1

I.O.S.U.D. ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ŞCOALA DOCTORALĂ „Ordine Publică şi Siguranţă Naţională”

TEZĂ DE DOCTORAT

Criminalitatea în zona de vest a Mării Negre şi Delta Dunării

- REZUMAT -

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. ŢICAL GEORGE-MARIUS

DOCTORAND: AMELIAN MIHAIL

Bucureşti, 2014

2

3

Cuprins

ARGUMENT CAPITOLUL I. RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA ORDINII PUBLICE ŞI SIGURANŢEI NAŢIONALE

1.1. Impactul mediului internaţional de securitate asupra riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale 1.2. Cadrul legislativ naţional şi internaţional privind combaterea criminalităţii transfrontaliere în contextul globalizării acesteia

1.2.1. Legea 39 din 2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate 1.2.2. Convenţia ONU

1.3. Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere 1.4. Factori de risc şi vulnerabilităţi la adresa ordinii publice şi a siguranţei naţionale .......................................................................... 1.5. Factori de risc externi Scurte concluzii

Capitolul II. FORMELE CRIMINALITĂŢII TRANSFRONTALIERE PE PLAN EUROPEAN ŞI NAŢIONAL

2.1. Traficul de persoane 2.2. Migraţia ilegală 2.3. Traficul de droguri 2.4. Terorismul

Scurte concluzii CAPITOLUL III. GARDA DE COASTĂ – STRUCTURĂ A POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

3.1. Consideraţii generale 3.2. Trăsăturile criminalităţii transfrontaliere în zona Gărzii de Coasta

4

3.2.1. Indicatori statistici pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2011 3.2.2. Combaterea contrabandei şi a fraudei vamale (protejarea patrimoniului cultural naţional, traficului cu moneda falsă) 3.2.3. Combaterea infracţiunilor la încălcarea dreptului de proprietate intelectuală 3.2.4. Combaterea traficului internaţional de auto furate 3.2.5. Combaterea traficului de armament, muniţii şi terorism 3.2.6. Combaterea braconajului (piscicol şi cinegetic)

Scurte concluzii CAPITOLUL IV. SPECIFICUL ANALIZEI DE RISC ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

4.1. Consideraţii generale 4.2.Analiza de risc în contextul naţional şi internaţional

4.2.1. Analiza de risc în contextul naţional 4.2.2 Analiza de risc în contextul internaţional

4.3. Tipuri de analize 4.3.1. Analiza de risc operaţională 4.3.2 Analiza de risc tactică 4.3.3. Analiza de risc strategică

4.4. Procesul informaţional. Analiza şi procesul analitic 4.5. Tehnici de Stimulare a Creativităţii Scurte concluzii

CAPITOLUL V. ANALIZA DE RISC LA NIVELUL GĂRZII DE COASTĂ

5.1. Caracterizarea operativă a zonei de competenţă a Gărzii de Coastă 5.2. Analiza de risc privind infracţionalitatea transfrontalieră cu incidenta la regimul migraţiei ilegale şi a fraudei vamale 5.3.Factori de risc

5.3.1. Factori de risc interni

5

5.3.2 Factori de risc externi: 5.4. Mijloace şi metode de identificare a indicatorilor de risc la nivelul Gărzii de Coastă

5.4.1 Sistemul de Supraveghere a Traficului Naval şi Monitorizarea Navelor Suspecte la Dunăre şi Delta Dunării 5.4.2. Sistemul Integrat de Supraveghere a Frontierei României pe Fluviul Dunărea 5.4.3. Sistemul Integrat de Supraveghere a Frontierei României Pe Mare SCOMAR

5.5. Profile şi indicatori de risc 5.5.1. Întocmirea profilelor de risc pe baza analizei tactice 5.5.3. Tipuri de indicator de risc

Scurte concluzii CONCLUZII, PREVIZIUNI ŞI TENDINŢE

Bibliografie selectivă

A N E X E

6

ARGUMENT

În contextul responsabilităţilor asumate de România, aşa cum rezultă din poziţia comună a Uniunii Europene, se impune cu prioritate repoziţionarea actualului sistem de ordine şi siguranţă publică, astfel încât efortul prioritar al Ministerului Afacerilor Interne să fie concentrat pe eficientizarea serviciilor tuturor instituţiilor publice menite să asigure gândirea şi siguranţa publică a cetăţeanului şi a graniţelor statului.

Statele sunt cele care construiesc, prin transformare în timp şi spaţiu a unei responsabilităţi unitare astfel încât adevărata lor menire este să asigure securitate internaţională. Statele nu sunt produse ale NATO şi ale Uniunii Europene, ele sunt structuri care cooperează pentru asigurarea unui climat de siguranţă şi securitate.

Structurile de ordine publică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne trebuie să fie structuri flexibile, suple, mobile capabile să se integreze în arhitectura globală şi de securitate a Uniunii Europene. România contribuind astfel la finalizarea conceptuală şi implementarea sistemului NATO ca răspuns la crizele internaţionale, în scopul asigurării unui climat de ordine şi siguranţă naţională, în strânsă legătura cu prevederilor acordului cu Uniunea Europeană privind participarea la operaţiuni de gestionare a crizelor.

Termenul de ”securitate” capătă, în contextul globalizării şi al evoluţiei diverselor paliere ale societăţii, o importanţă din ce în ce mai accentuată. Teza de doctorat este concentrată pe două direcţii, respectiv sistemul integrat de supraveghere a frontierei la Marea Neagră şi Delta Dunării şi riscurile asociate acestora, ambele constituind preocupări actuale ale specialiştilor din domeniu, fiind de fapt o provocare pentru orice manager al unei instituţii cu atribuţii în domeniu.

Domeniul abordat în cadrul cercetării prezintă actualitate în contextul dezvoltării actuale, precum şi în

7

contextul creării unui sistem instituţional adecvat realităţilor. Practic, la momentul de faţă, supravegherea frontierei externe a UE a devenit un element sine qua non pentru buna funcţionare a sistemului de siguranţă publică, naţională, europeană şi a mecanismelor esenţiale ale acesteia. De asemenea, domeniul este abordat în consonanţă cu principiile generale de management, cu referire directă la managementul de risc şi regulile de bază pentru evaluarea şi analiza riscului. Apreciem ca vitală pregătirea şi perfecţionarea oricărui manager pentru a aborda domeniul în strânsă legătură cu ansamblul proceselor europene, precum şi pentru a acorda palierului ce ţine de riscurile asociate securităţii frontierei şi acordarea importanţei cuvenite.

