of 26 /26
Academia de Studii Economice Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă că nu există!

Istoria Calculatorului

Embed Size (px)

DESCRIPTION

istorie

Citation preview

Page 1: Istoria Calculatorului

Academia de Studii Economice

Nu tot ceea ce nu se vede,

înseamnă că nu există!

Bucureşti

-2008-

Page 2: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Cuprins

1. Calculatorul- de la simplu instrument la mod de

viaţă

1.1. Istoria calculatorului

1.2. Istoria laptopului

1.3 La ce sunt bune calculatoarele?

2. Ceea ce nu se vede, dar totuşi există

2.1. Statistici

2.2. De ce aşa?

3. Lumea nevăzută

3.1. „Export de rău”

3.2. Otrava pătrunde întotdeauna prin fisuri

4. O lume mai responsabilă pentru era digitală

4.1. Ghidul consumatorului

4.2. Măsuri şi reglementări necesare

2

Page 3: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

1. Calculatorul- de la simplu instrument la mod de viaţă

1.1. Istoria calculatorului

Un computer1 (numit şi calculator, calculator electronic sau ordinator) este o maşină

de prelucrat date (informaţii) conform unei liste de instrucţiuni numită program.

Calculatoarele care pot, în principiu, să prelucreze orice fel de date se numesc universale.

Ştiinţă prelucrarii informaţiilor cu ajutorul computerelor se numeşte informatică. Computerele

actuale nu sunt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează

comunicarea respectivelor informaţii între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub formă

de numere, text, imagini, sunet sau video.

Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcţiona ca o maşină de

calculat se consideră a fi "Ceasul" din Antikythira, datând din anul 87 î.Hr. şi folosit aparent

pentru calcularea mişcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la bază acestui mecanism este

încă o necunoscută pentru cercetători.

În primă jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunităţii ştiinţifice

erau satisfăcute de computere analogice, foarte specializate şi din ce în ce mai sofisticate.

Perfecţionarea electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii `30) a condus la

abandonarea computerelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează

problemele în numere (biţi) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat

care a fost primul computer digital. Iată câteva realizări notabile: computerul Atanasoff-Berry,

maşinile Z ale lui Konrad Zuse-de exemplu computerul electromecanic Z3, care, deşi foarte

nepractic, a fost probabil cel dintâi computer universal, apoi calculatorul ENIAC cu o

arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare,

precum şi calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de lămpi şi programabil

electronic.

Echipa de dezvoltare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o

altă arhitectură, mult mai flexibilă, ce este cunoscută sub numele de arhitectură von Neumann

sau arhitectură cu program memorat. Aceasta stă la bază aproape tuturor maşinilor de calcul

actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.

De aici până la ce găsim astăzi pe orice birou nu a fost decât un pas. Odată cu

avansarea tehnologiei, mecanismele ce au fost folosite pentru crearea primului computer s-au

simplificat într-un mod inimaginabil, existând la oră actuală pe piaţă unităţi de stocare a

datelor de mărimea unui zar.

1 WORLD WATCH Institute3

Page 4: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Trebuie menţionat că aceste computere nu au putut funcţiona fără un limbaj special

construit în acest scop. Astfel au apărut primele versiuni de software, unul dintre pionierii

programelor pentru computere fiind miliardarul american Bill Gates.

În urmă cu peste 30 de ani, când calculatorul era la începuturi şi totul se mişca destul

de greu, oameni inteligenţi au adus inovaţii care, privite astăzi, ar fi poate doar o sursă de

amuzament. Şi totuşi..Cât costa un calculator în anii '70? Cum arată un modem şi la ce era el

bun? O memorie RAM de 16K putea transforma un computer într-un monstru? 12.000 de

dolari pentru 80 de MB?

În doar un deceniu numărul pc-urilor la nivel global s-au încincit de la aproximativ

105 milioane exemplare la mai mult de jumătate de miliard de exemplare în anul 2002.

Totalitatea materialelor secundare utilizate în fabricarea unui cip de 2 grame este de 630 mai

mare decât produsul final. (O comparaţie similară, în fabricarea unei maşini materialele

folosite cântăresc dublu faţă de produsul final.)

1.2. Istoria laptopului

Este destul de greu să ne dăm seamă cum arată primul laptop, deoarece primul laptop

nu semăna cu nimic cu ceea ce cunoaştem în ziua de azi.

