Istoria Limbii Romane Literare

Istoria limbii române literare. Note de curs Liliana Soare

1

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE LITERE

DEPARTAMENTUL DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ

ISTORIA LIMBII ROMÂNE LITERARE.

NOTE DE CURS

LECT. DR. LILIANA SOARE

PITEŞTI, 2008


2

Cuprins

Argument ............................................................................................................... 4

I. Preliminarii teoretice ........................................................................................ 5

Istoria limbii literare – disciplină a lingvisticii ...................................................... 5

Conceptul de limbă literară .................................................................................... 6

Epoca de formare a limbii române literare ............................................................. 8

Baza dialectală a limbii române literare ................................................................. 12

Bazele dialectale ale vechilor variante literare româneşti ...................................... 16

Periodizarea limbii române literare ........................................................................ 19

II. Epoca veche ..................................................................................................... 22

1. Originile scrisului în limba română ................................................................... 22

2. Limba literară până la 1640 ............................................................................... 26

2.1. Monumente de limbă scrisă ............................................................................ 26

2.2. Structura limbii literare ................................................................................... 29

3. Limba literară în perioada 1640-1780 ............................................................... 36

3.1. Textele religioase ............................................................................................ 36

3.2. Textele laice .................................................................................................... 38

3.3. Structura limbii literare .................................................................................. 40

III. Epoca modernă ............................................................................................... 50

1. Limba literară în perioada 1780-1840 ................................................................ 50

2. Momentul Şcoala Ardeleană .............................................................................. 50

2.1. Normarea şi unificarea limbii literare ............................................................. 51

2.2. Modernizarea limbii literare ............................................................................ 54

3. Activitatea din Principate. Momentul I. Heliade Rădulescu .............................. 56

4. Structura limbii literare ...................................................................................... 59

5. Limba literară în perioada 1840-1881 .............................................................. 64

5.1. Orientarea latino-romanică ............................................................................. 65

5.1.1. Curentul latinist ........................................................................................... 67

5.1.2. InfluenŃa franceză ........................................................................................ 70

5.1.3. Teoria italienizantă a lui I. Heliade Rădulescu ............................................ 73

5.1.4. Teoria analogistă a lui Aron Pumnul ........................................................... 74


3

5.2. Orientarea naŃională ....................................................................................... 75

5.3. Momentul Maiorescu. Introducerea alfabetului latin. Proiecte ortografice

academice ............................................................................................................... 77

5.4. Structura limbii literare ................................................................................... 84

IV. Formarea terminologiilor ştiinŃifice româneşti ........................................... 92

1. Probleme teoretice ale limbajului ştiinŃific în secolul al XVIII-lea ................... 92

2. Scurt istoric al ştiinŃei româneşti ........................................................................ 99

2.1. Medicină ......................................................................................................... 99

2.2.ŞtiinŃele naturii ................................................................................................ 101

2.3.Geografie ......................................................................................................... 103

2.4. Filozofie .......................................................................................................... 104

2.5. Matematică ...................................................................................................... 105

2.6. Lingvistică ....................................................................................................... 107

3. Formarea terminologiilor ştiinŃifice româneşti .................................................. 108

3.1. Terminologia medicală ................................................................................... 109

3.2. Terminologia ştiinŃelor naturii ........................................................................ 111

3.3. Terminologia geografică ................................................................................. 114

3.4. Terminologia filozofică ................................................................................... 116

3.5. Terminologia matematică ............................................................................... 118

3.6. Terminologia lingvistică ................................................................................. 120

4. Adaptarea fonetică şi morfologică a neologismelor .......................................... 125

Izvoare, sigle şi abrevieri ....................................................................................... 138


4

Argument

Lucrarea de faŃă reprezintă o expunere sintetică, menită să rezume principalele

momente din evoluŃia limbii române literare. Ne-am oprit la anul 1881, prezentat inclusiv,

din două motive: pe de o parte, este anul în care este votat primul proiect ortografic oficial

al Academiei Române, iar pe de altă parte este momentul în care structurile moderne ale

limbii literare sunt deja conturate. După 1881, se produce o diversificare accentuată la

nivelul stilului beletristic (epoca marilor clasici), iar analiza acestui sector nu a intrat în

concepŃia lucrării de faŃă.

Având un scop pur didactic, am restrâns numărul fenomenelor examinate, am exclus

analizele de amănunt şi am redus notele la strictul necesar, cu trimiteri la studii esenŃiale în

domeniu.

În locul unei prezentări sintetice a evoluŃiei stilurilor limbii române literare, am

optat pentru un studiu mai detaliat al variantei stilistice care prezintă cea mai însemnată

dinamică, şi anume stilul ştiinŃific. Stilurile limbii române literare în perioada 1532-1780 au

fost cercetate de Gh. Chivu, în excelentul său studiu Limba română de la primele texte

până la 1a sfârşitul secolului al XVIII-lea. Variantele stilistice (Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2000).

Concepută sub forma unui curs, lucrarea se adresează studenŃilor de la facultăŃile de

profil, dar şi tuturor acelora care sunt interesaŃi să cunoască evoluŃia generală a limbii

noastre de cultură.


5

PRELIMINARII TEORETICE

Istoria limbii literare – disciplină a lingvisticii

Istoria limbii literare este o disciplină relativ tânără, care a fost introdusă ca materie

de studiu în universităŃi în anii 1950. Între anii 1954-1956, s-au dus numeroase discuŃii la

nivel internaŃional cu privire la definirea conceptului de limbă literară. Congresul al VIII-

lea de studii romanice, avut loc în 1956 la FlorenŃa, a fost axat pe dezbaterea studiului

fundamental al lui Benvenuto Terracini care analiza conceptul de limbă literară. ConsecinŃa

indirectă a acestei dezbateri o reprezintă recunoaşterea istoriei limbii literare ca disciplină

lingvistică cu obiect propriu de studiu.

Preocupările târzii de cercetare a istoriei limbii literare sunt o consecinŃă a

concepŃiilor ce guvernau lingvistica în secolului al XIX-lea şi la începutul celui următor:

studierea istorică şi comparativă a limbilor indo-europene vechi, principiile istoriste ale

neogramaticilor şi metodele de lucru ale geografiei lingvistice. În consecinŃă, în lucrările

lingviştilor români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea,

preocupările de istorie a limbii române s-au concretizat în cercetarea graiurilor româneşti, a

dialectelor1.

Deşi conceptul de limbă literară, ca variantă cultivată şi normată a limbii naŃionale,

este destul de vechi în cultura românească2, cercetările propriu-zise apar destul de târziu,

primul demers de acest tip aparŃinându-i lui P.V. Haneş3. Acesta consideră că limba literară

reprezintă un capitol special în istoria limbii, dar şi în cea a literaturii, întrucât cuprinde

materialul folosit în creaŃiile beletristice. G. Ibrăileanu4 şi Ov. Densusianu5 manifestă

preocupări similare, diferite însă prin teorie şi metodă.

Domeniul cercetărilor limbii literare s-a extins considerabil, bibliografia de

specialitate înregistrând numeroase studii şi cercetări fundamentale. Acestea vizează

definirea şi sfera noŃiunii de limbă literară, precum şi problemele specifice ale limbii 1 Şt. Munteanu, V. łâra, IRLR, p. 15. 2 Acesta a fost abordat de reprezentanŃii Şcolii Ardelene, îndeosebi în lucrările lingvistice ale lui I. Budai-Deleanu. 3 Limba literară română în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1904. 4 Prin cursul Ńinut la Universitatea din Iaşi între 1909-1910, intitulat Istoria literaturii române moderne. Epoca lui Conachi. 5 Prin cursul predat la Universitatea din Bucureşti, între anii 1929-1932 şi 1937-1938, intitulat EvoluŃia estetică a limbii române.


6

noastre literare: originea şi baza ei dialectală, periodizarea, etapele de dezvoltare, unificarea

acesteia, rolul limbii scriitorilor în cadrul studiului istoria al limbii etc.

Conceptul de limbă literară

Termenul de limbă literară ridică o serie de probleme de natură terminologică, de-a

lungul timpului conceptul fiind desemnat prin diverşi termeni, mai mult sau mai puŃin

diferiŃi. Astfel, Ion Budai-Deleanu6 vorbeşte despre limba muselor, sintagmă ce presupune

interpretări multiple7. Mai târziu, I. Heliade-Rădulescu foloseşte termeni precum: limbă

literară, limbă literală sau limbă generală, iar Hasdeu introduce sintagma limbă tipică.

Către sfârşitul secolului al XIX-lea, A. Philippide, urmat de câŃiva dintre elevii săi, cum ar

fi G. Ivănescu, utilizează, după model francez, termenul de limbă comună. Deoarece limba

literară reprezintă aspectul cultural al unei limbi, în literatura de specialitate, de exemplu la

Al. Niculescu, mai apar termeni precum limbă de cultură sau limbă de civilizaŃie (după

germ. Kultursprache şi fr. langue de civilisation).

Iorgu Iordan are meritul de a fi examinat, în 1954, principalele probleme teoretice şi

metodologice ale cercetării limbii literare, aducând clarificări importante într-o serie de

probleme controversate8. Astfel, în concepŃia autorului, îmbrăŃişată ulterior de majoritatea

lingviştilor, limba literară nu trebuie identificată cu limba producŃiilor beletristice, ea fiind

„haina tuturor producŃiilor culturale omeneşti, indiferent de domeniile cărora aparŃin:

literatură, ştiinŃă, ideologie, politică, administraŃie etc.” Aceasta reprezintă „aspectul cel

mai desăvârşit” al limbii unui popor, rezultat al unei perfecŃionări permanente, realizate în

toate sectoarele culturale ale societăŃii; în raport cu limba naŃională, varianta literară este

mai unitară, graŃie „caracterului normativ al acesteia din urmă si conştiinŃei vorbitorilor

despre necesitatea de a-i respecta cu cea mai mare stricteŃe normele”9.

6 În Dascălul românesc despre temeiurile gramaticii româneşti, 1815-1820. 7 De fapt, cărturarul ardelean oferă o primă definiŃie a limbii literare, de o surprinzătoare actualitate, din care reiese că aceasta este un instrument de expresie a creaŃiilor culturale din diverse domenii: „Limba muselor” este „limba întru care să învaŃă ştiinŃele”; aceasta „să află la toate neamurile politicite, la care floresc învăŃăturile, şi este în sine tot aceieşi limbă norodului de obşte, numai cât este mai curată şi curăŃită de toate smintelile ce să află la limba de obşte a gloatei, cu un cuvânt, este limba lămurită şi adusă la regule gramaticeşti, apoi şi înmulŃită cu cuvinte obicinuite la învăŃături, care nu să află la limba de obşte” (în I. Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, ediŃie de Mirela Teodorescu, I. GheŃie, Bucureşti, 1970, p. 132). 8 Limba literară (Privire generală), în LR, III (1954), nr. 6, p. 52-77. 9 Art. cit., p. 56.


7

Unele dintre trăsăturile subliniate de I. Iordan sunt reŃinute şi de Al. Rosetti, B.

Cazacu şi L. Onu: limba literară este o „sintetizare a posibilităŃilor de exprimare a limbii

întregului popor, destinată în special exprimării în scris, mijloc de comunicare a celor mai

de seamă manifestări culturale, caracterizată prin existenŃa unui sistem de norme care îi

conferă o anumită stabilitate şi unitate”10. Prin urmare, autorii accentuează ideea folosirii

prioritare în scris a limbii literare, precum şi caracterul ei normat.

Al. Graur şi I. Coteanu subliniază caracterul „îngrijit” al limbii literare: „limba

îngrijită, corectă, conformă cu normele curente”11 sau „aspectul cel mai îngrijit al limbii

comune”12. Cu alte cuvinte, pentru cei doi autori primează caracterul îngrijit în raport cu

caracterul normat, primul reprezentând condiŃia esenŃială pentru ca o limbă să devină

literară.

Şt. Munteanu şi V. łâra oferă o definiŃie care sintetizează toate celelalte opinii

formulate anterior: limba literară „este acea variantă a limbii naŃionale caracterizată printr-

un sistem de norme, fixate în scris, care îi asigură o anumită unitate şi stabilitate, precum şi

prin caracterul ei prelucrat, îngrijit. Ea are o sferă largă, întrucât cuprinde producŃiile şi

manifestările culturale, în sensul larg al cuvântului: este limba scrierilor ştiinŃifice,

filozofice, beletristice, a presei, a vieŃii politice, precum şi limba folosită în diferite

instituŃii: administraŃie, şcoală, teatru etc”13.

Pentru a încheia enumerarea celor mai importante definiŃii şi opinii referitoare la

conceptul de limbă literară, ne oprim la I. GheŃie, care este de părere că este inutilă

menŃionarea, în definiŃie, a folosirii limbii literare cu precădere în scris (întrucât există şi o

variantă orală a limbii literare); pe de altă parte, caracterul normat al limbii literare, este o

chestiune relativă, deoarece, în perioada veche a limbii, anterioară unificării, aceasta nu

prezenta un aspect unitar. Iată de ce, pentru lingvistul bucureştean, „limba literară ar putea

fi definită drept aspectul sau varianta cea mai îngrijită a limbii întregului popor, care

serveşte ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii şi se

caracterizează prin respectarea unor norme impuse cu necesitate membrilor comunităŃii

căreia i se adresează”14.

Un alt concept, confundat deseori cu limba literară, este cel de limbă (limbaj)

standard. Acesta este definit de Em. Vasiliu drept „româna literară folosită în mod curent

10 ILRL, p. 22. 11 Al. Graur, Studii de lingvistică generală. Variantă nouă, Bucureşti, 1960, p. 311. 12 I. Coteanu, Româna literară şi problemele ei principale, Bucureşti, 1961, p. 88. 13 Op. cit., p. 17. 14 I. GheŃie, Introducere în studiul limbii române literare, Bucureşti, 1982, p. 21.


8

(adică în împrejurări neoficiale) de un vorbitor instruit”15. Prin urmare, limbajul standard

este limba literară curentă, care nu prezintă elementele responsabile de variaŃia stilistică

cerută de organizarea comunicării în funcŃie de specificul mesajului.

Epoca de formare a limbii române literare

Stabilirea perioadei în care s-a format limba română literară a generat numeroase

controverse de-a lungul timpului. De aceea, considerăm necesară o prezentare succintă a

principalelor teorii referitoare la această problemă.

Numeroşi lingvişti leagă originile limbii literare de apariŃia scrisului în limba

română, plasând, în consecinŃă, epoca de început în secolul al XVI-lea. Primul care a

formulat această teorie a fost B.P. Hasdeu, care considera că începuturile limbii noastre

literare pot fi găsite în tipăriturile coresiene. Referindu-se la limba acestor texte, cărturarul

afirma: „Limba română înfăŃişa diverse straturi, unele mai înapoiate, altele mai înaintate,

între cari exista deja stratul cel devenit astăzi, aproape fără nici o schimbare, limba tipică a

românului”16. Cu alte cuvinte, acest din urmă strat se găsea doar în textele tipărite de Coresi

la Braşov, între 1559-1580.

Un punct de vedere similar este exprimat şi de lingvistul ieşean Al. Lambrior, care

afirma că limba textelor coresiene a jucat rol de limbă literară, menŃinând unitatea românei.

Ulterior, acest punct de vedere a fost îmbrăŃişat de majoritatea lingviştilor

bucureşteni. Astfel, Ov. Densusianu, reticent în legătură cu elementele de limbă literară din

secolul al XVI-lea17, recunoaşte importanŃa textelor braşovene în formarea şi dezvoltarea

limbii literare: „În special cărŃile lui Coresi au avut cea mai mare influenŃă, contribuind într-

o mare măsură la dezvoltarea ulterioară a limbii române literare”18.

Rolul tipăriturilor coresiene este categoric susŃinut şi de I. Bianu, Al. Rosetti, B.

Cazacu, D. Macrea sau I. GheŃie.

O teorie diferită de cea a şcolii bucureştene a avansat N. Iorga19 (preluată de S.

Puşcariu, N. Drăganu, Al. Procopovici). Fără să conteste importanŃa textelor coresiene,

15 Em. Vasiliu, Fonologia limbii române, Bucureşti, 1965, p. 19. 16 B.P. Hasdeu, Cuvente dem bătrâni, II, Bucureşti, 1879, p. 98. 17Acesta consideră că limba textelor elaborate în secolul al XVI-lea nu prezintă nicio preocupare de „perfecŃiune literară”, urmărind, mai degrabă, scopuri practice. 18 În Istoria limbii române, vol. II, Secolul al XVI-lea, ediŃie îngrijită de J. Byck, Bucureşti, 1961, p. 11. 19 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, I, ediŃia a II-a, Bucureşti, 1925, p. 192-193.


9

savantul afirmă că diaconul Coresi nu a făcut decât să tipărească, cu minime intervenŃii,

textele husite, adică manuscrisele rotacizante, despre care se credea că au fost elaborate în

secolul al XV-lea. De aceea, în opinia sa, aici trebuie căutat momentul de început al limbii

noastre literare20.

O altă concepŃie privitoare la momentul formării românei literare aparŃine „şcolii

ieşene”, care a avansat teoria că limba noastră literară s-a format de-abia pe la mijlocul

secolului al XIX-lea, după Unirea Principatelor. Până în jurul anului 1860, româna literară

prezenta variante regionale culte, cu originea în limba vorbită de clasele stăpânitoare

începând cu secolul al XV-lea. Opinia a fost iniŃial susŃinută de I. Nădejde, fiind preluată de

G. Ibrăileanu. Pornind de la afirmaŃia lui D. Cantemir, conform căreia în jurul anului 1700

exista o deosebire între limba poporului şi cea a aristocraŃiei, criticul concluzionează că

„moldovenii scriau limba vie a claselor de sus în secolul al XVI-lea, care limbă vie era o

limbă literară, iar în Muntenia a fost la fel”21.

Acest punct de vedere este reluat, cu o argumentare temeinică, de G. Ivănescu:

„Formarea unei aristocraŃii româneşti, distincte de popor, uneori cu origini în alte regiuni

ale Ńării, a dus la formarea unor graiuri specifice ei, deosebite parŃial de graiurile populare,

şi, în cele din urmă, la formarea unei limbi literare”22. IniŃial, „graiul aristocraŃiei va fi

numai vorbit, dar, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea el va deveni şi scris. Prin unele

particularităŃi ale ei, limba literară românească veche îşi are originea în graiul acestei

aristocraŃii”23. În ceea ce priveşte limba română literară unitară, lingvistul ieşean consideră

că aceasta începe să se formeze efectiv după 1780.

Iorgu Iordan condiŃionează formarea limbii literare de apariŃia naŃiunii, susŃinând că

„varianta literară a unei limbi se iveşte o dată cu naşterea naŃiunii sau, mai precis,

începuturile limbii literare sunt legate de începuturile transformării poporului în naŃiune”24.

Astfel, înaintea secolului la XIX-lea, noi nu am avut limbă literară, ci „numai limbă scrisă

sau, ceea ce e tot una, dialecte literare”25. Ideea de a condiŃiona limba literară de

constituirea naŃiunii respective este discutabilă. Cu toate acestea, suntem de acord cu

importanŃa acordată caracterului unitar al românei literare, cu observaŃia că, deşi limba

20 Cercetările ulterioare au demonstrat că manuscrisele maramureşene sunt copii realizate undeva la mijlocul secolului la XVI-lea sau chiar mai târziu după originale care s-au pierdut si care, în consecinŃă, nu pot fi datate. 21 G. Ibrăileanu, Opere, vol. 7, ediŃie de Rodica Rotaru şi Al. Piru, Bucureşti, 1979, p. 165-166. 22 G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980, p. 499. 23 Ibidem. 24 I. Iordan, art. cit., p. 67. 25 Ibidem, p. 69.


10

literară şi-a fixat normele supradialectale în secolul al XIX-lea, ea a existat neunificată şi

anterior acestui moment.

O altă teorie, respinsă de majoritatea lingviştilor, deşi susŃinută de lingvişti

prestigioşi (L. Onu, I. Coteanu, Al. Graur) argumentează că primele forme de manifestare a

românei literare trebuie căutate în literatura populară, deoarece caracterul „îngrijit” este

suficient pentru definirea acesteia. În aceste condiŃii, epoca de formare a românei literare

coboară mult în timp, fiind contemporană cu străvechea noastră literatură populară,

transmisă pe cale orală.

Teoria aceasta a fost criticată cu argumente imbatabile de I. GheŃie, care aduce mai

multe contra-argumente26:

a) limba literară apare într-un anumit moment de dezvoltare culturală şi socială a unui

popor, atunci când formarea unui instrument de expresie literară devine o necesitate

resimŃită de comunitatea lingvistică. Momentul acesta nu poate fi plasat în epoca

îndepărtată (înapoiată din punct de vedere cultural), în care s-au născut primele

creaŃii populare.

b) formarea limbii literare este doar parŃial un proces spontan, aceasta fiind mai

degrabă unul dirijat, conştient şi selectiv. Acest fenomen implică voinŃa colectivă

pentru stabilirea unor norme unice, atitudine de care nu este capabil poetul popular.

c) normele care guvernează literatura populară sunt norme lingvistice, nu literare;

norma literară presupune o stabilire a unei reguli şi consacrarea acesteia prin tradiŃie

sau printr-un „cod”. Figurile stilistice ce pot fi întâlnite în literatura populară (uneori

simple clişee) pot fi considerate, cel mult, norme stilistice, nicidecum norme

literare.

d) relaŃia limbă literară – limba folclorului se stabileşte târziu şi atinge doar stilul

beletristic. Formarea limbii literare şi dezvoltarea limbii folclorului sunt două

procese independente, care nu se vor intersecta decât târziu în literatura română

cultă.

e) diasistemul stilurilor limbii române, aşa cum a fost stabilit de I. Coteanu, are două

subdiviziuni principale: limbaj cultivat şi limbaj popular. Fiecare dintre acestea are

în subordine un limbaj artistic şi limbaje non-artistice; limba folclorului Ńine de

aspectul artistic al limbajului popular, în timp ce limba literară se realizează la

nivelul aspectului artistic şi al aspectelor non-artistice ale limbajului cultural.

26 I. GheŃie, ISLRL, p. 50-51.


11

Merită menŃionată şi teoria lingvistului rus R.A. Budagov, conform căreia româna

literară ia naştere în secolul al XVII-lea, prin contribuŃia cronicarilor. Excluzând textele din

secolul al XVI-lea, pe motiv că acestea prezintă o limbă necizelată, imperfectă, lingvistul

rus consideră că „primele monumente ale limbii literare apar numai în secolul următor, o

dată cu apariŃia cronicarilor şi a legendelor, în epoca lui M. Costin şi I. Neculce”27. Totuşi,

chiar dacă cronicarii scriu într-o perioadă care cunoaşte deplina biruinŃă a românei asupra

slavonei, nu putem minimaliza rolul important pe care l-au jucat diverşi cărturari români

din secolul al XVI-lea (poate şi din secolul anterior) în perfecŃionarea şi modernizarea

limbii române.

Şt. Munteanu şi V. łâra consideră că procesul de cultivare a limbii române prin

acŃiunea conştientă a cărturarilor şi oamenilor de cultură a început încă din epoca în care

slavona era limbă de cultură, accelerându-se în secolul al XVII-lea. Despre o limbă literară

normată, unitară şi stabilă se poate vorbi după 1780, dată la care începe procesul de

unificare a variantelor literare28.

Încercând să răspundă la întrebarea referitoare la epoca în care trebuie plasate

începuturile limbii literare, I. GheŃie afirmă că acest lucru se putea întâmpla „oricând în

momentul în care limba română devine instrumentul de expresie a unei literaturi scrise

(folosim termenul de literatură într-o accepŃie foarte largă), astfel vorbind, în momentul în

care se săvârşeşte prin scris un act de cultură (subl. aut.). Acest moment trebuie plasat în

secolul al XVI-lea, epocă din care datează cele mai vechi texte literare ajunse până în zilele

noastre”29. În opinia autorului, în ciuda lipsei unei tradiŃii literare şi a supunerii

traducătorilor faŃă de originale, fapt care a dus la o limbă greoaie, stângace, uneori

neinteligibilă, primele noastre texte prezintă o exprimare literară, diferită de vorbirea uzuală

sau de limba folosită curent în actele particulare. Prin urmare, se poate vorbi de o selecŃie a

materialului lingvistic realizată de traducători, acŃiune ce învederează tendinŃa de mlădiere

a sintaxei şi de exprimare îngrijită. Mai mult, în evoluŃia limbii scrise în secolul al XVI-lea

se observă o tendinŃă evidentă spre claritate, exprimare îngrijită şi chiar timide încercări de

unificare lingvistică30.

27 R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Bucureşti, 1962, p. 18. 28 Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 34-35. 29 I. GheŃie, ISLRL, p. 52-53. 30 Ibidem, p. 53-54.


12

Baza dialectală a limbii române literare

Un adevăr general acceptat este că o limbă literară ia naştere pe baza unui dialect.

CondiŃii de ordin politic, economic sau cultural, combinate sau nu, fac ca un anumit dialect

să se impună drept limbă scrisă, fiind ulterior adoptat ca limbă unică şi de vorbitorii

celorlalte dialecte ale limbii naŃionale. În majoritate cazurilor, un dialect este recunoscut ca

normă dacă este vorbit în regiunea unde se găseşte capitala sau un oraş important. Centrele

urbane importante din punct de vedere cultural sau politic pot modifica baza dialectală a

unei limbi. De exemplu, până în secolul al XV-lea, dialectul din Essex a jucat un rol

primordial, fiind apoi devansat de cel londonez. Limba franceză literară are la bază

dialectul francien din Île-de-France, din zona Parisului, care, devenind cel mai important

oraş al FranŃei, a impus idiomul folosit în această regiune. În Italia, dialectul toscan s-a

impus, începând cu secolul al XIV-lea, drept limbă literară prin prestigiul conferit de

operele lui Dante, Petrarca sau Boccaccio scrise în acest dialect. Limba literară germană a

luat naştere datorită influenŃei exercitate de Biblia lui Luther, redactată în dialectul saxon.

Trebuie menŃionat faptul că limba literară nu se identifică perfect cu dialectul aflat

la baza ei, întrucât renunŃă la caracteristicile particulare şi adoptă forme şi cuvinte specifice

celorlalte dialecte. Această fuziune a formelor şi unificarea lingvistică se produce la nivelul

variantelor scrise ale dialectelor implicate. Dialectul dominant îşi păstrează trăsăturile

specifice mult timp după ce varianta sa literară, devenită normă comună, a renunŃat la unele

dintre ele. Celelalte dialecte îşi menŃin existenŃa de-a lungul timpului, fiind influenŃate şi ele

de lima unică31.

Stabilirea bazei dialectale a românei literare a suscitat numeroase controverse, astfel

încât au fost emise o serie de teorii divergente, elaborate de pe poziŃii teoretice şi

metodologice diferite. Le vom prezenta, succint, în cele ce urmează:

1. Cea mai veche si cea mai răspândită teorie este cea care susŃine că la baza

limbii române literare se află graiul muntenesc. Prima afirmaŃie a acestui punct de vedere o

găsim la B.P. Hasdeu, care consideră că graiul din Muntenia şi sudul Transilvaniei, cu o

structură mai clară, a dobândit încă din secolul al XVI-lea un statut aparte, întrucât a stat la

baza limbii tipăriturilor coresiene, iar, ulterior, s-a impus ca bază a românei literare

31 I. GheŃie, ISLRL, p. 102-103.


13

moderne32 . ImportanŃa textelor coresiene este remarcată şi de Al. Lambrior, care a

comparat rolul graiului muntenesc în procesul de formare a românei literare cu acŃiunea de

unificare a dialectului din Paris şi Île-de-France în cadrul limbii franceze33.

Ulterior, această concepŃie a fost susŃinută de şcoala lingvistică bucureşteană: Ov.

Densusianu, P.V. Haneş, Al. Rosetti, J. Byck, Al. Graur, I. Coteanu etc., care au subliniat

rolul tipăriturilor coresiene, scrise în acest grai, la impunerea variantei munteneşti. De fapt,

I. Coteanu este primul care a întreprins o demonstraŃie mai amplă, cu scopul de a demonstra

caracterul muntenesc al românei literare. Pentru a arăta că „la baza limbii noastre literare

stă demult şi a fost tot timpul dialectul muntean”34, autorul a comparat trăsături ale limbii

literare cu elemente corespunzătoare din principalele subdialecte dacoromâne. Din punct de

vedere sincronic, rezultatele analizei sunt concludente. Totuşi, o cercetare obiectivă a bazei

dialectale nu se poate face decât dintr-o perspectivă diacronică, aşa cum au arătat Şt.

Munteanu şi V. łâra. Conform celor doi cercetători, procesul de cultivare a limbii române

şi de fixare a normelor începe din secolul al XVI-lea sau chiar mai devreme, iar repartiŃia

geografică a fenomenelor dialectale nu este identică cu cea din zilele noastre. Prin urmare,

pentru a demonstra baza muntenească a românei literare, este necesar să apelăm la

examinarea particularităŃilor specifice vechilor variante literare35. SelecŃia normelor unice

s-a făcut pornindu-se de la variantele literare, astfel încât se impune comparaŃia structurilor

vechilor variante literare cu limba cultă modernă, pentru a determina în ce măsură aceasta

este influenŃată de diferitele zone lingvistice româneşti.

2. După alŃi cercetători, la baza românei literare s-ar afla graiul maramureşean.

Această teorie pleacă de la premisa, larg acceptată, că primele manifestări ale românei

literare le întâlnim în textele maramureşene, reproduse, cu câteva modificări lingvistice, în

tipăriturile lui Coresi. Primul care a susŃinut această idee a fost N. Iorga, opinie preluată

ulterior şi de S. Puşcariu, Al. Procopovici sau N. Drăganu. S. Puşcariu, care a studiat mai

amănunŃit problema, ajunge la concluzia că româna literară s-a născut prin adaptarea limbii

textelor maramureşene la graiul din sudul Transilvaniei, foarte asemănător cu cel

muntenesc. Pentru evoluŃia ulterioară, lingvistul admite o dublă bază dialectală:

32 B.P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, 1879, p. 98. 33 Al. Lambrior, Chestiunea ortografică, în „Convorbiri literare”, 1880, p. 75. 34 I. Coteanu, Româna literară şi problemele ei principale, p. 49. 35 Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 37.


14

maramureşeană şi munteană (transilvăneană de sud), realizată prin fuziunea principalelor

trăsături ale celor două graiuri dacoromâne în cărŃile lui Coresi36.

3. O poziŃie intermediară susŃine lingvistul ieşean G. Ivănescu, conform căruia

limba română, în cursul evoluŃiei sale, a cunoscut două baze dialectale fundamentale: întâi

una maramureşeană, apoi una munteană. După autor, vechea română literară a cunoscut mai

multe variante teritoriale, fiecare dintre acestea având propria bază dialectală în graiurile

locale: „...a existat...o bază dialectală muntenească oricând, dar numai pentru Muntenia. Şi

a existat oricând şi o bază dialectală maramureşeană, căci limba literară de astăzi tot a mai

păstrat câte ceva din vechile maramureşenisme...; şi a existat oricând şi o bază dialectală

ardelenească, moldovenească şi bănăŃeană; dar, până în secolul al XIX-lea, fiecare din

dialectele pomenite constituia o bază numai pentru limba scrisă pe raza lui”37. Observând

că, în secolul al XVI-lea, diversele dialecte literare se aseamănă foarte mult, G. Ivănescu

recunoaşte şi existenŃa unei baze supradialectale, şi anume una nordică (ardelenească,

moldovenească şi bănăŃeană) şi alta sudică (muntenească şi oltenească). Însă, începând cu

secolul al XVIII-lea, „când elementele populare pătrund puternic în limba scrisă, se observă

patru dialecte literare bine distincte unul de altul: cel muntenesc, cel moldovenesc, cel

ardelenesc şi cel bănăŃean”38.

4. ConcepŃia conform căreia limba literară nu are la bază un anumit grai, ci este un

compromis între toate graiurile dacoromâne a fost exprimată pentru prima oară de A.

Philippide, în 1894. Lingvistul observă că graiul muntenesc a tins să devină predominant,

influenŃa acestuia fiind insă concurată de graiul moldovenesc, prin activitatea scriitorilor

din această provincie. Prin urmare, limba literară este un „compromis între dialectele

diferitelor provincii româneşti39. Cu unele modificări, această teorie poate fi întâlnită şi la

G. Istrate şi I. Iordan. Acesta din urmă, într-un studiu de referinŃă40, recunoaşte că, în

general, la baza limbii literare stă un singur dialect; insă, în cazul românei, se poate vorbi de

participarea „mai multor variante locale la constituirea limbii naŃionale şi a celei literare”41.

Prin urmare, româna literară modernă este o limbă realizată prin integrarea vechilor

variante literare, graiul muntenesc având, totuşi, un rol important, dar nu decisiv.

36 S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ediŃia a II-a, Sibiu, 1930, p. 80. 37 G. Ivănescu, Bazele dialectale ale limbii române literare, I, în „Convorbiri literare”, 1972, nr. 3, p. 10. 38 G. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947, p. 91. 39 A. Philippide, Istoria limbii române, I, Principii de istoria limbii, Iaşi, 1894, p. 8-9. 40 I. Iordan, Limba literară. Privire generală, în LR, III, nr. 6, 1954, p. 69-76. 41 Art. cit., p. 72.


15

5. O teorie interesantă a dezvoltat E. Petrovici care susŃine că norma unică a

rezultat după 1859, prin fuziunea normelor regionale munteneşti şi moldoveneşti, integrarea

celor două variante într-o singură koiné conducând la eliminarea particularităŃilor dialectale

respective42.

6. Teoria cea mai riguros argumentată, conform căreia până în secolul al XIX-lea, n-

am avut o limbă literară unitară, ci mai multe variante („dialecte”) literare, întemeiate,

fiecare în parte, pe câte unul dintre principalele subdialecte dacoromâne a fost avansată

de I. GheŃie. Observând în mod corect că scrisul literar românesc apare simultan în mai

multe centre culturale, autorul identifică, în secolul al XVI-lea, „patru variante literare

regionale: munteană-sud-est-ardeleană, nord-moldoveană, bănăŃeană-hunedoreană şi nord-

ardeleană”43. În intervalul 1588-1656 se consolidează trei variante literare: cea moldoveană

(a cărei bază dialectală înregistrează o serie de modificări o dată cu mutarea centrului

cultural din Bucovina la Iaşi); cea muntenească (a cărei bază dialectală se schimbă prin

deplasarea centrului cultural din Oltenia la Târgovişte); cea sud-est-transilvăneană (care se

formează datorită mutării centrului cultural din nordul spre sud-vestul Transilvaniei, la

Bălgrad). În principiu, aceste variante se menŃin până în secolul al XVIII-lea, când limba

literară se unifică pe baza vechii variante literare munteneşti din anii 1750.

Autorul evidenŃiază lipsa de acoperire ştiinŃifică a unor afirmaŃii privitoare la graiul

şi momentul în care acesta s-a impus ca bază a limbii literare. Astfel, conform acestuia, nu

există dovezi suficiente pentru o posibilă influenŃă a graiului maramureşean în limba

tipăriturilor coresiene şi nici în limba altor monumente de limbă scrisă din secolele al XVI-

lea-XVII-lea (elementele nemunteneşti din tipăriturile coresiene sunt localizabile nu în

Transilvania de nord, ci în zona Banat-Hunedoara şi Moldova). O altă idee care a fost

susŃinută fără a fi suficient probată este, în viziunea lui GheŃie, influenŃa majoră a limbii

tipăriturilor coresiene asupra dezvoltării limbii literare. Însă Coresi nu a impus graiul

muntean la baza limbii literare şi nici nu a determinat o schimbare a normelor regionale din

diverse regiuni ale Dacoromaniei, în sensul muntenizării lor44.

Având în vedere caracteristicile lingvistice ale textelor vechi, precum şi stadiul atins

de limba literară în zilele noastre, I. GheŃie ajunge la concluzia că la baza limbii române

literare se află graiul muntean, care nu a stat din totdeauna la baza acesteia, ci s-a impus

într-un anumit moment al evoluŃiei limbii. Graiul muntean s-a impus ca bază a unificării

42 E. Petrovici, Baza dialectală a limbii noastre naŃionale, în LR, IX (1960), nr. 5, p. 60-78. 43 I. GheŃie, ISLRL, p. 95. 44 Ibidem, p. 111-112.


16

prin intermediul variantei scrise, în trei etape importante: 1. la mijlocul secolului la XVIII-

lea, 1750, când a fost acceptat ca normă unică supradialectală în tipărituri, în condiŃiile

create de naŃionalizarea serviciului divin; 2. între anii 1840-1880, acesta a fost acceptat în

calitate de exponent al tradiŃiei de unitate a limbii literare, primind o serie de elemente din

alte graiuri şi 3. după 1860-1880, muntenizarea limbii literare este consfinŃită de lucrările

normative ale Academiei din perioada 1953-196045.

Bazele dialectale ale vechilor variante literare româneşti

Aşa cum am observat anterior, în epoca veche, datorită existenŃei mai multor

variante literare ale limbii române46, diferenŃiate în timp şi spaŃiu, este normal să existe mai

multe baze dialectale, în funcŃie de numărul variantelor literare. Româna este o limbă

romanică mai puŃin diversificată dialectal, iar variantele cultivate ale românei literare vechi

prezintă puŃine elemente de diferenŃiere majoră. ExplicaŃia rezidă în faptul că româna este o

limbă de cultură relativ tânără şi unitară, în ciuda îndelungatei separări politico-

administrative ale provinciilor româneşti. CărŃile româneşti, în special cele religioase, au

promovat variante ale limbii române care s-au influenŃat reciproc, insuficient pentru

constituirea limbii române literare unitare, dar suficient pentru a întemeia o tradiŃie a limbii

noastre scrise.

Există, prin urmare, două tipuri principale de variante literare: variantele sudice

(mai apropiate între ele, bazate pe graiul muntenesc, inclusiv pe trăsăturile graiului din sud-

estul Transilvaniei) şi variantele nordice (care se diferenŃiază mai accentuat între ele,

bazându-se pe graiurile transilvănene de nord şi sud-vest, pe graiul bănăŃean şi pe cel nord-

moldovenesc).

Specialiştii au selectat un număr de 21 de trăsături fundamentale, care prezintă

realizări diferite pe teritoriul daco-român. Acestea sunt identificabile în orice perioadă şi în

cadrul fiecărei variante regionale, cu precădere la nivel fonetic şi morfologic (este dificil de

depistat elemente specifice la nivel sintactic, iar, în ceea ce priveşte lexicul, este aproape

imposibil de stabilit un tablou complet al corespondenŃelor lexicale interregionale).

45 Ibidem, p. 112-113. 46 O variantă literară este „un ansamblu de norme, având o anumită coerenŃă şi forŃă coercitivă, care se aplică într-o anumită zonă a Dacoromaniei şi se întemeiază pe norma lingvistică a graiului vorbit aici” (I. GheŃie, coordonator, ILRLV, p. 48).


17

Vom prezenta lista trăsăturilor fundamentale47:

- ă protonic păstrat sau trecut la a: bărbat-barbat

- e medial aton păstrat sau trecut la i: veni-vini

- e final aton păstrat sau trecut la i: cade-cadi

- ea accentuat final păstrat sau redus la e: mea-me

- ia accentuat în poziŃie tare păstrat sau trecut la ie: băiat-băiet

- f (+iod) păstrat sau palatalizat în stadiul h’: fi-hi

- labialele p, b, m şi labiodentalele f, v moi sau dure, în poziŃie tare (după care e şi

ea apar păstrate sau trecute la ă, a): merg-mărg, tocmeală-tocmală

- d moale sau dur (după care e şi i se păstrează sau trec la ă, î): desface-dăsface,

din-dân

- n (intervocalic, în elemente de origine latină) păstrat sau trecut la r(nr): bune-

bu(n)re

- n’ păstrat sau trecut la ị: spun’i- spuị

- s, dz, z, Ń moi sau dure (după care e, i, ea se păstrează sau trec la ă, î, a): sec-săc,

(d)zice-(d)zâce, zid-zâd, Ńeapă-Ńapă

- ş, j moi sau dure, de regulă în poziŃie tare (după care e şi i se păstrează sau trec

la ă, î): aşe(d)za- aşă(d)za, şir-şâr

- ş, j moi sau dure, în poziŃie moale (după care elementul vocalic şi-a păstrat

articulaŃia palatală sau a trecut la a): grijĕşte (grijeşte)-grijaşte, şĕpte (şepte)-

şapte; ulterior, prin velarizarea lui e (<ea), raportul între fonetisme devine:

grijĕşte (grijeşte)-grijăşte, şĕpte (şepte)-şăpte-şapte

- dz păstrat sau trecut la z: dzice-zice

- ğ (+o, u) păstrat sau trecut la j: gioi- joi, giudeca- judeca

- r moale sau dur, de regulă în poziŃie tare (după care apar e, i sau ă, î): reu-rău,

riu-râu

- r moale sau dur, în poziŃie moale (după care elementul vocalic şi-a păstrat

articulaŃia palatală sau a trecut la a): ocărĕşte (ocăreşte)- ocăraşte; ulterior, prin

velarizarea lui e (<ea), raportul între fonetisme devine: ocărĕşte (ocăreşte)-

ocărăşte- ocăraşte

- rr păstrat sau trecut la r: urrî- urî

- articolul posesiv variabil în funcŃie de număr şi gen sau invariabil: al, a, ai, ale-a

47 Reproducem lista după I. GheŃie, coordonator, op. cit., p. 48-49.


18

- formele de prezent indicativ şi conjunctiv ale verbelor de conjugarea II, III şi IV,

cu radical în d, n, t, terminate în –(d)z(ă), -i(u), -ie, -t(ă) sau cu dentala refăcută:

să au(d)z-să aud, să au(d)ză- să audă, să rămâi-să rămân, să rămâie- să

rămână, să viu-să vin, să vie-să vină, să scoŃ- să scot, să scoaŃă- să scoată

- formele etimologice în –a şi cele analogice în –u ale indicativului imperfect,

persoana a III-a, plural: făcea-făceau.

Procesul deliberat de unificare a variantelor literare româneşti începe după 1780,

anul în care apare prima gramatică tipărită a limbii române, şi continuă în secolul al XIX-

lea prin contribuŃia unor mari cărturari. Principalele criterii care au stat la baza selectării

normelor limbii române literare moderne sunt: criteriul etimologic, al regularităŃii formelor

gramaticale, al răspândirii geografice şi cel al eufoniei.

Variante literară muntenească prezenta norme care, mai ales la nivel fonetic, erau

mai apropiate de aceste condiŃii, însă, la impunerea ei ca bază a limbii literare, au contribuit

şi factori extralingvistici (dintre care cel mai important este stabilirea capitalei la

Bucureşti). Spre deosebire de limba unică a tipăriturilor religioase de la 1750, româna

literară modernă nu coincide perfect cu varianta muntenească. InfluenŃa celorlalte variante

literare, mai ales în ceea ce priveşte structura morfologică şi vocabularul, a fost importantă,

fapt explicabil prin aceea că normele actuale ale limbii literare sunt rezultatul unui efort

gradual şi comun de selecŃie depus, în secolul al XIX-lea, de importanŃi cărturari din toate

provinciile româneşti.

Concluzionând, putem afirma că limba română literară modernă se bazează numai

indirect pe graiul muntenesc, întrucât varianta muntenească este îmbogăŃită cu multe

elemente aparŃinând celorlalte variante româneşti48.

48 Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 45-46.


19

Periodizarea limbii române literare

Problema periodizării limbii române literare a fost insuficient abordată în lucrările

de specialitate, iar un punct de vedere unitar, conturat prin criteriul esenŃial de clasificare în

funcŃie de evoluŃia internă, structurală a limbii române literare nu există.

Al. Rosetti, B. Cazacu şi L. Onu49 adoptă criteriul împărŃirii pe secole. Astfel, prima

perioadă este reprezentată de secolul al XVI-lea, reprezentativ prin activitatea diaconului

Coresi, care impune la baza limbii literare graiul din nordul Munteniei şi sudul

Transilvaniei. Următoarea perioadă cuprinde secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, când

româna literară nu se mai resimte atât de puternic de influenŃa limbii bisericeşti,

diversificându-şi stilurile. A treia perioadă, cuprinsă între începutul secolului al XIX-lea şi

zilele noastre, nu beneficiază de diviziuni şi criterii ferme.

În opinia Paulei Diaconescu50, istoria limbii române literare moderne (1830-1900)

prezintă trei perioade importante în procesul de fixare a normelor limbii literare: 1. perioada

paşoptistă (1830-1860), încadrată de date ale istoriei politice (1829 şi 1859), caracterizată

prin preocuparea pentru unificarea şi modernizarea limbii literare; 2. perioada posterioară

Unirii (1860-1867-1875), când se impune latinismul, iar în planul ideologiilor culturale

domină revista Convorbiri literare; 3. perioada marilor clasici (1875-1900), marcată de

influenŃa exercitată de stilurile individuale ale marilor scriitori. Lipsa unor criterii ferme de

delimitare, care să vizeze evoluŃia propriu-zisă a limbii literare, face ca această încercare de

periodizare să fie discutabilă în anumite privinŃe.

Şt. Munteanu şi V. łâra51 disting două etape fundamentale: vechea română literară

şi româna literară modernă, delimitată de o perioadă de tranziŃie, 1780-1840.

Epoca veche, în care nu avem o limbă literară propriu-zisă, normată şi unitară, ci

mai multe variante cultivate ale unor dialecte dacoromâne, cuprinde două perioade mai

importante:

a) secolul al XV-lea-1640: se caracterizează prin puŃine scrieri originale,

traduceri şi tipărituri, care se încadrează celor două variante literare fundamentale: celei de

tip sudic şi celei de tip nordic.

49 Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILRL, p. 35-40. 50 P. Diaconescu, Elemente de istorie a limbii române literare moderne. Partea I. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880), Bucureşti, 1974, p. 5-6. 51 Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 9-11.


20

b) 1640-1780, perioadă în care slavona este înlăturată definitiv din poziŃia de

limbă oficială; variantele literare se delimitează mai precis, în special cea muntenească şi

moldovenească, iar cultivarea valorilor estetice ale limbii literare înregistrează reuşite

notabile (Dosoftei, Cantemir); româna literară se află încă aproape de vorbirea populară, iar

dintre variantele stilistice, numai cea administrativă poate fi delimitată mai precis.

c) Epoca modernă cuprinde trei perioade: 1. 1780-1840, numită „premodernă”

sau „de tranziŃie”, înregistrează laicizarea culturii, proces având drept consecinŃă pierderea

unităŃii limbii culte realizată prin traducerile bisericeşti tipărite între 1725-1728, şi

accentuarea diferenŃelor dialectale dintre variantele literare; există însă şi preocuparea

pentru unificarea limbii de cultură (Şcoala Ardeleană, I. Heliade Rădulescu); 2. 1840-1880,

etapă marcată de căutarea soluŃiilor pentru normarea limbii (problema împrumuturilor, a

ortografiei cu litere latine, a unificării formelor); 3. 1880-1900, etapă în care se produce

unificarea variantelor literare şi consolidarea stilurilor limbii literare; în 1904, prin

modificările aduse ortografiei de Academia Română, se stabilesc definitiv bazele scrierii

fonetice a limbii române, păstrată, cu unele modificări, până astăzi.

