Embed Size (px)
DESCRIPTION
istorie
Citation preview
Academia de Studii Economice
Nu tot ceea ce nu se vede,
înseamnă că nu există!
Bucureşti
-2008-
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Cuprins
1. Calculatorul- de la simplu instrument la mod de
viaţă
1.1. Istoria calculatorului
1.2. Istoria laptopului
1.3 La ce sunt bune calculatoarele?
2. Ceea ce nu se vede, dar totuşi există
2.1. Statistici
2.2. De ce aşa?
3. Lumea nevăzută
3.1. „Export de rău”
3.2. Otrava pătrunde întotdeauna prin fisuri
4. O lume mai responsabilă pentru era digitală
4.1. Ghidul consumatorului
4.2. Măsuri şi reglementări necesare
2
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
1. Calculatorul- de la simplu instrument la mod de viaţă
1.1. Istoria calculatorului
Un computer1 (numit şi calculator, calculator electronic sau ordinator) este o maşină
de prelucrat date (informaţii) conform unei liste de instrucţiuni numită program.
Calculatoarele care pot, în principiu, să prelucreze orice fel de date se numesc universale.
Ştiinţă prelucrarii informaţiilor cu ajutorul computerelor se numeşte informatică. Computerele
actuale nu sunt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează
comunicarea respectivelor informaţii între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub formă
de numere, text, imagini, sunet sau video.
Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcţiona ca o maşină de
calculat se consideră a fi "Ceasul" din Antikythira, datând din anul 87 î.Hr. şi folosit aparent
pentru calcularea mişcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la bază acestui mecanism este
încă o necunoscută pentru cercetători.
În primă jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunităţii ştiinţifice
erau satisfăcute de computere analogice, foarte specializate şi din ce în ce mai sofisticate.
Perfecţionarea electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii `30) a condus la
abandonarea computerelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează
problemele în numere (biţi) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat
care a fost primul computer digital. Iată câteva realizări notabile: computerul Atanasoff-Berry,
maşinile Z ale lui Konrad Zuse-de exemplu computerul electromecanic Z3, care, deşi foarte
nepractic, a fost probabil cel dintâi computer universal, apoi calculatorul ENIAC cu o
arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare,
precum şi calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de lămpi şi programabil
electronic.
Echipa de dezvoltare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o
altă arhitectură, mult mai flexibilă, ce este cunoscută sub numele de arhitectură von Neumann
sau arhitectură cu program memorat. Aceasta stă la bază aproape tuturor maşinilor de calcul
actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.
De aici până la ce găsim astăzi pe orice birou nu a fost decât un pas. Odată cu
avansarea tehnologiei, mecanismele ce au fost folosite pentru crearea primului computer s-au
simplificat într-un mod inimaginabil, existând la oră actuală pe piaţă unităţi de stocare a
datelor de mărimea unui zar.
1 WORLD WATCH Institute3
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Trebuie menţionat că aceste computere nu au putut funcţiona fără un limbaj special
construit în acest scop. Astfel au apărut primele versiuni de software, unul dintre pionierii
programelor pentru computere fiind miliardarul american Bill Gates.
În urmă cu peste 30 de ani, când calculatorul era la începuturi şi totul se mişca destul
de greu, oameni inteligenţi au adus inovaţii care, privite astăzi, ar fi poate doar o sursă de
amuzament. Şi totuşi..Cât costa un calculator în anii '70? Cum arată un modem şi la ce era el
bun? O memorie RAM de 16K putea transforma un computer într-un monstru? 12.000 de
dolari pentru 80 de MB?
În doar un deceniu numărul pc-urilor la nivel global s-au încincit de la aproximativ
105 milioane exemplare la mai mult de jumătate de miliard de exemplare în anul 2002.
Totalitatea materialelor secundare utilizate în fabricarea unui cip de 2 grame este de 630 mai
mare decât produsul final. (O comparaţie similară, în fabricarea unei maşini materialele
folosite cântăresc dublu faţă de produsul final.)
1.2. Istoria laptopului
Este destul de greu să ne dăm seamă cum arată primul laptop, deoarece primul laptop
nu semăna cu nimic cu ceea ce cunoaştem în ziua de azi.