Unul dintre primele modele au fost realizate în anul 1979 de către William Moggridge,

pentru Grid Systems Corporation. "Grid Compass" era de cinci ori mai uşor decât alte

computere cu performanţă echivalentă şi a fost folosit de către NASA în programul navetelor

spaţiale în anul 1980. Acum, la mai bine de 25 de ani de la apariţia primului laptop, acesta

cunoaşte o evoluţie la care cei care au realizat primele prototipuri nici măcar nu ar fi visat.

La ora actuală în lume sunt suficiente firme producătoare care să satisfacă orice gust

cerinţă şi buzunar. Şi totuşi ele nu rezolvă toate problemele. Nume precum Apple, HP, IBM,

Dell se întrec în oferte revoluţionare de calculatoare portabile care în curând vor fi capabile să

suporte utilizări şi activităţi tot mai noi şi năstruşnice.

1.3 La ce sunt bune calculatoarele?

Incontestabil, ele sunt cele mai bune când vine vorba de stocarea şi afişarea

informaţiilor de orice tip, de asigurarea unui suport pentru trimiterea şi primirea datelor, de

comunicare, de difuzarea imaginilor, sunetelor, animaţiilor, de accesare a internetului şi,

bineînţeles, ele sunt „experte” în lucrul cu cifrele.

4

Page 5: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Generaţia noastră este una care se întreabă cum s-a descurcat omenirea pe vremuri,

când nu aveau o adevărată enciclopedie la buricul degetelor sau când oamenii şi informaţiile

erau mult mai departe decât la o distanţă de un „click”. Azi prietenii se vizitează prin

„Webcam”, în loc de cutiile poştale, se verifică „Inbox-urile”, în loc de foşnetul unei foi se

aude o tastă lovită când dăm pagina unei cărţi, iar mersul la cumpărături a devenit o plimbare

de la fotoliu la biroul cu calculatorul. Evident, calculatoarele au „preluat controlul” în

societatea noastră şi, direct sau indirect, toţi am devenit dependenţi de ele. Cum s-ar fi

desfăşurat transporturile, învăţământul, agricultura, economia, industria de orice tip, sau

oricare alt domeniu la care ne-am putea gândi, fără ele? Deşi suntem conştienţi de utilitatea

lor, ele au devenit o problemă cu două tăişuri. Ne-am obişnuit să credem că beneficiile unui

calculator vin din oficiu şi că fac parte din evoluţia normală a ştiinţei şi tehnologiei şi am uitat

că nimic nu e gratuit. Timpul pe care l-am câştigat operând cu calculatoarele are un preţ mult

mai mare decât ne-am imaginat...

O zicală englezească spune că ceea ce reprezintă gunoi pentru o persoană poate fi

comoară pentru o alta2. Studiul următor va arăta că aceasta este adevărată, chiar dacă vorbim

despre o comoară otrăvitoare, la propriu.

Cu mai bine de 40 de ani în urmă, Gordon Moore, cofondatorul Intel, compania

producătoare de cipuri pentru computer, a remarcat că puterea de procesare a computerelor

aproape se dublează la fiecare doi ani. Un corolar neformulat al "legii lui Moore" spune că, în

orice moment, toate echipamentele considerate ultimul răcnet sunt, în acelaşi timp, în pragul

uzurii morale.

Să ne aducem aminte de încântarea cu care am despachetat ultimul PC achiziţionat.

Pare greu de crezut că aparatul acela de ultimă generaţie ce miroase a nou şi pe care tocmai îl

personalizăm după bunul plac, va ajunge în 2, 3, 4 ani vârful unui munte de cabluri,

procesoare, monitoare sau alte componente ale unor electronice pe care omenirea le aruncă în

gropi de gunoi neoficiale săpate în pământurile unor ţări din lumea a treia.