Secolul al XX-lea nu este inclus în faza modernă a limbii române literare, pentru că

autorii îl identifică cu epoca contemporană. După 1918, procesul de desăvârşire a unităŃii

limbii române literare intră într-o nouă şi ultimă fază, când limba scrisă, folosită de oamenii

cultivaŃi din provinciile româneşti unite, pierde o serie de trăsături regionale.

Periodizarea propusă de I. GheŃie52 acceptă existenŃa a două mari epoci în

evoluŃia limbii literare: epoca veche (1532-1780) şi epoca modernă (1780-1960); perioada

de tranziŃie este încadrată în epoca modernă. Epoca veche include două perioade:

1. 1532-1656 (anul semnalării celor mai vechi texte literare româneşti, astăzi

pierdute, Evanghelia şi Apostolul din Moldova şi data apariŃiei cărŃii bălgrădene

Scutul Catehismuşului, care marchează sfârşitul unei epoci de intensă activitate

culturală) delimitează faza formării principalelor variante teritoriale ale limbii

literare

2. 1656-1780 (anul apariŃiei gramaticii lui S. Micu şi Gh. Şincai, Elementa linguae

daco-romanae sive valachicae, care expune doctrina lingvistică a Şcolii

Ardelene) se caracterizează prin realizarea unei prime unificări a românei

literare.

52 I. GheŃie, ILRL, p. 31-33, idem, ISLRL, p. 66-68.


21

Epoca modernă are trei perioade:

1. 1780-1836 (când începe corespondenŃa dintre Heliade Rădulescu şi C. Negruzzi,

prilej de formulare a unor opinii importante despre limba literară) cunoaşte o

accentuare a diversificării lingvistice, la sfârşitul căreia unitatea realizată în

veacul trecut este, în mare parte, pierdută.

2. 1836-1881 (anul în care este votat primul proiect ortografic oficial al Academiei

Române), când se desfăşoară procesul de constituire a principalelor norme ale

limbii literare actuale.

3. 1881-1960 (când apare Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaŃie) este

perioada de fixare definitivă, în detaliu, a normelor limbii române literare

contemporane.


22

EPOCA VECHE

1. Originile scrisului în limba română

Este incontestabil că s-a scris în limba română şi înainte de 1521, nu doar pentru

nevoi particulare, ci şi în scopuri didactice. ÎnvăŃarea slavonei (limba oficială a bisericii

ortodoxe în cele trei provincii româneşti, precum şi a cancelariei domneşti în łara

Românească şi Moldova) de către români se făcea prin intermediul textelor bilingve slavo-

române, în marea lor majoritate religioase (psaltiri, evanghelii etc.). Versiunile nu sunt

dispuse pe două coloane, ci sunt împărŃite într-un număr mare de fragmente, fiecare text

slavon fiind urmat de corespondentul său românesc. Asemenea texte erau numite în secolul

al XVI-lea „cu otveat” sau „cu izvod”, ceea ce înseamnă că versiunea slavonă era însoŃită

de „răspunsul” românesc. Asemenea texte bilingve ne-au parvenit din a doua jumătate a

secolului al XVI-lea şi pare evident că ele au circulat şi înainte de 152153.

Dovezile care susŃin ideea folosirii limbii române în scris anterior acestei date sunt

grupate în trei categorii: 1. informaŃii istorice; 2. aspecte ale grafiei româno-chirilice şi 3.

fragmente de limbă română din texte slave anterioare anului 1500.

În prima categorie este inclusă menŃiunea documentară care arată că jurământul de

fidelitate făcut de Ştefan cel Mare regelui Cazimir al Poloniei, în 1485, a fost tradus din

română în latină („haec inscriptio ex Valachico in latinum versa est”). Altă informaŃie arată

că, în 1495, municipalitatea Sibiului plăteşte o sumă de bani unui preot român pentru

redactarea unor scrisori în limba română.

Din a doua categorie fac parte argumentele care se referă la interpretarea unor

caractere chirilice folosite în scrierea limbii române; sunt însă discuŃii ultraspecializate,

asupra cărora nu insistăm aici54.

A treia categorie de indicii se referă la frecvenŃa cu care apar nume proprii, cuvinte

şi alte secvenŃe româneşti în textele slave anterioare secolului al XVI-lea, ceea ce

demonstrează utilizarea curentă în scris a limbii române, alături de slavonă. Principala

obiecŃie care se ridică în cazul unor asemenea exemple este că, de multe ori, copiştii români

strecurau cuvinte româneşti în textele slavone pe care le scriau.

53 I. GheŃie, ILRL, p. 73. 54 Vezi discuŃia la I. GheŃie, ILRL, p. 63-72.


23

Cauzele care au determinat folosirea limbii române în scris şi înlocuirea treptată a

slavonei sunt complexe şi au generat o serie de discuŃii încadrabile în trei teorii principale:

începuturile scrisului în limba română reprezintă un proces condiŃionat de: 1. factori social-

politici şi culturali interni; 2. factori culturali externi şi 3. factori combinaŃi, interni şi

externi.

1. Teoria factorilor interni a fost enunŃată, la sfârşitul secolului la XIX-lea, de A. D.

Xenopol, fiind susŃinută ulterior de I. Bianu, Gh. Ghibănescu, Şt. Ciobanu, P. P. Panaitescu,

E. Vârtosu şi G. Ivănescu. Principalele argumente sunt: dezvoltarea firească a poporului

român (din punct de vedere lingvistic, constituirea limbii naŃionale şi a variantei ei

cultivate, care a intrat în concurenŃă cu slavona), tendinŃa unor categorii sociale (clasele

stăpânitoare, clerul) de emancipare culturală, necesităŃi didactico-religioase şi, în general,

de ordin practic.

2. Teoria influenŃei factorilor externi este mai complexă, diferind în funcŃie de

curentul cultural străin considerat determinant în procesul de folosire a limbii române în

scris. B. P. Hasdeu, primul care a avansat această teorie, considera că primele scrieri

româneşti au apărut prin influenŃa bogomilismului. Teoria influenŃei husite este mai bine

argumentată. AdepŃii acestei opinii (N. Iorga, S. Puşcariu, N. Drăganu, I. A. Candrea)

consideră că primele texte româneşti au fost scrise în Maramureş, în secolul al XV-lea, deci

într-un context favorabil influenŃei husite (efervescenŃa husitismului din Boemia, regiune

apropiată de Maramureş, a avut loc în prima jumătate a secolului al XV-lea) şi că românii

nu ar fi fost capabili de o acŃiune aşa de radicală, cum este abandonarea limbii slavone, fără

modelul şi influenŃa uneia dintre mişcările religioase reformatoare din Europa, până în

secolul al XVI-lea. Adversarii acestei teorii55 susŃin că:

a) Nu există nicio dovadă (scrisă sau de altă natură) care să ateste influenŃa husită în

Maramureş. Românii nu au aderat la husitism, iar cei care au făcut-o, în Transilvania, erau

catolici (maghiari şi germani).

b) Husitismul nu ar mai fi influenŃat Ńările române după 1500, iar primele texte în

limba română datează din secolul al XVI-lea.

c) HusiŃii nu au contestat ortodoxia şi slavona bisericească, aşa cum au făcut cu

catolicismul şi limba latină; afirmaŃia este susŃinută şi de faptul că, în urma sinodului de la

Constantinopol (1452), husiŃii s-au unit cu biserica ortodoxă.

55 Argumente sintetizate de Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 50-51.


24

d) În primele noastre texte nu există mărturii ale influenŃei religioase husite.

Argumentul că titlul catehismului tipărit de Coresi, Întrebare creştinească, atestă o

influenŃă husită (pentru că numai aceştia îşi intitulau catehismele în acest fel) este

insuficient, întrucât este la fel de probabil ca germanii şi maghiarii reformaŃi să-şi fi intitulat

la fel cărŃile respective în secolul al XVI-lea sau mai înainte.

e) Traducerea, într-o perioadă relativ scurtă, a unui număr mare de texte (catehisme,

evangheliare, apostoli, psaltiri) presupune o acŃiune organizată şi costisitoare care nu era la

îndemâna husiŃilor, prigoniŃi în Transilvania şi Ungaria.

AlŃi cercetători (Ov. Densusianu, I. Bălan, N. Iorga, pentru scurtă vreme, şi Al.

Rosetti) consideră că apariŃia primelor texte în limba română se datorează influenŃei

luterane şi calvine. Principalele argumente invocate sunt56:

a) Primele traduceri româneşti ale cărŃilor religioase s-au făcut în secolul al XVI-lea,

perioadă în care, în Transilvania, se manifesta influenŃa luterană, nu husită.

b) Traducerea cărŃilor religioase din sudul Transilvaniei (Braşov, Sibiu, Orăştie), în

a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a avut un caracter organizat.

c) AcŃiunea saşilor din Braşov şi Sibiu de atragere a românilor la luteranism are loc

mai ales după 1560, dată la care Reforma este admisă oficial în Transilvania.

d) Al. Rosetti consideră că între primele traduceri a figurat şi un Catehism, scris în

nord, după care s-a făcut şi copia cuprinsă în Codicele MarŃian, din a doua jumătate a

secolului al XVII-lea; acest text ar demonstra influenŃa reformaŃilor saşi şi unguri din Zips

şi din nordul Ungariei asupra românilor din Transilvania de nord.

e) În textul Crezului din Psaltirea Scheiană apare termenul filioque (dogmă potrivit

căreia Duhul Sfânt purcede nu numai de la Dumnezeu-Tatăl, ci şi de la Dumnezeu-Fiul),

menŃinut de luterani după despărŃirea de catolicism.

Criticii acestei teze susŃin însă că57:

a) Luteranismul şi calvinismul nu au fost mişcări religioase agreate de români; în

plus, lipseşte atestarea documentară a propagandei luterane şi calvine printre

românii din Maramureş şi nordul Transilvaniei înainte de 1559.

b) Încercările de tipărire, în 1532, a unor texte religioase traduse sub influenŃă

luterană şi tipărirea la Sibiu, în 1544, a unui catehism, sunt acŃiuni izolate, la

iniŃiativa reformaŃilor.

56 Ibidem, p. 51. 57 Ibidem, p. 51-52.


25

c) În cazul catehismului din Codicele MarŃian, este posibil să fie o copie

indirectă după catehismul lui Coresi, şi nu o copie a unui catehism tradus prin

1530-1559, aşa cum afirma Al. Rosetti.

d) Reforma i-a influenŃat într-o oarecare măsură pe românii transilvăneni (mai

ales pe cei din sud) abia după 1560.

e) Filioque din Psaltirea Scheiană putea să reflecte, în egală măsură, şi o

influenŃă catolică.

f) Niciunul din textele rotacizante nu este original, deci primele traduceri

religioase pot să dateze din secolul al XV-lea.

Teoria cea mai logică şi cea mai bine argumentată, deşi foarte simplă, este aceea

conform căreia introducerea limbii române în scris se datorează atât condiŃiilor social-

politice şi culturale interne, cât şi unor influenŃe culturale externe, ambii factori interni şi

externi contribuind la apariŃia primelor texte româneşti în epoci, regiuni şi contexte diferite.

Principalii susŃinători ai acestei teorii sunt T. Palade, Şt. Paşca, I. GheŃie. Este evident că

actele particulare (documente, corespondenŃă, însemnări) nu pot fi puse pe seama influenŃei

externe. Asemenea scrieri aveau un caracter ocazional şi erau destinate unor scopuri

personale; aceste texte au circulat şi înainte de 1521, dar nu s-au păstrat. Tot prin nevoi

interne se explică şi textele bilingve slavo-române (sau numai române), care probabil au

circulat anterior Scrisorii lui Neacşu, fiind destinate învăŃării slavonei de către preoŃi şi

grămătici. Alte acŃiuni culturale, în special traducerea textelor religioase, se pot explica

deopotrivă prin influenŃa factorilor externi şi interni.


26

Limba literară până la 1640

Aşa cum am văzut anterior, este aproape sigur că limba română a fost folosită în

scris şi înainte de 1521. În secolul al XVI-lea, o serie de circumstanŃe favorabile (dezvoltarea

economiei de mărfuri, a meşteşugurilor, formarea unei noi categorii de boieri şi negustori,

decăderea culturii slavone şi, mai ales în Transilvania, influenŃa unor curente religioase non-

ortodoxe) au condus la impunerea treptată a limbii române ca limbă de cultură. ConsecinŃa

imediată a acestui proces a fost reprezentată de traducerea, din slavonă în română, a unui

număr considerabil de cărŃi.

Primele noastre scrieri nu pot fi incluse în categoria documentelor de limbă

naŃională aparŃinând perioadei preliterare, aşa cum sunt considerate, de pildă, primele

manifestări scrise ale limbii franceze (Jurămintele de la Strasbourg, 842) sau ale limbii

italiene (Placito di Capua, 960). Aceste două texte cuprind numai câteva fraze scrise în

franceză, respectiv italiană, în timp ce primele texte româneşti sunt mai ample şi mai

reprezentative pentru nivelul de dezvoltare a limbii române din perioada respectivă. În plus,

cele două texte romanice amintite reproduc câteva formule de limbă vorbită, pe când cele

româneşti includ forme şi tipare specifice stilului cărŃilor religioase, traducătorul folosind

adesea o limbă considerată artificială, dovadă a procesului de cultivare a limbii române, în

sensul aservirii faŃă de model.

Deşi aceste prime texte nu prezintă elemente specifice stilului beletristic, ele sunt

reprezentative pentru evoluŃia limbii române literare, întrucât aspectul artistic nu este o

condiŃie a limbii literare. Concluzionând, putem afirma că aceste prime documente de limbă

română nu sunt simple mărturii de limbă scrisă sau expresii ale stadiului preliterar al limbii,

ci reprezintă faza iniŃială de dezvoltare a limbii literare.

Monumente de limbă scrisă

În categoria monumentelor de limbă română literară includem textele traduse,

tipărite sau în manuscris şi scrierile originale sau prelucrate (pravile, cazanii, cronici, cărŃi

populare, lucrări cu caracter literar sau ştiinŃific, documente şi scrisori, particulare sau

oficiale).


27

Majoritatea textelor provin din Transilvania. Acest lucru se explică prin faptul că

aici limba slavonă a fost mai puŃin influentă, nefiind folosită decât în bisericile românilor

ortodocşi; în Moldova şi Muntenia, slavona, ca limbă de cultură, era protejată de biserică şi

administraŃie; intensa propagandă luterană şi calvină printre transilvăneni, indiferent de

naŃionalitate, a încurajat traducerea cărŃilor bisericeşti în limbile materne, inclusiv în română.

Cu o datare imprecisă, s-a considerat multă vreme că textele rotacizante (Codicele

VoroneŃean, Psaltirea VoroneŃeană, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki) sunt cele mai

vechi traduceri religioase în română, realizate la sfârşitul secolului al XV-lea (N. Iorga, I. A.

Candrea, S. Puşcariu) sau la începutul celui următor (O. Densusianu, Al. Rosetti, N.

Cartojan), cel mai probabil în Maramureş. Aceste manuscrise sunt, de fapt, copii ale unor

originale pierdute. În periodizarea primelor texte de limbă română, se consideră că textele

rotacizante sunt anterioare tipăriturilor coresiene (nu şi secolului al XVI-lea), iar, din punctul

de vedere al localizării, se identifică aria de răspândire a rotacismului, din nordul teritoriului

dacoromân.

Cele mai reprezentative scrieri din secolul al XVI-lea sunt cărŃile bisericeşti tipărite

în sudul Transilvaniei începând cu 1544: Catehismul luteran, tipărit la Sibiu în 1544 şi

Evangheliarul slavo-român, apărut tot la Sibiu, undeva între 1551-1553.

Cea mai prodigioasă activitate din această perioadă o desfăşoară însă diaconul

Coresi58, priceput meşter tipograf din Târgovişte, unde şi-a făcut ucenicia la tipografia lui

Dimitrie Liubavici. Lista cărŃilor tipărite de Coresi, începând cu anul 1559, se grupează

astfel59:

1. cărŃi româneşti: Întrebare creştinească, Braşov, 1559; Evangheliarul, Braşov,

1561; Praxiul – Apostol, Braşov, 1563; Cazania întâia, Braşov, 1564;

Molitvelnic, Braşov, 1564; Psaltirea, Braşov, 1570; Liturghierul, Braşov,

1570; Cazania a doua – Evanghelia cu învăŃături, Braşov, 1581; Pravila

sfinŃilor apostoli, data şi locul tipăririi nu s-au păstrat.

2. cărŃi slavo-româneşti: Psaltirea slavo-română, Braşov, 1577

3. cărŃi slavoneşti; Octoihul mic, Braşov, 1557; Triodul Penticostar, Târgovişte,

1558; Evangheliar, Braşov, 1562; Sbornic, partea a doua, Târgovişte, 1568;

Octoih I, Târgovişte, 1574; Octoih II, Târgovişte, 1575; Psaltire, Târgovişte,

58 Numele său, care sună atât de exotic în onomastica românească, a fost pus, de Al. Odobescu, în legătură cu familia Coressios din Chios, care a dat medici, scriitori de seamă şi negustori vestiŃi. Nu se ştie însă cu certitudine dacă între Coresi şi omonimii săi greci au existat sau nu legături de rudenie. 59 Conform clasificării elaborate de Şt. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, Chişinău, 1992, p. 182-183.


28

1577; Triod, Târgovişte, 1578; Evangheliar, Târgovişte, 1579; Sbornic, Sas-

Sebeş, 1580; Evanghelie, Târgovişte, 1583.

Un text de referinŃă al perioadei este Palia de la Orăştie (1582), traducerea

românească, după un izvor maghiar, a primelor două cărŃi din Vechiul Testament, Facerea

şi Ieşirea. Versiunea în limba română a fost realizată de un grup de traducători (Herce

Ştefan, Zacan Efrem, Moisi Peştişel, Achirie) sub patronajul episcopului calvino-român

Mihail Tordaşi.

La Cluj este tipărită cu litere latine şi ortografie maghiară o Carte de cântece (c.

1570-1573), atribuită lui Pavel Tordaşi, din care s-a păstrat doar o parte, cunoscută sub

numele de Fragmentul Teodorescu.

Pentru această perioadă, nicio carte bisericească nu a fost tipărită sau tradusă în

limba română în Moldova sau Muntenia (sunt semnalate două versiuni moldoveneşti ale

Evangheliei şi Apostolului, din 1532, care nu s-au păstrat). Trebuie să amintim şi

Tetraevanghelul, copiat în 1574 de către diacul Radu din Măniceşti (Muntenia), în insula

Rhodos, din porunca lui Pătraşcu Vodă; copia s-a realizat, cel mai probabil, după

Tetraevanghelul lui Coresi, şi se află la British Museum în Londra. La Putna, ritorul Lucaci

transcrie o pravilă (1581), care ar putea reprezenta un text revizuit de copist după o mai

veche traducere din slavonă.

Perioada cuprinsă între 1600-1640 se caracterizează, în general, printr-o scădere a

activităŃii tipografice şi culturale. IniŃiativele de a traduce opere noi sunt rare; se desfăşoară

o activitate de copiere a numeroase scrieri realizate anterior. Către 1635 se reia tipărirea

cărŃilor în łara Românească, însă tipăriturile sunt în limba slavonă.

Textele din această perioadă cuprind lucrări din sfera literaturii populare:

Alexandria, Floarea darurilor, Gromovnicul şi istorice: Cronograful lui Moxa, din 1620.

Lucrările ştiinŃifice propriu-zise lipsesc, în schimb creşte numărul actelor româneşti de

cancelarie emise în łara Românească şi în Moldova. Texte de proporŃii mai mici sunt

grupate în miscelanee: Codicele Sturdzan, Manuscrisul de la Ieud, Codicele Neagoean,

Codicele Teodorescu.

Dacă grupăm textele în funcŃie de zona în care analiza lingvistică indică faptul că

originalele au putut fi realizate (traduse), obŃinem următoarea distribuŃie regională:

majoritatea textelor atestă obârşia bănăŃean-hunedoreană (Psaltirea, Apostolul,

Tetraevanghelul, Catehismul, Liturghierul, Cartea de cântece, Floarea darurilor, Palia), în


29

Moldova au fost alcătuite originalele Pravilei şi ale Gloselor Bogdan, iar în łara

Românească şi sud-estul Transilvaniei, unele texte din Codicele Sturdzan60.

Abia după 1640 numărul monumentelor de limbă literară sporeşte considerabil, iar

cultivarea limbii române capătă o nouă dimensiune, calitativ superioară.

Structura limbii literare61

Fonetica

Vocalismul.

Până la mijlocul secolului al XVII-lea se menŃin, cu valoare de normă, în toate

variantele literare ale limbii române, o serie de fonetisme arhaice, care şi-au restrâns

ulterior aria de răspândire la anumite zone:

- păstrarea lu ă protonic: băsearecă (CV), blăstema (CV, PO), fămeie (PO, PH,

Coresi), năsip (CV, PO, Coresi), rădica (CV, PO), păhar (PH, PO, COresi),

părete (PO, Coresi);

- menŃinerea lui e nesincopat apare în toate textele: derept, dereptate, derege;

- închiderea lui e medial aton la i: ficior (PO), oamini (ESR);

- menŃinerea lui î etimologic apare în toate textele: împle, îmba, îmfla;

- reducerea diftongului ea la e: me, pute (fenomenul este generalizat; când

reducerea diftongului se face la sfârşitul cuvântului, ca în exemplele date,

fenomenul este limitat la zona Moldovei, a Transilvaniei şi a Banatului);

- u final apare în textele din toate regiunile Ńării, alături de grafii care nu-l notează:

aflatu (PS), jidovescu (PO), învârtoşu (Coresi), dar şi legat (Coresi); de

asemenea, -u apare mai frecvent în manuscrise decât în tipărituri (CV conŃine un

număr mai mare de grafii cu u final: giudeŃu, omulu);

- conservarea lui e în anumite cuvinte: arepi (PV, PO), ceti (PO, CV), demâneaŃă

(CV, PO), neşte (PO).

60 ILRLV, p. 81. 61 Exemplele sunt reproduse după: Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 60-65, I. GheŃie, ILRL, p. 77-95, Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILRL, p. 71-72.


30

Consonantismul

Pe lângă o serie de fonetisme comune (ş netrecut la s în deşchide, păstrarea lui m în

rumpe, menŃinerea africatelor č, ğ netrecute la ŝ (ś), ž (ź), preferinŃa pentru rostirea moale a

consoanelor ş, j urmate de e, i, deşi în toate variantele apare literare apare şi rostirea dură,

însă mult mai rar), în limba română scrisă din secolul al XVI-lea apar numeroase fenomene

fonetice divergente.

În variantele literare nordice (maramureşeană, bănăŃeană, moldovenească şi nord-

transilvăneană) întâlnim:

- păstrarea africatelor dz (< d + e, i latin) şi ğ (< j + o, u latin): dzăcea, dzile,

dzise, agiungă, gios, giumătate;

- r înmuiat în sufixele –ar, -tor: agiutoriu, dătătoriu, mărgăritariu;

- rotacismul, trecerea lui n intervocalic la (n)r în cuvintele moştenite din latină

(apare exclusiv în Maramureş): mârule (PH), punrea (CV), câri (PS);

- păstrarea lui ń în Banat: cunele, pustine (PO), apare sporadic şi în textele

rotacizante: călcâniu (PS), întâniu (CV);

- palatalizarea labialelor apare destul de rar; este vorba, în special, de palatalizarea

labiodentalei f în formă de h’: heru (PV), va hi, hir (Lucaci); textele literare nu

oferă exemple cu p, b, m, v alteraŃi.

Varianta literară sudică (muntenească-sud-transilvăneană) prezintă câteva norme

specifice:

- redarea consecventă a lui d + e, i latin prin z şi a lui ğ (< j + o, u latin) prin j:

auzi, ajutoriu, zilele, jos (Coresi);

- anticiparea elementului palatal în câine, mâine (Coresi);

- fricativele s, z, africata Ń şi labialele nu sunt, de regulă, dure: seară, înŃelepciune,

Dumnezeu, iubesc, merg (Coresi);

- după ş, j, r, diftongul ea trece la a (când în silaba următoare se află e): grijaşte,

sfârşaşte, şarpe, uraşte (Coresi); fenomenul apare şi în textele nordice, dar în

alternanŃă cu rostirea muiată a celor trei consoane.

După această enumerare sumară a principalelor norme fonetice din această perioadă,

putem concluziona următoarele:

- structura fonetică, cu numeroase forme dialectale, este departe de a fi unitară;

- unele fonetisme, astăzi regionale sau arhaice, aveau în secolul al XVI-lea

valoare de normă literară pentru anumite zone;


31

- Din cauza lipsei unor lucrări normative, nicio variantă literară nu prezintă un

sistem unitar de norme fonetice, care să influenŃeze decisiv şi alte variante.

Morfologia

Structura morfologică înregistrează, la nivelul tuturor variantelor literare, o serie de

forme paralele, însă cuprinde mult mai puŃine forme dialectale divergente decât fonetica:

- numeroase substantive feminine formează pluralul cu ajutorul desinenŃei –e:

cărămide (PO), grădine (PH), nunte, săgete (Coresi), talpe, rane (PS); în multe

cazuri, desinenŃa –e alternează cu cea în –i;

- substantive neutre terminate în –ure la plural apar în majoritatea textelor;

- gentiv-dativul este sintetic, cu forme articulate în –eei işi –iei: inimiei,

judecateei (Coresi), peliŃeei (PH, PS, CV), şi analitic, format cu prepoziŃia de:

cale de cetate (PS, PH, Coresi) sau a: trestie a cărtulariu (PS);

- vocativul în –e apare frecevent: ome!;

- adjectivul gol are pluralul goli în toate textele;

- articolul hotărât proclitic la genitiv-dativ are, la masculin, formele lu, lui, iar la

feminin ei, ii, i: a ei noastre credinŃă (CV), ii Sara (PO); toate textele literare

consemnează formele variabile ale articolului posesiv (al, a, ai, ale); în Banat, în

Transilvania şi în Moldova apare şi a invariabil: a blândzilor (PS), a sei (ESR),

a feciorului (Lucaci);

- pentru numeral apar formele concurente îmbi/amândoi sau cele terminate în -

lea, -le: al doilea/al doile;

- pronumele relativ care este variabil: carele, carea, carii;

- circulă pronumele nehotărâte arhaice: neştinre „cineva” (CV), neşchit „câtva,

puŃin” (Coresi), cineşi „fiecare” (PS, Coresi);

- adverbe: adăoară „după aceea” (Coresi), ainte „înainte” (PS, CV), aore

„câteodată, uneori” (< lat. ad horem) (Coresi), cătelin „cu încetul” (CV),

dănăoară „odată, odinioară” (< lat. de una hora) (PS), iuo „unde” (CV, Coresi),

chiar „clar” (< lat. clarus) (Coresi);

- prepoziŃii: pre, den, prespre, suptu etc.;

- conjuncŃii: e „iar, şi” (lat. et), săva „deşi”, „fie”, căce (că) „pentru că” etc.


32

Morfologia verbului prezintă o serie de construcŃii perifrastice. Ele sunt în

concurenŃă cu formele sintetice echivalente, reuşind adesea să se substituie acestora, având

ca urmare accentuarea caracterului analitic al structurii românei literare. Prin urmare:

- nu există indicii ale folosirii mai frecvente a perfectului compus în dauna

perfectului simplu; mai mult decât atât, în numeroase texte, perfectul simplu este

folosit cu predilecŃie; într-o serie de traduceri din slavonă, perfectul simplu

românesc redă aoristul slav, aşa explicându-se preponderenŃa numerică a acestui

tip în textele religioase traduse; se remarcă şi prezenŃa generală a formelor de

perfect simplu, persoana 1 şi 2 plural fără –ră: giucatu (PS), răposăm (Coresi),

Ńinum (PO);

- mai mult ca perfectul indicativ, alături de formele sintetice, moştenite din latină,

consemnate în toate textele, înregistrează şi construcŃiile perifrastice (perfectul

compus al verbului a fi şi participiul verbului de conjugat): am fost cugetat, au

fost lăsat (Coresi), au fost poruncit (PO);

- dintre construcŃiile perifrastice de viitor, reŃinem structurile: prezentul verbului a

vrea şi conjunctivul (voiu să vii, va să sărute, Coresi); viitorul verbului a fi şi

gerunziul (voiu fi bătând, va fi avându, Lucaci); prezentul verbului a avea şi

infinitivul (am a bea, Coresi);

- condiŃionalul perfect se construieşte cu auxiliarele a fi: ară fi adus (PO) şi a

vrea: se vrea asculta (CP), au vrut cuteza (PO);

- imperativul prohibitiv în –areŃi, ereŃi, -ireŃi este prezent în toate textele: nu

dareŃi (PO), nu vă giurareŃi (CV), nu iubireŃi (PH);

- nu întâlnim forme de imperfect, persoana a I-a, singular în –m: (eu) îmbla (PS),

ştiia (Coresi); nu apar în textele secolului la XVI-lea nici formele de imperfect,

persoana a III-a, plural în –u: (ei) era (ESR), spunea (Coresi).


33

Formarea cuvintelor

O caracteristică a acestei perioade o reprezintă numărul mare al verbelor

neprefixate; asemenea formaŃii apar mai ales în textele nordice: a bătrâni (PS), a blânzi, a

crunta (Coresi), a tâlni (PO);

Foarte frecvent este sufixul colectiv –ame: mişelame, voinicame (Coresi).

DorinŃa de a exprima noŃiuni abstracte (întâlnite în textele literare traduse) explică

abundenŃa derivatelor. ReŃinem, în special:

- formaŃiile cu prefixul ne-: negata (Coresi), negândire (PH);

- formaŃiile cu sufixul –ură: adăpostitură, adevărătură cugetătură (Coresi),

asemănătură (PO);

Compusele, calchiate după modele slavone, sunt folosite de multe ori pentru

exprimarea noŃiunilor abstracte: om-iubire „umanitate”, bună-govire „pietate” (Coresi),

mare-frumuseŃe „magnificenŃă” (PS).

Sintaxa

La nivel sintactic, este necesară distincŃia între textele originale, care urmează

modelul sintactic al vorbirii populare, cu o frază cursivă şi relaŃii sintactice corect

exprimate, chiar dacă persistă uneori topica nefirească şi construcŃiile stereotipe, şi textele

traduse, cu o sintaxă greoaie, confuză, tributară unor modele străine (în special slavone, dar

şi maghiare).

La nivelul propoziŃiei se remarcă:

- reluarea prin pronume personal a subiectului: fierile, când se satură de bucate,

iale se duc (PO);

- substantivul postpus primeşte articol hotărât în situaŃii în care normele actuale

nu-l acceptă: luminatul mitropolitul (Coresi);

- apoziŃia este acordată în majoritatea cazurilor: rugăciurea Isaieei prorocului

(PV), o deadem lu Coresi diaconul (Coresi);

- anticiparea sau reluarea complementului direct sau indirect prin formele

neaccentuate ale pronumelui personal nu este obligatorie: Cântecul lui David ce

el cânta Domnului (PS), mie tare plăcură (Coresi); iată şi un exemplu construit

după normele actuale: dă-ne noao astăzi, ce-l leagă pre el (Coresi);

- completiva directă este frecvent înlocuită de complementul direct exprimat prin

verb la infinitiv: vrut-au...a te vedea derept (Coresi);


34

- să consemnăm şi plasarea auxiliarului la timpurile verbale compuse înainte sau

după verbul de conjugat.

La nivelul frazei se observă:

- frecvenŃa coordonării copulative prin şi (sub influenŃa vorbirii populare);

- subordonarea se realizează printr-o mare varietate de elemente conjuncŃionale,

diversitatea raporturilor sintactice fiind, de această dată, în contradicŃie cu

tendinŃa spre simplificare a graiurilor populare; oferim câteva exemple de

elemente conjuncŃionale specifice: vareunde, mainte ca să, ainte de, ainte până

nu, dereptu că, dereptu că ce, ca cum, ca când, să, derept să, derept ce să, cum,

aşa cum etc.;

- anacolutul apare frecvent: Iară eu, deaca văzuiu ce învăŃătură dumnezeiască şi

cu folos sufletului şi trupului este întru ea, iară inima mea se îndulci (Coresi).

Lexicul

InfluenŃa îndelungată a unui mediu cultural neromanic şi predominarea slavonei,

folosită exclusiv în biserică şi administraŃie, au transformat lexicul literar românesc într-un

instrument de lucru greoi şi imperfect; evoluŃia vocabularului, pe parcursul mai multor

secole, este lentă, marcată de câteva lipsuri evidente: polisemia exagerată a unor termeni,

numărul redu de sinonime şi de termeni abstracŃi.

Privit în ansamblu, lexicul din această perioadă cuprinde numeroase elemente

specifice, care pot fi împărŃite în două categorii:

a) termeni dispăruŃi sau păstraŃi în unele graiuri, majoritatea acestora moşteniŃi

din latină: agru „ogor”, arină „nisip”, a deşidera „a dori”, a deştinge „a

coborî”, gintu „neam, familie”, lucoare „lumină”, măritu „mire”, viptu

„grâu, bucate” etc.;

b) cuvinte care s-au păstrat, dar au suferit o evoluŃie semantică: adunătură

„sfat”, bezaconie „nelegiuire”, beznă „prăpastie”, cătuşe „ancoră”, a certa „a

da sfaturi”, ciudă „minune”, drac „duşman”, limbă „popor, neam”, mişel

„sărac”, năpaste „ispită”, prost „simplu”, a săruta „saluta”, silă „putere”,

soŃie „tovarăş”, voinic „ostaş” etc.

Lexicul din această perioadă a suferit mai multe influenŃe străine, cea mai puternică

fiind, desigur, cea slavonă. Nefiind asimilate de limba literară, majoritatea acestor


35

împrumuturi lexicale (ca şi construcŃiile sintactice neromâneşti) au ieşit din uz în secolele

următoare. Iată câteva exemple:

a) termeni de origine slavă: alămonjă „pomană”, a băsădui „a vorbi”, blaznă

„ademenire”, cislă „număr”, a gotovi „a sfârşi”, a izodi „a cera”, oteŃ

„părinte”, stepenă „treaptă” etc.;

b) termeni de origine maghiară: adămană „camătă”, aleaneş „duşman”, băraŃ

„călugăr”, a felelui „a răspunde”, a gilălui „a urî”, sodăş „garant, chezaş”

etc.;

c) termeni de origine turcă: atlaz, buzdugan, mahramă, sârmă;

d) termeni de origine greacă: anchiră „ancoră”, filosof, iconom, mandragoră,

stoic.

În concluzie, se poate afirma că structura lingvistică a textelor româneşti de până la

1640 este dominată de particularităŃi regionale, din cauza absenŃei normelor unice. În

această perioadă se pot distinge mai multe variante literare româneşti care, pe baza unor

fenomene lingvistice specifice, pot fi grupate în două categorii principale: de tip nordic şi

de tip sudic.


36

Limba literară în perioada 1640-1780

După 1640, cultura românească scrisă cunoaşte un proces constant de diversificare.

Deşi textele religioase continuă să deŃină un rol important în cultura vremii, se înregistrează

dezvoltarea rapidă a producŃiei literare şi în alte domenii (istorie, beletristică, ştiinŃă). Multe

lucrări sunt, ca şi în epoca precedentă, traduceri. Apar acum texte originale, numărul

acestora fiind în continuă creştere. Traducerile nu se mai fac aproape exclusiv din slavonă,

ci şi din alte limbi de cultură, precum greacă, latină, maghiară; traducerile din limbi

occidentale sunt încă rare. Limba română se impune definitiv, în secolul al XVIII-lea, ca

principal mijloc de exprimare literară pentru românii din cele trei provincii istorice.

Problema care se pune acum este aceea a formării unei limbi unitare de cultură, aptă să

exprime ştiinŃa şi gândirea modernă.

Lucrările reprezentative ale acestei perioade impun, datorită unor tendinŃe evidente

de diversificare funcŃional-stilistică a exprimării culte româneşti, o distincŃie necesară între

textele religioase şi cele laice. Literatura bisericească este scrisă într-o limbă convenŃională,

marcată de influenŃa originalelor după care s-au făcut traducerile, într-un fel mai arhaică,

dar mai unitară, prin tradiŃia lingvistică a textelor bisericeşti anterioare. Textele laice sunt

redactate într-o limbă mai nuanŃată şi expresivă, mai apropiată de vorbirea populară, însă

mai puŃin unitară. Tematica variată a acestor texte a condus la selecŃia unor mijloace de

expresie diferite şi, implicit, la conturarea unor variante stilistice, în funcŃie de specificul

scrierilor: istorice, juridice, ştiinŃifice ori beletristice.

Textele religioase

În virtutea unor preocupări mai vechi, consemnăm, şi în această perioadă,

traducerea şi difuzarea de texte biblice. Apar acum Noul Testament (Bălgrad, 1648) şi

Psaltirea (Bălgrad, 1651), ambele lucrări apărute sub patronajul mitropolitului ardelean

Simion Ştefan. La Prisac şi Bălgrad se tipăresc lucrări de doctrină creştină: Catehismul

calvinesc (1642) şi Scutul Catehismusului (1656). În Moldova se tipăresc lucrări omiletice:

Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643, lucrare cunoscută în toate provinciile româneşti) sau de

drept canonic: Şeapte taine (1644, opera lui Eustratie logofătul). În Muntenia, Varlaam

publică lucrarea polemică Răspuns împotriva catehismului calvinesc (Mănăstirea Dealu,

1645). Si aici accentul cade pe scrierile omiletice sau de exegeză morală: Cazania de la

Govora, 1642, ÎnvăŃăturile preste toate zilele, 1642, Cazania de la Dealu, 1644. Să


37

amintim şi unele cărŃi de slujbă cu textul slavon şi cu tipicul românesc: Pogrebania

preoŃilor, 1650, Mistirio, 1651, Târnosanie, 1652 (toate tipărite la Mănăstirea Dealu).

După 1673, literatura religioasă a Moldovei este dominată de mitropolitul Dosoftei.

Acesta publică la Uniev (Ucraina), în 1673, Psaltirea în versuri, lucrare de mare valoare

artistică, în care versifică psalmii biblici, şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. Prin

activitate tipografică desfăşurată la Iaşi, Dosoftei înzestrează bisericile româneşti cu

numeroase cărŃi de cult în limba română, contribuind astfel decisiv la naŃionalizarea

serviciului divin la noi: Dumnedzăiasca liturghie (1679), Psaltirea slavo-română (1680),

Molitvănicul de înŃăles (1681), Octoihul (1683), Parimiile (1683). ViaŃa şi petrecerea

svinŃilor (1682-1686) este o culegere de legende hagiografice, în patru volume. După o

întrerupere de circa trei decenii, activitatea tipografică din Transilvania se reia cu două

colecŃii de predici traduse din maghiară, ambele datorate lui Ioan Zoba din VinŃ: Sicriul de

aur (Sebeş, 1683) şi Cărare pre scurt (Bălgrad, 1685). Până în jurul anului 1700, mai apar

câteva cărŃi în tipografiile ardelene, după care, circa 50 de ani, nu se mai editează lucrări

bisericeşti. Activitatea tipografică se reia cu intensitate după 1750.

Începând cu anul 1680, activitatea tipografică din łara Românească cunoaşte o

periodă de mare înflorire. CărŃile publicate aici provin din cinci centre: Bucureşti, Buzău,

Târgovişte, Snagov şi Râmnic. Un punct de referinŃă a literaturii religioase din această

perioadă este tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688). Autorii ei (printre care fraŃii Radu şi

Şerban Greceanu) au revizuit traducerea Vechiului Testament, făcută de Nicolae Milescu,

înglobând şi alte texte apărute anterior, precum Palia de la Orăştie şi Noul Testament din

1648. Prin strădania lui Antim Ivireanul, apar în tipografiile muntene majoritatea cărŃilor

necesare oficierii slujbei în limba română: Psaltire (Bucureşti, 1694), Evanghelie (Snagov,

1697), Molitvenic (Râmnic, 1706), Osmoglasnic (Râmnic, 1706), Octoih (Târgovişte,

1712), Liturghier (Târgovişte, 1713) etc. Opera principală a lui Antim Ivireanul sunt

predicile, rostite cu prilejul diferitelor sărbători şi ocazii, adunate într-o colecŃie intitulată

Didahii. Activitatea lui Antim este continuată de episcopii Râmnicului, Damaschin,

Chesarie şi Filaret, autorii unei traduceri integrale a Mineelor (1776-1780).

Textele laice


38

În epoca anterioară, scrierile laice au circulat, cu puŃine excepŃii, în mnuscris.

Scrisorilor şi documentelor particulare sau oficiale alcătuite în limba română cu un secol

înainte li se adaugă, din secolul al XVII-lea, lucrările istorice, juridice, beletristice şi chiar

ştiinŃifice.

Literatura istorică în limba română s-a dezvoltat aproape exclusiv în Moldova şi

Muntenia. Cărturarii moldoveni: Grigore Ureche (LetopiseŃul łărei Moldovei), Miron

Costin (LetopiseŃul łărei Moldovei de la Aron vodă încoace, De neamul moldovenilor),

Nicolae Costin (LetopiseŃul łărei Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 şi de la 1709

la 1711), Axinte Uricariul (De a doua domnia lui Nicolae Alexandru vodă), Ion Neculce

(LetopiseŃul łărei Moldovei de la Dabija vodă până la a doua domnie a lui Constantin

Mavrocordat) şi Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor) au

realizat importante scrieri istorice, care, pe alocuri, dobândesc valenŃe literar-artistice. O

bogată activitate cronicărească s-a desfăşurat şi în Muntenia, mai ales în timpul

domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Pe lângă scrierile unor

cronicari anonimi (Cronica anonimă a domniei lui Matei Basarab, LetopiseŃul

cantacuzinesc, Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc), trebuie menŃionată şi

contribuŃia lui Radu Greceanu (Istoria domniei lui Constantin BasarabBrâncoveanu

voievod), Radu Popescu (Cronica lui Nicolae Mavrocordat) şi stolnicul Constantin

Cantacuzino (autorul probabil al Istoriei łării Rumâneşti).

În această perioadă se traduc şi se prelucrează mai multe coduri de legi. În afara

lucrărilor de drept canonic, precum Pravila de la Govora (1640), tradusă de călugărul

oltean Moxa, şi Şeapte taine (1644), opera lui Eustratie logofătul, apar acum două lucrări

fundamentale de drept civil: Carte românească de învăŃătură (Iaşi, 1646), cunoscută şi sub

titlul de Pravila lui Vasile Lupu, traducere după izvoare greceşti şi italiene, şi Îndreptarea

legii (Târgovişte, 1652), care reproduce, în mare parte, textul publicat la Iaşi, adaptat la

normele variantei literare munteneşti. După 1770, unele documente oficiale încep să vadă

lumina tiparului: în łara Românească Ponturile păcii (1744), Hatişerif (1774), Carte de bir

(1780), iar în Moldova: Hrisoavele (1742, 1756, 1757), Carte de mazili (1758),

ProclamaŃiile lui RumianŃev (1770, 1771). În 1780 apare Pravilniceasca condică, primul

codice tipărit după Îndreptarea legii, inaugurând o nouă serie de lucrări juridice.

Apar acum şi primele lucrări ştiinŃifice, traduceri sau prelucrări, cu tematică variată.

După 1640, sunt semnalate primele lexicoane slavo-române (toate munteneşti), dovadă că

opera de traducere în limba română a cărŃilor bisericeşti sau laice luase amploare; amintim,


39

în acest sens, Lexiconul lui Mardarie Cozianul (1649) şi Lexiconul lui Mihai (1671). O

Geografie a Ardealului (c. 1640-1660) reprezintă una din primele încercări de literatură

ştiinŃifică. Dimitrie Cantemir publică Divanul sau gâlceava înŃeleptului cu lumea sau

giudeŃul sufletului cu trupul (Iaşi, 1698), scriere filozofică. Se alcătuiesc numeroase glosare

şi dicŃionare: un dicŃionar latin-român de Teodor Corbea (c. 1700), unul român-latin

(Anonymus Caransebesiensis) şi altul latin-român-maghiar (Lexiconul Marsilian). Printre

alte lucrări cu caracter ştiinŃific, menŃionăm o Cosmografie (1766), tradusă din italiană

printr-un intermediar polonez şi Meşteşugul doftoriii (c. 1760-1770), manual de medicină

tradus din greacă; ambele texte sunt munteneşti. Spre sfârşitul acestei perioade apar primele

gramatici româneşti: Gramatica rumânească (1757), alcătuită de D. Eustatievici

Braşoveanul62 şi Gramatica ieromonahului Macarie, elaborată în 1772 la schitul Sihla din

NeamŃ, rămasă însă în manuscris.

Tot în această perioadă înregistrăm şi apariŃia primelor scrieri beletristice: poemul

filozofic ViaŃa lumii şi ciclul de povestiri O samă de cuvinte, ambele de Miron Costin,

romanul alegoric Istoria ieroglifică (1705) de D. cantemir. Numeroase sunt şi cărŃile

populare, traduse sau prelucrate după texte slave ori greceşti, care au cunoscut o largă

circulaŃie în toate provinciile româneşti. Cele mai cunoscute sunt: Alexandria, Floarea

darurilor, Esopia, Istoria troadei, RujdeniŃa, precum şi romanele: Sindipa filozoful şi

Varlaam şi Ioasaf, ultimul tradus de Udrişte Năsturel. Mai trebuie amintite şi Ceasornicul

domnilor, roman tradus parŃial de N. Costin după lucrarea omonimă a lui Antonio de

Guevara şi Foletul Novel, calendar tradus din italiană de Ioan Românul.

Deşi s-au bucurat de popularitate în epocă, textele laice, circulând deseori în copii

manuscrise, au avut o contribuŃie redusă la procesul de unificare a vechii române literare,

fiecare autor folosind varianta literară din provincia natală.

62 Editată de N. A. Ursu, în 1969.


40

Structura limbii literare

Fonetica

Vocalismul

Dintre vechile fonetisme comune tuturor variantelor literare din perioada anterioară

se păstrează următoarele:

- păstrarea vocalei ă în: lăcui, păhar, rădica, răsipi etc.

- conservarea lui e medial netrecut la i în: ceti, den, dentre, inemă, neşte, nemeri

etc.

- î etimologic menŃinut în împle, îmbla, îmfla în majoritatea textelor, cu excepŃia

cronicilor muntene

- trecerea lui î la i este frecventă, dar se menŃin şi formele cu i: atita, ride, singe,

tinăr

Alături de aceste fonetisme vechi, apar şi forme noi, preluate de limba literară

modernă (observabile mai ales în scrierile munteneşti):

- ă > i, prin asimilaŃie, în: ridica, risipi etc.

- e > i, în: citi, din, dintre, nişte

- î > u, sub influenŃa lui m în: umfla, umbla, umble

- ia > ie: boier, grăieşte, înnoieşte, prieten

Se constată acum şi o tendinŃă de individualizare a principalelor variante literare de

tip nordic. Astfel, variante literară moldovenească, care câştigă în această perioadă un

ascendent asupra celorlalte datorită diversităŃii scrierilor apărute în Moldova, se apropie

mai mult de graiurile moldoveneşti centrale, fără a se identifica însă cu ele, deoarece

acceptă unele fonetisme regionale care alternează, în toate textele, cu cele mai vechi.

