ISSN 2066-0103 Serie Serie nou nr. 23, Octombrie …„START! Avem de cucerit o lume!” nr.23, Oct.2009 - Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” ISSN 2066-0103 - 2 - Potrivit

„START! Avem de cucerit o lume!” nr.23, Oct.2009 - Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” ISSN 2066-0103

- 1 -

ISSN 2066-0103 Serie Serie nouă nr. 23, Octombrie 2009

Articole Ştiinţifice Tehnice Artistice Recreative

Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Colectiv de redacţie: Pârvu Valentin (clasa a X-a A)

Rusu Cornel Gabriel (clasa a IX-a B) Stoica Mihaela Bianca (clasa a XI-a P1)

Secretar de redacţie: Gabriela Vasile

Profesori coordonatori:

Maria Simon - Limba română Benedic Caterina - Ştiinţe

Coordonator proiecte şi programe educative şi extraşcolare: Olguţa Spornic


- 2 -

Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii române, a număra înseamnă a socoti câte unităţi sunt într-un şir, o serie sau un grup de elemente. Cuvântul provine din latinescul numerare.

Numerele au fost inventate la începuturile civilizaţiei omeneşti, din necesitatea de a facilita şi de a ordona activităţile comerciale.

În antichitate, colectivităţile umane cu economie prosperă (agricultură dezvoltată şi intense schimburi comerciale) au folosit tot felul de evidenţe pentru comerţul din pieţe. Astfel, volumul tranzacţiilor era înregistrat prin noduri aplicate pe firul de sfoară, încrustări pe beţe, oase de animal sau bucăţi de lut. Întocmirea acestor evidenţe a dus, cu timpul, la un salt important pentru gândirea umană: cel de la concret la abstract, realizat prin folosirea aceloraşi simboluri numerice pentru obiecte diferite calitativ dar identice cantitativ.

Arheologii confirmă faptul că popoarele antice utilizau sisteme de numărare în baza zece, şaizeci şi douăzeci: ● în oraşul Babilon din Mesopotamia (aprox. 4000-2000 î.Hr.), se folosea un sistem numeric în baza 60; sistemul actual de calcul al timpului în minute şi secunde este moştenit de la babilonieni; ● în Egiptul antic (3000-1000 î.Hr.), Imperiul Roman (aprox. 500 î.Hr.) şi în India (aprox. 200 î.Hr.) se folosea sistemul zecimal; ● în Imperiul Mayaş (aprox. 250 î.Hr.) se folosea un sistem de numărare în baza 20.

Folosirea numerelor pentru evaluarea cantitativă a obiectelor / fenomenelor a dus la mari progrese în procesul comunicării şi mai apoi, la apariţia ştiinţelor exacte.

Cum ar fi viaţa omului contemporan într-o lume fără numere? Un adevărat calvar: serviciile la domiciliu (livrări, salvare, taxi etc.) ar întârzia mereu, până să caute operatorul „casa cu gard înalt, verde, cu ferestre termopan şi tufe de liliac de pe strada Aluniş”; schimburile monetare şi schimburile de mărfuri ar intra în haos în lipsa unităţilor de măsură şi a monedelor valorice; planificarea activităţilor ar fi imposibilă, neexistând reperul datei calendaristice; comunicarea între persoane ar fi dificilă (cu greu ne-am face înţeleşi) şi toate aparatele cu care suntem familiarizaţi astăzi (telefon, audio-video, ascensor etc.) dacă ar exista, ar funcţiona pe alte principii de căutare (ex: culori, simboluri grafice, semnale sonore etc.).

Revista noastră încearcă să vă stârnească creativitatea şi interesul de afla lucruri noi, plecând de această dată de la pretextul că „toamna se numără bobocii”. Să numărăm, aşadar, că-i toamnă! Lectură plăcută!

Gabriela Vasile, bibliotecar

Pag. 3 Un mare pas sau un impas? Un accelerator,

coliziuni nenumărate 5 Litere cu valoare numerică 6 Frăţia Pitagoreică. „Orice creaţie poate fi

recunoscută după număr” 8 Jocuri didactice cu numere şi numere ca-n basme 10 Curiozităţi cu numere 11 Jocurile minţii 11 Rime de tot râsul 12 Rezultatul concursului de desene-octombrie 14 Rezultatele concursului de fotografii 15 Spirit de echipă. Toţi pentru unul, unul pentru toţi 15 Îndoieli adolescentine 16 Între iubire şi atracţie 17 Hopa! Trucuri cu cărţi, 18 Un „Boomtown”: Cincinnati 19 Aşa se spulberă un vis! 19 Septembrie 21 Optimism 21 Ce ne place nouă 22 Activităţi de nota 10 25 Jocurile minţii – Răspunsuri 26 Întinde o mână, oferă un zâmbet!


- 3 -

Acceleratoarele de particule sunt construcţii speciale, dotate cu echipamente şi instalaţii bine securizate, în care se realizează experimente de fizică nucleară (ex: ciocniri controlate între particule materiale). Coliziunile produse experimental au drept scop verificarea / completarea Modelului Standard al particulelor elementare şi explicarea unora dintre actualele taine ale Universului. Experimentele efectuate în acceleratoarele de particule se desfăşoară respectând următoarele faze: ►verificarea funcţionării instalaţiilor (instalaţiile electrice şi magneţii care dirijează fluxul de particule, compresoarele, instalaţiile de ventilaţie, echipamentele electronice de comandă şi control, uzinele de refrigerare etc.); ►pregătirea instalaţiilor pentru proces (aducerea la parametrii de lucru a echipamentelor); ► pregătirea pentru coliziune a fluxului de particule (dirijarea prin conducte speciale şi accelerarea particulelor pentru asigurarea energiei stabilite la impact); ► coliziunea propriu-zisă a particulelor, permanent monitorizată cu ajutorul echipamentelor electronice care stochează toate informaţiile; ► studierea şi interpretarea datelor culese în timpul experimentului. Cel mai mare accelerator de particule a fost până în anul 2008 RHIC (Relativist Heavy Ion Collider) aparţinând de Brookhaven Naţional Laboratory, Upton, New York. CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare) a inaugurat în anul 2008, după multe amânări, Marele Accelerator de Hadroni1 (engl. Large Hadron Collider, prescurtat LHC, situat în apropierea oraşului Geneva), care a devenit cel mai performant din întreaga lume. Inaugurarea LHC s-a făcut în urmă cu un an, la 10 septembrie. După numai 9 zile de la punerea sa în funcţiune, spre dezamăgirea savanţilor direct implicaţi în proiect şi a colaboratorilor, s-a înregistrat o masivă scurgere de heliu în sectoarele 3-4. Experimentul a fost întrerupt pentru reparaţii (conexiunile unor magneţi superconductori) şi pentru reverificarea atentă a echipamentelor. Ample prezentări ale LHC găsiţi la adresele http://ro.wikipedia.org/wiki/Large_Hadron_Collider 1 Hadroni (lb. greacă: ἁδρός, hadrós = robust, gros ) -particule care interacţionează cu forţa tare (ex: protoni, neutroni, mezoni)

http://www.stiintaazi.ro/, http://lhc.web.cern.ch/lhc/ (primele două în limba română, cel de-al treilea în engleză). „Călătoria” fluxurilor de particule către inelul principal LHC începe în preacceleratoarele liniare: ●acceleratorul LINAC 2 pentru fluxurile de protoni, notat în schema de mai jos cu p şi ●LINAC 3 pentru ionii grei de plumb, notat Pb. Preacceleratoarele LINAC ridică energia particulelor la 50 MeV; înainte de a intra în inelul principal LHC, fluxul de particule trece prin trei preacceleratoare circulare: ●Proton Synchrotron Booster (primul inel, nemarcat în schemă); ●Proton Synchrotron (PS) şi ●Super Proton Synchrotron (marcat SPS). Particulele sunt dirijate la intervale de 20 de minute din SPS în inelul principal LHC; ele intră cu energia de 450 GeV şi sunt accelerate în inelul principal la energia maximă de 7 TeV. Coliziunile între particule au loc în punctele de intersecţie (marcate cu verde), prevăzute cu detectoare care stochează informaţiile. Energia maximă la coliziune este de 14 TeV (rezultată din ciocnirea a două particule, fiecare având 7 TeV).

Schema acceleratorului de particule LHC

LHC este dotat cu şase detectoare: ATLAS, Compact Moun Solenoid (CMS), ALICE, LHCb, TOTEM şi LHCf. Rolul celor mai importante patru detectoare este explicat sumar în tabelul de mai jos:

ATLAS

existenţa bosonului Higgs existenţa altor dimensiuni

CMS

existenţa bosonului Higgs indicii despre materia neagră

ALICE studiul plasmei quark-gluon

Rolul detectoarelor

principale ale LHC, situate la

punctele de coliziune LHCb echilibrul materie-antimaterie

CERN a anunţat în această vară că repornirea experimentului LHC va avea loc în luna noiembrie 2009.