22One man’s trash is the treasure of another.5

Page 6: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

2. Ceea ce nu se vede, dar totuşi există

2.1. Statistici

Consiliul Naţional pentru Siguranţă al Statelor Unite ale Americii precizează în unul

din rapoartele lor despre mediu că durata de viaţă al unui calculator produs în 2005 este, în

medie, de 2 ani. La sfârşitul anului 2005 se estima că un număr de la 315 până la 600 milioane

de calculatoare şi laptopuri aveau să fie scoase din funcţiune în următoarele 18 luni. Aceasta

înseamnă că până în ziua de azi, au fost distribuite în cealaltă parte a lumii, respectiv în China,

India, Nigeria, Pakistan, Ghana şi alte destinaţii, echivalentul a 22 de etaje de gunoi electronic

ce ar putea acoperi Los Angeles-ul.3

Chiar în acest moment, ingineri de software concep programe care, peste câţiva ani,

vor suprasolicita şi deruta actualele PC-uri de mare putere. Potrivit estimărilor Agenţiei SUA

pentru Protecţia Mediului (EPA), 30 până la 40 de milioane de PC-uri vor fi gata pentru

"disponibilizare" în următorii ani.

La ora actuală, mai puţin de 20% dintre deşeurile electronice care intră în fluxul de

gunoaie solide sunt colectate prin companiile care îşi fac reclamă că agenţi de reciclare. În

Statele Unite, se estimează că de la 50 la 80% dintre computerele şi monitoarele aruncate,

precum şi mai bine de 80% dintre televizoare sfârşesc în gropile de gunoi, în ciuda unui

număr tot mai mare de legi-formulate la nivel de state-ce interzic aruncarea echipamentelor

electronice, din care se pot scurge în sol plumb, mercur, arsenic, cadmiu, beriliu şi alte

substanţe toxice.4 De ce? În condiţiile în care costul de reciclare al unui computer în China

este de 2 $, iar în Statele Unite de 30$ răspunsul este evident. Mai mult decât atât, cel mai

mare consumator din lume de astfel de produse este şi cel mai mare rispitor: guvernul Statelor

Unite ale Americii renunţă săptămânal la 10.000 de calculatoare uzate.5

Fenomenul a căpătat proporţii enorme, întrucât portul Lagos din Nigeria, spre

exemplu, este acostat în fiecare lună de circa 500 de containere conţinând calculatoare

disfuncţionale, provenind din America de Nord, Europa şi Japonia- a raportat organizaţia

Basel Action Network.6 BAN a putut să identifice originea echipamentelor prin prisma unor

etichete, mărci sau logouri rămase pe anumite părţi dezmembrate ale calculatoarelor, iar în

unele cazuri au extras informaţii de pe harduri.

3 Combating the Heaps of E-Waste Responsibly- CHARLOTTE SECTOR, 26 Decembrie 2005 4 Articol de: Lica Manolache, 19 Noiembrie 20075 Interviu dat de Elizabeth Grossman revistei Ubergizmo, 28 August 20066 Comunicat de presa, Deseuri toxice din inalta tehnologie exportate in Africa, 25 Octombrie 2005

6

Page 7: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Studiile nu reflectă rezultate optimiste pentru viitor deoarece nu doar computerele

sunt afectate de uzură morală. Până în 2009 trecerea la emisia TV digitală de înaltă definiţie

va fi finalizată în Statele Unite şi televizoarele care azi funcţionează pe bază semnalelor

analogice nu vor fi compatibile cu aceasta. Rezultatul constă în 25 milioane de televizoare

care au început să fie scoase din funcţiune anual pentru a se pregăti pentru marea schimbare.

Pe de altă parte, telefoanele mobile, atât de supuse tendinţelor modei, ajung surse de poluare

în ţări în curs de dezvoltare în cantităţi mult mai mari: în 2005 circa 98 milionane de telefoane

celulare au fost scoase din folosinţă- mentionează Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA

(EPA) .

2.2. De ce aşa?

Dincolo de motivul costurilor mult mai reduse, exporturile de gunoi electronic spre

ţările în curs de dezvoltare are loc pentru că recuperarea conţinutului de metale din

echipamentele hi-tech se face cu o emanare masivă de gaze sintetice şi cu manipularea unor

metale grele foarte poluante. Riscurile sunt foarte mari chiar şi în cazurile centrelor avizate de

reciclare. „Ţările civilizate” preferă, în acest sens, să pună această povară pe seama acelora pe

care îi văd fie îndelung-răbdători, fie mult prea nesemnificativi.