Aceste fonetisme populare şi regionale apar frecvent numai la anumiŃi autori (Dosoftei,

Neculce), ceilalŃi respectând cu o oarecare consecvenŃă normele tradiŃionale. Cele mai

importante forme sunt:

- diftongul ea > è ( e deschis): avè, bătè, dzicè (Neculce), mieluşè (Dosoftei); la

M. Costin şi D. Cantemir, asemenea forme apar rar;

- ia > ie, mai ales în poziŃie finală: abiè, spăriè, tăièt (Neculce), întârdziet (M.

Costin);

- ă protonic > a, numai în textele laice; la Varlaam nu apare deloc, iar la Dosoftei,

rar;


41

- închiderea lui e neaccentuat, în poziŃie medială şi finală, apare îndeosebi la

Neculce: aproapi, careli, să vinim;

- e şi ea sunt înlocuiŃi, mai ales la Neculce, cu ă, respectiv a după labiale, însă

numai atunci când în silaba următoare nu se află un sunet palatal sau înmuiat:

mărg, să răpadă, vorovăscu (Neculce), bat „beat” (Cantemir);

- velarizarea lui e şi i după s, z, ş, j, Ń, r apare mai ales la Neculce;

- diftongul ea (în toate cuvintele de tipul lege) apare îndeosebi la Dosoftei, iar –u

final mai ales la Neculce, dar şi la alŃi cronicari moldoveni, fie la sfârşitul

cuvintelor terminate în grup consonantic (acestu, cându, multu), fie după cele

terminate într-o singură consoană (au avutu, picioru, spătaru).

Varianta literară transilvăneană, reprezentată de centrele culturale din SV

Transilvaniei, prezintă alternanŃa frecventă a lui î cu îi (câne / câine).

Varianta literară muntenească suferă puŃine modificări faŃă de epoca anterioară. Se

menŃin ca norme principale:

- diftongul îi în: câine, pâine;

- vocale anterioare după labiale: iubesc;

- diftongul ea > a după ş, j, r (grijaşte, şarpe, uraşte).

La sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu deplasarea activităŃii tipografice spre

centrul Munteniei, apar şi câteva inovaŃii în varianta literară muntenească:

- sincoparea lui i în: drept, dreptate;

- î > u în: umfla, umplea;

- forme precum nisip, ridica, risipi, citi, dupe, a hi apar în textele munteneşti, fără

a le întrece numeric pe cele vechi;

- velarizarea vocalelor anterioare după consoanele dure s, z, Ń, r este un fenomen

rar, totuşi, în varianta literară muntenească se generalizează forma să a

pronumelui reflexiv se.

Consonantismul

Unele fenomene regionale, precum palatalizarea labialelor (cu excepŃia lui f urmat

de iot) si a dentalelor, spirantizarea africatelor, se extind în graiuri, însă apar rar în textele

literare. Pe lângă normele fonetice comune limbii scrise din toate provinciile româneşti, se

menŃin în această perioadă majoritatea fonetismelor, în baza cărora au fost delimitate

variantele literare nordice şi cele sudice; mai pot fi semnalate şi alte particularităŃi fonetice


42

regionale care au tendinŃa să devină specifice anumitor variante literare. Toate variantele

literare nordice (moldovenească, bănăŃeană, transilvăneană de nord şi sud-vest) păstrează

africatele dz (dzi), şi ğ (ğoc) în cuvintele moştenite din latină; -r înmuiat în sufixele –ar, -

tor se menŃine cu valoare de normă.

Rotacismul dispare, astfel încât varianta literară din Transilvania de nord se apropie

de cea transilvăneană de sud-vest şi moldovenească.

Varianta literară transilvăneană are ca trăsătură fonetică distinctivă faŃă de celelalte

variante nordice înlocuirea lui dz cu z în cuvintele moştenite din latină şi alternanŃa lui ğ cu

j (ğos / jos).

Varianta literară bănăŃeană menŃine pe n’ netrecut la į (cun’ „cui”), iar în textele

scrise cu ortografie maghiară este marcată înmuierea dentalelor: frat’e, limped’e (Lexiconul

Marsilian).

Varianta literară muntenească păstrează pe z (zic) şi j (joc) în elementele latine; s, z,

Ń, r nu sunt, în general, dure, ca şi fricativele prepalatale ş, j urmate de vocalele anterioare e,

i.

Amintim, ca inovaŃie, durificarea lui d (dă, dăstul, dăparte) şi a lui p (pă). Acest

fenomen apare rar în textele religioase, însă frecvent în textele laice, mai ales la cronicari

(fără a fi majoritar).

Aşa cum au observat unii cercetători, la sfârşitul secolului al XVII-lea, limba

cărŃilor bisericeşti tipărite în Muntenia a suferit o influenŃă nordică importantă prin

intermediul cărŃilor elaborate de Dosoftei, dar şi datorită tipografilor moldoveni care lucrau

în tiparniŃele muntene. Astfel, un mare număr de moldovenisme şi de elemente nordice se

găsesc în Biblia de la Bucureşti (1688), fapt ce ar pune în discuŃie ideea că acest text de

referinŃă a contribuit decisiv la impunerea graiului muntenesc ca bază a limbii literare.

În concluzie, structura fonetică a românei literare din această perioadă îşi menŃine

caracterul neunitar. În toate variantele literare apar inovaŃii, ceea ce determină înmulŃirea

alternanŃelor fonetice; normele mai vechi rămân însă dominante.

Morfologia

Fenomenele morfologice cu frecvenŃă ridicată în toate textele literare sunt:

- pluralul în –e la unele substantive feminine şi neutre: barbe, blane, cheltuiele

(Neculce), izbânde (BB), talpe (Dosoftei);


43

- pluralul în –ure, în cazul unor substantive neutre, apare mai frecvent în cărŃile

populare: lucrure, podure, glasure, dar şi la unii autori: oraşuri, puncturi

(Cantemir);

- forma de genitiv-dativ în –iei (nopŃiei) apare rar (cu excepŃia Cazaniei lui

Varlaam); sunt mai frecvente formele de genitiv-dativ analitic construite cu

prepoziŃiile a, de, de la: în mijloc de besearecă (Dosoftei), purtători de trebile

domniei, atunce au spus a tot norodul (Neculce), precum şi dativul cu la: şi au

dzis la şoltuzul (Neculce);

- vocativul masculin în –e: oame (Dosoftei, Neculce);

- numele proprii sunt adesea articulate: Cârnul, Cornescul (Neculce), Radul-vodă

Negru (LetopiseŃul Cantacuzinesc); la genitiv-dativ primesc articol postpus ca

substantivele comune: greşala Radului-vodă (LetopiseŃul Cantacuzinesc);

- articolul adjectival cea are forma ceii la genitiv-dativ;

- adjectivul mare este invariabil;

- pronumele relativ care are forme articulate: carea, carele, carii;

- pronumele relativ (cineşi, careşi), nehotărâte (cevaşi, carevaşi) şi demonstrative

(acestaşi) suportă frecvent encliza particulei şi;

- se menŃin (cu excepŃia variantei literare bănăŃene) formele iotacizate ale

verbelor: auz, văz, spui, poci, sai;

- persoanele a III-a singular şi plural au aceeaşi formă la imperfect: el / ei era;

- se menŃine, pe scară largă, auxiliarul au la perfectul compus, persoana a III-a

singular şi plural: el / ei au fost;

- apar frecvent forme de mai mult ca perfect perifrastic: au fost grăit (Neculce), şi

viitor perifrastic (prezentul indicativ al verbului a vrea + infinitivul verbului de

conjugat): n-are a se duce;

- sunt răspândite şi formele de viitor construite cu va + conjunctivul prezent: va

să vie (Cantemir, Radu Popescu);

- în comparaŃie cu perioada anterioară, sunt rare formele de condiŃional perfect

construit cu auxiliarul a vrea: n-ar vré scăpa (Neculce) şi cele de perfect simplu

arhaic: dziş, spuş;

- imperativul prohibitiv în –areŃi, -ereŃi, -ireŃi se menŃine în toate scrierile;

- reflexivul cu sens pasiv apare frecvent la cronicari: Mircea-vodă...au murit în

domnie şi s-au îngropat la mănăstirea lui...(LetopiseŃul Cantacuzinesc);


44

- prepoziŃiile pre, supt au încă o largă circulaŃie, altele sunt întrebuinŃate cu valori

diferite faŃă de limba literară actuală;

- conjuncŃiile şi locuŃiunile conjuncŃionale arhaice au „sau”, căci (că) „pentru că”

, săvai că „măcar că, deşi”, să „dacă” apar frecvent;

- se menŃin şi numeroase adverbe şi locuŃiuni adverbiale specifice limbii vechi:

atocma „întocmai, la fel”, cândai „poate”, încai „măcar”, oareşicându

„cândva”.

Pe lângă aceste forme vechi şi populare, apar o serie de forme noi, dintre care unele

s-au impus mai târziu ca norme unice.

Formarea cuvintelor

În general, sunt puŃine modificări faŃă de perioada anterioară. Câteva afixe dispar

sau au un randament redus: nu mai apar formaŃii cu prefixul a- (numai la Dosoftei se

înregistrează asimŃi), iar sufixul –ame apare foarte rar (exemple îndeosebi în Anonymus

Caransebesiensis: hăiducame, pedestrame); în locul lui este întrebuinŃat frecvent sufixul

colectiv –ime: boierime, drăgănime (Neculce), greime „mulŃime”(R. Popescu). Textele

nordice (moldoveneşti) menŃin formele verbale fără prefixul în-: dârji, tâlni (Dosoftei).

Derivarea rămâne un proces important prin care se formează cuvinte noi pentru

redarea termenilor abstracŃi. Dosoftei excelează în acest sector; dintre derivatele specifice

acestui autor, menŃionăm: sufixul –ăreŃ (cugetăreŃ, lucrăreŃ), -ătate (adevărătate,

întregătate), -ciune (întrebăciune, uniciune), -mânt (giudecământ, întregământ);

menŃionăm şi cuvintele compuse de tipul împreună-ştiinŃă, înainte-gândire, calchiate după

greacă. De asemenea, amintim şi termenii neologici terminaŃi în –ie: audienŃie (R.

Greceanu), corăspundenŃie (Neculce).

Sintaxa

Structura sintactică a textelor literare reflectă dubla influenŃă exercitată de limba

vorbită, respectiv de persoanele cultivate, care caută să imprime limbii literare, în special

sintaxei, o orientare savantă.

Se păstrează încă câteva trăsături arhaice:

- dativul adnominal: era fată unui preut (Dosoftei);

- apoziŃia acordată: cheltuiala lui Şerban Vodă domnului muntenescu (Neculce);


45

- acordul dintre subiect şi predicat prin atracŃie: o samă de cuvinte ce sânt audzite

din om în om (Neculce) sau prin înŃeles: căci neamul turcilor sânt mai înŃălepŃ

(Neculce);

- cumulul de conjuncŃii: şi încă căci că şi de multe ori şi voevozii (C.

Cantacuzino);

- negaŃia simplă: dacă aceia alt mai bine nici ştiu, nici pot face (C. Cantacuzino).

Totuşi, sintaxa acestei perioade începe să cunoască transformări majore. Astfel,

structura sintactică a textelor bisericeşti cunoaşte, prin contribuŃia lui Varlaam, a lui

Dosoftei, a lui Antim Ivireanul şi a episcopilor de Râmnic, o evoluŃie remarcabilă. Fraza

devine armonioasă şi naturală, constituindu-se acum un autentic stil religios românesc. Un

rol important l-au avut şi traducătorii, care au evitat construcŃiile sintactice greoaie şi

neconforme cu structura limbii române, construcŃii atât de specifice limbii cărŃilor traduse

în secolul al XVI-lea. Apar şi acum frazele alcătuite după modele străine, însă ponderea lor

este destul de redusă.

În structura sintactică a textelor laice există două modalităŃi diferite de exprimare.

Prima, reprezentată de cronicarii savanŃi (M. Costin, N. Costin, C. Cantacuzino şi D.

Cantemir) a construit o sintaxă elaborată, cu caracter livresc, în care se recunosc uneori

modele străine (latineşti, greceşti, turceşti). Cea de-a doua, reprezentată de cărturari mai

puŃin erudiŃi (Gr. Ureche, R. Popescu, I. Neculce) se apropie de sintaxa vorbirii populare:

fraze scurte, alcătuite din propoziŃii principale, legate între ele mai ales prin conjuncŃiile

coordonatoare şi, ce (ci), iar; frazele ample, formate prin subordonare, sunt mai rare, iar

tipurile de propoziŃii subordonate sunt puŃine – îndeosebi atributive, completive directe,

cauzale, finale, consecutive; conjuncŃia subordonatoare care cunoaşte cea mai ridicată

frecvenŃă este că; stilul oral adoptat în expunerea faptelor istorice explică numărul mare de

propoziŃii exclamative şi interogative, de anacoluturi, prezenŃa construcŃiilor eliptice.

Lexicul

Lexicul literar prezintă, ca toate celelalte compartimente ale limbii, un caracter

compozit. Deşi se menŃin numeroase elemente lexicale vechi, lexicul a înregistrat o evoluŃie

semnificativă în această perioadă. Sursele de împrumut se regăsesc în vorbirea populară şi

în limbile străine pe care cărturarii le cunoşteau. Acum sunt abandonate majoritatea

slavonismelor din secolul al XVI-lea, adoptându-se un număr mare de neologisme greceşti,


46

latineşti şi turceşti. De asemenea, sunt create cuvinte noi, folosindu-se mijloacele interne de

îmbogăŃire a vocabularului.

Vocabularul cărŃilor religioase din această perioadă, mai conservator, cuprinde

termeni populari şi regionali, arhaisme, împrumuturi mai vechi din slavonă, păstrate şi azi

în terminologia religioasă. Apar însă şi numeroase neologisme, datorita vastei culturi a

traducătorilor, dar şi progresului limbii literare. O frecvenŃă ridicată cunosc şi calcurile

după neogreacă şi slavonă, cuvintele care au sensuri diferite de cele actuale, expresii şi

locuŃiuni specifice vechii române literare: peste fire „extraordinar”, a da mulŃemită „a

mulŃumi”, voie vegheată „protecŃie”.

În comparaŃie cu textele bisericeşti, cele laice au un vocabular mult mai bogat şi mai

diversificat. Scriitorii erudiŃi (între care se distinge D. Cantemir) au pus în circulaŃie un

număr mare de neologisme şi calcuri, împrumutate din cele mai cunoscute limbi de cultură

vechi şi moderne. AlŃi cărturari (precum Neculce) au folosit ca sursă de împrumut lexical

mai ales graiurile populare şi variantele literare ale limbii române; şi în scrierile acestor

autori consemnăm o serie de termeni savanŃi, majoritatea aparŃinând astăzi fondului arhaic

al vocabularului. În această categorie intră multe cuvinte de origine turcă, neogreacă, rusă,

polonă, ucrainiană din textele româneşti ale secolului al XVIII-lea.

Necesitatea înlocuirii slavonismelor lexicale, considerate, la începutul secolului al

XVIII-lea, ca învechite, precum şi necesitatea creării unei terminologii ştiinŃifice (pe lângă

schimbările social-politice şi administrative din Ńările române) au determinat reorientarea

surselor de îmbogăŃire a vocabularului românesc. Pe lângă mijloacele interne de îmbogăŃire

a vocabularului (derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale), foarte importante

şi productive sunt mijloacele externe, anume împrumuturile turceşti, greceşti şi latino-

romanice.

Împrumuturile turceşti se datorează relaŃiilor strânse existente în această perioadă

între Ńările române şi Poartă. Există o categorie de cuvinte turceşti care, în marea lor

majoritate, s-au păstrat până astăzi. Iată câteva exemple distribuite pe arii terminologice:

- comerŃ: chilipir, cântar, muşteriu, raft, teanc, tejghea;

- alimente: baclava, cafea, ciorbă, ciulama, ghiveci, halva, iahnie, iaurt, musaca,

pilaf, rahat, sarma, şerbet;

- îmbrăcăminte: anteriu, basma, borangic, chimir, ciorap, fes, papuc;

- termeni referitori la meserii: bidinea, boiangerie, boiangiu, burghiu, cazma,

dulgher, duşumea, schelă, pingea;


47

- armată: alai, bidiviu, ghiulea;

- păstorit: ortoman, saivan;

- floră: arpagic, bostan, chimion, dovleac, harbuz, pătlăgea;

- faună: bursuc, catâr;

- termeni abstracŃi: belea, chef, cusur, hal, hatâr, mahmur, moft, naz, tabiet;

S-au păstrat şi:

- adverbe: abitir, başca, buluc, doldora, taman;

- interjecŃii: aman! bre! halal!

- expresii calchiate după turcă: a bea tutun, a mânca bătaie.

Limba română a împrumutat din turcă numai substantive, adjective, adverbe şi

interjecŃii; niciun verb de origine turcă nu a pătruns în română, deoarece, conform opiniei

lui Lazăr Şăineanu, verbele turceşti au terminaŃia –mak sau –mek, care nu poate fi adaptată

sistemului verbal românesc.

În perioada fanariotă, limba română a împrumutat din turcă o serie de termeni, care

au fost însă abandonaŃi la începutul secolului al XIX-lea. Oferim câteva exemple: agă

„căpetenie militară”, carvasara „birou vamal”, ciftilic „moşie, arendă”, elciu „ambasador

creştin pe lângă Poartă”, has „district”, tergiman „tălmaci”. O altă categorie de elemente

lexicale turceşti, care a circulat până la începutul secolului al XX-lea, sunt astăzi arhaisme

sau regionalisme, făcând parte din fondul pasiv al vocabularului: fermenea „haină scurtă”,

ghiviziu „roz”, havaiu „azuriu”, iatac „dormitor”, macat „cuvertură”. AlŃi termeni şi-au

schimbat valoarea semantică, având astăzi sensuri noi (de cele mai multe ori ironice sau

depreciative): beşleagă (< tc. Beşli – agá „căpitan de beşlii”) „bătrân ramolit”, dandana (<

tc. tantana „alai militar”) „belea, întâmplare neplăcută”, pehlivan (< tc. pehlivan „acrobat”)

„şarlatan, escroc”, tertip (< tc. tertip „plan”) „şiretlic, truc”.

De asemenea, consemnăm şi prezenŃa unor sufixe de origine turcă, care s-au integrat

sistemului derivativ românesc şi sunt productive, fiind folosite la formarea unor cuvinte noi

pornind de la rădăcini romanice, slave etc. De exemplu, cu ajutorul sufixului -giu (-ciu) s-

au format substantive (barcagiu, duelgiu, pomanagiu), după modelul termenilor

împrumutaŃi (cafegiu, geamgiu); cu sufixul –lâc (-lic) s-au creat substantive cu sens ironic:

avocatlâc, savantlâc.

InfluenŃa turcească a fost însă limitată în timp şi spaŃiu, a vizat doar anumite sfere

ale vocabularului şi nu s-a exercitat uniform asupra tuturor variantelor literare ale limbii

române vechi.


48

InfluenŃa neogreacă asupra limbii române s-a exercitat cu maximă intensitate în

perioada fanariotă. Prezentăm câteva exemple de cuvinte de origine greacă, distribuite pe

arii terminologice:

- artă: melos „arie, cântec”, musicos, „muzician”, tragodie „tragedie”;

- ierarhie socială: arhondologie „carte nobiliară”, ipolipsis „stimă, consideraŃie”,

pronomii „privilegii”;

- politică: aftocrat „autocrat”, anarhie, despotismos, eterie „revoluŃie”, politie

„stat, oraş”;

- ştiinŃe, învăŃământ: agramat „ignorant”, ipochimen „persoană, subiect”, iamvos

„iamb”, vivlion „carte”, vivliotecă;

- conversaŃie, corespondenŃă: alilografie „corespondenŃă”, anost, a catadicsi, a

filonochisi „a discuta”, poliloghie, plic;

- administraŃie: anaforá „raport adresat domnului”, astinomie „poliŃie”, a

chivernisi „a administra, a guverna”;

- legislaŃie: adichie „nedreptate”, nomicos „jurist”, protimisis „drept de

prioritate”;

- comerŃ: apodixis „chitanŃă”, stambă;

- meserii: arhitecton, mistrie, a planisi „a nivela”.

Datorită influenŃei greceşti au pătruns în română câteva sufixe productive în a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea, dintre care cel mai important este –isi. Grecismele

pătrunse în perioada fanariotă încep să fie abandonate în secolul al XIX-lea, când începe să

se manifeste cu putere influenŃa limbilor latino-romanice.

Împrumuturile latino-romanice apar în limba română între secolele XVII-XVIII.

Cărturarii români ai vremii erau buni cunoscători, pe lângă limbile clasice, ai unor limbi

romanice. InfluenŃa latino-romanică se observă în special în Transilvania. Începând cu a

doua jumătate a secolului al XVIII-lea, găsim un număr important de elemente lexicale

latino-romanice, în special în lucrările ştiinŃifice, împrumuturi directe sau prin filieră

germană şi maghiară.

Concluzii:

- folosirea limbii române în scris se extinde în toate provinciile, aceasta devenind

limba de cultură a celor mai importanŃi cărturari ai perioadei;


49

- circulaŃia cărŃilor şi a tipografilor prin cele trei provincii româneşti a determinat

influenŃele reciproce dintre variantele literare, fapt dovedit şi prin aceea că

textele redactate în oricare variantă literară erau copiate sau retipărite în alte

regiuni cu minime intervenŃii lingvistice;

- progresul continuu al centrelor culturale şi tipografice din Muntenia din timpul

lui Antim Ivireanul şi a episcopilor râmniceni, în detrimentul celor din

Transilvania şi Moldova, a fost prima cauză care a condus la generalizarea

spontană a variantei literare munteneşti la nivelul textelor religioase

(predominant) tipărite la mijlocul secolului al XVIII-lea.


50

EPOCA MODERNĂ


Momentul Şcoala Ardeleană

Ampla mişcare a românilor din Transilvania - de unde şi denumirea de Şcoala

Ardeleană – s-a născut din dorinŃa de afirmare a propriei identităŃi istorice şi culturale.

AngajaŃi în lupta de emancipare naŃională a românilor ardeleni aflaŃi sub dominaŃie

habsburgică, cărturarii transilvăneni, influenŃaŃi şi de iluminismul european, au căutat

argumente în istoria limbii şi a poporului român. Aproape întreaga lor activitate are ca

obiectiv esenŃial demonstrarea originii latine a limbii române şi continuitatea noastră în

Dacia. Desigur, preocuparea pentru studierea şi cultivarea limbii române literare era, în

aceste condiŃii, firească.

Pe lângă reprezentanŃii de marcă ai Şcolii Ardelene: S. Micu, Gh. Şincai, I. Budai-

Deleanu şi P. Maior, se cuvine să amintim şi alte nume importante pentru istoria filologiei

româneşti: P. Iorgovici, R. Tempea, I. Molnar-Piuariu, C. Diaconovoci-Loga etc.

Majoritatea specialiştilor subliniază ampla implicare a ardelenilor în rezolvarea

problemelor limbii literare, arătând că direcŃiile prioritare ale activităŃii acestora, având ca

justificare „necesitatea unei norme literare de exprimare”63, sunt elaborarea de gramatici

(cu scopul de perfecŃionare a limbii), crearea unui sistem ortografic pe baza principiului

etimologic şi întocmirea de dicŃionare ştiinŃifice ale limbii române, deci fixarea normelor

limbii literare şi îmbogăŃirea acesteia cu elemente de expresie noi.

Prin urmare, această reformă a limbii literare presupunea unificarea şi normarea

limbii literare la nivel fonetico-morfologic, dar şi delimitarea clară a vocabularului limbii

literare, modernizarea acestuia cu scopul de a exprima cele mai variate noŃiuni din

domeniul culturii: „este meritul de necontestat al învăŃaŃilor aparŃinând acestei şcoli de a fi

formulat, în marginile unei doctrine coerente, principalele deziderate ale normării şi

modernizării limbii literare”64.

63 Rosetti, Cazacu, Onu, ILRL, p. 450. 64 I. GheŃie, ISLRL, p. 75.


51

Normarea şi unificarea limbii literare

Problema normei este esenŃială în evoluŃia unei limbi literare. După cum bine

observa M. Costinescu65, în fazele mai de început, vechi ale culturii, norma există în

conştiinŃa fiecărui scriitor, fiind implicită, pentru ca mai târziu aceasta să fie consacrată în

lucrări special destinate acestui scop, luând forma unui cod. Problema normării, „a

constituirii unei autonomii structurale a limbii românilor din Transilvania”66 devine

fundamentală în programul filologic al ardelenilor. Instrumentele prin care învăŃaŃii ardeleni

stabilesc normele limbii literare sunt gramaticile, îndreptarele ortografice şi ortoepice şi

dicŃionarele normative67.

Al. Niculescu subliniază ideea conform căreia „construcŃia codului elaborat (subl.

aut.) al limbii române se face, în special, prin gramatici destinate a stabili(za) structura

limbii scrise”68. Prin urmare, elaborarea de gramatici ale limbii române se constituie în

primele încercări autentice de codificare a acesteia. Aceste lucrări, elaborate fie de

promotorii Şcolii Ardelene (S. Micu, Gh. Şincai, I. Budai-Deleanu), fie de alŃi cărturari care

prezentau multiple afinităŃi cu mişcarea ardeleană şi care au activat pentru înfăptuirea

programului ei filologic (I. Molnar, R. Tempea, C. Diaconovici-Loga, P. Iorgovici) se

caracterizează printr-o orientare normativă pregnantă, ce izvorăşte din concepŃia raŃionalistă

iluministă şi din atitudinea latinistă a autorilor.

Astfel, în 1780, la Buda, apare Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae,

de S. Micu şi Gh. Şincai. Lui Budai-Deleanu îi datorăm două lucrări de gramatică, rămase

în manuscris, şi anume, Fundamenta grammatices linguae romaenicae seu ita dictae

valachicae, usui tam domesticorum quam extraneorum accomodata (scrisă în 1812) şi

Temeiurile gramaticii româneşti (scrisă între anii 1815-1820). Interesul arătat de P. Maior

pentru problemele de gramatică se reduce la notaŃii fragmentare, păstrate în manuscris până

în momentul în care sunt publicate de Cipariu în Archiv pentru filologie şi istorie (1867-

1868) sub titlul Fragmente inedite ale lui Petru Maior, cuprinzând DisertaŃie despre articlii

limbei româneşti, ale cărei idei sunt reluate în De articulo şi apoi în Fragmente sintactice.

În continuarea acestora apar, în latină, Fragmente, cuprinzând 14 capitole. I. Molnar-

65 Normele limbii literare în primele gramatici româneşti, Bucureşti, 1979, p. 17. 66 Al. Niculescu, 1978, p. 60. 67 Din perspectivă sociolingvistică, codificarea presupune „descrierea explicită a codului în forma unei ortografii, a unei gramatici şi a unui lexicon, deci formularea explicită a regulilor unui cod. Codificarea…se realizează diferit, după cum presupune descrierea unei norme acceptate (în literatură sau în vorbirea îngrijită) sau crearea acelei norme” (L. Ionescu-Ruxăndoiu, D. ChiŃoran, Sociolingvistica, Bucureşti, 1975, p. 280). 68 op. cit., p. 60.


52

Piuariu tipăreşte în 1788 la Viena o gramatică germană pentru studiul limbii române,

Deutsche-walaschische Sprachlehre, R. Tempea scoate la Sibiu, în 1797, o Gramatică

românească, P. Iorgovici scrie ObservaŃii de limba rumânească, apărută la Buda, în 1799,

iar Diaconovici-Loga publică, tot la Buda, în 1822, Gramatică românească pentru

îndreptarea tinerilor. Acestea sunt gramaticile pe care le datorăm atât corifeilor Şcolii

Ardelene, cât şi celor care, într-o măsură mai mare sau mai mică, au aderat la programul

lingvistic al mişcării ardelene.

Aceste lucrări apar la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-

lea, perioadă în care limba română scrisă se afla în situaŃia dificilă de a-şi pierde relativa

unitate la care ajunsese limba cărŃilor bisericeşti în jurul anului 175069. În consecinŃă,

restabilirea unor norme unice ale limbii române literare era o sarcină importantă pentru

cărturarii ardeleni. Scrierile lor lingvistice formulează necesitatea normării, dar propun şi

normele care să stea la baza limbii literare unice.

Tot cărturarilor Şcolii Ardelene le datorăm primele încercări sistematice de

unificare a limbii de cultură. Aceştia „au militat pentru crearea unei limbi nu numai bogate

şi nuanŃate, ci şi unitare, care să servească tuturor românilor drept limbă de cultură

comună”70. Procesul de unificare presupunea reducerea şi anularea diferenŃelor existente în

interiorul limbii, lucru care nu putea fi realizat decât prin intermediul ortografiei

etimologice. Ca obiectiv fundamental urmărit prin ortografie, unitatea limbii nu putea fi

realizată şi menŃinută decât prin etimologism. Scrierea chirilică era o scriere fonetică, în

sensul unei corespondenŃe aproape perfecte între sunet şi grafem; fiind fonologică, nota

rostirile locale, întreŃinând astfel varietatea şi fiind un obstacol în calea unificării limbii de

cultură.

În concepŃia cărturarilor ardeleni, unificarea diverselor variante literare româneşti

era posibilă numai prin intermediul ortografiei etimologice (în provinciile româneşti se

înregistrau multe forme dialectale şi oscilaŃii în redarea fonetică şi încadrarea morfologică).

Trebuiau, deci, selectate cele mai adecvate forme pentru ca, apoi, prin intermediul lucrărilor

normative, acestea să poată fi impuse. Este de aceea uşor de înŃeles de ce învăŃaŃii ardeleni

se ocupă şi de elaborarea de proiecte ortografice, începând cu prima carte tipărită în română 69 Ideea unei prime unificări a românei literare la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost avansată şi demonstrată de I. GheŃie: ContribuŃii la problema unificării limbii române literare. Momentul 1750, în LR, XX, 1971, nr. 2, idem, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975, idem, ILRL, 1978, idem, Din nou despre momentul 1750 în procesul de unificare a românei literare, în LR, XXXVI, 1987, nr. 5, idem, ILRLV, 1997, idem, Secolul al XVIII-lea şi unificarea limbii române literare, în ContribuŃii la studiul limbii române literare, Clusium, Cluj, 2000. 70 M. Costinescu, op. cit., p. 29.


53

cu alfabet latin şi ortografie etimologică, aparŃinând lui S. Micu, Carte de rogacioni (1779),

continuând cu Elementele de limbă ale lui Micu-Şincai, în care se dezbat problemele de

ortografie într-un capitol special, cu gramaticile lui Budai-Deleanu, care prezintă câte un

capitol destinat problemei ortografiei şi terminând cu o scriere de o importanŃă particulară

aparŃinând lui P. Maior, Orthographia romana sive latino-valachica.

Prin urmare, începând cu 1780, încercările de stabilire a ortografiei româneşti au

fost permanente, datorându-se lui Micu-Şincai, Budai-Deleanu, P. Maior, dar şi lui Şt.

Crişan (Orthographia latino-valachica) sau Gh. C.Roja (Măiestria ghiovăsirii româneşti cu

litere latineşti).

Ideea că adoptarea alfabetului latin, transcrierea cu litere latine, apropie esenŃial

româna de latină şi de limbile romanice, contribuind la învăŃarea, de către străini, a limbii

române era curentă în cadrul Şcolii Ardelene. Pentru cărturarii ardeleni, introducerea

alfabetului latin era importantă şi pentru că facilita învăŃarea limbii române de către străini.

Normarea ortografică era o sarcină care, deşi unanim acceptată, s-a concretizat în

mod diferit în opera lingviştilor noştri. Româna nu a păstrat intacte toate particularităŃile

limbii latine, ci, la fel ca celelalte limbi romanice, şi ea a cunoscut o evoluŃie la nivel

fonetic, morfologic, sintactic, lexical şi stilistic. Oprindu-ne numai la nivelul fonetic,

observăm că româna are în plus faŃă de latină câteva sunete pentru care alfabetul latin nu

avea semne şi pe care astăzi le notăm prin litere sau grupuri de litere ce s-au impus prin

convenŃie (orice ortografie are un caracter convenŃional, generalizat prin tradiŃie), astfel

încât orice vorbitor al limbii române le poate decoda: ă, î, ş, Ń, ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe,

ghi. Până a se ajunge la situaŃia actuală, căutările au fost îndelungi, confruntându-se două

principii ortografice fundamentale: cel fonetic şi cel etimologic. Cărturarii Şcolii Ardelene

au fost puşi într-o situaŃie dificilă: să creeze semne noi pentru aceste foneme, sau să scrie

cuvintele într-o formă cât mai apropiată de etimonul lor latin, folosindu-se doar de

grafemele limbii latine. Ambele soluŃii se regăsesc în scrierile lor, fiind concretizate

cronologic în două etape.

În prima etapă care durează până în 1805, s-a recurs la notarea sunetelor derivate

prin caracterele latineşti corespunzătoare, fără semne diacritice. Acest sistem grafic

caracterizează Cartea de rogacioni a lui S. Micu, apărută în 1779 şi Elementa linguae a lui

Micu/Şincai. Dacă lucrarea lui Micu nu are o prefaŃă justificativă, în care să fie prezentată

motivaŃia istorico-lingvistică a utilizării şi a acceptării integrale a alfabetului latin71,

71 E. Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, 1968, p. 205.


54

Elementa, apărută în anul imediat următor, prezintă teoria adoptării alfabetului latin şi a

ortografiei etimologice. Prima parte a lucrării, Despre ortografie, prezintă regulile de

scriere şi de citire, raportarea făcându-se, de regulă, la grafemele limbii latine. Astfel, a este

redat prin á, aa, aua; î prin a + mp, mb, n; e + mp, mb, n şi i + mp, mb, n; diftongii oa şi ea

sunt redaŃi prin ó şi é; z prin d + i; s prin ss; ş prin s + i; Ń prin t + i; r prin r şi ľ (dacă este

provenit din l intervocalic); i prin i şi l + i; mn prin gn; pt prin ct; chi prin cl; ghi prin gl72.

Mai mult, cărturarii ardeleni au apelat şi la fonetisme vechi şi populare, în măsura în

care acestea puteau servi idealului apropierii de latină; astfel, ă protonic, î etimologic,

trecerea lui î la i (ride, singe) se menŃin nu neapărat datorită conservatorismului lingvistic,

ci în virtutea aplicării principiului apropierii de modelul latin. Mai mult, se acceptă şi forme

regionale, ca beutură, crepa, reu din dorinŃa de a reduce cât mai mult frecvenŃa vocalelor

nelatine ă/î. Aplicat consecvent, acest principiu al grafiilor etimologice, modelate după

criteriul maximei apropieri de etimonul latin, ducea la o arhaizare evidentă a limbii.

Modernizarea limbii literare

Progresul ştiinŃei şi al tehnicii, proces caracteristic oricărei culturi aflate în plină

dezvoltare, creează noi domenii de manifestare culturală. Una dintre problemele cele mai

complexe şi mai importante pe care le ridică procesul de dezvoltare şi modernizare a unei

limbi literare este de a crea un fond lexical care să asigure exprimarea tuturor noŃiunilor,

conceptelor şi ideilor din domeniile vieŃii materiale şi spirituale73. Având în vedere situaŃia

nefavorabilă în care se găsea limba română la sfârşitul secolului al XVIII-lea, plină de

slavonisme, grecisme şi turcisme, inadecvat adaptate sistemului fonetico-morfologic al

limbii74, este evident că se punea acut problema îmbogăŃirii limbii cu noi elemente de

expresie.

ReprezentanŃii Şcolii Ardelene pun acum în mod explicit problema formării unei

limbi literare unitare, aptă să exprime ştiinŃa şi gândirea modernă. Ca limbă de cultură,

româna literară trebuia să devină un mijloc de exprimare modern, care să posede nu numai

72 Mircea Zdrenghea, studiul introductiv la S. Micu, Gh. Şincai, Elementa linguae, Cluj, 1980, p. XIII. 73 MenŃionăm că vom folosi termenul de modernizare în accepŃiunea dată de I. GheŃie, şi anume „îmbogăŃirea şi perfecŃionarea limbii literare” într-o anumită epocă a dezvoltării acesteia (ISLRL, p. 20). 74 Munteanu, łâra, ILRL, p. 154.


55

o structură fonetică şi morfologică unitară, ci şi un fond lexical bogat, ca toate celelalte

limbi europene moderne.

Nevoia de sporire a numărului de cuvinte pentru formarea terminologiilor de

specialitate, din domeniile „meşteriilor” şi al ştiinŃei era stringentă pentru cărturarii

ardeleni. Pentru a realiza acest lucru ei au recurs la introducerea în limba română a unor

cuvinte din diferite limbi de cultură, precum şi la crearea unor cuvinte noi prin calc

lingvistic sau derivare, deci apelând la mijloacele interne de îmbogăŃire a vocabularului.

Acestea se concretizează, de altfel, în cele două direcŃii preconizate de Şcoala Ardeleană

pentru îmbogăŃirea limbii cu termeni noi, în deplin acord cu ideea că aceasta este

perfectibilă. Spre deosebire de mişcarea latinistă din secolul al XIX-lea, cărturarii ardeleni

au practicat un purism moderat, ferindu-se de exagerări şi introducând în scrierile lor doar

acei termeni absolut necesari limbii române. „Ei nu au respins în totalitate elementele

străine pătrunse în Ńesătura limbii române, ci s-au pronunŃat mai ales împotriva acelor

termeni care, neintrând în uzul general, au rămas, adesea, neadaptaŃi la sistemul fonetic şi

morfologic al limbii noastre”75.

Lexicografia românească de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului

al XIX-lea se identifică aproape exclusiv cu contribuŃia reprezentanŃilor Şcolii Ardelene,

remarcabilă prin realizările practice din acest domeniu. Cele mai importante lucrări

lexicografice ale reprezentanŃilor acestei mişcări sunt: DicŃionarul român-latin

(Dictionarium valachico-latinum) al lui S. Micu (scris cu ortografie latină, la 1801, şi rămas

în manuscris), Lexiconul românesc-nemŃesc al lui Budai-Deleanu (scris cu caractere latine

şi chirilice, la 1818 şi rămas în manuscris)76 şi Lexiconul de la Buda (apărut în 1825, scris

cu caractere chirilice şi latine)77.

75 Munteanu, łâra, ILRL, p. 155. 76 I. Budai-Deleanu a arătat un interes special pentru lexicografie. Celelalte lucrări au rămas însă în faza de proiect, neterminate. Este vorba despre Lexicon nemŃesc-românesc, Lexicon pentru cărturari precum şi de fragmente dintr-un dicŃionar latin-român, francez-român şi român-latin-german. 77 P. Iorgovici a elaborat şi el un DicŃionar în patru limbi (român-german-francez-latin), lucrare neterminată, care nu s-a păstrat, iar Şt. Crişan a redactat un Lexicon român-latin-maghiar, lucrare ce numără peste 10000 de cuvinte-titlu, rămasă în manuscris.


56

Activitatea din Principate. Momentul I. Heliade Rădulescu

Prima gramatică românească tipărită, redactată în limba română, îi aparŃine lui

IenăchiŃă Văcărescu. ObservaŃii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi orânduelelor

gramaticii rumâneşti a apărut la Râmnic în 1787. Conştient de rolul lucrărilor de gramatică

în procesul de normare şi unificare a limbii literare, autorul se străduieşte să stabilească

regulile necesare. El recomandă simplificarea alfabetului chirilic, prin reducerea numărului

de slove de la 38 la 33. Deşi preferă numeroase fonetisme şi forme gramaticale munteneşti,

pe care doreşte să le impună ca norme, I. Văcărescu are în vedere şi celelalte graiuri,

considerând, de exemplu, formele moldoveneşti vreu, pot mai corecte decât cele munteneşti

voi, poci. Cărturarul muntean, creează, în lipsa unor modele, şi o terminologie gramaticală,

recurgând la unii termeni de origine italiană, pe lângă calcurile după slavonă: ativ (it.

attivo), cvalita (it. qualita), concordanŃă (it. concordanza), congiunŃiune (it. congiutione)

etc.

Cea mai cunoscută lucrare normativă a epocii rămâne manualul elaborat de I.

Heliade Rădulescu, Gramatică românească, apărut la Sibiu, în 182878. Concepută după

modelul gramaticii francezului Charles-Constant Le Tellier, lucrarea se remarcă printr-o

descriere coerentă a sistemului gramatical, prin formularea pertinentă a unor norme şi

reguli, prin terminologia modernă. Adept al principiului fonetic în scriere, autorul afirmă că

trebuie să scriem cum pronunŃăm. Propunând o amplă reformă a ortografiei româneşti cu

litere chirilice, Heliade elimină semnele diacritice – accente, spirite, eric, peric, titlă –

precum şi slovele inutile, reuşind să reducă numărul acestora la 30. Bazându-se pe

materialul lingvistic oferit de varianta literară muntenească şi, uneori, de limba veche,

autorul recomandă folosirea unor forme munteneşti: formele pronominale de G-D: tutulor

şi nimului, articolul demonstrativ a „cea”, forma nediferenŃiată la persoana a III-a singular

şi plural a imperfectului indicativ, iotacizarea generală a verbelor terminate în dentală,

încadrarea verbului a scrie la conjugarea a IV-a, prepoziŃiile dupe „de pe” şi pântre,

conjuncŃia daca etc.

Circulând în toate provinciile româneşti, gramatica lui Heliade, întemeiată pe baza

variantei exprimării culte munteneşti, a contribuit în mod decisiv la impunerea bazei

munteneşti a românei literare moderne. Până în 1840 apar in Principate alte două lucrări de

78 O ediŃie bună a lucrării: I. Heliade Rădulescu, Gramatică românească, ediŃie şi studiu de Valeria GuŃu-Romalo, Bucureşti, 1980.


57

gramatică: Gramatica românească a lui G. Săulescu (Iaşi, 1833) şi Gramatica românească,

anonimă (Bucureşti, 1835), care nu se ridică însă la nivelul ştiinŃific al acesteia.

Dacă cărturarii din această perioadă au intuit calea teoretică a cultivării limbii,

Heliade a reuşit să stabilească principiile raŃionale şi practice care să ducă la realizarea ei.

Rolul său în această direcŃie este de o importanŃă deosebită, lucru care i-a făcut pe

majoritatea cercetătorilor să vorbească de un moment Heliade în istoria limbii române

literare, între 1828-1840.

Totuşi, cele mai pertinente idei cu privire la normarea şi modernizarea limbii literare

nu sunt cuprinse în Gramatică, ci în corespondenŃa purtată cu C. Negruzzi, Gh. BariŃiu, P.

Poenaru, publicată în „Muzeul naŃional” sau „Curierul românesc”. În prima parte a

activităŃii sale, Heliade-Rădulescu respinge încercările arbitrare de a modifica limba. În

concepŃia sa, limba nu se putea realiza decât printr-un efort de selecŃie din materialul oferit

de limbă, pornindu-se de la limba unitară a cărŃilor bisericeşti din secolul al XVIII-lea, care

trebuia să constituie baza pe care urma să se grefeze limba literară, şi valorificarea

elementelor latine păstrate de vorbirea populară din diverse regiuni. SelecŃia normelor unice

ale românei culte urma să se facă pe baza a patru principii fundamentale: criteriul latinităŃii

formelor, criteriul uzului sau al circulaŃiei cuvintelor, criteriul regularităŃii gramaticale şi cel

al eufoniei. Toate trebuiau subordonate „logicii” limbii, structurii şi tendinŃelor ei interne.

Pornind de la aceste principii, guvernate de tendinŃele interne ale limbii, Heliade propune o

serie de norme fonetice şi morfologice cu scopul de a contribui la unificarea limbii literare.

Cu precizarea că multe s-au impus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prezentăm

câteva exemple:

Fonetica. Nu sunt recomandate: formele cu e trecut la i: carile, binile, tri, ci: carele,

binele, trei; la fel, sunt nerecomandabile formele cu ă: înŃăleg, zisă, iubăsc. Se pronunŃă

pentru scrierea şi pronunŃarea diftongului ea în prea, mea (şi nu a formelor cu e) şi pentru

menŃinerea acestuia după s (seară, seamănă). De asemenea, se va scrie judica, dar

împregiurări, încongiur, deoarece acestea din urmă provin din latinescul gyrus. PrepoziŃiile

de, pe se vor scrie şi rosti astfel, nu dă, pă ca în graiul muntenesc şi nici di, pi ca in cel

moldovenesc. Recomandă şi păstrarea formelor bănăŃene sciu, nasce, pe care le considera

mai apropiate de modelele latine scit, nascit, în detrimentul formelor ştiu, naşte.

Morfologia. Se recomandă: formarea superlativului cu foarte sau prea, nu cu tare,

ca în Moldova; variantele velarizate munteneşti: săvârşaşte, pâraşte sunt recomandate în

locul celor moldoveneşti, impuse ulterior în limba literară: săvârşeşte, pârăşte; la fel, să se


58

scrie e, este, în loc de îi, -i; la persoana a III-a plural a indicativului imperfect să se

folosească forma bănăŃeană cu –u (cântau), nu cea veche şi tradiŃională până atunci, fără –u

(cânta); trebuie respinse forma verbală moldovenească m-am dusu-m-am, dar şi cea

muntenească a făcutără; nu sunt recomandabile nici formele sufixate în –ariu, -oriu, ci cele

munteneşti în –ar, -or.

Lexicul. În acest sector, Heliade se călăuzeşte după principiul împrumutului din

latină şi limbile romanice. Autorul precizează însă că trebuie luat numai ce este necesar, iar

termenii împrumutaŃi trebuie adoptaŃi la sistemul fonetic şi morfologic al limbii române:

„Vorbele streine trebuie să se înfăŃoşeze în haine rumâneşti şi cu mască de rumân înaintea

noastră”79. Încă din 1828, Heliade propunea forme precum patriotism (nu patriotismos),

naŃie, ocazie, colegiu, privilegiu. Ca şi în cazul substantivului, este necesară unificarea

sistemelor flexionare ale verbului; de exemplu, în Muntenia circula sufixul grecesc –isi

(formalisesc, recomandarisesc), iar în Transilvania, Bucovina şi Banat sufixul –ălui

(formăluiesc, recomăndăluiesc). Heliade precizează că aceste verbe sunt de conjugarea I

(cu infinitivul de tipul a forma şi participiul format), de unde rezultă că în conjugare trebuie

să se folosească, la singular, form, formi, formă şi, la plural, formăm; se omite faptul că

unele verbe româneşti de conjugarea I au şi sufixul flexionar –ez. După modelul lui P.

Iorgovici, Heliade recomandă utilizarea prepoziŃiilor (adică a prefixelor) neologice prin

intermediul cărora se pot forma cuvinte noi: cu re- se obŃine reducere, cu con- se formează

concetăŃean, compatriot, compătimire; neologismele formate cu prefixul ex- ar trebui însă

românizate: espediŃie, escadron. În general, consideră Heliade, din motive de ordin

„economic”, formele mai scurte sunt recomandabile: jurăminte, morminte, regulamente,

politic, diplomatic în loc de jurământuri, mormânturi, regulamenturi, politicesc,

diplomaticesc.

Din păcate, începând cu 1840, Heliade va abandona această fructuoasă acŃiune în

vederea unificării şi a modernizării limbii literare, precum şi intuiŃia sa lingvistică,

deosebită, care-l făcuse în epocă un adevărat mentor în problemele de limbă.

