. Bibho-villa Romineasci Veche, nr. 1233).

www.dacoromanica.ro

181

a locului pravaliile lor, iar mai tirziu cumpgrind si altele de la Mindelea,Irgolda, Blenda si un oarecare Moise ovrehrl, le-au darimat pe toate si auconstruit in locul lor, din temelie, in perfectg tovargsie, Hanul Cu Tei, saucum spuneau ei, bezestenul" din Ulita cea mare a Marchitanilor (str. Lip-scani) ce sg vede insemnat cu marcile (initialele) noastre deasupra amindororaportilor, cu toata cheltuiala de tovara'sie pa din doua, frateste, un ban Si unban, de la urzire (inceput) si ping in sfirsit de cheie".

Intr-adevar, inspre str. Blanari, deasupra gangului de intrare, stra-juit alta data cu porti ferecate, use afla 4i astazi o stucatura cu diferite orna-mentatii Lsi cu literele A.P. $i S.P., initialele proprietarilor de atunci aihanului si anul 1833, data cind a fost construit.

In august 1835, cei doi proprietari, pomeniti mai sus, isi impart hanulin doua : Anastasie H. G. Polizu is cele 14 pravalii dinspre apus, cum intradin lava tirgului, si ping. la cei care se afla in favg cu Hanul lui Zamfir, iartovarasul sau Stefan Popovici la fel 14 pravalii situate in partea de rasarita hanului. In afarg de acestea, cite doua magazii de fiecare, situate deasupracelor doug porti. In ceea ce priveste umblatoarea $i odaia in care locuiesteingrijitorului hanului ca unele ce sint de neaparata trebuinta spre odihnachiriasilor ce-i vom avea prin bolti (pravalii), au a ramine pe veci cu stapi-nirea intro not de deavalma". Pentru stricaciunile ce s-ar ivi la han sa sefaca meremet (reparatie) pe cheltuiala fiecaruia, separat, la partea de pro-prietate ce are si in tovarasie numai prefacerea portilor celor mari, a calda-rimului de pe ulita bezestenului ce serveste spre umbletul trecatorilor cindbezestenul sa afla deschis", precum si curatatul umblatorii si simbria hangiu-lui.

Cei doi proprietari fac aceastg intelegere pentru tot timpul cit vortrai ei, iar dupa moarte indatoreaza pe clironomii lor sg o respecte intocmaispre a sa putea pgzi stapinirea acestui acaret Para nici o prefacere, intr.;toate in veci".

Contractul de impartirea hanului si regulile ce trebuie sa se urmeze inviitor, a fost redactat in doua exemplare, luind fiecare cite unul, iar ambeltacte au fost intgrite prin iscaliturile lor si ale martorilor, precum si de catremarea Logofetie a Dreptatii prin insasi semnatura marelui logofat AlexandruFilipescu.

Hanul cu Tei este astazi aproape singurul han din Bucurestii de altaidatcare mai pastreaza ceva din caracteristica si pitorescul de-atunci, iar acestease pot observa, in special, in partea dinspre str. Blanari, unde constructia di-dirii este aevea ca acum o suta de ani.

Dupa cum rezulta din documente si din ceea ce se vede astazi, Hanulcu Tei avea doua intrari : una pe str. Blanari si alta pe str. Lipscnni. Peg-valiile erau pe o parte si pe alta, iar intre ele o strada care pins in 1916,era pavata cu piatra de riu. In general constructia $i azi e foarte salida sichiar zidurile despgrtitoare destul de groase, facute din caramizi inguste, binearse, si cu un strat de mortar intre ele tot atit de gros ca st caramtzile.

Toate praegliile erau asezate pe pivnite adinci cu bolti maxi care se\rad si astazi, de asemenea tavanele pravaliilor erau lucrate tot in bolti.

Ca si la alte hanuri, ferestrele $i usile pravaliilor aveau obloane defier care, in timpul noptii, se inchideau, punindu-se pe deasupra si traverseimbelciugate la extremitAi.

www.dacoromanica.ro

182

La intrarile hanului, deoparte si de alta, araturi cu cladirea, se aflauniste stilpi de piatra, inalti de circa un metru, si destul de grosi, destinati aapara stricarea zidurilor de carutele cu m'arfuri care intrau si ieseau din han.

La 1 iunie 1837, Stefan Popovici, unul din cei doi proprietari ai Hanu-lui cu Tei, vinde lui loan Lambru Polizu doua din cele paisprezece bolti(pravalii) ce le are acolo, pentru 1 650 galbeni imPaeatesti. Actul de vinzaree intarit, in afara de isealitura proprietarului, cu o serie intreag de semna-turi grecesti si romanesti din care amintim pe ale urmatorilor : Dumitra Po-povici, Mario. Popovici, sotie, Anastasie Hagi Gheorghe Polizu, Toma Po-pescu, Iordache Rusascu (Rusescu) §i Zoita (Domita) Titopoleos.

Vinzarea de mai sus Stefan Popovici a facut-o din cauza unor datoriice avea de pratit pentru care zalogise hanul, intii negutatorului Iacob Dia-mandidis din Viena $i in al doilea rind catre Anastasie Hagi Gheorghe Po-lizu, Joan Polizu, Hristache Stoianovici si loan Pavlovici.

Noul cumpaeator, loan Lambru Polizu, stapineste cele doua: pravaliipins la inceputul anului 1853, cind le vinde lui Gheorgachi Hagi Anghel,pentru 56 700 lei. Din actul de vinzare aflam ca una din aceste pravalii seafla la ulita, peste drum de Hanul lui Simeon ardautu, astfel ca, prin aceastainformatie, se precizeaza locul unde era Hanul lui Simeon.

Dar, dupa cum se vede din actele pe care le-am cercetat, Gheorghe,(Gheorgachi) Hagi Anghel nu is pravaliile sa le stapineasca multa vreme,fiindca in ianuarie 1858, le vinde lui Leon Manoach 4i Gheorghe Marin(George San Marin) pentru 2 700 galbeni chesaro-craesti Si dumnealor saaiba a sta'pini aceste doua bolti ohabnic in veci".

Acesti doi negustori, ce-au cumparat in tovarsasie cele doua pravaliipe care ii cunoa.stem Inca din 1847-1849 cind erau asociati cu CostacheHagi Teodorache la negotul de toptangerie de care s-au desfacut definitiv iniulie 1855, stapinesc pravaliile impreuna pins in iunie 1867, cind GheorgheMarin isi primeste banii ce-i d'aduse, raminind singur stapin peste cele douabol.ti, Leon Manoach.

De la Leon Manoach aceste doua: pravalii, situate in stinga cum intricle pe str. Blanari, au trecut in proprietatea sotiei sale Sofia Manoach, fiicalui Solomon Ascher fost si el proprietar in Hanul cu Tei, iar de la aceasta

trecut in stapinirea fiului ei Emanoil L. Manoach care a trait pins in1947, in virsta inaintata. In primavara anului 1944 ele au fost vindute luiCarnic Dermengian.

In prima jum'atate a secolului al XIX-lea o parte din marii negustoriai Capitalei igi aveau sediul in Hanul cu Tei. Pomenim pe Niculae Kirilofmare negustor de lipscanie cu toptanul. Acesta, roman de origine, pe numelelui adeVarat Niculae Chiru, se nascuse pe la 1775, in imprejurimile tirguluiValenii de Munte. La Inceput, el s-a ocupat cu agricultura si a tinut inarend'a intinse mosii, apoi trecind de citeva on in Rusia si-a schimbat numelede Chiru in Kirilof probabil pentru mai multa Inlesnire a afacerilor .sale.

Cu ocazia acestor voiajuri (facute in Rusia), el cunoscu personalitatiInsemnate ale comertului rusesc si facu leeaturi economice cu unele din ele.Inteligenta lui deosebita si spiritul comercial cu care era dotat, 11 indemna"de a incerca comertul cu blanuri, gasind ca acest fel de comert ar avea maimulte sanse de reusita in tarile romanesti". Intr-adevar, varietAile de bra-nuri pe care le oferea Rusia, erau dintre cele mai cutate in apusul Europei.(samur, vulpe argintie etc.). Mai tirziu, la indemnul ginerelui sau, Parascheva,

:

si

si

www.dacoromanica.ro

183

un foarte priceput negustor, a intemeiat un magazin de lipsanie (manufacture)cu toptanul, tot in Hanul cu Tei. Atras de succesul pe care 1-a obtinut inaceasta ramuri comercia15., unde in scura vreme ajunsese cel mai stealucit $imai de vaz5, negustor de manufacture, se las treptat, treptat, de comer %ul de

nactivitatebranuri $i i$i consacti intreaga sa comertului de lipscanie".Alexandru (1818-1881) singurul fecior al lui N. Kirilof dupg ce a

flcut stralucite studii in stiiinkate s-a intors la Bucuresti $i a fost asociatde taal siu in negustorie, schimbind firma individuala, in firma Kirilof,taal $i fiul".

Alexandru Kirilof era ins prea aristocrat $i prea fin, pentru ca felulacela de comer; pe care-1 intreprindea, lipsc'inia cu toptanul, s'"-i conving. Deaceea, profitind de prima ocazie, el pre& intreprinderea, fgeind astfel caaceasta mare case de comer ;, care fa'cuse faima tatalui sau Niculae Kirilof,$i care trebuia dup51 inten;iile acestuia, sa raining $1 sg se mo$teneasca dintats in fiu, sa nu intre astfel pe alte miini".

Toat5; marfa respectivei peav5.1ii aadat-o sorei sale Iulia cu ocaziatoriei ei cu negustorul Luca Lucasievici, care deschise un mare magazin demanufacturl pe Podul Mogopaiei (Calea Victoriei) pe locul unde se aflaLibrria Academics ".

Alexandru Kirilof rmase tot in Hanul cu Tei ocupindu-se insy cuafacerile de ban6. ocupatiune care, dup51 pa'rerea sa, era mai apropiata defirea $1 de cultura ce o avea".

Noua sa indeletnicire nu trebuie privity numai ca o reactie a felului deviata pe care acesta voia sa $i-1 creeze ci imprejurgnle de ordin economiccare 1-au Nan sa vad'al ca acest fel de comer; avea sox-1i de izbina.

Intr-adeVair in epoca in care Alexandru Kirilof imbrAi$eazg noua pro-fesiune, constatam o inflorire a vietii economice, pia ;a comercial lucrind cuun deosebit avint. No ;iunea de credit comercial incepe sa -$i face loc totmai mult. Rela ;iile comerciale intinse pe care negustorii din Tara' le aveau cucei din stilina'tate, aprovizionrile de m''rfuri en-gros, care aceau obiectulacestor reign, necesitau organizarea unor serioase institu ;ii de credit capabilesa' finanteze asemenea initiative $i sy le susting punindu-le la dispozitie baniinecesari.

Iata pentru ce o serie intreagg de case importante bancare iau fiinfain aceastI epoci $i iatg motivul, care a determinat pe Alexandru Kirilof saimbrati$eze profesiunea de bancher.

In afarg de cei doi negustori de mai sus, tat'a'l $i fiul, care $i-au avutsediul in Hanul cu Tei, pomenim pe urma'torii : Constantin Panaiot cu pr-va'lie de lipsa'nie, unde si-a fscut ucenicia Constantin D. Atanasiu (1828-1889) intemeietorul marelui magazin bucure$tean cu emblema La Vulturulde mare cu pe$tele in ghiare" ; George San Marin cu mai multe pravalii ;Gheorghe Cuiumgiu argintar, $i feciorul sau Gheorghe Coemgiopol, cu numeleschimbat, ce adusese pentru prima oar me$teri croitori stilini, pentru croi-tul hainelor nemte$ti" cum li se zicea pe atunci ; fra ;ii Popp, care se mutaserspe la 1870 din Hanul Simeon, aveau un contoar renumit in acest han, subfirma Popp freres", $i publicau zilnic in ziarul Romanul" cota bursei ;Mihalache Hagi Pandele mare negustor de manufacture en-gros ; Ilie Ath.Lipatti mare negustor de manufactur $i bancher.

www.dacoromanica.ro

184

In 1855k atirn ca Ioan N. Triandafil si Stefan H. Anghel inchitiazgprgvgliile cu nr. 8, 15 si 16 ale rgposatului proprietar loan N. Anghel, dinticest han.

It 1864, negutorii Pasa Zade Hagi Ahmet Si Hagi Emin din Constart-tinopol, impreung cu Mihail Kapriel din Bucuresti, anuntg publicul bucures-tean ca s-au asociat si au deschis in acest han un mare magazin en -gros dett.tunuri turcesti de toate calitkile1.

La 30 ianuarie 1871 un incendiu a izbucnit in Hanul cu Tei care at fiputut distruge clklirea $i mgrfurile de valoare din prgvgliile lui. Datoritgins zelului cu care au activat pompierii, sacagiii particulari, de serviciu inacea noapte, ¢i organele de politic, focul a putut fi stins fgrg prea multgpagubg. Drept multumire, negutgtorii din acest han (Costache Panaiot *,Theodor Athanasiu Anghel Nedelcovici, A. Zahariadis si Nicolae Christu)au trimis Ministerului de Interne suma de 140 galbeni spre a fi distribuitgpompierilor si sacagiilor care au activat in acea noapte.

Cu aceastg ocazie spun ei nu ne putem opri de a vg exprima,doninule ministru, multumirile noastre pentru Prefectura Capita lei si a d-luicomisar de Rosu pentru zelul ce a desfgsurat intru intimpinarea rgului ccamenintg piata" 2 (centrul orasului).

Acum vreo zece ani, Hanul cu Tei a fost renovat in intregime, exactin forma pe care a avut-o la jumgtatea secolului trecut, ca un monument deveche arhitecturg romAneascg, in care au fost instalate citeva sectii aleConsignatiei, foarte vizitate de amatorii de lucruri utile 5i interesante dealtIdatg (mobilier, picturi, gravuri, lampi, candelabre, statuete, miniaturi etc.).

HANUL HAGI TUDORACHE

In 1849 Constantin Hagi Tudorache, fiul lui Tudor Hagi Tudorache,cumpkg un han pe terenul fostei Curti Vechi, construit abia cu un an maiinainte. Acest han este cunoscut sub numele cumpgrgtorului, desi nici acesta

stgpineste prea mult. Este interesantg povestea acestui han.La inceputul secolului al XIX-lea se vind la mezat ultimele parcele din

terenul pe care se construise cu veacuri in urmg Curtea domneascg. Vinzareaacestui teren incepuse sub domnia lui Nicolae Mavrogheni (26 mart. 178618 iun. 1790), cind palatul ¢i constructiile anexe erau ruinate si pgrgsite, $i acontinual ping la lichidarea totalg a acestui teren. Una dintre aceste parcelea fost cumpgratg de Pgun Ian ache Cavafu si sotia sa Uta. Cei doi vind acestloc in 1810 lui Anastasie, feciorul lui Hagi Gheorghe Polizu pentru 5 000 detaleri isi o vie la Rosu, pe Dimbovita, pe mosia m'angstini Mihai Vodg.Acest Anastasie este negustorul care, impreung cu Stefan Popovici, constru-ieste Hanul cu Tei in 1833. Cumpgrkorul mgreste locul in 1819, cumpgrindalgturi alte doug locuri de la Spiro Gazotti. In 1839, vecin cu Polizu apareStefan Popovici, tovargsul sgu din Hanul cu Tei. In 1843, Stefan Popovici

sotia sa Mari %a vind o parte din locul sgu lui Dimitrie S. Petrovici. Teti

1 Buciumul", 1864, p. 952.* Costache Panaiot, angroiiini iipecak azze ri pistzt Capikalei ga 1267, du;3

demisia lui Dimitrie BrItianu.2 Monitorul oficiar, 3 febr. 1871.

nu -1

gi

a

www.dacoromanica.ro

185

acestia isi construisera pravalii 4i locuinte pe locurile lor, care sint arse pinsin temelie in focul din martie 1847.

Dupe acest incendiu care pirjolise tot centrul comercial al Bucurestilor,Anastasie Hagi Polizu si Dimitrie S. Petrovici, hotarasc sa construiasca im-preuna un han pe locurile for din Curtea Veche. In acest scop, pentru a seegala terenul ca intindere, Polizu vinde lui Petrovici o parte din loc 4i incepconstructia hanului pe baza unui contract incheiat intre ei la 18 iunie 18471.Constructia acestui bezesten", dupa cum it numesc ei in contract, urmeazaintocmai pilda Hanului cu Tei, ca organizare ca stIpinire in comun. Fie-care din dumnealor va zidi on cite pravalii va voi, ins fiecare pe locul sausi cu cheltuiala sa", fiind stapin deplin pe pravaliile construite. Intre celedoua siruri de pravalii va rasa fiecare cite un stinjen, pentru ulita acestuibezesten". In afar de pravalii hanul va avea in partea de rasarit o pivnitaal carui venit se va imparti pe din doua. Portile $i caldarimul acestui be-zesten se vor face $i vor tinea pe toata vremea ca pe din doua cheltuiala dinpartea amindurora." Contractul acestei tavarasii s-a inregistrat la Tribunalulde comer; din Bucuresti la 4 iulie 1849.

Se pare insa ca aceasta tovaelsie n-a mers bine de la inceput, fiindca,la putine zile dupa inregistrarea contractului, Dimitrie S. Petrovici vindelui Constantin Hagi Tudorache partea sa din bezestenul construit in tovara.sie.Tot atunci, la 21 iulie 1849 vinde si Anastasie Hagi Gheorghe Polizu 2 cea-lalta parte din han, pentru suma de 90 000 lei.

Constantin Hagi Tudorache, continuind nego;ul de toptangiu depe care-1 mostenise de la tatal sau, voise sa largeasca cit mai mult acest

nego; $i mai ales, Ise treaca 4i la negotul de zarafie. In acest scop, dupa cecumpail hanul din Curtea Veche, in acelasi an, la 31 iulie 1849, se intov'i-rge§te cu Leon Manoach 4i George San Marin, alckuind un capital co-mun de 401 118 lei. Conducerea intreprinderii revenea: lui Constantin HagiTudorache, fiindca latura cea mai important a nego;ului for ramasese totlipscania, in care acesta avea multe si mari legaturi cu strainkatea. De altfelfiecare dintre ei venea cu o numeroasa clientele negutkoreasa. La intoc-mirea bilan;ului, dupa primul an de activitate, cistigul celor trei asocia;i afost de 286 000 lei care s-a impartit in trei parti egale cu toate ca GeorgeSan Marin pusese un capital mai mic dar depusese o activitate mai mare.In anul al doilea de tovarasie capitalul ajunsese la 636 000 lei, iar cistigulde 265 000 lei. In sfirsit dupa trecerea unei perioade de trei ani, ei isi pre-lungesc tovkasia punind capital suma de 940 833 lei, pentru ca in anul1854-1855 capitalul depus sa dep'aseasel suma de 1 600 000 lei si sa aducaun ctstig de 905 842 lei, revenind partea fiecaruia 302 000 lei.

Afacerile celor trei asociati mergind strung, cistigurile erau mari, iarcapitalul se triplase, dar in vara anului 1855, Constantin Hagi Tudorachedecedeaza $i astfel tovarasii trebuie sa se desparta la cererea epitropilorcelui raPosat. In iulie 1855, Gheorghe Hagi Tudorache, Nicolae ChristuStefan A. Hagi Panteli, ca epitropi, se intilnesc cu asocia;ii lui Const. H. Tu-dorache $i fac un exoflisis prin care arata ca, din cauza decesului, se des-fiinteaza tovarasia in comandiel ce-au avut 4i fac impartirea capitalului sic-istigului pins la acea data, spunind ca sa nu mai aiba in viitor nici o pre-

1 Arh. Sr. Buc., ms. 1381, p. 12-14.2 Ibidem, p. 17-19.

si

lipsa-nie

si

www.dacoromanica.ro

186

tencie unii de la altii. Desfacerea acestei tova'rsii s-a consemnat in trei exem-plare semnate, in afar de cei de mai sus, de Hikl B. Manoach $i MarioAdutti ca martori.

Dupa incetarea din viata a mult priceputului neptator roman Con-stantin Hagi Tudorache, care-si facuse ucenicia in pravalia lui taica"-sau,hanul ce-i purta numele situat pe str. Gabroveni 1 nr- 12 a trecutin proprietatea Elizei Tudorache ca'satoriel Plagino.