- 4 -

De această dată, acceleratorul va funcţiona la jumătate din energia proiectată (vezi site-ul http://www.newscientist.com/article/dn17566-large-hadron-collider-to-restart-at-half-its-designed-energy.html ), iar primele ciocniri de particule se vor înregistra în decembrie 2009. Cercetătorii speră să nu mai apară probleme de funcţionare; dacă experimentul va decurge normal, vom putea fi martorii unui alt „pas uriaş pentru omenire” şi nicidecum nu vom asista la declanşarea Apocalipsei. Experimentul are următoarele obiective: 1. Validarea finală a Modelului Standard al particulelor prin detectarea bosonului Higgs;

Modelul Standard

Modelul Standard al particulelor elementare şi al forţelor a fost întocmit prin anii 1970. El a fost ulterior validat şi completat continuu, în principal prin experimente realizate de fizicienii de la „Fermi National Accelerator Laboratory” (SUA). Modelul Standard explică materia şi energia în termenii cinematicii2, făcând legătura între interacţiunile fundamentale (forţe) şi particulele materiale care iau parte la aceste interacţiuni. Modelul Standard cuprinde două mari grupe de particulele materiale (quarcii şi leptonii), dar şi mediatorii legăturilor (forţelor) care se exercită între particule elementare (bosonii). Particulele materiale sunt grupate în trei generaţii de materie după masă şi sarcina electrică. Modelul Standard cuprinde:

2 Cinematică=ramură a fizicii care studiază mişcarea corpurilor, indiferent de masa lor şi de cauzele care determină mişcarea

●şase tipuri de quarci, simetrici doi câte doi („up”-„down”; „charm”-„strenge”; „top”-„bottom”); ●şase tipuri de leptoni, şi ei simetrici doi câte doi („electron neutrino”-„electron”; „muon neutrino”-„muon”; „tau neutrino”-„tau”). ●patru tipuri de bosoni - fotonul, lipsit de masă, intermediarul forţei electromagnetice, care explică toate fenomenele naturale asociate câmpurilor electric şi magnetic; gluonul, lipsit de masă, care mediază forţa tare şi explică coeziunea nucleului atomic; bosonii Z şi W (variante: W + şi W –) care au masă, mediază interacţiuni electroslabe, explicând radioactivitatea naturală (dezintegrarea beta) şi fuziunea pe bază de hidrogen (sursa energiei solare). Modelul Standard a prevăzut existenţa bosonilor W şi Z (deja confirmată experimental), dar nu poate explica cum a căpătat materia masă (transformarea energie→materie) după Big Bang. Profesorul Peter Higgs (n.1929) a lansat prin anii 1960 o ipoteză pentru a explica felul în care particulele fără masă existente imediat după Big Bang au devenit purtătoare de masă. Peter Higgs presupune că la foarte scurt timp după explozia ce a dat naştere universului, în condiţiile existenţei particulelor supracondensate ar fi existat un câmp cu proprietăţi speciale (câmpul Higgs, al cărui purtător ar fi bosonul Higgs). Acest boson special se presupune că ar fi o particulă masivă şi fără spin, care, în perioada imediat următoare exploziei primordiale, a conferit masă particulelor. În anii 1960-1970, alţi fizicieni (echipa Robert Brout şi Francois Englert; echipa Gerald Guralnik, C.R. Hagen şi Tom Kibble) au ajuns, independent, la aceleaşi concluzii cu Peter Higgs.

Presupusa formă a câmpului Higgs: pălăria „sombrero”.


- 5 -

Savanţii sunt interesaţi să recreeze în LHC condiţii cât mai apropiate de cele existente la naşterea Universului; în acest fel vor putea determina existenţa bosonului Higgs, fapt care va reprezenta validarea finală a Modelului Standard.

„Vânarea” bosonului Higgs este deja o cursă între continente: prioritate are actualul proiect LHC al CERN, dar şanse mari are şi Tevatronul (Fermilab - SUA). 2. Testarea valabilităţii „teoriei unificării” conform căreia electromagnetismul, forţa nucleară tare şi forţa nucleară slabă sunt manifestări diferite ale unei singure forţe. 3. Cercetarea rolului gravitaţiei la nivel cuantic şi testarea „teoriei stringurilor” (String Theory); verificarea existenţei în spaţiu a mai multor dimensiuni, fapt ce ar putea explica de ce gravitaţia este cu mai multe ordine de mărime mai slabă decât cele trei forţe fundamentale.

Model matematic pentru reprezentarea teoriilor din fizica cuantică referitoare la spaţiul cu mai mult de trei dimensiuni

4. Validarea / invalidarea teoriei „supersimetriei” (teoria SUZY); explicarea mai precisă a cauzelor ce determină ruperea simetriei în natură (ex: ce a determinat ruperea simetriei materie-antimaterie?). 5. Care este natura energiei şi materiei întunecate şi cum influenţează acestea Universul material cunoscut nouă? (numai 5% din Univers este format din quarcuri şi leptoni; restul de 95% este o zonă încă neabordabilă, total necunoscută). Eu sunt foarte curios şi aştept nerăbdător începerea experimentului şi primele rezultate ale cercetărilor. Sunt interesat mai ales de viitoarele aplicaţii practice ale descoperirilor de la LHC. Cum va arăta „fizica de după experiment”? Este posibilă călătoria în spaţiu-timp? Se vor dezvolta oare în viitor tehnologii economice pentru noi surse de energie, pornind de la acest experiment? Quarcii sunt formaţi din particule şi mai mici? Pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări, ne trebuie multă, multă răbdare...

Mihai Sorian DENCU, clasa a XII-a A

În multe regiuni, până la adoptarea actualei modalităţi de notare a cifrelor, se folosea semnul grafic al literelor pentru exprimarea unor numere. Se folosesc chiar şi în zilele noastre cifrele romane, destul de rar însă (ex: notarea datei calendaristice); scrierea numerelor cu cifre romane nu este foarte incomodă, dar efectuarea de calcule folosind cifrele romane este chiar dificilă. Redăm mai jos corespondenţa între literele latine şi valoarea numerică asociată:

Se atribuiau unor litere valoare numerică şi în scrierea chirilică: 1 2 3 4 7 8 70 În matematică se folosesc tot literele pentru notarea unor numere iraţionale cu semnificaţii deosebite. Valoarea numerelor π, e şi ф este reprezentată în tabelul de mai jos.

π e ф 3,14159265.. 2,71828183.. 1,618033...

π Până la Arhimede, valoarea circumferinţei unui cerc era aproximată ca fiind „puţin mai mare decât de trei ori diametrul său”. Numărul Pi a fost pentru prima oară determinat de către Arhimede (260-250 î.Hr.), după o îndelungată muncă (comparând aria unui poligon cu 96 de laturi circumscris într-un cerc, cu aria poligonului de 96 de laturi, înscris în acelaşi cerc) la valoarea aproximativă de 3,14 (două zecimale corecte). Matematicianul Carl Louis Ferdinand von Lindemann (1852 –1939) a demonstrat în 1882 că Pi este număr transcendent, adică nu poate fi rădăcina niciunui polinom cu coeficienţi raţionali. Folosind tehnica de

calcul modernă, Pi este aproximat astăzi la miliarde de zecimale. La 14 martie 2009 au fost omagiaţi toţi matematicienii care au muncit la dezlegarea tainelor sale, sărbătoarea fiind numită „Pi Day”

А В Г Д З И О


- 6 -

e Numărul este cunoscut sub denumirea „numărul lui Euler”, după numele matematicianului elveţian Leonhard Euler.

Bancnotă elveţiană de 10 franci cu chipul lui

Leonhard Euler (1707-1783)

Cu numărul e definim funcţia exponenţială f (x) = e x şi funcţia sa inversă, g(x)=ln x numită logaritm natural. Leonhard Euler a descoperit o relaţie foarte interesantă între numărul e, numărul π şi numărul imaginar i (definit ca 1− ). Considerăm i= 1− , şi definiţia puterii complexe: eix

= cos x + i sin x Dând lui x valoarea π, obţinem: eiπ=cos π + i sin π Înlocuind cos π = -1 şi sin π = 0, obţinem: eiπ= -1, deci: eiπ+1=0 Observaţie: în relaţia eiπ= -1, poate vă intrigă faptul că o putere a numărului e (2,71828..) este negativă; acest paradox se datorează faptului că numărul e este ridicat la o putere imaginară. Inventatorul logaritmilor a fost John Napier Merchistoun (1550-1617), matematician scoţian (care semna şi Neper). El a întocmit în 1614 primele tabele logaritmice (de la numele Neper provine denumirea de „logaritm neperian”). Fizicianul englez Isaac Newton (1642-1727) a folosit mai târziu logaritmii în calculul diferenţial şi integral. Dacă veţi ţine minte următoarele cuvinte: „un scoţian a inventat şi englezul a cercetat”, numărând literele ce formează cuvintele, veţi şti oricând valoarea numărului e cu primele şapte zecimale. ф Numărul sau proporţia „de aur” are simbolul matematic φ , şi se obţine împărţind un segment astfel încât raportul dintre întreg şi latura mai mare să fie egal cu raportul dintre latura mai mare şi latura mai mică. A B C

Raportul de aur este: ABAC =

BCAB =φ

Această proporţie este exprimată prin „numărul de aur” (φ ) = 1,61803398874..., un număr cu o infinitate de zecimale. Ca şi numerele π şi e, numărul φ este iraţional, dar spre deosebire de ele, φ nu este transcendent. Inversul luiφ (adică 1/φ ) are exact aceleaşi zecimale (0,61803398874...) cu φ ; prin urmare există relaţia:

φ1 =φ -1 ; deci φ (φ -1) = 1 şi φ 2- φ -1 = 0

Rădăcina ecuaţiei este:

φ =2

51+ = 1,61803398874...

Mai trebuie amintit faptul că raportul între două numere consecutive ale „şirului lui Fibonacci” aproximează foarte bine valoarea numărului φ . Şirul lui Fibonacci este infinit, având primele două elemente 0 şi 1; fiecare nou element al şirului este egal cu suma celor două numere de dinainte: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233 etc. Numărul φ este un raport omniprezent în natură şi pare a fi calea spre armonie, echilibru şi frumuseţe. El se regăseşte în structura fiinţelor vii, în toate manifestările artistice dar şi în structura sistemului nostru solar; fiinţele, obiectele, sunetele construite după proporţiile ce definesc numărul φ sunt mai plăcute, sunt uşor receptate şi acceptate de fiinţele vii.

În structura ADN-ului, raportul între lungimea şi lăţimea unui ciclu este 34/21 (adică 1,619 adică aproximarea lui φ ) iar distanţa între trei torsiuni laterale (vezi desenul) formează tot un raport „de aur”.

Sunt numeroase alte prezenţe ale proporţiei de aur în lumea vie, pe care vă invităm să le aflaţi la următoarea adresă: http://goldennumber.net/ Tot aici veţi afla cum se regăseşte numărul φ în arte, dar şi o spectaculoasă corelaţie între distanţele planetare ale Sistemului Solar şi proporţia de aur. Mai nou, efectul psihologic al „proporţiei de aur” este exploatat în tehnicile de marketing (redactarea materialelor publicitare, proiectarea ambalajelor).