Unul dintre primele modele au fost realizate în anul 1979 de către William Moggridge,
pentru Grid Systems Corporation. "Grid Compass" era de cinci ori mai uşor decât alte
computere cu performanţă echivalentă şi a fost folosit de către NASA în programul navetelor
spaţiale în anul 1980. Acum, la mai bine de 25 de ani de la apariţia primului laptop, acesta
cunoaşte o evoluţie la care cei care au realizat primele prototipuri nici măcar nu ar fi visat.
La ora actuală în lume sunt suficiente firme producătoare care să satisfacă orice gust
cerinţă şi buzunar. Şi totuşi ele nu rezolvă toate problemele. Nume precum Apple, HP, IBM,
Dell se întrec în oferte revoluţionare de calculatoare portabile care în curând vor fi capabile să
suporte utilizări şi activităţi tot mai noi şi năstruşnice.
1.3 La ce sunt bune calculatoarele?
Incontestabil, ele sunt cele mai bune când vine vorba de stocarea şi afişarea
informaţiilor de orice tip, de asigurarea unui suport pentru trimiterea şi primirea datelor, de
comunicare, de difuzarea imaginilor, sunetelor, animaţiilor, de accesare a internetului şi,
bineînţeles, ele sunt „experte” în lucrul cu cifrele.
4
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Generaţia noastră este una care se întreabă cum s-a descurcat omenirea pe vremuri,
când nu aveau o adevărată enciclopedie la buricul degetelor sau când oamenii şi informaţiile
erau mult mai departe decât la o distanţă de un „click”. Azi prietenii se vizitează prin
„Webcam”, în loc de cutiile poştale, se verifică „Inbox-urile”, în loc de foşnetul unei foi se
aude o tastă lovită când dăm pagina unei cărţi, iar mersul la cumpărături a devenit o plimbare
de la fotoliu la biroul cu calculatorul. Evident, calculatoarele au „preluat controlul” în
societatea noastră şi, direct sau indirect, toţi am devenit dependenţi de ele. Cum s-ar fi
desfăşurat transporturile, învăţământul, agricultura, economia, industria de orice tip, sau
oricare alt domeniu la care ne-am putea gândi, fără ele? Deşi suntem conştienţi de utilitatea
lor, ele au devenit o problemă cu două tăişuri. Ne-am obişnuit să credem că beneficiile unui
calculator vin din oficiu şi că fac parte din evoluţia normală a ştiinţei şi tehnologiei şi am uitat
că nimic nu e gratuit. Timpul pe care l-am câştigat operând cu calculatoarele are un preţ mult
mai mare decât ne-am imaginat...
O zicală englezească spune că ceea ce reprezintă gunoi pentru o persoană poate fi
comoară pentru o alta2. Studiul următor va arăta că aceasta este adevărată, chiar dacă vorbim
despre o comoară otrăvitoare, la propriu.
Cu mai bine de 40 de ani în urmă, Gordon Moore, cofondatorul Intel, compania
producătoare de cipuri pentru computer, a remarcat că puterea de procesare a computerelor
aproape se dublează la fiecare doi ani. Un corolar neformulat al "legii lui Moore" spune că, în
orice moment, toate echipamentele considerate ultimul răcnet sunt, în acelaşi timp, în pragul
uzurii morale.
Să ne aducem aminte de încântarea cu care am despachetat ultimul PC achiziţionat.
Pare greu de crezut că aparatul acela de ultimă generaţie ce miroase a nou şi pe care tocmai îl
personalizăm după bunul plac, va ajunge în 2, 3, 4 ani vârful unui munte de cabluri,
procesoare, monitoare sau alte componente ale unor electronice pe care omenirea le aruncă în
gropi de gunoi neoficiale săpate în pământurile unor ţări din lumea a treia.