79 I. Heliade Rădulescu, Gramatică românească, ediŃie şi studiu de V. GuŃu Romalo, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980, p. 59.


59


Fonetica

Vocalismul

O serie de fonetisme arhaice, frecvente în textele din perioada anterioară sunt acum

abandonate: e > i (citi, din), diftongul ia > ie (prieten), u final, fără acoperire fonetică, mai

apare la unii autori.

Alte fonetisme vechi se menŃin prin tradiŃie şi prin efortul, depus mai ales de

cărturarii ardeleni, de apropiere de modelul latin:

- păstrarea lui ă protonic: păhar, rădica;

- păstrarea lui î în împle, îmbla;

- î > i în cuvinte precum: ride, sint;

- păstrarea formelor etimologice: câne, pâne, mâne;

- utilizarea formelor cu e / i nesicopat: direg, diregătorie, derept;

- acceptarea unor regionalisme, din dorinŃa de a reduce frecvenŃa vocalelor ă şi î:

beutură, crepa, reu, strein;

În Transilvania, e > ă şi după grupurile consonantice st şi tr: blăstăma, trămura, iar

a neaccentuat > ă: dător, tăbac.

În Muntenia se foloseşte varianta literară a cărŃilor tipărite în secolul al XVIII-lea;

dintre fonetismele specifice amintim: velarizarea vocalelor e şi i după d şi p: dăşărt, dăstul,

pă, pân; menŃinerea diftongului îi: câine, pâine, mâine.

În Moldova înregistrăm următoarele aspecte:

- formele câne, mâne, fără î epentetic;

- ă protonic > a: capitan;

- e medial neaccentuat sau, mai rar, final se închide la i: adivărul, binile, ci, pi;

- diftongul ea > e: avé, făcém, gré;

- diftongul ia > ie: mângăiet, spăriet.

Consonantismul

Africata dentală sonoră dz dispare practic din textele scrise în această perioadă. Alte

trăsături importante sunt:

În textele moldoveneşti:

- palatalizare sporadică a labialei f: hiară, hier;


60

- menŃinerea africatei ğ: gioc, giudecată, agiutoriu;

- rostirea velară a consoanelor s, z, Ń, ş, j: sară, sângur, Ńân, şărpi, păşând;

În textele munteneşti:

- menŃinerea lui z (zi) şi j (joc, joi);

- rostirea dură a dentalei d: dăpărtate, dăstul;

- ş, j, r dure înaintea diftongului ea: veştejeaşte, hotăreaşte.

În textele ardeleneşti şi bănăŃene:

- absenŃa palatalizării dentalelor; mai apare, sporadic, ń: să puni, rămâni, spuni;

- rostirea moale a consoanelor ş şi j + e, i.

Morfologia

La acest nivel nu se produc modificări esenŃiale faŃă de perioada anterioară.

Majoritatea formelor vechi şi populare specifice limbii culte din secolul al XVIII-lea se

menŃin, însă apar, mai des decât în scrierile de până atunci, o serie de forme noi. Acest

lucru conduce la existenŃa a două sau chiar trei variante morfologice pentru o singură

formă. În gramatica sa, Heliade surprinde acest fenomen, încercând să opereze o selecŃie

eficientă a variantelor în circulaŃie. Enumerăm câteva:

- răspândirea formelor variabile ale articolului posesiv în detrimentul formei

invariabile a;

- marcarea acuzativului numelor de persoană prin p(r)e;

- alternarea formelor analitice de mai mult ca perfect indicativ (am fost ieşit, au

fost lăsat) şi de viitor (a să fie, o să facă) cu cele sintetice;

- se înmulŃesc formele de perfect simplu, persoanele I şi a II-a plural cu –ră:

băturăm, plecarăm, vorbirăŃi;

- forma de auxiliar a, perfect compus, persoana a III-a singular se generalizează în

textele munteneşti către 1830; moldovenii şi transilvănenii păstrează forma

nediferenŃiată au; auxiliarul o apare rar;

- formele cu –u la imperfect, persoana a III-a, plural apar în textele bănăŃene:

animau, aruncau, erau;

- în toate textele, conjunctivul de tipul să deie, să ieie, să steie alternează cu cele

în –ea / -a: să dea, să ia, să stea.


61

Formarea cuvintelor

O trăsătură importantă a limbii literare din această perioadă este reprezentată de

apariŃia unor noi mijloace de formare a cuvintelor. Astfel:

- sufixele –icesc şi –iceşte cunosc o răspândire largă: comicesc, eroicesc, politiceşte.

Sufixul –icesc, extrem de productiv în această perioadă, va fi înlocuit, după 1830, de –ic:

comic, filozofic.

- substantivele terminate în -ie sunt numeroase: luminaŃie, naŃie, poziŃie. După 1830,

aceste forme vor fi concurate de cele în –iune.

- formaŃiile neologice de origine neogreacă terminate în –asi, -isi, -arisi, -osi, -psi

sunt frecvente în textele munteneşti şi moldoveneşti: a adiaforisi „a nu-i păsa” (C.

Conachi), a buiurdisi „a ordona” (I. Văcărescu), a metahirisi „a folosi”

(Pravilniceasca condică).

Sintaxa

Ca şi morfologia, structura sintactică respectă, în linii mari, specificul limbii culte

din secolul al XVIII-lea. Abia către 1840 începe să se producă modernizarea sintaxei limbii

literare, datorită lui Heliade şi influenŃei modelelor romanice, a limbii franceze, în special.

Lexicul

În Muntenia şi Moldova, influenŃa grecească, turcească şi rusească (în timpul

Regulamentului organic) a făcut ca lexicul limbii literare de până la 1840 să fie învechit,

sărac, lipsit de eficienŃa necesară unei dezvoltări culturale mai ample şi susŃinute. Aceşti

termeni sunt numeroşi în textele munteneşti şi moldoveneşti ale perioadei: termeni greceşti:

anafora „rezoluŃie”, asidosie „scutire de impozite”, evghenie „nobleŃe”, ipochimen

„persoană”, ipolipsis „consideraŃie”, a metahirisi „a folosi”, a protimisi „a prefera”; termeni

turceşti: angara, amanet, calemgiu „funcŃionar”, mansup „slujbă”; termeni ruseşti:

comandir, cvartir, gubernie, otcup „bun al statului”, predojlenie „poruncă”. Unele

neologisme latino-romanice pătrund în română prin filieră rusească: administraŃie, artilerie,

comisie.

În Transilvania însă, unde cărturarii Şcolii Ardelene au desfăşurat o activitate

lingvistică remarcabilă, lexicul românesc a fost supus unei acŃiuni intense de modernizare.

IniŃiind prima acŃiune organizată de traducere şi elaborare a numeroase lucrări din diverse

domenii ale ştiinŃei, aceştia au încercat să creeze terminologia ştiinŃifică necesară, fără a


62

neglija îmbogăŃirea generală a lexicului. Metodele folosite sunt diverse şi reflectă o

concepŃie lingvistică înaintată: împrumuturi neologice din surse latino-romanice, folosirea

calchierii, păstrarea fondului lexical latin din textele vechi pe baza căruia, prin derivare sau

compunere, au format cuvinte noi.

Prezentăm câteva neologisme din lucrările cărturarilor ardeleni:

a) termeni relativ frecvenŃi: antecesor, atac, cauză, condiŃie, consiliar, corecta,

director, element, exemplar, gen, inscripŃie, literă, magistru, memorie, modă,

ocasie, pedagog, recomanda, replica, regulă, soŃietate, ŃivilizaŃie, virtuos etc.

b) termeni ştiinŃifici: articul, cauterisaŃie, coleoptere, contamina, dialect, derivat,

duoden, imperfect, interjecŃie, lavă, lepidoptere, mod, pronume, pori, termen,

zoofiŃi etc.

c) termeni calchiaŃi sau traduşi: alsăuire „proprietate, însuşire”, estere „existenŃă”,

feŃe „persoane”, a închipzui „a imagina, reprezenta”, împururi „eterniza”,

întregime „integritate”, peste tot „universal”, singuratec „individual”, spiŃă

„specie”, stări împregiur „circumstanŃe” etc.

Folosind procedeul derivării şi al compunerii, cărturarii ardeleni au format, pornind

în special de la rădăcinile moştenite din latină, termeni noi. P. Iorgovici, în ObservaŃii de

limba rumănească analizează fenomenul, propunând o listă amplă de cuvinte create prin

derivare de la elemente lexicale latineşti sau moştenite din latină: advenire „a veni”,

convenire, convenciune „împecare”, devenire „a veni în jos”, imperit „nesciiut”, imperiŃie

„neştiinŃă”. Procedeul era însă de cele mai multe ori forŃat, iar mulŃi dintre aceşti termeni

propuşi de cărturarul bănăŃean nu au fost reŃinuŃi de limba literară, fiind înlocuiŃi de

neologisme din aria latino-romanică.

Folosind variate resurse lexicale, reprezentanŃii Şcolii Ardelene au preluat o serie de

termeni arhaici, regionali şi populari, în special de origine latină: aorea „odinioară, uneori”

(< lat. ad-hora), arină „nisip” (< lat. arena), ai „usturoi” (< lat. alium), imală „murdărie”

(< lat. limus), rost „gură” (< lat. rostrum) etc. Consemnăm şi prezenŃa a numeroase

regionalisme ardeleneşti de alte origini: armariu „dulap de vase”, fărtai „sfert”, glajă

„sticlă”, minteni „imediat”, tină „noroi” etc.


63

Concluzii

Perioada cuprinsă între 1780 şi 1840 este una de tranziŃie în procesul de

modernizare şi unificare a limbii române literare. Transilvania devine principalul centru

cultural, reprezentanŃilor Şcolii Ardelene revenindu-le meritul de a fi formulat direcŃiile

esenŃiale ale normării şi unificării limbii noastre de cultură. Se pune accentul în mod acut

pe îmbogăŃirea şi modernizarea vocabularului; cărturarii ardeleni îşi fixează ca obiectiv

fundamental relatinizarea limbii literare printr-un proces conştient de împrumuturi din aria

latino-romanică. În acest sector, problema principală este dată de adaptarea neologismelor

şi de necesitatea creării unei terminologii ştiinŃifice. RenunŃarea la structura lingvistică a

textelor ecleziastice este încă dificilă. De multe ori, soluŃiile găsite în epocă duc la o

regionalizare a limbii literare: în Transilvania şi Banat, o întreagă literatură, bazată pe o

serie de fonetisme şi forme ardeleneşti şi bănăŃene, care reflectă principiile lingvistice ale

unor cărturari, n-a influenŃat limba cultă din Principate. În łara Românească, unele

regionalisme şi inovaŃii vor fi preluate de limba literară (cazul auxiliarului a de la indicativ,

perfect compus, persoana a III-a, singular). Moldovenii, sub influenŃa revistei „Albina

românească”, încearcă să reia normele uzuale de scriere a manuscriselor moldoveneşti din

anii 1750-1780. Către 1840, limba literară păstrează deci trei variante principale, delimitate

geografic, cu aspecte comune, dar şi numeroase elemente diferenŃiatoare.


64


În acest interval de aproximativ jumătate de secol se continuă şi se amplifică

procesul de modernizare a culturii române. RevoluŃia de la 1848, moment esenŃial în

trecerea definitivă a structurilor româneşti de la feudalism la capitalism, precum şi Unirea

Principatelor marchează două repere importante la nivel politic, social şi economic. În

Transilvania, parte a Imperiului Austro-Ungar, se menŃin încă inechităŃile sociale faŃă de

români. Deşi condiŃiile din Principate sunt simŃitor diferite faŃă de cele din Transilvania, se

observă tendinŃa comună de depăşire a stadiului regional al culturii şi de unificare naŃională

la nivel cultural prin şcoală, presă, teatru şi societăŃi literare.

Începuturile învăŃământului naŃional, prin eforturile lui Gh. Lazăr, Petrache Poenaru

(în Muntenia) şi Gh. Asachi (în Moldova) sunt anevoioase, culminând cu înfiinŃarea

UniversităŃii din Iaşi (1860) şi a celei din Bucureşti (1864). Acum se instituie legea

gratuităŃii şi a obligativităŃii învăŃământului primar. În Transilvania funcŃionau, în 1843,

298 de şcoli româneşti, dintre care 4 erau licee (la Blaj, Beiuş, Braşov şi Năsăud). Numărul

şcolilor creşte considerabil, ceea ce demonstrează că învăŃământul românesc era într-un

permanent progres.

Presa în limba română are un rol extrem de important în răspândirea ideilor noii

generaŃii. „Curierul românesc” (cu suplimentul „Curierul de ambe sexe”), „Albina

românească” (cu „Alăuta românească”), „Dacia literară” (revistă de importanŃă majoră,

editată, în 1840, de M. Kogălniceanu), „Propăşirea”, „România literară”, „Steaua Dunării”

sunt publicaŃii prin care limba română literară şi creaŃia literară au fost îndreptate spre

izvoarele ei fireşti, populare, ca soluŃie pentru formarea unei culturi naŃionale reprezentative

pentru toate provinciile locuite de români. Istoria naŃională este prezentă în paginile a două

reviste importante: „Arhiva românească” (M. Kogălniceanu) şi „Magazin istoric pentru

Dacia” (N. Bălcescu, A. T. Laurian). Presa transilvăneană urmăreşte aceleaşi principii şi

idealuri; amintim, în special, „Gazeta Transilvaniei” (cu suplimentul literar „Foaie pentru

minte, inimă şi literatură”, sub conducerea lui G. BariŃiu), „Organul luminărei” (scos de T.

Cipariu) şi „Telegraful român” (apărut prin iniŃiativa mitropolitului Andrei Şaguna).

ÎnfiinŃarea teatrului, ca instituŃie naŃională, se realizează în 1840, în Principate, după

ce Heliade crease anterior Societatea filarmonică (Bucureşti, 1833), iar Gh. Asachi, un

Conservator filodramatic (Iaşi, 1836). Totodată, până la formarea unui repertoriu original,


65

pe scenele româneşti s-au jucat piese traduse sau adaptate din literatura dramatică apuseană,

activitate cu consecinŃe pozitive pentru limba literară.

Vom urmări în continuare principalele orientări şi concepŃii privitoare la dezvoltarea

şi modernizarea limbii române literare.

Orientarea latino-romanică

Deoarece condiŃiile social-politice şi culturale au fost diferite în cele trei provincii

româneşti, modernizarea conştientă şi programată în spirit latino-romanic a limbii şi a

culturii naŃionale s-a manifestat în perioade distincte: în Transilvania între 1780-1830, în

Muntenia, începând cu 1821-1825 şi în Moldova, din 1830-1840. Acest fenomen nu este

însă nou decât prin amploarea pe care o capătă acum, deoarece mulŃi cărturari români au

folosit şi în secolele trecute limba latină (chiar şi unele limbi romanice) pentru a-şi îmbogăŃi

lexicul şi sintaxa.

Pentru a desemna procesul dominant de orientare / modernizare latino-romanică a

limbii române în secolul al XIX-lea, s-au utilizat câŃiva termeni reprezentativi:

reromanizare (utilizat iniŃial de S. Puşcariu pentru a indica procesul rapid de asimilare a

unui număr impresionant de împrumuturi latino-romanice; termenul a fost contestat prin

argumentul că limba română nu şi-a pierdut niciodată caracterul romanic, deci nu este

operabil), relatinizare (propus de Al. Graur, termen şi el restrictiv, care ridică alte obiecŃii)

sau occidentalizare romanică (propus de Al. Niculescu).

În concepŃia Şcolii Ardelene, acest obiectiv de transformare profundă a limbii

române literare nu putea fi atins decât prin contactul cu limba latină şi cu cea mai apropiată

variantă modernă, limba italiană, opinie susŃinută şi de Heliade Rădulescu, în timp ce

cărturarii din principate recomandau franceza, principala limbă de cultură europeană din

acel timp. Tot în acest proces trebuiau integrate şi eforturile de valorificare a elementelor

moştenite din latină, pe care vechea română literară, din cauza altor influenŃe, le pierduse

sau nu le preluase din graiurile populare dacoromâne. Procesul de modernizare latino-

romanică a vizat toate compartimentele limbii literare, cu urmări directe asupra lexicului.

În domeniul ortografiei, este esenŃială acŃiunea de introducere a alfabetului latin.

AdepŃi ai principiului etimologic în scrierea limbii române, filologii ardeleni şi, mai târziu,

cei ai curentului latinist au susŃinut apropierea românei scrise de latina clasică.


66

Adoptarea sistemului fonologic al variantei literare munteneşti ca bază pentru

fonetica unitară a românei literare a fost posibilă şi prin faptul că acest sistem, cu inovaŃii

mai puŃine, era mai apropiat de sistemul latin80. Tot prin dorinŃa modernizării latino-

romanice se explică, de exemplu, şi respingerea grafemelor ă şi î, acestea neexistând în

latină, franceză sau italiană, velarizarea vocalelor anterioare e şi i după consoanele dure s, z,

ş, j, Ń, după labiale sau, uneori, după oclusiva dentală d, renunŃarea la africata ğ, evitarea

palatalizării dentalelor, a labialelor şi a spirantizării africatelor.

La nivel morfologic, se optează pentru alte norme morfologice, precum: formele

verbale cu dentala refăcută (văd, aud, spun, pot), care le-au eliminat pe cele iotacizate (văz,

auz, spui, poci) din limba literară, abandonarea formelor perifrastice de mai mult ca perfect;

de multe ori, adoptarea formelor pronominale şi adverbiale ori a conjuncŃiilor şi a

prepoziŃiilor curente s-a făcut tot prin raportare la modelul latin.

În ceea ce priveşte sintaxa, claritatea şi simplificarea acesteia se datorează şi

influenŃei limbii franceze.

Sistemul de formare a cuvintelor a fost considerabil îmbogăŃit prin împrumutul unui

număr important de derivate romanice (preluate ca atare în română). Odată cu derivatele şi

compusele, intră în română şi un număr important de afixe şi elemente de compunere

neologice.

Dintre toate compartimentele limbii, lexicul a suferit cele mai profunde modificări.

Modernizarea la nivel lexical (care constă în eliminarea împrumuturilor livreşti de origine

slavonă, turcă, greacă şi maghiară din româna literară) s-a desfăşurat în două etape: prima,

cu o delimitare aproximativă între 1780-1840, se caracterizează prin introducerea selectivă

a neologismelor latino-romanice, împrumuturile directe fiind mai rare decât calcurile sau

derivatele de la rădăcini moştenite în latină; a doua etapă, 1840-1900, înregistrează

împrumuturi masive de neologisme, preluate de multe ori haotic, din latină, franceză şi

italiană81.

80 Flora Şuteu, InfluenŃa ortografiei asupra pronunŃării literare româneşti, Bucureşti, 1976, p. 48. 81 G. Ivănescu, Istoria limbii române, p. 622-623.


67

Curentul latinist

Curentul latinist reprezintă extinderea ideilor reprezentanŃilor Şcolii Ardelene de-a

lungul secolului al XIX-lea. Răspândit şi în Principate, latinismul se bazează pe o idee

aparŃinând lui P. Maior, diferită de cea susŃinută de S. Micu, Gh. Şincai şi P. Iorgovici,

potrivit cărora româna ar fi latina clasică coruptă. Potrivit concepŃiei lui P. Maior, limba

română este întemeiată pe latina populară; în consecinŃă, slavonismele, intrând în română

mult mai târziu, nu au putut afecta structura latină a limbii noastre. Prin urmare, restabilirea

caracterului latin al limbii române se putea întreprinde foarte uşor, prin eliminarea

cuvintelor slavone şi a celor străine, în general. În concepŃia acestuia, există o raŃiune

superioară care ar justifica o astfel de acŃiune extremă: „De vom vrea a grăi oblu, limba

românească e mama limbii celei latineşti”82.

Purismul latinesc (fondat pe teza că revenirea la formele arhaice, latineşti ale limbii

române printr-un efort colectiv de curăŃire a lexicului de elementele străine este posibilă) a

cunoscut, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, diferite soluŃii, dintre cele mai fanteziste,

având însă ca obiectiv comun relatinizarea artificială a limbii române prin epurarea

cuvintelor străine şi înlocuirea acestora cu altele de origine latină.

În Principate, primele idei latiniste apar în lucrarea eruditului profesor August

Treboniu Laurian, Tentamen criticum (1840). Scrisă în limba latină, cartea susŃine teza

caracterului latin absolut al limbii române, care şi-a păstrat configuraŃia lingvistică din

secolul al XII-lea, cu excepŃia unor barbarisme, preluate datorită contactului cu popoarele

vecine, care ar fi afectat puritatea limbii noastre. ArgumentaŃia autorului este foarte bogată:

raportarea la limbile romanice, la graiul maramureşean, la aromâna vorbită în Pind pentru a

demonstra că româna nu a suferit modificări esenŃiale de-a lungul timpului. Limba română

trebuie reconstruită, prin refacerea formelor iniŃiale, nealterate de influenŃe străine. În

ortografie, A. T. Laurian respinge sunetele „derivate” ă, î, ş, Ń, z, deoarece acestea nu se

regăsesc în latină. De pildă, verbul a avea trebuie ortografiat la indicativ prezent: abiu, abi,

abie, abemu, abeti, abu. PronunŃarea rămâne însă cea curentă: am, ai, are etc. Oferim şi

exemplul a două propoziŃii construite de lingvist după propriile-i reguli: „Me gudiu forte de

ve vedere in bona sanita”, ori „Una rondinella nu face primavera”. În ciuda erudiŃiei

82 P. Maior, DisertaŃie pentru începutul limbei româneşti, în Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, p. 243.


68

autorului său, studiul a fost primit cu rezerve chiar de către latinişti, tocmai din cauza

modului fantezist şi artificial de punere în practică a acestei teze.

Tot A. T. Laurian, împreună cu I. C. Massim au alcătuit, la însărcinarea SocietăŃii

Academice, DicŃionariul limbei romane, publicat în perioada 1871-1876. Lucrarea, primul

dicŃionar academic al limbii române, reflectă concepŃia latinistă a autorilor: urmărind stricte

criterii etimologice, dicŃionarul înregistrează numai cuvinte sau forme romanice, restul

termenilor de origine neromanică sau incertă fiind înregistraŃi într-un Glosariu83.

În ortografie sunt adoptate soluŃii etimologice: de exemplu, cămaşă se scrie camesia

(după latinescul camisia), chintesenŃă – cintessentia, dispreŃ - despregiu (după modelele

italiene disprezzo, dispregio). Autorii folosesc grafia cu j în jocu, judeca, deşi j din

latinescul jocus nu se pronunŃa j, ci i; formele câne, mâne, pâne sunt preferabile celor cu i

epentetic, în virtutea apropierii de cuvintele latine corepsunzătoare: canis, mane, panis; la

fel, sunt preferate formele vechi în –oriu şi –ariu (lat. –orius, -arius), deşi uzul selectase

formele în -or, -ar. Sunt introduse în dicŃionar multe cuvinte inexistente în română (ordire

„urzire”, orritellu „urâŃel”, ouata „vată”), în timp ce cuvintele nelatine (sau considerate ca

atare) sunt excluse. Astfel, cuvinte foarte vechi în română, precum balaur, chip, cireadă,

vreme, zăpadă sunt introduse în glosar. Tot aici apar şi cuvinte derivate cu sufixe

nelatineşti, precum neologisme recente: abandonare, abordare, achitare, considerate, de

asemenea, elemente străine. O asemenea abordare, prin care autorii au introdus arbitrar în

dicŃionar cuvinte preluate direct din latină, în timp ce au exclus termeni cu un statut cert în

limba română, dovedeşte respingerea principiilor lingvistice evolutive, operabile în munca

de selecŃie şi de analiză a materialului lexical.

Criticat multă vreme, dicŃionarul a fost analizat minuŃios de Mircea Seche, care a

identificat unele aspecte pozitive ale lucrării: fixarea în româna literară a unui număr

important de neologisme latine şi romanice; contribuŃii în domeniul sistematizării

gramaticale a vocabularului neologic: după modelul adjectivelor franceze terminate în –blé,

se foloseşte terminaŃia –bil(e) (eligible, inexorabile), care au realizat ulterior diferenŃierea

formelor de feminin şi masculin (eligibil- eligibilă); înregistrarea în dicŃionar, şi nu în

glosar, a unor cuvinte cu etimologie necunoscută sau de origine slavă, maghiară, turcă etc.,

cu argumentul valabil că este vorba de elemente vechi în limba noastră (de exemplu:

83 Titlul complet este: Glosariu care coprinde vorbele din limba romana străine prin originea sau forma loru, cum şi cele de origine indouiosa.


69

bursuc, cioară, a ciopli, gard, sanie, scrum, seamă)84. În ansamblu, lucrarea celor doi

erudiŃi latinişti este departe de a reflecta tezaurul autentic al limbii naŃionale, aşa cum

proiectaseră, fiind un inventar lexical supus unor teorii lingvistice în contradicŃie cu

dezvoltarea naturală, istorică a limbii.

Un reprezentant de marcă al latinismului este, după 1850-1860, Timotei Cipariu,

considerat unul dintre întemeietorii filologiei româneşti. În revista pe care a editat-o la Blaj,

Organul luminărei, lingvistul publică o serie de articole reunite în volumul Principia de

limbă şi scriptură (1864); a mai scris Elemente de limbă română după dialecte şi

monumente vechi (1854), CrestomaŃie sau analecte literare (1858), prima antologie

sistematică a unor texte de limbă veche literară, Elemente de poetică, metrică şi

versificaŃiune (1860), încercare de poetică românească alcătuită în spiritul retoricilor antice,

cu referire la poetica arabă şi Gramatica limbii române (vol. I, 1869; vol. II, 1877).

Cipariu consideră că la originea limbii române stă latina populară şi că, din punct de

vedere etnic, românii sunt urmaşii direcŃi ai coloniştilor romani. Prin urmare, şi acesta

militează pentru readucerea limbii române la un presupus stadiu iniŃial, al purităŃii latine

absolute. Relatinizarea limbii noastre ar fi posibilă prin îndepărtarea cuvintelor de origine

nelatină şi înlocuirea lor cu termeni de origine latină din limba de până la 1700, preluaŃi din

toate graiurile, adică prin întoarcerea la fondul ei străvechi. Cipariu era de părere că

scriitorii din Muntenia folosesc o limbă plină de franŃuzisme, iar cei din Moldova abuzează

de regionalisme. Adept al principiului uzului, acesta critică dicŃionarul lui Laurian şi

Massim, pe motiv că autorii au creat în mod artificial cuvinte care nu-şi pot găsi locul în

limba vie. De fapt, Cipariu se afla în aceeaşi situaŃie, întrucât teoria sa de revenire la fondul

vechi al limbii, valorificat în graiurile populare şi în textele bisericeşti, ignora în egală

măsură principiile uzului şi ale evoluŃiei naturale, istorice a limbii.

Alcătuită la solicitarea SocietăŃii Academice, Gramatica limbii române cuprinde

două părŃi: Analitica (fonetica, morfologia) şi Sintetica (sintaxa). Fidel concepŃiilor

latiniste, manualul propune şi câteva reguli conforme cu normele actuale, de exemplu,

eliminarea din limba literară a unor particularităŃi fonetice considerate corupte: pronunŃarea

cu i (iotacizarea) în cazul unor cuvinte precum singe, fringe, videm, judicată; confuzia

dintre j şi ğ, având drept consecinŃă pronunŃii regionale: gioi, giur, junere „ginere”, jem

„gem” etc.; folosirea vocalelor ă şi î după fricative: zî, sămn, sângur, şî, Ńăs etc.;

84 M. Seche, SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I. De la origini până la 1880, Bucureşti, 1966, p. 160-161.


70

palatalizarea labialelor: ghine, chiept, hier „fier” etc; alte regionalisme: cicioare sau picere

„picioare”, deşti, eream, mă cem „mă tem”, geget „deget”85 etc.

Această lucrare, dominată de concepŃia latinistă şi arhaizantă a autorului nu a putut

să ofere normele necesare realizării unităŃii ortografice şi gramaticale a limbii literare.

Există însă şi argumente de ordin istoric care poate modifica uneori judecata asupra

activităŃii ştiinŃifice a cărturarilor latinişti; lucrările lor, cu excese puriste, combătute în

epocă, sunt expresia conştiinŃei şi a identităŃii naŃionale, susŃinute prin originea limbii, care

demonstra latinitatea noastră.

InfluenŃa franceză

InfluenŃa franceză asupra limbii noastre de cultură s-a manifestat intens de-a lungul

întregului secol al XIX-lea. În Principate, contactul propriu-zis cu franceza datează de la

începutul anilor 1700, când, în Muntenia şi Moldova sunt numiŃi domni din rândul

dragomanilor de la Poartă. Cunoscători ai limbii franceze, limba relaŃiilor diplomatice, noii

domnitori îşi aduceau secretari francezi. Franceza devine astfel cunoscută şi de boierii care

aveau relaŃii cu puterea. În timpul domniei lui Ipsilanti, limba franceză este introdusă în

şcoli ca disciplină. Valurile succesive de emigranŃi politici francezi, răspândiŃi, de altfel, în

toată Europa, au transmis cultura franceză, dar şi ideile politice şi filozofice ale revoluŃiei

de la 1789. MulŃi dintre aceşti emigranŃi devin profesori de limba franceză în casele

boiereşti, pensioane şi şcolile româneşti. Tinerii români care pleacă la studii în FranŃa

(precum M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica, D. Bolintineanu, C. Bolliac, N.

Bălcescu) intră în contact cu limba şi cultura franceză; întorşi acasă, aceşti tineri (bonjuristi,

cum erau ironizaŃi în epocă de boierii conservatori) devin promotorii civilizaŃiei franceze.

De altfel, traducerea şi adaptarea de literatură franceză sau lectura unor texte în original au

contribuit la popularizarea unei limbi din ce în ce mai cunoscută.

InfluenŃa franceză asupra limbii române literare este un proces complex, desfăşurat

în mai multe etape, care comportă numeroase probleme. Un prim aspect se referă la

etimologia multiplă sau dublă ale unor neologisme care au putut intra în română prin filieră

franceză şi latină sau din alte limbi. Un cuvânt împrumutat nu se explică întotdeauna printr-

un singur etimon, ci prin mai multe, care au contribuit într-o măsură diferită la impunerea 85 Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 198.


71

lui într-o limbă. De exemplu, cuvântul director este un cuvânt cu etimologie multiplă, cu o

posibilă origine latină (director), franceză (directeur), italiană (direttore), germană

(Direktor) sau rusă (direktor)86. În asemenea situaŃii, pentru a explica forma unui cuvânt

împrumutat, se reŃin două-trei etimoane latino-romanice, dar şi din alte limbi, dacă este

cazul. DicŃionarele limbii române oferă, în principiu, două etimologii, primul fiind cel

francez (în majoritatea cazurilor), deşi acesta nu este întotdeauna soluŃia corectă. InfluenŃele

latină, italiană şi franceză s-au amestecat, astfel încât este foarte dificil să se stabilească cu

exactitate etimologia unui cuvânt.

Unele neologisme de origine franceză îşi păstrează formele actuale încă din

momentul pătrunderii lor în română, pe la începutul secolului al XIX-lea: alianŃă,

ambasadă, analogie, confuzie, disciplină, electric, energie, fantomă, galanŃi, infernal,

marin, rivaliza, serviabil etc.

Însă majoritatea neologismelor de origine franceză, ca şi cele de alte origini, au

înregistrat mai multe variante până la adaptarea deplină la sistemul fonetic şi morfologic al

limbii române, dată fiind situaŃia fluctuantă în care se găseau diversele modele de adaptare

în perioada respectivă. La nivel fonetic, reŃinem în special următoarele fenomene:

- vocala ü nu s-a păstrat; astfel, fr. cuvette > rom. chiuvetă, bureau (pronunŃat

büró) > birou, pardessu > pardesiu;

- vocala ö nu s-a păstrat; sufixul substantival –eur (fr. chauffeur, professeur,

directeur) a devenit -er (şofer) sau –or (profesor, director); adjectivele în –eux

(fr. capricieux) s-au adaptat în română cu sufixul –os (< lat. -osus): capricios; fr.

faveur > favor (după modelul latinesc favor, -ris); forma favoare s-a constituit

prin transformarea lui ö în oa prin analogie cu substantivele vechi de tipul

lucoare < lat. lucore(m); la fel, fr. coleur < culoare, pudeur < pudoare etc.

- cuvintele franceze în –o (stylo, tableau) s-au adaptat prin intensificarea

elementului labial al vocalei, devenit semivocala –u (stilou, tablou);

împrumuturile recente nu prezintă însă modificarea: fr. radio < rom. rádio (în

flexiune, accentul fluctuează: radióul, radióului);

- vocala e neaccentuată + n + consoană (fr. pension, suspendre) se menŃine

(pension, a suspenda) prin influenŃa formei franceze scrise asupra pronunŃiei

româneşti;

86 Al. Graur, op. cit., p. 75.


72

- vocala á s-a păstrat în forme precum reprezentant (fr. représentant); în alte

situaŃii s-a impus forma –ent (abundent, deşi în franceză există abondant), tot

prin influenŃa exercitată de aspectul scris al unor adjective franceze (permanent,

contingent) etc.;

- vocala ó s-a diftongat în oa: persoana (fr. personne, dar trebuie să avem în

vedere şi lat., it. persona), coloană (fr. colonne, dar şi it. colonna), consoană (fr.

consonne); în flexiunea verbală apare uneori diftongul (a convoca < fr.

convoquer, dar la persoana a III-a - convoacă), alteori nu (a invoca < fr.

invoquer, la persoana a III-a - invocă); ó s-a menŃinut şi în câŃiva termeni

internaŃionali, de origine greacă, intraŃi la noi prin limba franceză (metodă,

axiomă);

- la nivelul consonantismului, amintim grupul ks, redus iniŃial la s (esperienŃa,

esemplu), până s-a impus prefixul latino-romanic ex-.

Sunt semnificative şi modificările din cadrul unor afixe din care amintim două

situaŃii:

- sufixul francez –ment (lat. -mentum) s-a păstrat într-o serie de neologisme:

compliment, eveniment, sentiment; ultimul cuvânt a cunoscut variante parŃial

calchiate: simŃiment, simtiment; a circulat chiar şi forma simŃământ, cu sufixul

vechi, analogic –mânt, folosit pentru adaptarea altor neologisme: discernământ

(fr. discernement);

- sufixul francez –ence (lat. -entio) a devenit –inŃă (conferinŃă, tendinŃă, după

modelul substantivelor vechi de tipul credinŃă, făgăduinŃă); a circulat, şi în

unele cazuri s-a păstrat, varianta –enŃă: independenŃă, influenŃă.

La nivel morfologic, adaptarea neologismelor de origine franceză ridică în special

probleme în cadrul verbului:

- probleme legate de încadrarea verbelor de conjugarea I din franceză (-er) în

română, deoarece verbele de conjugarea I prezintă în română două subgrupe:

fără sufix flexionar (a cânta, a alerga) şi cu sufix (păstra, desena); în secolul al

XIX-lea se oscilează între cele două paradigme; exemple se pot oferi şi pentru

alte conjugări: de exemplu, a reuşi (fr. réusir, conjugarea a III-a, în -ir) a

împrumutat sufixul flexionar –ez de la conjugarea I (să reuşeze), încadrându-se

apoi la conjugarea a IV-a cu sufixul –esc, prin analogie cu citesc, folosesc;


73

- unele variante au apărut datorită concurenŃei dintre etimonul latin şi cel francez:

a dirige a fost înlocuit treptat de a dirija (fr. diriger), a cor(r)ege a fost înlocuit

de a corija (fr. corriger) şi de a corecta (derivat regresiv de la corect)87.

Puternica influenŃă franceză asupra limbii române se explică, în mod cert, prin

conştiinŃa originii comune, latine a celor două popoare şi, prin urmare, a înrudirii dintre

limbile franceză şi română. De asemenea, este semnificativ prestigiul politic şi cultural

deosebit de care se bucura FranŃa în epocă, capabil să imprime o influenŃă lingvistică de

durată. Limba franceză a impus un adevărat curent social, o cale de a parveni. Fenomenul a

fost surprins sugestiv de către C. Facca (FranŃuzitele, Comedia vremii) şi de V. Alecsandri

(ciclul ChiriŃelor, Iorgu de la Sadagura, personajele din aceste comedii devenind adevărate

simboluri ale galomaniei).

Teoria italienizantă a lui I. Heliade Rădulescu

Începând cu anul 1840, I. Heliade Rădulescu îşi expune într-o serie de lucrări

(Paralelism între limba română şi italiană, 1840, Paralelism între dialectele român şi

italian sau Forma ori gramatica acestor două dialecte, 1841, Vocabular de vorbe streine în

limba română, adică slavone, ungureşti, turceşti, nemŃeşti, greceşti etc., 1847)88 noile sale

principii despre limba literară. Părăsind poziŃia sa novatoare şi, mai ales, de bun-simŃ în

probleme de limbă, care îl făcuse un adevărat mentor în epocă, Heliade revine cu ideea că

toate elementele străine89, inclusiv cele de origine franceză, împrumutate şi adaptate în

română de-a lungul timpului poluează grav limba noastră. Singurul remediu posibil ar fi

italienizarea limbii române.

Încercând să construiască o teorie prin care să-şi argumenteze ideile, Heliade pleacă

de la premisa că româna şi italiana nu sunt două limbi diferite, ci două dialecte ale aceleiaşi

limbi vorbite iniŃial în Italia. DiferenŃele, câte există, se explică prin faptul că italiana a fost,

timp de secole, o limbă de cultură, în timp ce româna nu a beneficiat de această şansă.

Autorul mai observă că în unele zone ale Italiei se pronunŃă româneşte, considerând, de

87 Exemplele au fost reproduse după Şt. Munteanu, V. łâra, ILRL, p. 268-274; pentru o bună sinteză a problemei, vezi N. A. Ursu, D. Ursu, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Editura Cronica, Iaşi, 2004, p. 263-357. 88 EdiŃii foarte bune: I. Heliade Rădulecu, Opere, I, II, ediŃie îngrijită şi introducere de D. Popovici, Bucureşti, 1939, 1943; I. Heliade Rădulescu, Scrieri lingvistice, ediŃie îngrijită de I. Popescu-Sireteanu, Bucureşti, 1973. 89 Numite, în mod sugestiv, ciume literare.


74

altfel, că diferenŃele dialectale din română s-ar putea explica prin deosebirile dintre

dialectele italiene. În concluzie, româna trebuie să revină la un anumit moment din evoluŃia

sa, când era foarte apropiată de italiană; nu mai este, prin urmare, nevoie de modelul latin şi

nici de influenŃa altor limbi romanice (franceza) pentru a realiza unificarea şi modernizarea

limbii române literare.

Ca metodă de lucru, Heliade pleacă de la un număr de circa 1300 de cuvinte de

origine latină, de la care se pot forma noi familii de cuvinte prin compoziŃie (compunere),

unde se folosesc prepoziŃii (prefixe), şi prin derivaŃie, unde se folosesc dupăpoziŃii (sufixe).

Cuvintele nou formate trebuie să semene cât mai mult cu cele italieneşti. De exemplu, de la

bun se obŃin bunătate, bunică etc., de la chiar „clar” se obŃin chiaritate, dechiaraŃie

„declaraŃie”, după modelele italiene chiaritá, dichiarazione. Mai mult de-atât, orice element

străin trebuie exclus din limbă şi înlocuit cu termeni de origine italiană, latină sau formaŃi

prin derivare de la astfel de rădăcini şi afixe; de exemplu, bogat trebuie înlocuit cu avut,

înavuŃit, cu bani trebuie înlocuit cu averos, bogat în bani cu bănos, pecunios, în zadar cu în

darn, basma de şters cu sudariu, basma de gât (fular) cu strofiu etc.

Heliade este de fapt influenŃat atât de ideile lui P. Maior, care afirmase că între

română, care provine din latina populară, şi italiană este o asemănare accentuată, cât şi de

ale lui P. Iorgovici, cu privire la îmbogăŃirea limbii române prin afixare.

Ideile sale nu au avut ecou în epocă. Cei câŃiva adepŃi (C. Aristia, N. Locusteanu, N.

Rucăreanu, I. D. Negulici) au încercat să aplice italienismul în traduceri; I. D. Negulici a

publicat în 1848 un dicŃionar intitulat Vocabular român de tóte vorbele străbune reprimite

până acum în limba română şi tóte quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai

ales în sciinŃe.

Teoria analogistă a lui Aron Pumnul

Originar din părŃile Făgăraşului, participant la revoluŃia de la 1848 din Transilvania,

profesorul lui Eminescu de limba şi literatura română de la liceul german din CernăuŃi,

Aron Pumnul a conceput o teorie de reformare a limbii române. Spre deosebire de purismul

latinist sau de cel heliadist, care promova modelul limbii latine, respectiv a celei italiene, A.

Pumnul consideră că limba noastră trebuie românizată90.

90 Despre concepŃia filologică a lui Aron Pumnul, vezi: D. Macrea, ContribuŃii la istoria lingvisticii şi filologiei româneşti, Bucureşti, 1978, p. 74-96; P. Diaconescu, Elemente de istorie a limbii române literare, I,


75

Teoria sa, numită analogism pumnist, pumnism, ciunism91, sau, mai pretenŃios,

şcoala fonetică bucovineană, expusă într-o serie de studii şi articole (Literele

corespunzătoare firei limbei româneşti şi încă ceva, 1845; Neatârnarea limbei româneşti în

dezvoltarea sa şi în modul de a scrie, 1850; Convorbire între un tată şi între fiul lui asupra

limbei şi literelor româneşti, 1850; Formăciunea cuvintelor româneşti, 1859) vizează, în

ansamblu, problema neologismelor din limba noastră.

Adept al principiului fonetic în scrierea cu litere latine, Pumnul aplică aşa-numitul

principiu al analogiei, potrivit căruia cuvintele noi înregistrează aceleaşi transformări cu

cele suportate de elementele moştenite. Astfel, dacă a accentuat din cuvintele latineşti lana,

cantat, campus a devenit î în română: lână, cântat, câmp, atunci trebuie să aplicăm această

regulă tuturor cuvintelor noi care conŃin fonetismul respectiv (a accentuat + m, n +

consoană); prin urmare, se scrie şi se pronunŃă româneşte plântă, nu plantă, germână, nu

germană. Pentru că a latin neaccentuat a devenit ă în română (farina > făină), corect este

lătină, nu latină, cărăpteriu, nu caracter. La fel, grupul consonantic latinesc ct a devenit pt

(pectus > piept); deci, este corect ca toate cuvintele noi care conŃin acest grup consonantic

să fie supuse aceleiaşi transformări: subiept, leptură; o + n > u (bonus > bun), prin urmare

rezultă formele cuntra, Arune, cuntrăzice etc.

Orientarea naŃională

Orientarea latino-romanică a urmărit modernizarea limbii române literare pentru a

obŃine un instrument avansat de cultură, menit să asigure sincronizarea culturii noastre cu

mişcarea culturală europeană. O altă direcŃie, de inspiraŃie naŃională, a susŃinut desăvârşirea

acestui proces prin exploatarea filonului istoric şi popular al culturii naŃionale.

Noua tendinŃă se coagulează în jurul Daciei literare92, apărute la Iaşi, în 1840, sub

redacŃia lui M. Kogălniceanu. Deşi pe coperta tomului I, care cuprinde cele trei numere

apărute, figurează ca date-limită ianuarie-iunie, revista a apărut la 19 martie 1840 şi a fost

interzisă la 23 august, acelaşi an; în 1859 se scoate a doua ediŃie, cu litere latine.

Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880), Bucureşti, 1974, p. 33-36; M. Mancaş, Istoria limbii române literare. Perioada modernă (secolul al XIX-lea), Bucureşti, 1974, p. 19-21. 91 Termenul alcătuit din –ciune + -ism, ironizează mania sufixală a lingvistului, dar şi cuvinte românizate de tipul: năciunal „naŃional”, năciunalitate „naŃionalitate”. 92 Vezi Dacia literară, ediŃie facsimilată, îngrijită şi introducere de Maria Platon, Bucureşti, 1972; idem, Dacia literară. Destinul unei reviste. ViaŃa unei epoci literare, Iaşi, 1974.


76

Programul publicaŃiei este expus de M. Kogălniceanu, redactorul responsabil, în

IntroducŃie. Aici este formulată teoria specificului naŃional al literaturii (este emblematică

afirmaŃia „traducŃiile însă nu fac literatură”), se precizează necesitatea selecŃiei operelor

după criteriul valoric, formarea unei literaturi originale fiind posibilă numai prin orientarea

scriitorilor spre trecutul istoric şi creaŃia populară: „Ńălul nostru este realizaŃia dorinŃii ca

românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toŃi”. Exprimarea valorilor spirituale

şi a tradiŃiei istorice prin literatură oferea argumente noi în lupta pentru emancipare

naŃională şi socială. Revista cuprinde mai multe rubrici destinate „compunerilor originale”,

prezentării altor publicaŃii româneşti şi criticii operelor literare sau cultural-ştiinŃifice. În

Dacia literară, au apărut: nuvela Alexandru Lăpuşneanu, povestirea O alergare de cai şi

studiul Cântece populare a Moldaviei de C. Negruzzi, Buchetiera de la FlorenŃa de V.

Alecsandri, Anul 1840 de Gr. Alexandrescu, eseul Noul chip de a face curte de M.

Kogălniceanu; au fost reproduse, din volume şi din periodice, Riga Poloniei şi PrinŃul

Moldaviei de C. Negruzzi, poezii de C. Stamati şi Gh. Asachi, fabule de Al. Donici,

articolele lui I. Heliade Rădulescu: Despre autori, Pseudonime, Despre satiră.

După 1840, trecutul istoric şi folclorul devin surse de inspiraŃie majore pentru toŃi

scriitorii importanŃi ai generaŃiei paşoptiste: Gh. Asachi (baladele Dochia şi Traian, Turnul

lui But, nuvelele Rucsandra doamna, Alexandru cel Bun, Petru Rareş, Mihai Viteazul), D.

Bolintineanu (legendele istorice Muma lui Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Mircea cel

Bătrân şi solii, Codrul Cosminului, baladele fantastice Mihnea şi baba, Dochia, epopeea

Traianiada, ciclul Macedone, biografia romanŃată ViaŃa lui Vlad łepeş şi Mircea Vodă cel

Bătrân), Gr. Alexandrescu (poeziile istorice de factură romantică Umbra lui Mircea. La

Cozia, Răsăritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Drăgăşani), C. Negruzzi (nuvelele

Alexandru Lăpuşneanul, SobieŃki şi românii, Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei), N.

Bălcescu (monografia Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, biografiile istorice Ioan

Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Logofătul Miron Costin), V. Alecsandri (culegerile

Balade adunate şi îndreptate, Poezii populare ale românilor – din variante disparate a

reconstituit capodopere precum MioriŃa sau Toma Alimoş- ciclul Doine -, poemele istorice

Dumbrava Roşie, Dan, căpitan de plai, drama Despot-Vodă), Al. Russo (legendele

populare Piatra Teiului, Stânca Corbului, poemul Cântarea României – cu paternitate

controversată, atribuită de unii specialişti lui N. Bălcescu - , seria de articole publicate în

România literară sub titlul Cugetări, studiul Poezia populară, unde se defineşte orientarea

programatică a limbii literare spre tradiŃia orală şi literatura populară), Al. Odobescu


77

(volumul de nuvele Scene istorice din cronicile româneşti, Mihnea-Vodă cel Rău, Doamna

Chiajna, lucrarea erudită Pseudo-kynegetikos).

