PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 august

Text: Apocalipsa 11:15-19

NIMICIREA NIMICITORILOR

...dar a venit mânia Ta... să prăpădeştipe cei ce prăpădesc pământul. Apocalipsa 11:18

O femeie tânără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse atâţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi.Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?" M-am gândit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pământul". Domnul va face dreptate, în final, aducând o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrânge duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.Credinţa ne este încercată atunci când vedem duşmanii lui Dumnezeu promovând cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vând droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvânt să fie numiţi „distrugători". Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfânt prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curând la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, când deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare! H.V.L.

Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,

Judecând pe mari şi mici de pe pământ.

Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă

Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfânt. - D.J.D.

Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit.

2 august

Text: Tit 3:1-7

DATORII VECHI

El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui... Tit 3:5

La începutul acestui secol, a trăit un pastor, pe nume T.T. Shields, care a relatat următoarea întâmplare ce s-a petrecut în timp ce el discuta cu proprietarul unui magazin alimentar. A intrat o femeie în magazin, l-a luat pe proprietar la o parte, şi a început să-i şoptească ceva la ureche. După câteva minute a plecat, vădit nefericită. Deoarece pastorul îl cunoştea foarte bine pe proprietar, l-a întrebat de ce era atât de dezamăgită femeia aceea. El i-a răspuns: „A trebuit să-i refuz cererea de a-i da marfă pe credit. Amîntrebat-o: „Soţul a fost dat afară din serviciu?" şi ea a răspuns: „Nu!" „Lucraţi şi dumneavoastră?" „Da", a răspuns ea. „Deci amândoi câstigaţi bine?" „Da", a spus femeia. Şi atunci i-am spus: Dacă nu puteţi plăti acum când câstigaţi bine amândoi, atunci ce posibilităţi o să aveţi să vă plătiţi datoriile vechi?" Dacă n-ar fi fost prin harul lui Dumnezeu, am fi si astăzi în aceeaşi condiţie spirituală, incapabili să ne plătim datoriile păcatelor noastre. Dumnezeu, desigur, nu este implicat în afacerea cu vânzarea mântuirii. Dacă ar fi aşa, atunci nici unul dintre noi nu am fi fost în măsură să plătim pentru păcate. Chiar dacă, în acest moment, am înceta cu orice păcat şi dacă am trăi desăvârşiţi până în ziua când ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnzeu nici atunci nu am putea intra în cer. Deficitul păcatelor trecute ar rămânea neplătit.De aceea, planul de mântuire al lui Dumnezeu este atât de minunat. Murind pe cruce, Isus a plătit datoria pe care n-am pututs-o plătim - datoria păcatelor trecutului, prezentului şi viitorului. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm plata Sa în întregime. I-ai permis tu să-ţi lichideze vechile datorii? P.R.V.

În clipa când te-ncrezi în Domnul Isus,

Lăuntrul tău este spălat, iertat.

Şi sângele Lui sfânt este-ndeajuns

Să plătească pentru orişice păcat.- Anonim

Când Dumnezeu iartă păcatul, curăţeşte contul, şterge amintirea şi înputerniceşte primitorul

3 august

Text: 1 Samuel 12:1, 2, 16-25

CONTINUĂ SĂ TE ROGI

Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi. 1 Samuel 12:23

O mamă evlavioasă a povestit despre cei doi fii ai ei, care acum aveau vârsta de peste patruzeci de ani. Deşi i-a crescut într-un cămin creştin, ei au întors spatele Domnului. Nici unul măcar n-a fost în stare să-şi ţină o slujbă măcar. Unul era în închisoare, iar celălalt fusese eliberat de curând. Lacrimi mari se rostogoleau din ochii ei în timp ce spunea ce limbaj îngrozitor foloseau şi când relata despre lipsa totală de respect faţă de legile lui Dumnezeu şi ale ţării. Dar a spus, apoi: „încă mă rog pentru amândoi în fiecare zi. Am făgăduit Domnului că nu mă voi da bătută. Mă voi rugapentru ei, până când Domnul mă va chema acasă".

In 1 Samuel 12, am citit o istorie îngrozitoare, dar şi minunatăîn acelaşi timp. Israel se revoltase. Oamenii au păcătuit împotriva Domnului în toată perioada judecătorilor, şi acum adăugaseră la lipsa de respect pentru Dumnezeu cu cererea de a avea un împărat. Pentru a le arăta răutatea, Samuel a cerut Domnului să trimită trăznete şi grindină în timpul secerişului grânelor (v. 16-18). Când Domnul a răspuns acestei rugăciuni, poporul s-a îngrozit. Dar Samuel le-a vorbit îmbărbătându-i. În ciuda faptului că s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, el le-a promis să continue să se roage pentru ei, în timp ce vor fi sub domnia lui Saul, noul rege.

De câte ori am fost gata să renunţăm să ne mai rugăm pentru cineva? Cât de des am crezut că nu mai foloseşte la nimic, că ne pierdem vremea? Şi Samuel s-a simţit în acelaşi fel în ceea ce-l privea pe Israel, dar nu a cedat în faţa frustrării şi dezamăgirii. Să-i urmăm exemplul. Continuaţi să vă rugaţi! D.C.E.

Pe asprul drum al vieţii când călătoresc,

Mă rog mereu pentru aceia ce-i iubesc.

Să fiu adevăratul vrednic credincios

Trăind mereu frumos pentru Isus Cristos.- Anonim

Cel mai bun mod de a-i influenţa pe oameni pentru Dumnezeu este să mijloceşti înaintea Lui Dumnezeu pentru oameni.

4 august

Text: 2 Petru 1:1-11

NAVIGATORUL ORB

Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii

închişi, fiindcă a uitat că a fost curăţit de

vechile lui păcate.

În 4 august 1987, Jim Dickson a plecat din, Statele Unite, spre Anglia la bordul unei ambarcaţiuni de 12 metri numită „Des chizătorul de ochi". Ceea ce a făcut ca această călătorie să fie neobişnuită a fost faptul că Dickson era orb de la vârsta de 7 ani. Ambarcaţiunea a fost special echipată pentru această călătorie. I s-a instalat un sistem computerizat de peste 12 mii de dolari. Un radar producea un fluierat dacă în faţă exista vreun obiect. Unsistem de navigaţie prin satelit trebuia să ghideze nava şi s-o menţină pe traiectorie. Chiar dacă toate aceste instrumente şi aparate nu ar mai fi funcţionat, Dickson avea un compas în al fabetul Braille pentru nevăzători. Mulţi experţi în navigaţie au crezut câ navigatorul orb avea o bună şansă să reuşească. Dar numai după câteva zile de navigaţie, Dickson a dat de necazuri. Mai întâi, pilotul automat şi sistemul de navigaţie s-au defectat. Apoi a început o vreme deosebit de rea. Fără un echipament pe care să sebizuie, Dickson a fost nevoit să abandoneze aventura. Aceasta îmi aminteşte starea de plâns a noastră, a creştinilor, care încercăm să călătorim pe marea vieţii fără să adăugăm credinţei trăsăturile de caracter care pot sa ne poarte prin furtuni şi adversităţi. Petru ne dă o listă a lor: „fapta, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi dragostea de toţi oamenii".Spre deosebire de instrumentele lui Dickson, aceste virtuţi sunt demne întotdeauna de toată încrederea. Dar a le neglija înseamnă să umbli „cu ochii închişi", ba chiar să fii orb. Dacă ne vom cultiva cu răbdare aceste calităţi prin rugăciune şi prin supunerea în faţa Duhului lui Dumnezeu, nu ne vom trezi navigând orbeşte prin furtuna vieţii şi a încercărilor. - D.J.D.Vom înţelege odată rostul încercării;

Furtunile vieţii sunt probe-ndemânării.

Isus prin ele vine, păşind pe valul mării

La noi, s-alunge frica şi duhul disperării.- P.L.

Dumnezeu va avea grijă de lucrurile prin care treci; tu ai grijă cum treci prin ele.

5 august

Text: 1 Ioan 4:7-16

DRAGOSTEA SA, NU A NOASTRĂ

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.

Ioan 11:3

Când un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, câţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerân- du-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cât de mult Te iubeşte acest om". După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Când Lazăr a fostbolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav". Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvârşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea".

Acelaşi gând i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cântat: „O, îl iubesc pe Isus". „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cântat atât de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atât de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine". Drept rezultat, a scris o cântare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atât de bucuros că Tatăl ceresc/Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit /Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc/Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit".

Da, cea mai mare mângâiere în viaţă ori în moarte nu este că noiîl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit"'(l Ioan 4:10).- H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură

îndelung răbdătoare, pentru vecie,

Ce puternică eşti şi fără măsură -

Sfinţi şi îngeri cântă cu bucurie.- Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

6 august

Text: Psalmul 139:13-16

CREATURA CEA MINUNATĂ A LUI DUMNEZEU

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate suntlucrările Tale.

Psalmul 139:14

În cartea sa „Dacă aş fi ateu", Wilbur Nelson include un capitol intitulat: „Dacă aş fi medic". El afirmă că medicii, mai mult ca oricare dintre ceilalţi oameni, ar trebui să-L recunoască pe Dum- nezeu drept Creatorul trupului omenesc, pentru că ei cunosc acest trup atât de bine, cu toate funcţiunile şi cu complexitatea sa.

Nelson ne dă apoi o întreagă serie de lucruri la care să ne gândim.Iată câteva dintre ele: „Gândiţi-vâ la trupul omenesc, compus din peste 1000 miliarde de celule. Gândiţi-vă la pielea corpului uman- deşi apa poate trece din interior spre exterior, ea nu poate pă- trunde din exterior în interiorul trupului nostru. Gândiţi-vă la oase - capabile să suporte o greutate de 30 de ori mai mare decât poate suporta cărămida. Gândiţi-vă la ficat - transformă celulele vechi de sânge în fiere şi neutralizează substanţele otrăvitoare. Gândiţi-vă la sânge - 4,6 pânâ la 5,5 de litri din această substanţă siropoasă distribuie oxigen şi transportă reziduurile din ţesuturi şi organe, în timp ce reglează temperatura trupului. Gândiţi-vă la inimă - cântărind mai puţin de jumătate de kilogram, lucrează ca o uzină întreagă. În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, punând în circulaţie aproximativ 8.000 de litri de sânge prin 100.000 de kilometri de artere, vene si vase capilare.

Nu este de mirare că psalmistul a declarat Domnului: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" (Psalmul 138:14). Nu suntem aici dintr-un accident, şi nici rezultatul unui proces natural evolutiv. Suntem creaturile minunate ale lui Dumnezeu! - R.W.D.

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,

Un lut de sine însuşi frământat.

Ci ne-a zidit o Forţă creatoare,

O-nţelepciune fără de hotare.

Există Dumnezeu cu-adevărat.- C. Ioanid

Lucrarea lui Dumnezeu de creaţie este terminată, lucrearea noastră de a-L lăuda e abia la început.

7 august

Text: Iacov 1:21-27

ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai nişte ascultători,înşelându-vă singuri. Iacov 1:22

Întro misiune de evanghelizare din New York, un vagabond îmbrăcat murdar obişnuia să stea tolănit pe bancă, în timp ce se predica Evanghelia, până în momentul în care predicatorul făcea o mică eroare în citarea unui verset din Biblie. In acel moment se ridica în picioare şi dădea referinţa exactă şi conţinutul versetului. Muncitorii îl strigau: „Charlie, Capitolul şi Versetul". Ştia foarte bine o mulţime de versete biblice. Auzise atât de multe predici, dar nu şi-a schimbat niciodată felul de viaţă.

Au trecut mulţi ani de când am citit despre această întâmplare cu „Charlie, Capitolul şi Versetul". Mi-am adus aminte de ea recent când un tânăr ce purta o Biblie mare la el mi-a spus că nu predic „destul de tare". Mi-a spus: „Predicatorul nostru ne-o zice pe şleau!" Se părea că-i place ca adevărul să fie strigat cu voce tare, dar, oare, acest adevăr i-a schimbat viaţa? Mă tem că nu. Omul îi făcuse soţiei o viaţă atât de mizerabilă, că aceasta l-a părăsit.Tovarăşii lui de lucru îşi pierduseră respectul pentru el, deoarece se dădea mare pios.

Când Isus a ţinut predica de pe munte (Matei 5-7), viaţa Sa era oconfirmare a celor spuse. Şi El aşteaptă de la noi să ne punem cuvintele în acţiune în acelaşi fel. Nu este suficient să ştim cele ce a învăţat Isus; intenţia Sa a fost ca aceste cuvinte să producă schimbări majore în vieţile noastre. Este bine dacă ne exprimăm părerea de rău pentru păcate dupăce am citit Biblia. Dar dacă totul se reduce numai la atât, atunci suntem numai „nişte ascultători", înşelându-ne singuri. Scopul primordial al adevărului biblic este împlinirea lui. Împlinirea lui face ca Dumnezeu să fie mulţumit.- H.V.L.

Te iubim, Isuse! Adesea declarăm.

Dar suntem gata voia-Ţi sfântă s-ascultăm?

Cei ce-ascultă-n Duhul, fără să se-abată

Arăta-vor dragostea adevărată.- D.J.D.

Un pas spre împlinirea Cuvântului valorează cât ani întregi de studiu asupra Cuvântului.

8 august

Text: Luca 10:25-37

„ŞTII CE MĂ DOARE?"

Dar un Samaritean... i-a legat rănile,...şi a îngrijit de el.

Luca 10:33, 34

Biblia spune să-l iubim pe aproapele nostru. Isus a portretizat adevărata natură a iubirii în pilda atât de familiară a samariteanului milostiv. El ne-a învăţat că dragostea vede nevoia sau durerea şi răspunde la ea.

Madeleine L'Engle relatează o povestire în cartea sa „Walking on water" (Umblarea pe ape), întâmplare care subliniază acest adevăr. Un rabin, cunoscut pentru pietatea sa a fost confruntat pe neaşteptate într-o zi de către unul dintre tinerii lui învăţăcei. Într-o izbucnire sentimentală, tânărul ucenic i-a spus: „învătătorule, te iubesc!" Rabinul şi-a ridicat capul cu tristeţe dintre cărţile lui şi l-a întrebat: „Ştii tu ce mă doare, fiul meu?" întrebarea l-a descumpănit pe tânărul ucenic. Revenindu-şi, a spus bâlbâindu-se: „Rabi, nu înţeleg întrebarea dumnevoastră. Am încercat să vă spun cât de mult însemnaţi pentru mine, şi m-aţi încurcat cu o întrebarecare nu are nici o legătură cu aceasta". „Întrebarea mea nu este nici confuză nici lipsită de sens, a spus rabinul. Pentru că dacă tu nu ştii ce mă doare, cum poţi să mă iubeşti cu adevărat?"

Exemplul creştinului este însuşi Domnul Isus. El a văzut nevoile celor necăjiţi şi a răspuns. El a făcut mult mai mult decât să arunce o monedă sau o bancnotă în farfuria colectei. Ca un samaritean milostiv, Domnul Isus a avut milă de ei şi i-a ajutat. Putem învăţa de la Domnul Isus să arătăm dragostea pentru alţii mergând dincolo de sentimente şi cuvinte. Când ne vom da seama că cineva suferă, să facem tot ce putem pentru a-l ajuta. - D.C.E.

De-aş fi ştiut că un cuvânt era destul,

Aş fi rostit cuvintu-acela ne-ntrerupt,

Uşurând poveri, mângâindu-i sufletul

Căzut rănit pe-al vieţii povârniş abrupt. - Ryberg

Compasiunea investeşte tot ce este necesar pentru a vindeca rănile altora.

9 august

Text: 2 Timotei 2:19-26

AL SĂU ÎN EXCLUSIVITATE

...va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său,

destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 2:21

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, tu-I aparţii în exclusivitate numai lui Dumnezeu. Eşti numai al Lui, al Lui singur, ca să te folosească aşa cum vrea El. Aceasta este ceea ce apostolul vrea să spună atunci când pune întrebarea: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri?" (1 Corinteni 6:19). Ca şi creştin, eşti sfinţit, ceeace înseamnă că eşti pus deoparte pentru scopurile speciale ale lui Dumnezeu.

Următorul incident ne va ajuta să vedem ceea ce înseamnă aceasta. El s-a petrecut cu mai mulţi ani în urmă, în zilele când stiloul era instrumentul principal de scris. Un musafir a cerut gazdei un stilou. Când aceasta i-a dus câteva, acesta şi-a ales unul şi se pregătea să scrie. Dar doamna gazdă l-a oprit şi a spus: „Scuzaţi-mă, vă rog. Nu mi-am dat seama că acest stilou a fost între celelalte. Vreţi să luaţi altul? Acesta este stiloul meu preferat şi a observat că ori de câte ori îl foloseşte cineva nu mai scrie uniform după aceea". Avea, am putea spune, un stilou sfinţit. Era rezervat pentru a fi folosit în exclusivitate de ea insăşi. Tot la fel, creştinii sunt puşi deoparte pentru a fi folosiţi numai de către Cristos şi pentru slujirea Sa, şi nu trebuie să-i fie permis lumii să pună nici măcar degetul pe noi. Compromisul cu lumea împiedică slujirea noastră pentru Dumnezeu. Să trăim astfel ca unii care am fost puşi deoparte pentru Domnul. Suntem ai Lui în exclusivitate.- P.R.V.

O, Isuse, Domn suprem,

Vom fi ai Tăi pentru vecie.

Tot ce suntem şi avem

Îţi dăm deplin cu bucurie.- Havergal

Sfinţirea cere consacrare fără rezerve.

10 august

Text: 2 Timotei 2:1-15

TAIE-ŢI LEMNELE SINGUR

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un omîncercat... şi care împarte drept Cuvântul adevărului.

2 Timotei 2:15

Studiul Cuvântului lui Dumnezeu care aduce cele mai mari beneficii cere răbdare şi perseverenţă, dar rezultatele merită efortul. A.B. Simpson a spus: „ Dumnezeu a ascuns fiecare lucru preţios într-un mod că el este răsplata celui răbdător, premiul celui harnic, dar o dezamăgire pentru sufletul leneş. Castana este as- cunsă într-o coajă cu ţepi; perla este înmormântată adânc sub valurile înspumate ale oceanului; aurul este încarcerat în pânteculstâncos al munţilor; giuvaerele se găsesc numai după ce spargi stânca din jurul lor; solul dă recolte ca o răsplată fermierului harnic. Tot astfel şi adevărul lui Dumnezeu trebuie căutat cu toată seriozitatea".

Se crede că Henry Ford a spus: „Taie-ţi singur lemnele şi te vei încălzi de două ori". Ceea ce a vrut să spună este că atunci când omul îşi taie singur lemnele de foc nu numai că se va bucura de căldura focului, arzându-le în cămin, dar se va încălzi în urma efortului fizic depus în exerciţiul muncii sale. Dacă doreşti să te bucuri cu adevărat de Biblia ta, ar trebui să-ţitai singur lemnele" studiind lucrurile pentru tine însuţi. Cercetează concordanţa, caută înţelesul cuvintelor cheie, şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum se aplică în viaţă pasajele la care meditezi. Adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu de tine însuţi va avea o savoare şi o prospeţime nouă. Ai încercat „să-ţi tai singur lemnele"? H.G.B.

- Hodder

Cuvântul Tău, i-o mină-adâncăŞi nestemate scumpe, rare,Ascunse sunt profund în stâncăLe afli-n muncă şi răbdare.

Orice creştin ar trebui să aibă o Biblie citită.

11 august

Text: Evrei 11:23-28

CEL CE SPUNE MEREU „DA" DEVINE UN NIMENI

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fienumit fiul fiicei lui Faraon. Evrei 11:24

Cuvântul „da" este un cuvânt mic, dar care poate crea mari necazuri. Bryan Archibald, fostul preşedinte al Seminarului Baptist de Nord din Chicago, a subliniat acest lucru la o conferinţă care s-a ţinut cu ani în urmă. El a spus: „Faptul de a spune întotdeauna ‚da’ va duce la pierderea identităţii personale, pe când ‚nu’ defineşte personalitatea".

Să presupunem că într-o dimineaţă te hotărăşti să spui „da" la toate cererile care îţi vor fi adresate în ziua aceea. Vei spune „da" oricărei solicitări asupra timpului tău din ziua aceea, a talentelor si a energiilor. Vei spune „da" indiferent de convingerile tale. In ce condiţie vei ajunge la sfârşitul zilei? Te vei simţi ca şi cum s-ar fitras de tine în toate direcţiile - să nu mai spunem nimic despre sentimentul vinovăţiei şi al pierderii respectului faţă de tine pentru că nu ai spus „nu" la ceea ce era rău.

Moise s-a definit pe sine refuzând „să fie numit fiul fiicei lui faraon". Noi, în calitate de creştini, trebuie să învăţăm să spunem „nu" la o serie de lucruri. Aceasta nu înseamnă că devenim nega- tivişti sau dezagreabili. Din contră, fiecare „nu" trebuie să fie partea reversă a lui „da" spus din inimă lui Dumnezeu. Biblia ne înşiră o serie de lucruri care sunt greşite (vezi Galateni 5:19-21). Şi pentru acele lucruri care nu sunt nici greşite nici corecte prin ele însele, obţinem discernământul prin rugăciune, încrezându-ne în Duhul Sfânt şi aplicând principiile biblice. Nu fi un nimeni care este de-acord cu toată lumea pentru că este cel mai uşor lucru de făcut. Fii tu însuţi, defineşte-te. Spune NU la tot ce caută să satisfacă înclinaţiile păcătoase şi egoiste şi, spune DA la tot ceea ce-I place Domnului.

D.J.D.

Te rog să cugeţi; nu e-ntotdeauna bine

Să spui doar „da" la tot ce-n viaţă vine.

Spunând un „nu" cu fermitate, acesta poate

Ca binele ce-l crezi la alţii să-l arate.

- D.J.D.

Oamenii cu bun simţ ştiu când să spună „nu".

12 august

Text: 2 Corinteni 2:1-11

BUN VENIT ACASĂ!