Valentin PÂRVU, clasa a X-a A

Profesor îndrumător: Mihaela BERINDEANU


- 7 -

Pitagora (cca. 580 î.Hr.-cca. 490 î.Hr.), marele savant grec al antichităţii, a rămas în istoria civilizaţiei şi culturii europene pentru formarea unui sistem de gândire care punea accentul pe numere: „orice lucru existent are un fundament cantitativ, matematic”.

Savantul grec a formulat teoria triunghiului dreptunghic şi tot lui i se atribuie definirea numerelor iraţionale (numere reale care nu se pot exprima ca raport a două numere întregi, ex. 2 ). Viaţa şi personalitatea lui Pitagora a impresionat mult pe contemporani. Cu un fizic foarte plăcut (adesea a fost asemuit cu Apolo, Zeul Soare) şi cu discursul său inteligent şi carismatic, Pitagora a atras mulţi discipoli. După îndelungate călătorii de studii (a studiat geometria, astronomia, logica şi aritmetica în Egipt, Babilon şi Fenicia), s-a reîntors în Europa şi a fondat în colonia grecească Krotona (sudul Italiei) o şcoală pentru discipolii matematicii, numită „Frăţia Pitagoreică” (cca 532 î.Hr.). Pornită ca o şcoală etico-religioasă, „Frăţia” impunea un stil de viaţă ascet, dedicat meditaţiei sau discuţiilor în grup, pe teme de ştiinţă, religie sau politică; cu timpul, şcoala s-a transformat într-un soi de societate exclusivistă, ce impunea ritualuri tăinuite cu străşnicie faţă de lumea exterioară.

În vremea lui Pitagora, filosofii încercau să explice fenomenele naturale exclusiv pe calea gândirii. La întrebarea „care este esenţa tuturor lucrurilor?”, fiecare curent filosofic din antichitate avea propriul răspuns: ►”apa” – Thales din Milet (624 î.Hr.- 546 î.Hr.); ►”apa, aerul şi infinitul” – filosofii provenind din şcoala naturalistului Thales din Milet („milesienii”); ►”orice creaţie poate fi recunoscută după număr” – Pitagora şi discipolii săi din şcoala pitagoreică; ►”schimbarea” – Heraclit (535 î.Hr.-475 î.Hr.); după el, moartea unui element înseamnă naşterea altuia (ex: moartea focului este naşterea aerului). Pitagora considera numerele drept cheia spre adevărata cunoaştere, spre legile armoniei universale. Proprietatea fundamentală a numerelor era, conform gândirii pitagoreice, paritatea sau imparitatea. Imparitatea conferea limitare, iar paritatea conferea deschidere, nelimitare.

Din unitate se nasc numerele şi lucrurile, de aceea unitatea era denumită „monadă” sau „mama lucrurilor”; ea are un rol generic: deschide şirul numerelor şi al lucrurilor, generând atât numere pare cât şi impare. Monadei i se atribuia de către „Frăţie” calităţile ambelor categorii de numere: limitare şi nelimitare. Pitagora şi discipolii săi au descoperit aşa numitele „numere prietenoase” (220, prieten cu 284); aceste numere au proprietatea că suma divizorilor unuia este egală cu celălalt număr:

Numere prietenoase

Divizori Sumă divizori

220 1,2,4,5,10,11,20,22,44,55,110 284 284 1,2,4,71,142 220

Pitagora a stabilit legătura între numere şi formele geometrice: unu este un punct, doi este o linie, trei este un triunghi iar patru, un tetraedru etc. Pitagoreicii au descoperit că suma primelor patru numere este 10, număr considerat drept sfânt, complet, sau „numărul perfect pentru a păstra armonia universală”. Pentru că numărul corpurilor cereşti vizibile pe atunci era 9, pitagoreicii au inventat un al zecelea, Contrapământul (Antihton), care să confere perfecţiune sistemului solar. În căutarea „armoniei universale”, Pitagora a fost fascinat de muzicalitatea psalmilor; el a observat efectele tămăduitoare ale muzicii şi a descoperit legătura dintre matematică şi lungimea corzilor instrumentale. Pitagora cu discipolii săi au întocmit chiar o scară muzicală, cunoscută până în Renaştere drept „Scara muzicală a lui Pitagora”. Observând că distanţa între planetele sistemului solar este similară cu cea între sunetele gamei muzicale, Pitagora a fost convins că există o muzică a sferelor cereşti.

Pictură din sec. al XV-lea: Pitagora şi discipolii încearcă cum sună clopote de diverse mărimi şi căni mai mult sau mai puţin umplute cu lichid

Pitagora nu se considera un înţelept, ci un simplu iubitor al cunoaşterii. Munca lui au dus-o mai departe alţi oameni devotaţi ştiinţei, la fel de dăruiţi cercetării tainelor naturii ca şi el, de la Socrate, Platon şi Kepler până la Albert Einstein.

George Marian CĂLIN, clasa a XI-a C


- 8 -

►Jocuri didactice cu numere Jocurile copilăriei conţin adesea poezioare

simple în care se repetă numerele, în ordine crescătoare (ex: ● Unu, doi, trei, patru / Am pornit cu căutatul!; ● Unu, doi, trei / Baba la bordei / Curăţă ardei / Pentru moş Andrei.) sau în ordine descrescătoare (ex: Zece negri mititei / Mâncau numai ouă. / Unul s-a-necat cu-n ou / Şi-au rămas doar nouă.).

Este o modalitate pentru a uşura memorarea pronunţiei şi a ordinii numerelor, adaptată vârstei de trei-patru ani.

Scrierea cifrelor poate fi învăţată tot dintr-o joacă: şotronul desenat cu cretă pe asfalt de copiii mai mari, are figurile numerotate; copilaşii mici şi isteţi, vor încerca să copieze atât forma şotronului cât şi semnele grafice ale numerelor.

Trei texte vechi

româneşti şi unul săsesc, ce au în comun repetarea ordinii numerelor, au fost analizate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Povestea numerelor3:

● un cântec românesc de stea şi de vicleim publicat de Anton Pann în 1877 la Bucureşti în „Versuri sau cântece de stea şi de vicleim”;

● un text românesc cules de S.F. Marian din Bucovina, apărut la Braşov în colecţia „Basmele românilor” sub titlul „Originea cimiliturilor”;

● un text românesc cules de Petre Ispirescu din Muntenia, parte a basmului „Măzărel împărat”;

● textul săsesc publicat de D. Haltrich sub titlul „Găsitor de mazăre”.

„Cântecul de stea şi vicleim” este considerat

de B.R. Hasdeu drept aritmetică poporană: „- Dascăle prea învăţate Cel ce-nveţi pe şcolari carte Spune-mi cine-i unul? - Unul, fiul Mariei, Cel ce-n cer locuieşte Şi pre noi ne stăpâneşte.

3 Scrieri filosofice de B.P. Hasdeu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985, Capitolul „Cuvinte den Betrani, pag. 163

Numărătoarea continuă până la doisprezece, repetând la fiecare strofă, în ordine descrescătoare, definiţiile stabilite pentru numere în strofele anterioare:

„- Dascăle prea învăţate Cel ce-nveţi pe şcolari carte Spune-mi mie ce sunt patru? - Patru sfinţi evanghelişti, Trei feţe dumnezeieşti, Două table a lui Moisi, Unul fiul Mariei, Cel ce-n cer locuieşte, Şi pe noi ne stăpâneşte. ... „- Dascăle prea învăţate Cel ce-nveţi pe şcolari carte Spune-mi mie ce sunt doisprezece? - Doisprezece-s apostolii, Unsprezece voscresnele Zece porunci dumnezeieşti, Nouă cete îngereşti, Opt sunt fericirile, Şapte taini dumnezeieşti, Şase-s crinii Precistei, Cinci rănile Domnului, Patru sfinţi evanghelişti...”

Hasdeu remarcă la acest text versificat caracterul religios, dogmatic şi didacticist: „ca şi când ar fi un catehism, pus în versuri pentru înlesnirea memoriei”.

„Originea cimiliturilor” este un text în

proză, construit ca o poveste cu caracter de ghicitoare; are un substrat mitologic doar prin personajele simbolice care iau parte la acţiune (Dumnezeu, Sfântul Petru şi dracul), dar este complet lipsită de caracterul religios sau dogmatic. Povestea începe cu prezentarea târgului pe care dracul îl face cu Dumnezeu, care este de fapt o înfruntare între rău şi bine:

„Pe când umbla Dumnezeu cu sfântul Petru pe pământ, s-a întâlnit într-o zi dracul cu dânşii şi întrebându-l Dumnezeu unde se duce, ei îi răspunse: Mă duc să cimilesc pe la casele oamenilor, şi omul acela care va dezlega cimiliturele mele, va intra în împărăţia ta; iar acela care nu le va putea dezlega, va fi al meu.”

Dumnezeu şi Sfântul Petru rămân peste noapte într-un han, dar când să se culce, dracul (care luase chip de om) intră în han „şi începe a cimili: Cimel-cimel! ce e unul!”

Hangiul nu ştia răspunsul, dar Dumnezeu l-a ajutat: „- La un puţ bun, mulţi voinici s-adun.”