HANUL LUI ZAMFIR

Ccl mai vechi han negutkoresc din Bucuresti a ckui existents se atestdocumentar din primele decenii ale secolului al XVIII-lea este Hanul luiZamfir. I. Ionascu2 it asaza cam in unghiul format azi [in 1941] prinintilnirea str. Brat-lad cu Bulevardul Tei [actualul Bulevard 1848], infata str. Bacanilor". G. Ionnescu-Gion 3 spune ca se afla in mahalaua $e-lari, in apropierea Hanului $erban Vocla, iar colonelul Popescu-Luminaprecizeaz. 6, se ga'sea pe str. Blanari, in spatele bisericii Sf. Nicolae $elari,ceea ce corespunde exact cu asezarea 1ui pe care_ am apucat-o si not inaintede a se darima prin 1935.

Hanul poarta numele unui mare neguO.tor din domnia lui ConstantinBrincoveanu, fost c'.amaras za ocne5, Lost statorste de negutkori 6, cunoscutdupai 1700 sub numele de starostele cel bsatrin". Acest Zamfir construiestehanul pe un teren de citeva locuri de casg, pe care-1 cumpka" de la Atha-nasie, egumenul manastirii Sf. Ion din Focsani, in mahalaua $elari. Con-structia hanului trebuie sa se fi facut in primul deceniu al secolului alXVIII-lea sau cel mai tirziu in prima jumkate a celui urmkor, cind Zam-fir detinea fungiunea de staroste cind avea pilda marilor hanuri dom-nesti construite de $erban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu. De altfelhanul apare documentar la 13 mai 1734, cind este amintit ca punct de orien-tare intr-un zapis prin care jupin Sterie din Cernavodsa vinde lui Stefan,fiul lui Mkgelar o p4valie in ulita mare a $elarilor pins in zidul Ha-nului Zamfir 7". Doi ani mai tirziu, in documentul din 10 iulie 1736, cuocazia unei alte vinza'ri, se spune : Insa ss4 sa stie si semnele locului acestuia,in lungu dan mijloc ulita cea mare spre hanul ce sa chiama al lui Zamfir 8".In cursul secolului al XVIII-lea mai apare documentar la 16 martie 1761,intr-o foaie de zestre a Ilincai, fiica starostelui Margkit 2, cas'atorita cu Ne-goit'a Fusea dupa moartea caruia, caluearindu-se, s-a numit Elisaveta monahiasi la 28 septembrie 1783, cind Mihai Sulu ingsaduie capanliilor turci sa co-

.Buletinul municipal Bucuresci" III (1861), nr. 10, p. 2.2I. Ionwu, Documente bucureftene privitoare la proprietatile manastirii Colrea,

Bucurelti, 1941, p. 81.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 487.4 Colonel Popescu-Luming, op. cit., p. 379.5 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 486.6 I. Iona§cu, op. cit., p. 81, doc. 45 ; p. 83, doc. 46 ; p. 84, doc. 47.7 Muzeul de Istorie a Municipiului Bucure§ti, doc. nr. 37419.8 Arh. St. Buc, Mitropolia Bucurepi, XI-2.9 George Potra, Documente privitoare la istoria orafului Bucurefti, 1634-1800.

Bucuregi, 1982, p. 218-219.

$i

1

www.dacoromanica.ro

, 187

nsiceasca si in acest han, daca nu mai ga'sesc odaq in Hanul Coltei sau inHanul Sf. Ecaterina 1.

La inceputul secolului al XIX-lea, Hanul lui Zamfir apare ca proprie-tate a mka'stirii Sarindar, dar nu se tie cind si in ce imprejura'ri s-a pe-trecut acest lucru. S-ar putea ca vreunul din mostenitorii starostelui Zam-fir sa fi obtinut insan'atosirea din vreo boala grea prin rugkiuni la icoanafacatoare de minuni a acestei m'ana'stiri si ca semn de recunostinta, sa"-i fiinchinat hanul. Manastirea Sa'rindar era foarte bogatsi prin aceste inchi-n'ari de averi drept recunostinta fate de icoana fiatoare de minuni. Inonce caz insa Hanul lui Zamfir apare de la inceput in secolul al XIX-leaca proprietatea manastirii Sa'rindar.

Dupa 18C0 insa acest han era o constructie veche, imba'trinita' pestecare trecuseea opt-noua decenii. Cutremurul din 14 octombrie 1802 subrezesteputernic acest han si face mari stricaciuni manastirii Sarindar. La pulingvreme dupe aceasta" calamitate se petrece focul din 28 august 1804 cindarde tot centrul comercial al Bucurestilor si cind ce-au avut ma-na'stirea, din primejdia focului cel mare arzind cu total, au raMas la hannumai zidurile". S-a pus atunci problema reconstruirii manastirii, pentru caretrebuiau bani multi, cheltuiala poate sa rnearg1 ca la treizeci pungisi venitul este putin fiinda manastirea cind era hanul in buns stare, toatachina acelui han nu s-au putut urea mai mult decit taleri opt sute". Epi-tropti de atunci ai manastirii Sa'rindar, Dimitrie si Constantin Ghica, amin-doi mari bani, hofarsasc sa arendeze Hanul lui Zamfir ye termen lung, cuernbatic. Cel care sta'ruia din ra'sputeri sa se reface manastirea era egumenulNeofit Sa'rinc15:reanu.

Se pare a pentru arendarea hanului au fort amatori mai multi negu-tatori. La 25 noiembrie 1804 2, manastirea incheie un contract de arendarecu chir Adamache si Radu Stan, carora le da Hanul lui Zamfir impreudacu doa.' pravalii arse, unde acum este numai locul slobod, care le avea unhagiu rusesc". Ei au cerut si acest loc, ,,ca deschida drum pin numitulhan, sa fie ulita" si sa face pravalii si da o carte si da alta". Conditiile aren-da'rii erau ca sa dea acum ajutor la ma'nastire taleri 15 000 si apoi pa fi-estecare an sa dea chirie la manastire taleri trei mii, socotindu-se ca vor iesitreizeci de pravalii". Reiese astfel din contract ca manastirea arenda numailocul fostului Han al lui Zamfir si pretindea ca arenda anuaa 3 000 taleripentru un numa'r maxim de 30 de pravalii ce s-ar putea construi pe acestloc, in afar de suma de 15 000 taleri, adica chiria pe cinci ani, pe careo pretindea la inceput ca ajutor. In schimb epitropii admiteau ca arendasiisa aib'aj toaa volnicia, ca atit ei, sau aceia ce vor lua de' la ei, sa-si faceBrice acareturi vor voii,... avind voie de a vinde ale for acareturi, numaivinza'rile sa nu be fie volnice a le face fa'rsi de §tirea manastirii, caci trina'sti-rea are protimisis la viniari",

Nu Istim ce urmare a avut acest contract pentru arendasi, dar nu-mele lui chir Adamache si al lui Radii Stan nu mai apar in documente.In locul for apar imediat Athanasie Dumitriu si Rklucanu Trestianu, carese pare ca preiau asupra for contractul in conditiile stipulate si realizeazaconstructia hanului. Din cercetarea documentelor care urmeaza contractului

I V. A. Urecha, op. cit., vol. I, p. 486-487.2 Acad. R.S.R., mg. 903, f. 3.

pravaliile

caci

sa-si

www.dacoromanica.ro

188

$i care sint destul de numeroase, reiese ea s-au construit pe terenul fostuluiHan al lui Zamfir numai zece pravalii, iar pe terenul celor doug prgValiiarse in 1804 alte opt prgvglii mai mici. Este adevgrat ca prgvgliile din hanerau mars solide, cu doug $1 trei bolti fiecare, cu odgi de cargmidg. dea-supra, cu magazii $1 Cu pivnite, ceea ce inseamng ea respectivii constructor',cel putin inguntrul hanului au ficut o bung organizare $i o lucrare

Se pare Ins ea afacerea incheiatg de cei doi arenclasi cu epitropiamgngstirii Sgrindar n-a fost prea strglucitg, fiindcg in 1806, slugerul Itgdu-canu Trestianu se retrage din asociatie, astfel ca Hanul lui Zamfir, care afost terminat ping la aceasta datg, ramine pe seama lui Athanasie Dumitriu.Acesta, la 1 aprilie 1806, inchiriazg' o portiune din terenul celor doug. prg-vglii [din afara hanului], de 1,1/2 stinjeni $i lung de 18,1/2 stinjenilui Gheorghe Castri$, ca sa zideasea prgvalii pe ea $1 sa dea mangstirii 400taleri pe an. Se aratg aici ea acest teren era pe marginea ulitei deschise,care se intindea din Ulita Papugiilor (Cavafilor] ping in Hanul Zamfir" 1.In acest chip el redusese arenda pe care trebuia s-o plgteaseg mgngstiriila 2 600 taleri.

Dar nici afacerea lui Athanasie Dumitriu n-a mers prea bine. Veni-turile hanului abia acopereau chiria, astfel ea pentru celelalte cheltuieli erasilit sg' facg datorii. Acest lucru 1-a determinat vinda averea ca sa ias`icu obraz curat din situatia grea in care intrase. Avea zece peavglii la Hanullui Varnifir, ins nu in han ci algturi, pe locul celor doug prgvglii arse in1804 $i inca un alt han pe mo$ia Grozgve$ti a mgngstirii Sf. Sava, afargdin ora$, lingg Ci$meaua lui Mavrogheni. El ,facu o jalbg cgtre domnul Gri-gore Ghica qi ceru aprobarea sa vindg la mezat aceasta avere. Velitii bo-ieri, intre care erau Istrate Cretulescu, Constantin Filipescu $i lordacheGolescu, in anaforaua for din 26 mai 1824 cerceteaza actele de proprietate $isint de pgrere sg nu aprobe vinzarea : volnic este spun ei a le vindeon prin mezat on prin riza-pazar, Ins vinzarea sg se face prin stirea a dougm'angstiri, stgpinile locurilor i prin $tirea rudelor $i a vecinilor" 2, pentruexercitarea dreptului de protimisis.

Din aceste peavglii ce se aflau impotriva hanului lui Zamfir", Atha-nasie Dumitriu vinde, la 10 octombrie 1824, $apte prin sultan-mezat, iar aopta neiesind la pre; cuviincios ca s-o vinia tot cu mezat, a vindut -o curiza-pazar dumnealui chir Ioan sin dumnealui biv serdar leaducanu Tres-tianu ; insg aceasta prgvglie este bgeinie mare, cu doug odgi d-asupra, infata podului, 1ipia de Hanul lui Zamfir, de o parte se invecine$te cu ce-lelalte peavglii ale hanului, care s-au vindut acum prin mezat, iar de cei-lalta parte cu peavgliile Castrisoaei." * Pentru cumpgrarea acestei prgvniiIoan Trestianu cere invoirea mgngstirii Sgrindar, potrivit contractului din -tre aceasta $i Athanasie Dumitriu ; egumenul Donifatie Sgrincrareanu ii dain scris incuviintarea 3 la 23 aprilie 1826. Actul de vinzare4 al acestei 'pea-vglii se face abia la 6 mai 1826, cind viniatorul prime$te suma de 11 000taleri pretul prgvgliei. In acest act se fac doug precizgri : una relativ la

I. Ionalcu, op. cit.2 Arh. St. Buc., rns.

Safta Casuipaia,Dumitriu prin mezatul din

3 Acad. R.S.R., mr.4 Ibidem, ms. 1235,

p. 81, nota,1125, f. 95 v-96.sudita ruseaseg, cumparase aceste praysilii tot de la Athanasie

10 octombrie 1824, intre cele 7 prl:valii vindute.1234, f. 108-112.f. 109.

si

solidg.

sg-si

1

www.dacoromanica.ro

189

chiria de 85 taleri ce urma sa o plkeasel manastirii Skindar $i alta la oservitute a prkrniei : $i fiindca: pnimarul odailor acestei prIv`ilii nu mergepins in zidul grajdului al hanului, dar local cit tine p'ilimarul odgilor acesteipravalii are sa.-1 sapineasa dumnealui numitul cump5Ator piny in zidulgrajdului psi zidul grajdului dumnealui i-am mai dat cinci palme in curme-zis $i patru palme in lat de au scos usa la odaia de sus $i s'al fac'a'mar cum sa va vedea, iar alta: zidire supt acest palimar nu este slobod aface. Dar pentru alte trebuin%e ale dumisale are a ssi sluji pal poarta ha-nului". Vinzarea este intkif6 $i de marele logoat al drepeatii prin actuldin 4 octombrie 1826, confirmind vinzarea $i cumpkarea s-au falcut prinbuns invoire $i s-au numskat $i banii" 1.

Paralel cu incheierea vinzarii acestei pravalii lui Ioan Trestianu, Atha-nasie Dumitriu este silit sa continuie vinzarea $i a celorlalte pravalii. Aveainca: datorii $i se pare cal creditorii 1'1 sileau lichideze datoriile. Deciin cursul lunii ianuarie 1826 el cere A i se aprobe vinzarea la mezat apra.'valiilor din Hanul lui Zamfir, fiecare cu dou'i sau mai multe bolti $i cuodal tdeasupra. Jalba lui merge la marii boieri care cerceteail actele deproprietate $i propun in anaforaua din 19 ianuarie 1826 sa i se aprobe vin-zarea cererea ce o face ca ssa' le vinia la mezat este primitI, pentru caregIsim cu cale s'a" se dea luminaa porunca marii tale ckre starostea de negu-Catori s'a" puie telal a striga la mezat dupe orinduialsa" acel han at lui Zam-fir" 2. Din suma rezultatsa la mezat urma s5, se plkeasei biv vel logofkuluiStefan Bellu 2 347 galbeni $i vornicului Theodorache Va'ckescu o alts sums.

Vinzarea are loc in cursul anului 1826 $i intre cumpkkori se afli $iserdarul Ra'ducanu Trestianu, tovaraisul de la inceput al lui Athanasie Du-mitriu, care cumpka o magazie boltia cu odaia ei deasupra ce este lingagrajdul hanului cu nr. 7, i grajdul ce este cu hambarul lui de zid, in coltulhanului", pentru care a pla"tit 4 866 taleri, obligindu-se sal plkeasa

Sa'rindar 400 taleri pe an. CumOrkorul obtine de la domnul GrigoreGhica intkirea 3 acestei cump'arki la 22 aprilie 1828, dupe ce ob;inuse la1 noiembrie 1827 confirmarea $i din partea lui Donifatie S'arind'areanu, egu-menu! manastirii 5kindar 4.

Athanasie Dumitriu, cel care se angajase la 25 noiembrie 1804 ss re-construiasa Hanul lui Zamfir, plkind manastirii Sa'rindar un ajutor de15 000 taleri $i o chink anuala: de 3 000 taleri, este silit in dousizeci de anissl vinda nu numai hanul reconstruit, dar $i alt han at sau de lingal Cis-meaua lui Mavrogheni precum mosia Bkkanul. Chida prea mare pecare o plkea mada'stirii $i dobinzile imprumuturilor ce le-a facut sa poaaconstrui hanul, depa'seau veniturile fapt care 1-a silit ssi vintra total. Cal dinale vremilor intimplari fiind azut in grea datorie neavind mijloc as pia"-teaser a vindut intreaga avere. Numai in Hanul lui Zam fir a vindut in1824 zece pravalii, iar in 1826 mai intii opt peavgii apoi nou'i magaziicu Gale de deasupra $i grajdul. El este un exemplu tipic al neguatoruluidin prima jumkate a secolului trecut pe care dobinzile $i exploatarea ban-cherilor it doboarg.

Ibidem, f. 109 v-110.2 Arh. St. Buc., mt. 1130, f. 97.3 Acad. R.S.R., ms. 1235, f. 112-112 verso.4 Ibidem, f. 110-111.

si

sa-si

si

si

p3li-

c3

man3s-tirii

si

www.dacoromanica.ro

190

In tre 1832-1844 negutatortil Petre Stoian-Stenet (Stoianovici), carea refacut din temelie biserica Sf. Voievozi, avea in proprietate patru

pe care le inchiria la diferiti negutatori.In 28 februarie 1838 o praivalie si trei fnagazii, cu odaile de deasupra,

se vind la mezat fiind cumparate de polcovniceasa Maria (Marghioala)Vasiliu. Vinzator este Nicolae Trestianu, frate poate cu Ioan Trestianu, decifii ai serdarului Raducanu Trestianu.

La 31 ianuarie 1847, arhirnandritul Gherasim, egumenul manastirii Sa-rindar, pune sechestru pe pravalia lui Nicolae Ciurcu pentru ca nu a platit600 lei chiri locului pe anii 1845 si 1846. Odata cu cererea ce face catreDepartamentul Dreptatii, prin judecatoria comerciala, ataseaza si suma de20 lei ispre a se publica anuntul in Buletinul oficial" 1.

Nici cumparatorilor de la Athanasie Dumitriu nu le mersese prea bineeu pravaliile din Hanul lui Zamfir. La 16 decernbrie 1847 polcovniceasaMarghioala 'Vasiliu vinde pravalia cu trei bolti si casele de deasupra luiNicolae Stamatiadi pentru 76 500 lei, iar acesta le revinde in 1863 EcaterineiG. Nicolopolu 2.

Alta pravalie din Hanul lui Zamfir, tot cu odai deasupra, devenise in1811 proprietatea lui Hagi Anghe'l. Acesta o lass mostenire sotiei saleMarfula, care, la rindul ei si cu consiznfamintul fiilor sai Panait si Ioan, o dade zestre fiicei sale Marghioala 3 la casatoria sa cu Nicolae Raicovici la10 ianuarie 1854. In cele din urma pravalia este vinduta in 1858 lui SterieVanghele.

Aceasta este ultima amintire documentary despre Hanul lui Zamfir.In perioada 1858 si ping la darimarea sa petrecuta in jurul anului 1935,viata comerciala in Hanul lui Zamfir s-a desfasurat redus datorita faptuluica o buns parte din el fusese demolat, iar curtea se micsorase si ea. S-au pe-rindat in acest interval o serie de negutatori, chiriasi sau proprietari ai pra-valiilor de aici, romani si straini care desfasurau un comert cu amanuntul.

HANLTL ZISU

Inc a de pe la 1750 exista in Bucuresti o sinagoga, situata in Maha-laua Popescului, in care isi faceau rugaciunile toti evreii din Bucuresti. Inapropierea acestei sinagogi, sau poate in aceea.si carte, a existat Inca din se-colul al XVIII-lea un han, cunoscut Indeobste sub numele de Hanul Ovre-esc". Se pare ca acest han a fost cumparat de la spatarul NiculacheSuciu 4.

Pe (la 1850 in fundul terenului pe care se gasea acest han era un locneingradit, proprietatea Jul Moise Zisu 5. In spatele acestui loc era o ulitanou deschisa, foarte ingusta, pe care circulatia se facea foarte greu din pri-eina ingustimii, iar in vreme de foc n-er putut trece pe-acolo pompele deapa. Din aceasta pricing Sfatul Orasenesc porunctse ca local lui Moise Zisusa nu se mai ingrldeasca si la caz de nevoie sa serveasca de trecere ; de ase-

1 Arh. St. Buc., MM. Just., Extrajudiciare, 117/1847.2 Acad. R.S.R., CXXX-145.3 Colectia Dr. Alexandru Raicoviceanu.4 Arh. St. Buc., Municipiul Bucureiti, 1524/1847, f. 8.5 Ibdiem, 2081/1851, f. 10.

fi

pry-valii

www.dacoromanica.ro

191

menea luase masura ca toate casele de pe aceasei ulila, in caz de prefacere,sa se retraga cu patru palme spre a o Fargi. Se intimpla, insa ca DimitrieGheorghiu s5.-$i refaca. locuinta ; el insa nu voia sa se supuna dispozittei dea si retrage casa cu patru palme. Faptul a dat curaj $i lui Moise Zisu, carea inceput sa-si ingradeasca locul.

Teama ode incendiu a indemnat pe ceilalli vecini sa aducsi faptul lacunostinta Sfatului Ora'senesc, cerind sa binevoiasca a face punerea la talede a se popri aceste neorinduieli" 1. Cererea este semnata de M. Schapira,Iancu Vizner, Golde Erdan, Hain Vizner $i Avram H. Focsaner la 21 iunie1851. Se p are ins ca' Moise Zisu voia sa; vinda locul sau si restrictia pri-mane' oprea s-o faca' sau it reducea valoarea terenului. De aceea el seadreseaza Departamentului Treburilor din Launtru cu o plingere, cerind drep-tate. Acesta recomanda pnmariei sa cerceteze prima cu toata a.tentia $i dupalege in cit nici Moise Zisul sa nu sufere vreo paguba la vinzarea acestuiloc, nici reclaman%ii de voiesc a-1 cumpa'ra sa fie indatorati a-1 plati cu unprey mai mare de tit ar costa adevgrata lui intindere calitate de astki,odihnindu-i a nu sa mai ara'ta cu asemenea reclarnatii" 2.