De altfel, în spatele acestei activităţi se găseşte interesul pentru metalele din structura

calculatoarelor. Vorbim nu doar de metalele grele, ci şi de cele preţioase cum ar fi aurul,

argintul, cuprul şi chiar platină, care, în total formează mai mult decât jumătate din masă

computerelor , în special a computerelor, cele care sunt supuse reciclării. De aceea, primele

care au fost interesate de acest tip de reciclare au fost companiile miniere, care vedeau o mare

oportunitate în a „explora” în paralel şi plăcile de bază pentru aurul şi cuprul lor 100%

recuperabil prin tehnologia centrelor oficiale de reciclare. Ţinând seama că practic puţin peste

10% din electronice ajung pe mesele inginerilor de la aceste centre, înseamnă că aruncăm

90% din cantităţile de aur şi cupru ce ar putea reintra în circuitul economic.

De la premiza că astfel toată lumea va avea de câştigat, primele exporturi de gunoaie

electronice spre China au avut loc pe la mijlocul anilor ’80, livarand totodată şi iluzia

metalelor preţioase şi cea că echipamentele vor fi reciclate şi refolosite. Din 1990 până în

2003 când a atins apogeul, maldărele de deşeuri hi-tech au crescut văzând cu ochii.

O contribuţie importantă la acestea au avut şi organizaţiile de binefacere care

alimentau, involuntar, acest fenomen, livrând calculatoare vechi sau uzate moral şi rămase pe

stocul magazinelor. Comercianţii autohtoni au „mirosit” imediat profitul ce ar putea fi generat

7

Page 8: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

din revanzarea computerelor vechi şi au început să se aprovizioneze de la mările lanţuri de

magazine şi de la organizaţii caritabile. Când cererea pentru calculatoare vechi a lumii a treia

a devenit tot mai insistentă,chiar şi câteva din companiile de reciclare existente au început să-

şi trimită materia primă către aceste zone. Pe fondul unei legislaţii delăsătoare în domeniul

importurilor şi folosirii de echipamente uzate şi sub masca activităţilor de donare de

calculatoare către ţările sărace, introducerea acestora în ţări că Ghana, China, India, Nigeria şi

Pakistan a reprezentat o afacere profitabilă şi avantajoasă atât pentru exportatori-erau plătiţi să

li se ia de pe cap acele vechituri, cât şi pentru importatori- aceştia vindeau echipamentele încă

funcţionale (un Pentium 3 le poate aduce 150$), iar pe cele dezafectate le dădeau mai departe

contra cost spre a fi descompuse şi reciclate în gospodarii de către locuitori.

3. Lumea nevăzută

3.1. „Export de rău”

În luna iunie în Accra capitala ţării Ghana după ce ploaia dimineţii s-a oprit şi soarele

începe să încălzească aerul umed, coloane de fum negru încep să se ridice deasupra întinsei

Pieţe Agbogbloshie. Dacă te decizi să urmăreşti, una dintre ele, până la sursă, vei fi surprins

neplăcut de dughene cu anvelope uzate şi de o zgomotoasă piaţă de fiare vechi. Zeci de copii

izbesc în mormanele de carcase de computere, în monitoare zdrobite, alţii întreţin flăcările cu

câte un băţ, alţii cară cabluri multicolore de computer. Aerul e insuportabil şi imposibil de

respirat dar se pare că pentru ei un cablu sau orice altă componentă electronică le poate aduce

într-o zi între $2 şi $4.

Desprind bridele de cupru din televizoare împrăştiind pe jos fragmente pline de

plumb (o neurotoxină) şi cadmiu (o substanţă cangerigenă care afectează plămânii şi rinichii),

pe care, cel mai probabil, ploaia le va spăla în ocean. Desfac părţile ce pot fi revândute cum ar

fi driverele şi cipurile de memorie. Apoi smulg cablurile şi ard plasticul. Ei spun ca „Pentru a

face bani esenţială e viteza nu siguranţa «Gazul îţi intră în nas şi simţi ceva în cap –spune

Israel Mensah un tânăr de 20 de ani –Apoi ţi se face rău la cap şi stomac »”.

Din micul volum de deşeuri electronice trimise reciclatorilor autohtoni cea mai mare

parte ajung în ţări în curs de dezvoltare, unde recuperarea se face fără protecţia mediului.