- 9 -

Jocul continuă, dracul întrebând (de fiecare dată tot mai supărat) şi Dumnezeu răspunzând (în rime la ultimele două întrebări): „- Cimel-cimel: ce e doi? - Omul cu doi ochi, bine vede! - Cimel-cimel: ce e trei? - Casei cu trei ferestre bine-i şade! - Cimel-cimel: ce e patru? - Carul cu patru roate, bine fuge! - Cimel-cimel: ce e cinci? - Mâna cu cinci degete, bine prinde! - Cimel-cimel: ce e şase? - Plugul cu şase boi, bine ară! - Cimel-cimel: ce e şapte? - Unde-s şapte fete în şezătoare, şezătoarea e plină. - Cimel-cimel: ce e opt? - Unde sunt opt feciori în casă, nu băga mâna-n fereastră. - Cimel-cimel: ce e nouă? - Să crăpi, drace, drept în două! - Cimel-cimel: ce e zece? - Să piei, drace, în apă rece!” „Măzărel împărat” şi varianta săsească „Găsitor de mazăre” sunt texte asemănătoare celui de mai sus; diferenţa este că târgul cu Iadul îl face un om, Măzărel, care este ajutat tot de Dumnezeu la dezlegarea cimiliturilor. B. P. Hasdeu insistă asupra faptului că ultimele trei texte nu au caracter religios, aducând în definirea numerelor cuvinte din mediul comun al gospodăriilor ţărăneşti (ochi, roate, boi, fete, fraţi, ferestre etc.) şi nu repere ce ţin de învăţătura bisericească (ca în cântecul de stea). ►Numere ca-n basme Am căutat o explicaţie cât mai logică pentru a înţelege de ce apar în basmele populare româneşti cu precădere numeralele impare: ● trei (ex: împăratul are ori trei feciori, ori trei fete; eroul principal este supus la trei încercări etc.); ● şapte (ex. numărul de capete al balaurului); ● nouă (ex: peste nouă mări şi nouă ţări etc.) Răsfoind „Scrieri filosofice” de B.P. Hasdeu am găsit un studiu dedicat basmului popular, care-l considera drept „cel mai bogat izvor de credinţe sau noţiuni mitologice şi de date lingvistice.” În credinţa noastră populară, s-au asimilat probabil influenţe ale gândirii pitagoreice, care considera numerele pare drept „lucruri perfecte, finite, regulate, întregi”.

Am studiat la şcoală basmul cult (ca aplicaţie, „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă) şi am constatat că şi aici, cel mai des întâlnit numeral (de 9 ori) este trei:

● „Şi numai iaca, şi a treia oară, tot gloaba cea de cal vine şi începe a mânca jăratic, de n-a mai rămas.”

●„Şi cum sta el în cumpene, să-l ieie, să nu-l ieie, calul se şi scutură de trei ori, şi îndată rămâne cu părul lins-pre-lins şi tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia.”

●„ - Ia, aşa am ameţit şi eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri.”

●„…zice rămas bun fraţilor săi şi a treia zi cătră seară porneşte şi el, mergând din pasul calului.”

●„Dar, fiindcă mi-au ieşit până acum încă doi spâni, şi cu tine al treile, apoi mai-mi vine a crede că aiasta-i ţara spânilor…”

●„După aceea începe a-şi arunca ţărână în cap , ca buhaiul, şi apoi, scurmând de trei ori cu piciorul în pământ, se tologeşte jos pe pajişte,acolo pe loc, mai rumegă el cât rumegă, şi pe urmă se aşterne pe somn, şi unde nu începe a mâna porcii la jir.”

●„Numai de nu i-ar muri mulţi înainte! Să trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri!”

●„…trebuie să meargă calul tău cu turturica mea să-mi aducă trei smicele de măr dulce, şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete.”

●„Iar fata împăratului Roş, în vălmăşagul acesta, răpede pune capul lui Harap-Alb la loc, îl încunjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă,să steie sângele şi să se prindă pielea, apoi îl stropeşte cu apă vie, şi atunci Harap-Alb îndată învie…”

Autorul foloseşte substantivul tretin (cal de trei ani), iar interjecţia teleap este repetată de trei ori: „ Şi odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap.”

Cifra patru este folosită într-o expresie

populară: „a face pe dracu-n patru”: ● „ – Du-te în Pădurea Cerbului, cum ăi şti

tu, şi măcar fă pe dracul în patru sau orice-i face, dar numaidecât să-mi aduci pielea cerbului, cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc.”

Numeralul cinci apare în poveste tot o

singură dată, ca şi şase şi şapte; nouă, de trei ori: ● „Şi, când pe aproape de miezul nopţii, fata

împăratului se preface într-o păserică şi zboară nevăzută printre cinci străji.”


- 10 -

● „Păsări-Lăţi-Lungilă se iè atunci după Harap-Alb şi pornesc ei tusşese înainte.”

● „Şi care din ei are îndrăzneală mare şi noroc şi mai mare, umblând pe acolo, găseşte din întâmplare câte o peatră de aceste, picată de pe cerb, când se scutură el la şapte ani o dată, şi apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună.”

● „şi merg ei, şi merg, cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări, peste nouă ţări şi peste nouă ape mari, şi într-o târzie vreme ajung la împărăţie.”

Spre deosebire de basmul popular, în basmul

cult apar şi numere mai mari decât nouă, atât pare cât şi impare:

● „În sfârşit, nu trece mult la mijloc, şi numai iaca li se aduce 12 harabale cu pâine, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin de cel hrănit, de care, cum bei câte oleacă,pe loc ţi se taie picioarele, îţi steclesc ochii din cap, ţi se încleie limba în gură şi începi a bolborosi turceşte, fără a ştii bechiu macar.”

● „Nu-i vorbă, de mâncat aţi mâncat şi de băut aţi băut fiecare cât şeptesprezece.”

● „Şi mergând ei o bucată înainte, Harap-Alb vede altă drăcie şi mai mare: o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot striga în gura mare că crapă de foame.”

●„… o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri şi o gârlă, pe care umblau numai 500 de mori şi tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete.”

●„Atunci credinciosul împăratului se duce răpede şi dă foc casei celei de aramă pe dedesubt, cu 24 de stânjeni de lemne, de se face casa roşă cum e jăraticul.”

● „Şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce de la o vreme le întră calea în codru…”

În basmul popular românesc nu apar

numerale de ordinul miilor, pentru că românul simplu nu ştia carte. În „Povestea lui Harap-Alb” apar chiar milioanele, în sintagma „mii de mii” :

● „Şi într-un buc, au şi ales năsipul de-o parte şi macul de altă parte; să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac printre năsip sau fir de năsip printre mac.”

Socotind frecvenţa folosirii numeralelor impare şi a celor pare în „Povestea lui Harap-Alb”, constatăm că regula se respectă şi în basmul cult, predominând numeralele impare (de 16 ori numere impare; de 9 ori numere pare) .

Voicu Ana Maria, clasa a XI-a B

►Numerele prime Numerele prime sunt numerele întregi care au ca singur divizor pe 1. Numărul 1, deşi se poate împărţi la el însuşi, nu este considerat număr prim. Există 24 de numere prime până la 100:

2 3 5 7 11 13

17 19 23 29 31 37

43 47 53 59 61 67

71 73 79 83 89 97

Un număr prim foarte special este acesta:

Proprietatea lui este că oricâte cifre aţi şterge de la sfârşit spre începutul numărului (se pot şterge de la una la şapte cifre), va rămâne afişat tot un număr prim, respectiv: 7393913; 739391; 73939; 7393; 739; 73; 7. ►Cum câştigi cu 1089 Uimeşte-ţi prietenii cu următorul joc: Pasul 1: Deschide orice carte la pagina 10. Numără de sus în jos 8 rânduri şi notează-ţi pe un bileţel al nouălea cuvânt din rând. Pasul 2: Cere apoi unui prieten să-şi aleagă un număr format din trei cifre, atrăgându-i atenţia că numărul ales trebuie să aibă prima cifră diferită de ultima (ex: 145). Pasul 3: Pune-ţi prietenul să noteze numărul pe o hârtie, apoi pune-l să inverseze cifrele (ex: 541) şi să scadă numărul mai mic din numărul mai mare (ex: 541-145= 396). Pasul 4: Pune-ţi prietenul să inverseze cifrele numărului rezultat la pasul 3 (ex: 693) şi să le adune cu rezultatul de la pasul 3 (ex: 693+396=1089). Pasul 5: Roagă-l pe prietenul tău să caute pagina din carte care corespunde cu primele două cifre ale rezultatului de la pasul 4 (ex:10), apoi să caute rândul care corespunde celei de-a treia cifre (8) şi să citească cu glas tare cuvântul care corespunde ultimei cifre (9). Arată-i apoi cuvântul scris de tine la pasul 1, şi va crede că eşti vrăjitor! Dacă eşti isteţ, găseşte explicaţia!

Mate Corina Gabriela, clasa a XII-a A


- 11 -

1. Nevoia te-nvaţă Gândeşte-te că eşti pe malul unui râu, împreună cu un alt adolescent, doi copii şi un căţel. Tot grupul trebuie să ajungă pe malul opus cu o barcă pneumatică. Barca poate transporta în siguranţă doar încărcături de maxim 70 de kg şi ● greutatea căţelului este de 15 kg; ● greutatea fiecărui copil este de 30 kg; ● greutatea fiecărui adolescent este de 70 kg. Căţelul nu poate fi lăsat singur în barcă pentru că nu o poate conduce; adolescenţii cât şi copiii pot manevra barca la fel de bine. Stabileşte planul de evacuare a întregului grup pe celălalt mal. Câte curse sunt necesare? 2. Iubim motoarele Andrei şi Barbu sunt doi tineri pasionaţi de motoare. Andrei şi-a cumpărat un scuter iar Barbu, o motocicletă. Băieţii locuiesc în oraşele A şi B. Pe şoseaua care uneşte cele două oraşe, amândoi pleacă în acelaşi moment: Andrei, din A spre B; Barbu, din B spre A. Amândoi conduc cu multă prudenţă şi cu viteză constantă pe tot parcursul drumului. După un timp, cei doi trec unul pe lângă celălalt (punctul C pe şosea), apoi fiecare îşi continuă cursa până la oraşul de destinaţie. De la punctul C până la sfârşitul cursei, scuteristul mai face o oră iar motociclistul 15 minute. Care este distanţa între cele două oraşe, dacă viteza de rulare a scuterului este de 30 km/h? Scuter Andrei Motocicletă Barbu 3. Un OZN sau un fenomen atmosferic?

Mihaela BERINDEANU, profesor Indicaţii şi răspunsuri la pag. 25

Catren de „BUN VENIT!” Bobocii ni i-am numărat la repezeală. Nu-s mulţi, da-s dezgheţaţi şi arătoşi. Sperăm să fie mai cu seamă norocoşi! Boboci, bine-aţi venit la noi la şcoală! Unei fete nestatornice Unu, doi, trei, patru, Azi cu unul, ieri cu altu’. Cinci băieţi a ameţit, Astăzi are alt iubit... ...Şase, şapte, opt, nouă, Din ochi curg boabe de rouă: Toţi o ştiu şi-o ocolesc. Cui să spună „te iubesc”?