Hanul acesta avea dou;i siruri de ptivalti pe o parte si pe alta, iarintre ele era uli%a. In 1851 isi aveau praivalii in han, pe partea dreapta. : Io-nifa Efstatiul, Isdrail Solomon, Mihel croitorul, Beichis Leibu, Leibu Avramsticlaru, David bohceagiu, Isac dasalul, Solomon bohceagiu, Ischil Mihailovicisi Moise Zisu ; iar pe partea stinga.' : Moise Zisu, Iancu Soel, Leibel Vaiberg,Isac Epelbau, Hersc Bucna'r, Avram Moise, Leibu Isac, $oel Hersc, Iosifsticlaru si Lazar circiumaru. Toti acestia fac o plingere Sfatului Orasenescca sa" paveze cu piatra ulita ce merge.prin mijlocul hanului, in suprafafade 156 stinjeni 0.trati. Au loc trei stngari la hatatie si in ultima se ad-judeca lucrarea pe seama lui Mihale Anastasiu cu 25 lei $i 10 parale stin-je.nul. Pentru stringerea banilor, fiindca locatarii iii luasera .obligatia ss'. pla-teasca costul lucearilor, au fost delegati Moise Zisu Isac Leibu.

Despre acest han nu mai stim nimic ,decit ca in aceasta vreme senumea Hanul Zisu, fie din prima ca acest Moise Zisu devenise proprietarde mai multe prava'lii $i era mai vechi acolo, fie ca era personajul cel careavea in mina administra%ia $i era cel mai razhata'tor.

ALTE HANURI NEGUTATORESTI

In afara' de.hanurile negucitoresti pe care le-am infatisat mai sus au maifost si altele mai putin insemnate, despre care avetn mai putine stmt. Darnici acestea pe care le vom vedea mai jos nu lichideaza complet problema ha-nurilor construite sau numai exploatate de negutaton. Desigur, au fast altelepe care nu le cunoastem, risipite in mahalalele Bucurestdor care au .avut oviafa efemera si care au luat parte discret la framintanle negotulut bucu:restean din secolul al XIX-lea. Existenta for ar putea fi confirmata in hirtnra'zlete de arhive, pe care numai intimplarea sau o sistematica adinca:cercetare a acestor acte ar scoate-o la iveala.

Hanul Avram a carui cladire a existat peste drum de SpitalulBrincovenesc pe locul unde se intretaie B-dul Gh. Cosbuc cu str. Gheorghe

Ibidem,Ibidem.

f. 6.2 f. 4.

it

ss

ss

ss

www.dacoromanica.ro

192

Bibescu. Era un han cu mare vad neguatoresc pe la 1840, Avea odSi de in-chiriat, pravalii si o curte mare in care trageau carele cu marla pentru tir-gurile bucurestene si trasurile boierilor, boiernasilor si vechililor care veneaucu anumite treburi in oral sau dup'a diferite tirguieli. Aici s-a instalat doctorulDrasch in 1836, cind a venit in Bucuresti si aici a amas multi ani pin'acind s-a mutat in Ca lea Mosilor, colt cu str. Armeneasel '

In 1867 proprietarul hanului, Avram Georgiu 2 (Gheorghiu), probabilba'trin sau obosit, nemaiputind a se ocupe personal de multiplele treburi alehanului, anuna ca-1 inchiriazS in intregime. aadirea avind forma de hotel,era situate peste drum de casele ralposatului 1ogofat Petre Obedeanu (bu-nicul pictorului Oscar Obedeanu), al cgrui teren este cuprins asazi in spa-tiul Spitalului Brincovenesc.

Hanul Caracas se afla sub poalele dealului Mitropoliei, in partea dinstinga, jos, unde se intretaie stazile Bibescu VocIS si Poetului (in prezentstr. IenSchia Va'cSrescu). Cla"direa lui, renovate se vede si acum. Acesthan se numea inainte Hanul lui Nemtoaica", fiindea era linut in arenade o nemtoaica. Avea pivnite mari solide, circiuma si o curte interioarafoarte spatioaa. Pe str. Poetului erau pravaliile caldSrarilor, iar in fate, spreP;ata Bibescu-Voc1S, se afla un mare magazin cu obiecte bisericesti. In 1881proprietar al hanului era Grigore Caracas care anunta in ziarele timpuluica -1 are de inchiriat3.

Hanul Castrisoaei se afla pe la mijlocul secolului trecut pe PodulMogosoaiei, intre Pasajul Macca si str. Doamnei, tinut de vaduva macedo-neanului Castris4, tot acea Safta Castrisoaia care, in 1826, cumpa'a pryvalii in Hanul lui Zamfir. 0 veche pavalie in acest han era aceea a cizma-rului Apostoleanu, fondaa in 1853, care a &Inuit pira in anul 1940.

Hanul Chiricei, sau Hanul lui Mihail Chiricii se afla lingS biserica ca-tolic0 (Bara.'tie), aproape de .biserica Sf. Gheorghe Nou, in proprietateaneguatorului Mihail Chiria. In acest -han, Ionia Lazarovici 6 isi avea biroude agentua si zarafie prin care, la 1827, Eforia Scoalelor dupS aprobareamarelui logofat Alexandru Filipescu si a celorlalti efori de a-i prelungi timpulstudiilor in Franta a trimis lui Petrache Poenaru bursa de 2 500 franci(8 000) lei, anual, la Paris.

Pe la 1844 hanul era cunoscut sub numele de Han ul Chiritei si printrechiriasi locuia acolo si boierul loan Mihail BSISceanu care primea cores-pondena de la prietenul sau arhitect Iacob Melic din Paris.

Hanul Dimitriu se afla cam in Piata Victoriei de asazi, aproape deCismeaua lui Mavrogheni. Apartinea lui Athanasie Dimitriu cel care recoil-struielte Hanul Zamfir, si pe care-1 vinde in 1826. S-ar putea sa fi devenitmai tirziu Hanul Mocanu.

Hanul Halfon este amintit documentar in 1840, cind Sfatul Ora,seneseporunce5te lui Faiser, arhitectul orasului, sa mSsoare locul pe care 1-a avutdoctorul Constantin Alexandridis, in ulita ce merge din Tabacilor pS linga

1 C. Bacalbasa, op. cit., vol. I, p. 101.2 ,Monitorul oficial', 1867, p. 1126.3 ',Romania liber4", 1881, nr. 1100.4 Gheorghe Crutzescu, op. cit, p. 116.6 Revista istorica", VIII/1922, nr. 4-6, p. 92.8 George Potra, Petrache Poenaru ctitor al invatandntului in Para noastrel, 1799

1875, Bucuresti, 1963, p. 41, 323.

si

www.dacoromanica.ro

Negufatorul Vasile Stoicovici. Portretin ulei de Udvardy (1874).

NeguOtorul Petre (Petrache) Stolanovici.

Tudor Dobrovici (?-1860), angrosistfierar in Hanul Sf. Gheorghe.

NeguOtorul Gheorghe Coemgiopolu(1819-1878). Portret in ulei de picto-

rul austriac Frankenberger, 1846.

...

og.

I

I

...... kt, ".

www.dacoromanica.ro

,Ts

.

ca

00t0a)0

.1)

I

o

0

Vii

Luxita, so/ia lui Vasile Dancovici, fiicalui Tudor Hagi Tudorache (1768-1848).

NeguiNtorul Stancu R. Becheanu (1826-1907).

fo.

vir

Mare le negustor Constantin D. Atha-nasiu.

www.dacoromanica.ro

Librarul si editorul Joan V. Socec(1830-1896).

Negut5torul Nicolae Manolescu, supranu-mit Pirealabul, 1895.

Fabricantul George G. Asan, fiul luiGeorge Asan, fost preseclinte al Camerei

de Industrie si Cornell.

..11triraff

www.dacoromanica.ro

Grigore Capsa cu lucrkorii sai romani (1872).

Medalia emis5: cu ocazia implinirii a 50 de ani de existence a casei Capsa (1852-1912).

J

t,,;77.04.000 040.- f (Orsrtr,4.444-0,

.1 I 4tfi

7 II At ilpii(iA

uH1E111111 111MJIR

Cl' ,(,,4, I LAI

r, 10i I1,Il

J

,..v,ftabs..=0sr

r, err

bJ

F ifiC:1,1i111111111 rI'

11 r;111:1)11

1i7.,?-1;11/

f 00-111:0 rIPIfI.r irr0 e #####

',err, wwwwww

0.,

www.dacoromanica.ro

4)0 Oda a 0* flbettt tir4f044 SIMPOSTIA KOPHOPAMII MEJAPLICP.4, .10. nap:

12 20 Taksa de luasa 5-lea.1 10 Zviiaiala Statalai.0 1 10 Opranizauia doporanai.wp.1 20 Haar, aloseae.1 10 1ieat6iaaa Flaposti.

17 30 fl eatesuptzew 36' nap: 30 as narr.-;,,pat ,,,,,e, m77/2./.,,,,, ?,,e, 1 taksa ,rte tpitnistpu /4/e/-7<e?..,..y,/ (.i,"'rfc

anti 1SV, it p',-,7e/;::: ,,le ,

tapstea / 7i., AV

Chitanfi data la Starostia corporaiiei selarilor (1857).

Magazinul de manufacture a lui Luca [Teodorescu] si Stancu [Becheanu] de pe Lipsca-nilor" (1851-1858).

tx, GASIN8L

FP anBese' ng hesei

11116 n8fakt8t tiine assoptate

Thy

Alta-CA a. TANKII

1 I Pail (Inn art

r-

:;:t'l, *-41) r.i seS.7V

le

,

t. 4

l S9

.

. ....._........f...,-,

047.-''4409001/-'' 14orttikuil.:

IJ1ia

".4

141

dr-

gepmaneahtsi

...".7' 1

....., '--

*...,"",, Ek

...:ir4'41.6

II. .:;',...c..r :- ,_,I. .. _,.

,44.7. itT)

.......-- ' .

n H.) 1.--) Ill t. 4

in .1iw,kanihop.

IT

L.

.

1: IL

www.dacoromanica.ro

I: GRANT C"linitarest.

/46(' 1. , BAarfezt ie /1;,/

Antet de factur5 dat5 de firma E. Grant pentru marfurile cump5rate de I. Heliade R5du-lescu in 1862-1863.

C. A. Rosetti anunt5 ca in pr5valia sa au sosit bauturi straIne de calitate. zece butilcise d5 una f5r5 plat5".

tagria0=0**44000=A=416=66:14043440aghttiS:It :Lid M

LA MAGASIA C. A. ROSETTI

MAI. .!OS INSEMNATE:

koorniaielato adenrata mi liana knothole water Platiri,for este de la 1849, (anal sea nrodss ninnrilo vela mat bane) all

1.41, Itosto konstala ke gluts! Chateau (lraiiiid dime (tonal do filet vtnenrfo In katrood din Odes stiklel data 1S49. S'aliritro Waseatehost), kiar in !kris 7 a i 8 trawl,. Kassa k'asest stabiliment to noate dakis avesta earl este ka. en le a last aria komissionarl drentn1din veto mai renetnite,

litinesksiterit Waft de kit a le laserka sure a flume Heats tot deannaroantaula avastar tanart.

KOS IA rekomandi, ka diaadinsnl.AIL NM Al.ALCINII.110.

:QUERY CRP.MANT IMAM) Pii IMMI:UALAI (.11/;;MANT St:PEW/Wft

/4017k4SEUX SUPERIEUltHILLERY mousat,:t x ragmuota oum.rtit, 5o.

116.111SftWIWIELIS,SU3SCliA'rliAl.: 31, 20.CIIATKAC. 1.10)V 0,1.v.CHATEAU 171555 rn 31

4 ;exe4 ;1 110.

7,e'10 b65i145 ve (1-h one fort, that

3-)

31 V -11,31162c,

)c-

)

&

-KY't

64-Ge1867J. TA?

La

VIII BILE

Beklineneven -

stnsinsri

vt d'nnininiyil

Piostre.

31, 20.17,21.

1.3FITT141311.,

VIK1'4 eia:s te1.4

*V, V11241.4.11.. 4Mrir=""VtgringirnVelft

Sktcalsapare Amcits

Met Chianti,ii lT :ro1Mk'ret,

LiOriAttnidilitail at C

/ miaiee).

..(iotttS trfitaact11,

Si

an

SILLKIiY

"' ail,

45.

J./::.4;.,

www.dacoromanica.ro

Chimirul din piele de dprioara pe care Nicolae Hagi Stoica 11 purta in ealgtoriile saledupa cump5r5turi de m5rfuri.

Scrisoarea marelui negustor ci bancher Nicolae Voicu (Nicola de Woikowitz) din Viena,1867, eatre Constantin Paulescu, la Bucuresti.

..---;( //

CT a2cs:t. 429 4- al.,g,- .Z. ,/,64-../ .:2C

teix.1.4.5ga.tiz, .1.,Z47.-.,/LA...V...ei.4'

4,W$40=4.1-1:--,,4?-4-4 i M X. 1 K ihtcrus- I g"4' ole our rza As4444#444e* i. i A 14 '44 C47).4Pa4 'TU. Q.-)7zi.;.,

616472144..-4^ 44 3 1 t7 j" ? 11'-<24C

te,., s i...S>

Zt Y4,2-44'.4.iftlfr-1:Vf I/0 i" 40148

hd i r fr i 4 44 4 .2a trrzA Az4-Z

c, k.A.,

ti

At'-

4e/a :-.,,,:,,..., I-, 4-r,

!g, 04'

www.dacoromanica.ro

KANTOP ADISXPV

1101 10 414110511P1111 Ha 8 VSRmenup itn&I !,:v,k

.101y...,14.011.1Yen. 4

*soma OA 4****AlliTanyt ILInTootA At spin 44 AA: ettqaTApi vier 075.11;.,,Afl,f t, no? ,11,

1,41,,,* of K*44nrro, j., tor4Af pl. 4111sdniTAAA r7, HOT MOHO op* 4t1 411* 01 &VI 4014*.A AI 414 n13 0 p*MAA

Wi $17()%14 At Totiapi nt rAtt A.w4C11X, *lapin *E. rt an t pi,wi Tt At ApZ-00.1 ns t4t11,,\ rtt,l 457.p. i1.4.111,

Cantor de avis si comers", 1838.

Pecetea corporatiei Meima'rieiorasului Bucuresti. 1845.

ir.Zr". CA +Ay. AA /lair, it,Till N141; 110

IA AwA'Anifoia

www.dacoromanica.ro

Pecetea .Sratul or4enesc din Bucurqti, 1831". Pecetea staro5tiei rachierilor, 1849.

Pecetea MeinA'rieiorawlui Bucure 9ti, 1855.

www.dacoromanica.ro

Casa marelui neguOtor Nicolae Chirilof din mahalaua Olteni (1820-1920), fosei mai tirziuin proprietatea lui Alexandru Ciurcu.

t

a

1- ilia Iisa 'lib11111 1111 Iragg

1111111111PPM! ---

if

P.

0.

:ft', I.

r

F -13 1. 1 7, ,A1

www.dacoromanica.ro

U1it5 principals in Bucuresti, 1S41 (dupa desenul lui Ch. Doussault).

www.dacoromanica.ro

Cas4 veche in stil oriental, 1860 (gravura in lemn dup5 desenul lui D. Lancelot).

j j)

L'AiiiL<MPS60M1.

Ira

1

-

4

www.dacoromanica.ro

Mkel5rie si brueirie, 1860 (gravura' in lemn dupe desenul lui D. Lancelot).

J

3'

tr-

fin;

!,..... 4.'"Milge"^"Ha',O./0,C..-0,4'7,,.d.....0.11h. GI Eli,,..e.....

...Sq.

.VIVAIM..0 :

-............0,"" . .1/4-..r.,,..,0... .....

, .11411:.":, :: °_ .

,. ,,..........,..........;......... :::

.- ......-.Varn

. . -

.01k.N.Z.S°_". ;,"

:44

.,..

,

,,t.11 °

.;

..--"'"" .000 -

7.--4-. -,"4'.'" 1..1 t17,...

--"....:,:-::

.... ,

.,..:c

-.7- -.:;,73.,'T.....,)- ''', ..- '")-.... Y

- .` titilr t

. , - P...- 4 ....It..-Z,1--"' ',, 1 . . "IN ...' ; -:',.

...6,;1.4 ; .......1,1:- '''::*-

4 071',..4r- ...-A, , _._ ,r.. ,......' --_...:.. z,,.,.....,, 14,6.,. ;,--..i...).--._,-

4-.:-.:0:.,..-:

....1...;-:

14,

t. , AA* .

,....i.

1

art-'

ft -

www.dacoromanica.ro

Casa breslelor" pe str. Ste lea Spatarul, construita pe la jumatatea secolului al XIX-lea.

Stack de posed, aflata in spatele actualului Ateneu Roman, de uncle plecau trasurile indiferite directii.

's

I

9

r4frt-E.

it

is

-.ILL. de:

A

IAI 111111111111111.11116.

.1

1.1

vas: "21t.-- 141:777 43. jiti ' s:!t,--#90 t 4 PAN-74

www.dacoromanica.ro

Agia Po litia capitalei 1840 (reconstituire de A. Poitevin-Scheletti).

604100iKACA.:

Comisar de politic, in uniforms degala, sub domnia lui Gh. Bibescu (1844).

7-1

Rif

. .

4....dr ...

"` . !VAZIA.1.44US.Ilik

1

!/7:- .14

www.dacoromanica.ro

Casa Colintineanu din prima jum5tate a secolului al XIX-lea, 1930 (Ca lea Mosilor coltcu str. Vaselor).

Str. Lipscani, 1900.

144R

*a.4

4143Eivartriti,;.--16.-EfI1[

www.dacoromanica.ro

Casa negutgtorului Petre Dancovici(1828-1910) in care a locuit ping lamoarte prof. dr. Nicolae Paulescu(1869-1931).

Casa negutgtorului Gheorghe Teodo-raky, fiul lui Tudor I Iagi Tudorache,Str. Vasile Lascgr (azi Galati, colt custr. Batistei, 1930.

1

-

.:Mailail;164'' 42124F

I

b.

*rot- 4.71."...:"'v

\

www.dacoromanica.ro

Ski{ V.:1cg

"At

Vechea Casa de depuneri, c, 1880.

. ..t; Nasik.%Sai .u.s-arrw

L

SR!, `'S.ZZ4Ror<s'i.f&r,

',1

as

Apffilinfillir ISP*

VIS:

www.dacoromanica.ro

Un mic zgirie-nor" in Piaca Mare (azi Pima Unirii), 1940.

Hala de carne din Obor, transformaei in Hala centrali de peqte, 1930.

4

j11:10

L. is

A 4-.

."..."1111:"""*".

NOOMER

001101100/111111

=MOW41HALA*Hostiaft

r

ATI MGT% OMR .

4040111111111

A

a.

r44%:. UkA,TANC,41.111110.10.^MIY ^goeINNO, .4...4

t, iW" v:cativ.19

www.dacoromanica.ro

***NkRa1E. 11 UC fito179

Magazinul general de Paris" (CaleaVictoriei) 1900, mai apoi localulHigh-Life".

Hotelul Hugues, pe Calea Victoriei, 1880,fost anterior Grand Hotel Broft. In1900 pe locul lui s-a construit HotelContinental.

1

7--141;17.&-o..4'sai.t."..114442-4.:-.11.....: lz--kedt,%!

r ":( BUKAREST

jut AN

,2)17

www.dacoromanica.ro

Vinz5tor de otet, 1900.

Vinza'tor de miei, 1928. Mieelu grass" !...

F

1

--,74,1 ,,.

www.dacoromanica.ro

Maya Bibescu-Voda" $i podul de pe Dimbovita inainte de largire, 1925 ; pe pod tramvaiulnr. 15 cu destinacia Gara de Nord.

11111116.1111./.

4L

IN l'l

;TT' t t f--) .iti'- ---...

1 14teller

I - r ,-...L - e.

6,3

01.

N-C' rditt tt,

.1..

7,666,

1_ rp1

www.dacoromanica.ro

Plata .Bibescu-Voila" ; ca'rute cu pas5ri i diferite mirfuri, 1930.

it

s-,71,

e.'w.It.

1111;74C+41 7.4

A""''''

N.r,L) ,

411,,

is

www.dacoromanica.ro

Magazine le lui Theodor Atanasiu, cu emblema : La vulturul de mare cu pestele in ghlare,1936.

ler

V

MIN

www.dacoromanica.ro

193

Hanul lui Ha lion, spre Jicnite, pe care 1-a cumparat doctorul AnastasieKarazisi (Carazisu), loan Toptangiu si Radu Dogaru, spre a se putea facecaldarim 1.

