Istoria si legenda HunzilorHunzi povestesc o legenda despre primii locuitori care au sosit in vale multe sute de ani in urma. Trei soldati care au dezertat din armata lui Alexandru Cel Mare, au adus cu ei sotiile lor persane. Grupul acesta mic s-a dezvoltat in conditiile ideale ale acestui rai pamantesc si dupa cateva generatii s-a asezat aici pentru totdeauna. Din natura luptatori, ei au respins atacurile celor care au incercat sa intre pe acest teritoriu, din momentul in care au considerat ca acesta

le apartine lor. Acei primi locuitori ai tinutului Hunz erauasa de mari luptatori ca au reusit sa indeparteze nu numai marea armata a lui Gingis Han dar mai tarziu chiar si armata englezilor. Varfurile inalte ale muntilor Himalaia care inconjoara valea, au format o adevarata fortareata.In acele timpuri indepartate Hunzi erau un pericol pentru caravanele negustorilor care circulau pe drumurile apropiate. Timp de veacuri intregi, principalul traseu dintre Sinkiang si Kasmir a fost terenul pe care ei il stapaneau. Negustorii chinezi au cazut de acord sa le plateasca tribut Hunzilor si de aceea caravanele lor - incarcate cu matase, ceai si portelan - puteau sa treaca pe aceste drumuri catre India si dupa aceea sa se intoarca la Cathay, cu bijuterii, coasta de fildes si aur.Hunzi primitivi primeau foarte usor rascumpararile sub forma de tribut, dar nu tot cu aceeasi usurinta isi respectau cuvantul dat. Imediat ce taberele cu marfa ale chinezilor se intorceau pe teritoriul lor ei se urcau pe varfurile muntilor inconjuratori si aruncau cu pietroaie uriase pe drum, impingand nefericitele caravane in prapastiile care se aflau cu cateva sute de picioare sub ei. Dupa care, intr-un timp convenabil pentru ei, ca niste pirati sangerosi puteau sa-si ia prada lor.Doar cand Nazim Khan, bunicul actualului Mir a luat conducerea tinutului, s-au terminat definitiv navalirile teroriste ale Hunzilor. Mir mi-a spus:- Avand doar doisprezece ani, fiind un copil genial, Nazim l-a convins pe tatal sau, ca lupta, omorul si furtul nu poat fi baza existentei lor. Din contra, Dumnezeu a facut oamenii ca ei sa traiasca in pace si armonie si ca va veni timpul cand oamenii nostrii vor capata dreptul la binecuvantarea lui Dumnezeu. El era intradevar un copil neobisnuit, mai curand un barbat mic la varsta copilariei. Bunicul lui, adica stra-strabunicul meu a recunoscut ca si el ar fi dorit sa faca pace cu vecini sai, dar nici unul dintre ei nu-l mai credea. De prea multe ori nu s-au respectat intelegerile facute de catre Hunzi. Cu toate acestea Nazim Khan nu a cedat nerenuntand la ideile sale si a continuat sa convinga pe tatal sau sa mai incerce odata.In sfarsit a fost trimisa o solie de pace la Gilgit (in acel timp parte a Indiei si parte a Imperiului Britanic), cu instiintarea ca Mirul Hunzilor este gata sa incheie un tratat de pace. Nota a fost primita de functionarii englezii cu conditia ca copilul cel tanar sa fie trimis la Gilgit si tinut drept garantie, pana la semnarea intelegerii si efectuarea schimbului de documente.Nazim l-a implorat pe tatal sau, sa fie de acord cu aceasta conditie si a plecat la Gilgit. Tratatul a fost iscalit si dupa zece zile copilul s-a intors fericit in Hunzia. Pacea promisa nu a mai fost niciodata amenitata si a fost respectata cu sfintenie.In curand dupa aceasta intamplare, Nazim Khan a devenit Mirul Hunzilor si timp de peste o suta de ani pacea a domnit in aceasta zona. Acum slava acelor timpuri razboinice este doar o amintire si o tema de istorie spusa copiilor de catre cei mai batrani.Hunzii sunt total diferiti de alte triburi care locuiesc in aceasta parte a lumii. Infatisarea lor este caucaziana si mai curand seamana cu europenii sudici. Limba Burushaski nu

este asemanatoare cu nici o alta limba si originea eieste o taina chiar pentru oamenii de stiinta. Ea este o limba foarte complicata, are saisprezece forme de plural, iar cuvintele nu se aseamna cu nici o limba, dintre cele pe care le-am auzit in lume.