Mişcarea literară şi culturală începută la 1840 sub semnul Daciei literare, animată

de curentul istoric şi popular, este caracterizată prin realism şi substanŃă lingvistică, limba

română literară cunoscând o diversificare deosebită prin operele scriitorilor reprezentativi ai

perioadei.

Momentul Titu Maiorescu. Introducerea alfabetului latin. Proiecte

ortografice academice.

Introducerea oficială a alfabetului latin în Principate (1860, 1862) este marcată de

disputa dintre cele două curente principale – principiul fonetic şi latinismul etimologizant –

care dominau dezbaterile teoretice referitoare la scrierea limbii române cu litere latine

(iniŃiativă avută de cărturarii Şcolii Ardelene).

În cele ce urmează, vom trece în revistă principalele tendinŃe în scrierea cu alfabet

latin în cele trei provincii româneşti.

În Transilvania şi în regiunile din vest s-au elaborat mai multe proiecte ortografice,

întemeiate pe principiul etimologic latinizant, cel mai cunoscut fiind cel propus de Micu şi

Şincai în Elementa linguae. Autorii descoperă practic legile fonetice ale limbii române,

încercând să găsească soluŃii adecvate pentru a reprezenta sunetele derivate (în special ă, î,

ş, Ń, z). O rezolvare corespunzătoare primesc grafemul j (preluat din scrierea limbii franceze

pentru fricativa sonoră corespondentă), oclusivele velare şi africatele palatale ortografiate

ca atare: che, chi, ghe, ghi, ce, ci, ge, gi. Aceste soluŃii s-au dovedit viabile, fiind consacrate

de ortografia românească. Vocala centrală ă este notată prin a sau e. Pentru o altă vocală

centrală, î, se propun mai multe soluŃii: a, e, i, â, ê, ô, ā, ē, oe, u (în unele proiecte nici nu se

mai face distincŃia între ă şi î). În Elementa găsim şi grafii caracterizate de un etimologism

extrem: clave „cheie”, gláçie „gheaŃă”, lacte „lapte”, cf. lat. clavem, glaciem, lactem.

În perioada 1806-1866 se impun, prin reglementările propuse, P. Maior (care, în

1819, introduce grafemul Ń), A. T. Laurian (promotor al purismului ortografic, care îl

conduce, după cum am văzut anterior, la forme precum: quatru, quinqui, octu, cantabam) şi

T. Cipariu (al cărui prestigiu cultural şi ştiinŃific va contribui la oficializarea propriului

sistem ortografic în Transilvania, deşi acesta aplica într-o măsură mai mică principiul


78

fonetic decât sistemul lui Maior, fiind introdus în şcoli, administraŃia publică, presă,

scrierile literare). Ortografia reprezintă sectorul în care Cipariu a aplicat cel mai consecvent

principiile puriste: prepoziŃiile simple sau compuse se reconstituie după etimon (de in

„din”, pre in „prin”, de intre „dintre”, pana „până”), în timp ce restul cuvintelor sunt

ortografiate cât mai apropiat de modelul latin (ulta „uita”, lat. oblitare, arame „aramă”, lat.

aeramen, ambla „umbla”, lat. ambulare).

În Bucovina, A. Pumnul propune un sistem ortografic pe care îl consideră fonetic.

Principiile sale ortografice sunt expuse în primul volum al amplei crestomaŃii de literatură

română, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, vol. I-IV, Viena, 1862-1865.

Deşi concepute ca o contrapondere la etimologismul latinizant, inovaŃiile sale sunt

nepractice şi rupte de limba vie a poporului. O versiune îmbunătăŃită a sistemului lui

Pumnul a fost susŃinută de elevii săi, membri ai SocietăŃii pentru literatura şi cultura

română în Bucovina, în paginile revistei acestei asociaŃii culturale (1865-1869), însă fără

ecou în istoria ortografiei româneşti.

În Muntenia, meritul de a fi introdus alfabetul latin îi aparŃine lui Heliade

Rădulescu. Ortografia sa italienizantă se bazează pe câteva reguli: notarea grafemului c prin

qu (quel „cel”, quand „când”), dublarea consoanelor (syllaba, sufflet, illustru, cuppa,

abbatere, adducere, commitere), vocalizarea finalelor (cu intenŃia „italienizării” cuvintelor,

în special prin notarea lui –u final pentru consolidarea consoanei duble: ellu „el”, allu „al”).

Modul de ortografiere a neologismelor accentuează caracterul neologic al proiectului lui

Heliade: allegru, avantagiu, a ama „a iubi”, bellă, fatică „oboseală”, a se passa „a se

petrece”, columbă, companion, conchistant, temerariu etc. Pentru a determina ortografia

formelor flexionare de origine latină, Heliade aplică, de cele mai multe ori, principiul

invariabilităŃii temei cuvântului (valle – vălli „vale - văi”, stelă – stele „stea - stele”). Între

anii 1847-1848, autorul publică o serie de articole în Curierul românesc, reunite în volumul

Literatura. Critica, apărut în 1860, unde dezbate şi regulile pentru scrierea cu alfabet latin.

Se menŃine caracterul etimologizant, în ciuda unor concesii făcute fonetismului.

Către 1848-1850, în Principate exista un adevărat haos în scrierea limbii române,

întrucât se foloseau trei sisteme ortografice: chirilic, mixt sau de tranziŃie şi latin şi mai

multe reguli pentru fiecare dintre ele. Introducerea oficială a alfabetului latin în Muntenia s-

a realizat în mai multe etape. Astfel, în decembrie 1850, Eforia Şcoalelor constată confuzia

care domneşte în scrierea limbii române; între februarie 1856 şi iunie 1857 alfabetul latin

este introdus în învăŃământ; în octombrie 1858 se lansează un noi proiect ortografic,


79

popularizat în presă şi tipărit sub formă de broşură şi foaie volantă; în ianuarie 1859, Unirea

Principatelor favorizează acceptarea alfabetului latin şi a unui sistem ortografic unitar; în

august 1859, Monitorul oficial al łării Româneşti utilizează caractere latine, în timp ce

partea sa neoficială păstrează caracterele chirilice; în ianuarie 1860, Monitorul oficial apare

integral cu alfabet latin; în februarie 1860, I. Ghica, ministrul de interne, emite o dispoziŃie

prin care alfabetul latin devine obligatoriu în cancelariile ministerului respectiv; în martie

1862, Eforia Şcoalelor, condusă tot de I. Ghica, decretează introducerea alfabetului latin în

toate ministerele şi actele oficiale.

În Moldova, primul proiect ortografic este conceput de Gh. Săulescu (Gramatica

românească, Iaşi, 1833), tipărit tot cu alfabet chirilic. Autorul propune un sistem grafic

bazat pe alfabetul latin, cu elemente preluate din diverse sisteme ortografice europene, dar

şi din cele ale Şcolii Ardelene: î şi oe pentru redarea grafemului î, z pentru Ń, q pentru che,

chi etc. Sistemul acestuia prezintă multe soluŃii etimologice, artificiale.

Neofit Scriban publică prima carte cu alfabet latin în Moldova (Catihis sau

ÎnvăŃături de căpitenie ale Bisericii răsăritene, Iaşi, 1838). Un alt proiect, destinat

studenŃilor români din FranŃa este propus de Scarlat V. Vârnav (Biblioteka Roméné din

Paris fondaté in anul 1846, Paris, 1846); autorul, adept declarat al principiului fonetic, este

însă influenŃat de concepŃia Şcolii Ardelene, utilizând un număr însemnat de grafeme.

Trebuie menŃionat şi proiectul propus de V. Alecsandri, publicat sub pseudonimul V.

Mircesco (Grammaire de la langue roumaine, Paris, 1863). SusŃinător fervent al

principiului fonetic în scrierea limbii române, Alecsandri oferă însă soluŃii incoerente în

spirit latinist; de exemplu, vocalele centrale sunt redate prin grafemele utilizate de latinişti,

iar –u final, a cărui utilizare poetul o ironizase, apare în cazul unor forme verbale omofone,

cu intenŃia de a evita confuzia (dam, pentru persoana I, singular, damu pentru persoana I,

plural).

În Moldova, introducerea alfabetului latin se face în următoarele etape: la sfârşitul

anului 1858, se abordează oficial problema introducerii alfabetului latin în şcolile publice;

în martie 1859, apare un proiect de scriere cu caractere latine, marcat de cel propus în

Muntenia, însă cu influenŃe etimologizante; în februarie 1860, V. A. Urechia emite decizia

introducerii alfabetului latin în învăŃământ.

Anul 1866 prezintă o importanŃă deosebită. Acum se înfiinŃează Societatea literară

română, devenită în 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română.

Înaltul for ştiinŃific, din care făceau parte, pe lângă munteni şi moldoveni, şi transilvăneni


80

(T. Cipariu, G. BariŃiu) şi un bucovinean (I. G. Sbiera), asigurându-se astfel o reprezentare

naŃională, şi-a propus încă din actul de constituire să stabilească regulile ortografice ale

limbii române. Condusă de latinişti (preşedinte era Heliade), Societatea a adoptat în 1867

un sistem ortografic identic cu varianta lui Cipariu din anii 1854-1866. Astfel, toate

sunetele „primitive” (etimologice) se vor scrie cu litera corespunzătoare din alfabetul latin

(literele k, q, w sunt considerate străine), iar toate sunetele „derivate” (ă, î, ş, Ń etc.) se vor

nota prin literele sunetelor primitive din care derivă; cu excepŃia accentelor (ascuŃit, grav şi

circumflex), proiectul renunŃă la alte semne diacritice. Regulile de detaliu urmau să fie

stabilite în gramatica academică, la capitolul de fonetică.

În 1869, apare un nou proiect academic. În linii mari, acesta prevede: literele d, s, t

+i, redând pe z, ş, Ń se scriu fără sedilă; z se admite în cuvintele nelatine, iar în terminaŃii se

notează di (lucrediu „lucrez”); se menŃin consoanele geminate acolo unde există o

justificare etimologică; accentul ascuŃit apare la infinitivul şi la imperativul verbelor

(légana „leagănă”, móre „moare”, unde notează diftongii), accentul grav se foloseşte la

forma de perfect simplu a verbelor (tacù, facù) şi de plural a substantivelor (càrti „cărŃi”,

pàrti „părŃi”), iar accentul circumflex marchează sunetele nazale (atât, ântâniu); apostroful

notează forma articulată a substantivelor feminine (mam’a, cas’a). Victorie a principiului

etimologic, acest proiect a condus la demisia lui Heliade, care expune acum ultimul său

sistem ortografic (Principie de orthographia romana, Bucureşti, 1870).

Într-un studiu fundamental, intitulat Despre scrierea limbii române (primele două

părŃi apar în 1966, a treia în 1867, iar a patra în 1873), Titu Maiorescu îşi expune

principalele idei în problema ortografiei93. El arată că nu pot fi adoptate toate semnele

alfabetului latin în scrierea limbii române, întrucât sunt prea numeroase; de altfel, acestea

nici nu pot nota toate sunetele specifice limbii române. Acesta propune semne diacritice

pentru notarea sunetelor româneşti „derivate”- ă, î, ş, Ń. Maiorescu intuieşte diferenŃa dintre

sunet şi fonem, observând că un alfabet nu cuprinde şi nu poate cuprinde toate sunetele cu

nuanŃele lor dintr-o limbă, întrucât ortografia s-ar complica peste măsură. Ortografia

fonetică nu implică fonetismul absolut, ci acele semne care reproduc sunetele esenŃiale

pentru a deosebi sensurile cuvintelor şi formele flexionare. De asemenea, autorul critică

etimologismul latinist, afirmând că aşa-zisa corupŃie a limbii reprezintă, de fapt, un proces

evolutiv firesc şi că ortografia trebuie să se adapteze noilor forme şi pronunŃări.

93 Un studiu detaliat despre concepŃiile lui Maiorescu privitoare la ortografia limbii române realizează P. Zugun, în capitolul Problemele ortografiei limbii române moderne în concepŃia lui Titu Maiorescu, în Unitate şi varietate în evoluŃia limbii române literare, Editura Junimea, Iaşi, 1977 (135-163).


81

În 1879, o nouă comisie (din care fac parte, printre alŃii, T. Maiorescu, B. P.

Hasdeu, V. Alecsandri) reia discuŃiile. Proiectul ortografic este redactat de Maiorescu, care

îl susŃine în sesiunea generală a Academiei din 8 aprilie 1880; supus dezbaterilor, prin care

se introduc unele amendamente etimologizante, proiectul este votat în 31 martie 1881. Noul

sistem ortografic reprezintă primul mare succes al susŃinătorilor principiului fonetic în

scrierea limbii române. Concesiile făcute etimologiştilor sunt: scrierea cu s dublu a

cuvintelor de origine străină (massă, rassă); scrierea cu z, respectiv dz, în funcŃie de

originea nelatină sau latină a cuvintelor (zare, dar râdzi); redarea grupului şt(i) prin sc(i)

(Bucuresci); păstrarea lui –ŭ final. De asemenea, vocalele centrale sunt notate detaliat, ca

urmare a unui etimologism exagerat: ă este redat prin ă, ĕ, î este redat prin î, â, ê şi u;

rezultă, prin urmare, grafii de tipul: laudând, tacênd, vînd, sfînt (tacênd se scrie cu ê,

deoarece ar proveni din latinescul tacēre). Ortografia fonetică se va impune definitiv abia în

1904, printr-un nou proiect alcătuit de Maiorescu. Principalele modificări operate acum

sunt: dz se elimină, păstrându-se z indiferent de originea cuvintelor; é şi ó nu mai

marchează diftongii ea şi oa, aceştia apărând ca atare; grupul sci se înlocuieşte cu şti; se

acceptă scrierea cu î, cu excepŃia cazurilor în care este precedat de c, g, precum şi în

cuvântul român şi derivatele sale; se elimină –ŭ şi –ĭ final. Alte modificări vor mai fi

operate în 1932, 1953, 1965 şi 1993.

Sistemul ortografic bazat pe principiul fonetic s-a impus greu. În Transilvania,

scrierea cu litere latine a fost susŃinută de biserica greco-catolică (T. Cipariu publică prima

carte ecleziastică cu alfabet latin, destinată uniŃilor: Orologiulu celu mare – Ciasoslovu,

Blaj, 1835), însă chiar şi majoritatea cărŃilor de referinŃă ale reprezentanŃilor Şcolii

Ardelene sunt tipărite cu chirilice, pentru a fi accesibile publicului. Biserica ortodoxă

identifica ortodoxia cu scrierea chirilică, aşa încât folosirea alfabetului latin era privită ca o

modalitate de propagandă catolică. În 1881, biserica ortodoxă va accepta alfabetul latin, cu

toate că utilizarea sa în textele religioase în Muntenia şi Moldova se va face până spre 1900.

Ortografia a constituit una din cauzele principale care a condus la dispariŃia

curentelor puriste. Înlocuirea alfabetului chirilic a fost susŃinută în baza a trei sisteme

diferite: latinismul etimologist, foneticismul şi italienismul, elaborate în mod artificial şi cu

apropieri maxime de modelul ales. Neolatiniştii pleacă de la aceeaşi premisă fundamental

greşită, ca şi latiniştii din prima generaŃie: principiul intervenŃiei oamenilor de cultură în

evoluŃia limbii. Excesele lingvistice de tot felul au fost ironizate de V. Alecsandri

(DicŃionar grotesc), C. Negruzzi (Muza de la Burdujăni), B. P. Hasdeu (Orthonerozia, Trei


82

crai de la răsărit), Al. Russo (Cugetări). Argumente solide pentru combaterea acestor idei

nu aduce însă decât T. Maiorescu.

Activitatea acestuia nu se reduce la contribuŃia sa în domeniul ortografiei. Mentorul

„Junimii” a avut opinii importante şi în probleme de cultivare a limbii, concretizate în

câteva studii de referinŃă. Astfel, în studiul Limba română în jurnalele din Austria (1868),

autorul analizează limbajul presei din limba română din Transilvania, Bucovina şi Banat

(sunt vizate periodicele Albina, Telegraful român, Transilvania, Familia), semnalând

deficienŃe majore ale stilului publicistic conturat în revistele citate: exprimare prolixă la

nivel sintactic şi lexical, ca urmare a modelelor străine, calchierea abuzivă a multor termeni

germani etc.

Preocuparea pentru limbajul presei se menŃine în BeŃia de cuvinte în „Revista

contemporană” (1873), cu subtitlul sugestiv Studiu de patologie literară. Autorul, care

practică un stil subtil-caustic („Cuvântul, ca şi alte mijloace de beŃie, e pănă la un grad

oarecare un stimulent al inteligenŃei. Consumat însă în cantităŃi prea mari şi mai ales

preparat astfel încât să se prea eterizeze şi să-şi piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realităŃii,

el devine un mijloc puternic pentru ameŃirea inteligenŃei”) oferă mostre din exprimarea

colaboratorilor revistei, dominată de bombasticism, pleonasme şi excese stilistice: G. Sion

(„junele adolescinte”, „Ńara era în convulsiunile cele mai înflăcărate”, „poetul vărsa tezaurii

imaginaŃiunii sale cu profunzimea unui crater în irupŃiune”), Pantazi Ghica („Armaşul

Dincă Sârbu, şearpe încolăcitor, fiinŃă târâtoare, astucioasă, lugubră, furbă şi trădătoare,

suflet damnat”, „silenŃiu lugubru”), V. A. Urechia („ogorul ştiinŃific”, „istoria, fiica

filozofiei, nu vine decât după ce poezia populară începe a tăcea”), G. Marian („mă înhăŃai

de acest cuvânt”).

În problema neologismelor, Maiorescu s-a pronunŃat cu aceeaşi fermitate. În

DirecŃia nouă în poezia şi proza română (1872), autorul îşi exprimă îngrijorarea faŃă de

avalanşa neologică, care altera vizibil literatura şi presa vremii, marcate prin tendinŃa

generală a unei modernizări rapide şi superficiale a limbii literare. Studiul său de referinŃă

în acest sector se intitulează Neologismele (1881). Aici Maiorescu enunŃă câteva reguli

fundamentale pe baza cărora îşi construieşte întreaga argumentaŃie. Prima regulă arată că

„acolo unde pe lângă cuvântul slavon există în limba românească populară un cuvânt curat

român, cuvântul slavon trebuie să fie depărtat şi cuvântul român păstrat”. Astfel, sunt

recomandate binecuvântare şi nu blagslovenie, preacurată, nu precistă, bunavestire, nu

blagoveştenie. A doua regulă spune că „acolo unde avem în limba noastră obişnuită un


83

cuvânt de origine latină, nu trebuie să introducem altul neologist”. Pericolul vine din partea

acelor intelectuali români care au studiat în străinătate, astfel că „o sumă de cuvinte şi de

deprinderi sintactice le vin mai întâi în minte sub forma limbei străine pe care o cunosc mai

bine”. Ca exemple, Maiorescu oferă unele exagerări bine-cunoscute şi sancŃionate chiar de

contemporani: versurile lui Heliade din perioada „decadenŃei” sale („O, belă eşti, dilecto, şi

capelura-Ńi blondă / Ca buclele lui Phedru te-ammantă, te circondă”), terminologia din

dicŃionarul lui Laurian şi Massim (catellare „a făta căŃei”, dedecore „ruşine”, granditate

„mărime”), calcurile şi franŃuzismele deputatului N. Blaramberg (anguementuri, efasment,

historia nu voesc de o înălŃare). Maiorescu respinge neologismele de prisos, care

îndepărtează limba de la „înŃelesul ei popular” şi recomandă, de exemplu: agerime, în loc

de sagacitate, adâncit, în loc de aprofundat, deşertăciune, în loc de vanitate, aspru, în loc

de sever, a lua asupra-şi, în loc de a asuma etc. Deşi majoritatea neologismelor respinse s-

au consacrat în limba literară, Maiorescu porneşte de la principiul, împărtăşit în epocă, al

împrumuturilor neselective, al evitării neologismelor când în română există sinonimele

corespunzătoare.

Pornind de la această idee, este enunŃată a treia regulă: „Acolo unde astăzi lipseşte

în limbă un cuvânt, iar ideea trebuie neapărat introdusă, vom primi cuvântul întrebuinŃat în

celelalte limbi romanice, mai ales în cea franceză. (Nu vorbim de termenii tehnici)”.

Folosirea altor surse decât cea romanică este respinsă. Ultima regulă, în care se revine la

problema slavonismelor, menŃionează că „depărtarea tuturor cuvintelor slavone din limba

română şi înlocuirea lor cu neologisme ar fi o greşeală şi este cu neputinŃă”. Acesta

aminteşte că influenŃa slavă asupra limbii române a încetat şi că, în privinŃa cuvintelor

slavone, discuŃia „nu priveşte vreo nouă introducere a lor, ci numai înlocuirea sau

neînlocuirea lor, întrucât se află din vechime înrădăcinate în limba română”. Opunându-se

principial eliminării slavonismelor, pe care o consideră imposibilă, Maiorescu oferă

exemplul demersului eşuat al lui Laurian şi Massim. Conform concepŃiei celor doi învăŃaŃi,

care consideră că termenii neromanici nu pot intra într-un dicŃionar al limbii române, ar

trebui să folosim: ciconia, în loc de barză, amare, în loc de iubire, dracone, în loc de zmeu,

popinariu, în loc de cârciumar etc. Maiorescu selectează câteva elemente slave din

dicŃionarul lui Cihac: balaur, ban, blană, bolovan, brazdă, breaslă, ceaŃă, ciocan, cireadă,

cleşte, clopot, coş, covrig etc., pentru a arăta că este vorba despre cuvinte din fondul lexical

principal. Recurgând la elemente de analiză comparativă, Maiorescu îl citează pe Renan,

care a inventariat 5642 de cuvinte în Vechiul Testament, şi pe Max Müler, autorul unui


84

studiu unde, printre altele, se menŃionează că un englez cult nu întrebuinŃează în vorbire

mai mult de 3000 de cuvinte, în timp ce un muncitor necalificat are un vocabular de

aproximativ 300 de cuvinte. Dacă presupunem că vocabularul Ńăranului român cuprinde

circa 1000 de termeni şi dacă acceptăm că a treia parte sunt de origine slavă94, se pune în

mod logic întrebarea: „S-au gândit vreodată neologiştii ce însemnează a dezvăŃa pe cineva

de a treia parte din limba lui zilnică şi a-l învăŃa a treia parte dintr-o altă limbă?”

Trebuie menŃionat şi studiul Oratori, retori, limbuŃi (1902), unde sunt prezentate

aspecte negative ale oratoriei parlamentare (sunt vizaŃi, printre alŃii, N. Blaramberg, N.

Ionescu, G. Brătianu): exprimarea bombastică, anacolutul, modificarea topicii după model

francez, cu late cuvinte cultura insuficientă a unor parlamentari români.

În problema neologismelor, Maiorescu a propus de multe ori soluŃii restrictive,

generate însă de concepŃia sa, bine argumentată, privitoare la păstrarea şi cultivarea

specificului naŃional.


Perioada 1840-1881 se caracterizează prin procesul general de formare a normei

supradialectale. Aceasta acŃionează în direcŃia înlăturării elementelor strict regionale şi

arhaice şi a modernizării limbii literare sub toate aspectele.

Fonetica

La acest nivel se observă cel mai bine concurenŃa dintre formele regionale şi cele

consacrate de norma supradialectală. „Muntenizarea” limbii scriitorilor moldoveni

reprezintă, de fapt, revenirea la formele vechi ale limbii din textele religioase tipărite la

mijlocul secolului al XVIII-lea, care s-au conservat în mare măsură în graiul muntenesc95.

Fonetisme moldoveneşti

- ă protonic medial > a: barbat, macar (Alecsandri, Russo), barbaŃi calare

(Negruzzi);

94 Vocabularul fundamental al limbii române actuale conŃine circa 1500 de cuvinte, din care 60% sunt de origine latină, restul de 40% fiind de diverse alte origini. 95 Toate exemplele din această parte a lucrării sunt reproduse după Mihaela Mancaş, op. cit., p. 36-53 şi I. GheŃie (coordonator), op. cit., p. 154-176.


85

- e neaccentuat > i: oamini, judicată, degitul (Negruzzi), prietin (Russo);

- precedate de seria consonantică, s, j, Ń, ş, z, r, e > ă, iar i > î: înŃălege

(Alecsandri, Russo), spăriată, galbănă (Negruzzi), sâmte, jâlŃul (Alecsandri);

- după aceleaşi consoane, diftongul ea > a: vra (Russo, Alecsandri), însamnă

(Russo);

- diftongul eá final accentuat > é: mé, o duré (Negruzzi, Russo, Alecsandri),

aseminé (Alecsandri);

- diftongul ia accentuat > ie: mâniet (Alecsandri), mângâiet (Alecsandri);

- după labială, diftongul ie > e: peptar, ferbe (Negruzzi);

- palatalizarea labialelor apare foarte rar, formele cu labiale nepalatalizate sunt

generale.

Fonetisme munteneşti

- forme specifice ale prepoziŃiilor: dă, pă, dupe (Alexandrescu, Filimon), dupe,

pântre (Bolliac);

- pronunŃarea înmuiată a consoanelor ş, j, astfel încât ă > e: birje, uşe, cămaşe

(Bolliac);

- forme epentetice cu diftongii oi, ei: oichiul, veiche (Alexandrescu);

- disimilări consonantice: amerinŃător (Bolintineanu), tutulor (Alexandrescu,

Filimon).

Fonetisme arhaice

Acestea sunt, în linii mari, comune atât scriitorilor munteni, cât şi celor moldoveni:

- conservarea lui ă etimologic în cuvinte de diverse origini (latină, slavă sau

maghiară): rădica (Russo, Filimon, Ghica), răsipi, răsipă (Russo, Filimon), a

lăcui (Bolintineanu, Bolliac, Filimon), trămis (Filimon);

- î netrecut la u (< lat. a + m, n + consoană): îmblu, îmblă (Bolliac), îmflate

(Filimon);

- prepoziŃii cu forma veche: pre, preste;

La scriitorii moldoveni mai apar:

- formele etimologice cu î (< lat. a + n), în locul formelor cu i epentetic: câne

(Alecsandri, Negruzzi), mânile (Alecsandri, Russo);


86

- se menŃine fonetismul ğ: a giuca (Alecsandri, Russo), giudecător (Alecsandri),

împregiur (Negruzzi, Russo);

La scriitorii munteni consemnăm:

- iotacizarea verbelor la indicativ prezent, conjunctiv şi gerunziu: auz, pierz, să

înghiŃă (Alexandrescu), să deschiză, să spuie (Bolliac), să râz, să răspunză,

rămâind (Ghica);

- lipsa propagării nazalizării: genuchi (Filimon, Ghica) şi îngenuche (Filimon) (<

lat. genuculus), mănuchi (Ghica) (< lat. manuclus).

Morfologia

Pe lângă problemele legate de adaptarea morfologică a neologismelor, există şi

fluctuaŃii ale normei, care implică formele morfologice specifice limbii vechi sau moderne,

alături de unele elemente dialectale sau populare:

- fluctuaŃia formelor de plural vizează formarea femininului plural cu desinenŃele

–i şi –e; substantive fixate ulterior în limbă cu forma în –e, apar în secolul al

XIX-lea cu pluralul în –i: căruŃi, uliŃi (Alecsandri); invers, substantive feminine

fixate ulterior cu desinenŃa –i, apar cu pluralul vechi în –e: barbele, furtune

(Alecsandri), rane (Negruzzi, Russo), creature, talpe, mânice, ierne (Negruzzi),

inime, ranele, epoce, sacrifice (Bolintineanu);

- formele de gentiv-dativ variază între desinenŃa –ii (cu alternanŃă vocalică) şi –ei

(de obicei fără alternanŃă): bisericei, naturei (Alecsandri, Russo), dimineŃei,

durerei, întemeierei (Alexandrescu), bufniŃii, candelii, copilăriii

(Alexandrescu);

- forme duble de plural apar şi în cazul substantivelor neutre, prin concurenŃa

dintre desinenŃele –uri şi –e: necaze, arce, surtuce (Negruzzi), exile, state,

potoape (Bolliac), surghiune, principe, studie (Ghica), defecturi, exempluri,

sentimenturi, suveniruri (Alexandrescu); desinenŃa –uri este mai frecventă la

substantivele neologice (deşi a fost înlocuită ulterior cu -e): avantajuri, canaluri,

cristaluri, pasajuri (Alecsandri), staturi, salonuri, instrumenturi, teatruri,

concerturi (Bolliac), talenturi, orchestruri (Filimon);

- fluctuaŃia normei în stabilirea genului determină câteva situaŃii: 1. neutru pentru

feminin: prism (Bolliac), color, problem (Kogălniceanu); 2. feminin pentru

neutru: rolă (Alexandrescu), strată „strat” (Bolliac), partidă „partid politic”


87

(Kogălniceanu); 3. neutru pentru masculin: individe „individ” (Filimon); 4.

masculin pentru neutru: articoli (Bolliac), secoli, timpi (Filimon); 5. masculin

pentru feminin: eliŃi, formi, un lesped (Bolliac).

- articolul posesiv a prezintă formă invariabilă la scriitorii moldoveni, alternând

însă cu cea acordată: a iernii nopŃi, valurile line a mării, nume a băieŃilor

(Negruzzi), a mele, a zilei (Alecsandri), treptele rădicate ale soŃietăŃii (Russo),

copitele cailor şi ale cămilelor (Alecsandri);

- gerunziul apare cu valoare adjectivală (sub influenŃă franceză): glas murind

(Russo), nădejdi zâmbinde, murindă mână (Alexandrescu);

- se menŃin încă formele articulate ale pronumelui relativ care, concurate însă de

forma invariabilă;

- sunt frecvente formele dialectale moldoveneşti şi cele munteneşti ale

pronumelor şi ale adjectivelor demonstrative: ast, astă, astor (Alexandrescu),

ăst, ăşti (Bolliac), celoralalte, celalalt, ceialaltă (Russo);

- în limbajul poetic apare frecvent dativul posesiv: fiinŃa-i, sufletu-mi

(Alecsandri), păru-i (Bolintineanu);

- pentru că unele verbe neologice nu erau fixate încă la o anumită conjugare, apar

deseori modificări de încadrare: a adăugi, a meriti, a adaoge, a scri, a piere;

- schimbările de diateză sunt cauzate atât de incertitudinea normei, cât şi de

modelul francez; cele mai numeroase sunt schimbările între reflexiv şi activ: a

se răsufla, a se înainta (Alecsandri), însă apar şi activul pentru reflexiv: a veşteji

(Russo) şi reflexivul pentru pasiv: s-a liberat „a fost eliberat” (Ghica);

- se menŃine lipsa desinenŃei –u la persoana a III-a plural a indicativului

imperfect;

- auxiliarul de perfect compus prezintă adesea forma unică au pentru singular şi

plural;

- viitorul popular este răspândit în diverse variante: oi coasă, oi pute (Negruzzi),

mă-i crede, te-i întoarce, n-a vrea, a să devie îi zări (Alecsandri), te-or scăpa,

avem să mergem (Bolintineanu), oi duce, oi să fac (Filimon);

- forme regionale de perfect simplu sau mai-mult-ca-perfect apar numai la

scriitorii munteni: didei „dădui”, dideseră „dăduseră” (Alexandrescu).


88

Formarea cuvintelor

Şi în acest domeniu, tendinŃa generală este aceea de a accentua aspectul romanic al

limbii române, prin preluarea şi adaptarea afixelor capabile să-i ofere o nouă configuraŃie.

Derivatele cu –icesc, atât de productive în epoca anterioară, devin din ce în ce mai rare,

fiind înlocuite de derivatele în –ic. Derivatele cu sufixe de origine neogreacă: -asi, -isi (-

arisi), -osi etc. Mai apar la unii autori, precum Bolintineanu (a metaharisi „a obişnui”, a

parigorisi „a mângâia”) şi Negruzzi (a paradosi „a preda”, a proforisi „a pronunŃa”).

Sufixul –arisi este ataşat uneori cuvintelor de origine franceză: adresarisi, comendarisi;

asemenea formaŃii se perimează după 1850. Sunt pe cale de dispariŃie şi verbele derivate cu

–ui (-ălui), care se întâlnesc rar după jumătatea secolului al XIX-lea: a arestui, respectălui

(A. Pann), a espedui (Alecsandri). În intervalul 1860-1880 apar frecvent derivatele cu –

iune. FormaŃiile de acest tip, care le concurau pe cele anterioare în –ie, prezentau, în

concepŃia celor care le utilizau, un accentuat caracter romanic, adaptate fiind după formele

similare din franceză în –ioni şi italiană în –ione: abstracŃiune, educaŃiune, indignaŃiune

(Filimon), instituŃione, opinione (Bolintineanu). Latiniştii folosesc formele cu –iune. Sub

influenŃă romanică, apar derivatele adverbiale în –mente, astăzi rare: estremamente,

finalmente, furtivamente (Filimon).

Sintaxa

Sintaxa limbii literare din această perioadă se caracterizează printr-o serie de

trăsături care o deosebesc de structurile specifice limbii textelor vechi. Principalii factori

care au contribuit la conturarea profilului modern al sintaxei literare şi la abandonarea

modelului textelor religioase sunt: influenŃa vorbirii curente (în special a celei populare) şi

cea a limbilor romanice (mai ales a limbii franceze). Sunt eliminate structurile sintactice şi

elementele de relaŃie arhaice, înregistrându-se modernizarea topicii frazei şi a propoziŃiei,

descoperirea unor tipare sintactice noi, îmbogăŃirea substanŃială a mijloacelor de

construcŃie. Elementele specifice vechiului scris, când apar, au, de obicei, valoare stilistică.

Vom trece în revistă câteva particularităŃi la nivel sintactic:

- exprimarea analitică prin intermediul prepoziŃiilor: acuzativul cu prepoziŃia de

(cu valoare de genitiv) sau la (cu valoare de dativ): cercetător de istoria

neamului, răspundea la conştiinŃa întregului neam (Russo);


89

- se menŃine concurenŃa între infinitiv şi conjunctiv după alt verb personal: nu vrei

a cina (Negruzzi), trebuie a rămâne (Russo), deşi formele cu conjunctivul sunt

mai frecvente;

- apoziŃia invariabilă, în nominativ, este impusă de normă, deşi mai apar situaŃii în

care aceasta se acordă: icoana sfintei Ceciliei (Alecsandri);

- dativul adnominal, construcŃie veche şi populară, se justifică, în poezie, prin

necesităŃi de versificaŃie: dulce sorioară sufletului meu (Alecsandri);

- din necesităŃi metrice se justifică şi reluarea subiectului: Un armăsar ce-n

preajmă-i căta el sforăind (Alexandrescu);

- anticiparea sau reluarea prin pronume personale neaccentuate a complementului

direct sau indirect se consemnează frecvent; exemple care nu prezintă acest

fenomen se găsesc în scrierile istorice: sângele ce verşi (Negruzzi), acele corturi

ce ai credeau pline de ieniceri (Bălcescu);

- negaŃia simplă, altă trăsătură a limbii vechi, se menŃine în numeroase cazuri:

moral, onor, ptrie nimic ei sunt, ei nici se mişcară (Bolintineanu), eu nici aş fi

crezut, eu nici am mai cercetat (Alexandrescu);

Structurile sintactice vechi au, în general, o utilizare scăzută şi sunt prezente numai

în textele aparŃinând stilului beletristic, unde contribuie la sugerarea atmosferei istorice sau

se justifică prin necesităŃi metrice.

ParticularităŃile sintactice ale frazei reprezintă, desigur, caracteristici specifice

stilului fiecărui autor. Amintim aici câteva aspecte: amploarea frazei, construită simetric,

prezenŃa repetiŃiilor, a figurilor retorice şi a structurilor specifice limbii vorbite,

diversificarea şi specializarea elementelor conjuncŃionale pentru a reda multitudinea

raporturilor sintactice.

Lexicul

La acest nive, norma exprimă atât tendinŃa de eliminare a aregionalismelor şi a

arhaismelor (în măsura în care acestea nu prezintă valoare stilistică), cât şi de acceptare şi

adaptare a unui număr însemnat de neologisme. Cu precizarea că uneori este foarte greu de

stabilit dacă un element regional sau arhaic este folosit cu intenŃie stilistică sau din simplă

necesitate, oferim câteva exemple de:

- regionalisme şi termeni sau expresii populare: bumb, coŃcar, sare inima din

mine, să facă din ŃânŃar armăsar (Negruzzi), colb, omăt, megieş, patrar „sfert”,


90

şturlubatic, Ńintirim (Russo), butelcă, harbuz, căutătură (Alecsandri), talpa

casei, a-şi face păcat, a-şi lua ziua bună (Filimon);

- arhaisme (slavonisme, explicabile prin influenŃa textelor vechi, neogrecisme şi

turcisme, înregistrate în scrierile cu caracter istoric sau în cele care descriu

epoca sau atmosfera fanariotă): fiastru „copil vitreg”, locandă „ospătărie”,

havuz, serai (Bolintineanu), beizadea, calemgiu „funcŃionar”, capugiu „trimis al

sultanului”, ipochimen „persoană” (Filimon).

Principala trăsătură a lexicului din această perioadă o constituie preluarea masivă de

termeni din limba latină şi din limbile romanice. Formarea vocabularului modern al limbii

române literare este un proces compelx prin care sunt acceptaŃi şi adaptaŃi termenii noi, în

timp ce elementele învechite sunt eliminate. Amploarea pe care o capătă acum fenomenul

de introducere a neologismelor depăşeşte cu mult ceea ce cunoscuseră perioadele

anterioare.

Împrumuturile excesive şi lipsa evidentă a criteriilor ferme de selecŃie şi daptare a

neologismelor a condus la apariŃia unor barbarisme în limbă; o pondere însemnată o deŃin

cuvintele de origine franceză: ambarasat (Alexandrescu), cursier, garson (Filimon), surfaŃă

(Odobescu), dar nici italienismele nu sunt puŃine: adorn „împodobit”, arcan „secret”, bellă

(Heliade), a acuista „a dobândi”, a adopera „a întrebuinŃa”, amalat „bolnav” (Filimon),

conchistă (Negruzzi). Latinismele sunt expresia vechii tendinŃe de romanizare la sursă a

limbii noastre: astut „viclean” (Mureşanu), cadaver, damnat, imperator, maledict

„blestemat” (Filimon). Scriitori importanŃi ai perioadei îşi revizuiesc ediŃiile şi înlocuiesc

numeroşi termeni din fondul vechi al limbii cu neologisme, în încercarea de a respecta

norma unică supradialectală. Negruzzi foloseşte iniŃial cinste, găzduire, a hrăni, moaşte,

dar când îşi reeditează operele, după aproape două decenii, foloseşte onor, ospitalitate, a

nutri, relicve. Latinizarea este prezentă, în timp, şi la alŃi autori, care recurg la sinonimia

neologică: robie / sclavie (Bolintineanu), înger / angel, vecinică / eternă (Alexandrescu),

ceas / oră, deznădăjduire / desperare, duh / spirit (Bolliac) etc.

În multe situaŃii, neologismele sunt dublate de calcuri. ConcurenŃa dintre neologism

şi calc demonstrează tendinŃa de limitare a elementelor neologice şi, în general, o anumită

reŃinere a scriitorilor nostri din secolul al XIX-lea faŃă de împrumuturi. Procedeul calchierii

este o metodă eficientă de a evita excesul de neologisme, autorii încercând, în perioadele de

tranziŃie, când un termen nou era impus cu dificultate, să adapteze limba veche noilor

cerinŃe prin extensii semantice şi combinaŃii noi. Alteori, calcul indică o puternică influenŃă


91

sintactică a limbilor de cultură sub a căror influenŃă se afla limba română96. Enumerăm

câteva tipuri de calcuri, însoŃite de exemple:

- calcuri semantice: a iubi „a plăcea”: ea iubea a cultiva florile (Negruzzi),

aplecare „înclinaŃie”, privire „aspect”, după francezul regard: toate lucrurile ce

ne încunjura lua o privire spărioasă (Alecsandri), zgomot „zvon”, după

francezul bruit (Bălcescu);

- calcuri frazeologice: o să fac o tristă figură după francezul faire une triste

figure, e în bună companie după francezul en bonne compagnie (Negruzzi), a

lua o baie după francezul prendre un bain (Alecsandri);

- calcuri parŃiale: derivatele cu prefixele: con-, de-, des-, pre- etc.

- calcuri de structură: desplăceri „neplăceri”, după francezul déplaisir, italianul

dispiacere (Alecsandri).

În concluzie, perioada 1840-1881 reprezintă momentul elaborării şi al impunerii

principalelor norme supradialectale, rezultat al eforturilor concertate depuse de cărturarii

din cele trei provincii româneşti. La baza limbii literare stă graiul muntenesc; faptul se

datorează revenirii la limba unificată a tipăriturilor religioase din preajma anului 1750, dar

şi a desemnării Bucureştiului, în 1862, drept capitală a Ńării. Criteriile lingvistice de selecŃie

au vizat latinitatea, corectitudinea şi eufonia formelor.

96 Pentru problema calcurilor, vezi Maria Stanciu-Istrate, Calcul lingvistic în limba română. Cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.


92

Formarea terminologiilor ştiinŃifice româneşti

Probleme teoretice ale limbajului ştiinŃific în secolul al XVIII-lea

În comparaŃie cu scrierile beletristice, textele ştiinŃifice au fost mult mai puŃin

cercetate (în special din perspectivă diacronică), neconstituind o preocupare constantă în

lingvistica românească97. Trecerea în revistă a rezultatelor consemnate în relativ puŃinele

studii consacrate acestei probleme învederează constatarea că stilurile non-artistice (în

special cel ştiinŃific) au luat naştere abia la mijlocul secolului al XIX-lea98. Această opinie,

devenită curentă în rândul specialiştilor, a fost supusă unei critici severe de către Gh.

Chivu99. Autorul îşi propune să cerceteze şi să descrie, fără idei preconcepute, variantele

funcŃionale ilustrate de scrierile literare româneşti, de la primele texte până la sfârşitul

secolului al XVIII-lea. Textele avute în vedere pentru cercetare, alcătuite între 1532 şi

1800, sunt literare. Pentru a obŃine o imagine cât mai exactă asupra evoluŃiei normelor

stilistice, autorul a cercetat izvoare ce aparŃin tuturor zonelor geografice, tuturor domeniilor

de activitate intelectuală şi tuturor perioadelor intervalului avut în vedere. Ideea care se

desprinde cu uşurinŃă este aceea că limba literară veche nu a fost uniformă din punct de

vedere stilistic, iar stilurile limbii române literare nu sunt o realizare recentă, a scrisului

modern. Acestea s-au constituit şi dezvoltat prin influenŃa directă şi determinantă a

modelelor promovate de traducători. S-au constituit prin copierea structurii originaluli şi,

ulterior, prin reproducerea lui fidelă şi s-au dezvoltat prin imitare şi apoi prin desprinderea

de tipare în cadrul creaŃiei originale100. Constatarea finală, judicios argumentată, este aceea

că cele trei stiluri de bază ale românei literare (beletristic, tehnico-ştiinŃific şi juridico-

administrativ) au existat, cu trăsături individualizatoare, încă din epoca primelor traduceri

în limba Ńării, iar secolul al XVIII-lea cunoaşte definitivarea structurilor specifice fiecărui

stil în parte. Prin urmare, secolul al XIX-lea nu va aduce crearea stilurilor literare, ci doar

modificări în structura variantelor funcŃionale deja existente. În lumina acestei cercetări,

97 Pentru sinteza studiilor, vezi I. GheŃie, ISLRL, p. 148-170. 98 N.A. Ursu, Crearea stilului ştiinŃific, în Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XIX-lea, I, Bucureşti, 1969, p. 128-129. 99 Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Variantele stilistice, Bucureşti, 2000. 100 Ibidem, p. 27.


93

nimeni nu ar trebui să mai susŃină ideea, cvasi-generală, conform căreia stilurile funcŃionale

sunt creaŃia secolului al XIX-lea.

Preocupările, într-adevăr sporadice, de modernizare a limbii literare şi de teoretizare

a limbajului ştiinŃific sunt reperabile într-o perioadă mai veche a limbii române.

Primul cărturar la care întâlnim o preocupare consecventă pentru îmbogăŃirea

vocabularului românei literare este D. Cantemir. Ca o consecinŃă a variatelor sale

preocupări literare şi ştiinŃifice, apare necesitatea de a opera cu termeni şi noŃiuni pentru

care limba română nu avea o terminologie corespunzătoare. Efortul său de a îmbogăŃi limba

literară prin termeni ştiinŃifici împrumutaŃi din alte limbi, în special din latină şi greacă101,

este considerabil. Manifestând şi preocupări lexicografice, D. Cantemir alcătuieşte bine-

cunoscuta listă de cuvinte, Scara a numerelor şi cuvintelor străine tâlcuitoare, care conŃine

260 de termeni, însoŃiŃi de explicaŃii semantice şi etimologice. Aceasta este relevantă pentru

importanŃa pe care o prezenta introducerea neologismelor, consideraŃi de autor parte nu a

unei terminologii de specialitate, ci a unui vocabular de cultură generală102. După cum s-a

arătat, creaŃia domnitorului-savant oferă primele dovezi indirecte ale constituirii, în forme

net diferenŃiate, ale celor trei stiluri funcŃionale de bază: beletristic, juridico-administrativ şi

tehnico-ştiinŃific103.

Sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului la XIX-lea cunosc o precizare

tot mai accentuată a statutului limbajului ştiinŃific, ca o consecinŃă a sporirii numărului de

texte, traduceri sau creaŃii originale, din diversele ramuri ale ştiinŃei. ObservaŃiilor empirice

şi sporadice privitoare la îmbogăŃirea limbii literare şi introducerea termenilor ştiinŃifici le

ia locul concepŃia conform căreia limbajul ştiinŃific reclamă un vocabular specializat.

ReprezentanŃii Şcolii Ardelene pun acum în mod explicit problema formării unei

limbi literare unitare, apte să exprime ştiinŃa şi gândirea modernă. Ca limbă de cultură,

româna literară trebuia să devină un mijloc de exprimare eficient, care să posede nu numai

o structură fonetică şi morfologică unitară, ci şi un fond lexical bogat, ca toate celelalte

limbi europene de cultură: „La ei (la englezi. n. n.) înfloresc ştiinŃele, cu acestea floreşte şi

limba; la ei sunt oameni învăŃaŃi în ştiinŃele cele mai înalte, prin ştiinŃele acestora s-au mai

înmulŃit limba din rădăcina ei”104.

101 ÎnvăŃatul moldovean observa că majoritatea termenilor internaŃionali care circulau în limbile europene proveneau din greacă şi latină, fapt care l-a determinat să se îndrepte cu precădere spre aceste izvoare. 102 Gh. Chivu, op. cit., p. 146. 103 Gh. Chivu, Dimitrie Cantemir şi stilurile limbii literare vechi, în Comunicările „Hyperion”, IX, 2000, p. 153-161. 104 IO, p. 243.