22One man’s trash is the treasure of another.5
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
2. Ceea ce nu se vede, dar totuşi există
2.1. Statistici
Consiliul Naţional pentru Siguranţă al Statelor Unite ale Americii precizează în unul
din rapoartele lor despre mediu că durata de viaţă al unui calculator produs în 2005 este, în
medie, de 2 ani. La sfârşitul anului 2005 se estima că un număr de la 315 până la 600 milioane
de calculatoare şi laptopuri aveau să fie scoase din funcţiune în următoarele 18 luni. Aceasta
înseamnă că până în ziua de azi, au fost distribuite în cealaltă parte a lumii, respectiv în China,
India, Nigeria, Pakistan, Ghana şi alte destinaţii, echivalentul a 22 de etaje de gunoi electronic
ce ar putea acoperi Los Angeles-ul.3
Chiar în acest moment, ingineri de software concep programe care, peste câţiva ani,
vor suprasolicita şi deruta actualele PC-uri de mare putere. Potrivit estimărilor Agenţiei SUA
pentru Protecţia Mediului (EPA), 30 până la 40 de milioane de PC-uri vor fi gata pentru
"disponibilizare" în următorii ani.
La ora actuală, mai puţin de 20% dintre deşeurile electronice care intră în fluxul de
gunoaie solide sunt colectate prin companiile care îşi fac reclamă că agenţi de reciclare. În
Statele Unite, se estimează că de la 50 la 80% dintre computerele şi monitoarele aruncate,
precum şi mai bine de 80% dintre televizoare sfârşesc în gropile de gunoi, în ciuda unui
număr tot mai mare de legi-formulate la nivel de state-ce interzic aruncarea echipamentelor
electronice, din care se pot scurge în sol plumb, mercur, arsenic, cadmiu, beriliu şi alte
substanţe toxice.4 De ce? În condiţiile în care costul de reciclare al unui computer în China
este de 2 $, iar în Statele Unite de 30$ răspunsul este evident. Mai mult decât atât, cel mai
mare consumator din lume de astfel de produse este şi cel mai mare rispitor: guvernul Statelor
Unite ale Americii renunţă săptămânal la 10.000 de calculatoare uzate.5
Fenomenul a căpătat proporţii enorme, întrucât portul Lagos din Nigeria, spre
exemplu, este acostat în fiecare lună de circa 500 de containere conţinând calculatoare
disfuncţionale, provenind din America de Nord, Europa şi Japonia- a raportat organizaţia
Basel Action Network.6 BAN a putut să identifice originea echipamentelor prin prisma unor
etichete, mărci sau logouri rămase pe anumite părţi dezmembrate ale calculatoarelor, iar în
unele cazuri au extras informaţii de pe harduri.
3 Combating the Heaps of E-Waste Responsibly- CHARLOTTE SECTOR, 26 Decembrie 2005 4 Articol de: Lica Manolache, 19 Noiembrie 20075 Interviu dat de Elizabeth Grossman revistei Ubergizmo, 28 August 20066 Comunicat de presa, Deseuri toxice din inalta tehnologie exportate in Africa, 25 Octombrie 2005
6
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Studiile nu reflectă rezultate optimiste pentru viitor deoarece nu doar computerele
sunt afectate de uzură morală. Până în 2009 trecerea la emisia TV digitală de înaltă definiţie
va fi finalizată în Statele Unite şi televizoarele care azi funcţionează pe bază semnalelor
analogice nu vor fi compatibile cu aceasta. Rezultatul constă în 25 milioane de televizoare
care au început să fie scoase din funcţiune anual pentru a se pregăti pentru marea schimbare.
Pe de altă parte, telefoanele mobile, atât de supuse tendinţelor modei, ajung surse de poluare
în ţări în curs de dezvoltare în cantităţi mult mai mari: în 2005 circa 98 milionane de telefoane
celulare au fost scoase din folosinţă- mentionează Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA
(EPA) .
2.2. De ce aşa?
Dincolo de motivul costurilor mult mai reduse, exporturile de gunoi electronic spre
ţările în curs de dezvoltare are loc pentru că recuperarea conţinutului de metale din
echipamentele hi-tech se face cu o emanare masivă de gaze sintetice şi cu manipularea unor
metale grele foarte poluante. Riscurile sunt foarte mari chiar şi în cazurile centrelor avizate de
reciclare. „Ţările civilizate” preferă, în acest sens, să pună această povară pe seama acelora pe
care îi văd fie îndelung-răbdători, fie mult prea nesemnificativi.
