Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TICProiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic

str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, [email protected]

ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE ECHIPAMENTE DE CALCUL

Material de predare

Domeniul: InformaticăCalificarea: Tehnician echipamente de calcul

Nivel 3 avansat

2009

mailto:[email protected]

AUTOR:CONSTANTIN VULTUREANU – profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic

„Edmond Nicolau” Focşani

COORDONATOR:

Sidor Costinaşi – profesor drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

CONSULTANŢĂ:

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

ZOICA VLĂDUŢ – expert CNDIPT

ANGELA POPESCU – expert CNDIPT

DANA STROIE – expert CNDIPT

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-

2013

2

CuprinsI. Introducere...................................................................................................................................4II. Documente necesare pentru activitatea de predare.....................................................................6III. Resurse.......................................................................................................................................7Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul.........................................................................................7

Fişa suport 1.1 Descrierea normelor generale de mentenanţă......................................................7Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenanţei hardware.................................................10Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei software..............................................21Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanței.................................................................29

Tema 2: Depanarea sistemelor de calcul.......................................................................................32Fişa suport. Definirea procesului de depanare. Identificarea paşilor într-un proces de depanare....................................................................................................................................................32

Tema 3: Remedierea defectelor hardware ale echipamentelor de calcul......................................40Fişa suport 3.1 Identificarea situaţiilor în care este necesară înlocuirea componentelor unui echipament de calcul...................................................................................................................40Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanare..........................................................51Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi cele cu care se vor înlocui.56Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi instalarea driverelor corespunzătoare..........................................................................................................................61

Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru echipamentele periferice şi portabile................................73Fişa suport 4.1 Efectuarea operaţiilor de întreţinere utilizând unelte pentru depanarea hardware....................................................................................................................................................73Fişa suport 4.2 Aplicarea procedurilor de întreţinere prin intermediul uneltelor software........79

IV. Semnificaţia elementelor grafice.............................................................................................87V. Bibliografie...............................................................................................................................88

I. IntroducereMaterialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de

predare, instrumente auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică.

Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de calcul.

El a fost elaborat pentru modulul ÎNTREŢINERE ŞI DEPANARE ECHIPAMENTE DE CALCUL ce se desfăşoară în 116 ore, în următoarea structură:

Laborator tehnologic 72 ore

Instruire practică 12 ore

Competenţe Teme Fişe suport

Menţine întreţinerea preventivă

Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul

Fişa suport 1.1 Descrierea normelor

generale de mentenanţă

Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenanţei hardware

Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor

mentenanţei software

Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor

mentenanţei

Prezintă procesul de

depanare

Tema 2: Depanarea sistemelor de calcul

Fişa suport 2.1 Definirea procesului de depanare

Fişa suport 2.2 Identificarea paşilor într-un

proces de depanare

Remediază defectele

hardware ale echipamentelor

de calcul

Tema 3: Remedierea defectelor hardware ale

echipamentelor de calcul

Fişa suport 3.1 Identificarea situaţiilor în

care este necesară înlocuirea componentelor unui echipament de calcul

Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de

depanare

Fişa suport 3.3 Selectarea

Competenţe Teme Fişe suport

componentelor ce trebuie înlocuite şi cele cu care se

vor înlocui

Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în

echipamentul de calcul şi instalarea driverelor

corespunzătoare

Aplică tehnicile de întreţinere

pentru echipamentele

periferice şi portabile

Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru echipamentele periferice

şi portabile

Fişa suport 4.1 Efectuarea operaţiilor de

întreţinere utilizând unelte pentru depanarea hardware

Fişa suport 4.2 Aplicarea procedurilor de întreţinere prin intermediul uneltelor

software

Absolvenţii nivelului 3 avansat, şcoală postliceală, calificarea Tehnician echipamente de calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.

5

II. Documente necesare pentru activitatea de predarePentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul

didactic are obligaţia de a studia următoarele documente:

Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Curriculum pentru calificarea Tehnician echipamente de calcul, nivelul 3 avansat – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

Alte surse pot fi:

1. Mueller, Scott. (1999) .PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora;

2. Colecţia revistei „CHIP” România anii 2003-2009, Bucureşti: 3D Media

Communications SRL;

3. Colecţia revistei „PC Magazine” România anii 2003-2009 Bucureşti: Ziff Davis

Publishing Holdings Inc.

4. Colecţia revistei „PC World” România anii 2005-2009 Bucureşti: IDG România

6

http://www.edu.ro/

http://www.tvet.ro/

http://www.edu.ro/

http://www.tvet.ro/

III. Resurse

Tema 1 Mentenanţa sistemelor de calcul

Fişa suport 1.1 Descrierea normelor generale de mentenanţăCe?