Elementele chimice din deşeurile electronice se pot infiltra în sol şi apă ori se pot

împrăştia în aer dacă produsele electronice sunt depozitate, incinerate sau dezmembrate în

condiţii necorespunzătoare. Tuburile cu raze catodice din monitoarele de computer şi

televizoare conţin până la 4kg de plumb.

8

Page 9: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

PLUMB- o neurotoxină care afectează

şi rinichii şi sistemul reproducător.

Chiar în cantităţi mici poate afecta

dezvoltarea mintală a unui copil.

PVC-incinerarea acestui plastic

generează dioxine extrem de toxice.

SUBSTANŢE IGNIFUGE

BROMATE- acest grup de compuşi

poate afecta glanda tiroidă şi

dezvoltarea intrauterină.

BARIU-expunerea la niveluri ridicate

provoacă tulburări gastrointestinale

slăbirea musculaturii probleme

respiratorii şi creşterea s-au scăderea

tensiunii arteriale.

CROM- inhalarea de crom hexavalent

poate să afecteze ficatul şi rinichii, să

crească riscul de cancer pulmonar şi să

provoace bronşită astmatică.

MERCUR- afectează funcţionarea

creierului şi a rinichilor; nociv pentru

făt poate fi transmis prin laptele

matern.

BERILIU- substanţă cancerigenă,

praful de beriliu provoacă boli

pulmonare.

CADMIU- expunerea pe termen lung

la acest agent cancerigen afectează

rinichii şi ţesutul osos.

Controlul asupra Importului/Exportului de deşeuri electronice în ţările ce au aderat la

Convenţia de la BASEL şi altele

Placa de baza

în întregime

Bucati ale plăcii

de baza

Monitor cu tub

catodic(CRT)

PVC PC-uri sau

monitoare în

întregime

Conveţia de la

Basel

Controlat Controlat Controlat ? Controlat

Australia Controlat Controlat Controlat ? Controlat

Austria Necontrolat in

tarile membre

OCDE* si

controlat în ţările

non-membre

OCDE

Controlat Controlat ? Controlat

Elveţia Controlat Controlat Controlat ? Controlat

S.U.A. Necontrolat Necontrolat Necontrolat Necontrolat Necontrolat

China Import interzis Import controlat Import interzis Import controlat Import interzis

*Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica

9

Page 10: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Dacă toate sursele de deşeuri electronice ar fi însumate ar putea totaliza 45 de milioane

de tone pe an, la nivel mondial conform Programului pentru mediu al ONU. Chiar dacă toate

aceste echipamente uzate moral rămân la nesfârşit depozitate în poduri sau în subsoluri fără să

ajungă vreodată într-o groapă de gunoi, şi această soluţie are un impact indirect aspră

mediului. În afară de substanţe toxice, deşeurile electronice conţin cantităţi semnificative de

argint, aur şi alte metale preţioase, care sunt conductori electrici extrem de eficienţi. Teoretic

reciclarea aurului de pe plăcile de bază ale computerelor vechi e mult mai eficientă şi mai

puţin agresivă pentru mediu decât extragerea lui din zăcământ adesea prin activităţi miniere

de suprafaţa, care pun în pericol pădurile tropicale virgine.Totuşi reciclarea, în sistemul

actual, e mai puţin benignă decât pare. În timp ce unii agenţi procesează materialele în idea de

a reduce nivelul de poluare şi riscurile la adresă sănătăţii, mulţi alţii le vând unor comercianţi

care le expediază în ţările în care legislaţia ecologică e slabă. Pentru oamenii din ţările sursă a

acestor aranjamente, e o soluţie comodă, de tipul „ceea ce nu se vede nu există”.

Cu toate că în 2000 China a interzis importul de deşeuri electronice, comerţul a

continuat pe fond ilegal. În anul 2002, Basel Action Network a lansat un film documentar

numit „Export de rău”, care prezenta realitatea reciclării deşeurilor electronice în China.