Spre „ZODIA NOROCULUI” De vrei s-ajungi în „TOP 500” Apucă-te să-nveţi pe rupte! Va merge „ceas” comoara de pe umeri Şi-n viaţă, reuşite o să-numeri!

„Cristi-duru” la podea Legea-n curtea şcolii-o face EL, Ăla de-şi zice „Duru-pumni-de-oţel”. În ring însă, din corzi când a scăpat, Zăcea năuc, apoi l-au luat la numărat. Banii vin cu anii? „- Vreau bani mulţi, tată, vreau să fiu bogat, Să mă ia somnul până-i sfârşesc de numărat!” „- Fii răbdător, căci banii vin cu anii.” ...Sfatul nu-i bun, fiindcă blonda Ani Îmi cheltuieşte, nu-mi sporeşte banii!

Versuri de Gabriela VASILE, bibliotecar

B C A


- 12 -

-Bădie Creangă, îmi faci reclamă negativă? Ia vino!...


- 13 -

O planetă: „- Suratelor, mai dansăm mult după cum ne cântă Soarele? Eu am ameţit!”


- 14 -

Locul I : „Forţă vegetală” foto: Teodor Alexandru PAVEL din clasa a XI-a C1


- 15 -

Colectivităţile umane funcţionează eficient dacă ● există obiective comune; ● există un grad omogen de implicare a membrilor comunităţii pentru realizarea obiectivelor; ● comunicarea este sinceră, deschisă; ● toate activităţile comune sunt bazate pe respect şi încredere reciprocă. Trebuie să învăţăm de mici să lucrăm în colectiv, căci succesul echipei este mai probabil decât succesul personal şi, odată obţinut, el se revarsă în contul fiecărui membru al echipei. Sudarea unei echipe se face în timp; pentru o bună coordonare a colectivului, este benefică alegerea unui lider unanim respectat şi acceptat; Timpul de acomodare în activităţi comune este mai redus şi eficienţa grupului este asigurată dacă fiecare membru este hotărât să dea tot ce are el mai bun pentru obţinerea rezultatelor. Coeziunea echipei depinde şi de convenirea unor norme (etice, morale, profesionale) pentru noii membri. Calităţile personale necesare lucrului în echipă sunt simple şi clare: sinceritate, integritate,

adaptabilitate, competenţă şi mai ales, ambiţia de a finaliza cu succes un proiect început. Tinerii pot să-şi formeze (sau să-şi dezvolte) calităţile necesare muncii în echipă implicându-se

în diverse activităţi (culturale, sportive sau de voluntariat) organizate la nivelul şcolii sau al primăriilor locale. Experienţa muncii în echipă în perioada studiilor constituie un mare avantaj, căci angajatorii sunt interesaţi să selecteze personal obişnuit cu lucrul eficient în colectivitate. În anii de liceu, clasa noastră a devenit o echipă unită; vom rămâne uniţi si după ce vom termina studiile, ca în deviza muschetarilor: TOŢI PENTRU UNUL, UNUL PENTRU TOŢI!

Cristian BĂIATU şi Alexandru PASCU, clasa a XII-a A

Adolescenţa este perioada în care se realizează un echilibru biologic fragil, se finalizează constituirea structurilor operative ale intelectului şi se formează identitatea de sine. Vârsta de 14-19 ani este cea mai dificilă, dar şi cea mai frumoasă în viaţa unui om. Orice adolescent normal este dispus să comunice, să cunoască, să înţeleagă şi să schimbe lumea. Adolescentul vrea ca întreg Universul să ştie de existenţa sa. El vrea să fie tratat de persoanele mature cu mai mult respect. Adolescentul provoacă sau acceptă orice competiţie pentru a-şi verifica puterile: ● întrecerile sportive pentru a-şi evalua calităţile fizice; ● olimpiade şi concursuri şcolare, pentru a-şi evalua calităţile intelectuale, tehnice sau artistice; ● întreceri de impresionare a sexului opus, pentru evaluarea propriei puteri de seducţie.

Adolescentul nu poate rezista tentaţiei de a brava. Spiritul de aventură îl conduce spre mai mici sau mai mari nebunii: sporturi extreme, refuzul de a se supune regulilor etc. Adolescenţii se comportă imprevizibil atunci când nu reuşesc ce şi-au propus: de cele

mai multe ori se mobilizează şi mai încearcă o dată, dar pot să renunţe, minţind că nu-şi doreau cu adevărat reuşita (când nu ajung la struguri, zic că-s acri); mai pot să se închidă în sine şi să urască pe toată lumea pentru eşecul suferit. Adolescenţilor le plac superlativele şi vor să se impună în societate numai la superlativ (ori în bine, ori în rău). Grav este că un adolescent care nu se ştie bine apreciat de societate la capitolul „fapte bune”, încearcă să se impună atenţiei publice prin „fapte reprobabile” (agresarea celor din jur, vandalizarea unor spaţii de folosinţă comună etc.). Adolescenţii sunt receptivi la nou şi au capacitatea de învăţare cea mai bună; le lipseşte însă certitudinea că învăţând, îşi pot realiza visurile de viitor.


- 16 -

Chiar dacă sunt plini de „fiţe”, îşi dau cu gel pe păr, folosesc prea multe farduri sau îşi tatuează dragoni pe piele etc., adolescenţii sunt viitorul şi de aceea, părerile lor trebuie ascultate şi respectate. În speranţa că vor citi acest articol şi persoane mature, ne grăbim să ne exprimăm deschis părerea privind mai buna înţelegere între adulţi şi adolescenţi: ► arătaţi-ne că ne iubiţi şi acordaţi-ne mai multă încredere; învăţăm mult mai bine din propriile greşeli; ►fiţi prietenii noştri, nu „sfătuitorii cu multă experienţă”; reacţionăm mai bine când nu ni se impune ceva şi suntem lăsaţi să ne spunem părerea în probleme de care depinde viitorul nostru; ►amintiţi-vă mereu că la vârsta adolescenţei voiaţi şi voi să schimbaţi lumea; noi suntem primii care suferim atunci când structuri sau regulamente învechite şi inutile ne împovărează existenţa. Dragi colegi de generaţie, aproape toate îndoielile noastre se vor estompa, cu trecerea timpului: ● încrederea în propriile forţe creşte (se restaurează) după prima competiţie câştigată, deci nu refuzaţi competiţiile şi pregătiţi-vă bine pentru ele; ● mai sociabili vom deveni când vom reuşi să comunicăm deschis şi sincer cu cei din jur, deci încercaţi să vă luptaţi cu propriile inhibiţii (prietenii şi educatorii care vă înţeleg sunt aliaţii voştri în marea luptă cu inhibiţia). Îndoielile adolescenţei, dacă sunt prea multe şi prea grele, duc la deformări nesănătoase, inestetice (şi uneori definitive) ale coloanei vertebrale. Luptaţi cu viaţa, nu vă lăsaţi copleşiţi, altfel, veţi arăta ca tânărul din imagine! ►►

Păşiţi în viaţă încrezători, înălţaţi-vă visele până la cer, şi dincolo de el! Veţi izbuti!

Mihaela - Bianca STOICA, clasa a XI-a C1

Preocuparea principală a adolescenţilor este astăzi grija pentru imaginea personală. Nu este deloc un lucru rău, doar că unii colegi de generaţie se opresc la „loock” (poza de exterior), fără a se preocupa destul şi de frumuseţea interioară. Fiecare tânăr doreşte să impresioneze, să fie atractiv: o igienă personală perfectă, câteva cosmetice folosite discret, îmbrăcămintea „cool” (mai ales!) sunt cărţile de vizită care deschid porţile spre viitoare aventuri amoroase. Adolescenţii spun cu seninătate şi mult prea uşor cuvintele magice „Te iubesc!” , confundând atracţia fizică cu „marea iubire”.

Iată definiţiile de dicţionar: ►IUBIRE: sentiment de dragoste pentru o persoană; sentiment de afecţiune şi admiraţie pentru cineva sau ceva. ►ATRACŢIE: înclinare puternică pe care o fiinţă o simte pentru alta sau pentru ceva anume (obiect sau acţiune); ceea ce farmecă, ademeneşte, ispiteşte, tentează. Vedem deci că iubirea este un sentiment, pe când atracţia este de natură instinctuală. Atracţia fizică este una dintre premisele importante ale iubirii; dacă te simţi atras de o persoană, află întâi dacă aveţi preocupări şi visuri comune, testează-i caracterul, verifică dacă este un om responsabil şi abia apoi eşti liber să spui „te iubesc pe tine, cu toate calităţile şi defectele tale”. Ştiu că inima nu prea ascultă de raţiune, dar trebuie încercat! Ascultaţi îndemnul raţiunii; altfel, s-ar putea ca în viitor să regretaţi faptele sau vorbele voastre de acum.

Alexandra Iuliana TĂNĂSELEA, clasa a XI-a B


- 17 -

Hopa! Trucuri cu cărţi! Ştiţi cu toţii trucul cu o carte ascunsă în pupitru, sursa de inspiraţie în timpul lucrărilor scrise. Este un truc mult prea des folosit şi foarte uşor descoperit de profesorii vigilenţi. Vreau să vă prezint aici două trucuri cu cărţi de joc, cu care puteţi să vă distraţi prietenii la o petrecere.

Dacă vreţi să le încercaţi, trebuie să mimaţi emoţia şi concentrarea; anunţaţi-vă prietenii că trucul nu v-a reuşit de fiecare dată; jucaţi puţin teatru ca să atrageţi atenţia celor prezenţi, apoi scoateţi din buzunar un pachet de cărţi de joc; îl prezentaţi asistenţei ca să se asigure că sunt cărţi normale, fără semne speciale (ex: împunsături de ac, semne grafice speciale pe spatele cărţilor etc.).