94

ObservaŃiile ardelenilor cu privire la sărăcia şi necultivarea limbii sunt extrem de

numeroase. Astfel, P. Maior afirmă: „Adevărat limba românească în stat ca acela iaste, cât

măcar ce ştiinŃă se poate da în limba aceasta; cei ce sâmŃesc greotate întru aceasta, de acolo

le vine aceea, că nu s-au dat încă a ceti cărŃi româneşti, şi mai vârtos că până acum în limba

românească numai de lucruri de casă, de lucruri de jos, de care grăiesc toate moaşele au fost

deprinşi a vorbi şi cu alŃii, şi cu sine”105. La rândul său, P. Iorgovici spune: „… limba

noastră e siracă la cuvinte, mestecată cu cuvinte streine…”106. În consecinŃă, pentru a vorbi

nu numai „de lucruri de casă, de lucruri de jos”, ci şi întru „ştiinŃele cele înalte”, cum se

exprimă Maior, este necesar „a aduce limba noastră la acea stare a cuvintelor, în care să se

înŃeleagă odată a scrie pentru oamenii cei învăŃaŃi, ca printr-înşii să se crească dorul

ştiinŃelor celor înalte”107 şi „a îmbogătăŃi limba ca să o facem harnică de a putè cu ia orice

învăŃeturi şi ştiinŃe înnalte…a le cuprinde”108. Pentru cărturarii ardeleni, îmbogăŃirea

fondului lexical este în deplin acord cu progresul ştiinŃei, reprezentând un act de patriotism.

O spune P. Maior: „Aceasta urmând, nu numai limpede vei pricepe zisele cuvinte, ci şi

nouă cunoştinŃă de multe cuvinte româneşti agonisindu-Ńi, înŃelepŃeşte te vei îndemna,

aprins de dragostea neamului tău, a îmbogăŃi dialecta patriei tale, precum toate neamurile

Evropei astăzi se nevoiesc nu numai a-şi curăŃi limba sa, a o netezi şi a o polii (subl. n.), ci

şi la acea culme de deplinire a o înălŃa, cât să o facă de ajuns avută spre împărtăşirea tuturor

ştiinŃelor iubitorilor de învăŃătură oamenilor săi”109. Prin urmare, limba română trebuia

ridicată la nivelul celorlalte limbi de cultură, pentru a corespunde nevoilor ştiinŃei moderne

şi pentru a deveni un factor esenŃial de cultură: „Acum au sosit acel timp bine priimit…ca

românii, smulgându-se din grosul întuneric al urâtei neştiinŃă, să se deştepte a-şi lămuri

limba sa cea romană şi, lucrând cu bunul său talant, să se procopsească întru ştiinŃe, din

care se naşte întregimea minŃei şi urmare a tot feliul de fapte bune”110.

Aceeaşi concepŃie împărtăşeşte P. Iorgovici: „Deci eu, din ardoarea cătră naŃia mea,

n-am păstrat osteneală pentru a aduce limba aceasta în stare mai bună”111. Cărturarul

bănăŃean declară că are ca scop progresul culturii şi al limbii române: „… dacă vom apleca

la starea naŃiii noastre, unde nici ştiinŃele nu floresc, prin care limba şi naŃia împreună se

105 P. Maior, Istoria besericei românilor, în P. Maior, Scrieri, vol. II, ediŃie critică de Fl. Fugariu; prefaŃă şi tabel cronologic de Maria Protase, Bucureşti, 1976, p. 152. 106 IO, p. 147. 107 Ibidem, p. 237. 108 DLGR, p. 129. 109 FDB, p. 127. 110 Ibidem. 111 IO, p. 111


95

înfrumseŃează, nici dicŃionare, nici gramatică pân de curând n-au fost…acesta e punctul

spre care eu întind observaŃiele mele”112. De aceea, scopul lui este „a aduce limba noastră la

acea stare a cuvintelor, în care să se înceapă o dată a scria pentru oamenii cei învăŃaŃi, ca

printr-înşii să se nască dorul ştiinŃelor cele înalte”113.

Odată cu scrierile lingvistice ale lui I. Budai-Deleanu, sesizăm prima încercare de a

surprinde specificul limbajului ştiinŃific. În concepŃia lui I. Budai-Deleanu, căruia îi

datorăm o convingătoare expunere a problemelor limbii literare, limba poliită, sau „limba

muselor” „nu este altă fără limba întru care să învaŃă ştiinŃele”114. Aceasta este diferită de

cea uzuală, fiind îmbogăŃită cu termeni noi din domeniul „meşteriilor” şi al ştiinŃei:

„…aflându-ne în vreo soŃietate aleasă unde thema voroavei este asupra osăbite meşterii sau

pentru vreo ştiinŃă, ba unde trebuie câte o dată cu voroavă bine tocmită a face cuvânt înainte

unor persoane de frunte, iar materia de care grăim nu este de lucruri obicinuite în vorba ce

de toate dzilele, atunci, de bună samă, nu putem vorbi cum vorbeşte Oprea cu Bucur în

pădure, ci ne caută a pune toată silinŃa ca voroava noastră să fie aşa dreasă şi rânduită, ca

din period în period şi din cuvânt în cuvânt să aibă nu numai legătura firească, ci şi măsura

după care s-au aşezat graiul omenesc”115.

Aceeaşi opinie întâlnim la P. Iorgovici: „La fieştecare din ştiinŃele aceste se cer

cuvinte alese, care altmintrelea nu se întrebuinŃază în cuvintele cele de toate zilele”116. Dar

„dacă într-o naŃiune se aflu mai mulŃi oameni învăŃaŃi, cuvintele acele învăŃate mai deseori

se aud, pân din zi în zi le încep a vorbi mai toŃi, şi cei proşti, şi aşa iese limba înmulŃită cu

multe feliuri de vorbe. Spre exemplu, cei ce cetesc acum novelele sau novinele câte cuvinte

noi dintr-însele întrebuinŃază în cuvântarea cu aceia la care spune ceva nou?”117

Trecând în revistă aceste câteva încercări timide de caracterizare a limbii scrierilor

ştiinŃifice, este evident faptul că învăŃaŃii ardeleni devin conştienŃi de necesitatea

introducerii neologismelor şi a creării terminologiilor specifice. O concepŃie interesantă

dezvoltă medicul ardelean Pavel Vasici-Ungurean, care observă absenŃa termenilor

ştiinŃifici, recomandând îmbogăŃirea vocabularului ştiinŃific al limbii literare prin

împrumutul din latină: „noi avem mare lipsă în vorbe, mai ales în termine, şi pentru aceea

112 Ibidem, p. 105. 113 Ibidem, p. 237. 114 I. Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, ediŃie îngrijită de M. Teodorescu; introducere de I. GheŃie, Bucureşti, 1970, p. 132. 115 Ibidem, p. 133-134. 116 IO, p. 103. 117 Ibidem, p. 105.


96

[...] să fugim la limba latinească, ca la rădăcina limbei noastre spre împrumutare”118. Prin

urmare, noii termeni pe care învăŃatul ardelean îi foloseşte sunt „termine, care până acuma

nu s-au aflat în limba noastră, şi neputând eu a le rumâni, le-am Ńinut latineşti, precum le-

am împrumutat”119. Pentru a-şi justifica alegerea, acesta abordează problema terminologiei

ştiinŃifice internaŃionale, care are la bază limba latină: „Să nu ne scărbim noi că avem atâŃia

protivnici, carii ne defaimă limba, că e plină de cuvinte străine, ci să urmăm englezilor şi

neamŃilor, carii mai toate terminele au latineşti, şi totuşi scrie cărŃi foarte frumoase precum

ştiinŃelnice, aşa şi desfătătoare şi politiceşti”120.

DificultăŃile de a opera cu o limbă incapabilă de a exprima noile realităŃi lexicale şi

necesitatea creării terminologiilor ştiinŃifice se fac simŃite şi în scrierile cărturarilor din

Principate. În prefaŃa traducerii sale, Gramatica fizicii, Amfilohie Hotiniul observa sărăcia

lexicului limbii române, afirmând că a fost nevoit să folosească numeroşi termeni străini:

„întru adâncime învăŃăturilor sânt multi cuvinti şi tălmăciri cu greu a să diprinde şi a să

înŃălege dintru întăi, că alti cuvinti sânt dintru întăi obicinuite prin învăŃături a să scri şi a să

înŃelege putere lor pre limbă streină, fiind foarte cu greu altor limbi care n-au cuvinti

îndestul ca să poată deodată a zice şi a cunoaşte tâlcul şi [parte ilizibilă] aceluieşi cuvânt.

După cum şi noi aice multi cuvinte greceşti şi latineşti le-am pus însuşi acele, ca să nu

stricăm sâmŃâre lor, dându-le numai din putere vocabulariului, adică din carte care

tâlcuieşte cu aceieşi limbă cuvântul, oareşcare sâmŃâre de cunoştinŃa lor, cu multi cuvinti şi

întru acelaş loc unde s-au scris”121.

În opinia lui I. Heliade-Rădulescu, care dezvoltă multiple preocupări lingvistice122,

limba se perfecŃionează odată cu sporirea numărului de cunoştinŃe pe care le posedă

vorbitorii ei; numai prin studierea ştiinŃelor limba română se va îmbogăŃi cu termeni noi:

„noi până astăzi atâtea ziceri sau numiri avem în limba noastră după câte meşteşuguri sau

ştiinŃe ne era cunoscute şi cu cât se vor înmulŃi cunoştinŃele noastre, cu atâta şi limba se va

îmbogăŃi”123. Acesta încearcă o delimitare a limbajului poetic de cel ştiinŃific: „toată ştiinŃa

118 VA, p. 208. 119 Ibidem, p. 210. 120 Ibidem, p. 210-211. 121 BAR , ms. rom. 1627, f. 1r-1v. 122 Există o bibliografie bogată cu privire la concepŃiile filologice ale lui Heliade. Pentru sinteza acestora, vezi Gr. Brâncuş, Idei de lingvistică teoretică în gândirea lui Ion Heliade Rădulescu, în Studii şi cercetări filologice, seria „Limba şi literatura română”, Piteşti, 2002, nr. 1, p. 10, nota 1. Studiul autorului este interesant şi din perspectiva evidenŃierii aportului cărturarului muntean la problema terminologiei limbajelor specializate. 123 I. Heliade-Rădulescu, Scrieri lingvistice, ediŃie, studiu introductiv, note şi bibliografie de I. Popescu-Sireteanu, Bucureşti, 1973, p. 72.


97

şi meşteşugul îşi are limba sa”124; prin urmare, “poezia îşi are limba ei ca şi toate celelalte

ştiinŃe şi meşteşuguri”125; învăŃatul muntean elaborează şi o clasificare a limbajelor:

„Acuma să punem că românul va să vorbească de grămatică, de retorică, de poezie, de

geografie, de istorie, de filosofie, de matematică, de legi, de teologie, de medicină şcl.; toate

meşteşugurile şi ştiinŃele acestea îşi au numirile şi termenii lor deosebiŃi fieştecare”126.

În prima scrisoare către C. Negruzzi, Heliade îşi descrie viziunea asupra

complicatului proces de edificare a unei limbi „cultivate” şi „destoinice”: „...am vrut să-mi

fac vocabularul terminilor tehnici, şi m-am apucat de traducŃii; ...pe urmă am făcut sau am

cules o geografie, am tradus cursul de matematică al lui Francoeur, logica lui Condillac,

câteva lecŃii de literatură sau poetică şi de retorică. Prin urmare, eu a trebuit, vrând şi

nevrând, a trece prin toŃi terminii trebuincioşi în aceste ştiinŃe, a-i boteza într-un fel, bine

sau rău, şi a-mi îmbogăŃi vocabulerul meu”127, proces care avea să pună bazele „limbii

înŃelegerii”128.

Problema terminologiilor ştiinŃifice îl preocupa pe Heliade în procesul didactic;

traducând şi adaptând diverse manuale şcolare, acesta a devenit conştient de necesitatea

împrumutării de noi termeni. Mai mult, învăŃatul muntean exprimă păreri judicioase

privitoare la procesul adaptării neologismelor, fiind împotriva calcului („unii nu voiesc

nicidecum să se împrumute şi fac vorbe noă româneşti: cuvintelnic [dicsioner] cuvintelnică

[logică],...”129), dar şi a străinismelor, a cuvintelor împrumutate, neadaptate sistemului

fonetico-morfologic al limbii române: „vorbele streine trebue să se înfăŃoşeze în haine

rumâneşti şi cu mască de rumân înaintea noastră”130.

Preluând ideile lui I. Budai-Deleanu cu privire la limbajul ştiinŃific, idei mai degrabă

intuitive, insuficient formulate şi demonstrate, Heliade le dezvoltă într-o formă superioară

şi coerentă, apropiindu-se de concepŃiile moderne ale stilisticii funcŃionale.

Secolul al XVIII-lea, secol de expansiune a cunoaşterii, aduce şi în spaŃiul cultural

românesc o preocupare insistentă pentru domeniul ştiinŃelor. DirecŃiilor importante ale

iluminismului: istoriografia, filologia şi filozofia, li se alătură o nouă literatură, învederând

disponibilităŃi reale de comunicare cu societatea. Spre deosebire de situaŃia constatată în 124 Regulile sau grammatica poeziii, Bucureşti, 1831, p. III. 125 Ibidem, p. IV. 126 Gramatică românească, ediŃie şi studiu de Valeria GuŃu Romalo, Bucureşti, 1980, p. 55. 127 Scrieri lingvistice, p. 86. 128 Ibidem, p. 89. 129 Gramatică românească, p. 57. 130 Ibidem, p. 59.


98

perioada anterioară a istoriei limbii române literare, în perioada cuprinsă între 1750-1830 se

observă o diversificare şi îmbogăŃire considerabile a numărului de lucrări, în special

tipărituri, încadrabile stilului ştiinŃific. Numărul considerabil de texte ştiinŃifice din această

perioadă se datorează unei dezvoltări fără precedent a diverselor domenii ale ştiinŃei

româneşti. Ele au o evoluŃie aflată sub influenŃa directă a pătrunderii ideilor raŃionaliste,

iluministe (în primul rând în Transilvania), sau datorată perfecŃionării şi diversificării unor

direcŃii anterioare, apărute, în Principate, iniŃial sub influenŃa unor scrieri neogreceşti,

ulterior sub aceea a unor lucrări traduse din italiană, franceză sau germană131. Dacă „până

în secolul al XVIII-lea nu se poate vorbi de o literatură didactică propriu-zisă”132, ulterior,

datorită reformelor educaŃionale şi programului iluminist de culturalizare a maselor, aceasta

ajunge să fie bine reprezentată, fiind parte componentă a procesului de secularizare a

învăŃământului133. Orientarea realist-ştiinŃifică a învăŃământului134 se poate urmări nu

numai la nivelul accentuării caracterului ştiinŃific al manualelor135, ci şi la cel al editării

unor lucrări de popularizare a ştiinŃei, dintre care unele erau destinate şi uzului şcolar. Se

acordă o atenŃie sporită şi lucrărilor care aparŃin unor domenii ştiinŃifice variate

(matematica, filozofia, geografia, lingvistica, fizica etc.). S-a observat că acestea răspund

unor nevoi intelectuale diverse (lucrărilor de popularizare sau de tip didactic le stau alături

opere ştiinŃifice autentice) şi aparŃin predominant practicii ştiinŃifice (fără a fi însă absente

131 Gh. Chivu, EvoluŃia stilurilor limbii române literare, în ContribuŃii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), de Gh. Chivu, Magdalena Georgescu, I. GheŃie, Alexandra Moraru, Emil Suciu, Floarea Vârban, Florentina Zgraon, Cluj, 2000, p. 295. 132 Magdalena Georgescu, Cultura lingvistică în secolul al XVIII-lea, în ContribuŃii la studiul limbii române literare. p. 55. Cercetătoarea mai observă că, în primele două secole de existenŃă a culturii româneşti scrise, se cunosc doar două categorii de cărŃi destinate formării deprinderii de a citi şi a scrie: catehismele şi textele slavone cu traducere românească intercalată, folosite în şcoli pentru învăŃarea limbii slavone. 133 O prezentare detaliată a literaturii didactice transilvănene (bucoavne, abecedare, cărŃi de citire) face O. Ghibu în Din istoria literaturii didactice româneşti, 1915-1916, editată în, 1975, de O. Păun. InformaŃii valoroase în acest sens ne furnizează şi studiile aparŃinând lui N. Albu, Istoria învăŃământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944, idem, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Bucureşti, 1971, Luciei Protopopescu, ContribuŃii la istoria învăŃământului românesc din Transilvania. 1774-1805, Bucureşti, 1966, şi lui V. łârcovnicu, ContribuŃii la istoria învăŃământului românesc din Banat (1780-1918), Bucureşti, 1970. 134 InformaŃii interesante privitoare la învăŃământul transilvănean ne oferă şi Ileana Bozac şi P. Teodor, ÎnvăŃământul românesc din Transilvania în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea şi V. Popeangă şi V. łârcovnicu, TendinŃe de orientare ştiinŃifică a învăŃământului în Transilvania în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Din istoria pedagogiei româneşti, vol. II, Bucureşti, 1966 (p. 142-170, respectiv 171-188). 135 Bucvarul, apărut în 1771, la Viena, marchează o direcŃie nouă în literatura didactică transilvăneană, prin conŃinutul său: sentinŃe filozofice, povestiri morale, depăşind sfera religioasă a primelor bucvare. Următoarele cărŃi de citire desprinse de conŃinutul religios sunt opera ministrului austriac al cultelor, Felbiger. Ducere de mână cătră cinstă şi direptate apare la Viena,în 1777, (reeditată în 1788 şi 1793), şi la Buda, în 1798, fiind tipărită cu text paralel german-român.


99

lucrările teoretice, de regulă descriptive)136. Cartea ştiinŃifică, având, în principal, caracter

de popularizare, ocupă un loc central în literatura epocii. Aceasta se constituie într-un nou

tip de text, specific culturilor europene apusene (geografiile, dicŃionarele cu bază latină sau

italiană, gramaticile, istoriile, tratatele medicale, prognosticele etc), opunându-se modelului

tradiŃional, specific culturii sud-est europene (cosmografii, glosare bilingve destinate

învăŃării slavonei, cronografe, reŃete medicale sau scrieri astrologice)137.

Scurt istoric al ştiinŃei româneşti

Stilul ştiinŃific, ilustrat prin puŃine texte specifice înaintea anului 1700, este, în secolul

al XVIII-lea, reprezentat de scrieri numeroase, din diverse domenii ale ştiinŃei (medicină,

ştiinŃe naturale, geografie, filozofie, matematică şi lingvistică138). Vom evidenŃia

individualitatea fiecărei discipline ştiinŃifice, urmărind tradiŃia şi modul de manifestare în

perioada supusă cercetării139. În consecinŃă, se va putea remarca cu mai multă uşurinŃă

necesitatea şi modul de constituire a terminologiilor specifice diverselor ramuri ale ştiinŃei.

Medicină

Există a vastă bibliografie în ceea ce priveşte viaŃa medicală din cele trei provincii

româneşti140. Cercetările au evidenŃiat certul avans deŃinut de Transilvania în ceea ce

136 Gh. Chivu, Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, p. 125. 137 Idem, EvoluŃia stilurilor limbii literare, p. 295. 138 Textele istorice nu pot fi, deocamdată, încadrate stilului ştiinŃific, cel puŃin din punctul de vedere al terminologiei. Terminologia istorică a perioadei este extrem de săracă în termeni de specialitate propriu-zişi, prezentând, totuşi, o clasă lexicală bine reprezentată (dar nespecifică) referitoare la viaŃa social-politică şi militară sau la numele unor popoare. 139 MenŃionăm, ca terminus ad quo, anul 1750, iar ca terminus ad quem, anul 1830. 140 MenŃionăm, în ordine cronologică, câteva dintre studiile de referinŃă: V.L Bologa, ContribuŃiuni la istoria medicinei din Ardeal. Patru veacuri de medicină în Ardeal. Întâii medici români şi întâiele tipărituri medicale româneşti în Ardeal. Oameni şi fapte din trecutul medical al Braşovului, Cluj, 1927; idem, Începuturile medicinei ştiinŃifice româneşti, Cluj, 1930; idem, Ardelenii şi începuturile medicinei româneşti (de la Piuariu până la Babeş), în „Transilvania”, 1942, LXXIII, nr. 7-8; S., Izsák, Aspecte din trecutul medicinii româneşti, Bucureşti, 1954; V.L. Bologa et alii, ContribuŃii la istoria medicinei din R.P.R., Bucureşti, 1955; Studii de istoria medicinei, Cluj, 1958; N., Vătămanu, De la începuturile medicinii româneşti, Bucureşti, 1966; idem, Medicină veche românească, Bucureşti, 1970; V.L., Bologa, (coordonator), Istoria medicinei româneşti, Bucureşti, 1972; G. Brătescu (coordonator), DicŃionar cronologic de medicină şi farmacie, Bucureşti, 1975; N. Vătămanu şi Gh. Brătescu, O istorie a medicinii, Bucureşti, 1975; N. Vătămanu, Originile medicinii româneşti, Bucureşti, 1979; J. Spielmann, Restituiri istorico-medicale. Studii de istoria ştiinŃei şi culturii, Bucureşti, 1980; Gh. Brătescu, Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes medical în limba română (1581-1820), Bucureşti, 1988; I. I. Serafincean, Alegerile lui Ippocrat, manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea, ediŃie de Fr. Király, Arad, 1997.


100

priveşte practica medicală în raport cu celelalte două provincii româneşti, avans ce se

manifestă până în primele două decenii ale secolului al XIX-lea. ÎntreŃinând strânse legături

cu cultura occidentală, Transilvania cunoaşte preocupări medicale şi farmaceutice încă din

perioada medievală141. Medicina transilvăneană a secolului al XVIII-lea stă sub semnul

iluminismului142. Ca urmare a dispoziŃiilor curŃii de la Viena, se înmulŃesc iniŃiativele

medicale şi farmaceutice, cum ar fi regulamentele privitoare la carantină, organizarea

circumscripŃiilor medicale sau crearea Comisiei medicale; tot de acum datează şi începutul

învăŃământului medical în Ardeal143. Tot în acestă perioadă îşi desfăşoară activitatea Ioan

Piuariu Molnar, primul medic român titrat, primul profesor român de rang universitar,

personalitate marcantă a iluminismului românesc144. Atât prin funcŃiile medicale deŃinute,

cât şi prin lucrările elaborate, acesta contribuie la dezvoltarea terminologiei tehnico-ştiinŃice

de tip general şi a celei medicale, în special. Trebuie menŃionată şi activitatea pe tărâm

medical desfăşurată de P. Maior, concretizată în traducerea câtorva broşuri de medicină

veterinară145.

Abia după 1820 se înregistrează primele scrieri medicale româneşti originale, chiar

dacă sunt puŃine la număr. „Prima lucrare medicală ştiinŃifică, scrisă de un medic român din

Ardeal, în limba maternă”146 este lucrarea de balneologie a lui Vasilie Popp, Apele minerale

de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre întrebuinŃarea aceloraşi în deschilinite patimi,

apărută la Sibiu, în 1821. Va trebui să mai aşteptăm aproape un deceniu ca să apară scrierile

„magistrului de obstetricie”, „doctorului de medicină şi hirurgie”, Pavel Vasici-Ungurean.

Primele cărŃi îi apar la Buda: Antropologhia sau scurtă cunoştinŃă despre om în 1830,

Dietetica, în 1831 şi Cuvântare încununătoare despre ciuma răsăritului, în 1832147.

ViaŃa medicală din Principate cunoaşte o intensificare substanŃială începând cu

secolul al XVII-lea şi începutul celui următor, ca urmare a legăturilor cu Transilvania, dar

141 Aici se construiesc primele spitale laice (primul înfiinŃat la Oradea, în 1339) şi farmacii publice (prima înfiinŃată la Sibiu, în 1494), aici apar primele bresle ale bărbierilor-chirurgi şi se consemnează, în jurul anului 1500, primele lucrări medicale. 142 Vezi, în acest sens, Izsák, S., Luminismul medical românesc, în Studii de istoria medicinei, Cluj, 1958. 143 Liceul romano-catolic din Cluj, întemeiat în 1579, are şi o secŃie („facultate”) medico-chirurgicală – Facultas medica – transformată după 1818 în Şcoala medico-chirurgicală – Institutum medico-chirurgicum. 144 De reŃinut, pentru activitatea cărturarului ardelean, monografiile lui Popa, M., Ioan Molnar-Piuariu, Cluj, 1976, Vaida, M, Ioan Piuariu-Molnar, Cluj, 1976 şi Spielmann J., op. cit., p. 217-278. 145 Vezi, în acest sens, N.A.Ursu, CărŃi de popularizare a ştiinŃei traduse de Petru Maior, în LR, X, 1961, nr. 2, p. 135-143. 146 Bologa, V.L., ContribuŃiuni, p. 30. 147 Macroviotica sau măestria de a lungi viaŃa, tradusă din Cr. W. Hufeland, apare la Braşov, în două volume, în 1844, respectiv 1845, iar NeputinŃa şi a ei totală vindecare cu mijloace simple cercate prin esperienŃă şi aprobate de mulŃi pătimaşi, apare tot la Braşov, în 1846.


101

şi a acŃiunilor filantropice ale domnitorilor148. În ceea ce priveşte textele medicale, trebuie

menŃionat faptul că Principatele române nu cunosc o tradiŃie a scrisului medical în această

perioadă149. Cu câteva excepŃii, notabile, de altfel, va trebui să aşteptăm activitatea

părintelui literaturii medicale în Muntenia, Şt. V. Episcopescu. Acesta traduce din greacă,

între1805-1817, Meşteşugul doftoriii, rămas în manuscris150. Mijloace şi leacuri de

ocrotirea ciumii apare la Bucureşti în 1824, iar Oglinda sănătăŃii şi a frumuseŃii omeneşti,

în 1829151. Scrierile medicului muntean au un rol extrem de important în crearea

terminologiei medicale culte româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Fără să egaleze manifestările medicale din Muntenia, Moldova se remarcă prin

înfiinŃarea unor societăŃi de specialitate, cum ar fi Cercul medical de lectură de la Iaşi,

înfiinŃat în 1830 sau Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi, înfiinŃată în 1833. Acestea

stimulează dezvoltarea literaturii medicale care, totuşi, nu se ridică la valoarea scrierilor

apărute în Muntenia.

ŞtiinŃele naturii

Se poate vorbi de un interes permanent pentru istoria naturală, pentru cunoaşterea

plantelor cultivate în regiunile noastre, a faunei, a mineralelor sau apelor cu proprietăŃi

curative, interes demonstrat atât de practica medicală empirică, cât şi de predarea ştiinŃelor

naturale încă din secolul al XVII-lea152. Apar numeroase vocabulare care conŃin denumiri

româneşti de plante, învederând certe preocupări cărturăreşti în acest domeniu. Dezvoltarea

ştiinŃelor naturale cunoaşte o intensitate deosebită în Transilvania, comparativ cu celelalte

provincii româneşti, datorită acŃiunilor de sorginte iluministă: orânduieli privitoare la

exploatarea şi conservarea pădurilor (1781), înfiinŃarea primei şcoli de silvicultură (la Sibiu,

148 V. Lupu înfiinŃează la Iaşi prima Academie domnească, în 1640, unde se predau şi ştiinŃele naturii; C. Brâncoveanu iniŃiază numeroase acŃiuni medico-sanitare, trimite bursieri în Italia, pentru a se specializa în medicină şi înfiinŃează, în 1694, Academia domnească de la Sf. Sava, singura instituŃie laică din Europa răsăriteană unde se preda medicina; Al. Ipsilanti elaborează numeroase regulamente şi iniŃiază diverse măsuri privitoare la îmbunătăŃirea asistenŃei medicale şi la controlul farmaciilor publice. 149 Scrierile medicale se înmulŃesc după 1840; traduse sau adaptate după lucrări medicale franceze, acestea pun în circulaŃie un număr considerabil de împrumuturi franceze, constituind un reper pentru consolidarea terminologiei ştiinŃifice medicale. 150 Paternitatea acestuia a fost stabilită de N.A. Ursu, D. Ursu, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. I. Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Iaşi, 2004, p. 17. 151 Celelalte lucrări apar în 1834, respectiv 1846. 152 În Transilvania, la Colegiul Bethlenian din Aiud, unde preda Fr. Páriz Pápai, şi în Muntenia, la Academia domnească de la Sf. Sava.


102

în 1817) sau a primului parc dendrologic românesc de la Simeria (aproximativ la mijlocul

secolului al XVIII-lea).

O bogată terminologie populară botanică şi zoologică apare, după 1770, în primele

nomenclaturi de plante, elaborate de farmacişti şi naturalişti saşi şi maghiari153, dar şi în

textele cu conŃinut medical. O contribuŃie importantă la dezvoltarea acestui domeniu are

Gh. Şincai, prin cele două lucrări de istorie naturală. Traduse sau adaptate după scrieri de

specialitate germane, lucrările lui Şincai valorifică la maximum terminologia specifică

domeniului, curentă în Transilvania în perioada respectivă. O lucrare de o deosebită

importanŃă în care găsim un început de terminologie botanică, zoologică şi geologică,

rămasă în manuscris, apare în Moldova. Este o traducere din italiană, realizată de Amfilohie

Hotiniul, intitulată Gramatica de la învăŃătura fizicii, scoasă de pe limba italienească pre

limba moldovenească, întru care să cuprinde tot ceea ce omul voieşte a şti şi a învăŃa în cer

şi pre pământ din lucrurile cele mai cunoscute şi mai trebuincioase, 1796, aprilie 10.

În Principate, până la 1830 nu putem vorbi de o tradiŃie a scrisului în acest domeniu.

Totuşi, ştiinŃele naturale se studiază în cadrul Academiei domneşti, ulterior la colegiul Sf.

Sava. Semnificativă pentru importanŃa acordată acestui domeniu este prezenŃa câtorva

lucrări de istorie naturală în bibliotecile acestor şcoli, lucrări aparŃinând unor cunoscuŃi

savanŃi europeni (Buffon, Cuvier, Lamarck sau Linné). După 1830, ştiinŃele naturale se

dezvoltă într-un ritm alert în Moldova, ca urmare a activităŃii SocietăŃii de medici şi

naturalişti din Iaşi, centrată pe studierea şi valorificarea bogăŃiilor naturale. J. Cihac în

Moldova şi Iuliu Barasch în Muntenia aduc o contribuŃie importantă la dezvoltarea

ştiinŃelor naturale şi a terminologiei moderne de specialitate.

O situaŃie deosebită prezintă termenii care vor face parte, ulterior, din terminologia

ştiinŃelor fizico-chimice. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele trei decenii ale

secolului al XIX-lea, numeroşi termeni din domeniul fizicii şi al chimiei sunt puşi în

circulaŃie de texte aparŃinând altor domenii ale ştiinŃei, dar în care aceştia îşi găsesc o largă

aplicabilitate, cum ar fi lucrările de ştiinŃe ale naturii, dar şi cele geografice, medicale sau

de economie rurală. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, termenii fizico-chimici pot fi

întâlniŃi în Meşteşugul doftoricesc şi Gramatica fizicii. O scriere de o importanŃă particulară

în ceea ce priveşte introducerea a numeroşi termeni specifici acestor discipline este

153 Cum ar fi Nomina vegetabilium, întocmită de Jósef Benkö, în 1783, care conŃine aproximativ 612 nume româneşti de plante sau listele elaborate de Peter Sigerius în 1791, conŃinând 170 denumiri româneşti de plante farmaceutice, şi Michael Neustädter în 1795, conŃinând circa 173 de nume de plante. InformaŃii valoroase privitoare la această problemă, la I. Coteanu, Prima listă a numelor româneşti de plante, Bucureşti, 1942.


103

ÎnvăŃătură firească spre surparea superştiŃiei norodului, elaborată de Gh. Şincai în jurul

anului 1810.

Terminologia fizico-chimică se îmbogăŃeşte simŃitor după 1830, odată cu prinderea acestor

discipline în programele de învăŃământ şi cu dezvoltarea presei, care se ocupă mult mai

intens de popularizarea ştiinŃei.

Geografie

Primele texte geografice datează de la începutul secolului al XVIII-lea, elaborate ca

urmare a necesităŃilor didactice154. Majoritatea reprezintă traduceri din greacă sau rusă, dar

şi din italiană. Sub raportul numărului de scrieri geografice, primatul îl deŃin Principatele

române. În Transilvania, domeniul geografiei este reprezentat de Gheografia sau scrierea

pământului, apărută la Buda, în două volume, în 1814, respectiv 1815, traducere a lui

Nicola Nicolau. Este primul manual de mari proporŃii tipărit în limba română. O altă lucrare

în care abundă termenii geografici apare la Sibiu, în 1811, traducere din greacă a

arhimandritului muntean Nicodim Greceanu, cu titlul ÎnvăŃături de multe ştiinŃe. Din 1816

datează lucrarea lui I. H. Campe, Descoperirea Americii, primul volum (tradusă de Nicola

Nicolau), iar din 1826 lucrarea lui T. Thornton, Starea de acum din oblăduirea

gheograficească, orăşenească şi politicească a prinŃipaturilor Valahiei şi Moldaviei,

(tradusă de Zaharia Carcalechi), ambele apărute la Buda.

În Muntenia, cele mai vechi texte geografice sunt integrate într-un manuscris

miscelaneu din jurul anului 1700, traducere din greacă, intitulate Povestea Ńărilor şi a

împărăŃiilor câte-s în pământul Asiei şi Cozmografie, ce să zice împărŃeala pământului pre

hotară şi pre alte semne ce sânt în cercurile ceriului. Următoarea scriere este tot un

manuscris, alcătuită în 1766 şi tradusă din greacă de către ieromonahul Antim de la Cozia.

Este intitulată Această carte ce să cheamă cosmografie, adică izvodirea lumii. O copie a

acestui manuscris apare în 1774, Cosmografia, adică izvodirea lumii, carea acum întâi s-au

scris în româneşte, în vremea binecredincioasei singurei stăpânitoare, marei doamnei

noastre şi împărătese Ecaterina a toată Rusia. În 1785 apare A toată lume călătorie sau

154 Pentru o prezentare sintetică a literaturii geografice, vezi V.V. Haneş, Literatura didactică a geografiei în şcoalele PrincipatelorRomâneşti până la 1800, în „Anuar de geografie şi antropogeografie”, I, 1909-1910; M. Popescu-Spineni, Primele manuale de geografie în şcoala românească, în „Revista generală a învăŃământului”, 1931, nr. 2.


104

înştiinŃare de lumea cea veche şi cea nouă, adică istoria de toate pământurile ce sânt până

acum ştiute la patru părŃi ale lumii. Acest manuscris este o traducere din rusă a Le

voyageur français a abatelui J. Delaporte, după cum a demonstrat N. A. Ursu155. Din a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea datează un text anonim, tradus, probabil, din franceză,

după o sursă încă neidentificată, intitulat Pentru descoperirea a mai multor împărăŃii sau

locuri, care s-au descoperit şi s-au aflat de portugali156.

În Moldova, cel mai vechi text geografic este un manuscris aparŃinând

ierodiaconului Gherasim Putneanul de la mănăstirea Romanului, tradus din neogreacă pe la

1770-1780 şi intitulat Gheográfie noao care cearcă de obşte toată faŃa a sferii idroghiu,

adică a glonŃului pământului, împreună şi a apei. Manuscrisul Gramatica fizicii, amintit

anterior, cuprinde şi câteva capitole în care sunt tratate probleme de geografie157. În 1795 se

tipăreşte la Iaşi cartea lui Amfilohie Hotiniul, intitulată De obşte gheográfie, o prelucrare

după ediŃia italiană a manualului de geografie al lui P. C. Buffier (intitulată Geografia

universale şi apărută la Roma în 1775)158. Un alt text care conŃine şi informaŃii geografice,

circula în copii manuscrise pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea; este intitulat Istoria

Americăi, cuprinzând un perilipsis a aflării ei, Ńirimóniile bisericeşti şi politiceşti, începutul

legilor, a lor tagme şi disidemónii, rânduielile cârmuirii, firile şi obiceiurile lăcuitorilor ei,

adunată dân deosăbite cărŃi a celor mai vrednici de credinŃă istornici şi acum întăi

tălmăcită în dialectul moldovenesc, pre osteneala smeritului Gherasim, arhimandrit

mitropoliei Iaşului.

EvoluŃia literaturii şi a terminologiei geografice cunoaşte un progres vizibil după 1830,

odată cu dezvoltarea învăŃământului şi a orientării spre sursele de provenienŃă franceză,

italiană sau germană.

Filozofie

Domeniul filozofiei a avut un rol director în epoca iluminismului românesc, apărând

ca preocupare autonomă şi constituindu-se ca domeniu distinct, chiar dacă, într-o primă

fază, prin intermediul traducerilor şi prelucrărilor din filozofia europeană. Dintre

reprezentanŃii Şcolii Ardelene, Samuil Micu a fost cel mai mult preocupat de filozofie. În

155 FTŞ, p. 16-19. 156 BAR, ms. 3533. 157 Mai multe detalii la N. A. Ursu, ibidem, p. 19-21. 158 Ibidem, p. 21- 23.


105

condiŃiile în care, cu puŃine excepŃii, nu exista o literatură filozofică românească, rolul de

deschizător de drumuri în domeniul filozofic al lui S. Micu este cu atât mai important.

Opera sa filozofică este destul de vastă, fiind rodul procesului de prelucrare şi asimilare a

lucrării lui Baumeister, Elementa philosophiae recentioris usibus iuventutis scholasticae,

apărută la Cluj, în 1771. În timpul vieŃii sale, au fost tipărite Loghica, apărută la Buda, în

1799 şi Legile firei, itica şi politica sau filosofia cea lucrătoare, două volume, apărută la

Sibiu în 1800. ÎnvăŃătura metafizicii, elaborată între 1787-1790, a rămas în manuscris.

Aceeaşi soartă au avut-o şi A filosofiei cei lucrătoare, III. Etica sau învăŃătura obiceiurilor

(întocmit la Viena între 1781-1782) şi ÎnvăŃătura politicească (scris tot la Viena, în aceeaşi

perioadă). Textele manuscriselor ÎnvăŃătura metafisicii, Etica şi ÎnvăŃătura politicească au

fost editate, în 1964, de către P. Teodor şi D. Ghişe. În 1798 apare la Buda traducerea

efectuată de I. Molnar din greacă, Retorică, adică învăŃătura şi întocmirea frumoaselor

cuvântări.

Pe lângă aceste lucrări, apar, şi în Principate, câteva traduceri în domeniul filozofiei.

Astfel, în 1825 Vasile Vârnav traduce din neogreacă lucrarea lui Condillac, Loghica sau

ăntăile tălmăcirile meşteşugului de a să socoti cineva bine, rămasă în manuscris.

Episcopului de Argeş, Grigore Rîmniceanu, îi apare, în 1826, la Bucureşti, traducerea din

greacă a Logicii lui Damaschin. Filosofia cuvântului şi a năravurilor, adecă loghica şi itica

elementare, apărută la Buda, în 1829, este o traducere efectuată de Eufrosin Poteca după

Heineccius, prin intermediul versiunii greceşti. Dinicu Golescu traduce, din greacă, după

Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală, apărută la Bucureşti, în 1827.

Matematică

În Principate, studiul matematicii, într-o formă organizată, se făcea la academiile

greceşti, evident, în limba greacă, încă de pe la mijocul secolului al XVIII-lea, iar în

Transilvania se făcea la şcolile româneşti din Blaj, în latină. Această disciplină se bucura de

un real prestigiu; unii profesori aveau o pregătire în domeniu, efectuată la universităŃi

apusene (din Italia, FranŃa sau Germania), şi îşi traduceau cursurile după manuale germane,

maghiare sau greceşti. Prima scriere românească de matematică apare în 1777, la Viena,

fiind o ediŃie bilingvă, germano-română, Ducere de mână cătră aritmetica sau socoteala

pentru traba pruncilor rumâneştii celor neuniŃilor ce învaŃă în şcoale cele mice, al cărei


106

traducător este bănăŃeanul Teodor Iancovici, directorul şcolilor neunite. Al doilea text

matematic îi aparŃine lui Gh. Şincai, fiind o traducere după un manual al lui I. I., Felbiger,

Îndreptare cătră aritmetică, întâia parte, alcătuită şi întocmită pentru folosul şi

procopseala tuturor şcoalelor normăleşti a neamului românesc, Blaj, 1785. În 1789, apare

la Sibiu Ducere de mână sau povăŃuire cătră aritmetică sau socoteală, pentru

întrebuinŃarea pruncilor româneşti celor neuniŃi ce să învaŃă în şcoalele cele mici, a lui D.

Eustatievici Braşoveanul. Următorul text matematic transilvănean apare în 1805, traducere

din germană realizată de Gr. Obradovici, intitulat PovăŃuire cătră învăŃătura socoatei sau

aritmetica, spre trebuinŃa şcoalelor celor româneşti. Tot lui Gh. Şincai îi apare la Buda, în

1806, PovăŃuire cătră aritmetică sau învăŃătura numerilor. Textele româneşti de

matematică care apar în Transilvania în această perioadă prezintă o terminologie relativ

unitară, întrucât acestea sunt traduceri din germană. Ele prezintă o importanŃă particulară

pentru terminologia matematică, datorită faptului că multe dintre neologismele şi calcurile

puse în circulaŃie au fost acceptate şi încetăŃenite în limbajul acestei discipline.

În Principate, primele scrieri matematice apar la sfârşitul secolului al XVIII-lea,

fiind, în majoritatea lor, traduceri din greacă sau din alte limbi, dar prin intermediar

neogrecesc. În Muntenia, primul text de matematica apare în 1793. Este o traducere din

greacă (după Manoil Glyzonios), al cărei traducător a rămas necunoscut, intitulată Carte la

îndemâna tuturor, cuprinzând aritmetica practică sau, mai bine zis, calculatorul.

Următorul text matematic, tot manuscris, datează din 1801. Reprezintă o traducere şi

adaptare a mai multe capitole din aritmetica lui Glyzonios, realizată de arhimandritul

Grigore Râmniceanu. Domeniul matematicii se îmbogăŃeşte cu scrierile lui Gh. Lazăr, cel

care a Ńinut cursurile de matematică la Sf. Sava, între 1818 şi 1822. Încercarea sa, de a-şi

publica cursul de matematică în 1822 a fost sortită eşecului, prin urmare cursurile de

aritmetică, trigonometrie şi geometrie i-au rămas în manuscris. Acestea reprezintă traduceri

după Ch. Wolff şi G. I. de Metzburg159. Din 1823 datează Aritmetica sau ştiinŃa socotelii160.

În Moldova, textele matematice sunt mai numeroase. O aritmetică elementară,

lucrare rămasă în manuscris, care aparŃine lui Matei Millo, apare în 1795. În acelaşi an se

tipăreşte la Iaşi aritmetica lui Amfilohie Hotiniul, Elementi aritmetice arătate fireşti, o

prelucrare după un manual italian al lui P. A. Conti. Un alt text matematic moldovenesc,

din jurul anului 1800, este un manuscris în două părŃi. Prima parte este intitulată

159 V., în acest sens, detalii la N. A. Ursu, FTŞ, p. 105. 160 BAR, ms. rom. 1187.


107

Începuturile gheometriii a lui Volfii, a căria partea cea întăi arată începuturile a

gheometriei ce să zice epipedos, adică măsurare de câmp, iar a doua Începuturile

trigonometriii cei di pi câmp. Traducătorul acestui text, copiat de două persoane, este,

probabil, unul dintre elevii academiei domneşti din Iaşi161. O altă lucrare, rămasă în

manuscris, este o traducere efectuată de Nicolae Cercel, în 1801, intitulată Tratate foarte

introductive în elementele matematice, ale prea învăŃatului matematicianului Wolff

Christian germanul, cu osteneala şi studiul lui Nicolae Cercel, apoi cu osârdia,

transcrierea şi punerea în ordine a domnului Ilie Nicolae Rosetti. În Moldova Daciei, în

şcoala elenică de ştiinŃe, în anul 1801. O dată cu înfiinŃarea, de către Gh. Asachi, a clasei

de inginerie hotarnică în cadrul academiei greceşti din Iaşi, domeniul scrierilor matematice

se îmbogăŃeşte considerabil. Pentru cursul de matematică pe care acesta îl Ńine între anii

1813-1818 (şi care cuprindea algebra, aritmetica, trigonometria şi geometria), s-a folosit de

un curs foarte cunoscut în Europa, aparŃinând matematicianului francez Étienne Bézot, pe

care l-a tradus în română. Lucrarea, deşi a rămas în manuscris, a circulat în numeroase

copii, fiind folosită ca manual şcolar. De abia între anii 1836-1838 Asachi tipăreşte un

manual de aritmetică în trei părŃi, compus din aritmetică, algebră şi geometrie elementară.

Textele matematice elaborate în Principate prezintă o terminologie neunitară, fiecare

autor rămânând tributar textului tradus sau adaptat. SituaŃia se schimbă odată cu activitatea

„fondatorilor” terminologiei matematice româneşti, Gh. Lazăr şi Gh. Asachi, care pun în

circulaŃie un număr însemnat de termeni noi, deja adaptaŃi sistemului fonetico-morfologia

al limbii române.

Lingvistică

Interesul pentru problemele de limbă se manifestă prin dorinŃa de a descoperi

originea limbii române, apărând încă din evul mediu. Secolul al XVI-lea consemnează

apariŃia primelor păreri cu privire la limba literară.162. Primii termeni gramaticali în limba

161 FTŞ, p. 100. 162 Pentru istoria textelor gramaticale în limba română, a se vedea Romulus Ionaşcu, Gramatici români. Tractat istoric despre evoluŃia studiului gramaticii limbei române de la 1757 până astăzi, Bucureşti, 1914; D. Popovici, Primele manifestări de teorie literară în cultura română, în Studii literare, II, 1943; I. Iordan, Limba română contemporană, (cap. Scurt istoric al principalelor lucrări de gramatică românească), Bucureşti, 1956; I. GheŃie, Preocupări lingvistice în cultura românească veche (până la 1780), în Istoria ştiinŃelor în România. Lingvistica, Bucureşti, 1975; Magdalena Georgescu, Cultura lingvistică în secolul la XVIII-lea. InformaŃii valoroase şi la Gh. Chivu, Stilul textelor lingvistice, în LR, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60;


108

română se întâlnesc în fragmentul de gramatică slavonă tradus de Daniil Panoneanul, în

jurul anului 1650, intitulat Tâlcuirea sau arătarea gramaticii sloveneşti. Procesul elaborării

primelor gramatici româneşti învederează preocupări susŃinute de formare a terminologiei

gramaticale în limba română, începând cu gramaticile lui Eustatievici (1757), Macarie

(1772), I. Văcărescu (1787), cu gramatica românească şi rusească a lui A. Hotiniul

(1789)163 şi terminând cu gramaticile cărturarilor grupaŃi în Şcoala Ardeleană: Elementa

linguae scrisă de S. Micu şi Gh. Şincai (1780), Fundamenta grammatices linguae

romaenicae (1812) şi Temeiurile gramaticii româneşti (1815-1820), gramaticile manuscrise

ale lui I. Budai-Deleanu, Deutsche-walaschische Sprachlehre (1788) a lui Molnar-Piuariu,

Gramatică românească, (1797) a lui R. Tempea, ObservaŃii de limba rumânească (1799)

(lucrare de lexicologie) a lui P. Iorgovici şi Gramatică românească pentru îndreptarea

tinerilor (1822) a lui C. Diaconovici-Loga.