Acesta relevă faptul că oraşul Guiyu- Hong Kong devenise groapă de gunoi a unor cantităţi

masive de deşeuri electronice. BAN a arătat cum mii de persoane-familii întregi, de la mic la

mare- se angajau în practici periculoase: ardeau cabluri de computer ca să recupereze cuprul,

topeau plăci cu circuite în oale, ca să extragă plumbul şi alte metale, sau scufundau plăci de

bază în acizi puternici, ca să îndepărteze aurul. De această dată, interdicţia din 2000 s-a

bucurat de ecoul pe care l-a avut filmul în lume şi autorităţile au început să o aplice cu efecte

vizibile: în cazul Taizhou-ului, un oraş din provincia Zhejiang, la sud de Shanghai, care era un

alt centru de prelucrare a deşeurilor electronice, autorităţile vamale ale porturilor apropiate,

Haimen şi Ningbo încearcă să detecteze deşeuri periculoase ilegale în transporturile care

sosesc. Aici, succesul afacerii prelucrarii de deşeuri a scăzut drastic şi recuperatorii operează

din umbră. Singurii care nu se ascund sunt cei care dezmembrează baterii, alternatoare şi

cabluri de înaltă tensiune pentru a fi reciclate sau duc aluminiu spre topitorii, iar cei care

lucrează cu produse electronice pot fi găsiţi doar de furnizori sau cunoscători implicaţi în

acest tip de comerţ.

În ciuda faptului că azi nu se pot determina cu precizie cantităţile de gunoi electronic

ce încă ajung în aceste zone, la nivelul solului se pot depista fire singulare din această

tapiserie toxică globală şi se pot urmări până la sursă. În Taizhou şi Guiyu se pare că acest tip

10

Page 11: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

de practici iau sfârşit, însă urmele lăsate de ele sunt foarte greu de ignorat: aerul din

apropierea anumitor unităţi de recuperare de produse electronice conţine cele mai ridicate

cantităţi de dioxină măsurate la nivel mondial. Solurile sunt saturate cu această substanţă

chimică, probabil cancerigenă, care poate perturba funcţiile endocrine şi ale sistemului

imunitar. Niveluri ridicate de substanţe ignifuge, numite PBDE-utilizate frecvent în produsele

electronice şi potenţial nocive pentru dezvoltarea intrauterină, chiar şi în doze foarte mici au

fost detectate în sângele lucrătorilor din industria electronică.

3.2. Otrava pătrunde întotdeauna prin fisuri

"La nivel global, nu ajută că un loc precum China sau India să impună restricţii. Fluxul

nu face altceva decât să-şi schimbe direcţia, adoptând traseul de scurgere care opune minimă

rezistentă." -spune David N. Pellow7. Astfel, alte părţi ale Asiei- Thailanda, Pakistan sau ţări

din vestul Africii, precum Ghana, Nigeria şi Coasta de Fildeş oferă cadrul optim de

desfăşurare a comerţului şi prelucrării de deşeuri electronice. În Accra- Ghana, spre exemplu,

totul se desfăşoară cu o naturaleţe îngrozitoare şi comercianţii îşi promovează marfa în porturi

ca şi cum ar vinde fructe proaspete: „Vreţi computere? Câte containere?”; anunţurile cu

„bunuri de import” sunt peste tot, iar magazinele cu produse electronice vechi sufocă oraşul.

Ba şi mai mult, aici ajung faimoasele monitoare CRT, unele chiar cu monitoare alb-negru şi

ecrane minuscule, extrem de dificil de distrus din cauza nivelurilor ridicate de plumb şi alte

substanţe toxice. Se pare că nici aici nu le vrea nimeni, însă cu siguranţă se va găsi cineva

care pentru circa 1,5 $ / zi va face cu mâna liberă ceea ce ar trebui să se facă de dincolo de

mai multe straturi de plastic, sticlă şi metal.

4. O lume mai responsabilă pentru era digitală

4.1. Ghidul consumatorului

Jim Pucket, coordonator al multor proiecte la BAN, afirma în unul din discursurile sale că

oamenii au impresia proastă că atunci când se descotorosesc de ceva, acel ceva dispare pur şi

simplu. Este clar ca lucrurile trebuie sa ajunga undeva atunci cand nu mai sunt utilizabile. O

atitudine responsabila implica un efort minim si iata ce putem face in aceasta privinta:

7 David N. Pellow- profesor la Universitatea din California, San Diego; studiază deşeurile electronice din perspectiva justiţiei sociale.