Rugaţi apoi pe unul dintre prieteni să „taie” pachetul (iar trebuie să improvizaţi ceva ca să sporiţi importanţa momentului; de exemplu, executaţi nişte „pase” deasupra pachetului de cărţi).

Cum faci să dispară o carte Explicaţi prietenilor că veţi face să dispară o

carte pe care o veţi ridica de deasupra pachetului (cărţile sunt aşezate în pachet cu faţa în jos). Trebuie să ridicaţi de deasupra pachetului nu una, ci două cărţi (cu multă grijă, să nu vadă nimeni trucul), aşa că veţi arăta asistenţei a doua carte. Puneţi la loc cărţile pe pachet (prima carte din teanc n-a fost văzută de public). Apoi, cu voce tremurândă, bolborosiţi un descântec şi rugaţi pe cel mai credul dintre prieteni să ridice prima carte de deasupra şi să o prezinte prietenilor. Dacă sunteţi îndemânatici, puteţi ascunde în palmă cartea arătată iniţial spre public şi apoi o strecuraţi sub mânecă; o extrageţi astfel de tot din pachet, şi chemaţi curioşii să se convingă că respectiva carte s-a „evaporat”.

Cum ghiceşti ce carte a ales prietenul tău Acest truc iese foarte bine dacă ai palmele mari. Scoţi pachetul de cărţi şi îl pui pe masă, dar nu înainte de a ascunde în palmă o carte. Rogi apoi pe oricine din asistenţă să amestece bine de tot cărţile şi să le aşeze pe masă, în trei grămezi, cu faţa în jos. Îţi inviţi prietenul să-şi aleagă o carte la întâmplare, s-o privească, s-o memoreze, apoi s-o

depună deasupra unei grămezi, tot cu faţa în jos; insişti ca partenerul să-şi aleagă care grămăjoară îi place mai mult! Eşti atent pe care dintre grămezi şi-a pus prietenul cartea (să zicem, grămada g2), te apropii de masă şi strecori cartea ascunsă de tine în palmă exact peste cartea aleasă de prietenul tău. Ca să nu se vadă manevra, poţi de exemplu să te faci că aranjezi grămezile de cărţi, sau că faci „pase magnetice”, ca să-ţi vină inspiraţia. Iei apoi primele cărţi din cele trei grămezi (una este chiar cartea depusă de tine, în timp ce cartea aleasă de partener rămâne acum prima din g2) şi le pui tot cu faţa în jos, pe masă, în linie. Îţi rogi prietenul să fie atent la mâinile tale, în timp ce schimbi o dată sau de două ori ordinea celor trei cărţi. Apoi îţi întrebi prietenul care este cartea aleasă de el (cărţile sunt tot cu faţa în jos; dacă ţi-a urmărit atent mişcările, îţi va arăta cartea care a fost la tine în palmă). Tu te arăţi convins că nu aceea este cartea aleasă; întorci cartea indicată de partener şi acesta trebuie să-ţi dea dreptate: nu aceea este „aleasa”! Te faci că te concentrezi, întorci cu faţa în sus primele cărţi din fiecare grămadă. Tu ştii bine că „aleasa” este prima din g2, dar menţii un pic suspansul (îndrepţi întâi mâna spre altă carte etc.); la final te îndrepţi cu hotărâre către cartea aleasă de amicul tău. Nu îţi rămâne decât să primeşti (cu modestie, desigur) aplauzele prietenilor. Încearcă!

Andrei TAINĂ, clasa a XI-a B


- 18 -

Oraşul american Cincinnati (statul Ohio) are o istorie de peste 200 de ani. În 1788 era doar o mică şi slab populată aşezare, fondată pe dealurile din nordul râului Ohio sub numele de Losantville; numele actual îl poartă din 1790 şi a fost ales în cinstea „Asociaţiei Cincinnati” şi a primului său conducător George Washington.

Oraşul Cincinnati (Ohio): aşezare geografică

O statuie dedicată lui Cincinnatus Lucius Quinctius (om politic din Roma Antică – sec. 5 î. Hr. – consul şi apoi dictator, renumit prin simplitate şi austeritate), situată în Sawyer Point, a devenit simbolul oraşului. Cincinnati a primit statutul de oraş în anul 1819. Oraşul a cunoscut o mare înflorire la începutul secolului al XIX-lea, când ajunsese să rivalizeze prin dimensiune şi bogăţie cu marile oraşe de pe coasta Atlanticului.

Cincinnati,

Sawyer Point- Statuia lui Cincinnatus

Boom-ul economic al oraşului a început în 1811, odată cu

intensificarea transportului pe râul Ohio (apariţia vapoarelor cu abur şi construirea canalului navigabil Miami Canal). Zece ani mai târziu, Cincinnati a devenit cel mai important centru de ambalare şi tranzacţionare a cărnii de porc din întreaga Americă. Frumuseţea naturală a peisajului (râul şi cele şapte dealuri aşezate în semicerc, clima blândă) l-au făcut pe Winston Churchill să numească oraşul Cincinnati „the most beautiful of America's inland cities” (cel mai frumos oraş al Americii interioare);

în presă, oraşul a fost supranumit „Queen of the West” („Regina Vestului”), „Oraşul celor şapte dealuri”, dar şi „Porkopolis” (în perioada de înflorire a comerţului cu carne de porc, 1835-1840). Oraşul deţine o importantă zestre culturală şi arhitectonică germană (amprenta primului primar, David Ziegler-1802). În prezent, oraşul are o populaţie de circa 350000 de locuitori; este un mare nod de comunicaţii, un important centru comercial, financiar şi universitar. Industriile reprezentative în Cincinnati sunt: ● construcţiile de maşini (producerea de maşini-unelte şi mecanica de precizie); ● siderurgia; ● electrotehnica; ● aeronautica; ● chimie şi cosmetice (ex: Procter&Gamble) şi industria alimentară (industria cărnii şi băuturilor). „Cincinnati-Northen Kentucky International Airoport” (situat dincolo de râul Ohio, în Kentucky, destinat avioanelor mari) este legat prin liniile de metrou şi sistemul de transport de suprafaţă de zona metropolitană a oraşului Cincinnati. Oraşul mai are patru aeroporturi proprii, ce deservesc avioane mici ale unor companii sau persoane private.

Iată alte câteva evenimente din istoria oraşului, remarcate ca premiere: ● primele servicii poştale aeriene (baloane cu aer cald - 1835); ● înfiinţarea departamentului municipal de pompieri profesionişti şi folosirea unui motor cu abur pentru stingerea incendiilor (1853); ● înfiinţarea primei echipe profesioniste de baseball (Cincinnati Red Stockings-1869); ● înfiinţarea primului birou pentru înregistrări meteorologice (1869); ● înfiinţarea primei universităţi municipale (1870); ● primul zgârie-nori cu structură de beton (1902); ● prima staţie TV cu licenţă publică (1954).

Ana-Maria VOICU, clasa a XI-a B


- 19 -

Vreau să vă supun atenţiei o reclamă TV, dată deseori pe post în ultima vreme. Este una dintre reclamele făcute de oameni deştepţi pentru a le crea iluzii celor cu situaţie materială precară. La televizor apare un tânăr care-şi destăinuieşte visul: vrea, nici mai mult, nici mai puţin decât „să trăiască pe picior mare”: „- Visul meu este să trăiesc ca o vedetă”. Orice tânăr care nu dispune de bani mulţi are vise asemănătoare şi nimeni nu-i interzice să viseze tânărului din reclamă. Ce face el mai departe? Triază în gând vedetele autohtone şi îşi alege ca termen de comparaţie a nivelului de trai pe căpitanul echipei naţionale: „- Să zicem, Cristi Chivu!” Cum scena se petrece pe un teren de fotbal, pe care „vedeta” Chivu se antrenează din greu, tânărul se răzgândeşte şi rosteşte fraza memorabilă:

„- Dar nu trebuie să ştiu să joc fotbal ca să trăiesc ca o vedetă!”

Şi asta-i adevărat. Nu trebuie să ştii fotbal dar poţi fi gimnast, şahist, realizator TV, ziarist, artist de mare talent, patron cu realizări notabile, şi primeşti prin mediatizare statutul de vedetă. Adevărul curat este că poţi trăi ca o vedetă dacă eşti vedetă! Dar ca să ajungi vedetă trebuie şi talent şi multă, multă muncă. Fără talent şi fără muncă îţi poate creşte nivelul de trai doar dacă: ► pică bani din cer (o moştenire, o ploaie cu bani); ► încalci legile (furi, jefuieşti). Banii apăruţi din senin se cheltuiesc repede; apoi ajungi de unde ai plecat (sau, ajungi la puşcărie). Tânărul din reclamă se preface că a găsit calea sigură pentru a se îmbogăţi fără muncă: „Trebuie numai să dau un SMS!”. Reclama e de fapt o capcană pentru creduli (induce ideea falsă că te poţi îmbogăţi cu un preţ neglijabil). Cum probabilitatea ca SMS-ul dat să fie cel câştigător este practic nulă, compania de telefonie prosperă şi credulii rămân să ofteze după bani. Tânărul din reclamă, dacă mai are vise dintr-astea, să facă bine să le păstreze pentru el!