Formarea terminologiilor ştiinŃifice româneşti

Analizînd corpusul lexical oferit de textele cercetate, vom face diferenŃa între

împrumuturi neologice şi termeni populari, deoarece, după cum vom vedea, terminologia

populară este bine reprezentată, cu excepŃia lingvisticii, în cadrul fiecărui domeniu al

ştiinŃei. În cadrul împrumuturilor neologice, vom face distincŃia între împrumuturi lexicale

şi calcuri, pentru a se evidenŃia ponderea pe care o prezintă fiecare categorie în ansamblul

terminologiilor ştiinŃifice. Calcul lingvistic a reŃinut de mult atenŃia specialiştilor164. În

analiza calcurilor lingvistice din corpusul lexical oferit de textele studiate, adoptăm

clasificarea propusă de Th. Hristea165: calcuri semantice (împrumuturi de sens după modele

străine; acest nou sens este atribuit unui cuvânt mai vechi din limbă, aparŃinând aceleiaşi

sfere semantice) şi calcuri de structură (copierea, mai mult sau mai puŃin exactă, a

structurii interne a împrumuturilor lexicale, relevante pentru procedeele de formare a

cuvintelor neologice). Pe lângă împrumuturi lexicale şi calcuri, am mai stabilit o categorie

idem, Primele gramatici româneşti şi schimbarea modelelor culturale în vechiul nostru scris literar, în „Studii şi cercetări filologice”, seria „Limba şi literatura română”, Piteşti, 2002, nr. 1. 163 V. N.A. Ursu, Gramatica lui Amfilohie Hotiniul (LecŃione, Iaşi, 1789), în LR, XLIV, nr. 9-12, p. 573-580. 164 Pentru bibliografia problemei, vezi Th. Hristea, Tipuri de calc lingvistic, în Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucureşti, 1968, p. 145, nota 1. 165 Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogăŃire a vocabularului, în Sinteze de limba română, de M. Avram, Gr. Brâncuş et alii, Bucureşti, 1984, p. 100-121.


109

lexicală, colocaŃii (sintagme, perifraze) şi glosări, mecanisme lingvistice ilustrative pentru

literatura ştiinŃifică a vremii, aflată sub auspiciile iluminismului.

Terminologia medicală

Împrumuturi lexicale:

alifie (LB, 14, POS, 289), aftă (FDB, 72, 74), amputaŃie (FDB, 111), anatomie

(HGF, 268v, VA, XVI), anghină (FDB, 16), cauterisaŃie (FDB, 111), chefalee „cefalee”

(MD, I, 29v), chirurgie (LB, 116, hirurgie, MD, I, 60r), pancreas (GF, 280r), papilă (VA,

26, 27, 167), pericard (pericardio, HGF, 257r, pericardiu, VA, 79), pilulă (MD, I, 58v,

pirúlă, MD II, 28v, LB, 505, 507), pleagă „plagă” (HPP, 13, FDB, 69, MVV, 38), plasture

(plásture, plastur, plastor, MD I, 37r, 61r, 64v, 68r, 72r, plastru, MD, II, 14r, 205r, blastor,

POS, 289, plaştură, LB, 511), pulmonal „pulmonar” (VA, 79), puls (HGF, 259r, FDB, 63,

PAM, 7, VA, 60, 93, pulz, VA, 96), secreŃie (PAM, 24), timpan (HGF, 273v, VA, 184),

simptom (FDB, 74, simtomata, pl., MD, II; 131r), spasm (MD, I, 51v), spital (POS, 31,

şpitai, şpitaliu, LB, 662), temperament (POS, 53, PAM, 15, VA, 222), temperatură (PAM,

4), vacŃină „vaccin” (POS, 236), veterinar (FDB, 15) etc.

Calcuri semantice

băşicuŃe „vezicule” (POS, 135, VA, 241), cămară „ventricul” (SIN, 89), curăŃenie

„purgativ” (MD, I, 51v, POS, 211), dobă „timpan” (HGF, 274r, VA, 184), încheietură

„articulaŃie” (SIN, 85), matcă „uter” (MD, I, 21v, PAM, 25, POS, 102), mădular „membru”

(SIN, 47, HPP, 13, LB, 383), migdală „amigdală” (LB, 20), nerodire „sterilitate” (PAM,

30, LB, 439), sugător „limfatic” (PAM, 7), Ńeavă „trompă” (VA, 185, 244), umădătură

„secreŃie” (MD, II, 22r), zeamă, „secreŃie” (MD, I, 38v, POS, 186: „zemurilor trupului”),

zer „ser” (HGF, 28v, LB, 769, VA, 90), gârciu „articulaŃie, cartilaj” (VA, 18, zgârciu, LB,

641) etc.

Calcuri de structură

brânca de nainte „antebraŃ” (VA, 33), cercuire „circulaŃie” (VA, 78), cheiŃă

„claviculă” (VA, 84, LA, 113), dinŃime „dentiŃie” (VA, 47), (doftoriile) relelor stări,

„discrasii” (MD, I, 12r), ficătire, „hepatită” (MD, I, 1r, glosat ipatitis), goliciune „cavitate”


110

(VA, 34, 131), însuflare „inspiraŃie” (VA, 101), jumătate durere a capului „migrenă” (MD,

I, 20r), legături „ligamente” (HGF, 252r, VA, 16), răsuflarea „expiraŃie” (VA, 105),

sângeroşi „sangvinici” (PAM, 31, POS, 71), sângios, „sangvinic”, (VA, 222:

„temperamentu sângios”), simŃitor „sensibil” (PAM, 16, LB, 644), stârpiciune „steriliate”

(LB, 671), stoarcere „secreŃie” (VA, 121), vintricel „ventricul” (HGF, 265r) etc.

ColocaŃii terminologice

curgerea sângelui „hemoragie” (PAM, 30, LB, 157), durerea capului „cefalalgie”

(MD, I, 24r), folcuŃăle inimii „ventriculi” (VA, 80), gâlca folcuŃului „pancreas” (VA, 64,

66), pelea foalelui „diafragmă” (VA, 101), punere pă d-asupra, punere deasupra,

„cataplasmă” (MD, I, 68v, II, 73v), semnele mai nainte cunoscătoare „simptomatice” (MD,

I, 31r) etc.

Glosări

aftele sau răniturile limbei (FDB, 174), apetita, adecă voia de a mânca „apetit”

(FDB, 55), boala cea franŃozească, adecă frinŃia „sifilis” (MD, II, 235r), boale hronice,

adecă lung vecuitoare „cronice” (FDB, 85), bubaturi sau vărsături „variolă” (MD, II,

182v), castraŃia, adecă jugănirea (FDB, 111), deliriul, adecă nebunia (FDB, 84),

goliciunea timpanului (doba) (VA, 184), greutatea răsuflării (asthma) (PAM, 25),

înflămaŃie (aprindere, obrintitură) (FDB, 57), însuflare (tragerea aerului) (VA, 101),

malafranŃă, adecă sfrinŃie „sifilis” (MD, I, 22r), prurit, adecă mâncărime cu scărpinare

(FDB, 21), răsuflare (scoaterea aerului) (VA, 101), sacul inimii sau pericardiu (VA, 79),

veterinari sau doftori de vite (FDB, 23) etc.

Terminologie populară

asuda „transpira” (LB, 38), bale „salivă” (LB, 44, VA, 49), (bătaie) de inimă

„palpitaŃie” (MD, I, 115v), băşică „vezică” (MD, I, 21r, POS, 135, VA, 133, beşică, LB,

53), beşicuŃe „afte” (FDB, 72), boală „afecŃiune, maladie” (MD, I, 20r, FDB, 74, 81),

brâncă „anghină” (FDB, 16), cărnuri „muşchi” (MD, II, 5v), cerul (gurii) „palat” (FDB,

72, ceriu gurei, LB, 111), ciumă „pestă” (LB, 125), durerea (capului) „cefalee” (MD, I,

24r), foale „stomac” (VA, 101), gălbinare „icter” (MD, I, 21r, LB, 232), piele „membrană”

(GF, 273v), pieliŃă,”membrană”, (MD, II, 21v, FDB, 89), pojar „rujeolă” (MD, II, 224v,


111

POS, 243), rană (MD, I, 20r, 31r, 33r), rărunchi „rinichi” (VA, 132), râie „scabie” (FDB,

94, POS, 285), slăbiciune „debilitate” (PAM, 30) etc.

Terminologia ştiinŃelor naturii

Împrumuturi lexicale

alburn „totalitatea straturilor tinere situate între scoarŃa şi inima trunchiului unui

copac, prin care trec apa şi sărurile minerale”(SIN, 4), algă (SV, SIN, 8), amfivii (SIN,

103), animánt „animal” (FDB, 64, 112, VA, 10), anteră (SIN, 6), antenne (SIN, 50), apteră

(SIN, 79), ascaride (SIN, 83), branhie (SIN, 73), botanic „botanist” (SIN, 16), bulb (SIN,

5), coleoptere (SIN, 79), corollă (SIN, 6), diptere (SIN, 79), dromader (dromedario, HGF,

289v, drometario, HGF, 284v, dromedari – pl. HOG, 136, dromedariu, LB, 197), embrion

(VA, 244, emvrion, HGF, 247v, 28r), hemiptere (SIN, 79), himenoptere (SIN, 79), însecte

(SIF, 91, SIN, 47, 77, insecturi, VA, 197), larvă (LB, 343), lepidoptere (SIN, 79), natură

(SIN, titlu, SIF, 144, FDB, 55, PAM, 1, MVV, 3, 23, ICC, 9, LB, 417), nevroptere (SIN,

79), pistil (SIN, 6), nimfă (HGF, 310r, VA, 247), pólline „polen” (SIN, 6), pólip (SIN, 83),

speŃie „specie” (LB, 32, VA, 159), spongios (SIN, 34), veghetaŃie (VA, 235), vivipar (HGF,

286r), zoofiti „zoofit” (HGF, 316v, zoofiŃi – pl., SIN, 83) etc.

Calcuri semantice

căciulie, „bulb” (LB, 80), colŃ „embrion” (SIN, 6, VA, 237), fire „natură” (HGF, 7v,

SIN titlu, FDB, 55, LB, 218, HPP, 13), împărăŃie ”regn” (VA, 10), neam „gen” (SIN, 53),

păhar au cupa „caliciu” (HGF, 244v), pipăitori „antene” (SIN, 121, 134), scafa

(păharul),”caliciu”, (HPP, 29), Ńinut „regn” (POS, 52, 206) etc.


cânesc „canin” (LB, 190), cu patru picioare „patruped” (HGF, 250r), mâncătoare

de carne „carnivore” (HGF, 290r), spiŃă „specie” (FDB, 113, LB, 32), sugător „mamifer”

(SIN, 50, VA, 1: „de vom căuta trupul omului îl vom asemăna animalelor celor sugătoare

[mammalia]”) etc.


112


aŃuŃe cu măciulii în vârf „stamine”(SIN, 6), bărbătuş de floare, „stamine” (HPP,

30), fămeie de floare „pistil” (HPP, 30), floare însurată „hermafrodită” (HPP, 30), floare

vérgură „unisexuată” (HPP, 30: floare vérgură, în care nici fămeia, nici bărbătuşul nu sânt

de faŃă), jivini de mare împietrite „fosile” (POS, 58), (ierburi) spre facere de ulei

„oleaginos”(SIN, 17), pulberea cea roditoare „polen” (HPP, 29) etc.

Glosări

algele sau fânarii (SIN, 8), aligatóre sau caimán „aligator” (SIN, 71), amfibii sau

târâtoare (SIN, 103, glosat amphibia, reptilia), animal (vieŃuitori) (FDB, 62), animale sau

veŃuitoare (VA, 9), aptere, care n-au aripi (SIN, 79), botanicii, adecă cei ce cunosc

erburile (SIN, 16), cartilagine sau os moale (SIN, 5), cârtiŃele sau hârciogii (SIN, 56),

coleoptére, care au aripile cele deasupra scorŃoase, iară cele dedesupt frunzoase (SIN, 79),

hemiptére, care au aripile cele de-asupra numai de giumătate scorŃoase (SIN, 79),

(insectele) au antenne sau coarne în cap (SIN, 50), hippopótamul sau calul de apă (SIN,

60), hymenoptére sau roitoare (SIN, 79), jivini (animale) (HOG, 136), etc.


ceapă „bulb” (SIN, 5), coarne „antene” (SIN, 50), ierburi „vegetale” (POS, 52, VA,

40), răsad, sad „plantă” (HGF, 240r), roadă „fruct” (LB, 591) etc.

O clasă lexicală aparte, bine reprezentată, din punct de vedere calitativ şi

cantitativ, este dată de termenii care vor migra, ulterior, spre domeniul ştiinŃelor fizico-

chimice.


acid (MVV, 85), alcálin (SIN, 35, PAM, 23), argilă (argillă, SIN, 27, 30, 31,

argilă, FDB, 80, LB, 30), arsenic (SIN, 4), azou „azot” (VA, 11), barometru (SIN, 40, SIF,

110, barómetro, HGF, 138v, barómetru, HGF, 28r), borace „borax” (HGF, 198r, SIN, 35),

carboni „carbon” (SIN, 69), cretă (SIN, 32, LB, 147), cristal (HGF, 213r, FDB, 339,

cristaluri, POS, 319, criştai, SIN, 26, 87, criştari, LB, 148), cvarz „cuarŃ” (SIN, 29, cvarŃ,

SIN, 27), echo „ecou” (SIF, 127), elasticitate (SIF, 71, elasticita, HGF, 138v), electric

(HGF, 75r, SIF, 141, 142, SIN, 30, VA, 148), electricitate (SIF, 123, electricita, HGF, 74v,

electriŃitate, VA, 149), experiment (VA, 126, isperimânt, MVV, 94, experimenturi, VA,


113

126), micrometro „micrometru” (HOG, intr.), microscop (HGF, 281v, microscópio, HGF,

237v, 278r, microscopeo, HGF, 300v, microscopeon, HGF, 27r, microscopiu, SIF, 4, SIN,

1, VA, 167), recipienti „recipient” (HGF, 33v, 137v), sare (HGF, 197r, 279v, POS, 318,

sărături, HGF, 208r, POS, 206), sirup (NIS, f.t.), subştanŃie „substanŃă” (VA, 21, 249),

súlfure „sulf” (SIN, 25), telescop (tilescopeo, telescopion, telescopio, HGF, 26r, 111v,

telescópiu, SIF, 128), termometru (MVV, 99, PAM, 4, termometrio, HGF, 31v,

termómetru, SIF, 76, termométer, TCB, 53) etc.

Calcuri semantice

aburi „vapori” (SIF, 89, SIN, 7), acrime „acid” (GF, 208r, SIN, 36, PAM, 29),

acrimea „aciditatea” (SIF, 100: „acrimea vitriorului”), adâncat „concav” (HGF, 33r),

arătare „fenomen” (SIF, 86, 89, FDB, 83), curgător „fluid” (HGF, 135r, SIF, 101), curgere

„curent” (HGF, 114r, SIF, 87), curgere „fluid” (SIF, 40, 88), cutremurări, scuturări

„vibraŃie” (HGF, 68r), desime „densitate” (HGF, 79r, SIF, 92, SIN, 10, LB, 182),

împotrivire „rezistenŃă” (SIF, 16), întors „convex” (HGF, 33r), întunecat „opac” (HGF,

78r), învârtoşare „solidificare” (HGF, 79v), previditor „transparent” (HGF, 9v, 78r, 198r),

trândăvire „inerŃie” (SIF, 81), vârtos „solid” (SIF, 96), vârtoşare „duritate” (SIN, 40),

zburător „volatil” (HGF, 205v, SIN, 25) etc.


alcătuire „compoziŃie” (SIF, 1), alsăuire „proprietate, însuşire” (HPP, 25, 86,

MVV, 18, 23, 79, FDB, 18), amestecat „mixtură” (SIN, 33), desface „dizolva” (HGF, 207r,

205v, SIN, 43, LB, 180), luftbalon „balon cu aer” (SIF, 121), micşurare „condensare”

(HGF, 47r, 79v), supstare „substanŃă” (HGF, 135r, 152r, 122v), vederos „transparent”

(SIN, 29, 87) etc.


aerul cel arzători „hidrogen” (SIF, 120), băşici de vânt „balon” (POS, 66: „mulŃi s-

au călătorit într-însul [în văzduh] cu băşici de vânt”), baterea luminii „reflecŃie” (HGF,

58v), eptare îndărăpt a razelor „reflecŃie” (SIF, 157, 171), fânare maghice „lanternă”

(HGF, 32v), lâmpadă de vrăjit „lanternă” (SIF, 13), fântânile cele cu tragăn „pompă”

(SIF, 116), lărgământ „amplitudine” (LB, 343), modru de a se Ńine deolaltă „coeziune”

(SIN, 25), steclă în chipul lintii „lentilă” (HGF, 32v) etc.


114

Glosări

acidele (lucruri care au în sine acrime) (MVV, 87), azou (materie înecătoare) (VA,

106), barometru, adecă măsurătoare de greutatea aerului, Ńevea cea de glajă plină de

argint viu (SIF, 110), elastic, adecă aerul este aşa de se poate strânge laolaltă şi...iarăş se

întinde (SIF, 125), electrofor, adecă purtătoare de electricitate (SIF, 144), frângire au

îndoire, frângere ori plecarea razelor „refracŃie” (HGF, 59r, 61r, 26r, 162r), fizică, adecă

ştiinŃă sau meşteşug al firei (SIF, 1), micrométru, adecă a măsurii ceii mici (GSP, I, pf.),

opac, adecă întunecos (SIN, 29), opace sau întunecate (SIF, 174), oxigheniu (materie acră)

„oxigen” (VA, 11, 106), tilescopeo (adecă vederea departe) „telescop” (HOG, intr.),

telescopil sau tubul cel de glajă cu carele vedem departe, ibidem (SIF, 175), telescópium,

adecă unealta cu carea se vede departe (GSP, I, pf.), thermometru, adecă unealta aceea

carea arată gradurile căldurei şi ale frigului (SIF, 135), trupurile cele flogistice sau

arzătoare (SIF, 135) etc.


năcreală de sare „acid” (FDB, 50), piatra şoricelului „arsenic” (SIN, 27), argint viu

„mercur”(HGF, 138v, 204r, SIF, 86) etc.

Terminologia geografică


antarctic (antartic, HOG, 2, 3), antipod (antipódile – pl., HOG, 179), arctic (HGF,

181v, HOG, intr., 2), arhipélag (HOG, 18, arcipeleag, HGF, 169v), astronom (DIP, 2r,

SIF, 171), astronomie (DIP, 34r), atmosferă (HGF, 13r, 126r, SIF, 122, MVV, 4, 27, FDB,

53, VA, 106), coniuncŃie astr. „conjuncŃie” (SIF, 184), cozmográfie (HOG, 171),

cozmologhie (HGF, 12v, 94v), ecuator (ecfatoriu, HGF, 171r, HOG, 172, ecfatóre, HGF,

178r, HOG, 173, ecfator, GSP, I, 103, ecvátor, GSP, I, pf.), golf (HGF, 169r), lavă (SIN,

34), meridian (HGF, 170r, 179v, HOG, 172, 173), nord (HGF, 133v, HOG, 2, GSP, I, pf.),

observatorium „observator” (GSP, I, 162), peninsulă (SIN, 37), orbita (SIF, 178), planetă

(HGF, 95v, LB, 510, planit, POS, 50, 124), sferă (HGF, 115v, 170r, HOG, 174, LA, 12v,

DIP, 21v), stalactit „stalactită” (SIN, 32), sud (HGF, 147r, HOG, 2, sudd, HGF, 146r, sid,


115

GSP, I, pf.), tâmpestate „furtună” (SIF, 169), topografie (SIF, 33, GSP, I, pf.,), tropic

(tropic, HGF, 145v, 186r, HOG 172, 173) etc.

Calcuri semantice

cap, „promontoriu” (HGF, 168v, HOG, 8, DIP, 2v), cumpănă „balanŃă” (HGF, 32r),

cuprinzătoare „continent” (HGF, 168r), ieşire (a mării) „flux” (HGF, 230r), întoarcire (a

mării) „reflux” (HGF, 230r), întunecare „eclipsă” (SIF, 196), lună „satelit” (SIF, 147, POS,

51), rostogol „rotaŃie” (POS, 55, 80), sbocaturi „confluenŃă” (SIF, 98), zioară „auroră”

(SIF, 170) etc.


asterism „constelaŃie” (SIF, 174), Corn de capră „Capricorn” (DIP, 5v, 38v), lăŃime

„latitudine” (HGF, 133v, 146r, HOG, 5, GSP, I, 5, LB, 344, POS, 73, lăŃime de amiazăzi,

DIP, 6r), lungime „longitudine” (HGF, 175v, HOG, 5, 6, GSP, I, 5, LB, 363, POS, 73),

stâmpărat „temperat” (SIF, 59, SIN, 36, LB, 669) etc.


cărŃi gheograficeşti „hartă” (GSP, I, pf.), clin de pământ „promontoriu” (DIP, 2v),

ostroave prinse de pământ „peninsulă” (HGF, 168v, GSP, I, pf.), pământul statornic (sau

întărit) „continent” (HOG, 2), planetă următoare „satelit”(SIF, 175), sân, cot de apă „golf”

(HOG, 3) etc.

Glosări

carte topograficească ori mappamónde „mapamond” (HOG, 180), cărŃile (au

hârtiile ce să cheamă topografice) „hartă” (HOG, 180), colfuri (sau boazuri) „golf” (HOG,

1), colinilor (dealurilor) (HPP, 6), comete sau stele cu coadă (SIF, 190), eclipsă de soare

(adecă întunecare) (HOG, 189), emisfero (sau cercul de pre mijlocul pământului) (HOG,

173), hemisferiului (giumătăŃii de glob) (SIF, 187), horizontul (adecă de la linia aceea care

se duce pre acolo pre unde vedem noi preste faŃa globului pământesc) (SIF, 170),

horografie (adecă scrisoare de sate şi cetăŃi) (HOG, intr.), luni au satelite „satelit” (HGF,

112r, 114r), luni sau planete următoare (SIF, 176), meridian (adecă cercul de amiazăzi)

(HOG, 173), ostrovul prins de pământ (sau jumătate de ostrov) ”peninsulă”(HOG, 2, GSP,

I, pf.), parhelii sau sori înmulŃiŃi (SIF, 159), planete sau îmblătoare (SIN, 174), (stele) fixe


116

sau stătătoare (SIF, 174), tâmperat ori cumpetat ceri „temperat” (MVV, 4), topográfie

(adecă scrisoarea locului) (HOG, intr.) etc.


amiazăzi (DIP, 6v, amiaza zi, GSP, I, pf.), apus (DIP, 3v, GSP, I, pf.), austru „sud”

(DIP, 5r), baltă (DIP, 32r), cetate (DIP, 6r, cetăŃile, HOG, 173), crâmb „pol” (SIF, 170),

gârlă (DIP, 6v), grind „promontoriu”(DIP, 2v), izvor (DIP, 19v), miazănoapte (DIP, 4r,

miază noapte, GSP, I, pf.), osie „axă” (HGF, 105r, HOG, 176, SIF, 182, POS, 55), răsărit

(DIP, 8r, GSP, I, pf.), râurile (HOG, 173), sân „golf” (HOG, 3, GF, 23r, LB, 645), stea

(DIP, 4v), Ńărm (DIP, 2v, 7r) etc.

Terminologia filozofică


determinare (SMS, 91), epagoghi „raŃionament prin inducŃie” (MR, 151), etica

(SML, 18, SMS, 191), ethicesc (SML, 124), forma (SMS, 125), filosóf (SML, 9), filosófie

(SML, 3), haractericesc „caracteristic” (SMS, 89), idea (SML, 25), ipotheticeşte „ipotetic”

(SMS, 80), loghica (SML, f.t., SMS, 74), loghicesc (SML, 124), materia (SMS, 125),

metafisica (SML, 17, SMS, 73), metafisicesc (SML, 124), obiectiv (SMS, 166), ontologhiia

(SML, 17, SMS, 74), orátor (SML, 87), postulát (SML, 87), ritorică (MR, 9), silloghísm

(SML, 92), spaŃiu (SMS, 108, spaŃia, 109), speriinŃa „experienŃa” (SMS, 154), stoic (SMS,

133), subiectiv (SMS, 167) etc.

Calcuri semantice

alcătuit „complex” (SMS, 105), cuvântare „raŃiune” (SMS, 86), hotărâre „definiŃie”

(SMS, 74), început „principiu” (SMS, 75), îns „fiinŃă, entitate” (SMS, 79), nealcătuit

„simplu” (SMS, 76), lucrătoare „activă” (SMS, 121), pricină „cauză” (SMS, 78), rând

„ordine, serie” (SMS, 98, 99), sfârşit „scop” (SMS, 102), Ńapănă „solidă, temeinică” (SMS,

75: „Ńapănă cunoştinŃă”) etc.


117


asăuire „însuşire, proprietate” (SMS, 86), câtinŃă „cantitate” (SMS, 90), estere

„existenŃă” (SMS, 81), însoŃiere „asociere” (SMS, 155), mărginit „finit” (SMS, 147),

mutare de suflet „metempsihoză” (MR, 280), nehotărât „nedefinit, indeterminat” (SMS,

92), nemărginit „infinit” (SMS, 147), nesăvârşire „imperfecŃiune” (SMS, 101), singuratec

„individual” (SMS, 94), stări împregiur „circumstanŃe” (SMS, 74), uninŃă „monadă,

unitate” (SMS, 88), următornic „succesiv” (SMS, 110), zicere împrotivă „contradicŃie”

(SMS, 76) etc.


a pune hotar şi margine lucrului „a circumscrie” (SMS, 91), ceea ce e cu putinŃă

„posibilitate” (SMS, 79), ce e cu neputinŃă „imposibilitate” (SMS, 79), de obşte „general”

(SMS, 75), preste tot „universal” (SMS, 75), sfârşit de aproape „scop imediat” (SMS, 124),

sfârşit de departe „scop îndepărtat” (SMS, 124) etc.

Glosări

asăuiri, sau însuşiri şi osibiri (SMS, 86), axiomele, adecă de care nici o îndoială nu

este (SML, 13), cauzele sau pricinile lucrurilor (SML, 4), cuvântarea sau siloghismul

(SML, 24), fantazie, sau nălucire şi închipuire (SMS, 153), fantasme sau năluci (SMS,

153), faŃa sau persona (SMS, 117), hotărârile (determinationes) (SMS, 117), închipuire cu

neputinŃă, sau himera (SMS, 156), îns plinit sau îns care este „entitate actuală” (SMS, 82),

îns neplinit sau îns care poate fi „entitate virtuală” (SMS, 82), necurmat sau tot una după

alta „continuu” (SMS, 107), practică filosofie, adecă lucrătoare (SML, 17), preste fire,

adecă de minune „anormal, nenatural” (SMS, 140), pricină sau cauză (SMS, 79), putere

nelucrătoare sau putere leneşă „inerŃie” (SMS, 137), (semn) prognostic sau mai înainte

cunoscători (SMS, 126), simvolică sau de taină (SMS, 163), stare (estere) (SMS, 97),

stihiile sau elementurile trupurilor (SMS, 139), temeiul sau pricina (SMS, 76), zisuri sau

axiome (SMS, 81) etc.


asemenea „identic” (SMS, 89), asemenea „similitudine” (MR, 52), curmat

„discontinuu” (SMS, 108), de pururea „etern” (SMS, 153), fiinŃă „esenŃă” (SMS, 83), fire

„natură” (SMS, 140), firesc „natural” (SMS, 140), hotărât „determinat, definit” (SMS, 92),


118

icoană „imagine” (SMS, 153), împoncişază „opune, împotriveşte” (SMS, 112), închipuire

„imaginaŃie” (SMS, 155), mărginit „limitat” (SMS, 83), nerânduială „confuzie” (SMS, 99),

osibit „particular” (SMS, 238), putinŃă „posibilitate” (SMS, 81), simŃire „senzaŃie” (SMS,

150), trebuinŃă „necesitate” (SMS, 96), trebuincios „necesar” (SMS, 95), vineticie

„dobândire” (SMS, 114), volnicie „voinŃă” (SMS, 86) etc.

Terminologia matematică


abstract (GAA, 2r), adiacent (unghiuri adiacente, AsG, 26), aritmetic (HEA, f.t.),

aritmetică (DMA, f.t., HEA, 1, LA, 4r), billion (DMA, 22), Ńifră (DMA, 24, OPA, 17,

GAA, 4v, LA, 39r), cerc (NIS, 13, HGF, 31r, HOG, 63, SEC, 158, SIF, 102, GSP, I, 58,

LA, 6r), cilindru (NIS, 6), complex (GAA, 6r), con (LA, 12v, 14r, coni – pl., LA, 14r),

concret (GAA, 2r), cosin „cosinus” (LA, 14v), cub (HEA, 156, GAA, 92r, LA, 4v),

diametru (SIF, 156), definiŃie (GAA, 130r, VA, 189), ecfilateru „echilateral” (HEA, 158),

factor (DMA, 56, SIA, 22, OPA, 29), geometria (SIF, 182), ipotenuză (LA, 10r), isoscile

„isoscel” (HEA, 141), linie (SIA, 13, HEA, 139, PA, 14, LA, 6r, ASS, 2v, LB, 354, linée,

OPA, 23, 43, lineă, MVV, 18), logaritm (GAA, 138v), matematică (GSP, I, 46,

matimatică, HGF, 7r, HEA, 1), membro „membru” (HGF, 314v, HEA, 8, 10), million

(DMA, 24, SIF, 188), numitor (OPA, 59, PA, 53, LA, 33v, ASS, 5r, numinător, HEA, 42,

46, dănuminător, GAA, 51r), paralepiped (LA, 14r, 14v), operaŃie (matematică) (GAA,

51v), perpendicular (perpendicolare, HEA, 140, 157, perpendiculare, SIF, 102, MVV, 25,

perpendiculăreşte, SIF, 90), piramidă (GSP, I, 58, LA, 12r), plus (SIA, 69, PA, 12), proŃent

(PA, 81), product „produs” (DMA, 6, 56, 58, SIA, 22, OPA, 30, PA, 22, GAA, 17v), rază

(HEA, 139, LA, 6r), reduce (SIA, 57, PA, 38, SIF, 45, LA, 56v, TVM, 1, răduce, GAA,

39r, reduŃirui, DMA, 112, reducŃirui, OPA, 47), rest (DMA, 76), rezultat (GAA, 16r, 47v),

scară (scală gheometricească, LA, 12r), sumă (DMA, 86, GSP, I, 174, LA, 19v, ICC, 8,

summă, DMA, 42, SIA, 40, PA, 114, SIF, 62, somă, HGF, 51r, 139r, 149v, HEA, 50, 94,

HOG, 205), theorema (SML, 87), trillion (DMA, 22), unghi (SIF, 155, MES, 33, SIF, 101,

102, LA, 8v, VA, 181, ángol, angól, HEA, 140, 141, angul, MVV, 91), zăcimale „zecimal”

(GAA, 64v) etc.


119

Calcuri semantice

arătare „demonstraŃie” (PA, 86), cuvântare „raŃionament” (SIF, 96, GAA, 24v,

53v), hotărâre „definiŃie” (LA, 19r, LB, 265), încheietură „termen al unei ecuaŃii” (PA, 68,

LA, 56v), hotar „termen al unei ecuaŃii” (GAA, 51v), pildă, „exemplu” (OPA, 83, PA, 14,

GAA, 11r), încredinŃare „probă” (HEA, 15, HGF, 17r, 84r, 101r), lucrare „operaŃie

aritmetică” (SIA, 12, HEA, 36, GAA, 15v), rămăşiŃă „rest” (HEA, 22, 40), scoate

„extrage” (ASS, 6v), spargere „fracŃie” (OPA, 58, 59, LA, 4r, 33v), rămăşite „rest (HEA,

42), spânzura „depinde” (GAA, 124v), tragere „scădere” (HEA, 17), următor „consecvent”

(GAA, 102r) etc.


alcătuit „compus” (GAA, 7r), apropietor „aproximativ” (GAA, 36v), componarisit

„compus” (LA, 27r, ASS, 12v), asemenea lăturat „echilateral” (LA, 6v), asemenea piciorat

„isoscel” (LA, 6v), câtăŃime „cantitate” (MVV, 63), crescător „ascendent” (progresie

crescătoare, GAA, 129v, 133v), demmulŃit „deînmulŃit” (SIA, 22), dempărŃit (SIA, 27),

dreptlinie „rectilinie” (LA, 10r), înaintepăşitoriu „antecedent” (GAA, 102r, 109r), înmulŃit

„deînmulŃit” (GAA, 17v), împărŃire (HEA, 35, PA, 11), împărŃit „deîmpărŃit” (GAA, 28v),

subtracŃie „scădere”(DMA, 46, SIA, 16, PA, 17), suptragere, ibidem, (GAA, 12v),

superfaŃă „suprafaŃă” (LA, 12v), triángol „triunghi” (GF, 103v, HEA, 140), triángul,

ibidem, (SIN, 78, MVV, 18, 44), trigon, ibidem, (LA, 6v), unişoare (DMA, 20), următor

„consecvent” (GAA, 102r), zecişoare (DMA, 20) etc.


cfădratu lung „dreptunghi” (HEA, 141), pătrat lungăreŃ „dreptunghi” (LA, 6r, 8v),

numărul ca să se împărŃască „deîmpărŃit” (HEA, 35), numărul ce să înmulŃeşte

„deînmulŃit” (HEA, 30) etc.

Glosări

addiruim sau adunăm (OPA, 22), addiŃia sau adunarea (DMA, 40, OPA, 22),

addiŃie sau adaogerea numerilor (SIA, 12), aria sau epifania (LA, 12v), cât sau arătător

(LA, 21v), cvadrate sau împătrate (SIF, 109), cvadranŃi sau pătrari (SIF, 102), divízie sau

împărŃirea numerilor (SIA, 27), divizor sau împărŃitoriu (SIA, 28, PA, 26), fracŃie

(frângere) (PA, 53, GAA, 161r), frângerea sau clasma „fracŃie” (LA, 33v), minuend sau


120

număr de micşurat „descăzut” (SIA, 17), paralepipedu sau îmbrâncitu „paralepiped” (LA,

12v), proba sau cercarea (LA, 56r, ASS, 11r), rămăşiŃă, reştanŃie sau osebire „rest” (SIA,

17), regula cea de aur sau de tri (SIF, 177), reştanŃie sau rămăşiŃă „rest” (PA, 17),

rămăşiŃă sau prisos sau deosebire „rest” (GAA, 13r), restul (rămăşiŃa) sau deschilinirea

(OPA, 26), subtracŃie sau scoatere „scădere” (DMA, 46, SIA, 16, PA, 17), (unghi) oblu sau

dirept (SIF, 155), obtuz sau tâmpov (SIF, 155) etc.


adunarea (DMA, 40), întocma „egal” (GF, 146r, SIF, 16), număra (numera, DMA,

18), socoteli (DMA, 84), trup „corp” (trup geometric, LA, 12v), etc.

Terminologia lingvistică


ablativ (VOG, 20, 26, IO, 155, 157), activ (TGR, 102, 150, 160, ativ, VOG, 59),

adverb (adverbiu, VOG, 17, 86, adverbie, TGR, 165, 166, 167, 168), alfabet (BDD, 14r,

17v), apostrof (apóstrof, EBG, 17, VOG, 146, apostróf, VOG, 102, TGR, 9, 211), arbitrar

(semnele arbitrarie, IO, 127), articol (VOG, 17, 19, 23, articul, TGR, 7, 8, IO, 155),

caligrafie (caligrafiii, BDD, 19r), comparativ (VOG, 35, TGR, 75), consoană (consoane,

BDD, 14v, 17r), declina (IO, 155), declinaŃie (TGR, 18, IO, 153), deriva (IO, 113), dialect

(EBG, 3, 6, 7), dicŃionar (IO, 103, 105), diftongi (BDD, 16r), etimológhie (EBG, 30, TGR,

5, 6), feminin (IO, 145), filológhie (EBG, 15), gramatică (EBG, 7, IO, 95, 105, BDD, 4v,

gramatecă, BDD, 4v), literă (IO, 123, 153, litere, VA, 206, letere, BDD, 10v), neutru

(VOG, 23, 25, 59, TGR, 255), nominativ (VOG, 20, 25, IO, 153, 155), ortografie (BDD,

15v, ortográfie, EBG, 12, 28, VOG, 13, 95, TGR, 194, ortografíe, VOG, 136), participiu

(partiŃipiu, VOG, 18, partiŃipie, VOG, 17, 67, TGR, 113, 160), particulă (SIA, 3, TGR, 29,

IO, 115), prepoziŃie (TGR, 100, 161, 178), prolog (BDD, 7v, 9r etc.), pronume (VOG, 17,

42, 53, TGR, 27, 77, BDD, 6r, pronome, VOG, 17, prónomen, TGR, 24, 77, 78, 81, 84, 88,

90, 163, pronumen, TGR, 163), pronunŃie (IO, 121, 153, BDD, 14r), regulă (regulele,

BDD, 6r), silabă (IO, 155, silabe, VA, 206), sintaxă (sintaxis, EBG, 90, sintáxis, TGR, 5,

172, síntaxis, TGR, 192, sintaxís, TGR, 172, 175, 181, sindaxis, VOG, 13, síntaxa, DLGR,

37), sunet (BDD, 9r), superlativ (VOG, 35, TGR, 76), supin (TGR, 143, IO, 157, supinum,


121

TGR, 113, suppinum, IO, 155), temă (thema, BDD, 5r), tranzitiv (transitiv, VOG, 57), verb

(VOG, 17, TGR, 102, 103, verbum, TGR, 103), vocală (vocale, BDD, 14r, 15r, VA, 207)

etc.

Calcuri semantice

bărbătesc „masculin” (EBG, 34, bărbătescul, MGR, 3v), chemătoare „vocativ”

(EBG, 33, MGR, 4r, 10r), chip „structură, mod” (EBG, 31, MGR, 4r), (consoane) buzoase

„labiale” (DLGR, 41), dinŃoase „dentale” (DLGR, 41, VA, 208), gâtoase „guturale”

(DLGR, 41, VA, 208), năsoase „nazale” (DLGR, 39, 49, VA, 208), faŃă „persoană” (EBG,

42, MGR, 111r), fămeiesc „feminin” (EBG, 34, fămeiescul, MGR, 4r), grăire „cuvânt”

(MGR, 3v), încheiere, „acord” (EBG, 91), întâmplări „categorii gramaticale” (EBG, 32),

înŃelegere „frază” (EBG, 83), lucrător „activ” (EBG, 47, TGR, 102, 160) etc.


crescământ „augmentativ” (DLGR, 76), dreaptă scrisoare „ortografie” (EBG, 12,

16), dreaptă scriere „ortografie” (MGR, 125v), fără de feŃe „impersonal” (EBG, 46),

nefăŃesc „impersonal” (TGR, 156), glasnică „vocală” (EBG, 13, MGR, 3r, VOG, 14, TGR,

3), înainte punere „prepoziŃie” (EBG, 31), înjugare „conjugare” (EBG, 47, MGR, 18r), în

mijloc aruncare „interjecŃie” (EBG, 30, 81), împiedicare „virgulă” (EBG, 24), opritoare

„virgulă” (TGR, 212), împreună glasnică „consoană” (EBG, 13), împreună glăsuitoare

”consoană”(MGR, 3r), împunsurile ceale dinlăuntru „două puncte” (MGR, 4r), luutoare

„ablativ” (EBG, 33), multoratec „plural” (DLGR, 75), numărător „numeral” (EBG, 32,

VOG, 36), (nume) întrebător „apelativ” (EBG, 41, VOG, 36), poruncitoriu sau

demăndătoriu „imperativ” (DLGR, 96), scăzământ „diminutiv” (DLGR, 76), singuratec

„singular” (DLGR, 75), (timp) nesăvârşit „imperfect” (EBG, 50, 57, 60, DLGR, 94),

dăunăznic „perfect simplu”(MGR, 18r), trecător „perfect”(HG, 30), tocica mare „punct”

(MGR, 4r), tocica mică „virgulă” (MGR, 4r) etc.

Glosări

aplecarea sau declinaŃia (TGR, 18), aplecarea (declinaŃia) (TGR, 9), articolul sau

încheietura (VOG, 19), canonul sau îndreptarea (EBG, 16, 17), (cădere) dativă, adică

dătătoare (VOG, 25), (cădere) vocativă sau chemătoare (VOG, 26), (cujucŃie) causatoare

sau pricinuitoare (DLGR, 142), conglăsuire sau concordanŃa (VOG, 105), (conjuncŃii)


122

adversative (împotrivitoare) (TGR, 170), cuprinzetoarea sau parentézul (DLGR, 56), de

doao ori glăsuitoare sau diftonghi (EBG, 13), dipendenŃa sau supunerea a unii părŃi ce să

Ńine dă către ceailaltă (VOG, 105), etimologhia sau deducerea cuvintelor (DLGR, 58),

făŃeşti sau personale (DLGR, 81), glosari, adecă carte scurtă de cuvinte (IO, 143),

imperfect (nesăvârşit) (IO, 91), interjecŃia (sau graiul simŃitori) (TGR, 171), literelor

(slovelor) (IO, 125), letere sau slove (BDD, 10v), (modă) imperativă, adică poruncitoare

(VOG, 61), (modă) infinitivă, adică nesăvârşitoare sau nehotărâtoare (VOG, 61), nume

însuşite (proprii) (TGR, 175), nume sostantiv, adică fiinŃat (VOG, 33), opritoarea sau

coma „virgulă” (DLGR, 45, 54), ortográfia sau scrisoarea dreaptă (DLGR, 46),

paradigma sau arătarea (EBG, 33r) (pronume) demonstrativa sau arătătoare (TGR,

78),...propriu sau însuş (VOG, 34), silaba sau slovenirea (VOG, 16), sílavă sau slovenire

(EBG, 13), silavire sau slovnire (DLGR, 42), superlativ sau covârşitor (VOG, 35, TGR,

76), verb, adică grai (VOG, 17), (verbe) transitive sau strămutătoare (VOG, 57), vorbe

uzitate, prin întrebuinŃare întărite (IO, 129) etc.

O categorie lexicală distinctă este dată de termenii referitori la stilistică şi teorie

literară:

Împrumuturi lexicale: aligorie (MR, 183), dicóla „frază formată din două părŃi,

din doi coloni” (MR, 10), epilogos „epilog, peroraŃie” (MR, 110), isocolă „izocolon” (MR,

10), metaforă (MR, 170, HGF, 97r, metaforá, VOG, 133), pleonasmos (EBG, 123,

pleonazm, VOG, 125), poetic „poet” (MR, 9), poetică (MGR, 132v, 133v), prozodie

(prosodie, EBG, 31, DLGR, 170), retorică (MR, titlu), tricóla „frază formată din trei părŃi,

coloni” (MR, 10), troheu (MGR, 134v, troheos, trohei, EBG, 133) etc.

Calcuri semantice

aflarea „invenŃiune” (MR, 21), asemenea „comparaŃie” (MR, 52), cuvânt „discurs”

(MR, 110), întocmirea „dispoziŃiune” (MR., 21), tâlcuire „elocuŃiune” (MR, 21) etc.


însuş cu alt asemănarea „comparaŃia” (EBG, 35) etc.

Glosări : anthitesis, adecă punere de doao lucruri împrotivitoare (MR, 213),

aporia, adecă uimire (MR, 267), aposiopsis, adecă curmare de cuvânt „reticenŃă” (MR,


123

255), apostrofi, adecă întoarcere (MR, 222), ipervoli, adecă când ritorul face întrebare şi

singur răspunde „hiperbolă” (MR, 232), proimion, adecă începutul „exordiu” (MR, 110),

prosopopeie, adecă înfăŃişarea unui plăsmuit obraz „personificare” (MR, 277), simetrie

(adecă deopotrivă măsură) (BDD, 19r) etc.

Secolul al XVIII-lea şi începutul celui următor reprezintă perioada de constituire a

terminologiilor speciale moderne din diverse ramuri ale ştiinŃei166. Textele ştiinŃifice de la

sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea sunt relevante pentru

amploarea pe care o cunoaşte împrumutul neologic. Majoritatea elementelor constitutive ale

terminologiei ştiinŃifice româneşti o alcătuiesc neologismele. Prin neologism înŃelegem atît

împrumutul lexical direct, cât şi cuvintele noi, create pe teren românesc, prin metoda

calcului. Aplicarea principiul iluminist conform căruia limba literară, ca vehicul al culturii,

trebuia adaptată pentru a întâmpina nevoile receptorilor cu un nivel cultural mai redus, îşi

pune amprenta asupra modului în care se prezintă terminologia ştiinŃifică a perioadei.

ReticenŃa faŃă de neologism se concretizează prin „încercări de transpunere interpretativă a

împrumutului neologic prin echivalente aproximative căutate în lexicul tradiŃional, prin

traducere, cuvânt vechi derivat sau prin calc”167.

PrezenŃa calcurilor în materialul studiat se explică prin preluarea modelelor oferite

de traducerile pe care cărturarii vremii le fac din limbi ca germana sau greaca, care se

bucură de largi posibilităŃi de îmbogăŃire a vocabularului prin metoda calcului. Nu trebuie

neglijate nici atitudinea prudentă a cărturarilor vremii cu privire la împrumuturile lexicale şi

nici stadiul în care se găsea limba română la sfârşitul secolului al XVIII-lea: o limbă de

cultură tânără, fără posibilităŃi reale de integrare a numeroaselor împrumuturi, de origini

diferite.

166 Proces urmărit de N. A. Ursu, FTŞ; N.A. Ursu, D. Ursu, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. I. Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Iaşi, 2004. InformaŃii valoroase cu privire la terminologia specială din diverse ramuri ale ştiinŃei, în perioada anterioară anului 1780, oferă şi amplul studiu semnat de Gh. Chivu, Stilul celor mai vechi texte ştiinŃifice româneşti (1640-1780), I, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122; II. Stilul textelor lingvistice, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60; III. Stilul textelor matematice, XXX, 1981, nr. 2, p. 139-147; IV. Stilul textelor medicale, XXX, 1981, nr. 3, p. 221-231; V. Stilul textelor filozofice, XXX, 1981, nr. 5, p. 505-514. Pentru terminologia medicală şi botanico-zoologică, vezi Elena Toma, Limbajul ştiinŃific românesc la începutul epocii moderne (secolele XVIII-XIX), Bucureşti, 2003. 167 Doina David, Cu privire la adaptarea semantico-sintactică a neologismelor în limba culturii româneşti moderne, în ContribuŃii lingvistice, Timişoara, 1986, p. 28.


124

Glosarea, ca procedeu lingvistic constând în stabilirea unei relaŃii de echivalenŃă

între doi termeni, reprezintă o constantă în textele perioadei de care ne ocupăm168.

Diversele tehnici de glosare a termenilor noi (prin paranteze, juxtapunere, prin utilizarea

unor conjuncŃii, adverbe sau expresii de tipul: sau, adecă, ori, carevasăzică, cu alte

cuvinte) au ca scop major asigurarea accesibilităŃii neologismelor. În textele epocii, în

special în cele transilvănene, glosele urmăresc în special transferul terminologic, raportarea

la o terminologie cunoscută, reprezentată de un sinonim sau explicaŃie, în termeni de limbă

populară169.