Hanul Herifescu se afla in spatele Hanului Neculescului 2, in apropiereabisericii Domni%a Ancuta sau a Vergului".

Hanul Hi ler se afla pe Podul Tingului de Afara (Ca lea Mosi lor). In1869, intr-o pravalie situate peste drum de poarta cea mica a acestui han,s-a instalat un negustor strain, care venire din Constantinopol cu marfaorientala (bumbac fin, unt de susan, tahin-halva, dulceata de smochine etc.)si anunta ca poate procura orice marfa din Turcia cu putin profit si inputin timp" 3.

Hanul MercuF4 se afla pe Podul Mogosoaiei (Ca lea Victoriei) pestedrum de fosta terasa Otetelisanu $i a locului pe care s-a cladit Palatul Te-lefoanelor. Pe la inceputul acestui secol, cladirea hanului transformata inHotelul Mercus 5 si terenurile dimprejur intrind in stapinirea familiei La-hovari, s-a construit acolo palatul societatii Imobiliara" care are un pasajpe mijloc, cu pravalii de o parte $i de alta, ce face legatura dintre Ca leaVictoriei si str. Academiei (azi Pasajul Victoria).

Hanul Mocanu se afla pe la 1843 la capatul Podului Mogosoaiei. Pro-prietarul respectiv, Dimitrie Pop, care locuia in spatele Bisericii Albe, aducela cunostinta tuturor 6 ca de la Sf. Gheorghe viitor Isi inchiriaza hanul carese compune din opt odai, doua pivnile si un grajd mare de 12 stinjeni lun-gime, care va fi facut din caramida, in locul celuilalt vechi din lemn.

Acest han Till este cunoscut sub numele proprietarului sau, ci sub acelade .Hanul de la capatul Podului Mogosoaiei". Peste zece ani, pe acelasiloc este pomenit Hanul Mocanu 7. Acest fapt confirms ca Mocanu era pro-prietarul hanului $i ca Dimitrie Pop era chiriasul care se ocupa cu negotulde cai adusi din Transilvania $i Ungaria. De altfel aici, pe locul proprietatea bisericii Mavrogheni, ctitorul sau Inifiintase altadata un tirg de vite, alcarui venit il incasa epitropia bisericii.

Hanul Predescu se afla alaturi de hanul $i biserica Sf. Gheorghe Nou.In timpul cutremurului din 1838 o parte din zidul care inconjura manasti-rea Sf. Gheorghe a cazut peste han si i-a facut mari stricaciuni. Proprie-tarul hanului, Theodor Predescu, cere voie sa reface constructia ; i se aprobadaca temeliile sint solide $i daca va respecta intru totul legiuirile ce se re-fers la cladirile din centrul orasului 8.

Hanul Simion se afla in apropierea bisericii Sf. Gheorghe Nou, pestedrum de Hanul cu Tei, pe actuala str. Blanari, aproape de latura sudica aHanului Coltei9. In 1830 au locuit aici doi clerici scotieni, Andrew A. Bonarsi Robert Mc. Cheyne, care venisera in Bucuresti Intr-o misiune pentru con-

1 Arh. St. Buc., Municipiul Bucurefti, 856/1840.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 492 ; Frederic Dame, op. cit., p. 59.3 Trompeta CarpaTilor", VII/1869, nr. 711, mart. 6/8, p. 2828.4 C. Bacalbasa, op. cit., vol. I, p. 59.5 ,Universul", XIX (1901), nr. 224, p. 3.6 Vestitorul romanesc", 1843, supl. 21.7 Ibidem, 1853, p. 12.6 Arh. St. Buc., Municipiul Bacuregi 596/1838, f. 265.9 I. Ionascu, op. cit., p. 377, doc. 252, iul. 3, 1870.

www.dacoromanica.ro

I94.

vertirea evreilor la crestinism. In aceasta vreme era arendas al hanului unnegustor grec, care it tinea in mare curatenie.

Un alt han al unui alt Simion 1, era Hanul lui Simion Armeanul, negus-tor, care se afla pe la 1870 pe Podul Mogosoaiei, peste drum de AteneulRoman, loc pe care, pins acum patru decenii se afla Hotel Splendid" 2, dis-trus de bombardamentul din prirnavara anului 1944. Acest Simion, desigur,n-are nici o lee.tura cu negutatorul care a construit Hanul Simion (Simeon)din faca Hanului cu Tei.

Hanul Verde se gasea in apropiere de Hanul Rosu pe Ulita Franw-zeasea (azi str. 30 Decembrie), inspre fosta Pia%a Sf. Anton. Fusese con-struit ca si Hanul Rosu, pe locul si temeliile palatului Curtea Veche 3.

In acest han Carol Pop de Szathmari 4 si-a avut primul sediu ca pictor$i fotograf ; poate si locuinta tot aici i-a lost pins in jurul anului 1864 cindsi-a mutat atelierul pe Podul Mogosoaiei, si tot in acest han, in 1852 isiinstalase cabinetul medical doctorul Eduard Spech 5 ',care a clesa'virsit cursulde invatatura doctoriceasca de medicina $i viind (venind) acum de curindin Capitals se recomanda onorabilului public ca ederea dumnealui se aflain Hanul Verde nr. 18, Ulita Curtea Veche 6.

Trei ani mai tirziu vistierniceasa Domnica Gheorghiu anunfa ca arein acest han doua apartamente de inchiriat, iar cei care ar dori sa le vadasa se adreseze la Constantin Savopulu, care locuieste chiar acolo 7.

DIFERITE ALTE HANURI

In secolul al XIX-lea si inceputul secolului nostru in Bucuresti eraumultet hanuri. Nu exista mahala mai cunoscuta $i mai poptilaa care sa

hanul sau chiar hanurile sale ; nu exista bariera de legaltura cu pro-vincia care sa nu adune in jurul sau citeva hanuri. In jurul Tirgului deAfars, pe Cimpul Mosilor, in doua zile pe ssaptamina, marcea $i vinerea,se Iinea tirg mare s-au grupat zeci de hanuri care au existat 'Ana in1944.

Dupa ce domnitorul Nicolae Mavrogheni a construit biserica de lacapul Podului Mogosoaiei Izvorul Tamaduirii $i a infiincat un tirgsaptaminal ;de vite pe Pamintul bisericii, in aceasta parte a orasului s-aucreat patru hanuri cunoscute.

0 statistics exacta $i completa a hanurilor bucurestene cum amspus mai sus este un lucru foarte dificil $i inten0a noastra nu este sa in-tocmim aceasta. statistics. Am eautat numai sa prezentam hanurile bucu-restene prin ceea ce este mai reprezentativ din punct de vedere istoric si eco-nomic, eautind rS'a dam o imagine cit mai completa a hanurilor al eiroristoric se integreaza in istoricul orasului. Desigur ca n-am trecut cu vederea

1 N. Iorga, Istoria Bucureftilor, Bucure§ti, 1939, p. 250-251.2 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 268.3 G. Ionnescu-Gion, op. cit. p. 493.4 George Potra, Aspecte din istoricul fotografiei in Romania, in revista ,Fotografia",

1970 nr, 10 ; Idem, Din Bucure,ctii de alaidata, Bucure§ti, 1981, p. 431.5 Dr. V. Gomoiu, Repertor de medici, farmacifti, veterinari, personal sanitar, din

;inuturile romanefti, Braila, vol. 1, 1938, p. 405.6 Vestitorul romanesc", 1852, supl, 2,7 Ibidem, 1855, supl. 23.

n-aibd

www.dacoromanica.ro

195

hanurile mai mici care au contributii reale in dezvoltarea vietii economicebucurestene 4i atit cit ne-a fost cu putinta, am reconstituit imaginea for is-torica. Ne darn Iseama cal vor fi Inca multe de spus pentru ca aceasta ima-gine sa fie completa si Clara ; elementele esentiale credem insa a nu lip-sesc.

Iar pentru ca acest istoric al hanurilor bucurestene sa fie cit mai corn-plet, adauga'm ca incheiere inc o serie de hanuri mai mici, risipite in in-treg cuprinsul orasului, care vor contribui la intregirea acestui istoric. Sinthanuri marunte, cele mai multe Fara pravalii 4i cu putine oclai de gaiduit,create mai ales de negutatori cu bani putini, unde micile afaceri au datcistiguri mari si unde specula nu s-a deosebit prea mult de aceea din marilehanuri.

Hanul fui Burnaz. Pe la 1840 se afla in Mahalaua Spirii, numita siSpirea-n deal", dincolo de bariera orasului, Hanul lui Burnaz 1. Desi dupacatagrafia din 1798 aceasta mahala avea 108 case, ceea ce indica o populatienumeroasa, totusi era un Cartier sarkacios 2, locuit mai mult de calici, carenu justifica nici pe departe existenta unui han. Poate numai apropierea debariera a indreptatit pe negustor sa-si aseze aici hanul. In orice caz trebuiesa fi fost un han mic, cu o curte larga si cu circiuma ca sa primeasa peproduatorii agricoli, ca toate micile hanuri de bariera.

Hanul Un han al Cismigiului este amintit in iunie 1830cind se hotaraste pavarea cu bolovani de riu a mai multor ulite din Bucu-resti 3. Se afla in apropierea Bisericii Sasilor, nu departe de Podul de Pamint(azi Calea Plevnei) si de Biserica Donii, deci nu departe de laculde unde si-a luat numele.

Hanul Frantescului. Este amintit in 1840, in Mahalaua Cismelei (poateCismeaua Rosie, pe partea stings a Podului Mogosoaiei). Un oarecare Frin-tescu, poate stamos al proprietarului, a fost in timpul domniei lui Con-stantin Brincoveanu comandant al unui steag de scutelmci pedestrasi vechi" 4.

Hanul stolnicului lacovachi, care dupa moartea lui amine in stapi-girea sotiei sale, Theodora Iacovachina, se afla in apropierea bisericii Sf. Ni-colae $elari, peste drum de casele himinatiei sale beizadea Costache Ca-ragea" 5. La 3 august 1832 ea cere Sfatului Oasenesc a fie aminata pins inprimavara viitoare, cu inlaturarea prispelor de pamint ce sint in fata pra-valiilor sale. Solicits aceasta aminare fiinda este hotaria atunci sa re-faa si pravaliile, cu care prilej va ridica 4i prispele de pamint care incurcacirculatia strazii. Cererea este aprobata.

Mai tirziu, in noiembrie 1839, stolniceasa Theodora casatoreste pe fiicasa Eufrosina cu porucicul Nicolae Lahovari careia ii da ca zestre citevamosii, locuri si case in Bucuresti, ligani, bijuterii si hanul de la Sf. Nicolaeof Selari, cu toate pravaliile si imprejurimile lui" 6. In 1856, ginerele eivinde hanul si asigura pe sotia sa, pentru o parte din averea ce a primit dezestre, prin casele si pravaliile ce le are el in Mahalaua Cretulescu ; pentru

1 Acad. R.S.R., ms. 1632.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 318, 341.3 Virtosu E., Virtosu I., Oprescu H., lnceputuri edilitare 1830-1832..., Bucuresti, 1936.4 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 591.5 Arh. St. Buc., Municipiul Bucurefti, 89/1832, f. 2.6 Acad. R.S.R., CCCCXXIX-65.

Cisanigiului.

www.dacoromanica.ro

196

casele de pe Podul Calicilor (Ca lea Rahovei) vindute doamnei ElisabetaStirbei, ii asigura casele sale de pe Podul Mogosoaiei.

Hanul Jeanache. In anaforaua velitilor boieri din 16 mai 1827 se vedeca Iosif Rosi spiteru ce-i zic $i Jeanache" are un han in Mahalaua Cisme lei,pe locul manastirii Izvorul Tamaduirii, inchiriat de loan Klocner (Clocner),arhimandritul sasesc, pe care vrea sa.-1 vinda la mezat. Boierii gasesc cu calesa sa dea luminata porunca m'ariei tale catre starostia de negufatori sa strigela rnezat dupa orindmala" 1.

Hanul Mustacov. Un sudit rus anume Mustacov avea la inceputul seco-lului trecut un han in Bucuresti. Nu i cunoastem asezarea nici alte amanuntein afara de faptul ca a luat foc din explozia unei cantitati de iarba de puscace-o avea depozitata in han. Faptul it cunoastem dintr-un ordin al genera-lului-maior cavaler Steter, vicepresedintele Divanului din Tara Romaneasca,prin care interzice sub sanctiuni aspre de a se mai pastra iarba de pusca incasa 2.

Hanul Pescarului. Dupa cum ne spune G. Ionnescu-Gion acest han s-apastrat numai in tradi%ia Bucurestenilor de acum trei sferturi de veac. S-arfi aflat la capul despre Piata Vergului" 3. Localizarea pe care o face Gioneste exacta, fiindca in 1889 acest han exista in apropierea bisericii Sf. Vineri-Herasca, la inceputul Caii Calarasilar 4, chiar la nr. 1. Cladirea a fost dari-mata prin 1935.

Hanul Pitesteanului5. Acest han se afla in Mahalaua Silvestru, pePodul Thgului de Afars, in spatiul care astazi s-ar gasi intre strazile Venereisi M. Eminescu (Romans), pe partea stings cum se merge spre marele maga-zin Bucur-Obor".

Era un han mic, fara importanta, amintit in 1840 cind in fata lui pri-maria orasului fixeaza o straja de noapte 6.

Hanul Polizu. In primele decenii ale secolului al XIX-lea materialuldocumentar ne semnaleaza ca pe Ulita Tirgovistei carninarul Polizu (Poli-zache) avea han pe care 1-a lasat mostenire fiului sau serdarul Dumitru(Dumitrache) Polizu. Acesta, la 3 aprilie 1835, vinde prin mezat lui Predasin Stan din cuprinsul lui doua odai cu o salisoar`a," pe pre%ul de 2 000 leiSi cere Logofetiei Dreptatii 7 sa i se intareasca aceasta vinzare.

In 1846 exista in Bucuresti un alt han al unui alt negustor numitA. Polizu, a carui localizare nu s-a putut face. Un anunt de ziar din acestan aminteste hanul, unde negutatorul toptangiu C. Hagi Panteli cauta untovaras de drum pentru a merge la Viena prin Sibiu sau Rusava insa cu caide postie si in soroc de 2-4 saptarnini 8".

Hanul Suditului. Se afla pe la 1840 in Mahalaua Precupetii-Noi, afaradin bariera Mandritului 9, $1 se numea asa fiindca era proprietatea unui supusstrain. Alte amanunte nu cunoastem.

1 Arh. St. Buc., ms. 1134, p. 10.2 V. A. Urecha, op. cit., vol. IX, p. 609 ; Lt. colonel LupaKu N., Pompicrii la alte

popoare ;i la not inainte de 1835, in Buletinul pompierilor romani", VII (1935), nr. 10-12.3 G. Ionnesou-Gion, op. cit., p. 493.4 Monitorul comunal al primgriei Bucuresti", XIV (1889), nr. 18, p. 272.5 Trornpeta Carpavilor", 1869, nr. 728, p. III.6 Acad. R.S.R., mg. 1632.7 Arh. St. Buc., Logoferia Drepacii, 5743/1835.8 ,Nestitorul romanesc", 1846, p. 400, 469.9 Acad. R.S.R., mg. 1632.

www.dacoromanica.ro

197

Hanul Toptangiilor. Nu stim nici cind s-a infiintat, nici uncle se afla ;banuim totusi ca, aflindu-se in centrul comercial al orasului, adkal in apro-piere de biserica Sf. Gheorghe Nou, ar putea fi, sub o numire populara,hanul Sf. Gheorghe Neu in care, intr-adevar, isi aveau pravaliile si depozi-tele unii dintre toptangiii bucuresteni din prima jumatate a secolului trecut.

0 informatie din 1344 ne spune ca in acest han locuia un oarecareAnghel D. Pandeli, care avea de vinzare o frumoasa carita de Viena, lu-crata dupa cel din urma (Eason, in cea mai vestita si desavirsita fabrics" 1.

Hanul lui Urtii-n Sus. De la Bazaca pre dreapta, mergind pe CaieaSorban) Voclai se afla hanul lui Urla-n Sus. Nimeni n-a putut sa ne spunalegenda lui Urla-n Sus" 2.

Hanul Vasilescu. Un oarecare Fotache Vasilescu3 a avut in primajumatate a secolului trecut un han care-i purta numele. Acest han se afla,dupa cum se vede din planul ridicat de inginerul Plesoianu in 1847 inMahalaua Oltenilor, intre frumoasa casal a marelui negutator Kirilof (penumele lui adevarat Chiru) $i biserica Olteni. Acest han ar fi fost dupa cer-cetarile noastre la intretaierea strazilor Olteni, Mircea Voda si GhenadiePetrescu (numita pe la jumatatea secolului trecut Ulita lui Vasilache, iar inprezent Labirint). 0 parte din cladirea hanuiui a existat pins in anii dinurma, iar in fundul curtii se invecina cu locul casei lui Anton Pann.

Dupa focul din 1847, care a trecut pins dincolo de biserica Lucaci, invecinatatea acestui han a locuit vestitul negutator Stancu R. Becheanu, careavea doua proprietati, una in fata celeilalte, despartite de str. Labirint.

Hanul Vrana. In 1827, intr-o anafora din 19 iulie, velitii boieri intrecare Barbu Vacarescu, Iordache Golescu si Constantin Campineanu, cer dom-nului Grigore Ghica sa perunceascal darimarea pravaliilor clarapanate alehanisorului raposatului Theodosie Vrana de pe Podul Mogosoaiei, ca sa nuse intimple primejdie la obstea norodului politii" 4.

Acest Theodosie Vrana, decedat la data anaforalei, era in 1820 epista-tul carnurilor", deci un slujbas insarcinat cu inspectaxea macelariilor, sprea constata condiIiile sanitare ale pravaliilor si ale marfurilot. Hanul sau erape Podul Mogosoaiei, catre bariera dinspre nord si la 1827 ameninla sacads, ceea ce inseamna ca inceputul existentei sale apartine ultimelor deceniiale secolului al XVIII-lea.

Hanul Vasilache. Grigore sin Velcea pitarul avea un han pe la 1820,situat in capul Podului Calicilor (azi Calea Rahovei), pe care 11 inchiriaza.cu 350 taleri pe an lui Vasilache. Arenda,u1 ducindu-se in tam nemteasca",in timpul absentei sale, a fost scos cu sila din han, iar la reintoarcere ainceput proces, jeluindu-se lui Alexandru Voda Sulu. Jalba a fost cercetatade velitii boieri care ii dau dreptate 5.

1 Vestitorul romanesc", 1844, p. 244.2 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 494.3 L. Moga, Un plan inedit de la 1847 al unui sector din oraiul Bucureiti, i 1 Buie-

tinul Corn. Mon. Ist.", XXX (1937), fast. 34 (oct.dec.), p. 175-154.4 Arh. St. Buc., ms. 1129, f. 98.5 Ibidem, ms. 1121, f. 123-123 v.

www.dacoromanica.ro

198

*

Numarul hanurilor nu se sfirseste prin cele amintite mai. sus. Ici sicold pe intinsul Bucurestilor, cind 4i cind, de-a lungul secolului al XIX-leaapare cite un nume de proprietar, de hangiu sau numai de han care sporestenumarul acestora, fara sa spun prea multe lucruri despre existenta hanului.

In 1864, avocatul Radu Orghidan, ce locuia in Ca lea $erban Voda:nr. 26, publics in ziar a vinde un han cu sapte pravalii si cu oda'i deasupra,situat in Mahalaua Oltenil. Alt avocat, I. Papiu-Valerian, fost procuror latribunalul Ilfov, isi instiinteaza clientela, tot la 1864, a se angajeaia inapararea oricarui proces (pe skaci in procesele criminale 4i corectionaleii voi apka gratis") si a locuieste in Hanul Dragomir din Piata Mica 2.Un oarecare Toma Popescu, domiciliat in Mahalaua Sf. Ion Mosi, anunppa inacelasi an ca" vinde Hanul Moldoveanu §i o pereche de case cu pravalii, cese afla in Mahalaua Oborul Nou [Culoarea de Negru], deci in apropiereaTirgului de Afars, alkuri cu proprietatea lui Costache Ciupitu" 3.