În cadrul prezentei lucrări ne-am propus, pornind de la abordările existente la nivelul literaturii de specialitate, a principiile, regulile şi standardele existente la nivel internaţional, precum şi prin raportarea la situaţia existentă la nivel naţional, să prezentăm situaţia la nivel conceptual şi operaţional, precum şi să generăm premisele unor noi direcţii de implementare şi dezvoltare pentru domeniul managementului riscurilor asociate supravegherii frontierei.

În acest sens, scopul principal al lucrării determină formularea următoarelor obiective:

• îmbinarea elementelor teoretice cu cele rezultate în urma diseminării rezultatelor cercetării realizate;

• identificarea noţiunilor şi conceptelor asociate noţiunilor de risc, management de risc, analiză de risc, gestionare a riscului, metodologii de analiză a riscului;

• caracterizarea conceptelor complexe legate de riscuri în raport cu realitatea obiectivă;

• integrarea de o manieră armonioasă a conceptelor de risc şi management de risc, într-o

8

abordare unitară şi aliniată regulilor generale de management în scopul realizării unei bune gestionări a resurselor şi a generării fundamentelor unei bune politici în domeniul supravegherii frontierei;

• evidenţierea aspectelor pozitive şi negative asociate atât procesului de management de risc privit latto sensu, cât şi prin raportare directă la aplicarea regulilor generale de management;

• cercetarea de o manieră aprofundată şi furnizarea unei analize comparative a criminalităţii în această zonă cu multe particularităţii;

• cercetarea principalelor metodologii aplicate ori aplicabile domeniului studiat şi concretizarea cercetării într-un studiu de caz cu raportare directă la metodologiile existente, precum şi a aspectelor comune, favorabile ori de eliminat din cadrul acestora;

• evaluarea de ansamblu a principiilor obligatorii pentru realizarea unei strategii actuale, ancorate în cerinţele UE pentru supravegherea frontierei;

• furnizarea premiselor pentru dezvoltarea în timp a unor metodologii, proceduri şi coduri de bune-practici în domeniul supravegherii frontierei.

În opinia noastră, utilitatea tezei de doctorat şi a

cercetării întreprinse rezultă în primul rând din gruparea într-o manieră unitară şi sintetică pe alocuri, aprofundată pe alte segmente, a problematicii care face obiectul tezei şi în punerea la dispoziţia actualilor şi viitorilor manageri a unui instrument complex de înţelegere, implementare, aplicare şi perfecţionare a activităţii de management la nivelul riscurilor care îşi au

9

sursa sau cel puţin sunt rezultatul unor interacţiuni ce ţin de supravegherea frontierei.

CAPITOLUL I. RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA

ORDINII PUBLICE ŞI SIGURANŢEI NAŢIONALE

Mediul de securitate al secolului XXI este caracterizat

de transformări substanţiale, care necesită adaptarea criteriilor clasice de analiză a securităţii internaţionale. Noile provocări la adresa securităţii, generate de suprapunerea unor fenomene precum globalizarea şi fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri şi vulnerabilităţi regionale. Se menţin focare de tensiune tradiţionale, dar modul lor de dezvoltare este influenţat în mod intrinsec de apariţia unor riscuri neconvenţionale şi transfrontaliere, precum terorismul, crima organizată şi proliferarea armelor de distrugere în masă.

Unele grupuri de state au intrat într-o etapă post-industrială de dezvoltare, în vreme ce altele se află într-o perioadă de tranziţie politică şi economică spre modernitate. În anumite regiuni a crescut numărul „societăţilor fragile” şi, implicit, inabilitatea acestora de a controla evoluţiile de pe teritoriile naţionale proprii.

Abordarea riscurilor neconvenţionale după încheierea antagonismului bipolar impune necesitatea dezvoltării unor noi tipuri de solidaritate internaţională. Transformările profunde ale începutului de secol se află într-o relaţie de proporţionalitate directă atât cu creşterea rolului comunităţii internaţionale în prevenirea conflictelor, managementul şi soluţionarea crizelor, cât şi cu extinderea geografică a procesului de democratizare.1

1 Gheorghe Toma, George Ţical, Asimetrie şi neconvenţional în zorii mileniului trei, Editura ,Sitech, Craiova, 2006.

10

Evoluţiile post 11 septembrie 2001 au accentuat faptul că abordarea securităţii prin prisma strictă a factorului militar nu mai este suficientă. Condiţia sine qua non pentru un management cooperativ al securităţii nu este reprezentată doar de reformele instituţionale, ci şi de principiile indivizibilităţii securităţii, transparenţei şi angajamentului global şi regional al comunităţii internaţionale.

Principalele procese generatoare de securitate în plan continental sunt lărgirea NATO şi a Uniunii Europene. La acestea se adaugă dezvoltarea formelor de cooperare subregională, precum şi tendinţele de dezvoltare a unor sisteme de management al crizelor, prin coordonarea organizaţiilor cu responsabilităţi în domeniu (ONU, NATO, UE, OSCE). De asemenea, în noul context de securitate, adaptarea şi transformarea NATO va conduce la configurarea a unor noi parteneriate şi forme de cooperare, precum şi la crearea unor instrumente specifice de contracarare a riscurilor neconvenţionale.

Politica de securitate a României, stat care a devenit membru NATO în data de 29 martie 2004 şi ţară care a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, se înscrie în politica de securitate a comunităţii euroatlantice şi europene şi are la bază un ansamblu unitar de principii, direcţii de acţiune şi modalităţi de realizare a obiectivelor strategice în vederea promovării intereselor naţionale.

În acest sens, conceptul de securitate urmăreşte asigurarea independenţei şi integrităţii teritoriale a statului, a prosperităţii, siguranţei şi dezvoltării durabile a societăţii în ansamblul său.

Pentru promovarea şi apărarea intereselor naţionale, România va acţiona atât prin mijloace proprii de natură politică, juridică, diplomatică, economică, socială, militară, de informaţii, cât şi prin cooperarea cu alte state şi participarea la procese multinaţionale şi în organizaţii internaţionale.2 2 Gheorghe Toma, George Ţical, Asimetrie şi neconvenţional în zorii

11

Asigurarea prin mijloace politice a intereselor proprii ale României şi ale aliaţilor şi partenerilor ei este esenţială pentru politica românească de securitate şi, ca urmare, România va recurge doar în ultimă instanţă la forţa armată. În calitate de stat membru al Alianţei Nord Atlantice, România va participa la efortul de apărare colectivă, considerând că orice atac asupra unui stat membru NATO reprezintă un atac împotriva tuturor aliaţilor, asigurându-şi capacităţile proprii de acţiune politică şi militară pentru a participa la acţiunile de răspuns la o asemenea agresiune.