De altfel, în spatele acestei activităţi se găseşte interesul pentru metalele din structura
calculatoarelor. Vorbim nu doar de metalele grele, ci şi de cele preţioase cum ar fi aurul,
argintul, cuprul şi chiar platină, care, în total formează mai mult decât jumătate din masă
computerelor , în special a computerelor, cele care sunt supuse reciclării. De aceea, primele
care au fost interesate de acest tip de reciclare au fost companiile miniere, care vedeau o mare
oportunitate în a „explora” în paralel şi plăcile de bază pentru aurul şi cuprul lor 100%
recuperabil prin tehnologia centrelor oficiale de reciclare. Ţinând seama că practic puţin peste
10% din electronice ajung pe mesele inginerilor de la aceste centre, înseamnă că aruncăm
90% din cantităţile de aur şi cupru ce ar putea reintra în circuitul economic.
De la premiza că astfel toată lumea va avea de câştigat, primele exporturi de gunoaie
electronice spre China au avut loc pe la mijlocul anilor ’80, livarand totodată şi iluzia
metalelor preţioase şi cea că echipamentele vor fi reciclate şi refolosite. Din 1990 până în
2003 când a atins apogeul, maldărele de deşeuri hi-tech au crescut văzând cu ochii.
O contribuţie importantă la acestea au avut şi organizaţiile de binefacere care
alimentau, involuntar, acest fenomen, livrând calculatoare vechi sau uzate moral şi rămase pe
stocul magazinelor. Comercianţii autohtoni au „mirosit” imediat profitul ce ar putea fi generat
7
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
din revanzarea computerelor vechi şi au început să se aprovizioneze de la mările lanţuri de
magazine şi de la organizaţii caritabile. Când cererea pentru calculatoare vechi a lumii a treia
a devenit tot mai insistentă,chiar şi câteva din companiile de reciclare existente au început să-
şi trimită materia primă către aceste zone. Pe fondul unei legislaţii delăsătoare în domeniul
importurilor şi folosirii de echipamente uzate şi sub masca activităţilor de donare de
calculatoare către ţările sărace, introducerea acestora în ţări că Ghana, China, India, Nigeria şi
Pakistan a reprezentat o afacere profitabilă şi avantajoasă atât pentru exportatori-erau plătiţi să
li se ia de pe cap acele vechituri, cât şi pentru importatori- aceştia vindeau echipamentele încă
funcţionale (un Pentium 3 le poate aduce 150$), iar pe cele dezafectate le dădeau mai departe
contra cost spre a fi descompuse şi reciclate în gospodarii de către locuitori.
3. Lumea nevăzută
3.1. „Export de rău”
În luna iunie în Accra capitala ţării Ghana după ce ploaia dimineţii s-a oprit şi soarele
începe să încălzească aerul umed, coloane de fum negru încep să se ridice deasupra întinsei
Pieţe Agbogbloshie. Dacă te decizi să urmăreşti, una dintre ele, până la sursă, vei fi surprins
neplăcut de dughene cu anvelope uzate şi de o zgomotoasă piaţă de fiare vechi. Zeci de copii
izbesc în mormanele de carcase de computere, în monitoare zdrobite, alţii întreţin flăcările cu
câte un băţ, alţii cară cabluri multicolore de computer. Aerul e insuportabil şi imposibil de
respirat dar se pare că pentru ei un cablu sau orice altă componentă electronică le poate aduce
într-o zi între $2 şi $4.
Desprind bridele de cupru din televizoare împrăştiind pe jos fragmente pline de
plumb (o neurotoxină) şi cadmiu (o substanţă cangerigenă care afectează plămânii şi rinichii),
pe care, cel mai probabil, ploaia le va spăla în ocean. Desfac părţile ce pot fi revândute cum ar
fi driverele şi cipurile de memorie. Apoi smulg cablurile şi ard plasticul. Ei spun ca „Pentru a
face bani esenţială e viteza nu siguranţa «Gazul îţi intră în nas şi simţi ceva în cap –spune
Israel Mensah un tânăr de 20 de ani –Apoi ţi se face rău la cap şi stomac »”.
Din micul volum de deşeuri electronice trimise reciclatorilor autohtoni cea mai mare
parte ajung în ţări în curs de dezvoltare, unde recuperarea se face fără protecţia mediului.
Elementele chimice din deşeurile electronice se pot infiltra în sol şi apă ori se pot
împrăştia în aer dacă produsele electronice sunt depozitate, incinerate sau dezmembrate în
condiţii necorespunzătoare. Tuburile cu raze catodice din monitoarele de computer şi
televizoare conţin până la 4kg de plumb.