Gabriela IORDACHE, clasa a XII-a B

V-aţi întrebat vreodată de ce septembrie are un nume potrivit pentru a şaptea lună şi nu pentru a noua lună din an? În cartea „Istoria prin întâmplări picante” (Bucureşti, Ed. Corint, 2005) scrisă de Alin Pop, am găsit explicaţia denumirii lunilor din calendarul actual (Gregorian). Am aflat că numele lunii septembrie vine de la cuvântul latinesc septem (şapte), pentru că luna septembrie era a şaptea lună în calendarul roman (anul roman începea în Martie; denumirea de „an” vine tot din latină: annus = inel sau ciclu). În septembrie începe anul şcolar şi se sfârşeşte anul agricol (ultimul cules de pe câmp, culesul livezilor şi al viilor). La 23 septembrie este echinocţiul de toamnă, când ziua este egală cu noaptea; după această dată, ziua este mai mică decât noaptea, până la echinocţiul următor, la 21 martie. Calendarele din Evul Mediu cuprindeau recomandări pentru muncile agricole, dar conţineau şi rugăciunile sau meditaţiile adecvate pentru anumite ore din zi, în anumite zile din săptămână, lună sau anotimp. Manuscrisul „Les Très Riches Heures” („Orele foarte bogate”), carte comandată de Ducele de Berry, este o lucrare rară din Evul Mediu şi face parte dintre „cărţile iluminate” (împodobite cu miniaturi, chenare aurite, litere iniţiale împodobite) lucrate cu un deosebit simţ artistic. Valorosul manuscris (416 pagini, 131 miniaturi) este găzduit astăzi la Muzeul Condé din Chantilly (Franţa). El a fost lucrat între anii 1413-1416 de fraţii Linbourg (Paul, Herman şi Jean) iar după moartea acestora, a fost continuat de Jean Colombe, între anii 1485-1489. Reprezentarea lunii Septembrie este una dintre cele mai izbutite picturi din acest manuscris, cu toate că, de la începutul ei până la finalizare au trecut mai mult de 70 de ani.

„Les Très Riches Heures” Folio 9v-

Septembrie


- 20 -

Pagina lunii Septembrie reprezintă în prim-plan munca ţăranilor la culesul strugurilor. După stil şi culorile folosite, scena culesului este pictată de Jean Colombe după schiţa executată de fraţii Limbourg.

Les Très Riches Heures - detaliu

În planul îndepărtat poate fi admirat maiestuosul Château de Saumur; pictura castelului a fost începută de fraţii Limbourg (primele două treimi din partea superioară) şi încheiată de Jean Colombe (treimea de la sol). Château de Saumur este pictat probabil de Paul Limbourg, care avea cunoştinţe de arhitectură: sunt prezentate cu mare acurateţe turnurile zvelte, crenelurile, coşurile de fum, dar şi cuptorul, podul mobil, clopotniţa.


Cerul este pictat în nuanţe de albastru ultramarin; în aceleaşi nuanţe este pictată şi partea superioară a lucrării, care reprezintă calendarul plasat în contururi de semicerc (cerul înstelat, zodia fecioarei şi a balanţei, fazele lunii).


Artiştii au folosit culori minerale şi vegetale, preparate manual prin presare; omogenizarea culorilor a fost realizată cu gumă arabică. Culori speciale în manuscris sunt „Vert de flambe”- un verde arzător, obţinut din flori zdrobite amestecate cu oxid de plumb; „Azur outrème” - un ultramarin realizat din praf măcinat de lapis lazuli4, folosit pentru redarea nuanţelor cerului.

Lapis lazuli

Manuscrisul Les Très Riches Heures a fost realizat de artiştii medievali cu o tehnică uimitoare. Cu siguranţă că s-au folosit pensule extrem de fine şi, aproape sigur, lentile pentru redarea mărită a imaginilor. Mai multe detalii despre acest manuscris găsiţi la adresele: http://www.christusrex.org/www2/berry/ http://en.wikipedia.org/wiki/Tr%C3%A8s_Riches_Heures_du_Duc_de_Berry

Mihaela Bianca STOICA, clasa a XI-a C1

4 Lapis lazuli = amestec de minerale (lazurită, pirită, calcită etc.), de culoare albastru ultramarin; provine din limba latină (lapis = piatră; lazulum = albastru închis)


- 21 -

Dacă încerci permanent să descoperi partea bună a lucrurilor, dacă ai încredere în forţele proprii, în ajutorul familiei şi al prietenilor apropiaţi, înseamnă că te numeri printre cei care pot cunoaşte adevărata fericire. Numai oamenii optimişti (sau, cum spun americanii: cei ce gândesc pozitiv) se pot bucura cu adevărat de viaţă. Optimiştii consideră că, pe termen mediu şi lung, contradicţia dintre bine şi rău se rezolvă fără nicio îndoială în favoarea binelui; ei nu-şi pierd speranţa şi au încredere viitor. Atenţie: Optimismul este o boală care se ia uşor!

Cu un zâmbet sau o glumiţă, şi cel mai depresiv om se poate destinde! Din fericire, boala asta nu dăunează deloc sănătăţii, ci activează pofta de viaţă!

Unora dintre adolescenţi li se pare că tot universul complotează împotriva lor; ei sunt derutaţi, obosiţi de viaţă şi recurg la gesturi extreme (automutilare, tentative de suicid). Lor le recomand această reţetă, care pe mine m-a transformat dintr-un „adolescent cu vagi înclinaţii depresive” într-un „tânăr încrezător în forţele sale, comunicativ şi prietenos”:

- Exersaţi vorba din popor „a face haz de necaz”; când vi se pare că totul vă merge pe dos, încercaţi să vă scoateţi din minte necazul, gândiţi-vă la ceva caraghios şi râdeţi timp de cinci minute.

- Când vă întâlniţi dimineaţa cu cineva, înainte de salutul matinal, zâmbiţi vă rog! Cât mai larg!

- Respectaţi-vă prietenii şi acordaţi-le ajutorul vostru; când veţi fi la necaz, prietenii vor proceda la fel.

- Vă este favorabilă îmbunătăţirea continuă a abilităţilor de comunicare; dacă sunteţi deprimaţi, împărtăşiţi-vă necazul şi frământările unui prieten, familiei, sau cereţi sfatul psihologului şcolar.

- Cântaţi tare refrenul „Don’t worry! Be happy”, chiar dacă n-aveţi ureche muzicală; declaraţi acest cântec „imnul cel norocos”. Mihaela Bianca STOICA, clasa a XI-a C1

Florentina Denisa PETRARU, clasa a XI-a C1

Pentru stabilirea planului editorial al revistei şcolare, am cerut unui grup de 50 de elevi să ne trimită în scris preferinţele lor pentru petrecerea timpul liber. Am constatat cu bucurie că: ►elevii noştri sunt prietenoşi, pentru că în 76% dintre răspunsuri se face referirea „împreună cu prietenii mei”; ►12% dintre elevii chestionaţi au pasiuni extraşcolare pe care vor să le transforme într-o viitoare profesie (informatică, design vestimentar, fotografie, turism montan etc.); ►28% dintre elevii chestionaţi au acasă acces la Internet, deci pot descărca revista şcolară de pe site-ul şcolii. Nu la fel de bucuroşi am fost când am constatat că: ►6% dintre elevii chestionaţi nu cunosc regulile ortografice (sau, dacă le cunosc, nu le aplică?); ►lectura ocupă unul dintre ultimele locuri între preferinţele elevilor; ►8% dintre elevi au declarat că nu au suficient timp liber (muncesc în part-time, ca să-şi ajute familia). Am aflat şi drama Cristinei, eleva care preferă plimbările pe înserat cu mămica ei: „...preţuiesc fiecare clipă petrecută alături de mama, pentru că ea este foarte bolnavă şi nu o voi mai avea mult timp alături de mine”. Am preluat primele patru opţiuni din cele 50 de liste întocmite de elevi şi am stabilit următoarea ierarhizare de domenii preferate pentru petrecerea timpului liber: Loc Domeniul preferat Opţi

uni %

1 Sport, plimbare, drumeţii 56 28 2 Informatică, ştiinţă şi tehnică 50 25 3 Muzică, dans, arte plastice 38 19 4 Fotografie, cinematografie 28 14 5 Lectură, integrame, sudoku 26 13 6 Colecţii (timbre, modelism) 2 1 TOTAL 200 100 Ca să ne apropiem cititorii, vom acorda pe viitor spaţiu mai larg în revistă sporturilor preferate de elevi (fotbal, baschet, tenis, patinaj, badminton, înot şi pescuit); vom pune în continuare accent pe informarea generală din domeniile ştiinţă, tehnică, arte, dar şi rubricile de umor vor deveni mai consistente. Promitem asta solemn!

Colectivul de redacţie


- 22 -

►Voluntarii ecologişti din Clubul ENIGMA Din această toamnă, în şcoala noastră activează un club ecologic constituit din iniţiativa domnului profesor Ilie Căţoiu sub numele ENIGMA. Sigla aleasă pentru clubul ecologic este formată din iniţialele cuvintelor Ecologie, Natură, Iniţiativă, Generaţie, Maturitate, Acţiune. Primii membri înscrişi în Clubul ENIGMA au fost elevii entuziaşti, harnici şi veseli din clasa a X-a A: Valentin Pârvu, Claudia Popa Chiper, Mihaela Alina Mate, Valentin Nedelea şi Rozina Marin. Lor li s-au alăturat alţii şi alţii, aşa încât astăzi, Clubul are peste 150 de membri activi. Clubul ENIGMA a participat alături de alte 16 licee bucureştene la concursul de eco - proiecte ECOLOGICA 2009, organizat de Asociaţia Iniţiativa 2003 în data de 18 octombrie la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”. Fiecare şcoală a încercat să se evidenţieze prin proiectele ecologice finalizate şi cele planificate pentru perioadele următoare.

Grupul Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” a fost reprezentat de o echipă formată din Claudia Popa Chiper, Mihaela Alina Mate şi Rozina Marin; alţi peste 20 de membri ai clubului ENIGMA au lucrat la selectarea materialului informativ privind iniţiativele ecologiste realizate şi planurile de viitor (întocmirea machetelor, panourilor, mapelor şi prezentărilor în Power Point).

La redactarea materialelor şi întocmirea mapelor de prezentare au avut un valoros aport consultativ profesorii noştri: Ilie Căţoiu, Olguţa Spornic, Marcela Stan, Maria Uceanu, Doina Gheoda, Mihai Predoiu şi Florica Millea.

Cel mai puternic ecou în rândul tinerilor ecologişti din şcoala noastră l-a avut proiectul Calculul amprentei de carbon.

Voluntarii Clubului Enigma au făcut o largă popularizare în şcoală unui site pe care se poate calcula pentru fiecare om, emisia de carbon datorată activităţilor casnice şi transportului de persoane pe o perioadă de un an de zile.