$i informatiile despre hanuri continua, in ziarele de la mijlocul seco-lului al XIX-lea. Astfel, la capul Podului Mogosoaiei, peste drum de Hanullui chic Ivanciu Gherasim, se afla un han cu opt o&i, doua pivnite si grajdnou de zid, lung de 12 stinjeni, care este inchiriat de la Sf. Gheorghe 1843 4.Dupe ce Nicolae Mavrogheni inzestreaza biserica sa de la capul PoduluiMogosoaiei cu veniturile unui tirg de vite infiintat in 1796, in jurul acestuitirg iau fiinta citeva hanuri, printre care si cele amintite mai jos. SpatarulHristodor Hristopolu, care locueste in mahalaua Sf. Apostoli la nr. 1857",vinde in 1845 doua: hanuri : unul in Dealul Spirii, desigur in apropierea ba-rierei, si altul la capul Podului Calitii, tot un han de bariera sau de mahala,a arui clientele o alcatuiau taranii care isi vindeau produsele in Bucuresti5.Pe Podul $erban Voda, linga girls, se afla Hanul lui Scarlat Roset in care,la 1853, erau de inchiriat diferite praivaIi 6 ; hanul era in apropierea Tirguluidin Nauntru, care incepuse sa se transforme in Piata Bibescu Voda, undedeverul comercial era foarte mare in aceasta vreme. Stefan Dimitrie Gre-ceanu, care locuia peste drum de biserica Skindar, pe Podul Mogosoaiei, arela 1855 un han la coltul barierii Mandritului, ling bariera Herastrului" 7.Si tot in aceasta direc ;ie exista la 1847 Hanul din drumul Minesii al rapo-satului Hristea Emanoil Papazoglu, construit pe mosia Herktrau a mka'stiriiCotroceni, care se vinde la licitatie pentru despagubirea lui Iordache Ciu-pagea, treti logoat 8. Si in fine tot in 1847 se vinde la mezat Hanul dinmahalaua Bcirbatescului al lui Neguta'. Musetescu, ca sa se despagubeasa cre-ditorii sai Safta Sta'nceasca, protosinghelul Ierotei si Costache Vasilescu 9.

I Buciumur, 1864, p. 1092.2 Ibidem, p. 1143.3 Ibidem, f. 1052.4 Vestitorul romanese, VII (1843), supl. 21, 13 mart., p. 2 (nr. 81).5 Ibidem, 1845, p. 224.6 Ibidem, 1853, p. 40.7 Ibidem, 1855, supl. 17 (79).8 Invaiatorul satului", IV (1847), nr. 15, p. 57.9 Ibidem, p. 57.

www.dacoromanica.ro

199.

Hanurile din jurul Pietei Victoriei de astazi, din jurul bisericiiMavrogheni, sporesc inca cu Hanul de la Baneasa, de care depindea 4i he-lesteul cu acest nume si cu Hanul de la Tur leia, aflat undeva in apropierepe care fratii Thetoianu 1 vor a le inchirieze in 1864. MI indoiala ca toateaceste hanuri, asezate in partea de miaza-noapte a orasului au fost deter-minate de doua fapte deosebite : mai intli tirgul de vite infiintat de NicolaeMavrogheni in folosul ctitoriei sale, construit'a in aceasta parte a orasului ;apoi se aflau aici barierile stiavechiului drum spre Tirgoviste Si al nouluidrum spre Ploiesti, foarte circulat pe la 1850. Aceste doua lucruri explicaingeamaidirea atitor hanuri intre Waneasa $i capul Podului Mogosoaiei. Sintdeci hanuri de tirg, unde poposeau geambasii de vite, dar mai ales de caiunguresti, hanuri de bariera, la una dintre cele mai active bariere aBucurestilor in secolul trecut.

In apropierea Tirgului Mosilor pe $os. Colentina, $os. Pantelirnon, $os.Stefan cel Mare si $os. Mihai Bravu, existau foarte multe hanuri cu cite ocirciuma in Eta, bucatarie alaturi, soproane, magazii $i curti imense undepoposeau faranii in cele doua zile de tirg, fiind si obor de vite $i inspecial in sezonul Mosilor", cind veneau cu intreaga familie, batrini si copii,duPa diverse cump'araturi $i oarecare distractie.

Atunci cumparau : vase, donite, linguri de lemn, strachini $i ulcelepentru pomeni, cruci de lemn sau piatra, albii de rufe etc., si dupa ce vizitaupanoramele cu toate minunafiile Pamintului", isi faceau $i chipul la minut"inainte de 1900 pe table iar dupa aceia pe hirtie, nu de cea mai buns cali-tate, fiindca duPa citiva ani fotografiile se ingalbeneau atit de tare incit nuse mai cunostea pe cine reprezenta. Copiilor le cumparau baloane, fesuri dehirtie colorat:1 si trompete de carton in care suflau de to asurzeau ; nu lismabineinteles turta dulce si cocolosii de floricele inchegati cu ape zaharisita deculoare rosie.

Dintre hanurile din apropierea Cimpului Mosilor", sau pe drumurilece duceau la el, amintim : Hanul lui Nicu $chiopu pe $os. Stefan cel Mare,chiar linga bariea si la inceputul $os. Colentina. Acest han, de altfel ca sicel al lui Otopeanu de peste drum, nu mai erau simple circiumi de mahala,cu .soproane marl in fata, ci adevarate cUiri masive compuse din parter $ieta) si avind pe fronton anul constructiei si initialele proprietarului. La eta)era apartamentul stapinului compus din camere mari cu pereti vopsiti inulei 4i tavane pictate cu flori si Pasari. Mobila 5i lucrurile din case arkauca seapinii aveau multe fisicuri de galbeni teancuri intregi de tar'anci"emise de Banca Nationala.

Hanul lui Nicu Schiopu era vopsit in ulei de culoare verde $i aveaporti de fier, iar in fundul curtii grajduri mari de zid, si o ci5mea ce inlo-cuise fintina cu cumpana sau roata de altadafa. Gratarele sfirliau toat'a zivapins noaptea tirziu, bucatareasa nu mai prididea cu servitul portiilor de ciorba$i mincare, iar hangiul, cu toate ca era ajutat de o serie intreaga de baletide peal/ale", ce purtau sorturi verzi de postav in fata, nu putea sa facifata, de multe ori, la luarea comenzilor de mincare $i bautura si la incasareabanilor care umpleau tejgheaua $i buzunarele, iar averea $i proprietatile acestorhangii cre5teau 4i se inmulteau de la an la an.

1 Buciumul", 1864, p. 860.

9i

www.dacoromanica.ro

200

Oarecum in aceeasi situatie era Hanul lui Zissu, aflat intre CofetkiaPeristeri $i marele depozit de cherestea al lui Moisescu peste drum de bazarulde seamburi al lui Ilie Dinu compus din zeci de pravalii cu ulite intre ele, aflatpe locul unde asta'zi se gaseste monumentala statuie ridicatsa in memoriataranilor ucisi in 1907. In apropierea acestora erau depozitele de cheresteaale nenumaratilor frati $i rudenii cu numele Dorojan.

Conform documentelor existente, mentionam ca, in secolul al XIX-lea,se mai aflau in Tirgul de Afar (Mahalaua Obor cuprinsa intre $oseaua Co-lentina $oseaua Iancului) $i pe Podul Tirgului de Afara (Calea Mosilor)urmatoarele hanuri :

Hanul Saftei Obedoaia 1 (Obedeanu), Hanul serda'resii Teodosialeanca 2, Harul pitarului Iorgu Giurescu 3, Hanul lui Grigore Mavrodoglu 4,Hanul lui Scarlat Gorneanu5, Hanul eapitanului Mincu 6, Hanul EleneaiCaraiane 7, Hanul lui Pandele Ion 8 $i Hanul Ecaterinei Notaciof 9.

Pe str. Gura Oborului (in prezent o portiune din Bul. Gh. Dimitrov)erau trei hanuri : Hanul lui Voica linga macelaria lui Cocean", Hanul luiBrinzaru cu fete multe $i mai multe case, $i Hanul lui Oncescu cu o curtecam de dou'a pogoane. La intretaierea acestei strazi cu $ oseaua Pantelimonera Hanul lui Beafca" (Niculescu Nae-Beasca) in fata ckura se afla o marepompa de apa de unde .sacagiii se duceau sa alimenteze populatia nevoiasadin ulitele $i fundaturile mahalalei. Peste drum de acest han era Hanul luiRaducanu, iar inspre Cimitirul armenesc $i biserica Capra, puzderie de cir-ciumi $r diferite alte hanuri.

Mai incolo, la intretaierea $os. Pantelimon cu drumurile ce duceau laDobroesti, Fundeni $i Pantelimon era Hanul lui Cimpoeru unde, curios lucru,aproape toati ziva cinta un taraf de fautari iar in..pauzele fkute de tamba-lagiu, cobzar $i vioristi, un batrin isi umfla obrajii $i cimpoiul $i facea sarasune cintecele haiducesti de altadata, ba uneori sa atite $i vreo batuea"sau uchindie".

Cimpoeru", cunoscut de toti sub acest nume de porecla, fiindca altulera numele lui adevkat, avea 41 o imensal ghetane in care ba'ga Fara preamare cheltuiala milioane de kilograme de gheata naturala $t scotea din eaun insemnat venit in fiecare an. De la inceputul verii $i pins toamna por-neau in sir, $i in .zorii zilei, carele cu gheata pentru circiumile din mahalale $ichiar pentru manic restaurante din centrul orasulut. De altfel acest articol

gheata era pentru multi 1.12110 airciumari o sursa de frumoase cisti-gun, pina cind au aparut fabricile de gheafa artificial care au inlocuit-o pecea naturala interzisa de Serviciul sanitar.

Mai sint alte hanuri risipite in Bucuresti, despre care avem putinestiri. Hanul Boteanu, aflat undeva in Mahalaua Mihai Vaal°, este arkat ca

1837.1 Arh. St. Buc., Min. Justitiei, Extrajudiciare, 304/1833 ; Logofetia Dreptatii 5723/

2 Idem, Extrajudiciare, 484/1835.3 Ibidem, 314/1846.4 Ibidem, 453/1836.5 Ibidem, 634/1843.6 Ibidem, 214/1833.7 Ibidem, 587/1845.8 Ibidem, 139/1846.9 Idem, Coloarea de Negru, 56/1860.

Idem, I, p. 464.

Ma-

1°

st

si

3i

www.dacoromanica.ro

201

proprietate a unui colonel cu acest nume 1. In 1834 se aminteste Hanul luiMihai Hagi Stefan2 In 1831 exista Hanul clucerului lonita Serbanescu,existent pe actualul Buvelard 1 Mai [fost Filantropia] peste drum de loculunde la aceasta data se hotarise a se face cimitir pentru catolici si protes-tanti, in intindere de 15 pogoane fiecare, cumparat cu 10 lei pogonu13. Lasfirsitul secolului trecut se vindea prin licitatie publics Hanul de la Taruii,aflat in Culoarea Verde, suburbia Sf. Stefan, str. $tirbei Voda, peste drum deSpitalul Ostirii, care fusese al manastirii Caldarusani. Si in fine, pe PodulMogosoaiei exista pe la 1830-1850 Hanul Slatineanului, pe acelasi loc pecare mai tirziu s-a construit cofets4.ria si hotelul Capp.

Intr-o cronica muzicara, Nicolae Filimon spunea : este stiut ca unfaran nu trage niciodata la ospelul [hanul, hotelul] Slatineanului, nici in alConcoichei [pc str. Smirdanj si ramine totdeauna la cite o circiuma modestade la bariera" 4.

Si ca incheiere, amintim alte hanuri ma'runte : Hanul Dracului, mic,pitit undeva in vreun fund de mahala, pe care-1 pameneste Ionnescu-Dion 5,fara sa adauge nimic, si Hanul Dracii, care apare intr-un documents din15 septembrie 1763. Acesta din urm'a se afla in dosul Hanului Coltei, acolouncle intotdeauna a fost o ingra'madire de hanuri ma'runte, legate in secolulal XVIII-lea de Tirgul Cucului si Tirgul de Sus. Credem ca impropriu i s-azis hanul Dracii", fiincica nu poate .fi vorba decit de Hanul lui Dracea,onomastic obisnuit in secolul al XVIII-lea, care a dat uncle toponime destulde raspindite in tars Hanul Caritafilor linga Sf. Apostoli, alaturea, ceare in fats patru pravalii, peste tot 10 odai, afara de deosebite cuhnii, grajdsi Sopron ce are in curte, cu loc mostenesc, se scoate in vinzare". Musteriiisent rugati sa use adreseze la redactia ziarului Curierul Romanesc" 7. Inhanul lui Deli Nicolae peste drum de hanul Coltei sint de dat cu chink4 octal bone, o odaie de feciori, bucatarie magazie" 8. Un han §i o cher-hana din mahalaua Gorgani ale raposatului Gheorghe Ceactrolu se scot, in1831, in vinzare la mezat 9. Un hh'nifor din mahalaua Cismelii domnuluiMavrogheni $i o vie 'din dealul Vacarestilor ale Elenei, sotia raposatului Iosifsin Giuvan armasul sent scoase la mezat 1°.

1 Trompeta Carpavilor", IV (1866), nr. 430, 24 iun., p. 1720.2 Convorbiri literare ", 1940, nr. 2, p. 188.3 Analele Parlamentare, torn I, Bucuresti, 1890, p. 462.4 Dr. N. VitaManu si G. Negulescu-Batiste, Amintiri si insemnki la volumul

N. Filimon, Nuvele, Bucuresti, 1942, p. 44, nota 35.5 G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 495.6 I. Ionascu, op. cit., p. 167, doc. 103.* In jud. Teleorman exists satul Dracea (corn. Cringu), cunoscut in secolele XVIII

si XIX sub numele de satul lui Drkea".

8

7 ,,,Curier romanese, III (1831), nr. 89 (27 dec.), p. 356.,.Cantor de avis si corners", I (1838), nr. 43 (27 ian.), p. 166.

9 Curier roirnanesc" III (1831), nr. 79 (22 nov.), p. 289.to Ibidem IV (1832), nr. 51 (31 iul.), p. 192.

.

si

www.dacoromanica.ro

III. CONTRIBUTIA HANURILOR LA DEZVOLTAREAVIETII BUCURETENE

Hanurile bucure$tene in general, dar mai ales marile hanuri domnesti $itriantiresti, au adus importante contribu;ii la dezvoltarea vie ii bucure$tene.Ap'arute spre sfir$itul secolului al XVII-lea 4i la inceputul celui urmator,intr-o vreme cind via%a ora$ului incepuse sa se transforme $i sa se organizeze,preOtinduli trecerea de la feudalism la capitalism, aceste hanuri devil/factori care au contribuit direct la inflorirea negotului $i me$tesugurilorbucure$tene. Ele particip'al la procesul de transformare al societa'iii din veaculal XVIII-lea contribuie intr-o m'asura apreciabila la viata bucuresteandin cel urmator.

Asezari centrale, in inima tirgurilor comerciale sau in imediata forapropiere, marile hanuri domnoti sint pentru aceste tirguri nu numai iz-voare nesecate de marfuri, dar chiar elementele determinative ale ritmului$i activitatii negutatore$ti din cele trei tirguri interioare ale Bucurestilor.

Sosirea taxidurilor de la Viena $i Lipsca erau evenimente care dadeautirgurilor o vioiciune forfoa neobisnuitil, in care erau atrasi deopotrivaneguta'torii cu am'anuntul, ca $i faceau cumpaeaturile personale.Dar rna'rfurile aduse de marile r.dvane cu patru, lase sau chiar opt cai nuintrau toate imediat dup'a sosire in desfacere, cele mai multe se depozitauin praivaliile cu toptanul, in magazine inapatoare sau in pivni%ele adinciale acestor hanuri niste adevarate antrepozite. Aceste anevoioase taxiduri carese succedau in mod obi$nuit din lase in lase luni, adica din tirgul de prima-vara in cel de toamna $i din acesta in cel de primavara, trebuiau sa indestu-leze 'Aga bucuresteana cu tot ceea ce gustul $t nevoia clientilor ar fi pretinsin acest rastimp.

Doua conditii erau esentiale in aceasta grifa neguta'toreasca" de a satis-face clientela marelui oral : priceperea de a sti ce marfuri se cauta, indeosebi$i care au o desfacere usoara $i rapids, dar mai ales ce cantitsti de marfuritrebuiesc aduse, ceea ce era treaba de negutator in contact direct cu clien-tela bucuresteana ; in al doika rind unde $i cum li se putea oferi

o pastrare sigura $i in mai bune conditii. Daca prima chestiune era otreaba de bun cunoscator, deopotriva al clientelei $i al tirgului vienez saulipscan, cea de-a doua conditie revenea hanului in care se depozitau marfu-rile. Constructorii de hanuri ai lui $erban Cantacuzino $i Constantin Brinco-veanu stiau ca ziidirile for magazii $i pivnite) trebuiau sa ofere nunumai siguranla impotriva hot-nor, focurilor cutremurelor dar $i bune con-ditii de pastrare, ca marfurile sa fie ferite de umezear4, jar incaperile saaiba buns aerisire. Acesti mestsri de mari hanuri $i-au dat osteneala sa oferemarfurilor de tot felul pstrare sigura $i s'ansitoasa.

si

$i -o

ma'rfuri-lor

4i

clientifeare-si

(pravalii,

www.dacoromanica.ro

203

Pilda marilor hanuri a constituit-o gra indoiala, constructiile simi-lare din Constantinopol. Am Vazut ca Serban Cantacuzino, care construiesteeel dintii han mare in Bucuresti, Vazuse in capitala Imperiului otoman acelehanuri arabe, intilnite peste tot in marile orase orientale, pe care venetieniile numeau fondachi", dui:4 spusa lui del Chiaro. Modelul acestor fon-dok-uri arabe a Most adus in Bucuresti de Serban Cantacuzino, care construiestehanul sau dupe chipul lor, iar dupe hanul lui Serban Voda se construieschanurile Constantin Voda, Sf. Gheorghe Nou, Co lid, Zlkari si Sf. Ioan celMare.

Vom infatisa mai jos, in citeva linii, contributiile hanurilor prezentatein lucrare. Nu vor fi decit unele concluzii care s-au desprins din istoriculacestor hanuri.

CONTRIBUTII ECONOMICE. Hanurile din Bucuresti, maxi sau mici,au avut o importanta reala' la dezvoltarea vietii economice bucurestene. Celeman au asigurat, prin marile lor depozite, aprovizionarea tirgurilor, iar primpeavaliile de desfacere au pus la indernina consumatorilor marfurile de careau avut nevoie, cele mai multe de fabricatie $i de provenienta strains. Astfelin hanurile cele mad se aflau totdeauna dota feluri de negufatori : toptangiii,cei care procurau marfurile din stralna'tate (Viena, Lipsca, Constantinopol,Moscova etc.) ca sa le vinda negu.tatorilor cu amanunrul, si paralicarii, ceicare vindeau consumatorilor cu paraua, dupe nevoia fiecgruia.

In secolele XVII Si XVIII toptangiii erau negutkori strlini, care isiaduceau marfa in tirgurile din Bucuresti si nu aveau voie s-o vinda decit cutoptanul la negutkorii localnici, sub controlul breslelor (isnafurilor). Regulaaceasta de desfacere a msarfurilor a fost pa'strata si in secolul al XVIII-lea,cind aparuser'a toptangii localnici, care gceau taxiduri pentru achizitii dema'rfuri mai ales in apus. Existau toptangii $i pentru marfurile ce veneau dinsud, fie aduse cu corkiile la Braila, fie cu rldvanele prin Istanbul, Adria-nopol si Rusciuk. Toptangiii localnici de narfuri orientale, foarte rareori augcut taxiduri in sud fiindca cei mai multi erau aprovizionati de strkni, caretransportau cu mijloace proprii aceste ma'rfuri la Bucuresti.

Chiar tm hanurile maxi, neguatorii care vindeau cu ridicata", nu erauprea numerosi. Ei detineau pravaliile cele mai spatioase, cu trei-patru bolti,pivnitele cele main bune cele doua-trei magazii pe care be avea hanul.Restul prsavnilor 11 aveau tot felul de negustori. Astfel un mare han, cumera de pilda Hanul Serban Vocra sau Hanul Coltei, gceau impresia unorbazare universale prim diversitatea negotului si mestesugurilor care se exer-citau acolo. Un client care locuia in provincie $i care venea pentru tirgnielila Bucuresti, putea sa ga'seas6. intr-un mare han toate marfurile care ii tre-buiau. Acest caracter de bazar universal" pe care-1 aveau hanurile centraledin Bucuresti alatuiau nu numai pitorescul lor, dar $i caracteristica lor eco-nomics. Usor putem intelege ce functiune economics putea sa aiba un hancu 30-40 de pravglii intr-un tirg foarte activ cum erau in secolul alXVIII-lea Tirgul de Sus sau Tirgul Cucului.