8
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
PLUMB- o neurotoxină care afectează
şi rinichii şi sistemul reproducător.
Chiar în cantităţi mici poate afecta
dezvoltarea mintală a unui copil.
PVC-incinerarea acestui plastic
generează dioxine extrem de toxice.
SUBSTANŢE IGNIFUGE
BROMATE- acest grup de compuşi
poate afecta glanda tiroidă şi
dezvoltarea intrauterină.
BARIU-expunerea la niveluri ridicate
provoacă tulburări gastrointestinale
slăbirea musculaturii probleme
respiratorii şi creşterea s-au scăderea
tensiunii arteriale.
CROM- inhalarea de crom hexavalent
poate să afecteze ficatul şi rinichii, să
crească riscul de cancer pulmonar şi să
provoace bronşită astmatică.
MERCUR- afectează funcţionarea
creierului şi a rinichilor; nociv pentru
făt poate fi transmis prin laptele
matern.
BERILIU- substanţă cancerigenă,
praful de beriliu provoacă boli
pulmonare.
CADMIU- expunerea pe termen lung
la acest agent cancerigen afectează
rinichii şi ţesutul osos.
Controlul asupra Importului/Exportului de deşeuri electronice în ţările ce au aderat la
Convenţia de la BASEL şi altele
Placa de baza
în întregime
Bucati ale plăcii
de baza
Monitor cu tub
catodic(CRT)
PVC PC-uri sau
monitoare în
întregime
Conveţia de la
Basel
Controlat Controlat Controlat ? Controlat
Australia Controlat Controlat Controlat ? Controlat
Austria Necontrolat in
tarile membre
OCDE* si
controlat în ţările
non-membre
OCDE
Controlat Controlat ? Controlat
Elveţia Controlat Controlat Controlat ? Controlat
S.U.A. Necontrolat Necontrolat Necontrolat Necontrolat Necontrolat
China Import interzis Import controlat Import interzis Import controlat Import interzis
*Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica
9
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Dacă toate sursele de deşeuri electronice ar fi însumate ar putea totaliza 45 de milioane
de tone pe an, la nivel mondial conform Programului pentru mediu al ONU. Chiar dacă toate
aceste echipamente uzate moral rămân la nesfârşit depozitate în poduri sau în subsoluri fără să
ajungă vreodată într-o groapă de gunoi, şi această soluţie are un impact indirect aspră
mediului. În afară de substanţe toxice, deşeurile electronice conţin cantităţi semnificative de
argint, aur şi alte metale preţioase, care sunt conductori electrici extrem de eficienţi. Teoretic
reciclarea aurului de pe plăcile de bază ale computerelor vechi e mult mai eficientă şi mai
puţin agresivă pentru mediu decât extragerea lui din zăcământ adesea prin activităţi miniere
de suprafaţa, care pun în pericol pădurile tropicale virgine.Totuşi reciclarea, în sistemul
actual, e mai puţin benignă decât pare. În timp ce unii agenţi procesează materialele în idea de
a reduce nivelul de poluare şi riscurile la adresă sănătăţii, mulţi alţii le vând unor comercianţi
care le expediază în ţările în care legislaţia ecologică e slabă. Pentru oamenii din ţările sursă a
acestor aranjamente, e o soluţie comodă, de tipul „ceea ce nu se vede nu există”.
Cu toate că în 2000 China a interzis importul de deşeuri electronice, comerţul a
continuat pe fond ilegal. În anul 2002, Basel Action Network a lansat un film documentar
numit „Export de rău”, care prezenta realitatea reciclării deşeurilor electronice în China.