11

Page 12: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

La achiziţionarea unui calculator, atenţia trebuie să ne fie îndreptată spre

consumul lui de energie. Trebuie să le căutăm pe cele mai eficiente şi cu un consum redus;

Un alt criteriu de selectare a calculatorului trebuie să se bazeze pe capacitatea

acestuia de a fi upgradat cu uşurinţă la noile sisteme şi tehnologii, evitându-se astfel

nevoia de a fi schimbat cu unul nou;

Reciclarea vechilor PC-uri se poate face prin donarea acestora către fundaţii

caritabile sau altor organizaţii care le pot oferi o nouă utilizare;

O scrisoare către compania producătoare care să-i determine să îşi asume

responsabilitatea faţă de ciclul de viaţă al produselor lor, este o idee bună pentru un

început cu efecte vizibile în viitor.

M-am regăsit în situaţia de a-mi schimba monitorul vechi cu un LCD, şi sincer nici nu

aveam idee ce să fac cu cel vechi. Primul meu gând a fost să îl vând, dar suma ce mi se oferea

era mult prea mică, aşa că m-am decis să îl păstrez la bunici în pod, poate cândva îmi va fi

necesar. Astăzi mă gândesc că mai bine îl reciclez astfel ajut planeta şi eu. Am ajuns la

concluzia că orice acţiune în direcţia aceasta îmi este stopată de lipsa normelor legislative în

domeniu şi mentalitatea celor ce mă înconjoară.

În urmă căutărilor efectuate am descoperit un număr mic de firme în România dar nici

una nu se ocupă de reciclarea produselor electronice. Îmi sunt oferite în schimb servicii de

colectare transport şi depozitare toate în schimbul a unei sume de bani. E drept, sunt la ora

actuală centre de colectare dar doar în domeniul hârtiei, cartonului şi a metalelor .

Organizatia „Copacul de hârtie” este foarte bine implegmentată în România dar din

nefericire se îndreaptă către un alt domeniu. Ministerul Economiei oferă anumite locaţii în

care s-ar putea îndrepta populaţia dar se pare că nu au aproape nici un ecou în rândul ei.

Iniţiativele de reciclare din România sunt atât de noi încât statisticile la nivel naţional

nu sunt relevante, iar refuzul de sortare nu este nici pe departe o prioritate în multe oraşe

sărace.

Chiar şi în oraşe precum Cluj-Napoca, un centru universitar din Transilvania cu

360.000 de locuitori, şi în capitală Bucureşti, interesul pentru sortarea deşeurilor este limitat.

Cluj are o rată de reciclare de abia 2%, potrivit lui Eugen Vereş, director executiv al Brantner-

Vereş, compania care furnizează cea mai mare parte a serviciilor de colectare a deşeurilor din

oraş.

12

Page 13: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Deşi un centru universitar ar părea cel mai bun loc pentru ca eforturile de reciclare să

aibă succes, evoluţia înceată indică faptul că România este încă departe de normele Uniunii

Europene. Legislaţia UE prevede că fiecare ţară să recicleze jumătate din deşeuri până în

2013, o ţintă care astăzi pare nerealistă. Pretutindeni în UE, cantitatea de deşeuri reciclată s-a

dublat între 1995 şi 2005, şi se recicleaza aproape jumătate din produsele din hârtie, plastic şi

sticlă aruncate, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Vodafone al doilea operator de telefonie mobilă din România a iniţiat şi deschis în

luna martie a anului 2007 puncte de colectare în 83 din magazinele sale pentru ca oamenii să-

şi aducă vechile telefoane în schimbul unor şepci, tricouri sau mici accesorii. Potrivit

informaţiilor furnizate patru luni mai târziu, compania a colectat 3 250 de telefoane vechi şi

163 de kilograme de accesorii.

Reciclarea echipamentului electronic şi a aparaturii electrocasnice pare să fie o

provocare şi mai mare deoarece oamenii au tendinţa de a păstra vechile televizoare, aparate de

radio, frigidere sau maşini de spălat. O campanie la nivel naţional desfăşurată în noiembrie a

încercat să convingă oamenii să renunţe la aceste obiecte şi să le scoată la uşă, unde urmau să

fie colectate de vehicule speciale. Campania, care a avut rezultate foarte modeste, a fost

determinată indirect de o altă directivă UE pentru reciclarea echipamentului electronic şi a

aparaturii electrocasnice. Deocamdată, cei care vor să renunţe la aceste obiecte îşi pot face o

programare pentru colectare specială din faţă caselor s-au le pot duce la unul din punctele de

colectare din oraş. Cei mai mulţi spun fie că nu ştiu de această opţiune, fie că efortul este prea

mare. Prin urmare, cei care nu păstrează obiectele le aruncă în containerele de gunoi sau

lângă. În jurul acestora se găsesc chiuvete ruginite, canapele uzate, sticle sparte şi bucăţi de

ciment.