Prin =rile depozite de marfuri ce se gaseau in unele hanuri consumulobisnuit era asigurat pe cel putin ease luni. Lipsa ma'rfurilor de lipsca'nie Sibrasovenie sau disparitia unor anumite articole de pe piata, foarte frecventin economia capitalis6. din pricina lipsei rezervelor, se intimpla rareori insecolul al XVIII-lea chid depozitele din hanuri puteau acoperi consumul pe

.i

si

www.dacoromanica.ro

204

multa vreme. Aceste crize de Marfuri au fost posibile numai in urma marilorincendii, care au pirjolit tirgurile bucurestene 'la 1804, 1838 si 1847. Desitransportul mairfurilor se fgcea in conditii foarte dificile din pricina drumu-rilor prost intretinute $i nesigure, totusi rareori s-au constatat in Bucurestigoluri de marfa, care sal duce la dezechilibrul preturilor. Este adevkat ca ne-gufatorii cei mici care aveau peaysalii de desfacere, in timpul cind se produ-ceau aceste goluri, mkeau preturile din tendinta de a specula situa%ia si aspori cistigul. Atunci insa interveneau narturile domnesti [preturile fixe ] sisanctiunile for, care mai domoleau specula, mai ales la mkfurile alimentarede provenienfa oriental..

Mari le depozite de mkfuri aflate in hanuri, care asigurau nevoile con-sumului, contribuiau si la echilibrul preturilor. Este adevkat ca fall de pre-tul de cost al Marfurilor, pretul de vinzare al for includea cistiguri foartemari, care ingrosau pungile toptangiilor si negutkorilor Cu amsanuntul indauna cumpkatorilor. Dar impotriva acestui fapt nu era posibia nici oactiune. Statul feudal, reprezentat prin domn, prin boierii de divan $i princonducerea breslelor, lua totdeauna apkarea negutkorilor $i le tolera cisti-gurile, printr-un contract tacit de impktire a acestora intre toti. Acest echi-libru al preturilor se mentinea prin puterea acestui contract $i prin lipsa deaparare a marelui public consumator. Organizarea breslelor negutkorestimestesugkesti, bazafa pe principiul cercului inchis, in care pkrunclerea erafoarte grea, dace nu chiar imposibila, stabilea pentru breslasii negutkori simestesugari un fel de monopol in domeniul breslei respective. Monopolulproductiei si monopolul vinzarii crea echilibrul preturilor, fixate dupsi liberaapreciere si neskioasa sete de cistig.

Catre sfirsitul secolului al XVIII-lea apar marii negufatori, in cea maimare parte toptangii de lipsanie, care in citiva ani string averi foarte mari.Toti acestia 1$i au depozitele in matile hanuri, de unde dirijeaZi Intreagapia bucuresteada. Oarnenii care au pornit de la mature, ca baieti de pra-

ajung in 10-15 ani sal in in mina for tot negotul de lipsanie.Pi lde de acestea sint Tudor Hagi Tudorache, Nicolae $i Alexandru, NicolaeHagi Stoica, Kirilof, George San Marin, fratii Petre $i Vasile Dancovici,Stancu Becheanu si atitia altii. Cum sal ne explicsam aceste salturi in aur deckprin specula si sete de cistig fare limit. ?

Negotul practicat in hanuri este tipul negotului de specula, produckorde mari cistiguri din cea de-a doua jumkate a secolului al XVIII-lea si primajumatate a celui urmkor. 0 pilea elocventsi sint hanurile ma'nastiresti, undeegumenii maWastirilor reusesc a sstringa bani multi, face ,constructil casti-sitoare si sal trimita: manastirilor de peste hotare multi bani de aur. Egu-menul Ioanichie de la rdadastirea Stavropoleos este, poate, exemplul clasical calugkului grec care tie sal stoarca bani grei din Bucuresti. Alt exemplaeste Visarion al Cotrocenilor, care risipeste averi si stoarce pin" la picsatuia.veniturile Hanului $erban \Todd'. Dar nu numai egumenii ; gasim si in afarafor asemenea exemple. Hagi Dimitrache Papazoglu este unul dintre acestia.

Dar toate acestea se referg la sapinii hanurilor $i la negustorii din ele,nu la hanurile propriu-zise. Dace ar fi insa sal rezumam in citeva linii con-tributia hanurilor la dezvoltarea economiei bucurestene, acestea ar fi :

a) soliditatea organizarea interioati a hanurilor au oferit conditiioptime de sigurantI impotriva ho%ilor si de apkare impotriva incendiilor

$i

Valle",

sa

;si

www.dacoromanica.ro

205

b) Orin crearea depozitelor de ma'rfuri, au asigurat pe timp indelungconsumul bucurestean, care a fost ferit de goluri de m'arfuri ;

c) prin caracterul lor de ba7are universale" au usurat organizareavietii economics prin inlesnirea de a satisface pe loc un mare numar de nevoide consum ;

d) au contribuit la dezvoltarea tirgurilor bucurestene, in apropiereaeirora se aflau, prin prezenta in ele a toptangiilor care aprovizionau cu mar-furl pe negufatorii cu amanuntul din aceste tirguri ;

e) au contribuit la crearea \Tamil (carvasaraua) bucurestene, prin fap-rul ca va"muirea marfurilor de import se facea in Bucuresti si au impustarife vamale rationate ;

f) au sustinut negotul si mestesugurile bucurestene intre 1700 si 1850,care au trait numai prin prezenta participarea hanurilor la evolutia lor ;

g) au produs toptangii si hangii cu averi mari, rezultate din specula $iexploatare.

Intr-un cuvint hanurile bucurestene au fost un fenomen economic spe-cific secolelor XVIII $i XIX in viata bucuresteanal care evolueaza normalin cadrul feudalismului si capitalismului european.

CONTRIBUTII, ROLURI, FUNCTIUNI POLITICO-MILITARE.Prin construclia lor masiva, cu ziduri protejate de contraforturi si porti pu-ternice, ferecate in legaturi de fier, marele hanuri au oferit la vremuri dera'smerifa adapost $i ap'arare, ca ni5te adevsarate cetati. In felul acesta hanu-rile au indeplinit functiuni politico-militare la care, desigur, nu s-au ginditniciodata ctitorii lor.

In vara anului 1716 izbucni eazboiul dintre Austria 5i Turcia si inlupta de la Petrovaradin (5 august) marele vizir Gin Ali a fost ucis siarmata otomana zdrobita. Tatarii parrunseseea in Tara Romaneasca si seindreptau sere Bucuresti. Nicolae Mavrocordat, numit domn numai de citevaluni, fugise la Rusciuk de frica austriecilor. La apropierea fatarilor, carejefuiau gi ardeau totul in calea lor, locuitorii Bucurestilor se ascunsesera, inpaduri. 0 parte din ei 15i gasira refugiu in Hanul $erban Voda, in nana's-tirea Cotroceni si in Hanul Sf. Gheorghe i ramasera acolo pima ce fatariira'siral orasul. Cele dousi hanuri si man'astirea oferirsa populatiei adapost sigur.

In 1769 pe 'vremea razboiului dintre turci si rusi, cind cazacii ia-trunsera in Bucuresti, Grigore Ghica, surprins de intrarea lor nu gasi altadapost decit tot Hanul $erban Vocla, uncle se ascunsese impreuda cu fiulsaU. Pirvu Cantacuzino Magureanu, care facea politica ruseasa, ataca hanulcu 400 de romani $i albanezi, prinse pe domn $i -1 inchise sub pazsa in HanulSf. Gheorghe pida intea in Bucuresti colonelul Karazin si-1 expedie prin Iasila Petersburg, unde a fost bine primit de imparkeasa Ecaterina.

La 9 decembrie 1772 incep in Bucuresti tratativele de pace dintre rusiturci. Delegatii celor doua: tabere au fost gazcluiti in marile hanuri bucu-

restene, iar discutiile trebuie sa se fi purtat intr-una din salile Hanului $erbanVoda. Aceste discutii au fost insa intrerupte dupsi patru luni, continuindla Kuciuk-Kainargi, uncle s-a semnat pacea.

In 1806, tot cu prikjul azboiului dintre rusi turci, are loc un episodinteresant. Un corp de 300 de dalmatini, inarmati cu trei tunuri, care luptau

8i

si

1i

www.dacoromanica.ro

206

in rindurile armatei rusesti, s-au inchis in Hanul Radu Veda la apropiereaturcilor, ca sa reziste acolo. Iar in 1812 au loc in Bucuresti, in Hanul luiManuc, tratativele de pace din acest eazboi.

Iata deci citeva din episoadele istorice mai insemnate care se desfa-soara in hanurile .bucurestene. Figura lui Manuc Bei si rolul pe care 1-aavut acest persona) in tlzbotul dintre 1806 si 1812 ne fac sa intelegem nunumai latura cle aventuei a vietii sale dar si abilitatea politica cu care astiut sa se strecoare in Tesaturile de intriga diplomatica ale acestei vremi.Desi actiunea sa din acest nmp nu este mai mult decit un sir de acte despionaj plkite cu our mult de cei care s-au folosit de el, ra'mine totusiboierul roman" care s-a bucurat de toaa, increderea si atentia ruseasea. Ha-nul Manuc a cunoscut toata fearnintarea politica a acestor ani de razboisi a fost cuibul tuturor intrigilor care s-au %esut atunci in conflictul ruso-turc. Spionajul si contraspionajul pe care-1 facea Manuc Bei si oamenii saipentru o}aba'ra sau alta au fcut din acest persona) o figure a vremii, caretrebuia sa sfirseasa printr-o surpriza. Moartea sa atit de neasteptata dove-deste ca el stia Area multe, ca sa poata fi lasat in pace

De altfel hanurile bucurestene au fost totdeauna adaposturi sigure deinformatori politici. Corespondenta negustorului Hagi Constantin Pop dinSibiu, care avea legaturi in Bucuresti, Iasi si in toate orasele din ambeleprincipate,.sub aparenta inofensiva a afacerdor comerciale este .plina de infor-mant politice, care se colectau priiceput si ajungeau in mina dtplomatilor dinViena si mai departe. CaTatoriile comerciale, acele taxiduri la Viena si Lipsca,nu erau puse numai in slujba negotului ; in bagajul negucatorilor care caTa-toreau dupa marfl se strecurau totdeauna rapoarte diplomatice, cu informa-tii politice foarte variate.

Cnkorii straini, care faceau voiajuri de pla'cere sau de pasnice inte-rese comerciale, erau mai totdeauna dublati de informatori politici, care cu-legeau mformatii de tot felul si erau in serviciul unei misiuni secrete. Seco-lul al XVIII-lea, atit de fra'mintat de lizboaiele dintre Austria, Rusia siTurcia, a facut sa treaa prin Bucuresti si sa" fie gazcluiti in hanuri fel defel de calatori cu misiuni secrete. Asa se explia mkurile de control pecare le lua Agia, care cerea sai se comunice zilnic miscarea calatorilor stra-ini in hanuri. Administratia hanurilor trebuia ssa', dea de veste despre sosireasi plecarea acestora. In jurul anului 1800, dar mai ales in tdomnia lui Ion Ca-ragea, chiar hangiii incepusera sa devina agenti ai Agiei, care suspectau petoli calkorii staini. Cu alte cuvinte era un contraspionaj, organizat gremultsa pricepere, care incerca sa", anihileze actiunea abila de informa%ii poli-tice 4i diplomatice.

Cind Revolutia franceza rasturna regimul absolutist din Franta siEuropa intrea0 fu impinzie4 de refugiati politici incepura sa circule cktilesi ziarele. Yn calea ideilor de libertate si progres, care incepusera sa circule inEuropa dupa 1789, toate masurile polilienesti s-au dovedit neputincioase. Iardupa aparitia Mainifestului Comunist din 1848 ideile de progres social si dedreptate pentru muncitori isi croirI drum peste toate piedicile. Calkoria luiFerdinand Lassalle la Bucuresti in 1856 si insemnarile sale de-aci sint ruIrturiisigure despre modul cum circulau ideile, insotind pe calatori si despre contri-butia hanurilor bucurestene in framintarea politica a timpului.

www.dacoromanica.ro

207

Intr-un cuvint hanurile din Bucuresti, in rolul for de gazde pentru toticaTitorii strnni fac primele oficii in aspindirea ideilor $i au partea for decontribu ;ie in desasurarea evenimentelor politice. Impotriva acestor oficiinici o masua politieneasca nu si-a dovedit bunele rezultate.

CONTRIBUTII SOCIAL-CULTURALE$i in domeniul social-cultural hanurile bucurestene au partea for de

contributie. Este adeVarat ca nu toate hanurile $i nici macar toate dintrecele mari, participa din acest punct de vedere la dezvoltarea vietii bucu-restene. Sint ins citeva care au o contributie reala., mai ales in secolul trecut,la transformarea societatii din Bucuresti.

Hanul $erban Vocra avea citeva sali mari, foarte potrivite pentruscoli. In 1831 localul in care era instalat colegiul Sf. Sava trebuia sa fiereparat. In vederea acestor reparatii colegiul s-a mutat pentru un timpin Hanul $erban Vocra. Tot aici a functionat in 1843 pensionul Caliva Si inacelasi an s-a instalat aici caminul de fete sa'race intemeiat de Elisabeta$tirbei. De asemenea, dupa incheierea pIcii din Bucuresti (1812), cind Ma-nuc Bei se retrage la mosia sa Hancesti din Basarabia, hanul sa'u trece prinsituatii grele. Zile le cele frumoase, cind hanul era plin de diplomati $i gene-rali, trecusera pe nesim ;ite si clien ;ii se aratau rar. In aceasta vreme Mitilineudeschide in Hanul Manuc un pension de haieti.

Dar contributia cea mai insemnafa a Hanului Manuc pentru dezvoltareavietii culturale este organizarea unei sali de teatru. Am v'a.zut ca aici inau-gureaza o serie de spectacole actorul I. D. Ionescu, care a fost un r'asfa'tat alpublicului bucurestean. ativa ani la rind dui:4 Ra'zboiul de independentain sala fostului han, numit acum Hotel Dacia "au loc spectacole de teatrufoarte variate. Pe scena Teatrului Dacia" apar trupe str'aine de opereta,scamatori, dansatori negri 4i chiar unii dintre marii actori ai vremi. Aicijoaca Pascaly si Caragiale ; aici se organizeaza baluri mascate, cu tombola$i cu mare cancan" care au adus divertismente piacute in via ;a bucuresteana.

0 altg sari' de teatru $i de bal a fast sala Bossel unde debut MateiMillo in Coana Chiri ;a" si Baba Hirca". Teatrul din aceasta sari a avuto fainca deosebita. Aici s-a jucat Hamlet", Fata lui Madame Angot" si Incaalte piese disparute din repertoriu astazi, care se bucurau atunci de favoareapublicului. Balurile organizate in sala Bossel au creat epoa in viata bucu-resteana.

Moda Parisului cucerise pe la 1880-1890 toate straturile sociefatiibucurestene. Aceasta mods se vedea mai ales in spectacolele teatrale si inbalurile organizate la Dacia" $i la Bossel, vechile hanuri ale Bucurestilor deal tadata.

DE CE AU DISPARUT HANURILE ?In urida cu o suta cincizeci de ani hanurile bucurestene erau inca in

plina realitate. Timpul for trecuse, dar existenta for se prelungea Inca incicada vremii $i a vietii, care isi crea not forme. Incet-incet, discret intacere, portile for se inchideau una cite una si amintirea for abia plutea pestevia ;a cea noua a Bucurestilor. Marile hanuri, acele ceta'tt ale negotului, cuimensele for depozite, magazii si pivnite incepusera sa devina. inutile. Trans-portul ma'rfurilor, care in secolul al XVIII-lea era marea problems a pietabucurestene, se usurase prin deschiderea Dunarii si prin intinderea eailor

si

www.dacoromanica.ro

208

ferate. Nevoia de aleadatal de a face aproviziongri pentru sase lumi dispa"-ruse. Vaporul trenul puteau sa aduei in fiecare saptamina, dace nu chiarin fiecare zi, price cantitAi de marfa. Ar fi fost o lipsa de pricepere negus-toreasca s'a' se mai continue cu marile depozite de aleadat. Pivnitele $i ma-gaziile hanurilor iimineau goale, fiindca nimeni nu mai avea nevoie sa leumple cu marg.

PraValiile cu ziduri groase, cu usi ferecate care dadeau im curd bineinchise si bine aparate, trebuiea sa face loc magazinelor rnoderne, cu usi lastrada, cu ferestre largi luminoase, cu vitrine care sual atragI clientii. Stradacu lumini vii, cu trotuare cu vitrine mari gonise lumea din curtile hanu-rilor, din sirul pravaliilor cu tot felul de m'arfuri $i golise aceste curti caresunau a gol si a pustiu.

B5.trinele constructii ale hanurilor se subrezisersa amenintau cubusirea. Incet-incet incepura sa devina incomode pentru noua urbansitica aBucurestilor. Zidurile trebuiau sal cad prada tirnacopului ca niste vestigiianacronice ale unor vremi disparute de mult. Aparitia hotelurilor cu comfortmodern, cu lumina de gaz aerian $i cu ape curem.5., inchidea pentru tot-deauna °crane vechilor hanuri, care dadeau in galerii si in pridvoare, si atr'S-geau ultimii caTatori din hanuri.

Secularizarea averilor manastiresti din 1863 a fost ultima lovitura datahanurilor gospocrarite si speculate de egumeni. Aceste hanuri intrate in ksta-pinirea statului trebuia sa dispaii" ca un semn al vremii celei noi. Subrezite detimp, parasite de oameni, inutile $i incomode, vechile hanuri manastirestise plecau resemnate in fata unui sfirsit firesc. Nici macar trecutul for is-toric sau amintirile pitoresti ale vietii disparute nu mai interesa pe nimeni.

Si cu toate acestea unele hanuri s-au dat dupe vreme $i au primit trans-formgrile pe care le cerea viata cea noua' a Bucurestilor. Hanul Manuc devenipe la 1870 Hotel Dacia" ; Hanul Darnari, refa'cut reinnoit dupe gustul$i tehnica cea noua, se transforma' la 1881 la Hatel de France". Cele maimulte inss, in neputinta de a se transforma adapta la vreme, se resem-nara si primirsi in tgcere loviturile nemiloase ale tirnacopului.

Vremea hanurilor trecuse de mult si odat'al cu ea si hanurile.

$i

si

$i pra-

4i

li

ti

www.dacoromanica.ro

GLOSAR

A.

bagiu = mestesugar ; producator de aba(postav de ling groasa)

acciza = tax pe bauturi $i alte articolede consum perceputa la intrarea forintr-o localitate

achcros = nevalabil ; nul ; fara putere le-gala

adet = dare ; impozit ; indatorirea claca-sului fats de stapinul mosiei

adiata (diata) = testamentadipricon, antipricon = averea ce se pune

in locul zestreiafierosi (a) = a daruialagea = tesatura vargata de mataseanafora = raport catre domn, catre caiina-

cam ; hotar;re judecatoreascaanalogon = proportionalangarii = sarcini ; greutati materiale ; bir ;

necaz ; belea

B.

badic = cistigbei = domnbez = in afara debezesten = hanbohcea = legatura, teanc de tutun in care

stint cuprinse mai multe papusibogaz = stofa stumpybuluc -ba ,ra = comandantul unei companii

de seimeni

C.

cacom (blana de cacom) = herminacafas = balconcanavar = pinza rara de matase, din care

se faceau anteriecapanliu = negutator turccarvasara = vami ; locul vamii; biroul va-

malcasap = macelarcatagrafie = inventar ; recensamintcatahrisis = abuz ; incalcarea legalitatiicavaf = pantofar ; cizmar

chembric(a) = pima de bumbac vopsitasi lustruita

chiurci-bala = staroste de blanaricivic, arnici = indigo ; albastru inchisclironom = mostenitor ; clironomie = mos-

teniretit = starnba ; material ieftin de bumbac,

inflorat si apretatcomandita, societate in c. = societate

cornerciala in care cei ce dau baniinecesari intreprinderii nu conduc afa-cerea si nu sent raspunzatori in afarade banii dati

cupet = negustorcutnie = ;esatura de matase si bumbac

D.

dava = pricina ; proces ; contestatiedela = dosar ; actiune judiciary ; procesdiaforci = pricina ; intelegere ; cearta ; li-

tigiudragoman = interpret pentru limbi straine;

talmaci

E.

ecsoflisis (exofliticon) v. a exoflisicmbatic (embatichiu) = forma, contract de

inchiriere sau arendare a unui teren,pravalie etc.

etision = pe an ; anualexoflisi (a) = a plati ; a achita ; a li-

chida o datorie ; a expedia ; a trimite

G.

gcvrea = batista brodatN cu matase si firghermesut = stofa de matase sau atlazghiordan = colier ; salba: ; Ian; de gitgiubea = hain'i larga imblanita cu samur

H.

halea, boieri , boieri in functieharaciladisi (a) = a adjudeca un imobil, te-

ren, cumparat de la mezat ;

www.dacoromanica.ro

210

havalea = corvoada ; indatorire in banisau in =tura, impusa birnicilor

I.

iminei = papuci cu virful ascu ;itiminigiu = mestesugar care facea sau vin-

dea imineiisnaf = breasla ; corporatie de mestesugari,

negutatoriiuzbafa = apitanal unui corp de °sten;

care pacea poarta curtii domnesti

M.

madapolon = pinzi fini, sifon adus dinPolonia

madea, maaela = problema ; chestiune ;pricina ; litigiu

mahmudea = moneda turceasca de aur, ba-tuta de sultanul Mahmud in 1832

maimar (meimar)-bafa = starostele zidarilorsi lemnarilor

marchitan = negustor de maruntisuri simarfuri alimentare

measita, mesitameremet = reparatie ; imbunatatire la o

cridiremezat = licitatie publicamofluz, mufluz = falimentarmungiu = lumidirar, mestesugar care face

luminarimusadea, musaade = autorizatie ; concesi-

une ; preferinfa ; favor

N.

naht = bani in numerar, pesinnamestie, nemestie = acaret ; dependinta ;

cladire ; constructie?Jan = pre; oficial hotarit de stapinire,

pentru marfuri de prima necesitate(piine, came, luminari etc.)

nazar = favoarenazir = inspector ; supraveghetor ; guver-

nator al unei cetatineistav, nastavnic = administrator al unei

manastirinef tie, rochie de atlaz = verde inchisnefer = simplu soldat la turcinoiam = porunca ; ordin ; dispozitie

0.