Acesta relevă faptul că oraşul Guiyu- Hong Kong devenise groapă de gunoi a unor cantităţi
masive de deşeuri electronice. BAN a arătat cum mii de persoane-familii întregi, de la mic la
mare- se angajau în practici periculoase: ardeau cabluri de computer ca să recupereze cuprul,
topeau plăci cu circuite în oale, ca să extragă plumbul şi alte metale, sau scufundau plăci de
bază în acizi puternici, ca să îndepărteze aurul. De această dată, interdicţia din 2000 s-a
bucurat de ecoul pe care l-a avut filmul în lume şi autorităţile au început să o aplice cu efecte
vizibile: în cazul Taizhou-ului, un oraş din provincia Zhejiang, la sud de Shanghai, care era un
alt centru de prelucrare a deşeurilor electronice, autorităţile vamale ale porturilor apropiate,
Haimen şi Ningbo încearcă să detecteze deşeuri periculoase ilegale în transporturile care
sosesc. Aici, succesul afacerii prelucrarii de deşeuri a scăzut drastic şi recuperatorii operează
din umbră. Singurii care nu se ascund sunt cei care dezmembrează baterii, alternatoare şi
cabluri de înaltă tensiune pentru a fi reciclate sau duc aluminiu spre topitorii, iar cei care
lucrează cu produse electronice pot fi găsiţi doar de furnizori sau cunoscători implicaţi în
acest tip de comerţ.
În ciuda faptului că azi nu se pot determina cu precizie cantităţile de gunoi electronic
ce încă ajung în aceste zone, la nivelul solului se pot depista fire singulare din această
tapiserie toxică globală şi se pot urmări până la sursă. În Taizhou şi Guiyu se pare că acest tip
10
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
de practici iau sfârşit, însă urmele lăsate de ele sunt foarte greu de ignorat: aerul din
apropierea anumitor unităţi de recuperare de produse electronice conţine cele mai ridicate
cantităţi de dioxină măsurate la nivel mondial. Solurile sunt saturate cu această substanţă
chimică, probabil cancerigenă, care poate perturba funcţiile endocrine şi ale sistemului
imunitar. Niveluri ridicate de substanţe ignifuge, numite PBDE-utilizate frecvent în produsele
electronice şi potenţial nocive pentru dezvoltarea intrauterină, chiar şi în doze foarte mici au
fost detectate în sângele lucrătorilor din industria electronică.
3.2. Otrava pătrunde întotdeauna prin fisuri
"La nivel global, nu ajută că un loc precum China sau India să impună restricţii. Fluxul
nu face altceva decât să-şi schimbe direcţia, adoptând traseul de scurgere care opune minimă
rezistentă." -spune David N. Pellow7. Astfel, alte părţi ale Asiei- Thailanda, Pakistan sau ţări
din vestul Africii, precum Ghana, Nigeria şi Coasta de Fildeş oferă cadrul optim de
desfăşurare a comerţului şi prelucrării de deşeuri electronice. În Accra- Ghana, spre exemplu,
totul se desfăşoară cu o naturaleţe îngrozitoare şi comercianţii îşi promovează marfa în porturi
ca şi cum ar vinde fructe proaspete: „Vreţi computere? Câte containere?”; anunţurile cu
„bunuri de import” sunt peste tot, iar magazinele cu produse electronice vechi sufocă oraşul.
Ba şi mai mult, aici ajung faimoasele monitoare CRT, unele chiar cu monitoare alb-negru şi
ecrane minuscule, extrem de dificil de distrus din cauza nivelurilor ridicate de plumb şi alte
substanţe toxice. Se pare că nici aici nu le vrea nimeni, însă cu siguranţă se va găsi cineva
care pentru circa 1,5 $ / zi va face cu mâna liberă ceea ce ar trebui să se facă de dincolo de
mai multe straturi de plastic, sticlă şi metal.
4. O lume mai responsabilă pentru era digitală
4.1. Ghidul consumatorului
Jim Pucket, coordonator al multor proiecte la BAN, afirma în unul din discursurile sale că
oamenii au impresia proastă că atunci când se descotorosesc de ceva, acel ceva dispare pur şi
simplu. Este clar ca lucrurile trebuie sa ajunga undeva atunci cand nu mai sunt utilizabile. O
atitudine responsabila implica un efort minim si iata ce putem face in aceasta privinta:
7 David N. Pellow- profesor la Universitatea din California, San Diego; studiază deşeurile electronice din perspectiva justiţiei sociale.
11
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
La achiziţionarea unui calculator, atenţia trebuie să ne fie îndreptată spre
consumul lui de energie. Trebuie să le căutăm pe cele mai eficiente şi cu un consum redus;
Un alt criteriu de selectare a calculatorului trebuie să se bazeze pe capacitatea
acestuia de a fi upgradat cu uşurinţă la noile sisteme şi tehnologii, evitându-se astfel
nevoia de a fi schimbat cu unul nou;
Reciclarea vechilor PC-uri se poate face prin donarea acestora către fundaţii
caritabile sau altor organizaţii care le pot oferi o nouă utilizare;
O scrisoare către compania producătoare care să-i determine să îşi asume
responsabilitatea faţă de ciclul de viaţă al produselor lor, este o idee bună pentru un
început cu efecte vizibile în viitor.