4. 2. Măsuri şi reglementări necesare

Cu toate acestea, lucrurile nu stagnează, iar Uniunea Europeană, care este liderul

declarat în reglementarea produselor chimice nocive şi a industriei electronice a adoptat două

directive- WEEE : Deşeurile echipamentelor electrice şi electronice şi RoHS -Restricţia

asupra substanţelor nocive. Printre problemele atinse de ei se numera :

o Varietatea mare de produse electronice care sunt acoperite: de la computere la

uscătoare de păr şi de la frigidere la jucării electronice;

o Companiile trebuie să conceapă produsele astfel încât să fie reciclate;

o Consumatorii să poată returna produsele electronice pentru reciclare fără a fi taxaţi;

13

Page 14: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

o Producatorii individuali sunt obligaţi să suporte cheltuielile de organizare a punctelor

de reciclare pentru produsele care le-au eliberat pe piaţă după 2005;

o S-a făcut un compromis asupra utilizării anumitor substanţe precum cadmiu, mercur,

plumb şi crom hexavalent în producerea componentelor calculatorelor;

o Producatorii au ca obligaţie să informeze corect consumatorul în privinţa posibilităţilor

de reciclare şi că deşeurile electronice trebuiesc a fi tratate separat de cele obişnuite.

Sperăm într-o lume mai responsabilă, capabilă să susţină era digitală, o lume care îşi va

asuma greşelile şi va face tot posibilul să înveţe din ele fără să le repete. Ştiinţa şi

tehnologia au mereu un revers al medaliei iar într-o economie globală ceea nu se vede

poate părea că nu există, dar numai pentru o vreme ...

14

Page 15: Istoria Calculatorului

Nu tot ceea ce nu se vede, înseamnă ca nu există!

Bibliografie

1. Grossman, Elizabeth, „High Tech Trash: Digital Devices, Hidden Toxics and Human

Health” Island Press, 2006 ;

2. Carroll , Chris , „Gunoi high tech” , National Geographic Romania, ianuarie 2008

3. Carton, Sean, The ClickZ Network, 11 Octombrie 2000;

4. Grossman, Elizabeth, „Mountain of high tech trash presents a world of problems”

revista Ubergizmo, 20 August 2006;

5. Sector , Charlotte , ‚Combating the Heaps of E-Waste Responsibly”, 26 Decembrie

2005;

6. Manolache, Lica , 19 Noiembrie 2007;

7. Comunicat de presa BAN, „Deşeuri toxice din înalta tehnologie” exportate în Africa,

25 Octombrie 2005 ;

8. http://www.ubergizmo.com/15/archives/2006/08/hightech_trash_talk.html;

9. http://pregnantvoid.wordpress.com/2007/10/24/hi-tech-trash/;

10. http://www.askmen.ro/Istoria_computerului-a4660.html;

11. http://stiri-ziare-reviste.blogspot.com/2008/03/istoria-computerului-masinaria-fara-

de.html;

12. http://www.hp.com/hpinfo/globalcitizenship/environment/index.html;

13. http://www.hp.com/hpinfo/globalcitizenship/environment/recycle/index.html;

14. http://www.itim-cj.ro/~jalobean/Cursuri/istoria-calc.html#future;

15. http://www.cs.utt.ro/ro/DespreNoi/istoric.html;

16. http://www.laptop-monitor.ro/istorie_laptop.htm;

17. http://abcnews.go.com/Technology/ChristmasCountdown/story?id=1425139

18. http://scienceblogs.com/worldsfair/2007/06/what_we_waste_a_view_of_etrash.php;

19. http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.stiintasitehnica.ro/poze/articole/

1122201941ecran.jpg&imgrefurl=http://www.stiintasitehnica.ro/index.php%3Fmenu

%3D8%26id%3D132&h=332&w=300&sz=71&hl=ro&start=58&um=1&tbnid=za-

I8hgtEKJM0M:&tbnh=119&tbnw=108&prev=/images%3Fq%3Dmonitor%2Btub

15