- 23 -

Curioşi să afle cu cât contribuie fiecare la degradarea mediului într-un an, elevii au accesat adresa www.generatiaverde.ro şi au comparat între ei rezultatele testului. Testul a trezit în conştiinţa tinerilor imperativul schimbării modului de viaţă, în sensul protejării mediului prin folosirea energiilor nepoluante atât în locuinţe cât şi în transportul de persoane.

Întâlnirea ecologiştilor a fost o veritabilă explozie de tinereţe şi un bun prilej pentru schimbul de experienţă. Au făcut impresie deosebită întregii asistenţe prezentările: ● „V.O.I. Verde. Organic. Inteligent.” (Colegiul Naţional George Coşbuc - propune refacerea centurii verzi a oraşului Bucureşti); ● „Un copac pentru o viaţă” (echipa Green Fire a Colegiului Tehnic Mecanic Griviţa); ● „Toţi pentru verde. Verde pentru toţi.” (proiectul de mediu al Colegiului Naţional Matei Basarab, care propune colectarea selectivă a deşeurilor din incinta colegiului). De fapt, fiecare proiect a adus ceva nou şi util pentru mediu. Dar nici noi nu am fost mai prejos!

La această acţiune am avut ocazia să facem cunoştinţă cu doamna Lavinia Şandru, o personalitate politică implicată în organizarea de activităţi cu voluntarii liceeni; este tânără şi de aceea înţelege cu uşurinţă problemele, frământările adolescenţilor.

Organizatorii ne-au pregătit un bogat program artistic şi multe premii din partea sponsorilor: ● TVR; ● Radio România; ● SMART FM; ● Editura Nemira; ● World Trade Center Bucharest şi alţii.

A fost o duminică foarte plăcută şi rodnică. Ne-am învins emoţiile şi am reprezentat cum se

cuvine Clubul Ecologist ENIGMA în faţa unei asistenţe exigente; am închegat noi prietenii cu elevi din alte licee, ne-am distrat şi, lucru foarte important pentru noi, am primit diplome

de onoare pentru munca noastră.

Claudia POPA CHIPER clasa a X-a A Rozina MARIN, clasa a X-a A


- 24 -

►Vizită la Târgul Educaţional Bucureşti şi o declaraţie de dragoste foarte specială Cea de-a V-a ediţia a Târgului Educaţional Bucureşti s-a desfăşurat sub patronajul Prefecturii şi Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti la Sala Polivalentă, în perioada 22-24 octombrie 2009. În scopul modernizării dotărilor pentru laboratoare şi sălile de clasă, conducerea şcolii noastre a organizat zilnic vizite la Târgul Educaţional. Cadre didactice din toate catedrele au însoţit la târg grupuri de elevi cu scopul de a afla noutăţile ofertei educaţionale şi de a întocmi propuneri pentru planul de achiziţii al şcolii. Doamna profesoară Maria SIMON, în calitate de profesor-diriginte, a însoţit la Târg elevii clasei a XI-a B; aceştia s-au arătat deosebit de interesaţi de tablele interactive şi trusele pentru laboratoarele de chimie, fizică şi măsurări tehnice. Elevii clasei a XIII-a M3, împreună cu doamna profesoară de geografie Victoria GIBARU, au zăbovit mai ales la standurile cu materiale didactice din aria curriculară geografie-geologie-istorie (mape cu hărţi şi hărţi şcolare, atlase, truse cu roci etc.).

Elevii au remarcat şi materialele didactice pentru biologie-anatomie (mulaje, atlase).

Ce credeţi că au scris elevii din clasa a XIII-a M2 pe tabla interactivă? O declaraţie de dragoste, adresată doamnei diriginte Marcela STAN, care i-a

însoţit în vizita la Târg.

După vizita la Târgul Educaţional, elevii şi profesorii lor au profitat de vremea bună de afară şi s-au plimbat prin parcul tomnatic. Plimbarea a fost un alt bun prilej pentru poze de grup!

Ionela MITEAŢĂ, clasa a XIII-a M3


- 25 -

►Instituţia „Avocatul elevului” La începutul anului şcolar, au demarat procedurile pentru completarea locurilor vacante în instituţia „Avocatul elevului”, prin depunerea candidaturilor. După intervievarea candidaţilor, Comisia de evaluare formată din doamnele profesoare Maria Cosmina UCEANU-PETRACHE, Rodica COVETE, Olguţa SPORNIC şi Rodica GROSU au validat următoarea componenţă a instituţiei „Avocatul elevului”:

Membrii instituţiei „Avocatul Elevului” Nr. Nume, prenume Clasa 1 Claudia Florina POPA CHIPER

preşedinte a X-a A

2 Andrei PARASCHIV a X-a C 3 George CĂLIN a XI-a C 4 Mihaela Alina MATE a X-a A 5 Nicoleta Elena IENACHE a X-a C 6 Ramona STEMATE

psiholog-consilier şcolar profesor

7 Virginia MATE părinte Grupul de suport al instituţiei „Avocatul Elevului” Nr. Nume, prenume Clasa 1 Mădălina PANĂ a XII-a B 2 Gabriela IORDACHE a XII-a B 3 Marina NEDELCU a XII-a B 4 Rozina Cătălina MARIN a X-a A 5 Alexandra Gabriela BOTEZATU a X-a A 6 Alexandra NINU a X-a B „Avocaţii” şi grupul lor de sprijin au drept obiective: ● Educarea elevilor pentru cunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor corelate, în conformitate cu Regulamentul de Ordine Interioară al şcolii; ● Crearea în şcoală a unui context favorabil exercitării de către elevi a dreptului la opinie şi liberă exprimare; ● Găsirea celor mai bune metode pentru cunoaşterea şi soluţionarea cazurilor de încălcare a drepturilor elevului în şcoală; ● Îmbunătăţirea climatului de muncă din şcoală; armonizarea relaţiilor elev-profesor şi elev-elev. Dacă vă consideraţi nedreptăţiţi la şcoală în vreun fel (discriminaţi, persecutaţi, şantajaţi, intimidaţi etc.) de alţi elevi sau de unii profesori, există cu siguranţă o rezolvare, prin „Avocatul elevului”. Spuneţi-vă necazul şi instituţia „Avocatul elevului” îţi va apăra interesele.

Rozina Cătălina MARIN, clasa a X-a A

1. Nevoia te-nvaţă Notăm: M1= malul de plecare; M2= malul de destinaţie; A1, A2 = adolescenţii; C1, C2 = copiii; c = căţelul. Curse dus M1→ M2

Curse întors M2 → M1

Rămân pe malul de destinaţie (M2)

C1+ c C1 c C1+ C2 C1 c+C2 A1 C2 c+A1 C1+C2 C1 c+A1+C2 A2 C2 c+A1+A2 C1+C2 - c+A1+A2+C1+C2

2. Iubim motoarele Indicaţie: adoptaţi notaţii pentru cele două necunoscute (ex: t = timpul scurs de la începutul cursei până în punctul C şi v = viteza motocicletei); de la orele de fizică amintiţi-vă formula vitezei,

v = ts

Evaluaţi timpul necesar parcurgerii distanţelor AB, AC şi BC aferent celor două mijloace de transport. Găsiţi în tabelul de mai jos elementele cu care să formaţi un sistem de ecuaţii (timpul este exprimat în ore iar viteza în km/h).

Timp AB

Vit. Distanţa parcursă până în C

Distanţă parcursă AB

Barbu t+

41

v

BC=v * t v*

+

41t

Andrei t+1 30 AC=30 * t

30* (t+1)

Răspuns: distanţa AB este de 45 km; distanţa până la punctul de întâlnire C este parcursă în 30 de minute de cele două vehicule.

3. Un OZN sau un fenomen atmosferic? Fotografia lui Iulian din Agnita, preluată de pe http://www.realitatea.net/#ultimeleStiriVideo prezintă un fenomen atmosferic destul de rar, care se poate vedea doar la apusul soarelui: nori foarte denşi, apoşi, de forma unui uger; aura luminoasă ce înconjoară „ugerul” se formează ca urmare a diferenţei de densitate între aer şi vaporii de apă. Ştirile TV au prezentat şi alte filme, poze făcute în octombrie de amatori în Bucureşti, Constanţa etc.


- 26 -

ÎNTINDE O MÂNĂ,

OFERĂ UN ZÂMBET! În perioada 29 octombrie – 4 decembrie se va derula

proiectul „Întinde o mână, oferă un zâmbet” în parteneriat cu Centrul de Plasament „Pinocchio”.

Arată că îţi pasă! Vom ajuta 45 de copii abandonaţi de familie! Poţi să participi prin:

1. Donarea de jucării (în bune condiţii) 2. Donarea unei sume de bani (oricât de mică) 3. Realizarea unui moment artistic (sub îndrumarea prof.

Uceanu Maria) 4. Confecţionarea unor obiecte specifice vârstei de 2-12 ani

(păpuşi, zmee, ursuleţi etc.)

Orice altă sugestie va fi bine primită!

În data de 7 decembrie (după Sfântul Nicolae) un grup de elevi voluntari va merge alături de profesorii coordonatori la copiii din Centrul de Plasament pentru a le oferi câteva clipe de bucurie.

Donarea jucăriilor va putea fi făcută în urnele special amenajate în cancelarie şi la bibliotecă.

Banii donaţi vor fi strânşi de prof. Covete Rodica (care va putea fi găsită luni: 7:30 – 12:00; miercuri: 12:00 – 18:00; joi: 7:30 – 10; vineri: 7:30 -12:00). Din aceşti bani vor fi cumpărate cărţi de colorat, hăinuţe şi dulciuri pentru toţi copiii din Centrul de Plasament.

Pentru întrebări şi sugestii adresaţi-vă profesorilor coordonatori: Glazer Marcela, Covete Rodica, Uceanu Maria, Grosu Rodica, Moronescu Daniela, Gheoda Doina, consilierul şcolar psiholog Stemate Ramona, coord. proiecte şi programe educative şi extraşcolare, prof.-ing. Spornic Olguţa.

Documents

ISSN 2066-0103 Serie Serie nou nr. 23, Octombrie …„START! Avem de cucerit o lume!” nr.23, Oct.2009 - Grupul Şcolar Industrial „Mecanică Fină” ISSN 2066-0103 - 2 - Potrivit