Capitolul II. FORMELE CRIMINALITĂŢII TRANSFRONTALIERE PE PLAN EUROPEAN ŞI NAŢIONAL

Traficul de persoane a devenit o problemă de maxim

interes şi dezbatere pentru guvernele statelor naţionale, organizaţiile internaţionale şi societatea civilă, în general la începutul secolului. Fiind recunoscut ca un fenomen social manifestat la scară planetară, traficul de persoane implică activităţi incriminate penal în vederea recrutării, transportării şi vânzării de persoane, în condiţii de exploatare inumane şi degradante. Organizaţiile criminale şi reţelele create de către acestea îşi extind pas cu pas, uneori fără a fi cât de cât stingherite, acţiunile de trafic de arme, droguri şi persoane, speculând orice breşă în infrastructura socială în continuă prefacere. Uşurinţa fără precedent în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor facilitează activităţile infracţionale de acest gen. În prezent, traficul de persoane a devenit obiectul de studiu şi cercetare în cadrul unor domenii variate, dar adiacente, care încearcă să extragă adevărul social despre cauzele, condiţiile, efectele fenomenului şi soluţiile viabile care mileniului trei, Editura ,Sitech, Craiova, 2006.

12

se impun pentru prevenirea şi combaterea sa. Astfel, pe fondul cercetărilor criminologice, juridice, sociologice, politologice, medicale s-a ajuns la concluzia că traficul de persoane este dincolo de forma de migraţie ilegală, o nouă formă de comerţ cu sclavi, de criminalitate transnaţională organizată, o ameninţare la adresa suveranităţii naţionale şi a securităţii statelor, o problemă referitoare la muncă, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în fapt o combinaţie a tuturor acestor determinări. Conştientizarea gravităţii situaţiei cu privire la traficul de persoane a generat un răspuns pozitiv din partea majorităţii guvernelor naţionale, a Uniunii Europene şi a celorlalte organizaţii regionale, a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a organizaţiilor non-guvernamentale în domeniu. Astfel, s-a dorit ca prevenirea şi combaterea traficului de persoane să se concretizeze în reglementări juridice şi strategii naţionale, regionale şi internaţionale cât se poate de uniforme în vederea asigurării coeziunii şi sincronizării necesare în acest demers. Incriminarea penală a activităţii de trafic s-a dovedit anevoioasă ca urmare a asimilării ei în mod eronat cu alte fapte considerate astăzi infracţiuni precum sclavia, munca forţată, traficul ilegal de migraţi, proxenetismul sau trecerea ilegală a frontierei. Traficul de persoane nu este o realitate socială nouă. Ceea ce este diferit astăzi faţă de istoria comerţului cu sclavi este amploarea pe care a luat-o acest fenomen precum şi mijloacele insidioase prin care se realizează. Înlesnirea cooperării la nivel internaţional în problema traficului de persoane este deopotrivă un demers esenţial al luptei împotriva acestei infracţiuni, datorită caracterului său transnaţional care obligă la coordonarea eforturilor individuale ale statelor. Prevenirea şi combaterea traficului de persoane a devenit unul dintre principalele scopuri ale lumii internaţionale, fiind o problemă trecută de mai bine de două decenii pe agenda de lucru a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aclamate şi contestate, iniţiativele organizaţiei au dus în cele din urmă la o reacţie din partea statelor membre, în sensul instituirii, fie şi numai

13

teoretic, a măsurilor necesare prevenirii şi combaterii traficului de persoane.

Astfel, Organizaţia Naţiunilor Unite a conceput şi adoptat, în anul 2000, Convenţia internaţională privind lupta împotriva crimei organizate transfrontaliere împreună cu Protocolul adiţional privind prevenirea, suprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, Protocolul adiţional împotriva traficului de migraţi pe uscat, pe apă sau prin aer şi Protocolul adiţional împotriva fabricării şi traficului ilicit de arme, părţi sau componente ale acestora şi muniţie. Convenţia ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere şi primele două protocoale adiţionale asigură astfel cadrul juridic internaţional special pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Ca noutate, Convenţia înlocuieşte principiul disponibilităţii cu ce al obligativităţii cooperării internaţionale.3 Astfel, statele semnatare ale Convenţiei trebuie să aibă în vedere nu numai stabilirea de măsuri preventive şi combative vizând traficul de persoane, dar şi să colaboreze prin orice mijloace în acest sens.

La nivel naţional, legiuitorul a preferat elaborarea unei legi speciale care incriminează pentru prima dată şi în mod exclusiv traficul de persoane ca infracţiune, precum şi a Codului Penal şi Codului de Procedură Penală actuale. Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, constituie instrumentul legislativ principal în prevenirea şi combaterea traficului de persoane pe teritoriul României şi în afara lui. Capitolul 3, Secţiunea I (art.12-16) cuprinde infracţiunile privind traficul de persoane, Secţiunea a II-a a aceluiaşi capitol incriminând infracţiunile în legătură cu traficul de persoane. Fiind actul normativ care se adresează exclusiv incriminării traficului de persoane, legea merge pe două coordonate: combaterea traficului şi prevenirea lui. 3 Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002, art. 1, art.27(1)

14

Referitor la combaterea traficului, textul cuprinde nu numai definiţia infracţiunii dar şi dispoziţii speciale referitoare la pedepsirea făptuitorilor şi la protecţia şi asistenţa victimelor, indicând în acest sens şi unele măsuri procedurale speciale. De asemenea, referitor la prevenirea activităţii infracţionale, legea indică în mod expres autorităţile responsabile cu prevenţia traficului de persoane.4

Aliniindu-se la tendinţele legislative actuale şi preluând modelul oferit de actele internaţionale privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, actul normativ înglobează un capitol special cu norme dedicate facilitării şi impulsionării cooperării internaţionale în domeniu. Aşa cum se poate observa din evoluţia legislaţiei române în domeniu, textul în forma sa actuală este rezultatul unor modificări repetate, ca urmare a semnării şi adoptării de către România a unei multitudini de instrumente juridice internaţionale cu referire directă sau indirectă la traficul de persoane, creaţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Consiliului Europei, Uniunii Europene.