°dna = mosie ; proprietateohabnic = mostenit ; de mostenire ; perpe-

tuuomos = dar ; insaot = de la ; dinotagira, otamita = dijma pentru vie aren-

dataotnoienie = adresa ; raport ; porunca

p.

pacea, p. de samur = blana de la picioarepambriu = stofi, de lina finspercal = tesrtura de bumbac alba si foarte

subtirepereusia, periusie = avere zestralaperierghie = curiozitate de a afla, de a

sti cevaperilipsis = rezumatperistasis = imprejurare ; ocaziepefchir = cear§afpeftemene = §tergare ; prosoapepis = am scrispitac = ordin ; porunca scrisa ; dispozitiepliroforie = informatie ; ;tire ; lamuriropliroforisi (a) = a se informa ; a se limuripolitie = oras ; capitalaposlufanie = slujba ; corvoadapracsis (praxis) = practica, experienta, pri-

cepereproclet = blestematprotimisis = drept de preferinta ; prioritateproviant = provizie ; alimente (pentru os-

tire)provlima = chestiune ; afirmatie ; problema

R.

riza-pazar = pre; de piata, de tirg, sta-bilit prin tocmeali, de comun acord

rufet = breasla ; corporatieru;fet = bacsis ; mita ; atentie baneasca

S. $.

sacatafsit (sacatifsit) = darlmat, prabusitin mina'

sadea = de un singur fel, neamestecatsame; = casier ; socotitor ; slujbas financiarsatarale = dari nedrepte ; belelesfantih = moneda de argint, austriaca, va-

lorind circa 2 leisimfonie (sinfonie) = intelegere ; acordsin, sna = fiusinet = act ; document ; rLvassud, sutsvo = jude; ; ot sud = de la ju-

de;ulsudit = locuitor aflat sub protectia unei

puteri strainesultan-mezat = licitatie publica, din ordinul

sultanului, facuta in Divanul ;ariliamalagea = stofa vargata de Damasc te-

suta din bumbac si matase ; adamascafart = ordin ; intelegere ; obliga;ie$atrage (fatrange) = §alurifufar = bucatar ; intendent

( ;ug) = mr.sura de lungime austriacaechivalenta cu 0,316 m.

= luna

sub

www.dacoromanica.ro

T.

tabanale = locul unde se tabacesc pieiletamazlic = cireada ; turrnatelal = crainic la licitatie ; negustor am-

bulant de haine vechitelal-bap = starostele crainicilor sau ne-

gustorilor ambulantiterzi-bafa = staroste de croitoritiriplic = fir de matase sau de bumbac ra-

sucit $i mercerizat, folosit la brodatsau impletit

treapad = amends pentru deplasarea agen-tului executor ; alergatura

treti = al treileatropos = mod ; fel

U.ughi = galbeni

211

V.

vadea = termen de plats ; scadenta ; sorocvechil = reprezentant ; mandatar mtr-un

proces ;mare

avocatvel = ; biv vel = fost marevtori = al doilea

Z.

za = de ; logofat za vistieriezeibunar = mester care lucreaza zabune

(haine de iarna lungi, pins la genunchi)zapciu = agent fiscal, slujbas la vistieriezaraf-baia = starostele zarafilorzarf = suport metalic lucrat in filigran, in

care se pune ceasca de cafeazuvelca = ory de pinza impodobit cu

cusaturi si cu fluturi ce se poarta inzilele de sarbatoare

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE $1 MANUSCRISE DIN URMATOARELE COLECTII $1 FONDURI :

Academia R. S. Romania (Acad. R.S.R.)Arhivtle Statului Bucaregi (Arh. St. Buc.)Muzeul de Istorie a Municipiului Bucurelti (M.I.M.B.)

** *

* * * Acte testamentare ale prea sfintitului arhiepiscop mitropolit ...pentru fondatiunea se-minarului Nif on, Bucuresti, 1896.

Albala, Radu, Bucureltii in literature, Bucuresti, 1962* * Analele parlamentare, tom I, Bucuresti, 1890 ; torn III, partea I, Bucuresti, 1892

Analele parlamentare ale Romaniei, torn. XI, 1841-1842, Bucuresti, 1900Angelescu, dr. Nicolae I. Acte $i documente din trecutul farmaciei, Bucuresti, 1904Idem, Negustorii de odinioara, Bucuresti, 1931Idem, Tovara$ii de negustori, Bucuresti, 1933Idem, Catalogul galeriei de tablouri, Camera de corner; si de industrie din Bucuresti, Bucu-

resti, 1938Idem, Grigore CaPja ji familia sa, in ,Gaeta municipals ", din 14 iulie 1940Idem, Constantin D. Athanasiu, Bucuresti, 194a

* Anul 1848 in Principatele Romane, acte §i documente, vol. III, Bucuresti, 1902Bacalbasa, Constantin, Bucureftii de altadata, edi ;ia a II-a, vol. I, Bucuresti, 1935Baneszu, Nicolae Citeva date asupra hanului Coltii din Bucurelti, in Ramuri", numar

festiv, 1905-1929, Craiova, 1929, p. 73-76Benes, V., Bouquet, Raffet, Lancelot, Descne privitoare la Principatele Romane, Cluj, 1934Berindei, Dan, ()rap/ Bucure$ti in veacurile XII'', XV XVI, in .Comunicari si arti-

cole de istorie", Bucuresti, 1955Idem, °ravel Bucuregi reledinta capitala a rani Roma'negi (1459-1862), Bucuresti, 1963Berindei, D.[imitrie], Bucuresti, studiu istoric, in Revista romans ", vol. I, Bucuresti, 1861Bezviconi, Gheorghe, Manuc-Bei, edi ;ia a II-a, Chisinau, 1938Bilciurescu, Constantin, Mil/thank ji bisericile din Romania, Bucuresci, 1890Idem, Ghidul Bucuresciului cum ji imprejmuirile lui, Bucuresci, 1897Bilciurescu, Victor, Bucuresti fi bucurefteni de ieri $i de azi, Bucuresti, 1945Bobulescu, Constantin, Cronica bicericii Sf. Ecaterina din Bucuregi, 1577-1 octomvrie 1924,

Bucuresti, 1924Bogdan, Ioan Relatiile Tarit Romiinoti cu Brafovul, Bucuresti, 1905

* * Calendar pentru toti fui Romdniei, Bucuresti, 1906 ; (v. si Popeseu N. D.)Cantacuzino Arh. G. M., Hanurile, in ziarul Miscarea" din 17 noiembrie 1932Idem, lzvoare popasuri, Bucuresti, 1934Caselli, D. Biserica, hanul mahalaua Zlatari, in .Gazeta municipals ", II (1933), nr. 96

din 19 noiembrieIdem, Ba$ negutatorul &mica Baltaretu, in ,,Gazeta municipals ", mai 1937* * * Calatori straini despre tarile romane, vol. V, Bucuresti, 1973 ; vol. VIII, Bucuresti, 1983Cernovodeanu, Paul si Stefan M., Pe urmele Magherilor. Cronica unei familii, Bucuresti, 1983Chiaro, Anton-Maria del, Revolutiile Valahiei (traducere de S. Cristian 4i o intro-

ducere de N. Iorga), Iasi, 1929Cipariu, Timotei, Archivu pentru filologia f i istoria, Blasiu [Blaj], 1867

*

fi

fi

sia

www.dacoromanica.ro

213

Cojocaru, Ion Documente privitoare la economia Tarii Romeinesti, 1800-1850, 2 vol.,.Bucuresti, 1958

Corfus, Ilie, Insemnari de demult, [Iasi], 1975Crutzescu, Gheorghe, Podul Mogosoaiei, povestea unei strazi, Bucuresti, [1944]Crutzescu, Radu, Amintirile colonelului Locusteanu, Bucuresti, 1935Dame, Frederic, Bucarest en 1906, Bucarest, 1907Daskevici, Vasile V., Istoricul resedintelor politiei Capita lei, fosta agie, Bucuresti, 1937Dayot, Armand, Raffet et son oeuvre, Paris, [f.a.]* * Darimarea hanului 5erban Voda, in .Curierul Capitalei", I (1883), nr. 72 (16 noiem-

brie), p. 3.Derblich, W., Lund und Leute der Moldau und Walachei, Praga, 1859* * * Dictionarul limbii ronuine moderne, Bucuresti, 1958* * * Documente privind istoria Romaniei, Bucuresti, 1951, vol. II, III, IV* * * Documente privind istoria orasului Bucuresti, editate de Muzeul de Istorie a Orasului

Bucuresti, Bucuresti, 1960Draghiceanu, Virgil, Palatul lui Constantin Voda Brincoveanu din Bucuresti, in Bule-

tinul Comisiunii Monumentelor Istorice", XIX (1926)Idem, 0 ctitorie brincoveneascei disparuta: biserica sfintului Ion grecesc din Bucuresti,

Cluj, 1931 (extras din lnchinare lui N. lorga cu prilejul implinirii virstei de 60 ani")Engel, Johann Cristian, Geschichte der Walachei, Halle, 1804Th. Cornel si T. Arghezi, Figuri contemporane din RomaniaFilitti, loan C., Domniile romane sub Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucuresti, 1915Idem, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti, 1919Idem, Biserica Sf. Dumitru din Bucuresti, Bucuresti, 1932Idem, Principatele Romane de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934Florescu, George D., Alaiul inmormintarii lui Alexandru Sufic Voevod la 20 ia-

nuarie 1821, Bucuresti, 1932Idem, Vechi proprietati in Bucuresti in veacurile XVII fi XVIII, Bucuresti, 1934Idem, Din vechiul Bucuresti. Biserici, curti boieresti hanuri dupa planuri inedite de

la sfirsitul veacului al XVIII-lea, Bucuresti, 1935Fotino, Dionisie, Istoria generals a Daciei (traducere de George Sion), 3 vol., Bucuresci,

1859Fotino, George, Din vremea renasterii nationale a Tarii Romanesti : Boierii Golesti, 4 vol.,

Bucuresti, 1939* * * Fruntasii comerciului industriei, vol. I, Bucuresti, 1903Furnica, D. Z., Din istoria comertului la romani, Bucuresti, 1908Gilesescu, Al. G., Eforia spitalelor civile din Bucuresti, Bucuresti, 1899Ghica, Ion, Convorbiri economice, Bucuresti, 1879Ghika, Aurelie, La Valachic Moderne, Paris, 1850Idem, La Valachie devant l'Europe, Paris, 1858(Girboviceanu, Petre), Biserici cu averi proprii, seria a II-a, Bucuresti, 1910Giurescu, Constantin C., -- Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, in BuletinuI

Comisiunii Istorice a Romaniei", vol. 3, Bucuresti, 1924Idem, Din istoricul breslelor bucurestene, in volumul Din trecut, Bucuresti, 1942Idem, Istoria Bucurestilor, Bucuresti, 1966Gomoiu, dr. V., Repertor de medici, farmacisti, veterinari, personal sanitar din tinutu-

rile romanesti, vol. 1, Braila, 1938Grecianu, Stefan D., Viata lui Constantin-Voda Brincoveanu, de Radii vel logofat, Bucu-

resti, 1906Idem, Genealogiile documentare ale familiilor boieresti, vol. III [Bucuresti, f.a]Halevy, Dr. M. A., Comunitatile evreilor din Iasi fi Bucuresti, Bucuresti, 1931Hurmuzaki, vol. VII ; XIV ; partea I ; XVII, XIX, partea IIIliescu-Palanca, D., Istoria bisericii Stacropoleos din Bucuresti, Bucuresti, 1940Ionascu, Ion, Documente bucurestene privitoare la proprietatile manastirii Coltea, Bucu-

resti, 1941Ionescu, G. M., Istoria Cotrocenilor, Lupestilor (Sf. Elefterie) Grozavestilor, Bucu-

resti, 1902Ionescu, Arh. Grigore, Istoria arbitecturii romlinesti, Bucuresti, 1937Idem, Bucuresti. Chid istoric si artistic, Bucuresti, 1938Ionescu, Stefan, Podul Mogosoaiei. Calea Victoriei, Bucuresti, 1962Idem, Manuc Bei, zaraf si diplomat la inceputul secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, 1976Ionnescu-Gion, Gheorghe I. Istoria Bucurestilor, Bucuresti, 1899

fi

Si

www.dacoromanica.ro

214

Iorga, N., Acte fragmente cu privire la istoria romanilor, vol. III, Bucuresti, 1897Idem, Manuscrisele manatirii Cernica, Bucuresti, 1902Idem, Studii documente, vol. III, Bucuresti, ... vol. VIII, Bucuresti, 1906Idem, Istoria romanilor in chipuri fi icoane, Craiova, 1921Idem, Istoria romanilor prin cellatori, editia a II-a, vol. IV, Bucuresti, 1929Idem, Istoria romanilor, Bucuresti, 1939Idem, Istoria Bucuregilor, Bucuresti, 1939Jianu, Ionel, Comarnescu, Petru, Stefan Luchian, Bucuresti, 1957Kretzulescu, Nicolae Amintiri Istorice, Bucuresti, 1940Lapedatu, Alexandru, Doi misionari scotieni in tarile romane acum o sual de ani, Ana-

lele Academiei Romane, Memoriile Sectiunii Istorice, vol. XVLecca, Octav George, Familiile boierefii romane. Seria I-a. Genealogia a 100 de case

din Tara Romcineasca fi Moldova. Bucuresti, 1911Licherdopol, Ion P., Bucurefiii, Bucuresti, 1889Loverdo, J., Bucarest, Paris, 1897Lugosianu, 0., Stampe vechi infatifind vederi din BucureFti, in Buletinul Comisiunii Mo-

numentelor Istorice", V (1912)Lupascu, It. col. N., Pompierii la alte popoare la noi, inainte de 1835, in Buletinul

pompierilor romani", VII (1935), nr. 10-12Mario, Constantin George, Documente din secolele XVIXIX-lea privitoare la familia

Mano, Bucuresti, 1907* * Marcie dictionar geografic al Romiiniei, vol. I, Bucuresti, 1898Marsillac, Ulysse, Guide du voyageur a Bucarest, Bucarest, 1872Minescu, Constantin N., Istoria poltelor romane, Bucuresti, 1916Moga, L., Un plan inedit de la 1847 al unui sector din oraFul BucureFti, in ,Buletinul

Comisiunii Monumentelor Istorice", XXX (1937), fasc. 94 (oct.dec.), p. 175-184Moisil, Constantin, BucureFtii-Vechi, in revista Boabe de griu", 1933Monitorul Oficial 1832-1932 (volum jubiliar), BucurestiMusceleanu, Pr. Grigorie, Calendar antic, Bucuresti, 1862N'isturel, General P.V., Biserica Stavropoleos din Bucureiti, Bucuresti, 1906Nedioglu, Gheorghe, Stavropoleos, in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice",

XVIII (1924), fasc. 42 (oct.dec.), p. 147-167.Negulescu, econom Gheorghe, 0 paging din istoria BucureFtilor. Intemeierea nanastirii

Fi spitalului Co itea, infiintarea istoricul bisericii Sf. Ilie, Hanul Coltei, in Rise-rica ortodoxa romani", seria II, anul 44, XLIV (1926), nr. 539-540 (februarie simartie)

Netea, Vasi le., Timotei Cipariu Fi George Bariiiu calcitori prin Tara Romcineasca in 1836,note pe marginea unui text inedit, in Studii", revista de istorie, XI (1958), nr. 1

Nistor, Ion I., Condica Andronefillor. Contributie la istoria Tarii Romane din seco-lul al XVIII -lea fi al XIX-lea, Anal. Acad. Rom., Mem. sect. 1st., seria a III-a, tomXXVIII, mem. 9, Bucuresti, 1946

Olteanu, Stefan si $erban, Constantin, MefieFugurile din Tara Romaneasca Fi Moldova inEvul Mediu, Bucuresti, 1969.

Oprescu, G., Tarile Romcine vazute de artifii francezi (secolele XVIII fi XIX), Bucu-resti, 1926

Panait, I., Panait, Aspecte din lupta populatiei bucuregene impotriva regimului turco-fanariot (1716-1821), Bucuresti, 1962

Idem, lnceputul oraficlui Bucureiti in lumina cercetarilor arheologice, in revista Bucu-resti", V (1967), p. 7-24

Idem, Hanul cu Tei din Bucurelti, in Re:vista muzeelor si monumentelor", XLVII (1978),nr. 2, p. 20-25.

Panaitescu, P. P., Costkhel, V. si Cazacu A., Viata feudala in Tara Romaneasca FiMoldova (sec. XIVXV Bucuresti, 1957

Vann, Anton, Memorabilul focului mare intimplat in Bucurelti, in ziva de Paid, anul1847, martie 23, descris de..., editia a II-a, Bucuresti, 1854

Papazoglu, D., Istoria fondarei oraplui Bucurefii, Bucuresti, 1891Pelimon, A., Bucur, istoria fondarii BucureFtilor, Bucuresti, 1858Popescu - Lumina, colonel., Bucurefiii din trecut fi de asaizi, Bucuresti, 1935Popescu, N. ID., Calendar pentru tog fiii Romaniei, Bucuresti, 1906Popescu, Niculae M., Vitzta faptele domnului Tani Ronane Fti Constantin Yodel Brin-

coveans, Bucuresti, ed. I-a, 1914, ed. a II-a, 1927

fi

li

Fi

Fi

g

------ ---

-

--

- ---

----

--

--

-

---- -- -

www.dacoromanica.ro

215

Potra, George, Averea lui $erban Cantacuzino fi intemeierea manastirei Cotroceni (ex-tras din Revista istorica romans ", torn IV, 1934), Bucuresti, 1935

Idem, Contributiuni la istoricul tiganilor din Romania, Bucuresti, 1939Idem, Din Bucureftii de altadata, Bucuresti, 1941Idem, Din Bururertii de altadata, Bucuresti, 1942Idem, Hanurile bucurestene, Bucuresti, 1943Idem, Documente privitoare la istoria oralului Bucuregi, 1594-4821, Bucuresti, 1961Idem, Petrache Poenaru, ctitor al invaramintului in Cara noastra, 1799-1875, Bucu-

resti, 1963Idem, $tiri despre Hanul Galben" din mahalaua Filantropiei, in Materials de istorie

si muzeografie", I (1964), p. 395-399Idem, Un roman din Sibiu, Zenovie C. Pop, director al Bancii Nationale din Viena,

in Almanahul parohiei ortodoxe roman din Viena", Viena, 1966Idem, Aspecte din istoricul fotografiei in Romania, in revista ,Fotografia ", 1970, nr. 10Idem, Documente privitoare la istoria oraplui Bucuregi, 1821-1848, Bucuresti, 1975Idem, Podgoria viile orafului Bucuregi (comunicare tinuta la Complexul muzeal din

GolestiArges, in 1979)Idem, Des pre vinarici ;i vinariceri in Tara Romaneasca, in ,,Museum" Studii si co-

municari de istorie si etnografie GolestiArges, 1980, p. 237-254Idem, Gole;tii mozaic documentar, in Museum" Studii si comunicari de istorie si

etnografie, Golesti-Arges, 1980Idem, Costache Negruzzi la Bucuregi, in revista Amfiteatru", XVI, (1981), nr. 2Idem, Din Bucurestii de altadata, Bucuresti, 1981.Idem, Documente privitoare la istoria oraplui Bucuregi, 1634-1800, Bucuresti, 1982Prager, Sigmund Blanaria in trecutul Tari/or Romanegi, colectie de documente, Bucu-

resti, 1906Predescu, Lucian, Enciclopedia Cugetarea", Bucuresti, 1940Radulescu, Theodora, Sfatul domnesc alti man dregatori ai Tani Romanefti din se-

colul al XVIII-lea, Bucuresti, 1972Romanescu, Marcel, Odoarele noastre bisericepi, in Revista de istorie bisericeascr,

I (1943), nr. 1, aprilie-iunie, CraiovaSandulescu-Verna, C., Biserica Radu Voda din Bucurelti, Bucuresti, 1930Simionescu, Paul si Cernovodeanu, Paul, Cetatea de scaun a Bucurestilor, Bucu-

resti, 1976Stahl, H., Bucuregii ce se duc, Valenii de Munte, 1910, editia a II-a, Bucuresti, 1935Stoicescu, Nicolae Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucuregi, Bucu-

resti, 1961Idem, Hanul Constantin Voclii, in Materiale de istorie si muzeografie", vol. I, Bucu-

resti, 1963Sulzer, F. I., Geschichte des transalpinischen Daciens..., Wien, 1781-1782Saineanu, Lazar, Dictionar universal al limbii romane, Craiova, editia a VI-a, 1929Serban, Constantin, Breslele bucureltene in secolul XVIII, in Studii", revista de istorie,,

XII (1959)Teodoru, Horia, Bucuregii vechi. Hanul Manuc, dupa o fotografie din anul 1856, in

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", XX (1927), fast. 52 (aprilie-iunie),,p. 60-62

* * * Tezaur de monumente istorice, vol. II, Bucuresti, 1863Thau, S., Bazaca, in ziarul Curentul "din 25 decembrie 1933lirechia, V. A., Istoria romailor, vol. IXIII, Bucuresti, 1891-1898.Idem, Fapte din domnia lui Alexandru Moruzi, Bucuresti, 1897Valeanu, general Gheorghe, Bucurestii din copiliiria adolescenta mea, 1869-1880

(lucrare in manuscris in colectia Emanuil Hagi Mosco).Varamanu, N., htorie bucuregeana, Bucuresti, 1973Vatamanu, N. si G. Negulescu-Batiste, Amintiri insemnari" la volumul N. Filimon,..