Asigurând sensul contextual la noilor termeni, glosarea se reflectă în modul diferit

în care se realizează. În literatura de popularizare se pot identifica două tipuri de glosare: 1.

când termenul nou este aşezat după cel autohton (de tipul V = N ) şi 2. când termenul nou

este plasat înaintea celui vechi (de tipul N = V). În primul caz avem de-a face cu glose

expresive, iar în cel de-al doilea cu glose explicative sau terminologice170. Glosele

explicative, cele mai frecvente în textele epocii, facilitează pătrunderea şi integrarea

neologismelor. În textele ştiinŃifice autentice, termenii noi (sau populari) apar glosaŃi prin

termeni latini sau tot prin neologisme: beşicuŃele sămînŃei (vesiculae seminales) (VA, 241),

ductul pancreaticu (ductus pancreaticus), ecfatore (au emisfero) (HOG, 173), gâlcile

(glandulae) (VA, 121), firea (ratio) (VA, 2), rărunchi (renes), supt ceva ipotisis sau supt

oarece condiŃie (SMS, 96), stoarcerea (secretio) (VA, 121), umezăli (humores) (VA, 121)

etc. Indiferent de tipul lor, glosele urmăresc constituirea unei terminologii culte, fiind, în

acelaşi timp, relevante pentru raportul dintre terminologia doctă şi cea populară.

ColocaŃiile terminologice, ca tehnică de transpunere interpretativă171, urmăresc

redarea diferenŃelor specifice, fără preocuparea de a crea un echivalent terminologic. Aceste

aproximări semantice, realizate, de regulă, prin perifraze, reprezintă o tehnică explicativă.

CreaŃii de moment, fără şanse de a rezista în limbă, traducerile nu depăşesc rolul de

explicaŃie a noilor termeni. Acestea se subordonează acŃiunii iluministe de culturalizare,

fără consecinŃe lingvistice imediate172.

168 În cuvântul “cătră cetitori” al Eticii, S. Micu afirma: “Pentru mai lezne înŃelesul, multe cuvinte sinonimeşti am pus, adecă mai multe cuvinte unul după altul, care toate acelaşi lucru însămnează, care lucru l-am făcut acum dintâi, pentru ca cetitoriul, de nu va înŃelege bine un cuvânt doară va înŃelege altul, pentru aceia doar când vei ceti să nut e turburi” (SMS, p. 187). 169 Al. Niculescu, Individualitatea limbii române între limbile romanice, vol. II, Bucureşti, 1978, p. 150. 170 Idem, Premesse sul problema dei rapporti cultural- linguistici italo-romeni în „Actele celui de-al XII-lea Congres internaŃional de lingvistică şi filologie romanică”, II, 1971, p. 902. 171 Al. Niculescu, Individualitatea, p. 152. 172 Ibidem, p. 153.


125

Caracteristica comună a textelor cercetate este dată de faptul că terminologiile

speciale ale ştiinŃelor respective, cu excepŃia celei lingvistice, sunt create dintr-o

componentă cultă, neologică, şi una de tip tradiŃional, popular. Prin urmare, în această

perioadă, vocabularul ştiinŃific se opune lexicului popular, şi, într-un mod special,

terminologiei ştiinŃifice populare, chiar dacă aceasta se mai foloseşte încă, din teama de a

nu inova în mod excesiv. IniŃial, se poate observa, la nivelul lexicului, o acŃiune de

integrare a terminologiei tradiŃionale în terminologia ştiinŃifică a perioadei, pentru ca,

ulterior, aceasta să fie înlocuită de terminologia doctă.

Adaptarea fonetică şi morfologică a neologismelor

Neologismele din textele ştiinŃifice ale perioadei studiate prezintă o mare

diversitate în ceea ce priveşte aspectul adaptării lor fonetice şi morfologice la sistemul

limbii române173. Sunt numeroase cazurile când acelaşi neologism prezintă mai multe

variante fonetice şi morfologice, uneori în aceeaşi scriere. Acest fenomen poate fi explicat

atât prin etimologia multiplă (prin provenienŃa în română a aceluiaşi termen prin

intermediul mai multor limbi de cultură), cât şi prin modalităŃile diferite de adaptare de care

dispunea limba română la acea vreme, o limbă aflată încă în căutarea unei norme

supradialectale. Prin urmare, aceste variante de adaptare fonetică şi morfologică sunt fireşti

pentru stadiul în care se găsea limba literară a vremii, caracterizată printr-o accentuată

diversitate.

Ca o consecinŃă a faptului că, până spre 1830, limba română a evoluat sub

influenŃa unor limbi neromanice, precum germana şi maghiara în Transilvani, şi neogreaca

(şi rusa) în Principate (dar şi sub influenŃa limbii latine, pe care intelectualii timpului o

învăŃau cu pronunŃarea specifică mediilor culturale slavo-germane), s-a constituit un model

specific de adaptare a neologismelor174. Acesta se aplica nu numai termenilor neologici

neromanici, ci şi celor de origine latino-romanică.

Prezentăm, în cele ce urmează, aspectele mai importante ale adaptării fonetice şi

morfologice a neologismelor la sistemul limbii române. 173 Procesul adaptării fonetice şi morfologice a împrumuturilor neologice la sistemul limbii române a fost analizat în detaliu de N.A. Ursu şi D. Ursu, Împrumutul lexical, p. 263-353. 174Autorii observă existenŃa, în istoria limbii române literare, a două sisteme de adaptare a neologismelor (primul specific perioadei vechi, de până la 1830, iar cel de-al doilea, iniŃiat de I. Heliade Rădulescu, specific perioadei moderne).


126

Împrumuturi care redau grafia şi accentul formelor originare

Textele din perioada studiată prezintă variante grafice paralele, fiind preluate unele

consoane geminate din limbile de împrumut, alături de forme adaptate:

accurat (SIN, 92, SEC, 88), addiŃie (SIA, 12), alligatóre (SIN, 71), angville (SIN, 73),

antenne (SIN, 50), argillă (SIN, 27, 30, 31), billion (SIA, 3), corollă (SIN, 6), espressia

(SIA, 6), massă (MVV, 52), pupillă (SIN, 87), semimetálluri (SIN, 39, 40), summă (DMA,

42, PA, 14, SIA, 40, SIF, 62) etc.

Apar, de asemenea, şi variante accentuale, chiar dacă nu sunt foarte numeroase. De

regulă, acestea reprezintă forme grafice de tip neogrecesc, neadaptate:

alcálin (SIN, 35), antídota (MD, I, 38r), antipódele (HOG, 179), ámilon „amidon” (MD, I,

58v), artiríe (MD, I, 24r), bálsam (POS, 291), carchín (MD, I, 21v), diámetru (HGF, 107v,

HEA, 145, SIF, 61, 102), écho „ecou” (SIF, 68), teórie (GF, 21r), termómetru (SIF, 76),

triángul (SIN, 78, MVV, 18, 44), vitriór „vitriol” (SIN, 31, 35), zénet „zenit” (HOG, 175)

etc.

Împrumuturi în Ń, č, ğ, ă, ќ

Formele cu Ń, ă, şi ќ apar în împrumuturile latino-romanice sau neogreceşti,

adaptate în conformitate cu pronunŃia neogrecească. Astfel, Ń reflectă pronunŃarea

neologismelor de sorginte rusească şi germană, dar şi a celor latino-romanice, în manieră

germană; ă transpune fonetismul corespunzător din neogreacă, germană şi rusă, precum şi

adaptarea termenilor latino-romanici după modelul limbilor menŃionate mai sus.

aerologhiu (HGF, 135r), analoghie (LA, 33r), antifloghistic (FDB, 51), antropologhie (VA,

VII), chefalalghia (MD, I, 24r), chefaléa (MD, I, 29v), chendru (HEA, 139), chentru (LA,

6r), conŃentra (VA, 159), fisiologhie (VA, XVI), ghen (IO, 145, ICC, 8), gheograficesc

(HOG, 15, POS, 59, VA, 91), gheometrie (DIP, 2v), gheometricesc (HGF, 308v, HEA, 134,

140, GAA, 133r, LA, 12r), Ghermanie (HOG, 206), GreŃia (HOG, 206), hidrogheniu (VA,

11), litarghie (MD, I, 43r), loghica (IO, 99), methologhicească „mitologică” (MR, 130),

ocheán „ocean” (GSP, I, 113), ontologhiia (SML, 17), oŃián „ocean” (POS, 57), prinŃip

(PAM, 19), relighie (IO, 63), silloghísm (SML, 92), (sisteme) ghenerale (VA, XV),

soŃietatea (ICC, 3), speŃie (VA, 159), vacŃină (POS, 236), veghetativ (VA, XV),


127

tautologhia (EBG, 125), Ńentral (VA, 150), Ńelulos (VA, 21, 124), Ńifră (DMA, 24, SIA, 4,

OPA, 17, PA, 4, GAA, 4v, LA, 39r), Ńilindru (VA, 72), Ńirc „cerc” (GSP, I, 70) etc.

Aceste forme mai vechi de adaptare fonetică încep să fie concurate de variantele

fonetice în č, ğ, care impun modelul latino-romanic al noilor termeni. După cum s-a

observat175, seria africatelor č, ğ apare încă din latina târzie, acestea reflectând pronunŃia

din latina medievală sau etimoane romanice. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că aceste

fenomene apar deseori în variaŃie liberă, nu numai în texte diferite aparŃinând aceluiaşi

autor, ci şi în cuprinsul aceluiaşi text:

centru (SIF, 23, 102), cerc (HGF, 31r, HOG, 63, SEC, 158, SIF, 102, GSP, I, 58, LA, 6r),

cicatrice (FDB, 121), cifră (HGF, 172r, 184v), cilindru (HGF, 33v), circulaŃie (FDB, 124),

generaŃie (FDB, 95), geograficesc (SIF, 140) etc.

Sunetul h

O trăsătură particulară a aspectului fonetic al unor neologisme introduse în această

perioadă este lipsa lui h iniŃial, pe care evoluŃia ulterioară a limbii literare l-a menŃinut atât

în grafie cât şi în pronunŃare:

ermafrodit (HGF, 312v), eczagon „hexagon” (LA, 8v), idraulica (HGF, 222r), idrofobie

(FDB, 109), idrografie (HGF, 221r), idrostatica (HGF, 222r) etc.

Formele fără h se datorează atât procesului de adaptare care are la bază diferenŃa dintre

pronunŃia şi grafia unor termeni de origine latină, cât şi influenŃei grafice şi fonetice a

etimonului grec sau italian.

Se întâlnesc însă şi forme ce prezintă grafemul h: hartă (HGF, 167v, LA, 6v, POS, 59),

hectică (LB, 260, VA, 273), hemiptere (SIN, 79), hidrogheniu (VA, 11) etc.

Grafii variate prezintă şi grupul consonantic ch, în funcŃie de sursa

împrumuturilor; astfel, lat. ch › rom. ch, h; germ. ch › rom. h; it. ch › rom. ch; fr. ch › rom

ch, h, ş, c. De regulă, formele româneşti în ch reflectă formele grafice ale cuvintelor din

limba de origine:

haractericesc „caracteristic” (SMS, 89), haractir (HGF, 203v), haracter (GAA, 2v, VA,

166, 225), haracteristică (GAA, 149v), himicesc (MD, II, 197r), hemic (VA, 11, 106, 277),

himie (POS, 206), hirurg (FDB, 118), hirurghie (MD, I, 60r), hil „chil” „porŃiune la

suprafaŃa unui organ pe unde pătrund vasele sangvine şi nervii”(HGF, 276v, SIN, 90, VA,

175 I. Iordan, M. Manoliu, Introducere în lingvistica romanică, Bucureşti, 1965, p. 101.


128

61, 76), hilificaŃie (VA, 61), dar şi (lucrare) chimicească (HGF, 253r), chimica „chimie”

(HGF, 143v, 216r), chirurg (LB, 116), chirurghie (LB, 116) etc.

Formele în cv, gv / cu, gu

Ca regulă generală, lat., germ., fr., it. qu, gu › rom. cv, cu; gv, gu. Sub influenŃa

pronunŃiei ruseşti şi germane, digrafele qu şi gu apar în periada studiată sub forma cv şi gv.

Grafiile ulterioare, cu cu şi gu, de influenŃă latino-romanică, exprimă grafia sau aspectul

oral al termenilor din latină, italiană sau franceză.

ecvátor (GSP, I, pf.), cvarz „cuarŃ” (SIN, 29), cvoŃient „cât” (DMA, 66, OPA, 35) etc.

Sporadic, sub influenŃa pronunŃiei neogreceşti, cv › cf, în cuvinte precum: ecfatóre

(HGF, 178r, HOG, 173), ecfátor (GSP, I, 103), cfadrat (HGF, 29v, HOG, 173), cfădráturi

(HGF, 26v), ecfilateru (HEA, 158) etc.

Formele în s / ss / z / x

Numeroase neologisme de provenienŃă latino-romanică au păstrat în grafie, în

acestă perioadă, pe s intervocalic: cauterisaŃie (FDB, 111), cristalisat (BDZ, 16), disenterie

(MD, I, 21r, FDB, 27, POS, 240), dosă (FDB, 47), paralisie (MTF, 27v) etc.

O serie de termeni proveniŃi din neogreacă, latină, franceză, germană şi rusă

conservă în limba română grafia x, dar apar şi forme în ss şi s:

apoplexie (MD, I, 24v), excreŃie (PAM, 25), elixir (MD, II, 195v), exemplu (HPP, 30, LB,

207), experienŃie (LB, 207), experiment (VA, 126), explicaŃie (IST, anexa, OPA, 1), extract

(POS, 281), laxativ (MD, II, 40r) etc.

asbest (SIN, 32), escreŃiuni (PAM, 29), esemplu (MVV, 23), esperienŃie (SIF, 3, 11, 15,

SEC, 28, SIN, 48), esplicaŃie (PA, 3), espresie (PEA, 36, 18, 202), espressia (SIA, 6), flus

(GSP, I, 101), isperimânt (MVV, 94), lessicon (LB, f.t.), preserva (FDB, 113), scremânt

(MCF, 48) etc.

Variante analogice

Pe lângă neologismele cărora li se aplică reguli moderne de adaptare fonetică,

există şi termeni cărora li se aplică legi fonetice suferite de cuvintele din fondul vechi al

limbii, în acŃiunea de formare a limbii române din latină.


129

Vocalism

a aton › ă: cădabru (FDB, 32), cădăbros (FDB, 71), glănduros (HGF, 261r),

înflămaŃie (FDB, 57).

e + n + consoană › î (în sufixul -ment): nutremânt (FDB, 27, HPP, 49), elemânturi

(SIN, 6), isperimânt (MVV, 94), medicamânt (MVV, 105), recremânt „rezid, murdărie”

(MVV, 89), tâmpărământ „temperatură” (MVV, 5).

in-, inter- › în-, între- : înflămaŃie (FDB, 57), înflux (SIF, 138), înfuzorii (SIN, 83),

înoculaŃie (SEC, 132, FDB, 59), însecte (SIF, 9, SIN, 47, 77).

e › ă în prefixul re- : răcădea (MVV, 19), răduce (MVV, 87), răpurga (FDB, 109),

răsorbi (FDB, 95, 100), răŃine (MVV, 8).

Consonantism

r analogic (în etimoane de origine latino-romanică conŃinând un l intervocalic):

criştari (LB, 148); prezenŃa lui r poate reflecta şi o tendinŃă cu caracter popular, explicabilă

prin asimilare progresivă.

v › b: cădabru (FDB, 32), cădăbros (FDB, 72), nocib (FDB, 109), osărba „observa”

(FDB, 107), preserba „apăra” (FDB, 113), sârbi „servi” (HPP, 4, 12, 120).

-l- › r: cruderitate (FDB, 125), esempru (FDB, 111, 125), glandură (HGF, 251v), hirus

„chil” (HGF, 267v), pirúlă (LB, 507)176.

gn › mn: remn (HPP, 14).

con › cu: cujuga (DLGR, 114), cujucŃie (DLGR, 142).

După cum se poate observa, fonetismele analogice sunt puŃin numeroase şi

nesemnificative. Cu excepŃia câtorva cazuri care pot fi semnalate în Gramatica fizicii,

celelalte exemple, din scrierile de până la 1830 se regăsesc în Transilvania. Acest lucru este

o consecinŃă firească a concepŃiei care stătea la baza programului filologic iniŃiat de

cărturarii ardeleni. Aceştia sunt primii care stabilesc reguli de asimilare a împrumuturilor şi

care oferă un model de referinŃă în acest sens. Adaptarea în limba română a neologismelor

de origine latino-romanică se caracterizează în scrierile cărturarilor ardeleni prin tendinŃa de

a le supune aceloraşi transformări fonetice suferite de cuvintele moştenite. TendinŃa poate fi

explicată nu numai prin „încercarea deliberată a latiniştilor analogişti de a revitaliza norme

176 Este dificil de estimat dacă forma cu r din pirulă redă un etimon maghiar (‹ magh. pirula), sau este rezultatul unei disimilări.


130

fonetice care au acŃionat numai în procesul transformării latinei populare în română”177, ci

şi prin manifestarea unei anumite „atitudini culturale” sub influenŃa Iluminismului178.

Cuvinte neadaptate

asfalto (HGF, 201r), polos antarcticos (DIP, 4v), apéndolo „pendul” (HOG, intr.),

avrelio (când sânt [viermii] în stare de nimfa sau de avrelio, HGF, 310r), antimeria

„metonimie” (EBG, 123), antiteton „antiteză” (EBG, 122), borace „borax” (HGF, 198r,

borác, SIN, 35), cacofaton „cacofonie” (EBG, 125), calce „calciu” (FDB, 45), carchín

„cancer” (MD, I, 21v, 22r, MD, II, 141r, 220r), diastemă „distanŃă” (LA, 6v, 12r), hersonis

„peninsulă” (DIP, 7r), isimerinos „ecuator” (DIP, 4r, 5v, 19v), sinegdohí (EBG, 123),

sistamát „sistem” (SIF, 146, 149), tilescopeo, telescopion, telescopio, „telescop” (HGF,

26r, 111v, tilescópeo, HOG intr.) etc.

Se poate observa că textele cercetate prezintă o serie de lexeme neintegrate,

neadaptate sistemului fonetico-morfologic al limbii române. Sunt cazuri când acestea apar

glosate, semn că sunt considerate necunoscute în limbă la momentul respectiv. PrezenŃa lor

poate fi explicată atât prin reticenŃa autorilor de a adapta aceşti termeni la unul din cele

două sisteme de adaptare a neologismelor oferite de limbă în perioada de până la 1830, cât

şi prin fidelitatea culturală a cărturarilor faŃă de limba din care traduceau.

Încadrarea morfologică a neologismelor

Genul şi numărul substantivelor

Corpusul lexical prezentat învederează prezenŃa a numeroase substantive

neologice care prezintă alte genuri decât cele la care s-au stabilit ulterior. Putem, astfel,

delimita următoarele situaŃii:

a) încadrarea la neutru a unor substantive stabilite, ulterior, la feminin: clasuri

(SIN, 2, 16, OPA, 19, PA, 8), colin (pl. coline, MVV, 7, 31), color (SEC, 108), infus (FDB,

52), comeŃi (HGF, 97v), metod (MVV, 100, POS, 229, ICC, 5, SIF, 121), paralel („pe un

paralel, adică pe o linée care esti de la apus la răsărit”, HGF, 188r), period (HEA, 8), planit

177 N. A. Ursu, D. Ursu, Împrumutul lexical, p. 277. 178 Alexandra Moraru, InfluenŃa occidentală latino-romanică, în ContribuŃii la studiul limbii române literare, p. 212. Autoarea observă la cărturarii ardeleni tendinŃa de păstrare a terminaŃiilor latine în împrumuturi, la care se ataşează desinenŃele cazuale sau de număr: alabastrum, atestaŃion, testamentum, titulus.


131

(POS, 50, 124), problem (PEA, 302), scarlatin (POS, 259), second, seconde, pl., (HGF,

56v, 59v, 66v, 108v), secund (VA, 187) etc.

b) încadrarea la feminin a unor substantive stabilite la genul neutru: antídotă

(MD, I, 38r), antimonie „antimoniu” (MD, I, 22r, SEC, 102), flegmoníe, flegmonă (MD, I,

25v), medeŃină „medicament” (MCF, 60), minută (HGF, 140v, SIN, 90), parenhima (HGF,

341v), sistemă (PAM, 10, VA, XV, IO, 95), vacŃină (POS, 236) etc.

c) încadrarea la neutru a unor substantive masculine sau invers: hemoroide

(VA, 217), lobe (HGF, 261v), minerariuri (SIF, 99, SIN, 1, 25), plastru (MD, II, 14r, 205r),

zoofiti (HGF, 316v, zoofiŃi, SIN, 83) etc.

În ceea ce priveşte numărul, se poate observa cu uşurinŃă faptul că fluctuaŃiile

formelor de plural reprezintă o caracteristică a limbajului ştiinŃific din această perioadă. Cel

mai des întâlnite sunt fluctuaŃiile formelor de plural care apar în cadrul unor genuri diferite:

însecturi (VA, 197), însecte (SIF, 91, SIN, 47, 77); lobe (HGF, 261v), loburi (VA, 152);

metaluri (MD, II, 224v, HGF, 203r, SIN, 39, POS, 91), metale (HGF, 175r); metéore

(HGF, 156, SIF, 62), meteori (SIF, 89); nervi (HGF, 243v, VA, 21), nerve (PAM, 10); poli

(HOG, 2), poluri (POS, 55); principiuri (MVV, 4), prinŃipii (MTF, 2r); punte (HEA, 9),

puncturi (VA, 19); simptoame (FDB, 68, 74), simptómata (MD, II, 133r); tube (HGF, 75r,

222v), tuburi (HPP, 13); vapore (HGF, 149v), vapori (HGF, 152r, MVV, 7, 86); vasurile

(pl. art., HGF, 251r), vasele (pl. art., VA, 240) etc.

Încadrarea morfologică a verbelor

În ceea ce priveşte clasa verbului, dificultăŃile apar în cazul încadrării morfologice.

Cea mai frecventă situaŃie este dată de verbele stabilite mai târziu la conjugarea I, care

prezintă acum forme de conjugarea a IV-a, fapt explicabil prin productivitatea deosebită în

epocă a acestei conjugări. Conjugarea a IV-a îşi manifestă superioritatea atât în privinŃa

numărului verbelor, cât şi a productivităŃii lor. Acest proces de întărire a conjugării a IV-a a

avut loc sub influenŃa limbii neogreceşti în Principate şi a limbilor germană şi maghiară în

Transilvania. Toate verbele provenind din aceste limbi au fost încadrate la conjugarea a IV-

a. Sufixele verbale prin care s-a realizat această încadrare morfologică sunt: -isi (şi

variantele sale -arisi, -erisi, -irisi), -i, -ui (cu variantele –ălui, -ului) şi –irui: aplicui (GAA,

47v), calcului (GAA, 1v), cristălisi (BDZ, 7), cubi (GAA, 92r, 136r), cultivi (ICC, 6),

formarisi (LA, 6v, 8v), multiplicaŃirui „înmulŃi” (DMA, 150), multipliŃirui (OPA, 29),


132

probălui (LB, 551), repetirui (VA, 188), reducŃirui (OPA, 47), reduŃirui (DMA, 112),

rezolvirui (OPA, 46), comparălui (TGR, 64) etc.

În ceea ce priveşte structura lexicală a împrumuturilor ştiinŃifice intrate în limbă în

acestă perioadă, se pot delimita, în mare, următoarele situaŃii:

1. În vechea română literară, substantivele latineşti de declinarea a III-a, terminate

în –io, -ionis, sunt adaptate cu terminaŃia –ie, după forma nominativului latinesc. Acestui

mod de adaptare le-au fost asimilate şi substantivele corespunzătoare germane în –ion,

maghiare în –ió, ruseşti în -ия şi franceze în -ion. Constituirea acestui model de adaptare cu

terminaŃia –ie a substantivelor neologice a fost facilitată şi de existenŃa în limbă a unor

substantive vechi, populare sau neologice terminate în –ie, cu accent proparoxiton: familie,

infanterie, patrie, atenŃie, proverbie etc. Tot în această perioadă, substantivele neologice de

origine greacă terminate în -ιος sau -ιον şi cele latineşti terminate în –ius sau –ium erau

adaptate tot cu terminaŃia –ie: coleghie, imperie, privileghie, testimonie etc.

Prin urmare, majoritatea neologismelor din această categorie au etimologie

multiplă: absorbŃie, alifie, amputaŃie, anatomie, anestesie, cauterisaŃie, chirurgie,

comunicaŃie, conformaŃie, congestie, constituŃie, cosmografie, definiŃie, excreŃie, filologhie,

gheografie, iconomie, idrofobie, infecŃie, inflamaŃie, inoculaŃie, inspiraŃie, obstrucŃie,

operaŃie, reacŃie, respiraŃie, transpiraŃie (FDB, 19), topografie, ŃirculaŃie, vegetaŃie179 etc.

TerminaŃia concurentă –iune, revitalizată ulterior, datorită contactelor romanice târzii, este

foarte slab reprezentată în textele perioadei: escreŃiune (PAM, 29), secreŃiune (PAM, 7).

De asemenea, în categoria substantivelor în –ie sunt incluse şi o serie de nume

masculine şi neutre, fixate ulterior la declinarea a II-a: adverbie, partiŃipie etc. Acest

fenomen poate fi explicat prin influenŃa cărturărească a modelelor oferite de limba veche,

care a determinat substituirea aproape generală a terminaŃiilor –(i)us, -(i)um cu –ie180.

2. Tot în perioada studiată, substantivele latineşti terminate în –antia, -entia şi,

prin analogie, substantivele corespunzătoare de provenienŃă rusă în –енция, maghiară în –

ancia, -encia, franceze în –ance, -ence, germane în –anz, -enz, italiene în –anza, -enza erau

adaptate cu terminaŃiile –anŃie şi –enŃie: distanŃie, esperienŃie, subştanŃie etc.

179 Nu vom mai indica izvoarele formelor lexicale date aici; menŃionăm izvoarele numai pentru formele care nu au fost surprinse în corpusul lexical. 180 DicŃionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760),de Gh. Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, Bucureşti, 1992, p. 39.


133

3. Substantivele neologice în –(i)tate, provenite din corespondentele lor latine în –

(i)tas, -(i)tatis, germane în –(i)tät, maghiare în –(i)tas, italiene în –(i)tá, franceze în –(i)té

sunt rare în perioada veche a limbii române literare: cruderitate, proprietate.

4. PuŃinele neologisme terminate în –tor întâlnite în textele studiate provin din

corespondentele lor latineşti terminate în –tor, -torius, italiene în –tore, -torio, franceze în -

teur, -toire, dar şi din cele germane terminate în –tor, ruseşti, în –тор, sau maghiare în –

tor: observator, factor.

5. Unele substantive nume de profesiuni prezintă forme diferite de cele care s-au

impus ulterior, forme explicabile prin provenienŃa cuvintelor respective din latină,

neogreacă, italiană, germană, maghiară sau rusă: academic (GSP, I, pref.), botanic, chimic

(HGF, 12r, 198v), fizic (SIF, 107), matematic (SIF, 116, LA, 27r, matimatic, HGF, 98v).

6. Multe substantive neologice, în special de provenienŃă latină, italiană şi

neogreacă, erau folosite cu forma din limbile respective: apetita, decocta, ipatitis,

simptomata.

7. Sufixele adjectivale sunt foarte bine reprezentate, intrând atât în componenŃa

împrumuturilor directe, cât şi în cea a calcurilor: -alnic (naturalnice, SEC, 150), -arnic

(nemăsurarnice „imponderabil” VA, 142), -os (contagios, sângios „sanguin”, Ńelulos), -al

(Ńentral), -bil (mistuibil „digestiv”), -esc (cînesc „canin”, femeiesc, mediŃinesc

„medicinal”), -tor (absorbitor, auzitor „auditiv”, hrănitor „nutritiv”, mistuitor „digestiv”,

sugător „mamifer”, târâtor „amfibiu”, vieŃuitor). Cea mai mare productivitate o cunoaşte –

icesc, pe baza sufixului mai vechi –esc, în procesul adaptării adjectivelor greceşti terminate

în –ικός şi a celor latineşti în –icus. În perioada de care ne ocupăm, când numărul

împrumuturilor din diverse limbi creşte simŃitor, sufixul –icesc a servit la adaptarea în

română, prin substituirea sufixelor corespunzătoare, a adjectivelor ruseşti terminate în –

ический, germane în –isch, franceze în –ique şi italiene în –ico: aritmeticesc,

astronomicesc, cubicesc, economicească, gheograficesc, gheometricesc, iambicesc,

loghicesc, matimaticesc, metafisicesc, practicesc, teoreticesc. Textele perioadei

consemnează şi forme cu sufixul adjectival –ic, preluate ca atare, care le vor înlocui pe cele

cu –icesc, forme moderne, care s-au impus ulterior în limbă: cronic, organice (VA, 9),

dietetic, epidemic, epizootic (FDB, 13), metalic, teoretic.

În textele perioadei sunt reperabile şi o serie de termeni formaŃi în limba de origine

cu ajutorul unor elemente secundare de compunere savantă, precum: -alghie: chefalalghie;


134

-enterie: disenterie; -fit: zoofit; -fobie: idrofobie; -log: gheolog, filolog; -loghie:

anthropologhie, fisiologie; -pter: hemipter, dipter.

8. Dintre prefixele şi elementele de compunere intrate în română prin intermediul

noilor termeni, menŃionăm: ab-: absorbitor; amfi-: amfibiu; antropo-: antropologhie; cata-

: cataplasmă; cefal(o)- : cefalalghie; coleo-: coleoptere; di-: dipter; epi-: epidemie,

epidermă, eti(o)-: etimologie; es-: esamina, escreŃie, in-, în-: incomplex (GAA, 6r),

inflamaŃie, infuzor, infecŃie, înoculaŃie, însuflare; meta-: metamorfosi (GF, 302r); mez(o)- :

mesenteriu (FDB, 88); ne-: nerodire, neorganice (VA, 9), necultivare (VA, 9); peri-:

peritóneo (HGF, 266r); pre-: preserba; re-: respiraŃie, răsuflare; sim-: simtómata; stră-:

străplântare; trans-: transplântare, transpiraŃie; zoo-: zoofit.

Analiza materialului pus la dispoziŃie de corpusul lexical al textelor perioadei pune

în evidenŃă trăsătura particulară a perioadei studiate: prezenŃa formelor variabile. Acestea

sunt ilustrative pentru dificultăŃile legate de aspectele diverse ale adaptării fonetice şi

morfologice, precum şi pentru sistemul specific de adaptare. Pe lângă împrumuturi care

apar neadaptate limbii române, regăsim numeroşi termeni în aceeaşi formă cu care apar în

vocabularul actual. O altă trăsătură particulară este dată de existenŃa unor forme oscilante,

alternante, nu numai în textele aparŃinând aceluiaşi autor, ci şi în cadrul aceleiaşi scrieri.

ApariŃia şi coexistenŃa variantelor au fost deja observate şi analizate181. Ele pot fi puse în

legătură cu cauze aparent „exterioare” în raport cu sistemul limbii române, sau din

interiorul acestuia. Cauzele exterioare se referă la:

- variante explicabile prin tratamentul fonetic diferit al unor sunete sau grupuri de sunete în

raport cu timpul şi spaŃiul (diferenŃe între latina clasică şi cea medievală; variante datorate

evoluŃiei diferite a limbilor romanice în raport cu latina; pătrunderea unor variante prin

filiere neromanice, eventual în perioade diferite; modelarea după reguli de pronunŃare a

cuvintelor romanice în limbi neromanice cu care româna se afla în contact)

- existenŃa dubletelor care reproduc aspectul oral sau grafic al unor termeni.

Cauzele interioare sunt date de alternanŃele care se explică prin adaptarea propriu-

zisă: forme care reflectă manifestarea unor tendinŃe analogiste, forme datorate acŃiunii unor

transformări fonetice regionale şi modificări fonetice permanente, cu caracter popular,

rezultatul unor tendinŃe generale.

181 DicŃionarul împrumuturilor, p. 28. ObservaŃiile, chiar dacă se referă doar la împrumuturile de sorginte latino-romanică, sunt valabile şi pentru cele non-latino-romanice.


135

Aceste forme oscilante mai pot fi explicate prin: formaŃia cultural-lingvistică a

autorilor; limba din care se traduce sau se adaptează lucrarea respectivă; glosările

împrumuturilor prin termeni neologici dintr-o anumită limbă.

În ceea ce priveşte substantivul, clasa cea mai bine reprezentată, provenienŃa

multiplă a unor termeni, deosebirea dintre încadrarea formală în diverse limbi din care

pătrund în română, lipsa unui sistem unitar de adaptare, toate acestea creează un complex

de factori care contribuie la diversitatea variantelor înregistrate. Forma (terminaŃia)

etimonului este decisivă pentru încadrarea în română la un gen sau altul182. În ceea ce

priveşte terminaŃia substantivelor, o caracteristică o reprezintă productivitatea deosebită a

formelor cu –ie. Majoritatea substantivelor sunt corect încadrate la declinarea şi genul la

care s-au fixat ulterior, chiar dacă, în timp, formele cu –ie au fost înlocuite cu infinitivele

lungi.

Principala caracteristică din cadrul adaptării morfologice a adjectivului este cea

referitoare la împrumuturile terminate în –icesc, care apar cu o mare frecvenŃă în această

perioadă, în comparaŃie cu formaŃiile sau adaptările cu alte sufixe. Majoritatea

neologismelor nu pot fi considerate derivate pe teren românesc de la substantivele

corespunzătoare, în lipsa unui cuvânt-bază. Prin urmare, acestea sunt adaptări ale unor

adjective împrumutate din diverse limbi, prin substituirea sufixelor originare prin –icesc.

Majoritatea împrumuturilor verbale sunt incluse în cadrul conjugării a IV-a,

situaŃie paradoxală, dacă ne gândim la productivitatea deosebită a primei conjugări în

celelalte limbi romanice. Spre deosebire de situaŃia actuală, în care conjugarea I este extrem

de bine reprezentată, în perioada cercetată se observă productivitatea conjugării a IV-a, care

încorporează nu numai împrumuturi verbale non-latino-romanice, ci şi latino-romanice.

Odată cu împrumuturile lexicale, intră în limbă şi un număr însemnat de afixe sau

elemente de compunere, acestea contribuind la îmbogăŃirea şi nuanŃarea sistemului

derivaŃional românesc, dar şi la evidenŃierea caracterului internaŃional a terminologiilor

ştiinŃifice româneşti.

182 Forma, şi nu genul gramatical din limba de origine, decide asupra genului. Vezi, în acest sens, D. Ursu, Încadrarea morfologică a substantivelor neologice, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, Iaşi, XIV, 1965, p. 114.


136

Concluzii

Formarea şi evoluŃia terminologiilor ştiinŃifice este un proces dependent atât de

dinamica vieŃii politice, sociale şi culturale din cele trei provincii istorice, de iniŃiativele

culturale ale oamenilor de cultură, cât şi de modul de receptare a culturii europene

moderne. Textele avute în vedere ilustrează deopotrivă traducerile şi literatura originală.

Pentru a obŃine o imagine cât mai autentică a constituirii şi cristalizării terminologiei

ştiinŃifice româneşti, scrierile aparŃin celor trei provincii istorice româneşti şi intervalului de

timp avut în vedere. Din perspectiva destinaŃiei, majoritatea reprezintă scrieri de

popularizare a ştiinŃei, altele sunt creaŃii ştiinŃifice originale sau manuale. Printre izvoare

am inclus şi o lucrare lexicografică, Lexiconul budan, pentru a observa în ce măsură se

urmăreau circulaŃia noilor termeni şi fixarea, pentru aceştia, a unui statut lexical precis.

Materialul, organizat tematic, reprezintă, firesc, numai o parte din ceea ce s-ar fi putut

obŃine prin fişarea exhaustivă a izvoarelor. Chiar şi aşa, împrumuturile extrase evidenŃiază

amploarea procesului de modernizare a românei literare şi de constituire a terminologiilor

speciale. Cunoscând o evoluŃie extrem de rapidă, stilul ştiinŃific dobândeşte în această

perioadă o diversificare remarcabilă (de la texte destinate instrucŃiei elementare până la

autentice tratate ştiinŃifice).

1. Vocabularul, principalul compartiment în care rezidă specificitatea stilului

ştiinŃific, cunoaşte, în cursul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al

XIX-lea, o remarcabilă evoluŃie. Dacă în jurul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XVIII-

lea, nu exista o terminologie modernă, în adevăratul sens al cuvântului, de factură

neologică, pentru diversele ramuri ale ştiinŃei, ci relativ puŃini termeni ştiinŃifici

specializaŃi, univoci, în jurul anului 1830 diversele ramuri ale ştiinŃei aveau constituit deja

un nucleu terminologic. Lexicului tradiŃional, popular, îi iau locul termenii savanŃi, chiar

dacă, într-o primă etapă, aceştia sunt insuficient integraŃi lexical şi gramatical.

Împrumuturile lexicale au origini diferite, în funcŃie de disciplina căreia îi aparŃin, de limba

din care se traduce sau se adaptează textul respectiv, sau de circumstanŃele socio-culturale

ale pătrunderii lor în română. Prin urmare, etimologia multiplă a neologismelor pătrunse în

româna literară până la 1830 este o realitate istorică de netăgăduit. Calcurile şi colocaŃiile,

fără să aibă valoarea termenului ştiinŃific propriu-zis, cunosc o pondere importantă în

ansamblul terminologiei ştiinŃifice a perioadei, reflectând etapa de evoluŃie a limbajului

ştiinŃific spre împrumut. Element frecvent folosit în constituirea terminologiilor ştiinŃifice


137

româneşti, glosele asigură precizia şi accesibilitatea textului. Totodată, ele sunt relevante

pentru raportul dintre terminologia savantă şi cea de tip tradiŃional, surprinzând integrarea

lexicală şi semantică a neologismelor.

2. Procesul de introducere a împrumuturilor este unul nesistematic. Materialul pus

la dispoziŃie de corpusul lexical al lucrării subliniază trăsătura particulară a perioadei

studiate: prezenŃa formelor variabile şi oscilante. Acestea sunt ilustrative pentru dificultăŃile

legate de aspectele diverse ale adaptării fonetico-morfologice, precum şi pentru sistemul

specific de adaptare. La baza procesului de adaptare a neologismelor stau atât normele

culte, non-latino-romanice, cât şi vechile norme analogice (reperabile, mai ales, în scrierile

cărturarilor ardeleni). Variantele fonetice apar în funcŃie de originea împrumuturilor şi de

structura fonetico-morfologică a limbii române în perioada respectivă. FluctuaŃiile în

fixarea genului gramatical antrenează fluctuaŃii în stabilirea categoriei de număr. Încadrarea

morfologică a verbelor s-a realizat mult mai uşor, datorită existenŃei unui tipar de încadrare

pe conjugări, extrem de productiv şi în perioada anterioară. Procedeele de formare a

cuvintelor nu sunt relevante pentru structura de ansamblu a lexicului ştiinŃific al perioadei,

întrucât primează interesul pentru introducerea neologismului. Odată cu împrumuturile

lexicale, intră în limbă şi un număr însemnat de afixe sau elemente de compunere, care

contribuie la îmbogăŃirea şi nuanŃarea sistemului derivaŃional românesc, dar şi la

evidenŃierea caracterului internaŃional al terminologiilor ştiinŃifice româneşti.

Terminologia specializată pentru diversele ramuri ale ştiinŃei, deja constituită la

1830, este relevantă pentru orientarea limbii române spre limbile europene moderne, prin

acŃiunea conştientă a oamenilor de cultură în direcŃia integrării în circuitul culturii şi a

ştiinŃei moderne.


138

Izvoare

BDD

= I. Budai-Deleanu, Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii româneşti

(1825-1820), BAR, ms. rom. 2427.

DIP

= Pentru descoperirea a mai multor împărăŃii sau locuri, care s-au descoperit şi

s-au aflat de portugali, manuscris din a II-a jumătate a secolului al XVIII-lea,

BAR, ms. rom. 3533.

DLGR

= Constantin Diaconovi-Loga, Gramatica românească pentru îndreptarea

tinerilor, text stabilit, prefaŃă, note şi glosar de O. Şerban şi E. Dorcescu,

Timişoara, 1973.

DMA = Ducere de mână către aritmetică, text paralel român-german, Viena, 1777.

EBG

= D. Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumânească. 1757. Prima gramatică

a limbii române, ediŃie, studiu introductiv şi glosar de N.A. Ursu, Bucureşti,

1969.

FDB

= ÎnvăŃătură pentru ferirea şi doftoria boalelor celor ce se încing prin Ńeară...,

Buda, 186, traducere din maghiară efectuată de P. Maior.

GAA

= Aritmetica, copie manuscrisă după cursul Ńinut de Gh. Asachi în perioada 1814-

1815, traducere din franceză, după É. Bézout, Biblioteca Seminarului matematic

din Iaşi, cota 1916/1 ms.

HGF

= Gramatica fizicii, BAR. ms. rom. 1627, traducere efectuată din italiană de

Amfilohie Hotiniul, în jurul anului 1790.

GSP = Gheografia sau scrierea pământului, tom I, Buda, 1814, tom II, 1815.

HEA

= Elementi aritmetice arătate fireşti, Iaşi, 1795, traducere din

italiană de Amfilohie Hotiniul.

HOG = De obşte gheografie, Iaşi, 1795, traducere din italiană, realizată de Amfilohie

Hotiniul.

HPP

= Fr. Haintl, ÎnvăŃătură pentru prăsirea pomilor, Buda, 1812, traducere din

germană efectuată de P. Maior.

ICC = ÎnvăŃătură despre cultura sau lucrarea cânepei, Buda, 1828.

IO

= P. Iorgovici, ObservaŃii de limba rumânească, ediŃie critică, studiu introductiv,

tabel cronologic, note, bibliografie de D. Bogdan-Dascălu şi C. Dascălu; prefaŃă

de Şt. Munteanu, Timişoara, 1979.


139

LA = Gh. Lazăr, aritmetică matematicească, 1821, BAR, ms. rom. 2787.

LB = Lexicon românesc-latinesc-unguresc-nemŃesc, care de mai mulŃi autori, în

cursul a treizeci şi mai multor ani s-au lucrat, Buda, 1825.

MCF

= L. Mitterpacher, ÎnvăŃătură despre cultura sau creşterea frăgarilor, Buda,

1823, traducere din limba germană.

MGR = Macarie, Gramatică rumânească, BAR, ms. rom. 102.

MD

= Meşteşugul doftoriii, traducere din neogreacă efectuată de Şt. V. Episcopescu,

între 1805-1817, BAR, vol. I, ms. rom. 933, vol, II, ms. rom. 4841.

MR = I. Molnar, Retorică, adecă învăŃătura şi întocmirea frumoasei cuvântări, Buda,

1798.

MVV

= L. Mitterpacher, ÎnvăŃătură despre agonisirea viŃei de vie şi despre măiestria

de a face vin, vinars şi oŃet, Buda, 1813, traducere din germană efectuată de P.

Maior.

NIS

= I. Neuhold, ÎnvăŃătură de a face sirup şi zăhar din mustul tuleielor de cucuruz,

Buda, 1812, traducere din germană efectuată de P. Maior.

OPA = Gr. Obradovici, PovăŃuire către învăŃătura socoatei sau aritmetica, Buda,

1805, traducere din germană.

PA = Gh. Şincai, PovăŃuire cătră aritmetică sau învăŃătura numerilor, Buda, 1806,

traducere din germană.

PAM

= Vasilie Popp, Apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre

întrebuinŃarea aceloraşi în deschilinite patimi, Sibiu, 1821.

POS = Şt. V. Piscupescu, Oglinda sănătăŃii şi a frumuseŃii omeneşti, Bucureşti, 1829.

SEC = Gh. Şincai, PovăŃuire către economia de câmp, Buda, 1806.

SIA = Gh. Şincai, Îndreptare către aritmetică, Blaj, 1785.

SIF = Gh. Şincai, ÎnvăŃătură firească spre surparea superştiŃiei norodului, studiu

introductiv şi ediŃie critică de P. Teodor şi D. Ghişe, Bucureşti, 1964.

SIN

= Gh. Şincai, Istoria naturei sau a firei, manuscris autograf din jurul anului 1810,

Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, fondul Oradea, ms. 40.

SML = Samuil Micu, Loghica, Buda, 1799.

SMS = Samuil Micu, Scrieri filozofice, text introductiv şi ediŃie critică de P. Teodor şi

D. Ghişe, Bucureşti, 1966.


140

TCB

= I. Tomici, Cultura bombiŃelor sau învăŃătură despre Ńinerea şi creşterea

omidelor sau goangelor de mătasă, Buda, 1823.

TGR = Radu Tempea, Gramatică românească, Sibiu, 1797.

VA = P. Vasici-Ungurean, Anthropologhia sau scurtă cunoştinŃă despre om, Buda,

1830.

VOG

= Ianache Văcărescu, ObservaŃii sau băgări de seamă asupra regulelor şi

orânduielilor gramaticii rumâneşti, Râmnic, 1787.

Sigle şi abrevieri

GheŃie, ILRL – Ion GheŃie, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti,

1978.

GheŃie, ISLRL – Ion GheŃie, Introducere în studiul limbii române literare, Bucureşti, 1982.

ILRLV – Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gh. Chivu, M.

Costinescu, C. Frâncu, I. GheŃie, A. Roman-Moraru, M. Teodorescu, Bucureşti,

1997.

Munteanu, łâra, ILRL – Şt. Munteanu, V. łâra, Istoria limbii române literare, Bucureşti,

1978.

Rosetti, Cazacu, Onu, ILRL – Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române

literare, vol. I, De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti,

1971.

Ursu, FTŞ – N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinŃifice româneşti, Bucureşti, 1962.

Istoria Limbii Romane Literare

Text of Istoria Limbii Romane Literare

Cultivarea Limbii Romane

Momente de Referinta Ale Evolutiei Limbii Romane Literare -V.marinescu

Gramatica limbii romane

Dinamica limbii romane actuale

Istoria Limbii Romane Literare Curs

Www.referat.ro-istoria Limbii Romane

Formarea limbii romane

Dictionarul Limbii Romane

Morfologia Limbii Romane

Metodica predarii limbii romane

Momente de referinta ale evolutiei limbii romane literare

Istoria Limbii Romane Literare - Epoca Moderna III-II

Istoria Limbii Romane Literare

Contributia Cronicarilor Moldoveni La Dezvoltarea Limbii Romane Literare (Autosaved)

Dinamica Dezv Limbii Romane

Istoria limbii romane

Vocabularul Limbii Romane

Mancas Mihaela - Istoria Limbii Romane Literare. Perioada Moderna

Sintaxa Limbii Romane

fonetica limbii romane

Niculina Iacob-Istoria Limbii Romane Literare - Epoca Veche III-I

Interdisciplinaritatea limbii romane

didactica limbii romane

Documents

Istoria Limbii Romane Literare

Text of Istoria Limbii Romane Literare