Din perspectivă juridico-penală, dinamica fenomenului impune o continuă adaptare a legislaţiei şi a celorlalte măsuri sociale adiacente, fapt care necesită şi un studiu atent al diverselor legislaţii care au înregistrat un real succes în domeniul combaterii şi prevenirii traficului de persoane5.

Aceste reglementări vor putea servi ca model pentru crearea unor norme şi standarde naţionale şi internaţionale în sfera prevenirii şi combaterii fenomenului. Indiferent însă de rigoarea cu care infracţiunea de trafic de persoane va fi reglementată şi sancţionată la nivel internaţional şi naţional, dacă statele lumii nu vor avea în vedere, în primul rând, luarea

4 Legea nr. 678/2001privind prevenirea si combaterea traficului de personae, art. 4 5 Legea 39 din 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,art. 2lit. b

15

măsurilor necesare în vederea combaterii cauzelor sociale şi economice care întreţin fenomenul în sine, lupta va fi pierdută ab initio.

CAPITOLUL III. GARDA DE COASTĂ – STRUCTURĂ A POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

Garda de Coastă este structura teritorială a Poliţiei de

Frontieră Române, cu personalitate juridică, subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, al cărei conducător are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Garda de Coastă se organizează şi funcţionează în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, cu modificările şi completările ulterioare.

Actul normativ de înfiinţare a Gărzii de Coastă este Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. I/705 din 15.12.2011 6privind desfiinţarea inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră, înfiinţarea Gărzii de Coastă şi a inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră, precum şi reorganizarea Bazei de Reparaţii Nave Brăila.

ATRIBUŢII ALE GĂRZII DE COASTĂ Garda de Coastă, structură teritorială a Poliţiei de

Frontieră Române, asigură coordonarea, controlul şi răspunde de întreaga activitate a structurilor subordonate ale poliţiei de frontieră, cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale, a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere, respectării regimului juridic al frontierei de stat, al paşapoartelor şi străinilor, respectării ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii.

6 Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. I/705 din 15.12.2011

16

Obiective propuse pentru eficientizarea activităţii

Gărzii de coastă: - pregătirea în vederea aderării la spaţiul

Schengen: prin armonizarea legislativă cu acquis-ul Schengen şi desfăşurarea activităţii profesionale în conformitate cu procedurile de lucru standardizate Schengen şi pregătirea personalului conform standardelor europene.

- aplicarea prevederilor concepţiei de supraveghere şi control la trecerea frontierei.

- creşterea eficienţei activităţii de prevenire şi de diminuare a factorilor de risc care favorizează corupţia.

- dezvoltarea activităţilor de cooperare inter-instituţională şi internaţională.

- operaţionalizarea Sistemului de Observare şi Supraveghere la Marea Neagră- SCOMAR şi a navelor maritime de supraveghere şi intervenţie nou achiziţionate şi intrate în dotarea Grupurilor de Nave.

- asigurarea interconectării şi interoperabilităţii sistemului SCOMAR cu celelalte sisteme de supraveghere implementate de Ministerul Transporturilor (AIS), Ministerul Apărării (OTH) şi Ministerul Agriculturii (VMS).

- modernizarea navelor maritime de patrulare proiect P157 cu sisteme de supraveghere şi de comunicaţii compatibile cu sistemul SCOMAR.

- participarea activă în cadrul proiectelor coordonate de către Agenţia europeană FRONTEX (operaţiuni comune pentru

17

combaterea migraţiei ilegale şi în Reţeaua de Patrulare Europeană).

- dezvoltarea cooperării regionale în cadrul Forumului de Cooperare la Marea Neagră între Agenţiile Poliţiilor de Frontieră/Gărzilor de Coastă ale Statelor Riverane.

CAPITOLUL IV. SPECIFICUL ANALIZEI DE RISC ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

Analiza de risc este procesul de colectare, validare,

evaluare şi interpretare a unei/unor serii de date, în scopul emiterii unor ipoteze, formulări şi recomandări.

Conform definiţiei recente, analiza de risc constă în evaluarea riscurilor şi ameninţărilor.

Evaluarea riscurilor este direcţionată spre monitorizarea elementelor din mecanismul aplicării legii şi chiar mai larg spre întreaga societate. Evaluarea ameninţărilor înseamnă efortul de a găsi informaţii şi cunoştinţe despre infracţiuni sau alte iregularităţi pentru a fi controlate.

Infracţionalitatea transfrontalieră organizată reprezintă o ameninţare globală, în evoluţie, care a dobândit capacitatea de a influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condiţiile globalizării, cât şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa.

Prin natura şi amploarea lor, astfel de activităţi sunt favorizate de existenta conflictelor locale şi, la rândul lor, pot favoriza terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Devine tot mai evident faptul că această nouă extindere a

18

faptelor ilicite a găsit un teren fertil în mediile infracţionale autohtone, reprezentând noi ameninţări la adresa ordinii, liniştii şi a siguranţei publice.

Analiza de risc are o largă răspândire în activitatea umană. În UE termenul a prins teren recent în câmpul controlului frontierei, de când a fost introdusă ca una din cele mai importante sarcini pentru agenţia FRONTEX, şi de asemenea menţionata în „Codul Frontierei Schengen”, care este un cod comunitar ce defineşte standardele UE în domeniu.

Prima versiune a unui model comun al analizei de risc pentru Poliţia de Frontieră a fost publicată, când Academia Finlandeză a Frontierei şi Gărzii de Coastă a tipărit şi a transmis un studiu secret despre subiect în anul 2000. Studiul definea terminologia principală şi făcea diferenţe dintre variatele funcţiilor specifice pe care termenul „ analiza de risc” îl acoperă în general. 7Aceasta a condus câtre modelul cu 9 câmpuri, definit între 2 axe. Axa orizontală împarte activităţile în funcţii separate – „controlul frontierei”, „analiza de risc” şi „informaţii”. Axa verticală împarte aceste funcţii în acord cu diferite nivele de abstractizare – „tactic”, „operaţional” şi „strategic”.

După studiul Finlandei, Analiza de Risc a fost stabilită ca cerinţă în câteva documente, în special în Catalogul Schengen (2002), în Modelul Comun al Analizei de Risc Integrate „CIRAM”.

CIRAM formează bazele muncii Centrului Analizei de Risc „RAC” care a activat în Helsinki între 2004 – 2005. Începând din 2005 sarcinile RAC au fost transferate agenţiei FRONTEX, care este acum responsabilă pentru analiza de risc comună şi dezvoltarea acesteia.

Analiza de risc standard se bazează pe factorii geografici şi demografici şi conduce către o descriere a sectoarelor de frontiera de „risc înalt”, „risc normal” şi „risc 7 Criminal Intelligence Training, Manual for Analysts, United Nations Office on Drugs and Crime, pag. 97

19

jos”. Aceasta analiză este folosită pentru a motiva diferite nivele de cerinţe în supraveghere. O altă procedură standard este să culegem date statistice despre trecerile ilegale detectate şi să alcătuim o imagine. Această imagine în mod normal sprijină rezultatele analizei bazate pe factorii geografici şi demografici.

Din nefericire, analizele de baza sunt foarte părtinitoare, dacă activităţile ilegale au fost în stare să se adapteze la măsurile de control. Daca unele părţi ale frontierei sunt foarte puţin controlate, este posibil ca aceste părţi să fie utilizate sistematic de acei care au interes în trecerea ilegală a frontierei. Aceste este motivul pentru care analiza de risc „normală” bazată pe factorii geografici şi demografici trebuie să fie considerată doar ca punct de plecare.

În plus, în „procedura normală” autorităţile de control al frontierei trebuie să analizeze propria lor performanţă constant şi să fie pregătite să se adapteze în mod flexibil la noua situaţie. Nivelul potenţial total al trecerilor ilegale trebuie estimat sector cu sector. Estimarea trebuie să derive din trecerile ilegale detectate prin completarea ei cu numărul estimat de treceri ilegale nedetectate.

Este necesar să estimăm numărul total de treceri ilegale şi respectiv este necesar să estimăm scala activităţilor ilegale ascunse.

La frontiera verde, aceasta poate fi făcută cu ajutorul a doi factori: acoperirea supravegherii şi activităţile ilegale descoperite. În cel mai simplu mod vom defini procentul de timp, pe perioada când un sector de frontieră este acoperit de supraveghere (respectiv timpul când avem pe cineva sau ceva acolo pentru a vedea trecerile ilegale ale frontierei 8 ore/zi înseamnă 33%). Dacă acoperirea este 33%, vom aprecia că infracţiunile detectate sunt 33% din totalul infracţiunilor.

20

CAPITOLUL V. ANALIZA DE RISC LA NIVELUL GĂRZII DE COASTĂ

Garda de Coastă este structura teritorială a Poliţiei de

Frontieră Române, cu personalitate juridică, subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, care asigură coordonarea, controlul şi răspunde de întreaga activitate a structurilor subordonate cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat în scopul îndeplinirii atribuţiilor în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.

Actul normativ de înfiinţare a Gărzii de Coastă este Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. I/705 din 15.12.2011.

Garda de Coastă este condusă de un director, ajutat de trei directori adjuncţi fiind constituită din două servicii teritoriale, două grupuri de nave, nouă sectoare ale poliţiei de frontieră şi zece puncte de poliţie de frontieră .

Dezvoltarea de front este de 286,560 Km , din care: - frontiera fluvială cu R. Ucraina: 176,280

Km. - frontiera maritimă: 110,280 Km. între Gura

Musura şi Gura Portiţei. Suprafaţa zonei de competenţă terestră este de apx.

6640 km2, din care 2660 km2 uscat şi 3980 km2 deltă şi zonă lagunară.

Lungimea căilor navigabile din zona de competenţă este de apx. 3.800 Km km (Dunărea maritimă, braţele Dunării, canalele din Delta Dunării).8

România are o frontieră maritimă de 193,5 km exercitându-şi drepturile suverane în marea teritorială şi drepturile de control privind regimul juridic al frontierei de stat în zona contiguă şi economică exclusivă.

8 Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. I/705 din 15.12.2011.

21

Cei 240 km de ţărm românesc al Mării Negre se împart în funcţie de aspectul reliefului în două sectoare: unul nordic - braţul Chilia - Capul Midia, caracterizat prin forme joase de relief (cordoane nisipoase, grinduri, plaje) şi altul sudic – Capul Midia–Vama Veche, cu faleze înalte (40-60 m), întrerupte în dreptul lagunelor şi limanelor de plaje.

Litoralul românesc se desfăşoară spre sud până la graniţa cu Bulgaria, iar în spaţiul dobrogean propriu-zis, de la grindul Perişor spre sud. Între Grindul Perişor şi Capul Midia se individualizează un sector jos, de acumulare, cu plaje, grinduri. Astfel, se evidenţiază complexul lacustru Razim, dezvoltat pe un vechi golf marin, separat printr-un cordon litoral cu zone deschise, care au asigurat legătura cu marea.

România are patru porturi comerciale la Marea Neagră: Constanţa, Midia, Mangalia şi Sulina. Portul Constanţa este considerat al nouălea port al Europei din punct de vedere al derulării traficului comercial de mărfuri şi principalul terminal de containere din Marea Neagră. În acest momentul nu există curse regulate (de pasageri) cu alte porturi exceptând o cursă regulată RORO Turcia în portul Constanţa – Sud.

În urma analizei de risc efectuată la nivelul gărzii de Coastă principalele ameninţări identificate la adresa securităţii frontierei sunt:

• Migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane; • Traficul de bunuri contrafăcute; • Contrabanda cu produse accizabile (ţigări); • Traficul ilegal de armament, muniţii şi materiale

radioactive; • Traficul de droguri şi substanţe psihotrope; • Traficul de maşini furate. Caracteristicile fenomenului infracţional

transfrontalier la graniţa cu R. Ucraina: • încălcarea regimului juridic al frontierei de stat • contrabanda; • traficul de persoane;

22

CONCLUZII, PREVIZIUNI ŞI TENDINŢE Din analizele de risc efectuate, se conturează şi pentru

viitor tendinţe privind săvârşirea unor infracţiuni de genul celor prezentate, fapt ce duce, ca structurile poliţieneşti cu atribuţii la frontiera să promoveze activităţi ofensive pentru combaterea acestor fapte ilegale.

Caracteristici si tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier la nivelul Gărzi de Coastă se prezintă, astfel:

a) amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier privind traficul de migraţi, traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante, maşini furate, traficul ilegal de produse cu dublă utilizare etc.;

b) schimbarea permanentă a rutelor utilizate şi a modurilor de operare pentru traficul ilicit de mărfuri si stupefiante, armament, muniţii, migraţi în funcţie de formele de manifestare a infracţionalităţii internaţionale;

c) diversificarea mijloacelor si a modalităţilor de sustragere de la controlul legal si de specialitate al trecerilor peste frontieră a produselor periculoase, a mărfurilor contrafăcute, subevaluate sau nedeclarate, a speciilor periclitate de faună şi floră sălbatică, a materialului lemnos sau altele;

d) utilizarea şi in viitor a intrărilor şi ieşirilor in ţară, implicit in spaţiu european a documentelor falsificate, a falsului de identitate (prin contrafacerea documentelor de trecere a frontierei, uz abuziv al unui document ce aparţine altei persoane, acte eliberate prin substituire de persoană);

e) implicarea reţelelor de crimă organizată în traficul ilegal cu valută si alte instrumente de plată la purtător (cârduri bancare, cecuri de călătorie, ordine de plată etc.).

În urma analizării fenomenului infracţional la nivelul Gărzii de Coastă, din România, putem constata că se menţin aceeaşi indicatori şi profile de risc, acest fapt se datorează zonei geografice in care se afla zona de competenta a Gărzii de Coasta.

23

Exista potenţial risc in ceea ce priveşte trecerile ilegale dinspre Ucraina către România, având in vedere statutul de tara membru al UE, precum si desfăşurarea unor activităţi de contrabanda sau fraude vamale, atât la frontiera verde, pe apa si punctele de trecere a frontierei.

În ceea ce priveşte braconajul piscicol in apele de frontiere şi Marea Neagra, există riscul comiterii unor fapte, atât de către cetăţenii romani cât şi din alte state riverane Marii Negre(Turcia, Ucraina şi Bulgaria).

În zona de frontieră cu Ucraina gestionată de câtre Garda de Coasta, exista riscul potenţial, al trecerii neintenţionate a liniei de frontiera de către cetăţenii celor doua state, care desfăşoară diferite activităţi pe Dunăre(Braţul Chilia, Canalul si Golful Musura). În vederea prevenirii unor asemenea încălcări ale regimului de frontiera, lucrătorii autoritarilor de frontiera e necesar sa continue executarea de misiuni comune.

La nivelul Punctelor de trecere a frontierei cu specific portuar se pot înregistra cazuri în care diverşi marinari părăsesc ilegal oraşul portuar în care nava face escală. Menţionez ca, in ultima perioadă aceste cazuri au avut ca obiect marinari de cetăţenie turcă.

Ca un risc in executarea controlului de frontiera al mijloacelor de transport navale, care naviga sub pavilionul unor state terţe, pot apărea cazuri când se încearcă intrarea in spaţiul UE cu carnete de marinar falsificate sau emise de către entităţi nerecunoscute de statul român.

Solicitările de azil la frontiera verde si in Punctele de trecere a frontierei din zona de competenta, nu vor prezenta si in viitor un risc, care sa duca la crearea unui canal migraţionist.

O mare parte din migraţii de pe ruta balcanică ar putea solicita azil pe teritoriul altor state europene, în special în Bulgaria. Aceştia au ca destinaţie finală state din Europa Occidentală şi practic se folosesc de statutul de azilant

24

dobândit în statele mai puţin dezvoltate economic doar ca o etapă în drumul lor în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune.

O mare parte dintre migraţi descoperiţi la frontiera verde ar putea fi în posesia unor documente false/falsificate, în special bulgăreşti.

Analizând datele furnizate de migraţi pe timpul intervievării acestora, se conturează existenţa unor reţele de trafic de migraţi complexe, care operează pe teritoriul mai multor state, de la ţările de origine din Orientul Apropiat până în Europa Occidentală.

În urma analizării cazuisticii infracţiunilor la nivelul Gărzii de Coasta se pot identifica următoare riscuri, care rămân active la frontiera externa:

o trecerea peste frontiera cu ambarcatiuni pescaresti de catre cetateni romani si ucrainieni;

o pescuit in zona maritima cu unelte interzise – ohane si plase monofilament;

o pescuit fara licente sau autorizatii de pescuit in zona maritima;

o folosirea la pescuit de ambarcatiuni fara licenta; o deţinerea şi folosirea de arme de vânătoare şi a

muniţiei aferente fără documente legale în activităţile cinegetice;

o transport si comercializare de peste si produse din peste fara documente legale;

o conducerea pe drumurile publice de autoturisme neinmatriculate sau fara permis;

o conducerea de ambarcatiuni cu motor fara permis;

o poluare cu produse petroliere a apelor maritime sau din lacurile litorale;

o aflux de grupuri de vânători, atât cetăţeni români cât şi cetăţeni străini in zona localitatilor Cardon – C.A. Rosetti - Letea.,unde sunt posibile încălcări la regimul armelor şi muniţiilor;

25

o ascunderea de bunuri, in locuri special amenajate, pentru sustragere de la controlul vamal;

o nedeclararea de bunuri la controlul vamal; o deţinerea şi folosirea de arme de vânătoare şi a

muniţiei aferente fără documente legale în activităţile cinegetice pe fondurile de vânătoare – zona Crisan si Caraorman;

o deţinere de unelte de plase monofilament precum şi folosirea acestora la activităţi ilegale de pescuit;

o pescuit fără permise sau autorizaţie legală; o transport de peşte şi produse din peşte fără

documente legale; o debarcarea unor persoane sau grupuri de

persoane cu intenţii de migrare, de pe navele străine, care tranzitează porturile ;

o activităţi ilegale din domeniul D.P.I. si P.C.N. o aflux de grupuri de vânători şi pescari, atât

cetăţeni români cât şi străini pe fondurile de vânătoare din zona,unde sunt posibile încălcări la regimul armelor şi muniţiilor;

PROGNOZA EVOLUŢIEI FENOMENULUI INFRACŢIONAL ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE

Aderarea României la Uniunea Europeană şi stabilirea

noilor frontiere ale Uniunii Europene a reprezentat un pas important în cadrul procesului de securitate şi dezvoltare socio-economică, în special a ţărilor din partea estică a continentului.

România constituie „frontiera estică a Uniunii Europene” va deveni, în viitorul apropiat, o ţară „ţintă” pentru migraţia ilegală, traficul de droguri, maşini furate, arme, muniţii, materiale explozive, dar şi pentru unele forme de manifestare a infracţionalităţii internaţionale organizate (traficul de fiinţe umane, proliferarea consumului şi comercializării pe piaţa internă a stupefiantelor), care şi-au

26

găsit deja un teren fertil în mediile infractoare autohtone, reprezentând noi provocări la adresa liniştii şi securităţii publice.

Principalele tendinţe ale evoluţiei fenomenului criminalităţii transfrontaliere la frontiera maritimă a României apreciem că sunt:

- amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier, dobândirea unui caracter tot mai bine organizat, conspirat şi internaţionalizat;

- odată cu redresarea economiei României, aceasta va deveni tot mai atractivă pentru cetăţenii unor state din Asia, Africa şi chiar Europa, transformându-se dintr-o sursă de „forţă de muncă la negru” într-un „consumator”, determinând mutaţii în volumul, sensul şi destinaţia migraţiei ilegale, precum şi a infracţiunilor conexe;

- posibila extindere a fenomenului de conexare a diferitelor infracţiuni (călăuzirea migraţilor ilegali, traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante, maşini furate),aducătoare de mari venituri, cu unele infracţiuni de amploare, cu consecinţe grave în rândul populaţiei (acţiuni teroriste, destabilizatoare etc.), în vederea asigurării finanţării acestora;

- creşterea numărului de mijloace navale folosite pentru desfăşurarea diferitelor activităţi ilegale, în special în zona porturilor sau locurilor aglomerate;

- folosirea navelor comerciale, fără a exclude folosirea unora „de unică întrebuinţare” şi a echipajelor acestora pentru aducerea ilegală de imigranţi sau a diferitelor bunuri interzise la operaţiuni de import-export folosite

- folosirea abuzivă a staţionărilor navelor comerciale în marea teritorială sau zona contiguă, pentru

27

primirea de ordine de la armatori, în scopul mascării diferitelor activităţi ilegale;

- activităţi ilegale de exploatare a resurselor piscicole, desfăşurate de mijloace navale aflate sub pavilion românesc sau străin;

- executarea de cercetări ilegale cu privire la bogăţiile subsolului Mării Negre;

- scăderea numărului de infracţiuni săvârşite cu violenţă şi creşterea ponderii infracţiunilor a căror săvârşire presupune organizare, pregătire minuţioasă şi dotări tehnice de vârf;

- specularea abilă a legislaţiei existente în scopul de a da un caracter de legalitate diferitelor acţiuni ilegale;

- atragerea persoanelor cu diferite funcţii în exercitarea controlului la frontieră pentru asigurarea protecţiei operaţiunilor derulate;

- diversificarea formelor de valorificare a produselor, valorilor şi avantajelor rezultate din infracţiuni, menite să ascundă sursele venitului ilicit şi să amplifice venitul obţinut (jocuri de noroc, reţeaua cazinourilor, intensificarea traficului ilicit cu obiecte de artă şi din patrimoniul cultural naţional, fraude informatice etc.);

- schimbarea permanentă a rutelor utilizate şi a mărfurilor sau produselor traficate la „cerinţele pieţei”;

Comparativ cu perioada preaderării la UE din ianuarie 2007, putem arăta că, în prezent, datorită etapelor făcute în securizarea frontierelor, fenomenul infracţional transfrontalier are o tendinţă descrescătoare, care se datorează activităţilor ofensive desfăşurate de către structurile Poliţiei de Frontieră, exploatării eficiente a sistemelor electronice de control şi supraveghere a frontierei şi nu în ultimul rând, a calităţii personalului din cadrul Poliţiei de Frontieră Române.

28

Bibliografie selectivă

1. Programul Stockholm, O Europa sigură şi deschisă care serveşte şi protejează cetăţenii, documentul Consiliului 17024/09, JAI 896, Bruxelles, 2 decembrie 2009;

2. ** - „Planul pentru managementul frontierelor externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene” aprobat de Consiliul Uniunii Europene la 13.06.2002; http://europa.eu.int/pol/justice/index_de.htm.;

3. *** - „Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană”, Institutul European din România, Bucureşti, 2007;

4. *** - „Imigraţia ilegală în România - 2002-2007”, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Bucureşti, 2007;

5. *** - „Programul de măsuri pentru combaterea imigraţiei ilegale la frontierele maritime ale Statelor Membre ale Uniunii Europene” adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 27.11.2003;

6. *** - „Strategia naţională privind migraţia - 2007-2010”, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Bucureşti, 2007;

7. *** - Concepţia privind controlul frontierelor; 8. *** - Tratatul de instituire a Comunităţii Europene; 9. Agenţia Naţională Antidrog, Raport asupra

fenomenului drogurilor în 2013; 10. Modalităţi practice de implementare a prevederilor

Catalogului Schengen referitoare la analiza de risc tactică şi operaţională pentru supravegherea şi controlul frontierei.

11. Manual metodologic pentru analize, Bundeskriminalamt, Germania, 2008;

12. Manualul de analiza informaţiilor, IGP-DGCCOA, 2004;

13. Manualul SIRENE;

29

14. Manualul traficului de persoane, ICPMD, UNDP, Viena, 2002;

15. Law Enforcement Intelligence: A guide for State, Local, and Tribal Law Enforcement Agencies, US Department of Justice;

16. Criminal Intelligence Training, Manual for Analysts, United Nations Office on Drugs and Crime;

1. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în broşură, Asociaţia Română de Drept Umanitar;

2. Convenţia Europeană în domeniul informaţiilor asupra drepturilor străinilor încheiată la Strasbourg la 15.03.1978 şi H.G. nr. 153/1991 privind Protocolul adiţional al Comunităţii Europene în domeniul informaţiilor asupra drepturilor străinilor, Ed.;

3. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002

4. Directiva 2008/115/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 pentru standardele comune şi procedurile din statele membre pentru returnarea cetăţenilor care au stat în ţările din lumea a treia;

5. H.G. 220 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Strategiei naționale de management integrat al frontierei de stat a României in perioada 2011-2012 Publicata in Monitorul Oficial 220 din 30 martie 2011;

6. Legea 39 din 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

7. Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1161 din 08.12.2004;

8. Legea 678/2001 este principalul instrument de politică penală în materia traficului de fiinţe umane;

9. Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Sistemului Informatic

30

Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010;

10. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, M.O. nr. 594/01.07.2004;

11. Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, M.O. nr. 1089/23.11.2004;

12. Ordonanţă de urgenţă nr.103 din 13.12.2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţională, aprobată prin Legea nr. 104/2007;

13. Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene;

14. Regulamentul (CE) NR. 562/2006 al Parlamentului european şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen);

15. Regulamentul (CE) NR. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră România 2004;

16. Strategia de securitate naţională a României, aprilie 2006; www.presidency.ro;

17. Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2010-2012;

18. Tratatul de la Prüm, www.mai.gov.ro.

31

Cărţi, monografii 1. Boroi Alexandru, Neagu Norel, Valentin-Radu

Sultănescu, Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001

2. Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Organizaţii teroriste, Ed. Artprint, Bucureşti, 2008;

3. Bianca Tuncay, Traficul de persoane – formă de manifestare a criminalităţii oraganizate, teză de doctorat,Bucureşti, 2007;

4. Brammertz S., De Vreese S., Thys J., Colaborarea poliţienească transfrontalieră, Bruxelles, Politeia, 1993;

5. Catulle W., Cooperarea poliţienească europeană în practică, în BIGO D., Europa poliţiştilor şi a siguranţei interne, Bruxelles, Complexe, 1992;

6. Pânişoară Ion-Ovidiu, Comunicarea Eficientă, Ed. Polirom, 2008;

7. Chevallier-Govers Constance, De la cooperare, la integrarea poliţienească în Uniunea europeană, Bruylant, Bruxelles, 1999;

8. Creangă Constantin, Crima organizată şi terorismul – riscurile securităţii mondiale, Ed. POLIROM, Bucureşti, 2002;

9. Voicu Costică, Voicu Adriana Camelia, Geamănu Ioan, Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor, Ed. Pildner 2006;

10. Voicu Costică, Spălarea banilor murdari, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999;

11. Ştefan Cristian Eduard, Flagelul drogurilor, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2006;

12. Popescu D.I., Sistemul Integrat pentru securitatea frontierei, Ed. Univers ştiinţific, Bucureşti, 2006;

32

13. Miclea Damian, Combaterea crimei organizate, vol.I, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004;

14. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate şi societatea civilă, Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate, Bucureşti, 2004;

15. Guild Elspeth, Geyer Florian, Securitatea vs Justiţie? Cooperarea poliţienească şi judiciară în Uniunea Europeană, England, Ashgate 2008;

16. Hedeşiu Emil, Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Ed, UNAp, Bucureşti, 2005;

17. Radu Florin Răzvan, Cooperarea judiciară internaţională şi europeană în materie penală, Ed.Wolters Kluwer, 2008;

18. Tudor Georgiana, Constantinescu Mariana, Mandatul european de arestare; Ed. Hamangiu 2009;

19. Toma Gh, Ţical G., Asimetrie şi neconvenţional în zorii mileniului trei, Ed. Sitech, Craiova, 2006.

20. Gheorghe, Toma, colectiv, Provocările începutului de mileniu, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2003;

21. Hreblav V., Libera circulaţie a persoanelor. Acordurile Schengen, Paris, P.U.F, 1994;

22. Busuioc Ion, I, Note de curs, Ed. Sitech, Craiova 2010; 23. Ion Suceava, Florian Coman, Criminalitatea şi

organizaţiile internaţionale, Ed."Romcartexim", 1997; 24. Înţelegerea între Eurojust şi Europol, din 9 iunie 2004,

Haga; 25. Memorandumul pentru înţelegere, semnat între Eurojust

şi Biroul european antifraudă, 14 aprilie 2003; 26. Elsen C., Tructurile administrative ale Schengen,în

PAULY A., Acordurile Schengen: abolirea frontierelor sau ameninţări la adresa libertăţilor publice?, Maastrcht, I.E.A.P, 1993;

27. Jerez Olivier, Le blanchiment de l’argent, Paris, Banque Editeur, 1998;

33

28. Jukka Savolainen – Manualul analizei de risc; 29. Jura Cristian, Rolul organizaţiilor nonguvernamentale

pe plan international, Ed. ALL Beck, Bucureşti, 2003; 30. Kartusch A., Reference Guide for Anti-Trafficking

Legislative Rewiew with Particular Emphasis on South Eastern Europe, Warsaw: OSCE, 2001;

31. M. den Boer, Spre un regim de responsabilitate pentru o guvernare politică europeană care să iasă la iveală, Politică şi societate, 2002;

32. Bădescu Mihai, Andruş Cătălin, Năstase Cătălina, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2011;

33. Diaconu N., Crăciunescu D.A., Dreptul Uniunii Europene privind politicile comunitare, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010;

34. Queloz N., Criminalitatea economico-financiară în Europa, Ed. L’Harmatt, 2002;

35. Neagu, D. Popescu, A. Gagiu, Monografia frontierei de stat a României, Ed. C.N.I. Coresi, Bucureşti 2003;

36. Diaconu N., Dreptul Uniunii Europene, Tratat, Ed. Lumina Lex, 2011;

37. Onişor C. şi alţii, Arta strategicăa securităţii şi integrării europene, Ed. A.92, Iaşi, 2002;

38. Onişor Constantin şi alţii, Bazele strategiei militare moderne, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2004;

39. Onişor Constantin şi alţii, România - integrare şi securitate, Ed. Europa şi Balcanii, Bucureşti, 2005;

40. Prof. Charles Ricq, Les Cantons Frontaliers et l'Intégration Européenne, Actul Unic European – 1992, Simpozionul din 28.10 1998;

41. Eduard de Bono, Şase pălării gânditoare, Ed. Curtea Veche, 2008;

42. Terorismul în lume, Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate, Bucureşti, 2004;

34

43. Toma Gh., Securitatea naţională sub impactul ameninţărilor asimetrice: realităţi, provocări, schimbări, Ed. A.N.I., Bucureşti, 2006;

44. Toma Gh., Securitatea naţională din perspectiva noilor arhitecturi de securitate ale începutului de secol:incertitudini, realităţi, perspective, Ed. A.N.I., Bucureşti, 2006;

45. Toma Gh., Ţical G., Asimetrie şi neconvenţional în zorii mileniului trei, Ed. Sitech, Craiova, 2006;

46. Ţical George, Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, Bucureşti, 2003;

47. Ţical George, Criminalitatea organizată şi terorismul, Ed. Fundaţiei universitare „Dunărea de Jos”Galaţi, 2006;

48. Ţical George-Marius, De la plante la droguri. Trecut şi prezent, Editura Lucman, Bucureşti, 2005;

49. Valerian Cioclei, Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalităţii organizate, în Culegerea de materiale „Proiectul Tempus Jep”, Bucureşti, 2001

50. Vasile, Guşatu, Teza de doctorat - Managementul integrat al frontierei de stat în condiţiile accelerării procesului globalizării.

Site-uri

1. http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm M. Anderson, J. Apap (eds), Realizarea unui echilibru între libertate, securitate şi justiţie într-o Uniune Europeană mărită (Bruxelles 2002);

2. http://www.crj.ro/publicatii.php; 3. http://www.shengen-jsa.dataprotection.org/; 4. http://ro.wikipedia.org.