Nuvele, Bucuresti, 1942Virnav, Teodor, Istoria vietii mele (publicata de Artur Gorovei), in Gazeta sateanuluim,..

Rimnicu Sarat, 1893.Virtosu, Emil, Virtosu, Ion si Oprescu, Horia inceputuri edilitare 1830-1832, document*.

pentru istoria Bucureltilor, vol. I, Bucuresti, 1936.

si

II

fi

www.dacoromanica.ro

216

PERIODICE

Adevarul de dimineatr, 1904Anuntatorul roman", 1859Bine le public", 1881Biserica ortodoxa riming", 1926Buciumul", 1864Buletinul municipal Bucuresti", III (1861)Buletinul oficial", 1833Cantor de avis si corners", Bucuresti, IIV (1838-1840)Convorbiri literate", 1940Curierul romanesc", III (1831), IV (1833), VII (1836), X (1839)Gazeta municipals ", 1935-1947L'Independance Roumaine", nr. 8261, 8278 (1903)Invatt:torul satului", IV (1847), Le journal de Bucarest", V (1874)Monitorul Comunal al Primariei Bucuresti", XII (1887), XIV (1889), XV (1890)Monitorul jurnal oficial al Romaniei", 1867Monitorul oficial", 1867, 1871,Press ", 1879Revista istoricr (1918-1940)Romania Libera", 1881Romanul", 1901Steagul" (Botosani), 1897Trompeta Carpatilor", IV (1866), VII (1869), XIII (1875).Universul ", XIX (1901), XXI (1903)Vestitorul romanesc", 1843-1846, 1848-1850, 1852-1855, 1864Vointa Nationale ", 1903

www.dacoromanica.ro

RESUME

L'ouvrage Historique des auberges de Bucarest traite de l'un des elements principauxde la vie bucarestoise aux XVIIeXIXe siecles. Institutions pleines de vitalite, qui ontconfers une personnalite pittoresque a l'aspect d'autrefois de ractuelle capitale roumaine, lesauberges de Bucarest ont eu un role particulierement important dans la vie de notre pays.

Apparues vers la fin du XVIIe siecle, a. une époque ou la vie de la ville avaitcommence a enregistrer des modifications et a s'organiser sur des coordonnees nouvelles quiannoncaient la transition du feodalisme au capitalisme, les auberges se sont imposees cornmedes facteurs contribuant directement a l'epanouissement du commerce et des metiers artisanaux.

L'accroissement du nombre d'auberges, a. Bucarest, dans la premiere moitie du XVIIlesiecle s'explique par le processus de rapide developpement economique et social de la ca-pitale roumaine. Dans le contexte d'un accroissement constant de la population, la vieeconomique de la vine enregistre un developpement significatif, attests par une croissancemarquee des metiers et du commerce, par rapparition d'un nombre important de nouveauxateliers, de boutiques, de banques etc. Tout ce processus allait determiner une continuelleintensification de la circulation de marchandises et de personnes a Bucarest. Venant dediverses provinces roumaines, mais aussi de l'etranger, de pays d'Orient et d'Occident, descommercants frequentent periodiquement la ville, attires par les debouches favorables quecelle-ci offrait.

Par suite de necessite objectives, les auberges (en roumain, ban, mot d'origine turque,qui designait initialement des etablissements d'hebergement et de restauration, situes au borddes routes ou dans les agglomerations, oil les voyageurs etaient accueillis, pendant la nuit,avec leurs chevaux et leurs charettes), allaient evoluer continuellement. En effet, si lespremieres auberges bucarestoises, vers la fin du XVIIe siecle, etaient des constructionssimples, en bois, celles qui ont ete construites au debut du XVIIIe siecle relevaient d'uneconception plus elaboree, et etaient baties en dur, surtout en brique ou en pierre. Lestemoignages des voyageurs strangers qui ont visite notre pays, ainsi que des gravuresd'epoque pour le XVIIIe siecle et la premiere moitie du XIX0 siecle , des notesde voyage et des photographies a partir de la moitie du XIXe siecle nous presententles auberges de Bucarest comme des batiments massifs, sides, souvent a stage, comprenantaussi des boutiques et des ateliers, disposant de caves vastes, seches, utilisees pour l'entreposagedes marchandises. Implantees soit au coeur meme des zones commerciales, soit a proximitede celles-ci, les grandes auberges edifiees par les voivodes, les monastieres ou les com-mercants ont constitue, des centres importants de ractivite manufacturiere et commercialede Bucarest, devenant un element caracteristique de cette ville dans les siecles passes. Ayant desrrurailles (massives, etayees de contreforts, avec de solider portes en chene renforcees deferronerie, les auberges ont rempli egalement un role defensif de premiere importance lorsde divers evenements militaires d'autrefois. Lors de diverses calamites naturelles incendies,inondations, tremblements de terre lors des invasions etrangeres, c'est dans ces auberges,veritables places fortes, qui l'on mettait a l'abri les principales valeurs des voivodes, desboyards et de; monasteres, y compris des documents et des Iivres razes.

Les auberges ont ete presentes, dans l'histoire politique egalement : des negotiationspour la conclusion de traites de paix s'y sont deroulees, des diplomates strangers ou desvoyageurs charges de diverses mission officielles ou privees, y ont ete heberges.

Dans la vie socio-culturelle de la capitale roumaine, les auberges ont inscrit aussides pages significatives. Souvent, des stoles ou des salles de spectacles, notables dans lepaysage culturel bucarestois de l'epoque, y etaient organisees.

www.dacoromanica.ro

218

Lescategories :

auberges peuvent etrevoivodales,

classees, suivant leurs proprietaires respectifs, en quatreauberges auberges des monasteres, auberges des boyards, auberges

des commercants.Evidemment, c'etaiens les auberges des voivodes qui etaient les plus importantes ;

celles-ci occupaient de vastes superficies, avaient des tmurailles epaisses, comme celes deforteresses, comprenaient des dizaines de boutiques et d'ateliers, etaient pourvues de cavesimmenses et de puits creuses au milieu de to cour interieure, destines a assurer l'eau potablepour les passagers, les Bens de l'endroit et les bites de trait.

La premiere auberge voivodale a etc construite par le prince regnant $erban Canta-cuzino (1678-1688) au coeur mime de la ville ; it a persists jusqu'en 1882 et, ulterieure-ment, sur son emplacement a etc construit le Palais de la Banque nationale.

Le neveu et successeur de ce voivode, Constantin Brancoveanu doue d'un remarquableesprit d'entreprise et de talent pour les operations commerciales, allait faire construirelui-aussi deux auberges importantes.

La premiere auberge qu'a fait construire Constantin Brancoveanu, l'auberge deSfintu Gheorghe qui occupait tout le terrain sur lequel s'etend, de nos jours, le jardinde Sfintu Gheorghe a connu une intense activite commerciale jusqu'en mars 1847, quandelle allait perir dans les Hammes d'un incendie qui a detruit une importante partie de lavale. Au XVIIIe siecle et dans la premiere moitie du XIXe, dans cette auberge ont euleur residence et ont conduit leurs affaires de grands commercants de la vine, dont le plusnotoire etat Tudor Hagi Tudorache, figure marquante des milieux d'affaires de l'epoque,non seulement dans notre pays, mais aussi a l'etranger.

La seconde auberge construite par Constantin Brancoveanu a porte son nom onl'appelait l'auberge Constantin Voda ; elle se trouvait sur l'emplacement du batiment duMuse:: d'Histoire de la Republique Socialiste de Roumanie (anciennement, Palais des Postes).

Parmi les auberges des monasteres, les plus connus sont celles qu'avaient fait construireles prieurs (superieurs ou oecurnenes) des monasteres ou eglises de Mihai Voca, Stavropoleos,Zlatari, Ste Ecaterina, St Spiridon Vechi, Sarindar, Coltea etc. Les revenus, tres importants,obtenus de la gestion de ces auberges n'ont etc guere utilises pour l'agrandissement, laconsolidation, la refection ou la restauration des monasteres tutelaires, car des ecclesiastiquescupides se sont approprie la majorite de ces sommes.

Se rendant compte du caractere remarquablement lucratif de PhOtellerie, des boyardsqui, bien que possedant des terres et ayant des dignites importantes, ne parvenaient pas atirer des revenus suffisamment grands de leurs proprietes agricoles, mais detenaient, cependant,de 'vastes superficies de terrain a l'interieur mime de la capitale, y ont fait batir desauberges.

Mentionnons-en Pauberge construite par de ban Radu Golescu L'Auberge Rouge ,situee au croisement des rues $elari et Smirclan ; cette auberge allait devenir la proprietede Dinicu Golescu, puis de ses quatre fils qui Font herite.

L'auberge du grand vornic Iordache Golescu (frere aine de Dinicu Golescu) se trouvaitsur la rue dice Podul Calilei (ou la Route de Craiova), actuellement Calea Rahovei.

L'ouvrage presence aussi l'auberge Filipescu, qui se trouvait au croissement des ruesLipscani et Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei), vis-a-vis de l'emplacement actuel du grandmagasin Victoria, l'auberge Campineanu, sise a proximite de celle de Filipescu, de mimeque les auberges des boyards Vacarescu, Su;u, Gradisteanu, Cretulescu et Greceanu, re-constituant leur historique dans ses donnees essentieldes.

De la categoric des auberges des commercants, it convient de mentionner, en premierlieu, les auberges Papazoglu, Zamfir, Baltaretu, Neculcea, Dedu, Mocanu, Simion, Scufa,Kazotti, Bossel, Gabroveni, l'Auberge, a Tilleuls.

La plus importante des auberges de commercants, qui est la seule sauf l'AubergeTilleuls a s'etre conservee jusqu'a nos jours, etait, sans nul douse, l'auberge de Manuc.

C'est le riche commercant armenien Emanoil Mirzaian Manuc Bei qui l'a fait construire aucentre de la ville, sur l'emplacement de l'ancienne Cour voivodale, terrain qui avait etc venduaux encheres en 1789. En 1870, cette auberge a etc modernisee et rebaptisee cHOtel Dacia* ;c'est a l'hOtel Dacia qu'ont eu lieu des representations theatrales renommees de l'epoque,de memorables reunions des premieres organisations syndicates, d'ardentes reunions patriotiquesorganisees en 1914-1916, en faveur de la cause de Paccomplissement de l'Etat nationalunitaire roumain.

L'ouvrage comprend de nombreux temoignages &Is a des voyageurs strangers qui ontvisite notre pays a de differentes époques Del Chiaro, Kreuchely, Benjamin Barker etc. ,

www.dacoromanica.ro

219

pages ou nous trouvons des informations particulierement interessantes concernant l'existencede certaines auberges de Bucarest. Des dessins et gravures d'epoque, de Raffet et de Bouquet,sont reproduits dans l'ouvrage : ce sont des documents supestifs, qui ont perpetue l'imagede l'aubergc de Manuc dans des aspects dynamiques, des scenes de genre animees, semblablesaus photogrammes cinematographiques.

Se fondant sur des documents historiques inedits, l'ouvrage Historique der aubergesde Bucarest offre une synthese tres interessante concernant un chapitre distinct de l'histoirede la capitale roumaine. Le texte proprement-dit est complete d'un glossaire de termes archaiquesou rares, inconnus du grand public, d'une riche bibliographic ainsi que d'un grand nombrede photographies anciennes des vieilles auberges, des marches et des foires du Bucaressd'autrefois, de reproductions de portraits des figures des plus representatives de la vie corn-merciale du XIXe siecle.

www.dacoromanica.ro

SUMMARY

The History of Bucharest Inns highlights one of the major aspects of 17th-to-19thcentury Bucharest. Bustling with life, giving a touch of picturesqueness to the proud cityof Bucharest, present-day Romania's capital, its inns played a part of paramount importancein this country's life.

It was not until the late 17th century that the first real inns appeared in Bucharestat a time of urban renewal, when the life of the city assumed new organizational

patterns, heralding the transition from the feudal order to capitalism and they assertedthemselves as agents spurring directly the progress of trade and crafts.

The mushrooming of Bucharest inns during the first half of the 18th century wascaused by the swift economic and social development of Romania's capital. The steadygrowth of the population brought with it a 'significant expansion of the city's economiclife, proved by the blossoming of trades and commerce, by the fast-growing number ofnew workshops, stores and shops, banks etc. All this process brisked up trade, the flowof commodities and of people, which served as a magnet to attract more tradesmen fromvarious Romanian provinces, or foreign ones who periodically flocked, from the Eastof from the West, to this city in their search of new and more profitable outlets fortheir merchandise.

Emerged as an answer to objective necessities, the inns (Rom. = han, coined froma Turkish word defining a roadside or town public house with parlor and tavern, wheretravelers or other transient guests were accommodated overnight with rooms and meals andhad their horse and carts scheltered) would naturally witness a continual evotution. If thefirst Bucharest inns, built at the end of the 17th century, used to be simple woodenstructures. the early-18th century ones became larger and more elaborate, constructed ofdurable materials like thick stone or brick. Foreign travellers' recollections or contemporaryengravings dating back to the 18th and early 19th century, travellers' notes and photographsstarting with the second ht1f of the 19th century preserved across the times the image ofsome compact sturdy buildings, often double storied, with workshops and stores, es wellas dry and roomy cellars for the storage of commodities. Generally placed in the hub ofcommercial centers or in their close vicinity, the big princely, monastic or merchants' innsof the Capital turned into paragons of Bucharest's good old times, as zones of uninterruptedmanufacturing and trading activities.

The massvie structures, thick buttressed walls and heavy iron-braced oak-log doorsof the inns made the latter play a major ro'e in the military events of bygone centuries.In times of tribulation, during conflagrations like great fires, floods, earthquakes or invasions,inns were without peer as shelters for the main valuables belonging to ruling princes, boyarsor monasteries, including precious documents or books.

No less pertinent in their presence in this country's political history : inns hostedpeace negotiations and frequently accommodated foreign travellers or diplomats on various,private or official, missions in this city.

Inns played a highly significant part in the Capital's social and cultural life, asabodes of culture, housing schools or theatre troupes, which provided the leading namesof the old Bucharest cultural landscape.

According to their owners, inns fall into four distinct categories : Princely,monastic, boyars' and merchants' hostelries.

The most important were obviously the princely inns, built on large expanses, withthick citadel-like walls, dozens of shops, huge cellars, stables and a well in the middle ofthe yard to provide water for both the guests and their animals an the local community_

www.dacoromanica.ro

221

The first princely inn was built by Ruling Prince $erban Cantacuzino (1678-1688),right in the heart of the city and was open until 1882, the National Bank Palace beinglater bui't on its site.

His nephew and successor to the throne, Constantin Brancoveanu (1688-1714), anintrepid spirit and highly business-minded person, built in his turn two important inns.

The first, Hanul Sf. Gheorghe (St. George's Inn) stretching over the whole areaof the present St. George's Gardens saw a brisk commercial activity until 1847, whenit was consumed by the great fire which destroyed a significant part of the city. Allthrough the 18th and during the first half of the 19th century, this inn was a thrivingcommercial point, wherefrom the great local merchants conducted their business, the mostprominent figure being Tudor Hagi Tudorache, his nationwide fame going much beyondthis country's borders.

The second inn built by and named after Constantin Brancoveanu ConstantinVoila Inn stood on the site of the former Post Office Palace, presently housing theMuseum of History of the Socialist Republic of Romania.

The best known monastic inns are those built by the fathers superior of the mo-nasteries and churches of Mihai Voda", Stavropoleos, Z15tari, Sf. Ecaterina, Sf. Spiridon Vechi,Sarindar, Co ilea. Nevertheless, the great profits made by those inns went more oftenthan not to some cupid fathers superior and far too less to the expansion, strengthening orrestoratoin of the churches and monasteries which had contributed to their foundation.

Though owning big estates and holding high positions, some boyars who could drawlittle revenues from their farming lands but owned in-town large landed properties, wouldalso !wild inns, knowing by keen and quick intuition how rewarding such an enterprisemight be to hep them increase their incomes.

This category of inns includes the Red Inn, built by Radu Golescu, at $elari andSmirdan streets ; it was later owned by Dinicu Golescu and inherited after his death byhis four sons.

Brief historical data arc also supplied on other inns as the one belonging to HighSteward lordache Golescu (Dinicu Golescu's elder brother) which stood on Calitei Road, laternamed Craiova Road (now Rahova Avenue), or on the Filipescu-Inn, at Lipscani street andMogosoaia Road (now Victoriei Avenue), opposite to the 'Victoria" department store, orCimpineanu Inn, in its immediate vicinity, as well as on inns belonging to boyars Vad:rescu,Sulu, Gradisteanu, Cretulescu and Greceanu.

Worth mentioning among merchants' hostelries are primarily the Papazoglu, Zamfir,Baltaretu, Neculcea, Dedu, Mocanu, Simion, Scufa, Kazotti, Bossel, Gabroveni, or cuTei" inns.

Nevertheless, the most important of all inns standing in the centre of the citywas, besides Hanul cu Tei (lit. tr. = the inn with lime trees), Manuc's Inn, built in 1808,by a wealthy Armenian, Emanoil Mirzain Manuc Bei by name, on the site of the oldPrincely Court, sold at auction in 1798. In 1870, the inn was restored to house the"Dacia" Hotel, whose name is closely linked to contemporary remarkable theatre shows,the memorable meetings of the first tradeunion organization, to the ardent patrioticgvtlierings staged in 1914-1916 advocating the completion of the Romanian unitarynational state.

The volume contains also numerous testimonies provided by foreign travellers, whohad visited this country along the time like Del Chiaro, Kreuchely, Benjamin Barker, a.o.,containing a wealth of highly significant data on Bucharest inns. Similarly, reproductionsafter drawings or engravings by Raffet and Bouquet give most picturesque images ofManuc's Inn, seen in dynamic, modern movie-like stances.

Fundamented by original historical documents, The History of Bucharest Inns is achallenging synthetical study on a distinct chapter in the history of Romania's capital city.A glossary of words less known by the reading public at large is appended to the textwhich is lavishly illustrated with photographs of old inns, squares and markets, or withthe portraits of the most prominent figures of the 19th-century commercial life.

www.dacoromanica.ro

tr)rn

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro