Arta ca monument al desprtirii omului de Dumnezeuieromonah SavatieArta este ceea ce a nteles omul din desprtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama desprtirii si a nsingurrii noastre. nsingurarea estetema central n art si n afar de asta arta nici nu poate fi conceput. nsingurarea ns este moarte. Eminescu surprinde genialgenetica artei.Nu credeam s nvt a muri vreodat, vesnic tnr, nfsurat n manta-mi, fruntea mea nltam vistor la steauasingurttii. Iat strigtul, dar si scncetul, lui Adam celui proaspt czut:Nu credeam s nvt a muri vreodat!Stupefierea lui nfata mortii. Iat arta: nempcarea omului cu moartea, revolta mpotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fr iesire,nvtarea pasiv de a muri. Omul abia a nvtat a muri, c a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o nalt la steauasingurttii.Credem c anume aceast nltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al ntelepciunii si al puterii, nu se mai hrneste din Dumnezeu,ci din sine nssi. Steaua singurttii este mai degrab o proiectie infinit a propriei singurtti, o absolutizare a singurttiipersonale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceast nou stea, singular si personalizat, elimin, prin importantaei, n cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper n tot universul, singurul lumintor (Fac. 1,14-17). Fruntea mea nltam la steaua singurttii. Nu ochii, ci fruntea! Omul bjbie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit att dedemult, nct el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acord nici o sans de a-i recpta. Ne nchipuim chiar orbitele luicicatrizate. De aceea el si nalt fruntea. Iat arta. Pe care Dumnezeu, murind, a suspendat-o.Cu ce a mpodobit omul steaua singurttii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita s triesti? Noi zicem c merit striesti numai pentru lucrurile pentru care merit s mori. Vom vedea c pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metod.Haosul si moartea face ca scopul s-si piard importanta si sensul. Absurdul inund existenta, fr scpare. Secolul XX este secolulabsurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pn la absurdul ionescian. Dar pn a i se fi dat un nume, absurdul a mustit n toat artauniversal, ncepnd cu epopeea lui Ghilgames si pn la Romeo si Julieta sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acestpunct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru c absenta lui Dumnezeu poate s fie doar absurd. Moartea este ghilotina careuniformizeaz toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fr deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste esteceea ce lsm n urma noastr. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este c primul trieste pentru a-si asigura un viitor vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desart. Viata acestuia graviteaz n jurul fricii de anonimat. Frica deanonimat este ceea ce l determin pe omul necredincios s creeze. Pe mine mie red-m, zice omul necredincios. Credinciosul zice:Pe mine Tie red-m. De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul ntlnirea cu Dumnezeu anuleaz metoda, adicarta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metod pentru necredincios devine scop. El se nfige nmetod ca ntr-o plas de pianjen, o plas pe care tot el a pregtit-o si de aceea nici nu-i sesizeaz pericolul. Arta [de dragul artei] esteneputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. ntepenirea n sine nsusi. Toat istoria artei nu este dect o parad aunor oameni complexati. O parad a neputintei. O luare cu asalt a palatului de iarn a constiintei noastre. O revolutie prin careconstiinta este fortat s recunoasc toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat n seam. n scrierile sale despre artFreud numeste artistii nebuni pe scen. Pentru c aici are loc o descrcare de complexe, o defulare elementar. Bucuria pe care oresimt spectatorii la o pies de teatru se datoreaz anume identificrii lor cu artistul si coparticiprii la unele sentimente si scene decare n mod normal s-ar rusina. La vremea cnd fcea Freud aceste deductii, a desfrna pe mas n buctrie sau n statia de tramvainc nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suport un proces de nnobilare pn laidealizare.Dup trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se nvrte n jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii,si vede c el, de fapt, este cu mult mai mic dect asteptrile sale. El este ca o strecurtoare de brnz, care, dup ce a curs zerul, s-afcut revolttor de mic, rsturnnd toate socotelile celor ce s-au strns s o mnnce. Si omul ncearc s scoat din acest bolovansensuri care s-i sporeasc valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de art. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri n care s te convingc la rpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale de Barbu, de fapt, ascunde ntelesuri pentru care minteaomeneasc nc nu s-a copt? Iar pelicanul sau babita lui Urmuz e asa o replic pentru care merit s deschidem o nou epoc? Cares-a si deschis! Dar aceste nimicuri nu sunt nici mcar zerul, din care s-ar mai putea fierbe un pumn de urd, ci, s m iertati, poatedoar ceea dup care si bag ciobanul repede mna n lapte si arunc.Atunci cnd Dumnezeu a fost scos din universul spiritual al omului s-a produs o catastrof fireasc, prin care s-a nclcat legeagravitatiei. ntr-o societate n care pierderea primei editii a Florilor rului lui Baudelaire se pred n scoli vzut ca un act devandalism, iar despre proorocul David se nvat dup sculptura lui Michelangelo, credem c ceea ce a avut de suferit este n primulrnd simtul realittii. Alienarea personal a artistului se proiecteaz treptat asupra societtii si devine alienare colectiv. Mzglelilepostmoderniste care cu zece ani n urm revoltau pe orice om normal, astzi sunt pe toate copertele caietelor si manualelor scolare saulipite ca abtibilduri pe frigider. Ba mai mult, tapetele cu astfel de motive, care imit zidurile sau gardurile mzglite din orase,decoreaz ct se poate de natural camerele apartamentelor. Pe masini abtibilduri care imit o pat de vopsea scpat din greseal. Numai vorbesc de hainele pe care le poart nu numai tinerii, ci si pensionarii. Nu demult orice tnr ar fi considerat o mare rusine sumble cu pantalonii rupti, astzi si-i rupe singur. Nu doar femeile, ci si brbatii se vopsesc ca clovnii. Acum ctiva ani s iesi cucrnatu-n strad era un act de bdrnie, astzi ies si cu cartofii prjiti si se mndresc. Asta reprezint pentru ei un statut socialsuperior! Sub ochii nostri si cu noi nsine se petrece o alienare total. Trim printre panouri care reclameaz tampoane femeiesti siprezervative. Ne uitm cu admiratie cum o femeie la televizor si rade prul de pe picioare sau si gureste cariile. Ne-am cobort nmizeria pe care se rusina s o spun pn si sotia sotului. Douzeci de ani n urm, acestea ar fi fost scene de comedie frantuzeasc,astzi ele sunt viata noastr. Ne-am ndobitocit att de tare nct nu mai stim s ne folosim propria libertate. Despre ce libertate3

vorbeste omul contemporan, atunci cnd zece ore pe zi se uit la filme n care prin hohote de rs i se dicteaz cnd s rd? Unde escara valorilor? Unde sunt idealurile? Da, omul a scpat de sub tirania religiei! Arta a nvins! A triumfat asupra religiei! Numai c,la rndul ei, a devenit ea nssi religie, o religie viclean si tiranic. O religie a distrugerii. Trim ntr-o societate tiranizat de art.Artistul ca erou care salveaz sufletul nctusat de dogmele religioase este un produs al apusului, al Italiei catolice. Renasterea nu aaprut n Grecia ortodox, de exemplu, cultur care a suferit de antropocentrism pn la crestinare, nu n mai mic msur dect cearoman. Ortodoxia nu a asuprit niciodat cultura, ci dimpotriv, a folosit-o n predica sa. Constantin cel Mare a fost un fin iubitor decultur si si-a mpodobit palatul cu lucrrile artistilor vremii. S se vad cuvntul Sfntului Vasile cel Mare ctre tineri, despre felulcum s ne folosim de scrierile pgne si vom ntelege c n conditiile Bisericii canonice sufletul pur si simplu nu are de ce s seelibereze, cci toat libertatea i-a fost dat. n Ortodoxie nu exist respingere, ci doar selectie. Nu cunoastem n istoria BisericiiOrtodoxe nici un Savonarola. Credem c o ntoarcere att de ostentativ la motivele si idealurile artei romane de pn la crestinare,adic la antropocentrismul si erotismul, cu scop pronuntat demitizant, cum a fcut-o arta Renasterii, a fost cu putint anume ncontextul si datorit vietii dezordonate a clerului catolic din acea perioad. Demitizarea s-a produs mai nti n snul asa-zisei biserici,prin nclcarea fecioriei impuse preotilor (contrar nvtturii apostolice) si prin alte frdelegi, cum ar fi ucideri, jafuri, vindereaindulgentelor, infailibilitatea papal etc. Iar faptul c Michelangelo picteaz personajele biblice goale este, desigur, o form deparodiere a strii bisericii catolice. Goliciunea este, de fapt, a preotilor. Artistii bat fr nici un fel de scrupule toate idealurile crestine,pentru c au vzut aceasta la preotii si cardinalii catolici. Artistii se revolt, dar nu corecteaz. Pentru c ei nsisi erau la fel. Ei eraustricati si asteptau un prilej bun pentru a da fru stricciunii. Si ei gsesc acest prilej: lupta mpotriva minciunii. Dar sub masca nobletiiei vor svrsi rutate, att pentru ceilalti, ct si pentru ei nsisi. S nu uitm ns c acesti artisti ai Renasterii, ct si mai trziu unRouseau sau Diderot s-au revoltat si au cutat eliberare anume de mentalitatea catolic. Noi ns ne-am nsusit ateismul lor pe nedrept,gratie abilittii propagandei ateiste, care s-a strduit s prezinte crestinismul ca pe un amalgam al aberatiilor ntlnite n toateconfesiunile, confesiuni pe care Biserica Ortodox le blesteam.De cine ne eliberm noi, ortodocsii? De propria libertate. De Dumnezeu. Ne revoltm mpotriva noastr. Dac vom citi mcar treipagini de dogmatic ortodox vom vedea c ne-am batjocorit pe noi nsine, fr s stim si, desigur, fr s vrem. Dogmele ortodoxeformuleaz nzuintele cele mai nobile pe care le poate avea un om si exprim forma desvrsit a gndirii logice. Atunci cndFericitul Augustin a cunoscut Biserica el s-a rusinat si a zis: Multumesc Tie, Doamne, c ceea ce am hulit eu nu a fost Biserica Ta, cinumai nchipuirea mea gresit despre ea. Dac omul-artist revoltat mpotriva dogmelor Bisericii ar citi aceste trei pagini dedogmatic el ar afla c n Ortodoxie exist dogma despre vointa liber a omului pe care nici mcar Dumnezeu nu poate s-o ncalce.Exist dogma despre asemnarea omului cu Dumnezeu, care presupune n om, pe lng altele, si nsusirea de a crea sau recrea. Ce varmne atunci din filosofia lui despre tirania dogmelor? Dogma vine si zice: foloseste-ti vointa liber, nu te lsa tiranizat de ideeacurentului X, nu zbovi n nestiint, elibereaz-te! Omul se teme s afle c ceea ce a gndit el despre Dumnezeu este fals. CDumnezeu s-ar putea dovedi a fi bun. Omul se teme s mearg la ntlnire cu Cel pe care L-a vorbit de ru mai nainte de a-L ficunoscut. Omul e mndru, el se teme s se ntlneasc cu Creatorul. Pentru c el a furat hainele Lui si a mers cu ele la bal. El a furatnumele Lui si a scos bani din banc si a semnat afaceri care nu-i apartin. Omul a fcut datorii enorme si s-a ludat tuturor c este elstpnul. Iar acum el a aflat c Adevratul Stpn l-a chemat la El si nnebuneste de rusine. El si caut motive pentru a se mai retine.El inventeaz minciuni. El se mpotriveste si vorbeste de ru pe Stpn. Pentru c el crede c Stpnul l cheam ca s-l mustre.Stpnul ns l cheam ca s-l fac mostenitor.Artistul se revolt cerndu-si dreptul de a desena oameni pe hrtie. Dumnezeu, ns, ne cheam s ne recrem pe noi nsine, s zidim ofptur nou. Artistul si cere dreptul de a-si imagina ce este dincolo de stele. Dumnezeu ne invit s ne fac puternici nct s mutmcerul si pmntul cu palma, cum a fcut Ilie. Artistul si cere libertatea de a bea rachiu de prune la un vernisaj cu femei stafidite, iarDumnezeu l invit s stea la sfat cu ngerii. Ce ru ne vrea Dumnezeu?Lumea a srcit enorm datorit mentalittii sale artistice. Omul modern sufer de sindromul Midas, totul de ce se atinge se prefacen art. Viata nssi a devenit o art, o art proast. Omul nu-si mai trieste viata sa real, ci o viat virtual. El este tiranizat de ideicare l smulg realittii. El este hrtuit de aceste idei, orict de frumoase n-ar prea ele. Dar poate c ele sunt prea frumoase, inutil defrumoase? Nici mcar. Cum frumusetea si scumpetea aurului a devenit blestem pentru Midas, tot asa arta a devenit blestem pentru noi.Cum aurul n sine nu are nici frumusete nici folos, ci numai prin ceea ce se poate obtine pe el, prin conventie, este folositor, asa si artaeste fr vreun folos. Si asa cum Midas ar fi dat un munte de aur pentru un pahar de ap, tot asa si noi va veni vremea cnd nu vomputea schimba toat frumusetea lumii pe un gt de ap vie (Ioan 4, 10) pe care ne-a adus-o Hristos.Arta n-ar trebui s fug de cunoastere, asa cum se ntmpl n arta modern, cnd aceasta s-a detasat de filosofie, adic de ratiune, siconstruieste un fals limbaj al emotiilor si sentimentelor. Nu trebuie s fie nici ermetic si ocult, cum propovduiesc unii. Ci n toatetrebuie s fie clar ca diamantul, prin aceasta s-si motiveze dreptul la existent. n genere, nici o activitate uman n-ar trebui s fiendreptat mpotriva cunoasterii. Cunoasterea este cel mai nobil scop la care am fost chemati. Cu ct cunosti mai mult, cu att iubestimai mult, spunea Da Vinci. Si ea ncepe de la a te cunoaste pe tine nsuti. nteleptul Socrate, cunoscndu-se pe ct i s-a putut, pn laHristos, a cunoscut c nu cunoaste. Eu stiu c nu stiu, iat nceputul ntelepciunii, drumul smereniei. Cci dup ce vom descoperic n noi nu este plintatea cunoasterii, ne vom ndrepta s o cutm acolo unde ni s-a spus c este n Dumnezeu. Iar dup ce ne vomconvinge c Dumnezeu este Cunoasterea, l vom aduce n inimile noastre, dup cum El nsusi a fgduit. Si asa vom ajunge s necunoastem cu adevrat pe noi nsine, ca fiinte capabile de ndumnezeire. Ca temple n care a iubit s se slsluiasc Dumnezeu, pentrua ne umple de putere si nemurire n veac!

mii de cazuri, ceea ce, se ntelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultatplauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor preri despre sufletul omului foarteduntoare si potrivnice nvtturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandm s-l citeasc nimeni, pentru a nu-si pricinuirni mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sunt bune si sunt folosite si astzi cu succes n tratareamultor dereglri psiho-afective.Pe scurt, psihanaliza sustine c fiecare om, pe lng latura sa constient mai are si alta mai putin cunoscut, tainic, adicsubconstientul. Aici, n subconstient, este locul n care se depoziteaz toate gndurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gndurilede ucidere si sinucidere, de desfrnare, de sete dup bogtii, de care n mod normal ne rusinm si nu ne place ca altcineva s ni lecunoasc. Procesul de ascundere a gndurilor neplcute se numeste refulare iar cel de descoperire, de scoatere la iveal a lor senumeste defulare. De fapt, aceasta si este cheia principal a vindecrilor prin metoda psihanalitic, adic descoperirea si defulareacauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondnd memoria pacientului pn la copilrie. Este evident mprumutul lui Freud din practicaspovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglrile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei s se rennoiasc dup o perioadde timp, este faptul c, spre deosebire de mrturisirea ortodox, acestia, desi au dobndit o liniste vremelnic prin actul mrturisirii, einu au cptat dezlegarea acelor pcate prin care se aduce linistea desvrsit si statornicia, care se d doar de nceptorul linistei si alstatorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mna preotului.n limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al ndemnurilor care vin de la diavol, care lucreaz n ascunsulnostru.Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dm pe fat, totusi ne influenteaz foarte puternic latura noastr constient, determinndsi de multe ori chiar conducnd din umbr faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul c ea l nftiseaz peom ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i determin din umbr viata n chip fatal si oarecummpotriva voii lui.Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre subconstientul nostru, cci ele se adeveresc si de practica de doumii de ani a Ortodoxiei, fiind nregistrate n tratatele de ascetic ale Sfintilor Printi. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul n caresubconstientul influenteaz si rbufneste n constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucrucare poate fi confirmat de orice psiholog, dac va cerceta faptul.Cu toate acestea, apelm, fr nici un compromis din punct de vedere al nvtturii ortodoxe, la acesti termeni de constient sisubconstient ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru c ea este mai usor de nteles pentru omul contemporan. Dar sipentru c astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei carenc nu au credint desvrsit si nu au cunoscut c plintatea adevrului este n Ortodoxie.Tipuri de femei si motivele pentru care se mpodobescAsadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se mpodobesc, n functie de vrst, frumusete,situatie material si origine social.Primul motiv si cel mai frecvent, pentru care o femeie se mpodobeste este dorinta de a iesi n evident, fie pentru a-si artafrumusetea fizic, fie pentru a-si arta originea social bun, adic bogtia. Exist chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adicistericele. n cazul isteriei femeile se machiaz si se mbrac foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru aatrage atentia. Aceste femei sufer foarte mult dac nu li se acord atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabd si tentreab singure dac le st bine n cutare rochie sau ti dau s le mirosi gtul ca s le spui dac ti place parfumul cu care s-au dat. Nutrebuie s le judecm aspru pentru c, repet, este vorba de o form de boal.Totusi, veti spune c majoritatea femeilor sufer mai mult sau mai putin de aceast boal! Aici nu trebuie s amestecm si desfrnatelenotorii, care de multe ori practic aceleasi metode. Asta nu nseamn c istericele nu sunt si desfrnate, ci pur si simplu c, spredeosebire de altele, ele sunt si bolnave.Desigur, machiajul are n primul rnd menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s.a.De exemplu, dac o femeie are buzele foarte subtiri si strmbe si pe deasupra fr culoare, ea si le ngroas cu ruj si cu creionul decontur. Sau dac o femeie are o culoare urt a fetei sau zbrcituri, ea se va da cu fond de ten.Asadar, sunt de nteles motivele pentru care se machiaz femeile trecute de tinerete si cele, ca s ne exprimm asa, mai urtele. Daroare nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, n evident toate defectele pe care ar fi vrut s le ascund?Atunci de ce se machiaz femeile frumoase si tinere, care nici mcar nu au defecte, ci dimpotriv? n cazul acestora machiajul aretocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune n evident o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor.Acestea folosesc de obicei o cosmetic foarte scump si au cercetat tratatele de mod. Dar si din rndul acestora cele mai multe, n locs se nfrumuseteze, dup cum au vrut, stric si ce au avut frumos de la Dumnezeu.Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucnoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor.Sau nu-si va despleti prul una care are prul srmos si gros, ci numai cea cu prul moale si mtsos. La fel cum nu poart fust scurtcea cu picioare scurte si strmbe, mai ales dac mai este si grsut. Cu toate c foarte multe din aceste srmane, pe care Dumnezeuprin pronia Sa a vrut s le fereasc mai usor de moartea desfrului, se mpopotoneaz exact pe dos de cum ar trebui.Asadar, trebuie s deosebim dou categorii mari de femei care se mpodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde uneledefecte, dintr-un complex de inferioritate, fie c este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia social. Cealalt categorie suntfemeile frumoase, care se mpodobesc pentru a-si scoate n evident calittile fizice, adic pentru a prea si mai frumoase, dar demulte ori si pentru a-si etala buna situatie financiar.Exist si categoria celor care se machiaz pentru c asa au vzut si cred c este un lucru care tine de bunele maniere. Cu toate acestea,orice om cu minte bun ntelege c a cuta la spiritul vremii este un semn de slbiciune si lips de personalitate. n spatele grijii pentru7

haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de infioritate si teama de a nu plcea. Femeile ntelepte nu-si pun ndejdeanici n vopsele, pe care le spal ploaia si le stric sudoarea, nici n hainele care se nvechesc si se arunc, ci n propriile virtuti.De aceea, atunci cnd vom vedea n biseric o femeie machiat si mpodobit, trebuie s o tratm n functie de aceasta. Cci, ntr-unfel este cea care s-a machiat influentat de moda timpului, fr pricepere, folosind o cosmetic ieftin si nepotrivit, si altfel este ceacare si-a fcut din machiaj o meserie. Acest fel de machiaj este bttor la ochi si chiar scandalos. Totusi, o astfel de femeie varenunta mai usor dect una machiat mai discret, dar cu o cosmetic scump si cu mult art. Cci aceasta din urm a cheltuit foartemulti bani si timp pn a ajuns la discretia machiajului care pare mai nevinovat dect al celor dinti, dar nu este.De aceea, vznd srcia, stngcia, ntr-un cuvnt complexul de inferioritate al celor dinti, chiar dac mascat de o nepotrivitndrzneal, s nu le bruscm, c nu stiu ce fac. Cu att mai mult lucrul acesta este valabil n cazul celor din a doua categorie, care dincauza orgoliului, s-ar putea s nu mai vin niciodat.n ultim instant, bijuteriile au o menire strict erotic. Ele pun n evident zonele erogene ale corpului uman, adic zonele corpuluicare, prin atingere, duc cel mai repede la excitarea sexual, de parc n-ar fi tot trupul nostrunumai bube din tlpile picioarelor pnn crestetul capului, dup cum s-a spus despre Iov (Iov 2, 7). Iov avea bube trupesti, lepr, iar noi avem bubele poftei de desfrnare,care supureaz n chip nevzut pe trupurile noastre, din tlpi si pn-n crestet. Despre aceste zone erogene s-au scris sute de mii decrti si reviste, pe care nu cred c este om s nu le fi vzut vreodat, fr s vrea, la tarabe sau pe garduri.Aceast asa numit art a dragostei, prin care omul este chemat s batjocoreasc asemnarea lui Dumnezeu si s ntreac nspurcciuni pe dobitoace, a ptruns n tara noastr mai ales dup cderea comunismului. Ea cunoaste o traditie de mii de ani nfilosofiile si pseudo-religiile orientale, cum ar fi cele ale Indiei si Chinei, care nvat c n timpul plcerii sexuale (orgasm) omul secontopeste cu absolutul, de fapt cu diavolul. Exist numeroase secte care propovduiesc anume acest fel de unire cu dumnezeu,rspndite acum si n tara noastr. Cartea fundamental care cuprinde aceste nvtturi se numeste kama-sutra si a fost tradus sin limba romn, aducnd mult moarte n rndurile tinerilor, dar si al celor cstoriti, spre rusinea lor.Exist prerea printre femei c brbatilor le plac mai mult femeile machiate si mpodobite si multe sunt geloase pe ele. Din aceastcauz, vznd c brbatul lor trage cu ochiul dup astfel de femei, de ciud multe ncep s se machieze. Prerea aceasta este fals.Faptul c brbatii trag cu ochiul dup femeile machiate si mpopotonate nu este deloc o dovad a frumusetii acestora, ci pur si simplu,prin tinuta lor, acestea si exprim predispozitia lor pentru curvie. De aceea si brbatii se uit mai mult dup ele, deoarece ei stiu cpentru a cuceri o femeie cuminte e nevoie de timp, rbdare si seriozitate, ceea ce nu li se cere n cazul unei paparude cu care poti sfaci ce vrei fr nici o rspundere. Altfel cum s-ar explica faptul c atunci cnd vine vorba de cstorie, toti caut fete cuminti?Astfel, cele care se machiaz si se mpopotoneaz chiar cred c sunt frumoase, nestiind c brbatii care mai nainte le-au strns nbrate si le-au spus vorbe de alint, pe urm, cnd rmn ntre ei, povestesc totul cu deamnuntul, le batjocoresc si rd de ele, numindu-le proaste.Glasul inimiiDar nu cred c avem nevoie de chiar att de multe dovezi pentru a ajunge la un rspuns att de simplu! Dovada cea mai bun este cafiecare s se aplece cu grij mare peste sufletul su si s priveasc n adncuri cu sinceritate. Care este motivul pentru care o femeie sempodobeste?Nou ne place s citim n aproapele pornirile inimii si att de usor judecm despre fiecare c a fcut cutare sau cutare lucru din cutaremotiv. Suspectm att de lesne si cu atta fermitate lucrurile din inima aproapelui, chiar si dup ce ni se spune c nu-i adevrat. Cumdar vom crede c numai eu, c numai tu, suntem feriti de ochiul aproapelui si c numai despre noi nu se stie adevrul? Toate celetainice ale noastre sunt date pe fat! Si asa stiind, s ne aplecm cu grij mare peste sufletul nostru si s ne ntrebm: care este motivulpentru care ne mpodobim?Ce ne-au adus toate acestea?Ce au adus prietenelor noastre inflamatiile si durerile pe care le-au suportat din cauza gurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsulsprncenelor, cu frunzele de varz, castravetii si glbenusul de ou pe care si le ntind pe fat? Epilrile, pe care un brbat, dac ar fi, nustiu dac le-ar suporta fr lacrimi; si toate celelalte lucruri, pe ct de absurde, pe att de jenante? Toate acestea, fr s urmreascnici un scop, ci pur si simplu?Iat ziua n care timpul le va egala pe toate, atunci si cele blonde si cele brunete vor ncrunti deopotriv! Si nu vor mai fi plete pespate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Cci de toate cu care acum ne ludm atunci ne vom rusina. Atunci vom privi cuteam si ngretosare la propriul trup sau. mai bine zis, la ceea ce va rmne din el. Si atunci va fi mirosul cel greu, de btrn, pe carenu-l vom nltura cu nici un spun, orict l-am spla. Lnticuri, cercei, coliere care acum ne nfrumuseteaz atunci ne vor sluti si vorarta btrnetea noastr si mai crud, n timp ce iubitii din tineretea noastr vor juca table n parc sau se vor ntoarce cu laptele de laalimentar, ntr-un oras strin, pentru nepotii de la alt femeie. Iar asta se va ntmpla negresit. De ce nu vrem s fim vesnici, ci neucidem singuri, fr nici un rost?Uite cu ct migal nsiruieste proorocul armele mortii noastre!Inele, sori, lunite, cercei, brtri, vluri, cununi, lntisoare,cingtori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de srbtoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pnzeturi subtiri, turbane situnici.Vrnd de la noi parc s-l oprim, s strigm: Ajunge! Nu mai vreau s le stiu! Parc ar astepta s-i zicem: Nu-i adevrat!Nu despre mine se zic acestea!Dar glasul nostru ntrzie s se aud. Nu mai avem nici inocenta s zicem: Nu-i adevrat! si nici puterea pentru: Ajunge, nu maivreau s le cunosc! Cci setea noastr de plceri nu ne d voie. Inima noastr nu ne mai ascult. Nu mai suntem stpni, ci robi.8

Sf. Ioan Gur de Aur - Despre femeile care poart podoabe de aur si se mpodobescDomnul nostru Iisus Hristos, dup nvierea Sa, li S-a artat mai nti femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfrnatadespre care se scrie n Evanghelii. Despre acest mare pogormnt al lui Dumnezeu ctre femei, Sf. Ioan Gur de Aur exclam:Uit-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul - lucru pe care l-am spus adeseori - ridic la cinste neamul celmai dispretuit, neamul femeiesc, i d bune ndejdi si-i vindec durerea.Care dintre voi n-ar vrea s fie ca acelea si s cuprind picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cti vreti! Puteti s-I cuprindeti nunumai picioarele, ci si minile si capul acela sfnt, mprtsindu-v, cu cuget curat cu nfricostoarele taine. Nu numai aici pe pmnt;ci l veti vedea si n ziua aceea a judectii, cu slava aceea nespus, cnd va veni cu popor de ngeri, dac veti vrea s fiti iubitori deoameni, dac veti vrea s fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: Bucurati-v!, ci si cuvintele acelea:Veniti,binecuvntatii Printelui Meu, de mosteniti mprtia cea gtit vou de la ntemeierea lumii(Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, cas auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vzut drumul acestor femei, lepdati, chiar trziu, boalapoftei dup aur! Deci, dac doriti s fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sunteti mpodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?- Mi se bucur si mi se veseleste sufletul de ele!- Eu te-am ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de pagub. Nimic nu este mai pgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucurade ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplit ajunge si mai amar cnd ti face plcut robia. De care fapt se va ngrijivreodat cum trebuie, cnd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste c merit s se bucure cnd e legat cuaur? Cel care se bucur c st n nchisoare nu va voi niciodat s scape de nchisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier derzboi, robit de aceast poft rea, nu va suferi s aud cu dorul si rvna cuvenit vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va facevreo fapt bun. Care, dar, ti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?- mi fac plcere bijuteriile!- Iarsi mi-ai vorbit de pagub si de pierzare!- Dar m cinstesc mult cei ce m vd.- Si ce-i cu asta? O alt pricin de stricciune, care te face cnd nfumurat, cnd obraznic. Haide, dar, ngduie-mi s-ti art eupagubele, odat ce tu nu mi-ai spus folosul.Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dect plcerea. Din pricina asta multi din cei ce te vd - negresitdintre cei legati de pmnt - se bucur mai mult dect tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te mpodobesti cu podoabe care-ti aducgriji; aceia si desfteaz privirile fr s aib vreo grij. O alt grij apoi. Esti umilit si invidiat de toti. Vecinele si prietenele,piscate de invidie, se narmeaz mpotriva brbatilor lor si dezlntuie mpotriva ta rzboaie cumplite. Pe lng aceste pagube, altele: ticheltuiesti tot timpul liber si toat grija cu gtelile; nu te lipesti cu toat inima de faptele cele duhovnicesti; esti plin de nfumurare, deobrznicie si slav desart; esti legat strns de pmnt si se taie aripile si n loc de vultur, ajungi cine si porc. ncetnd de a te maiuita si a zbura la cer, cauti n jos ca porcii; si, cotrobind prin gurile pmntului dup aur, sufletul tu si pierde brbtia si libertatea.Spui c-si ntorc oamenii privirile spre tine cnd te arti n oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui s porti aur, ca s nu ajungispectacol de teatru, ca s nu intri n gura tuturor brfitorilor. Nici unul din cei ce-si ntorc privirile spre tine nu te admir, ci-si bat jocde tine c-ti plac podoabele, c esti o nfumurat, c esti o femeie vanitoas. Dac te duci la biseric, nu pleci de acolo fr vreun folossufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocur, de ocri si de blesteme, nu numai de la cei care te vd, ci si de la profet. Isaia, cel cumare glas, ndat ce te vede strig:Acestea zice Domnul ctre fetele cele ngmfate ale Sionului: Pentru c au umblat cu grumajiiridicati, pentru c au fcut cu ochiul, pentru c-si trsc hainele cu psitul picioarelor, pentru c joac din picioare, Domnul vadezveli podoaba lor si n locul mirosului celui plcut va fi praf si n loc de bru se vor ncinge cu funie(Isaia 3,15. 23). De acesteavei avea parte si tu, n loc de podoab. C aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricrei femei care face caele. mpreun cu profetul Isaia st acuzator si Pavel, spunnd lui Timotei s porunceasc femeilors nu se mpodobeasc cumpletituri de pr sau cu aur sau cu mrgritare sau cu haine scumpe(1Timotei 2,9). Deci, n orice mprejurare, ti estevtmtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seam cnd te duci la biseric, cnd treci printre sraci. Dac ai cuta s te nvinuiestiamarnic pe tine nsti, n-ai putea-o face mai bine dect mbrcndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.Gndeste-te cte stomacuri flmnde lasi cu podoabele acestea, cte trupuri dezbrcate, cu luxul acesta drcesc! Cu mult mai bine ar fis hrnesti sufletele celor flmnzi dect s-si guresti lobul urechilor si s atrni de urechi, degeaba si fr de rost, hrana a mii si miide sraci. Este oare o slav s fii bogat? Este oare o laud s porti pe tine bijuterii de aur? Chiar dac podoabele acestea ar fi cstigateprin munc cinstit, totusi vina ta este nespus de mare; gndeste-te ns ct de covrsitoare este atunci cnd sunt cstigate cu necinstesi nedreptate! Spui c-ti sunt dragi laudele si slava? Dezbrac aceast podoab plin de batjocur si toti te vor admira si te vei bucurasi de slav si de plcere curat; asa ns esti batjocorit si-ti pregtesti cu ele multe prilejuri de suprri. Dac ierti vreuna din elegndeste-te cte necazuri ti pricinuiesti! Cte slujnice nu-s btute, cti oameni nu sunt necjiti, cti nu sunt arestati, cti nu suntntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecti, anchete, mii si mii de blesteme si nvinuiri; femeia este blestemat si nvinuitde brbat, brbatul de prieteni, iar sufletul de el nsusi.- Dar bijuteriile nu se pierd!- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar dac le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pstrate dau mult btaie de cap, mult grij siscrb si nici un cstig. Ce venit aduc ele n cas? Ce folos celei ce le poart? Nici un folos, ci mult urtenie si nvinuiri din toateprtile. Cum vei putea sruta si cuprinde picioarele lui Hristos cnd esti mpopotonat asa? Hristos si ntoarce fata de la aceastpodoab. De aceea a primit s Se nasc n casa teslarului; dar, mai bine spus, nici n casa aceea, ci ntr-o colib si ntr-o iesle. Cum veiputea s-L vezi pe El cnd nu ai frumusetea cea poftit de El, cnd nu porti podoaba plcut Lui, ci una urt de El? Cnd te apropiide El nu trebuie s fii mpodobit cu astfel de haine, ci mbrcat cu virtute. Gndeste-te ce este n definitiv aurul? Nimic altceva dectpmnt si cenus. Bag-l n ap si s-a fcut glod! Gndeste-te si rusineaz-te cnd faci din glod stpn, cnd lasi toate si stai lng aur,9

cnd l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cnd te duci la biseric, atunci cnd mai cu seam ar trebui s fugi de el. Nu s-a ziditbiserica ca s-ti arti n ea bogtia aceasta, ci bogtia cea duhovniceasc. Tu ns, ca si cum te-ai duce la parad, nu la biseric, asa tempodobesti din cap pn n picioare; imiti pe cele de pe scen si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocur. Din pricina astasufletele multora se vatm, iar dup terminarea slujbei de la biseric, n case si la mese, ai s auzi pe cei mai multi vorbind tocmai degtelile acestea. n loc s spun: Profetul si apostolul au spus cutare si cutare, vorbesc de luxul hainelor, de mrimea pietrelorscumpe si de toat mpopotoneala celor ce se mbrac asa. Aceste discutii v fac si pe voi si pe casnicii vostri lenesi spre milostenie.Nici unul din voi n-ar dori s rup repede ceva din aurriile acestea si s hrneasc un flmnd. Cum ai putea hrni pe un altul cupretul uneia din aceste bijuterii, cnd tu nsti vrei mai degrab s duci o viat amar dect s-ti vezi mputinate podoabele? Multefemei se uit la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult dect la copiii lor.- Doamne fereste! mi se rspunde.- Artati-mi asta! Artati-mi-o prin fapte, pentru c eu vd c acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stpnit tare dedragostea de giuvaericale, si-a prefcut n bani giuvaericalele ca s smulg din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru cevorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rscumprat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriv, vd c multi si vnd n fiecare zisufletul de dragul bijuteriilor. Dac li se mbolnveste trupul fac tot ce pot, dar dac vd c li se stric sufletul, nu fac nimic, ci privesccu nepsare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca s le rmn giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurrii n valoarede mii de talanti, iar mdularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toat zilele. Stpnul de obste al universului a dat deopotrivtuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasc. Tu ns nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca s fii legat necontenit culanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pcate, din pricina aceasta brbatii ajung niste desfrnati, pentru c voi,femeile, nu-i faceti s triasc crestineste, nu-i faceti s filosofeze, ci-i nvtati s le plac podoabele cu care se mpodobesc femeilestricate; din pricina aceasta si cad repede n bratele desfrului. Dar dac i-ati nvta s dispretuiasc astfel de podoabe si s le facbucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atta usurint n ghearele desfrului. Poate s se mpodobeasc asadesfrnatele! Ba, chiar mai mult dect atta, dar nu pentru brbatii vostri!Obisnuiti dar pe brbatii vostri s le plac podoaba aceasta duhovniceasc, pe care n-o pot vedea la desfrnate. M ntrebi cum l potiface pe brbatul tu s capete acest obicei? ndeprteaz de la tine gtelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasc. Asati vei feri brbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuit. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si debunttile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia slava si puterea n vecii vecilor,Amin.

materiali mai avem: spatiul, eterul, timpul, intelectul si sufletul. Toate acestea au existat nainte de crearea lumii de ctre Dumnezeu,care nu este o aducere la existent din nimic, ci o combinatie miastr a celor nou substante (Idem).Treapta incipient trebuie s fie nimicul. Iar haosul nu poate fi denumit nimic. Cci ce este haosul? Desigur el este dezordine,dizarmonie. ns ce este dezordinea si dizarmonia? Desigur, necorespunderea unor elemente ntr-un ansamblu dat, lipsa ordinii si arostului lor.Vedem deci c haosul presupune n mod necesar prezenta unor elemente, care doar ele, prin inconsecventa si necorespunderea lor sfac posibil nsusi haosul. Iar existenta deja a elementelor, fie chiar si a celor mai simple, este o treapt superioar nimicului, n careorice posibilitate de existent a ceva se exclude. Deci, noi vom refuza ideea de haos primordial ca loc al nefiintei, socotind-o a fi oafirmatie absurd. Si vom plasa nefiinta n nimic. Plasnd nefiinta n nimic noi rmnem neputinciosi. Nou ni se ia orice ntelegere acelor ntmplate, de la noi se ndeprteaz orice sens al vietii. Mintea noastr, deprins s cunoasc prin analogie, se chirceste n fatanimicului. Citm treptele cunoasterii lui Gautama,fondatorul altei scoli din cele sase ale hinduismului clasic, anume Nyaya, care zicen lucrarea sa intitulat Nyaya Sutra: La baza oricrei cunoasteri exist patru elemente: perceperea, deductia, analogia si mrturiacredibil. (Exist prerea c Aristotel s-ar fi inspirat n logica sa din aceast surs.) ns felul n care nimicul se poate preface n cevanu are similar. Nu a vzut si nici nu va vedea vreodat mintea noastr felul n care nimicul este adus la existent.Pgni, dar nu atein boala cea grea a sufletelor lor, romanticii au refuzat s cread. mpreun cu Eminescu, romanticii toti parc ar zice:Eu nu cred nicin Iehova/ Nici n Buddha-Sakya-Muni,/ Nici n viat, nici n moarte,/ Nici n stingere ca unii. (Eu nu cred nici n Iehova). Aceaststrof, att de citat de majoritatea intelectualilor de limb romn,vedem c, n afar c sun din coad, nu zice nimic. Mai departeautorul scrie: Si fiindc n nimica/ Eu nu cred - o, dati-mi pace!/ Fac astfel cum mie-mi pare/ Si faceti precum v place. Aici poetulparc ar fi fata cea lenes din povestea Fata babei si fata mosneagului. Totusi, poetul nsusi are despre sine alt prere. Cu multmndrie rosteste el credinta vietii sale: Eu rmn ce-am fost: romantic. Totusi Eminescu nu clarific ce rmne el. Dac el rmnece a fost, iar el a scris Oda n metru antic, care, n treact fie spus, este considerat o capodoper, a scris sonete, ca si clasiculShakespeare, iar acum sustine c: Nu m-ncntati nici cu clasici,/ Nici cu stil curat si antic..., atunci ce trebuie s ntelegem?Eminescu neag si n acelasi timp rmne ceea ce-a fost. Asa ceva poate fi cu putint numai la romantici.Paradoxul, care n mod normal este semn al putinei cunoasteri si al slabei gndiri, la romantici devine procedeu poetic. Paradoxul siantiteza joac un rol important, poate cel mai important, ele sunt piatra din capul unghiului n arhitectura literaturii romantice.Romanticii le cultiv ca pe niste produse ale unei gndiri superioare si fine. n fond, ele denot nesigurant si neclaritate.Nu intr n scopul nostru s demonstrm pe texte toat puterea acestei afirmatii. Smerita noastr intentie este doar de a reusi saducem la prerea c boala sufleteasc a romanticilor este evident. n cazul multora ea a rbufnit, rpindu-i cu desvrsire lumiiacesteia nc din timpul aflrii lor n trup. Trist priveliste. Si poate nu att a o depista pur si simplu, ct pentru a dezvlui ct derusinoas si jalnic este aceast boal, deloc demn de admiratie si superioar, asa cum o prezint cei mai multi nc si astzi.Prea des patologicul nsoteste sau chiar se identific cu geniulPatologicul capt la romantici un loc aparte n ierarhia spiritual. Prea des patologicul nsoteste sau chiar se identific cu geniul.Multe dintre strile lor, romanticii si le provocau singuri. Deseori ele erau artificiale: Tieck nu a scpat niciodat de slbiciunea de a-si obliga constientul s ia aparenta inconstientului. Multe dintre poeziile sale sunt un fel de biguieli, de blbieli, nu infantile cistupide (Ricarda Huch, Romantismul german). Aceasta se vede si la alti poeti romantici. Cel mai bine a definit aceast atitudine apoetilor fat de propria lor sntate simbolistul Rimbaud. El nsusi fiind un exemplu dureros, zicea pe la 1870 c poetul se aseamncu unul care si cultiv bube pe fptur. Astzi poetii nici nu pot fi imaginati altfel.Inconstientul n care se coborau sondorii romantici prea des s-a ntmplat s fie o min n ruinare. Cei mai multi s-au pierdut acoperitide molozul ntunericului. Multe talente au alunecat pentru totdeauna n groapa anonim a tenebrelor. La nceput, poetul se aseamncu un melc care si scoate si si retrage cu team coarnele. Poetul se apropie din ce n ce mai mult de abisul inconstientului, plcereanfiortoare a ametelii l ademeneste s se aplece peste gura neagr si s priveasc zmislirile si formele clocotitoare din ceat, pncnd un sentiment nespus de spaim l nfioar si l face s se retrag napoi (R. Huch, R. G.).Acest sentiment de spaim devine mai trziu el nsusi o surs de poezie. n felul acesta el si capt locul su ntre strile sufletestidescrise de romantici. Uneori i este totusi groaz - simtmnt fr de care nu ar fi fost un adevrat romantic, scria Ricarda Huchanalizndu-l pe Wackenroder, ceea ce se poate zice despre toti romanticii. Astfel, nu este nici o nevoie de a scpa de sentimentulgroazei. De multe ori el ddea nastere capodoperelor, nu numai romantice, ci si mai trziu, pe cele ale vremurilor noastre. Desigur, else ntlneste si nainte de romantism, n literatur, dar mai ales n artele plastice din evul mediu (Vezi Frica n occident de JeanDelumeau). ns tensiunea ce o genereaz vecintatea imediat si inevitabil a abisului sap adnc si las cicatrici aspre n modul degndire si de comportare al romanticilor.Romanticii si cunosteau prea bine starea, ns refuzau s o prseascRomanticii si cunosteau prea bine starea, ns refuzau s o prseasc. Ea le era sursa cea mai direct de poezie. Schlegel amintestec, dup Pindar, ntr-o veche legend se spune c poetul cnd st pe trepiedul muzelor nu este treaz, iar de pe buze i curge de la sine,asemenea unui izvor, ntreg suvoiul vorbelor. Democrit ar fi alungat din Parnas pe toti poetii lucizi. n fine, Socrate spune nPhaedros: Cel care se apropie de portile poeziei fr s fie posedat de furia muzelor, creznd c arta singur l poate face poet, acelava rmne nedesvrsit si nu va intra niciodat n sanctuar; el nsusi si poezia celui treaz nu sunt nimic alturi de poezia celui furios(citat de R. Huch).Romanticii concepeau esenta patologicului ca simptom al evolutiei incipiente,ca form de tranzitie necesar ce se cuvenea salutatcu bucurie. Friedrich Schlegel spunea chiar, fr nconjor, c Jean Paul i este superior lui Sterne n msura n care este mai13

patologic dect acesta (R. Huch). n privinta propriei nebuniei romanticii pot fi considerati ntr-adevr prooroci, ei si-au prezis-o defiecare dat. Unde-s sirurile clare din viata-mi s le spun?/ Ah! organele-s sfrmate si maestrul e nebun! (Mihai Eminescu,Scrisoarea IV).Geniul poetului surprinde cu nfiortoare tristete portretul apropiatei nebunii. Aceasta este poezia cu care de obicei se ncheie oricevolum de Eminescu, dup care urmeaz postumele. Ea surprinde cam toat viata si moartea trist a poetului. Cu totul rscolitoareaceast poezie. n fata apropiatei nebunii poetul este mai lucid ca niciodat. El si descoper, ca printr-o iluminare, sursa cea negresita bolii sale. Cu durerile iubirii/ Voind sufletul s-l vindec,/ L-am chemat n somn pe Kama -/ Kamadeva, zeul indic.// El veni, copilulmndru,/ Clrind pe-un papagal,/ Avnd zmbetul ftarnic/ Pe-a lui buze de coral.// Aripi are, iar n tolba-i/ El pstreaz, ca sgeti,/Numai flori nveninate/ De la Gangele mret.// Puse-o floare-atunci-n arcu-i,/ M lovi cu ea n piept/ Si de-atunci n orice noapte/Plng pe patul meu destept...// Cu sgeata-i otrvit/ A sosit ca s m certe/ Fiul cerului albastru/ S-al iluziei deserte. (MihaiEminescu, Kamadeva). Preocuprile poetului pentru filosofia oriental nu au avut nicidecum o important minor n evolutia boliisale. n Viata si opera lui Eminescu, George Clinescu aminteste c n crizele sale poetul, pe lng faptul c se credea urmasul luiMatei Basarab, se mai credea si zeu hindus, care l-a si sgetat cu sgeata-i otrvit.Din nefericire, poetul nu a mai avut puteri s se lupte cu propriul demon. Desigur c la aceasta au contribuit si cei de aproape ai si,care l-au abandonat n dezndejdea sa. Faptul se vede si din scrisorile din acea perioad adresate prietenului Chibici. Tenebrele,umbrele palide, invocate de-a lungul vietii n opera poetului s-au ntrit prea mult n casa inimii si a mintii. Iar poetul nu le-aalungat. Cci dac le-ar fi cluzit spre trmul de lumin al constiintei, ele ar fi pierit pe loc ori s-ar fi prefcut n cenus - asa cumstim din basme c se ntmpl - ori raza de lumin puternic le-ar fi prefcut trupul n art. Asa ns, nemaiputndu-se ntoarce, si nprimejdie de moarte, ele se fac vampiri si i sug sngele tnr pn la ultima pictur tremurtoare (R. Huch, R. G.).Feriti-v, deci, ochii mei de soare...Romanticii se fereau de luciditate ca de un obstacol n calea imaginatiei si-a poeziei. Ei vedeau ratiunea ca pe niste ctuse care strnglibertatea visului creator. Noaptea e pentru ei un spatiu benefic si cei mai multi dintre ei pot fi denumiti fr ezitare nocturni. Noaptealudat de romantici poate fi att cea concret, cu peisajele ei mirifice, ct si noaptea inconstientului: Feriti-v, deci, ochii mei, desoare,/ nvluiti n noaptea ce v poart/ alintori, spre rul de uitare. (Karoline von Gunderode, Srutul n vis).Descriind o astfel de stare Wackenroder scria: Cnd rmn mai apoi ascultnd ndelung n linistea ntunecat mi se pare c vd ca nvis cum feluritele simtminte omenesti celebreaz amorf spre propria lor plcere, un dans fantomatic ciudat, aproape smintit, cumjoac haotic, nerusinat si nelegiuit cu o libertate nspimnttoare ca acele necunoscute si misterioase zeite vrjitoare ale destinului.Mai dati-mi doar o var, puternice Zeite,/ Si-o toamn, cntecu-mi s-l prguiasc,/ Pentru ca inima mea, hrnit din belsug/ Cu-acorduri dulci, s moar mpcat! (Friedrich Holderlin, Ctre Parce).Ct de ieftin si vindeau viata geniile romantice! Ei au depus vesnicia cea druit lor de la nceput n schimbul unei veri si a uneitoamne! Inima lor, cas a vesniciei, cum a putut s moar mpcat? Cum de denumeau ei puternice pe acele zeite care n-aveauputere s-i izbveasc de pricina tuturor nelinistilor si a groazei lor - moartea?Romanticii nu puteau fi crestini, prin definitieRomanticii nu puteau fi crestini, prin definitie. Totusi ei nu erau atei. Deci, ei presupuneau si intuiau o lume si o realitate n afaraacestei lumi si realitti. Adevrat este c romanticii si nchipuiau mai multe, prea multe, lumi si realitti. La ei nu este nevoie, ca ncazul ateilor, s li se demonstreze existenta unui Dumnezeu. Cum dar a fost cu putint ca cei de la care ne-a rmas cuvntul geniu snu vad absurdul situatiei lor?Se poate spune c si crestinismul, ca si orice religie, este o chestiune subiectiv si se primeste prin credint. ns cum se poate s crezin orice, numai nu n Hristos, este de nenteles.Romanticii au putut s cread n zeite fr s le vad, si s moar mpcati. Rsplata pentru credinta lor era infam: doar o var si-otoamn n care inima le este hrnit din belsug cu-acorduri dulci. Vedem totusi c ei nu au certitudinea c le vor primi si peacestea, cci le cersesc cu mare umilint. Apare fireasca ntrebare. Dac tot este de ales, cum se poate s alegi o var si nu vesnicia,cum se poate s alegi, lumea umbrelor si nu lumina cea fr de sfrsit, cum se poate s alegi moartea si s nu alegi viata?n cazul acesta nimeni nu poate spune: Unde-i Hristos? sau ca Tudor Arghezi: Vreau s te pipi, Doamne, si s urlu, este! Cci totasa se poate zice: Dar unde sunt zeitele si zeii? Iarsi, nu se poate zice: Dar unde este certitudinea vietii vesnice si a rspltii? Ccisi simpla idee despre viata vesnic si rsplat este mai presus dect toate certitudinile care, odat cu moartea, inevitabil se curm.Demonicul viziunii romantice nu ntrzie s ias la ivealAh mierea buzei tale am gustat-o/ A buzei tale coapte, amorul meu:/ Zpada snului eu am furat-o,/ De ea mi-am rcorit suflarea eu;/Ah, unde esti, demonico, curato,/ Ah, unde esti s mor la snul tu! (Mihai Eminescu, Ah, mierea buzei tale). Demonicul viziuniiromantice despre viat si moarte nu ntrzie s ias la iveal. n spatele acelei: De mi-i da o srutare,/ Nime-n lume n-a s-o stie,/ Cciva fi sub plrie -/ S-apoi cine treab are! (Floare albastr) se ascunde tot tragismul sfrsitului. Poetul si d seama c sub plrie demoarte nu se va ascunde. S-apoi dispare tot... s-apoi, s-apoi/ Simt nc gndul tu iubit, femeie,/ S-apoi nu vom mai fi nimic... noidoi. // (... ) ncet, ncet... s ne culcm n racl,/ ncet de pe pmnt ne-om furisa./ O, stinge a privirei tale facl,/ nchide ochii ti... asa,asa;/ Ce bine e s dormi adnc n racl,/ S dormi adnc, s nu mai stii ceva. (Ah, mierea buzei tale).Motivul raclei se ntlneste frecvent n opera lui Eminescu: O racl mare-i lumea. Stelele-s cuie/ Btute-n ea si soarele-i fereastra/ Latemnita vietii. Prin ele trece/ Lumina frnt numai dintr-o lume,/ Unde n loc de aer e un aur;/ Topit si transparent, mirositor/ Sicald... (Demonism).14

Demonismul strbate din chiar vorbele care se vor de alint: Ah, cum nu esti, s-ti mistuiesc viata (...)/ S-ti sorb lumina pn ce-or fide gheat/ Frumosii-ti ochi - s-ti devastez asa/ Tot ce tu ai frumos... o, m nvat/ S te ucid cu respirarea mea!De fapt, poetul nu se ascunde cnd zice: Ah, unde esti, demonico, curato... (Ah, mierea buzei tale). Sau: Suflete! de-ai fi chiardemon, tu esti sfnt prin iubire,/ Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond. (Venere si Madon)Demonismul romanticilor nu este ntmpltor, ci si are un suport nu numai teoretic, ci si practic. nclinarea romanticilor spre ocultismo identificm cu usurint n opera lor, cum este si cazul prozei lui Eminescu Srmanul Dionis. Delirul, la care romanticii recurg nscrierile lor ca la un procedeu comod de a-si transpune actiunea dintr-un registru n altul, din real n fantastic sau dintr-un timp n altul,este si el un produs al demonicului. Iat ce zice Ricarda Huch despre unul dintre ntemeietorii si teoreticienii romantismului german:Din actiunea reciproc ntre constient si inconstient izvorste magia. Urmnd riguros consecintele propriei sale gndiri, Novalis adeterminat pur teoretic ceea ce azi numim hipnoz. Stpnirea involuntarului prin constient i era o dogm. De fapt, Ricarda Huch,fr s fie nici pe departe o apologet a crestinismului, spune n aceeasi carte: Inconstientul este ca si noaptea mngierea si totodatspaima omului. Inconstientul este demonicul.Lauda demonului se face n modul cel mai clar si directLauda demonului este un scop deloc de neglijat, att n poezia lui Eminescu ct si a altor romantici. Cel putin n cazul nostru ea seface n modul cel mai clar si direct, ntr-un cadru ce s-ar vrea crestin. Atunci cnd poetul descrie sau foloseste scene din Evanghelie, oface ntr-un mod cu totul satanic. Iat o strof ce ar trebui s nftiseze Nasterea Mntuitorului, pe care o citez cu anevoie: Dar pepagina din urm, n trsuri greoaie, seci, / Te-am vzut nscut n paie, fata mic si urt,/ Tu, Christoase, o ieroglif stai cu frunteaamrt,/ Tu, Mario, stau tcut, teapn, cu ochii reci! (Dumnezeu si om).Este vorba si de poezia nger si demon. Eminescu prezint un nger aprinzndu-se de poftele cele nerusinate pentru un demon cufruntea trist. (Vezi si Cezara). Ea-l vede miscnd poporul cu idei reci, ndrznete/ Ce puternic e - gndi ea, cu-amoroas dulcespaim;/ El prezentul l rscoal cu-a gndirilor lui faim/ Contra tot ce grmdir veacuri lungi si frunti mrete.Mai departe autorul desfsoar imaginea unui demon-bun care vrea s fac dreptate n lume, iar Dumnezeul cel ru nu-i permite.Cznd ntr-o grav erezie, Eminescu, crezndu-se mai milostiv dect Dumnezeu, ar vrea s-l mntuiasc pe demon. Nu mai intru namnuntele pe care este cu neputint a le scrie si cele ce se nteleg la sfrsitul odiosului poem. Cert este c Eminescu nu a avutniciodat nici cea mai mic ntelegere pentru crestinism si idealurile crestine. Dar nu trebuie s ne ducem prea departe. S ne oprimnumai la capodopera lui Eminescu - Luceafrul si toate celelalte cuvinte vor fi de prisos. Un poem similar ntlnim n romantismulrus la Lermontov, care iarsi este capodopera artistului. Poemul rusului se intituleaz direct Demonul. Amndoi autorii fac n operalor apologia cea mai ftis a demonicului. Nu este cazul s nsiruim calittile pe care le preamresc poetii la eroul lor. Cel putinLuceafrul cred c este prea bine cunoscut tuturor.Nu spun nimic deosebit dac voi aminti c n spatele Luceafrului/Demon stau nsusi autorii. Acesta este chiar idealul romantic.Asa s-au visat romanticii n nentelepciunea lor, precum Lucifer. Rebeli si vistori, vesnic tineri, nfsurati n mantie, ei colindautrmurile cele nelimitate ale imaginatiei, mbtati de propria dezlntuire. Pn n cele de pe urm ei au considerat aceast dezlntuireca pe o cucerire proprie, meritul pentru care si-l asumau cu mult orgoliu. Bietii romantici se adnceau n lrgimile cele fr de captale ntunericului, amgindu-se cu jalnicul si meschinul gnd c ar fi rpit lui Dumnezeu mai mult libertate dect ar fi binevoit El sacorde oamenilor. Dureroas, trist priveliste. Fpturi preaiubite care se ridic mpotriva Fctorului si Domnului lor. Ct de jalnic asfrsit lupta lor: A muri fr sperant! Cine stie-amrciunea/ Ce-i ascuns-n aste vorbe? - S te simti neliber, mic,/ S vezi marile-aspiratii c-s reduse la nimic... (Mihai Eminescu, nger si demon).Ce este "libertatea" romanticilor?Priviti la libertatea romanticilor. Ce este aceasta? Libertatea pe care o are oricine. Libertatea pe care am dobndit-o cu totii n urmacderii noastre. Cu totul nebuni, romanticii chiar au crezut c fac ceva deosebit, chiar au crezut c duc o lupt! De fapt, ei nu au fcutdect s alunece ca niste coji n suvoiul cel tumultuos al slbiciunii si al neputintei. Ce jalnic este pieirea sperantei din inimile lor!Ct putin brbtie n relatiile lor interumane, ct neputint! Alunecnd cu mult disperare n spumele cele ntunecate ale mortii, ctde cumplit au tras ei dup sine pe toti acei care au plecat urechile la sunetele dezndejdii lor. Ca si sirenele cele pierztoare dinmiturile pgne strbat din apele tulburi ale operei lor sunetele ucigase pn azi. Cine va alerga ntr-acolo mbtat si ndrgostit, cine-si va ngropa picioarele n nmolul mortii? Bietul ndrgostit, vai lui cnd va cuprinde-n brate sirena cea cu chip frumos, dar numaijumtate. Vai lui c frumusetea chipului va spori necontenit pofta lui, iar coada cea zvort a sirenei nu-i va ngdui s si-o satisfac.Si si va pierde el atunci orice cinste si brbtie. Si va fi el, cum zice Sf. Ioan Gur de Aur ca un eunuc ce strnge n brate fecioar sisuspin.Asa au fost romanticii att n opera, ct si n viata lor. De multe ori binevoitori n intentii, ei au pricinuit rni grave celor din jur, darmai ales lor. Ct de aproape este uneori sensibilitatea cea mare a romanticilor de portile adevrului. De multe ori, ca gzele de noaptece se nvrt la lumina felinarului, romanticii ddeau trcoale adevrului. ns patimile si mndria lor care se depun ca un pmnt peochiul mintii nu i-au lsat s vad raza ce duce, ca firul Ariadnei, la Soarele Drepttii. Dezamgiti pentru o clip de propriile aspiratii,vznd toat putintatea si nimicnicia idealurilor lor, fiinta lor plin de sensibilitate ei si-o goleau pentru putin vreme de toat otravaamgirii. Dar neavnd cu ce s umple golul creat, pe care numai Dumnezeul cel adevrat poate s-l umple, ei se ndreptau cu toatdezndejdea spre spatiile singuratece, ferite de glgia orgoliilor, n pdurile si cmpiile copilriei sufletesti: Ai disprut, iar eu,rmas stingher,/ Priveam cum pieri, n strluciri divine,/ Si prsit, pdurilor m-am plns. (Ludwig Tieck, Prima ntlnire).

o dat dezbracat, si l-o gasit imbracat in vesminte, tinea Evanghelia in mana. Si atunci o vazut anume ca el ii drept, vrasazica.Dumnezeu o aratat ca ravna lui care era asupra ereticilor ii buna.Dar Sfantul Spiridon ce-o facut la Sobor ? O luat o caramida si o zis: fratilor, vedeti ? Caramida asta ii facuta din trei materii: din lut sidin apa, si din foc. Si-i una, nu-s doua, nu-s trei, ii una - o caramida. Cand o strans-o in mana o iesit sus focul, jos apa si in mana oramas lutul. Si asa el o aratat ca credinta noastra ii una in trei feluri: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.Dar Sfantul Ioan Damaschin, ca i-o taiet ereticii mana ca sa nu mai scrie in apararea Sfintelor icoane ? Dar el s-o rugat si MaicaDomnului i-o lipit mana inapoi, si i-o lasat numai asa o varca de sange asa dimprejur, ca semn ca o fost taiet. Si el n-o mai stat acoloin Damascul lui, s-o dus la Ierusalim, acolo in Valea Pl?ngerii, unde era manastirea lui Sfantul Sava si acolo s-o facut el calugar. Si-apoi el o scris multe rugaciuni catre Maica Domnului, catre Mantuitorul, catre Dumnezeu, vrasazica. Multe rugaciuni el o scris.Iaca vrasazica, noi credem in lucruri in care se vad, pe care le-o vazut si o scris Sfintii Parinti. Asa si noi, nu credem numai incuvintele lor.- Parinte, acum o venit multi care spun ca ei sunt Hristos. Din Koreea, din Rusia, o ajuns si la noi in Chisinau.- Sunt amu ?- Sunt multi, parinte.- Mai baiete ! Interesant ! Dapoi era unu, am gasit intr-o gazeta, pe la Ierusalim acolo, Iacob, de 18 ani. Pe nouri umbla, pe apa mergeaca pe uscat. Facea minuni acolo, mii de oameni imblau dupa dansul.- Cand erai matale mai tanar, erau de-aistia ?- Nu, n-am auzit. Amu vad ca sunt de-aistia. Da ce spun ei ? Ca-s in locul lui Hristos, ori cum ?- Da. Ei au si alta Biblie, "mai buna". Ei zic ca Noul Testament de-acum s-onvechit, c-o fost Vechiul Testament, pe urma Noul, dar la-nceput si Vechiul Testament era nou si pe urma s-onvechit. Asa si Noul Testament al nostru spun ca s-onvechit si o scris ei unul mai"nou".- Si ei, vrasazica, in locul lui Hristos o venit ?- Da.- Si-apoi cum spune, ca o sa faca judecata ei ? Ori cum ?- Da.- In locul Mantuitorului ?- Da.- Dar ce sa mai faca Mantuitorul ? (zambeste) Nu mai vine El sa judece lumea, o s-o judece ei ?- Asa iese.- O mai fost unu care o trait aicia la Chitcani la manastire. Si el spune ca el ii in locul lui Dumnezeu. Ca Iisus ii sus da el ii jos. Si-ofost numele de Ilie, dar si-o pus Ejos. Si el a sa judece cu Tatal si Dumnezeu Tatal a sa-l intrebe pe dansul la fiecare ceata ce pedeapsasa le deie. Mai, zic, dar tare te-ai suit sus! Eu nu vreau, zice, dar asa-mi spune gandul. Eu l-am intrebat, dar de unde vine gandul ista,din vis sau de unde ? O zis ca nu din vis, dar asa-i vine-un gand ca iaca asa si asa ii spune ingerul. Eu ii zic, aista-i ingerul din iad, careare invidie pe om, nu crede ?n el. Dar el spunea asa. Ce vrei daca el lunea, miercurea si vinerea nu manca deloc. Si imbla cu douafemei si spune ca-i Sfanta Treime. Ave o rugaciune, nu stiu cum ii zicea el acolo la rugaciunea ceea, ca ei o mas la mine vreo douaseri. Si eu, daca eu am trait cu dansul in manastire, eu il stiem pe dansul foarte bine. Fereasca Dumnezeu ce rugaciuni faceti voi. Ave orugaciune alcatuite de dansul, cu Tatal, cu Fiul, cu Maica Domnului. Si el spunea ca Duhul Sfant ii fratele lui. Si Dumnezeu Tatal iiTatal lui. Ei, el spune c-acum ar fi in locul Mantuitorului, Ejos, Iisus ii sus dar el ii jos.O venit intr-o zi la mine intr-un an cand eram eu acasa si mi-o zis: iaca in cutare zi la Postul Mare, o sa fie asa asa, o sa fie pedeapsalui Dumnezeu asupra omenirii si pe toti necredinciosii o sa-i pedepseasca Dumnezeu. Si o sa fie iaca ?n cutare zi. Dar eu ii zic, da cumsa spun eu ca o sa fie intr-o zi ? Lasa sa vedem intai si pe urma o sa zic, da cum sa spun eu la oameni ? Daca n-o fi asa ? Eu pot saspun asa: pocaiti-va, oameni buni, ca vremea este de pocainta. Ca iaca o venit Postul Mare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte depacate, ne marturisim si ne impartasim, ne pregatim. Asta poti sa spui. Dar cum spui ca o sa fie asa si asa si n-a fi asa ? Ce-o sa zicaoamenii, ca esti un mincinos ? Zice, nu teme, ca asa va fi. Ei hai sa vedem. Cand colo, n-o mai fost nica.Si-apoi o mai spus el si altele. Ca il trimete gandul ca sa se duca la Brejnev si la patriarhul Pimen sa-i spuie sa scoata "polomosnicul",cum era nainte vreme. Ca pe vremea comunismului la episcopie era un nacialnic de-al lor, un ministru pe biserici. Apoi arhiereul pedansul il asculta. Si el zice ca trebuie sa-l inlatureze, ca episcopul sa fie pe credinta, nu comunizmul. Si i-o zis gandul lui: du-te laBrejnev si spune-i cum sa faca, si daca nu te-or asculta, nu te-or primi, apoi sa inconjori Kremlinul lui de sapte ori imbracat, ca eraimbracat ?n haina cu cruce asa pe dansii.- Dar el era preot ?- Un frate de la manastire, de pe la Carpineni. O fost el insurat, dar s-o lepadat de femeie si imbla cu alte femei, care-l ascultau pedansul.Ei daca s-o dus la Brejnev, nu l-o primit. O-ntrat el pan la vreo doua camere si femeile celea care era "dejurnai" acolo nu l-o primit, ozis ca nu se poate. Si-apoi s-o dus la patriarh. Nici patriarhul nu l-o primit. Cand nu l-o primit, apoi de-amu s-o dus ei acolo trustrei, cuacele vreo doua femei. Una era oarba de-aici de la Causani. Si s-o nacajit ei doua zile pana o inconjurat Kremlinul de sapte ori, cucantari, cum stie el de sapte ori, sa se pravale Kremlinul. Si cand o muntuit el, Kremlinul nu sa pravala. Da femeia ceea care oarba,zice: ei, matinca nu-i dreapta credinta asta a lui, ca ne-o amagit. Si s-o dus acasa si s-o lepadat de dansii. S-o dus la Causani si o fostadunare de-aistia de credinciosi, de Oastea Domnului. Si-apu aceia o chemat militia si i-o dezbracat din hainele celea a lor. Ca imblaucu haine cu cruce, cam cum bunaoara la mine. Si-n cap avea o cusma tot cu cruce.Ei, da-n lumea asta, fele de fel de pareri, cum o fost fratele ista Ilii. El sangur si-o schimbat numele Ijos, nu Ilii, dar Ijos, auzi, ca el iijos "Ijos", aicia, vrasazica, o sa faca judecata el cu Tatal. Ijos...28

Zicea c-o sa fie schimbare. Dar nu spunea c-o sa moara, dar zice c-o sa fie schimbare. Si numai ce-l vad ca s-o culcat si nu s-o maisculat. O fost "schimbare". Dar unde s-o dus el, Dumnezeu il stie. Cu parerea lui...Dar nu mi-o placut mie, vrasazica, parerea lui. Eu il primem cand vene pe la mine, cateodata. El zicea ca sa-l blagoslovesc. Eu teblagoslovesc asa, in numele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Daca este credinta ta dreapta, apoi Dumnezeu sa-ti ajute sa-tisavarsesti alergarea ta si propovaduirea ta pana la sfarsitul vietii. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala, sa nu mai potimerge sa spui minciuni la oameni. El cu asta, drept, s-o scarbit, ca am zis asa. Eu nu te ocarasc, eu te-ndrept. Daca esti de laDumnezeu, trimis de la Sfanta Treime, apoi iaca Dumnezeu sa-ti ajute pan la sfarsit sa mergi asa, sa te pazeasca de toate primejdiile sisa-ti ajute sa propovaduiesti cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala si sa te duca sa te inchida si sanu mai poti iesi.Si taman s-o dus de la mine de-acolo si o trecut vreo catevai zile si l-o arestat. Si daca l-o arestat, l-o dus la Curchi, acolo era la aceinebuni. Si l-o tinut acolo pana s-o deschis de-amu bisericile. Si-apoi s-o dus femeia ceea si l-o scos de-acolo. Si-o mai imblat oleacasi-o murit mai in antart.- Ar trebui, parinte, sa-ti aducem mai multi eretici de-aistia, sa-i blagoslovesti matale.- Eu l-am blagoslovit asa, ca daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti ajute. Daca nu esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie oboala, sa nu mai poti sa incurci oamenii. El s-o mai scarbit. Nu te scarbi, ca eu drept zic. Daca esti de la Dumnezeu, eu pe tine teiubesc, daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie putere si sa te pazeasca sa spui cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu esti drept,vrasazica, ai un duh care te conduce din iad, apoi sa-i daie Dumnezeu pedeapsa ca sa nu mai poti propovadui cuvantul lui Dumnezeu.Si chiar asa o fost.- Parinte, vor sa bage si la noi credinta in scoala, ce zici, e bine ?- Ei, credinta ei ar baga-o, dar de unde s-o bage daca n-o au ? Ca toti directorii azi is ateisti. S-o deschis amu bisericile, dar ce folos, catinerii nostri nu stiu nimic despre credinta. Cred ca daca s-o botezat, gata, is crestini, dar restul lucrurilor nu le fac. Eu am niste nepotisi le zic sa-si faca semnul Crucii, da ei zic: cine-si mai face azi semnul Crucii ? Nu-i credinta azi.- Multi din calugarii tineri de azi au parinti ateisti, care au facut propaganda pe vremea comunismului si nu se schimba nici azi.Pentru acestia, parinte, se poate sa ne rugam ?- Ei, Doamne, Tu l-ai zidit pe om, Tu fa cum stii cu zidirea Ta. Acolo spune ca daca-i eretic n-avem voie sa ne rugam pentru eretici.Doamne Tu l-ai zidit pe om, fa cum stii cu dansii si iarta-i pe toti si ne iarta si pe noi pacatosii. Sa-i dam la Dumnezeu, dar Dumnezeustie ce sa faca cu dansii, ca doar is ai Lui. A lui Dumnezeu este credinta, nu a noastra, si El o da cui stie El si cand stie. Dar noioamenii nu putem nimic. Mantuieste-ma, Doamne, si ma miluieste, pacatele tineretii si ale nestiintei mele nu le pomeni...- Parinte, cum sa ne purtam noi calugarii cand iesim cu vreo ascultare in lume. Matale ai trai mult ca si calugar in lume, pe vremeacomunistilor. Cum sa ne purta, ca suntem tineri. Iaca, de-o vorba, nimeresti intre oameni care glumesc, cum sa ne purtam cu dansii ?- Iaca cum. Cuvintele cele bune primeste-le, dar cele care din lume nu le mai primi. Noi sa vorbim mai mult despre Dumnezeu, despreSfanta Treime, cuvintele lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Dar cu vorbele estea lumesti, le mai lesi, vrasazica. Nu-i ocar?, dar zi:Doamne iarta-i, ca ei poate nu stiu. Si noi sa vorbim despre Dumnezeu.- De glumit se poate ?- Ei, nu-i nevoie sa glumesti, vrasazica. Ei, dar nu-i chiar asa. Sfantul Antonie, spune in viata lui, ca el lucra acolo cu ucenicii lui,Sfantul Antonie cel mare. In Eghipet pe-acolo. Si o venit un padurar pe-acolo pe la dansii cu arcul cum era pe atunci arcul in loc depusca. Si il tine in mana si Sfantul Antonie mai glume cu ucenicii lui, le mai spune cate istorie asa de gluma. Dar acela s-o camsmintit, padurarul. Ca, iaca, Cuviosul Antonie spune glume la frati. Amu, Sfantul o cunoscut si il intreaba pe padurarul ceala: Iaintinde arcul, sa vedem cum il intinzi cand impusti cu dansul. Aceala intinde. Zi: intinde-l mai tare! Aceala intinde. Si mai tare! Acealazice: daca are sa rupa. Asa si eu cu fratii mei, nu pot sa-i tin numai cu cuvintele cele de la Scripturi, dar le mai spun si cate o gluma, casa-si mai ieie si ei mintea, sa se mai linisteasca, vrasazica. Ca ei nu pot curpinde si pe urma pot sa se sminteasca, si le mai spun cate ogluma. Ca si cum arcul, eu nu pot sa-i intind pe dansii tare, dar cu masura, cu masura.- Dar acasa, e bine sa se duca acasa calugarii, sa-si vada parintii ?- Ei, daca vrea sa se duca, nu-i de rau daca vrea sa se duca. Cum ii vremea de amu, poate sa le mai spuna cate un cuvant de folos dacase duce. Dar acolo spune ca daca te lepezi de lume de-amu nu mai ai ce cauta. Care are ceva sa mai spuie ceva, sa mai adaoge cevaibun, poate sa se duca, nu-i nevoie. Dar trebuie sa te pazesti, sa nu iei de la dansii nica ce nu-i bun. Sa le dai lor bun, dar tu de la dansiirau sa nu iei. Sa-i inveti, cuvantul lui Dumnezeu, vrasazica. Unde te-ai duce sa ai in minte cuvinte despre Dumnezeu, sa-i inveticuvinte de pocainta, cum trebuie sa fie un crestin, ce trebuie sa faca.Ca iaca si la Crezu si la Tatal nostru este cum zice: Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Iaca aesteacuvinte trebuie sa se implineasca acum la venirea Domnului, la Judecata. Sa fie o Imparatie precum in cer si pre pamant, una. Atuncianu mai este eresuri, nu mai este nica. O singura dreapta credinta si numai un singur Dumnezeu. Aceea-i Imparatia lui Dumnezeu,vrasazica, nu cum aestia, sa traiesti cu musulmanii cu ceia, ca tot ii buna credinta. Ei au a lor, cum le-a plati Dumnezeu la judecata, nustim, El stie. Noi nu stim ce-a face cu dansii, dar noi nu trebuie sa ne unim cu dansii la credinta lor. Ca sa zicem ca-i buna ca, nu!Dumnezeu sa-i ierte, Dumnezeu sa-i pazeasca, dar noi sa avem credinta noastra. Ca nu stim cum o sa fie. "Asteptam invierea mortilorsi viata veacului ce va sa fie. Amin". Cum scri la Psaltire acolo, cand va veni Mantuitorul pe nouri, vrasazica, foc inainte va veni si vaarde imprejur pe vrajmasii Lui. Asa ca noi avem credinta noastra, care trebuie sa se implineasca cu noi. Zice ca acei vii, care or fi a luiDumnezeu, cand a veni Mantuitorul ei toti au sa ieie schimbarea trupului si o sa fie rapiti in nor intru intampinarea Domnului invazduh. Atunci indata acei morti or sa ieie trupuri, iar acei vii o sa schimbe trupul lor in nemurire si o sa-i rapeasca pe nori intruintampinarea Domnului "si asa pururea cu Domnul vom fi", zice Apostolul Pavel.Fericiti cei ce au parte la invierea cei de-ntai. Dar intreaba, care este invierea cei de-ntai ? Aceea de-adoua n-are de-afacere cu dansii.Ca invierea cea dintai este ca inainte de moarte daca se pregateste omul de murire, pentru viata vesnica, apoi el de-amul la Judecata n-29

ar sa vie. Cum zice si Mantuitorul: "Cel ce crede in Mine are viata vesnica si la judecata nu va merge. Va trece din moarte-n viata siEu il voi invia pe el si-i voi da lui viata vesnica". Asa ca atuncia dreptii, aceia care o reusit inaintea lui Dumnezeu, aceia la judecata n-ar sa vie. Ca ei numai asteapta sa-i plateasca Dumnezeu atuncia. Dar el la judecata n-ar sa se duca, pentru ca n-are pentru ce sa-ljudece pe dansul, ca el ii judecat de la moarte. S-o pregatit inainte de moarte cu faptele cele bune si el de-amu o trecut din moarte laviata. Numai ca asteapta sa ieie trupul si sa-i plateasca Dumnezeu dupa faptele lui, sa-i deie locul de salasluit dupa faptele lui. Atunciaspune ca dintr-acei drepti unii vor straluci ca soarele, unii ca luna, unii ca stelele, dupa cum si stelele se deosebesc unele de altele,unele sunt mai mari, unele mai mici. Asa si lumina lor, a oamenilor, va fi dupa faptele lor fiecare. Dar eu am zis: Doamne, n-o fivrednic sa fiu in ceata calugarilor, care o capatat de la tine rasplata, dar macar in ceata crestinilor celor mantuiti, care o capatatimparatia Ta in sanul lui Avraam. Macar atata, sa nu ma dai la pedeapsa, Doamne. Cum ii vremea de amu, nu mai putem noi tine toateale lui Dumnezeu. Dar sa faca mila cu noi Dumnezeu, sa ne ierte de pacate. Sa nu gandim c-am facut cevai bun. Numai Dumnezeu ofacut bun, dar noi n-am facut nica bun. Sa ne smerim, asta arata smerenia. Iarta-ma, Doamne, ca n-am facut nimic bun. Ajuta-ma sapun inceput bun.Eu cred asa: Doamne! Tu erai bun cand erai cu trupul, dar amu si mai mare putere ai, ca esti chiar Dumnezeu cu toate. Poti sa ne iertiinca si mai degraba decat atunci. "Datu-Mi-S-a Mie de la Tatal toata puterea in cer si pe pamant". Tatal I-o dat Lui, El sa faca judecatasi toate El sa le faca. Amu cum sa zicem noi ca is toti tot una, ca toate-s bune ? Nu-i tot bun. Unde este musulmanul cu ceea, cu ceea,cu ceea ? Unde este ? Asta-i foarte mare departare una de alta. Nu-s multi Dumnezei, numai un singur Dumnezeu, El o facut cerul sipamantul. Fiul se naste din Tatal mai ?nainte de toti vecii si Duhul Sfant purcede de la Tatal. Asa marturiseste dreapta credinta.Doamne, nimic nu vrem, numai sa avem parte la dreapta credinta si la pocainta. Sa ne ierte Dumnezeu de pacate, sa capatam Imparatialui Dumnezeu. Cine va capata Imparatia lui cea vesnica, acela mare bucurie va avea. Dar cine va scapata la partea de stanga vorplange saracii. E-e-e... Spune ca in Valea Plangerii va fi judecata, in Valea lui Iosaf. Mare plangere va fi atunci asupra pacatosilor,cand i-a trimete Dumnezeu: duceti-va in focul vesnic, ca nu va stiu pe voi, nu Mi-ati slujit Mie. Acolo in Valea lui Iosaf, de laIerusalim este o vale care merge acolo pana intr-un deal unde ii manastirea lui Sfantul Sava. Acolo o facut Sfantul Sava lavra lui.Acolo in Valea Plangerii, acolo are sa fie judecata.De la postmodernism la Ortodoxie - Ipersonale [ ]Dumitru Crudu n dialog cu monahul Savatie

Monah Savatie: ...spune un banc si dupa asta sare. Ca ortodox, eu nu recunosc n acest zmbet nici un fel de solaritate. De ce? Chiar sipentru faptul ca o cunosc n primul rnd, dar si pentru faptul ca este absent Dumnezeu. Eu nu pot ntelege zmbetul meu n afara luiDumnezeu. Eu nu mai am motiv sa rd. Daca Dumnezeu nu exista, eu..., cum zice si apostolul Pavel: Daca Hristos n-a nviat, atuncizadarnica este predica noastra, zadarnica-i credinta voastra. Bem si mncam, caci mine murim. Si din acest punct de vedere, eu isustin pe postmodernisti, si nu doar pe ei. Eu pot ntelege si atitudinea ateista. Cu adevarat, daca presupunem ca Dumnezeu nu exista,ce rost are calugaria, ce rost are abstinenta? De aceea eu nu-i nteleg pe unii puritani care, propovaduind o viata plina de abtineri, nacelasi timp neaga existenta lui Dumnezeu. De ce a fost feciorelnic Kant si n-a umblat prin crsme? Ca sa scrie Critica ratiunii pure?Uite asta eu n-o mai nteleg.ntrebare: Nu crezi ca exista si postmoderni atei si postmoderni crestini? Am traversat o epoca foarte complicata - cea comunista, de lacare nu a trecut asa de mult timp, mai putin de un deceniu. Unii postmoderni cu care vorbeam recunosc ca au ramas tributari aceleiepoci. Adica au ramas atei. Si totodata exista un scriitor ca Alexandru Musina, care este ortodox si scrie o poezie postmoderna decalitate.Monah Savatie: Si e unul dintre teoreticienii postmodernismului romnesc.Dumitru Crudu: Da. E adevarat ca ultimele lui texte, de cnd s-a produs caderea comunismului si de cnd a devenit un adevaratortodox, sunt diferite de cele pe care le-a scris nainte. Asta e parerea mea. E interesant ca cei care au ramas atei - si chiar trebuieanalizata treaba asta - si n-au reusit sa iasa din mreaja unui materialism excesiv (sic!), sunt pe undeva si niste scriitori depresivi si care,prin ceea ce fac, nchid usile. Adica textele lor sunt din start fataliste. Poeziile lui Musina, sau ale lui Stoiciu, Danilov contin osperanta, o lumina. Mie mi se par nemaipomenite si poeziile si prozele si piesele de teatru n care, la un moment dat, dintr-un contextnefast, izbucneste o lumina. O lumina umana. Sigur ca lumina asta nu este neaparat o usa deschisa spre cer, dar totusi e un drum totspre nalt, spre... spre Dumnezeu, pna la urma.Monah Savatie: Sa nu uitam ca a spune ca Dumnezeu exista, nu este totul. Este abia primul pas. Si gnosticii spuneau ca Dumnezeuexista. Faptul ca exista cteva mii de secte crestine trebuie sa ne puna pe gnduri atunci cnd ncepem sa vorbim de Dumnezeu. Numai vorbesc de curentele orientale, sau de musulmani. Toti spun ca Dumnezeu exista. Ceea ce am discutat si cu parintele AndreiKuraev, este anume acea relatie a postmodernismului cu religia, despre care m-ai si ntrebat. Relatia este directa, prin faptul ca sau orespinge, adica lupta cu religia, sau o interpreteaza, dupa cum i si sta bine unui postmodernist. Aceasta este esenta postmodernismului- de a prelua, de a interpreta, de a pune ntr-o noua lumina. Aici intervine un pericol foarte mare. Spui ca simti o lumina din unelepoezii ale lor. Pentru nceput, as delimita doua forme de apostazie, ndepartare de Dumnezeu, doua categorii de oameni. Unii, careneaga existenta lui Dumnezeu, ateii, si altii, care, desi recunosc ca Dumnezeu exista, totusi l interpreteaza cum vor ei, acestia suntereticii. De aceea ti spun cu certitudine - nu poate exista poet postmodernist crestin, el poate fi sau ateu sau eretic. Crestinismul are oconstiinta dogmatica foarte exacta, foarte riguroasa. Doctrina ortodoxa nu se schimba. Ea este concreta, aceeasi pentru toate timpurile.Ea este n afara timpului. Postmodernismul este tributar timpului, epocii. Acelasi Musina spune, n cartulia Unde se afla poezia, ca noitraim ntr-o societate industrializata. Faptul si-a pus amprenta asupra comportamentului uman, asupra sensibilitatii, a dat nastere unuinou mod de a vedea lucrurile si de a (re)simti si a primi, vedea realitatea. Spre deosebire de omul din Evul mediu, care se plimba princmp si culegea mure, omul sec. XX, care zboara n avion si vorbeste la celular, are o alta deschidere, o alta paradigma. Deci, e nevoiede o noua cultura, pentru o noua sensibilitate. Cam asa ceva. Ortodoxia este de acord partial cu lucrul acesta. Omul poate recepta siprimi lucrurile realitatii imediate altfel, dar nu altfel fundamental, ci nesemnificativ. Si n esenta, lucrurile grave, care privesc directmntuirea noastra, ele sunt neschimbate. Si aici se desparte ortodoxia de postmodernism, una e n vesnicie, iar alta n timp. Cel careeste n timp, nu-L poate aduce pe Dumnezeu la sine, trebuie sa se duca el n vesnicie, n ospetie la Dumnezeu. Dumnezeu nu ncape ncasa timpului, n schimb El te asteapta n palatul Sau, pentru a-ti sluji tie. Iar postmodernistul, chiar daca spune ca este Dumnezeu, nuse duce la El, ci vrea sa-L nghesuie pe Dumnezeu n casuta sa. Postmodernistului nu-i place ca Dumnezeu e att de simplu si att desmerit, el ar fi vrut un alt Dumnezeu, mult mai spectaculos, mai postmodernist. Dar Dumnezeu e simplu, El vorbeste simplu n Biblie,nu cu intertexte. Ateistii chiar i reprosau asta. Simplu nu nseamna monoton, tot asa cum nici complicat nu nseamna spectaculos,nou, variat. Noi toti am ramas tributari ateismului: imaginea credinciosului ncuiat la minte si incapabil de evolutie din caricaturilesovietice nu ne paraseste. Dar nu este asa credinciosul. Trebuie sa tinem cont de faptul ca ortodocsii nu sunt o categorie speciala deoameni, nici sociala, nici macar culturala. Exista credinciosi din toate sferele actiunii umane. Paleta este la fel de variata, ca si a lumiin care traim. Sunt credinciosi scriitori, fizicieni, doctori. Uite - Dostoevski, Gogol, Lomonosov - toti erau credinciosi. Avem sfintichirurgi cu renume mondial, revolutionari n chirurgie: Voino Iasinetki n secolul nostru etc. Toate sferele actiunii umane, care existan afara credintei, exista si n interiorul ei, n afara de cele care promoveaza pacatul, dar sunt puse n slujba lui Dumnezeu. Numaipostmodernismul nu, pentru ca postmodernismul este acea atitudine existentiala care neaga colectivitatea n favoareaindividualismului si armonia n favoarea dizarmoniei. Iar lumina pe care o simti iesind din operele lor, este lumina stelei care-arasarit. Acea lumina pe care a sadit-o Dumnezeu n fiecare om de la nceputul lumii, lumina dumnezeului din noi, care poate s-astins demult, desi nu fara posibilitatea de a se reaprinde iarasi.Dumitru Crudu: Pe mine m-ar interesa, de ce dupa un deceniu si ceva, totusi foarte multi au ramas atei - att multi scriitori, ct si multioameni din alte categorii sociale. Si mi amintesc n sensul asta cum fusesem si eu convertit la ateism, pe timpuri. Pna sa ajung lascoala, stiam multe rugaciuni, poezii religioase, mergeam la biserica, mpreuna cu parintii. Si am ajuns n clasa I la scoala si dupa trei38

luni m-am ntors acasa si ncercam sa-l conving pe tata-meu, care merge permanent la biserica, - si spune rugaciunea de cteva ori pezi - ca nu exista Dumnezeu.Monah Savatie: Spre deosebire de al meu, care este ateist convins, (a facut filosofia la Leningrad) si pna astazi a ramas asa. Mi-aducaminte ca ma lua cu el la lectiile de propaganda ateista, pe care le tinea prin brigazile de colhoz si pe la fabrici. Veneau dupa el cumasina bobic si-mi placea... Nu l-am mai vazut demult.ntrebare: ...Eu ncercam sa-l conving ca Dumnezeu nu exista si eram n clasa I. Bine, asta si-a lasat amprenta, desi astazi nu mai credasa. E si firesc, acum nu mai pun la ndoiala existenta lui Dumnezeu. Dar astea-s problemele mele, asupra carora prefer sa... sapastram tacere. De ce foarte putini oameni s-au ntors cu adevarat la crestinism?Raspuns: Simplu. Crestinismul este o religie al carui prototip e chiar Hristos. nsusi Hristos a venit pe pamnt si nu a atras preamulti adepti. Dupa logica normala, ar fi trebuit sa fie toti crestini. Noi ne ntrebam - de ce, daca crestinismul e att de bun, nu devinoamenii crestini? Nu putem gndi astfel, fiindca avem experienta rastignirii lui Hristos. n strafundurile fiintei noastre, noi nempotrivim lui Dumnezeu. Noi nu avem cum sa-L primim pe Dumnezeu, caci toata firea noastra e ndreptata mpotriva Lui. Deoarecefirea noastra nu mai este cea de la nceput, ci tocmai opusul ei. Credinta este lupta mpotriva firii noastre cazute, la nceput, e maiputin dragoste pentru Dumnezeu si mai mult mpotrivire raului. Aici este eroismul credintei, sa-Ti fie dor de un Dumnezeu pe Care nuL-ai cunoscut. Noi am pierdut armonia initiala a lui Adam si toata viata crestinului nu este altceva dect munca de a restabili aceastaarmonie pierduta. Vrem napoi ziua n care am vorbit cu Dumnezeu. Dar asta nu pune n discutie valoarea crestinismului, ci neputintaoamenilor. Si Nietzsche zicea: Eu am aruncat undita, daca nu s-a prins nimic, nu-i vina mea - lipseau pestii. Una dintre piedicile ncalea propovaduirii crestinismului este chiar si putina cultura si deschidere a aceluia caruia i se propovaduieste, dar si, nu negam,urmarile ateismului, ce le-a suportat nsasi institutia Bisericii. Ateismul a distrus toata literatura ortodoxa si credinciosii nostri pur sisimplu nu au de unde sa citeasca despre crestinism. Si atunci citesc ce au - reviste ehoviste si carti cu oameni rasi pe cap si galbeni.Dupa asta el ncepe sa spuna ca toti au dreptate. Oamenii nostri de rnd au devenit, n marea lor parte, teozofi, dar nu ortodocsi,drept slavitori. Ei nu mai cred n Dumnezeu, ei filozofeaza despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu este o idee - El este o Fiinta. Sipericolul care a urmat ateismului, este tocmai filozofia despre Dumnezeu. Omul amesteca ideile religioase si face din toate unamalgam, un produs personal. Ce nseamna Dumnezeul unui postmodernist? Sa-l luam pe Galaicu Paun. El poate sa scrie despreMaica Domnului, despre Hristos, altadata despre Budha, cu influente evidente din taoism. Ceea ce nici nu neaga. Sunt niste lucruricunoscute, despre care chiar am discutat cu el. Acest fapt nsa exprima atitudinea fata de religie care nu este altceva, dect unsincretism. Totul se accepta ca un drum spre Dumnezeu - Dumnezeu este unic, iar budismul si islamul, toate sunt cai spre acelasiDumnezeu. Adica sunt nume diferite ale aceluiasi Dumnezeu. Postmodernistii, n marea lor parte, sunt purtatorii acestei idei, n cazuln care nu sunt atei. Prin aceasta ei intra n conflict cu ortodoxia. De aceea polemica ntre postmodernism si crestinism este necesara siinevitabila. Iata, n mare, motivele pentru care nu se fac toti crestini. Daca scapi de ateism, risti sa devii doar teozof, sau taoist, iardaca ai si crezut n Hristos, te pasc cele cteva mii de variante ale pseudocrestinismului, care te ndreptatesc nca o data sa-ti faci si tuun crestinism al tau. Tot ce vrei, numai ca sa nu ajungi la Hristos. Asa se ncearca cei tari n credinta. Asa ne aratam si noi dragosteafata de Dumnezeu, cu care I-am ramas datori.ntrebare: M-ar interesa si pe mine sa continuam aceasta discutie, n cadrul careia ar mai fi multe de spus. Un lucru esential suntfaptele pe care le face un crestin. Atunci cnd face bine, faptele lui sunt o dovada de iubire. Cred ca se petrece ceva n lumea asta.Exista un lant n care, dupa mine, suntem prinsi unii de altii. Daca eu acum, stnd n acest birou, fac un rau, sunt sigur ca aceasta vaavea repercusiuni indirecte, ntr-un plan metafizic, chiar asupra prietenilor mei, fie ca ei sunt la Bucuresti sau la Vilnus sau n alteparti. Dar daca fac un bine, la fel, apar efectele binelui. Si ma gndesc ca e o treaba nemaipomenita ca, de multe ori, cel putin la nivelemotiv, intelectiv, binele ne apropie mai mult de Dumnezeu.Raspuns: Ideea pe care ai expus-o ma duce cumva cu gndul la o karma din filozofiile orientale si teosofie. Sigur ca binele ne apropiede Dumnezeu, dar, si aici, e o chestiune discutabila, caci fapta buna despre care zici ca ai putea sa o faci aici n birou, depinde fatal descopul cu care e facuta, caci n ortodoxie scopul valoreaza mai mult dect fapta nsasi. Dumnezeul nostru cauta la inimile oamenilor,nu la faptele lor. Dar sa trecem la rau. Daca, asa cum zici, savrsind un rau n acest birou, eu as putea influenta negativ asupraapropiatilor mei, rude sau prieteni ce se afla departe si ca raul acesta ar trebui sa aiba chiar asupra mea repercusiuni fatale, dupa cumzici (si anume asta este karma krisnaita!), atunci trebuie sa recunosti puterea mea asupra acestor oameni. Eu le pot face rau, sau si maiclar, eu le pot influenta viata, de la distanta, oricnd voiesc, chiar mpotriva voii lor si fara ca ei sa o stie macar. Si eu as fi un tiran,chiar daca le-as impune niste fapte bune. Tirania mea ar rezulta anume din faptul ca eu as face aceasta fara stirea lor si mpotriva voiilor. Hristos, Dumnezeul nostru, voieste fiecaruia dintre noi cel mai mare bine cu putinta si, cu toate acestea, El nu ni-l impune, nu neghideaza din atotputernicia Sa, El ne propune acest bine, umbla n urma noastra si ne roaga sa-l primim, tocmai pentru a nu ne ncalcavoia noastra libera, pentru a nu viola personalitatea noastra. Aceasta este iubirea, nu sa impun eu aproapelui meu binele care mi s-arparea mie ca i se potriveste. Iata de ce fapta mea n-ar trebui sa aiba urmari fatale asupra celuilalt. Daca eu prin fapta mea, facuta aici,pot influenta negativ viata unui om care este la Bucuresti, atunci de mine depinde echilibrul lui sufletesc si, la urma urmei, relatia luicu Dumnezeu. Adica importanta lui, influenta lui n acest triunghi nchis al evenimentelor este minima, ba chiar nula. Prin asta euanulez vointa lui libera. Prin asta eu devin chiar un calau spiritual al lui. Lucrul acesta contrazice n primul rnd realitatea, pna acontrazice dogma crestina despre om ca faptura cu vointa absolut libera, dupa chipul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu nu a calcat-onca niciodata si daca vreti, un paradox, nici nu poate sa o calce, nu pentru ca n-ar fi atotputernic, ci pentru cele pe care le-am spus mai39

sus. Omul este liber si el nu trebuie si nu poate fi influentat de factori exteriori si necunoscuti, fara acceptul sau. Nu spun ca nu poatefi influentat deloc, dar asta numai prin minciuna, adica prin naintarea unor scopuri false n locul celor urmarite - hipnoza, de exemplu.Dar si aici omul trebuie sa-si dea acceptul ca si asuma urmarile. E treaba lui daca n urma unui astfel de experiment - fie ca este vorbade o sedinta spiritista, de yoga sau de patul lui Freud - si pierde mintile. Aceste idei smechere au fost si sunt att de bine inoculate,nct pna si babele noastre care vnd Makler si seminte n trenul Ungheni-Chisinau le discuta ntre ele. Vezi cum pna si tu, om cucarti publicate, ai fost atins, sunt convins ca absolut inconstient, de aceasta filozofie a karmei, desi poate putin rastalmacita, pentru ca eun fel de karma colectiva. La krisnaiti fiecare are karma lui si n functie de ea poti spera la o ncarnare mai buna, sau mai rea. Sa zicemca eu as comite acum o mare rautate, de exemplu as lasa catelul n ploaie. Ei, aceasta fapta a mea nu va ramne fara urmari: nurmatoarea mea viata eu voi face numaidect guturai si-o sa-mi curga nasul multa vreme, atunci eu mi voi aduce aminte de aceastafapta rea pe care am savrsit-o ntr-o viata anterioara si-o sa-mi para rau. n brahmanism nimic nu se ntmpla de la sine, totul trebuiesa aiba cauza si efect: karma si maya. Aceste filozofari poate si plac si-s la moda, dar pentru mine ele sunt simpliste si primitive, eleanuleaza personalitatea noastra. Toate eforturile filozofiilor orientale sunt ndreptate mpotriva personalitatii noastre, scopul lor este saanuleze eul nostru n favoarea eului suprem - brahma. Pentru un european, lucrul acesta este cel mai mare cosmar, caci aceasta estesinucidere. Nu este asa calugaria ortodoxa. Spre deosebire de orientali, noi nu suntem urmariti de fantomele nsetate de razbunare alepropriilor noastre fapte (gndire care ne si obliga sa nu mai comitem fapte, vezi notiunea de nefaptuire n Taoism, care este cea maimare virtute, nefaptuirea le nfaptuieste pe toate, iar cel ce faptuieste o fapta, pe toate celelalte le lasa nefaptuite), ci, prinmarturisire, prin taina pocaintei, avem sansa de a renaste duhovniceste n omul cel nou, un eu nnoit, care sa fie ntotdeauna tnar,vioi, gata de o viata mai nalta.Dumitru Crudu: Da, ai dreptate, mai important ar fi ca ntre mine si un prieten sa nu existe niciodata consecintele unor fapte, daraceste relatii sa fie intermediate de catre Dumnezeu. Pentru ca exista ntotdeauna un triunghi n care ne aflam, ideal ar fi, ar fi perfectsa fie intermediata relatia ntre doi oameni de Dumnezeu.Monah Savatie: Prin ceea ce am spus mai sus, eu nu neg relatia ntre doi oameni prin rugaciune. Sigur ca relatia dintre doi oameni eintermediata de Dumnezeu. Si aici mi vine n cap un cuvnt din cele o suta de capete despre smerenie a Sfntului Efrem Sirul. ZiceSfntul: Cnd esti mpreuna cu fratele tau, poarta-te cu bagare de seama, caci ntre voi se afla Dumnezeu, deoare