...este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie

doborât de prea multă mâhnire 2 Corinteni 2:7

Pentru unii tineri care pleacă de acasă, întoarcerea nu este întotdeauna ceea ce au sperat. Cei mai mulţi dau faţă cu tatăl supărat care mormăie nervos: „Nu ştiu dacă am să te pot ierta vreodată. Nu-i destul că i-ai dat destule dureri de cap lui maică-ta până la vârsta aceasta, dar acum ai făcut-o. Faptul că ai venit acasă nu schimbă cu nimic adevărul că eşti un vagabond murdar". Studiile arată că acest resentiment este obişnuit, în special când părintele află că băiatul său a devenit o problemă socială. Cât de diferită ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de delicventul din familia lui Dumnezeu! în textul de azi, Pavel ne sfătuieşte cum să primim pe creştinul pocăit înapoi în biserică. Din aceste cuvinte, putem trage o concluzie: Când un creştin se întoarce după ce a căzut în păcat şi a fost despărţit de părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm atitudinea: „ai-făcut-o-de-oaie-frate".În schimb, ar trebui să-i arătăm dragoste şi acceptare. Aceasta nu înseamnă că luăm cu uşurătate neascultarea lui. Dar trebuie să-i dorim sănătatea spirituală aşa cum un părinte vrea să-şi vadă copilul scăpat de consecinţele unei comportări delicvente. Dar atunci când o persoană se întoarce cu sinceritate la Domnul, ar trebui să-l reprimim cu bucurie.

Cea mai bună cale de a-l ajuta pe creştinul ce se pocăieşte este să-i spunem un călduros „bun venit acasă", astfel încât Satan să nu mai aibă nici o putere în viaţa sa. M.R.D. II

Doamne, vorbeşte-mi, ca să pot şi eu

Vorbi ca un ecou al vocii Tale-

Şi-aşa cum cauţi, m-ajută mereu

Să-Ţi caut copiii pierduţi pe cale.- Havergal

Cel ce-a întors spatele Domnului si se reîntoarce la El are nevoie ca Biserica să-i ţină spatele.

13 august

Text: Ioan 15:9-17

PRIETENUL NOSTRU DE ÎNCREDERE

...v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut totce am auzit de la Tatăl Meu. Ioan 15:15

Nu cu mulţi ani în urmă, un scriitor creştin a trecut printr-o perioadă de adânci îndoieli şi ispite. Îşi punea întrebări asupra lucrării sale, a calificării pentru ea, asupra căsniciei, asupra mântuirii. Torturat şi împovărat, s-a dus în sfârşit la un prieten şi şi-a mărturisit sentimentele ce le avea. In timp ce au discutat şi s-au rugat împreună pe parcursul a câtorva săptămâni, i-a revenit perspectiva vieţii. Pacea i-a revenit în inimă şi a experimentat din nou bucuria în Domnul. Dacă putem primi un astfel de ajutor vorbind cu un prieten, cu cât mai mult vom beneficia dacă vom fi cu totul deschişi faţă deDumnezeu? El este cel mai bun dintre toţi prietenii. Alexander Maclaren a scris: „Dacă suntem prieteni cu Dumnezeu, ar trebui să nu avem secrete faţă de El. Sunt foarte puţini aceia care ne sunt atât de dragi, în faţa cărora ne putem aventura să ne dezvelim adâncurile inimii, Sunt lucruri acolo în adâncul tainiţelor inimii pe care n-am dori să le arătăm nici unui prieten... Dar ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu în toată casa. Dacă este adevăr şi dragoste, n-ar trebui să ne temem să scoatem la vedere toată murdăria şi josnicia noastră, gândurile nevrednice şi faptele făcute împotriva Sa. Spu-ne-I Domnului totul, dacă vrei sâ fii un prieten al Lui". Isus a fost Dumnezeu venit în trup omenesc. Înaintea întoarcerii Sale în ceruri, El a spus ucenicilor că ei sunt prietenii Săi, ceea ce înseamnă că şi El era Prietenul lor. Şi nu putem avea un prieten mai bun şi mai apropiat ca Isus. El ne ştie deja şi aşteaptă de la noi încrederea şi mărturisirea păcatului. El este prietenul nostru cel demn de toată încrederea - D.C.E.

Am găsit un prieten minunat,

Bun, adevărat, ocrotitor,

Sfetnic înţelept şi devotat

Şi-un aşa măreţ apărător!- Small

Prietenia lui Cristos triumfează, cand prietenia umană falimentează.

14 august

Text: 2 Corinteni 5:9-15

DE CE SĂ-I DAI LUI ISUS TOTUL?

Căci dragostea lui Cristos ne strânge...2 Corinteni 5:14

Unii dintre contemporanii apostolului Pavel au crezut câ este nebun. Alţii l-au respectat ca pe cel mai mare apostol. De ce existau opinii atât de diferite? poate din cauza dragostei divine care l-a schimbat pe Pavel dintr-un duşman al lui Cristos într-un credin- cios care a dat tot ce avea Domnului.

Şi Charles T. Studd s-a dat pe sine cu totul fără rezerve lui Cristos. S-a născut în 1862 într-o familie britanică bogată. A devenit un jucător proeminent de criket, foarte apreciat Ia Universitatea din Cambridge. In anul al treilea de studii, s-a convertit şi si-a dedicat întreaga viaţă lui Cristos. Autorul Stanley Collins explică: „Lumea era la picioarele lui, asa cum se credea si cum se aştepta, când deodată totul s-a schimbat... El a anunţat că renunţa la toată avuţia personală, va părăsi lumea sportului şi va deveni misionar în China". Timp de 9 ani, Studd a servit în cadrul misiunii lui Hudson Taylor, până ce sănătatea ce i s-a deteriorat l-a făcut sa se reîn-toarcă în Anglia, în 1894. După numai câţiva ani, o nouă povară a început sâ-i crească în suflet şi l-a determinat să -şi facă planuri pentru a deschide o misiune în Africa, de la Nil la Niger. A plecat acolo în 1910, şi în 1919 a pus bazele Cruciadei de Evanghelizare Mondială. Studd a explicat motivaţia sa, prin cuvintele: „Dacă Isus Cristos este Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe care-l fac pentru El nu e prea mare". Suntem împinşi oare de dragostea Sa să ne dăruim cu totul Lui?

R.W.D.

împins de iubirea lui Isus Cristos,

Lasă prieteni şi căminul plăcut,

Dăruieşte talent şi timp preţios

Şi du-te găseşte-l pe-acela pierdut.- Peterson

Putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire.

15 august

Text: Isaia 53

SIGURI ÎN EL

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobitpentru fărădelegile noastre.

Isaia 53:5

În timp ce un misionar spunea istoria lui Isus unui trib din Africa de Sud, şeful tribului asculta cu mare atenţie. Când misionarul a terminat, şeful tribului i-a cerut să mai spună odată istoria. Când acesta a ajuns să povestească despre moartea lui Isus, şeful tribului a sărit deodată în picioare şi alergând în faţă a spus: „Opreşte, Bwana, opreşte! Ia-L pe Isus jos de pe cruce! Ia-L jos! Nu este locul Lui acolo. Este locul meu! Ia-L jos şi pune-mă pe mine acolo!" Şeful de trib recunoştea importanţa acestui adevăr biblic: Isus a murit în locul nostru.

O privire asupra câtorva versete ne aduce aminte cât de clar este Cuvântul lui Dumnezeu atunci când explică acest concept: Isaia 53:6: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui..."

1Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire - prin rănile Lui suntem vindecaţi".

Romani 8:32: „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a datpentru noi toţi..."

1 Petru 3:18: „Cristos de asemenea a suferit odată pentru păcate,El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu".

Da, Dumnezeu a judecat păcatele noastre în persoana Fiului Său. Mânia care trebuia să vină peste noi, s-a revărsat complet peste Isus, purtătorul păcatelor noastre. Când prin credinţă acceptăm pe Cristos, Dumnezeu pune în contul nostru dreptatea Sa. Nu mai putem fi condamnaţi. Acceptând jertfa lui Isus, primim siguranţă în Substitutul nostru, Isus, care a murit în locul nostru. - P.R.V.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,

Pe cruce a fost străpuns pentru mine.

Păcatul îmi iartă în rane divine.

Sunt liber, Isus a muri pentru mine.- Ovens

Cristos a devenit blestem pentru noi, pentru a îndepărta blestemul păcatului de la noi

16 august

Text: 1 Timotei 6:1-16

LACOM SAU MULŢUMIT?

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor...

1 Timotei 6:10

Cineva a spus: „Banii” sunt paşaportul universal cu care poţi merge oriunde în afară de cer, şi cu care poţi cumpăra orice în afară de fericire". In ei înşişi, banii sunt buni şi necesari, dar dragostea de ei este păcat. Cei care încearcă să-si găsească mulţumirea prin bogăţie de obicei nu pot fi satisfăcuţi, numai dacă ar avea puţin mai mult.

Într-o dimineaţă, în timp ce cobora scările, un om bogat a auzit din bucătărie pe bucătăreasă exclamând: „Oh, dacă aş avea doar 5 dolari, aş fi atât de mulţumită!" Gândindu-se la ceea ce auzise şi dorind s-o vadă multumită bogatul i-a înmânat o bancnotă de 5 dolari. Femeia i-a mulţumit foarte frumos. Omul s-a oprit la uşa bucătăriei să audă dacă femeia va da slavă lui Dumnezeu cu aceeaşi satisfacţie. De îndată ce ea a fost convinsă că n-o aude nimeni, a spus: „O, de ce n-am zis 10 dolari!" Acesta este strigătultipic al inimii lacome. O revistă creştină scria că într-o carte de cântâri, dactil grafa grăbită, în loc să scrie versul: „Doresc în ceruri ca cristalul", a scris: „Doresc în ceruri capitalul". Editorul revistei remarca: „Versiunea revăzută a cântării poate fi acceptabilă pentru mulţi care au căzut pradă dragostei de bani". A găsi bucuria şi satisfacţia care vine de la Dumnezeu – aceasta înseamnă mulţumire. Fii realist acum, cauţi să fii bogat în bunuri ori bogat în Dumnezeu? Eşti lacom sau mulţumit?- H.G.B.

Cel ce are în Cristos odihna

În tot ce-i lacrimă şi-ngrijorare,

E mai bogat, chiar dacă ar avea

Al său, tot aurul din lumea mare.- Garrison

Măsura adevăratei noastre bogăţii este ceea ce vom avea în veşnicii.

17 august

Text: 1 Împăraţi 12:1-17

ÎNVĂŢÂND DIN EXPERIENŢĂ

Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii.. şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să spun poporului acestuia?" 1 Împăraţi 12:6

Se povesteşte că un tânăr casier al unei bănci a fost numit succesorul preşedintelui băncii care ieşise la pensie. Într-o zi tânărul s-a dus Ia bătrânul preşedinte şi i-a spus: „Ştiţi că urmează să vă înlocuiesc la preşedinţia acestei bănci, şi aş fi deosebit de recunoscător pentru orice sfat pe care mi l-aţi da". Preşedintele a spus: „Fiule, stai jos. Am două vorbe să-ţi spun, numai două vorbe: „decizii corecte". „Acestea sunt de mare ajutor, domnule, a spus tânărul, dar cum poate cineva să ia deciziile corecte?" „Un singur cuvânt - experienţa". „Şi aceasta este de folos, domnule, dar cum poate cineva să câştige experienţă?" „Două cuvinte, tinere, a spusbătrânul: decizii greşite". In citatul de azi, regele Roboam i-a întrebat pe bătrânii lui Israel cum să-şi guverneze poporul. Sub domnia tatălui său, Solomon, Israelul a trăit în sclavie, aşa că bătrânii l-au sfătuit: „Uşurează-lesarcinile. Fii slujitorul lor, şi te vor sluji cu bucurie". Era un sfat înţelept, dar Roboam nu l-a acceptat. Nu a învăţat nimic din deciziile greşite ale tatălui său. Dumnezeu vrea să profităm învăţând de la alţii cum să trăimcreştineşte. Iată de ce Biblia este atât de deschisă atunci când vorbeşte despre păcatele, falimentele şi neajunsurile slujitorilor pe care Şi i-a ales. Da, şi noi vom face greşelile noastre, dar putem evita multă durere, ascultând sfatul părinţilor iubitori, al unoroameni care deţin cunoştinţe de prima mână, şi cel al Bibliei însăşi. Duhul Sfânt foloseşte experienţa altora, bună sau rea, pentru a ne călăuzi pe cărarea neprihănirii.- D.J.D.

Înţelepciunea câştigată-n focul vieţii

Nu se pierde şi nu e deloc de lepădat.

Se poate învăţa şi de la-ceia care

Ne-mpărtăşesc din cele ce ei au învăţat. - Anonim

Învaţă din greşelile altora; viaţa este prea scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate.

18 august

Text: Tit 2:11-15

IERTAT - APOI LIBER

...să trăim în veacul de acum cu cumpătare,dreptate şi evlavie. Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curând această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat câteva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moarteaFiului Său" (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine - prima dată împăcarea, apoi eliberarea". Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Ve- chiului Testament, sângele, care semnifica iertarea şi împăcarea,era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe. Când Pavel i-a scris lui Tit despre mântuire, în primul rând el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mântuire" (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti" şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie" (2:12).

Să nu uităm, mântuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului.H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!Priveşte la El şi trăieşte!Singur Isus Cristos poate rostiCuvântul ce vieţi dăruieşte.

- McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre.

19 august

Text: Ioan 1:35-42

ÎNCEPE DE-ACASĂ!

El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noiam găsit pe Mesia". Ioan 1:41

A doua zi, după ce Ioan L-a botezat pe Isus, I-a prezentat pe doi din ucenicii săi lui Isus. Imediat ei au început să-L urmeze. Unul din aceştia doi a fost Andrei, care l-a găsit pe fratele său Simon şi i-a spus despre Cristos. Simon, al cărui nume a fost schimbat în Petru, a devenit unul dintre cei mai înfocaţi urmaşi ai lui Cristos.

Povara lui Andrei pentru fratele său ilustrează un punct important: Evanghelizarea trebuie să înceapă cu cei care ne sunt mai apropiaţi - membrii familiei noastre. Poate că vor râde de mărturia noastră, dar pe măsură ce vor vedea schimbările din viaţa noastră, nu se poate să nu fie impresionaţi. Imediat după convertirea sa, D.L. Moody s-a întors acasă să spună celor mai apropiaţi despre Cristos. în urma mărturiei sale insistete, unii din membrii familiei şi-au pus încrederea în Cristos ca Domn şi Mântuitor. Ştiu că este greu să le vorbeşti despre Cristos celor dragi ai tăi.Pentru unii oameni ar fi mai uşor să trimită 1.000 de lei unui evanghelist şi să-i ceară să facă acest lucru în locul lor. Dar o mărturisire personală din partea unui membru al familiei produce rezultate minunate. Moishe Rosen, omul care a fondat misiunea „Evreii pentru Isus", a spus că soţia sa Ceil „nu este o câştigătoare prea mare de suflete. Singurele persoane pe care le-a câştigat pentru Cristos este fiica ei şi eu!" Cu toate acestea, prin mărturialui Rosen, multe mii de oameni au venit la Cristos. Ce s-ar fi întâmplat dacă soţia sa tăcea? Tu spui: „Aş vrea să mărturisesc altora, dar nu ştiu de unde să încep". Fă la fel ca Andrei - începe de-acasă!- D.C.E.

Mărturia ta-i un far al lui Cristos

Luminând pe căi rătăcitoare,Pe cel pierdut, dar ne-ndoios,Ea acasă-i mai strălucitoare.- Anonim

Dacă vrei ca familia ta să ştie ce va face Cristos pentru ei, spune-le ceea ce-a făcut Cristos pentru tine.

20 august

Text: Genesa 49:28-33

MAREA REUNIFICARE A FAMILIEI

Iacov... şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său. Genesa 49:33

Un creştin care ştia că va muri curând şi-a chemat pe cei trei fii pentru a-şi lua rămas bun de la ei. Doi dintre ei credeau în Cristos ca Mântuitor, şi lor le-a spus: „La revedere, fiii mei, ne vom vedea la dimineaţă!" Apoi întorcându-se spre cel de-al treilea fiu, i-a zis simplu cu tristeţe în glas: „Adio, fiule!" Tânărul, foarte tulburat, l-a întrebat: „De ce spui aşa, tată? De ce nu mi-ai spus şi mie că ne vom revedea în dimineaţa aceea?" „Pentru că tu, a spus tatăl, nu L-ai primit niciodată pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău. Din această cauză mă doare atât de mult pentru tine acum când te voi părăsi. N-am să te mai văd niciodată". Fiul, plângând, l-a întrebat cum poate fi şi el salvat. „Dacă doreşti, atunci crede în Cristos, i-a explicat tatăl, şi, într-o zi, familia noastră va fi întreagă în veşnicie".

Ca credincioşi, avem nu numai perspectiva unei eternităţi binecuvântate şi plină de bucurie cu Cristos, dar avem şi asigurarea că-i vom vedea din nou pe cei dragi în ceruri. Când un credincios moare, el este „adăugat la poporul său", în prezenţa Domnului. Dar dacă vom avea privilegiul să trăim, atunci când va veni Isus, ne vom reunifica cu ei în văzduh. Ni se spune că atunci când El va coborâ din cer „şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (1 Tesaloniceni4:16, 17).

Da, credincioşii pot aştepta cu bucurie clipa de-a participa la marea reunificare a familiei.- R.W.D.

Când se va sfârşi viaţa meaŞi voi ajunge-n ceruri sus,La ţărm mă vor întâmpinaCei ce-naintea mea s-au dus.- Reef

Moartea nu poate desface ceea ce uneşte crucea.

21 august

Text: Apocalipsa 1:9-18

LA PICIOARELE LUI

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.

Apocalipsa 1:17

Ai „văzut" pe Domnul vreodată prin ochii credinţei sau „ai simţit" prezenţa Sa glorioasă? Dacă da, atunci ştii că cel mai potrivit răspuns este închinarea. Apostolul Ioan a fost atât de copleşit de Slava Lui, că atunci când L-a văzut pe Isus, a căzut la picioarele Lui ca mort (Apoc. 1:17).

Scriitorul de imnuri creştine Isaac Watts a scris: „Adunaţi laolaltă toate numele glorioase ale înţelepciunii, ale dragostei şi puterii, tot ce au cunoscut muritorii, pe care le-au purtat vreodată îngerii. Toate ar fi prea sărace să descrie valoarea Lui, prea sărace pentru a-L slăvi pe Salvatorul meu".

Marele poet englez Robert Browning a vorbit despre închinarea înaintea lui Cristos, într-o anecdotă scrisă despre colegul său Charles Lamb. Se pare că Lamb, un creştin devotat, vorbea cu cineva despre oameni faimoşi pe care i-ar fi plăcut să-i întâlnească. Lamb a spus: „Există o altă Persoană. Dacă Shakespeare ar intra în camera aceasta, ne-am ridica cu toţii să-l întâmpinăm; dar dacă Persoana aceea ar intra, am cădea cu toţii la pământ încercând să-i sărutăm poala hainei". Desigur, vorbea despre Isus Cristos. Cât de neînsemnaţi devenim în prezenţa lui Isus! Când recunoaştem măreţia Sa, grandoarea şi slava, nu putem face nimic altceva decât să ne închinăm şi să exclamăm ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (Ioan 20:28). Isus Cristos este singurul nume care merită închinarea şi adoraţia noastră.

O, veniţi, să-L adorăm.- P.R.V.

Divine, atotputernic Domn, împăratul meu biruitor,

Sceptrul Tău şi spada, tronul şi haru-Ţi ador.

A Ta este puterea. Priveşte cum stau

La picioarele Tale şi-n etern mă predau.- Watts

Atunci când îl recunoaştem pe Isus ca Rege, Îi vom da închinarea noastră.

22 august

Text: Coloseni 3:1-10

NESTĂPÂNIREA DE SINE

Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.Proverbele 15:18

Mânia este un vânt rece care curând stinge candela raţiunii şi abunei judecăţi. Când planurile ne sunt zădărnicite sau suntemtrataţi urât, ne putem pierde cumpătul şi putem deveni defensivi. Aceasta ne va împinge să facem sau să spunem lucruri pe care le vom regreta. Nimica bun nu poate fi realizat prin mânia scăpată de sub control. Izbucnirile nu fac altceva decât să creeze noi lupte şi amărăciuni.

O legendă antică spune că Hercule a fost iritat de un animal cu o înfăţişare ciudată care-i stătea ameninţător în cale. In furia lui l-a lovit cu ciomagul. In timp ce mergea mai departe, a întâlnit mereu, mereu aceeaşi creatură de mai multe ori, şi de fiecare dată era tot mai mare şi mai fioroasă decât înainte. In sfârşit un „mesager ceresc" a apărut şi l-a avertizat pe Hercule să se oprească din atacurile sale mânioase, spunând: „Monstrul este Vrajba şi tu o stârneşti. Las-o în pace şi ea se va reduce şi va înceta să tederanjeze". Mânia păcătoasă poate repede să ducă la situaţii care să nu maipoată fi stăpânite. Scriitorul Proverbelor ne avertizează să ne ţinemmânia sub control şi să evităm conflictul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face pace cu cei ce ne sunt împotrivitori.

Dacă dorim binecuvântările Domnului peste vieţile noastre, trebuie să învăţăm să ne stăpânim mânia. Dacă nu o vom face, vom stârni vrajba ca şi Hercule şi vom face problemele şi mai grele. Noi avem Duhul Sfânt şi El ne va ajuta să rămânem calmi şi să devenim ca Isus. El nu S-a răzbunat când duşmanii L-au împroşcat cu insulte.- H.G.B.

Ţi-ai ieşit din fire, spui?Dar e drept să zici oricuiCă mai bine se cădeaNici să nu fi fost în ea.- Anonim

Cei care sar în sus la mânie aterizează întotdeauna greşit

23 august

Text: Psalmul 7:11-17

ATENŢIE, PERICOL!

...Cel rău...face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o. Psalmul 7:15

Locuitorii unor comunităţi din Peninsula Superioară a statului Michigan, trăiesc cu un pericol ascuns. În anii trecuţi, oraşe înfloritoare - locuri ca Negaunee, Iron River şi Marquette - s-au dezvoltat în jurul marilor mine de fier cu care se alimenta economia americană. Minele acestea sunt caverne uriaşe săpate sub scoarţa pământului pentru a scoate minereul afară. Fiecare cavernă are mai multe etaje în adâncime şi este sprijinită cu eşafodaje din buşteni încastraţi în pământ. Dar acum, potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, mulţi dintre aceşti buşteni sunt putrezi. Infiltraţiile de apă au erodat treptat locurile de ancoraj ale acestor buşteni. Dacă buştenii vor ceda, minele se vor prăbuşi şi tot ce este deasupra sau în apropierea lor va fi înghiţit în gropile gigantice care s-ar forma. Cetăţenii acestor localităţi miniere trebuie, de aceea, să fie într-o permanentă stare de alertă din pricina pericolelor de dedesubt.

David scrie despre pericole de altă natură. El spune că va veni vremea când cei răi vor cădea în gropile pe care le-au săpat altora cu gând rău. O, poate că nu se va întâmpla imediat. La suprafaţă totul pare că este în regulă cu oamenii care nu ţin seama de Dumnezeu. Dar principiul nu poate fi evitat: Oricine care nu ascultă de Domnul se îndreaptă spre cădere.

Ce important este, atunci, să trăieşti după principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Este singura cale de-a scăpa de rezultatele dezastruoase ale păcatului şi să evităm „pericolul de dedesubt". - D.C.E.

De ce să mergi pe strâmbele cărări

In păcat şi nebunie,

În toate zilele-ţi de mari dureri

Blestemat pe veşnicie?- Shields

Păcatul subminează.

24 august

Text: Faptele 7:54-60

MURIND CU DEMNITATE

Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea:„Doamne Isuse, primeşte duhul meu!". Fapte 7:59

Unii dintre cei ce sprijinesc idea sinuciderii sau a „morţii din milă", spun că în felul acesta „putem muri cu demnitate". Doctorul John P. Brantner, profesor de psihologie la Universitatea din Minnesota, a susţinut acest punct de vedere, şi cu câţiva ani în urmă şi-a luat singur viaţa. Unul dintre colegii lui a spus că Dr. Brantner a ales să moară cu demnitate. N-a vrut să moara pe patul unui spital „cu o mulţime de tuburi şi lucruri intrând şi ieşind dintrupul său". Cu alte cuvinte, a vrut să-şi aleagă singur felul cum sămoară.

Am fost chemat la căpătâiul atâtor creştini sinceri care erau pe moarte, cu tot felul de sisteme de reanimare ataşate trupurilor lor. Ei nu ar fi ales să moară în felul acela, şi totuşi nu s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu pentru că a permis acele situaţii. Şi-au acceptat partea lor şi aşteptau cu nerăbdare să fie cu Domnul. Un bărbat mi-a spus: „Trecerea râului este grea. Dar este aşa de frumos pe malul celălalt". A murit cu demnitate.

La fel a murit şi Ştefan, care a fost omorât cu pietre. Nu, nu era nimic demn în a muri sfârtecat de pietrele aruncate de mâinile celor plini de ură. Dar priviţi la seninătatea morţii sale. I-a cerut lui Isus să-i primească duhul, şi s-a rugat pentru iertarea ucigaşilor săi. Ce demnitate!

Avocaţii sinuciderii şi ai „morţii din milă" nu ţin seama de Dumnezeu. El este singurul care dă viaţa şi care are dreptul s-o ia. El poate împărţi har special copiilor Săi care se dăruiesc cu totul în mâinile Sale. El îi face în stare să „moară cu demnitate", chiar în cele mai grele circumstanţe.- H.V.L.

Dumnezeu va fi cu mine-n asfinţit

Când pământului luminile-or păli

Şi imaginile lumii vor pieri

În pace, în El, atunci m-oi odihni.- Anonim

Cei ce trăiesc pentru eternitate pot muri cu demnitate.

25 august

Text: 1 Timotei 1:12-16

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU TRECUTUL

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam după poftele firii noastre pâmânteşti, când făceam voile firii noastre pământeşti...

Efeseni 2:3

Trecutul nostru lasă urme pe tot parcursul vieţii. Cu câţiva ani în urmă, pe când vorbeam într-o biserică în Cortland, New York, unul din diaconii bisericii mi-a spus că întâlnise recent pe antrenorul meu de fotbal din liceu. Se întâlniseră la un camping în Florida. În timp ce discutau, diaconul din Cortland i-a spus că un predicator din Michigan pe nume Dennis De Haan, va veni la ei la biserică. O luminiţă s-a aprins în mintea celuilalt. Cineva cu acelaşi nume jucase fotbal în timp ce el era antrenor în Zeeland, Michigan.După 25 de ani, o mică parte a vieţii mele ieşise la suprafaţă. Nu cumva antrenorul Bouma şi-a adus aminte şi de unele din greşelilemele de pe terenul de joc? Să-ţi aducă cineva aminte de câteva greşeli la fotbal nu este periculos, dar să fii urmărit de păcate pe care să vrei să le uiţi este întru totul deranjant. Ele se pot ridica pe neaşteptate la mult timpdupă ce am crezut că sunt uitate. Pentru a fi liber de spectrultrecutului ruşinos, trebuie să-l confruntăm. Scriind lui Timotei, Pavel vorbeşte despre propriul comportament păcătos, înainte de-a deveni creştin. El nici nu-l justifică nici nu-l neagă, ci îl recunoaşte. Cu toate acestea, nu este deranjat de el, pentru că Cristos i l-a şters din contul său dându-i o viaţă nouă. Trecutul lui era cu adevărat un lucru trecut.

Dacă niciodată n-ai crezut în Isus, spune-I că ai păcătuit, şi invită-L să fie Domnul şi Mântuitorul tău. Îţi va şterge întreg trecutul. Va scrie: „Iertat şi uitat" peste paginile întunecoase ale vieţii tale.- D.J.D.

Regrete zadarnice ce-mi vin din trecut

S-au dus în uitare prin iertarea divină.

Frica vinovată acum mi-a dispărut

Şi bucuria veni ca locu-i să-l ţină.- Ackley

Cristos poate să ne îndepărteze trecutul vinovat şi să ne dea un viitor glorios.

26 august

Text: Psalmul 97

URA CEA BUNĂ

Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! Psalmul 97:10

Dumnezeu urăşte păcatul, la fel şi noi trebuie să-l urâm. In definitiv, păcatul a adus toată nenorocirea în lume. Păcatul distruge vieţi, desparte familii şi duce la moarte. O, da, păcatul L-a străpuns pe cruce pe Salvatorul. Cu toate că El era fără de păcat, Domnul Şi-a asumat vinovăţia noastră şi a plătit preţul cerut. Nu e de mirare că psalmistul, în citatul de azi, spune celor ce iubesc pe Domnul să urască răul! Cezarul Romei l-a arestat pe unul din părinţii Bisericii şi a cerut sfaturi cum să-l facă pe acest conducător creştin să se lepede de credinţa sa în Dumnezeu. Cineva i-a sugerat că s-ar putea ca el să cedeze dacă l-ar închide într-o celulă murdară, izolat de toată lumea, dar cineva a obiectat: „Nu, n-ar folosi la nimic. Se va bucura de ocazia de-a fi singur, ca să mediteze la Dumnezeul lui". „Ameninţaţi-l cu execuţia!" a propus un altul. „Nu, a replicat altul, nici acest lucru nu foloseşte la nimic. Se va bucura de moarte, crezând, aşa cum crede şi acum, că va merge la Cristos atunci când moare". „Ei bine, atunci ce ne-a mai rămas să-i facem acestui om?" a întrebat împăratul. Unul dintre cei ce l-au arestat a răspuns: „Există un singur lucru care-l va face să sufere. Pentru a-i produce dureri, faceţi-l să păcătuiască. El nu se teme de nimic în afară de păcat". Cât de mult a trebuit să-I placă Domnului o asemenea mărturisire! Nu se poate aduce un compliment mal înalt unui creştin. Psalmistul a scris: „ Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!" Este singura ură care este bună! R.W.D.

Doresc în mine un principiu sfânt,

O teamă sfântă, pururi veghetoare,

O sensibilitate la păcat

Să fug de forţa lui nimicitoare. Wesley

Cine nu urăşte ceea ce este rău acela nu iubeşte ceea ce este bun.

27 august

Text: Iov 39:19-30

LECŢIA VULTURULUI DE APĂ

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi? Iov 39:26

Într-o seară minunată de sfârşit de vară, eram cu prietenul meu Steve la pescuit, într-o mică barcă, pe Lacul Piatt, sperând ca vreo ştiucă săritoare sau un biban smucitor să tragă la momelile noastre. Un vultur de apă se rotea în tăcere deasupra capetelor noastre. L-am urmărit cu viu interes, dându-ne seama vag că şi el făcea exact ceea ce făceam noi - pescuia. Plana deasupra apei şi deodată plonja cu putere în apă, spărgând oglinda apei cu ghiarele sale. Apoi se înălţa maiestuos, ţinând în ghiarele-i ascuţite un peşte mare.

Mai târziu, cercetând puţin, am descoperit că aceşti vulturi de apă, aşa cum obişnuit sunt numiţi, sunt între 50 şi 60 de centimetri lungime şi au aripile până la 2 metri. Trăiesc în apropierea apei, se reîntorc la acelaşi cuib în an după an, îi alungă pe toţi intruşii, rezervându-şi lacul sau aria oceanică numai pentru ei înşişi. Aripile lor lungi şi ascuţite le dau puterea să plonjeze în apă şi să-şi controleze plutirea prin aer. Ochii pătrunzători le dă posibilitatea să vadă la câţiva metri sub apă. Apoi ghearele sunt special proiectate să-i ajute să ţină ferm peştele pe care l-au apucat. Ce creaturăminunată! Dumnezeu a făcut vulturul de apă perfect pentru mediul în care trăieşte.

Întrebarea lui Dumnezeu pe care a adresat-o lui Iov în textul deazi, a avut drept scop să-l facă pe acesta să vadă minunatul plan şi puterea pe care Dumnezeu le-a investit în creaturile Sale, şi să-i trezească uimirea şi veneraţia. Avem şi noi oare aceleaşi sentimente observând creaţiunea lui Dumnezeu? D.C.E.

Cât de măreţ e Dumnezeu!

Văd marea cu talazuri grele,

Mă-nalţ pe munţii de bazalt

Şi-mi zboară gândul printre stele,

Tot mai înalt. C. Ioanid

28 august

Text: 2 Timotei 3:10-17

CONTACT VIZUAL

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu...

2 Timotei 3;l6

Aţi urmărit vreodată, privindu-vă ţintă, să vedeţi care din doi îşi va coborâ privirea prima dată? Cercetătorii studiind mişcările ochiului, în timpul unei conversaţii normale, au descoperit că a menţine contactul vizual pentru o perioadă mai lungă de timp, este foarte dificil, dacă nu imposibil. Camere de luat vederi speciale, folosite în cercetări, au scos la iveală că ceea ce pare oprivire ţintă în ochii cuiva este de fapt o serie de priviri scurte în faţa acelei persoane. Mişcarea ochiului este esenţială, deoarece nervul ochiului are nevoie de o permanentă schimbare a stimulilor, pentru a vedea corect. Studiile arată că dacă privim precis în acelaşi punct continuu, câmpul vizual dispare, se şterge.

Putem experimenta o problemă similară în studiul Cuvântului luiDumnzeu. Dacă devenim preocupaţi numai de anumite adevăruri biblice şi „ne concentrăm privirea" numai la ele, excluzând alte doctrine importante, vederea noastră spirituală va începe să se estompeze. Unii oameni, de pildă, tind să se uite numai la dragostea lui Dumnezeu, ori la mânia lui Dumnezeu, ori la evanghelizare, ori la creşterea Bisericii. Alţii sunt fascinaţi de studiul asupra judecăţii finale, a diavolului, ori a conceptului păcatului. Nu are importanţă adevărul specific de care suntem interesaţi, noi trebuiesă fim atenţi, pentru că altfel ne vom pierde perspectiva.

Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şide folos pentru creşterea noastră spirituală. Numai când înţelegem cum toate doctrinele biblice se potrivesc împreună, vom putea evita să ne concentrăm numai asupra unor adevăruri şi să fim orbi faţă de altele.- M.R.D. n

Cuvântul Tău e ca o galaxie luminoasăCu mii de sori şi raze de lumină,Ce luminează calea drumeţului spre casăŞi-i face viaţa dulce şi senină.- Hodder

Nu vei obţine niciodată o armonie scripturală cântând numai pe o singură coardă a adevărului

29 august

Text: Romani 7:14-25

„PUTEREA DE ÎMPOTRIVIRE"

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe carenu vreau să-l fac, iată ce fac! Romani 7:19

Fiecare creştin are „o personalitate împărţită". El este un câmp de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie. Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nutrebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui Dumnezeu, şi lăsând ca Duhul Sfânt să preia conducerea în câmpul nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic. Este la fel cum afirma un bătrân fermier care a fost văzut într-o zi luptându-se cu un catâr nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde îţi este puterea de voinţă?" El a răspuns: „Puterea mea de voinţăeste în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de nevoinţă" a acestui animal!" Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă numai răul. Atunci când trebuie să facă binele, nu are nimic altcevadecât „putere de ne-voinţă". De îndată ce avem puterea de discernământ să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să preia conducerea.

Te-ai predat pe deplin? Până nu vei recunoaşte că puterea ta de nevoinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi până nu-i vei dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrângeri. Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!" (Romani 7:25).

- H.G.B.Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc -Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.- Robinson

Predarea în faţa lui Dumnezeu duce la victorie împotriva lumii.

30 august

Text: Proverbele 16:5, 16-19

MÂNDRIE RĂSTURNATĂ

O inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului...

Proverbele 26:5

Un om trufaş îşi semnalează mândria ca o lumină intermitentă într-o intersecţie. El afişează cât de „măreţ" este el prin um- blet, vorbire, şi maniere. Preotul englez Caleb C. Colton, a spus: „Mândria, ca un magnet, arată întodeauna spre un singur obiect, eul. Spre deosebire de magnet, ea nu are polul de atragere, ci oriunde o îndrepţi ea respinge numai*.

Există o formă mai subtilă a mândriei care nu este prea uşor de detectat. Ea se ascunde sub un furnir subţire de pretinsă umilinţă. Creştinii cu o părere modestă despre ei înşişi par deosebit de înclinaţi spre această formă de vanitate. Simptomele ies la suprafaţă prin comentarii ca: „Nu sunt destul de bun". „Prefer să stau în umbră". „Nu cred că am să pot face prea multe pentru Domnul". Aţi auzit vreodată afirmaţii ca acestea? La suprafaţă par săexprime umilinţă. Dar analizatile numai un moment. Subiectul dominant este totuşi „eu". Umilinţa autentică nu are nevoie să-l enunţe pe eu. În multe cazuri, dezaprecierea de sine este semnul unei mândrii inversate. În loc să ne ridicăm pe noi înşine, ne coborâm - dar reflectorul este totuşi cu toată lumina pe „eu".

Dumnezeu urăşte orice formă a mândriei - cea ascunsă, cât şi ceaafişată. Dacă credem că suntem „cineva", trebuie să recunoaştem totală dependenţă de Dumnezeu. Dacă credem că suntem un „nimeni", trebuie să acceptăm cu recunoştinţă darurile pe care El ni le-a dat. Apoi trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în umilinţa inimii noastre şi să-I dăm Lui toată slava.- D.J.D.

Avem o putere egoistă în noi:

Eul nostru mândru şi ambiţios

Vechea fire mândră trebuie s-o omori,

Dacă-L vrei ca Domn în viaţă pe Cristos. - Anonim

Umilinţa falsă este mândrie curată.

31 august

Text: Romani 10:1-13

O PASIUNE PENTRU SUFLETE

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi,

Romani 10:1

In cartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pământesc, îmbrăţişându-l. Ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plângea pentru lumea pierdută în păcat.

Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mântuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele tru- peşti" (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „...dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mântuiţi". Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu..." (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi". Cât de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? - R.W.D.

Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,

Focul dorinţei să-i văd mântuiţi.

Şi-n drumul urcând să-i văd către rai

Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi. - Tovey

Pasiunea pentru Isus devine curând o pasiune pentru a spune altora despre Isus.