M-am regăsit în situaţia de a-mi schimba monitorul vechi cu un LCD, şi sincer nici nu
aveam idee ce să fac cu cel vechi. Primul meu gând a fost să îl vând, dar suma ce mi se oferea
era mult prea mică, aşa că m-am decis să îl păstrez la bunici în pod, poate cândva îmi va fi
necesar. Astăzi mă gândesc că mai bine îl reciclez astfel ajut planeta şi eu. Am ajuns la
concluzia că orice acţiune în direcţia aceasta îmi este stopată de lipsa normelor legislative în
domeniu şi mentalitatea celor ce mă înconjoară.
În urmă căutărilor efectuate am descoperit un număr mic de firme în România dar nici
una nu se ocupă de reciclarea produselor electronice. Îmi sunt oferite în schimb servicii de
colectare transport şi depozitare toate în schimbul a unei sume de bani. E drept, sunt la ora
actuală centre de colectare dar doar în domeniul hârtiei, cartonului şi a metalelor .
Organizatia „Copacul de hârtie” este foarte bine implegmentată în România dar din
nefericire se îndreaptă către un alt domeniu. Ministerul Economiei oferă anumite locaţii în
care s-ar putea îndrepta populaţia dar se pare că nu au aproape nici un ecou în rândul ei.
Iniţiativele de reciclare din România sunt atât de noi încât statisticile la nivel naţional
nu sunt relevante, iar refuzul de sortare nu este nici pe departe o prioritate în multe oraşe
sărace.
Chiar şi în oraşe precum Cluj-Napoca, un centru universitar din Transilvania cu
360.000 de locuitori, şi în capitală Bucureşti, interesul pentru sortarea deşeurilor este limitat.
Cluj are o rată de reciclare de abia 2%, potrivit lui Eugen Vereş, director executiv al Brantner-
Vereş, compania care furnizează cea mai mare parte a serviciilor de colectare a deşeurilor din
oraş.
12
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Deşi un centru universitar ar părea cel mai bun loc pentru ca eforturile de reciclare să
aibă succes, evoluţia înceată indică faptul că România este încă departe de normele Uniunii
Europene. Legislaţia UE prevede că fiecare ţară să recicleze jumătate din deşeuri până în
2013, o ţintă care astăzi pare nerealistă. Pretutindeni în UE, cantitatea de deşeuri reciclată s-a
dublat între 1995 şi 2005, şi se recicleaza aproape jumătate din produsele din hârtie, plastic şi
sticlă aruncate, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Vodafone al doilea operator de telefonie mobilă din România a iniţiat şi deschis în
luna martie a anului 2007 puncte de colectare în 83 din magazinele sale pentru ca oamenii să-
şi aducă vechile telefoane în schimbul unor şepci, tricouri sau mici accesorii. Potrivit
informaţiilor furnizate patru luni mai târziu, compania a colectat 3 250 de telefoane vechi şi
163 de kilograme de accesorii.
Reciclarea echipamentului electronic şi a aparaturii electrocasnice pare să fie o
provocare şi mai mare deoarece oamenii au tendinţa de a păstra vechile televizoare, aparate de
radio, frigidere sau maşini de spălat. O campanie la nivel naţional desfăşurată în noiembrie a
încercat să convingă oamenii să renunţe la aceste obiecte şi să le scoată la uşă, unde urmau să
fie colectate de vehicule speciale. Campania, care a avut rezultate foarte modeste, a fost
determinată indirect de o altă directivă UE pentru reciclarea echipamentului electronic şi a
aparaturii electrocasnice. Deocamdată, cei care vor să renunţe la aceste obiecte îşi pot face o
programare pentru colectare specială din faţă caselor s-au le pot duce la unul din punctele de
colectare din oraş. Cei mai mulţi spun fie că nu ştiu de această opţiune, fie că efortul este prea
mare. Prin urmare, cei care nu păstrează obiectele le aruncă în containerele de gunoi sau
lângă. În jurul acestora se găsesc chiuvete ruginite, canapele uzate, sticle sparte şi bucăţi de
ciment.
4. 2. Măsuri şi reglementări necesare
Cu toate acestea, lucrurile nu stagnează, iar Uniunea Europeană, care este liderul
declarat în reglementarea produselor chimice nocive şi a industriei electronice a adoptat două
directive- WEEE : Deşeurile echipamentelor electrice şi electronice şi RoHS -Restricţia
asupra substanţelor nocive. Printre problemele atinse de ei se numera :
o Varietatea mare de produse electronice care sunt acoperite: de la computere la
uscătoare de păr şi de la frigidere la jucării electronice;
o Companiile trebuie să conceapă produsele astfel încât să fie reciclate;
o Consumatorii să poată returna produsele electronice pentru reciclare fără a fi taxaţi;
13
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
o Producatorii individuali sunt obligaţi să suporte cheltuielile de organizare a punctelor
de reciclare pentru produsele care le-au eliberat pe piaţă după 2005;
o S-a făcut un compromis asupra utilizării anumitor substanţe precum cadmiu, mercur,
plumb şi crom hexavalent în producerea componentelor calculatorelor;
o Producatorii au ca obligaţie să informeze corect consumatorul în privinţa posibilităţilor
de reciclare şi că deşeurile electronice trebuiesc a fi tratate separat de cele obişnuite.
Sperăm într-o lume mai responsabilă, capabilă să susţină era digitală, o lume care îşi va
asuma greşelile şi va face tot posibilul să înveţe din ele fără să le repete. Ştiinţa şi
tehnologia au mereu un revers al medaliei iar într-o economie globală ceea nu se vede
poate părea că nu există, dar numai pentru o vreme ...
14
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
Bibliografie
1. Grossman, Elizabeth, „High Tech Trash: Digital Devices, Hidden Toxics and Human
Health” Island Press, 2006 ;
2. Carroll , Chris , „Gunoi high tech” , National Geographic Romania, ianuarie 2008
3. Carton, Sean, The ClickZ Network, 11 Octombrie 2000;
4. Grossman, Elizabeth, „Mountain of high tech trash presents a world of problems”
revista Ubergizmo, 20 August 2006;
5. Sector , Charlotte , ‚Combating the Heaps of E-Waste Responsibly”, 26 Decembrie
2005;
6. Manolache, Lica , 19 Noiembrie 2007;
7. Comunicat de presa BAN, „Deşeuri toxice din înalta tehnologie” exportate în Africa,
25 Octombrie 2005 ;
8. http://www.ubergizmo.com/15/archives/2006/08/hightech_trash_talk.html;
9. http://pregnantvoid.wordpress.com/2007/10/24/hi-tech-trash/;
10. http://www.askmen.ro/Istoria_computerului-a4660.html;
11. http://stiri-ziare-reviste.blogspot.com/2008/03/istoria-computerului-masinaria-fara-
de.html;
12. http://www.hp.com/hpinfo/globalcitizenship/environment/index.html;
13. http://www.hp.com/hpinfo/globalcitizenship/environment/recycle/index.html;
14. http://www.itim-cj.ro/~jalobean/Cursuri/istoria-calc.html#future;
15. http://www.cs.utt.ro/ro/DespreNoi/istoric.html;
16. http://www.laptop-monitor.ro/istorie_laptop.htm;
17. http://abcnews.go.com/Technology/ChristmasCountdown/story?id=1425139
18. http://scienceblogs.com/worldsfair/2007/06/what_we_waste_a_view_of_etrash.php;
19. http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.stiintasitehnica.ro/poze/articole/
1122201941ecran.jpg&imgrefurl=http://www.stiintasitehnica.ro/index.php%3Fmenu
%3D8%26id%3D132&h=332&w=300&sz=71&hl=ro&start=58&um=1&tbnid=za-
I8hgtEKJM0M:&tbnh=119&tbnw=108&prev=/images%3Fq%3Dmonitor%2Btub
15
Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!
%2Bcatodic%26start%3D54%26ndsp%3D18%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa
%3DN;
20. http://www.notoriu.ro/node/3102/archive;
21. http://forum.computergames.ro/124-cum-cit-unde/356817-centre-de-reciclare.html;
16