Această fişă vă prezintă mentenanţa (întreţinerea preventivă) a sistemelor de calcul din punct de vedere conceptual şi al normelor generale. Conform normelor europene CEI sau a celor internaţionale ISO, prin mentenanţă se înţelege un ansamblu de activităţi tehnico-economice şi manageriale care au ca scop asigurarea unei performante maxime a bunului considerat (utilaj,clădire,instalaţie…).

Întreţinerea preventivă este o inspecţie regulată şi sistematică însoţită de curăţarea şi eventual înlocuirea componentelor şi a aplicaţiilor utilizate de sistemul de calcul. Întreţinerea preventivă ajută la evitarea erorilor şi funcţionărilor defectuoase ale sistemelor, asigurând o bună funcţionare a acestora. Întreţinerea preventivă este folosită pentru a reduce posibilitatea apariţiei unor probleme hardware sau software verificând periodic dacă funcţionarea se desfăşoară în parametri normali.

Realizarea de activităţii de întreţinere preventivă pentru sistemele de calcul nu este opţională. Sistemele de calcul sunt echipamente sensibile şi delicate şi dacă nu se dedică timp şi atenţie în mod adecvat pentru ele, acestea nu pot să funcţioneze corect.

Cu cât există mai puţine erori, există mai puţin probabilitatea de a efectua procesul de depanare, respectiv apare posibilitatea de a salva timp şi bani. În procesul de întreţinere preventivă se poate include, de asemenea, modernizarea unor unităţi de hardware sau software, cum ar fi un hard-discul, care face zgomot, upgrade-ul de memorie (care nu este suficientă), sau instalarea de actualizări de software de securitate sau de fiabilitate.

Rezolvarea problemelor este o deprindere ce se învaţă în timp. Nu toate procesele de depanare sunt identice, tehnicienii tind să-şi rafineze abilităţile pentru depanare bazându-se pe cunoştinţe şi pe experienţa personală.

Utilizarea liniilor directoare din această fişă, se constituie ca un punct de pornire pentru a contribui la dezvoltarea îndemânării abilităţilor de depanare. Deşi fiecare situaţie este diferită, procesul descris în această fişă ajută pentru a determina cursul de acţiune, atunci când se încearcă o rezolvare tehnică la o problemă apărută la un sistem de calcul.

Lucrările de întreţinere preventivă ale sistemelor de calcul sunt următoarele: curăţirea periodică cu materiale folosite la curăţirea sistemelor de

calcul; întreţinerea componentelor hardware; întreţinerea componentelor software;

7

întreţinerea echipamentelor periferice.

Lucrări de întreţinere ale sistemelor de calcul pot fi: executate de operatorul sistemului de calcul (curente); executate de personalul de întreţinere (periodice).

Personalul care utilizează sistemul de calcul, în afară de modul de operare, trebuie să cunoască şi să respecte un ansamblu de măsuri corespunzătoare întreţinerii:

măsurile de siguranţă care trebuiesc luate la punerea în funcţiune; modul cum se pune în funcţiune, respectându-se operaţiile în

succesiunea şi corelarea lor; supravegherea pe timpul funcţionării pentru evitarea apariţiei unor

fenomene nedorite; modul în care se face oprirea, cu respectarea operaţiilor în

succesiunea şi corelarea lor; măsurile necesare a fi luate în cazul apariţiei unor situaţii anormale; protecţia sistemului contra agenţilor corozivi şi a prafului; protejarea de lovituri, zgârieturi şi alte degradări, ale componentelor

care pot influenţa funcţionarea; modul de curăţare şi desprăfuire periodică.

Lucrările de întreţinere ale sistemelor de calcul executate de personalul de întreţinere includ şi pe cele arătate anterior dar prezintă un specific aparte. Aceste lucrări se execută la anumite termene planificate, indicate în grafice, în funcţie de caracteristicile sistemului de calcul, de precizia necesară funcţionării, de gradul de încărcare al sistemului de calcul şi regimul său de lucru.

Cu acest prilej se verifică sistemul de răcire şi se gresează componentele aflate în mişcare, se curăţă contactele, iar în unele situaţii, se fac reglări sau demontări parţiale ale sistemului şi, în special, a acelor subansambluri care prezintă importanţă în funcţionare. Rezultatul acestor verificări este menţionat în fişa de urmărire a sistemului de calcul, în vederea determinării cauzelor apariţiei defectelor frecvente şi pentru stabilirea volumului şi felurilor reparaţiilor.

Planificarea activităţii de întreţinere planificată se bazează pe diferite informaţii:

analiza rezultatelor din procesul de întreţinere corectivă; experienţa acumulată din alte activităţi; caracteristicile sistemelor de calcul; monitorizarea stării/condiţiei sistemului (dacă acesta este menţinut

în funcţiune).

Activitatea de planificare conţine următoarele puncte: identificarea sistemului tehnic/componentelor care urmează să fie

întreţinute; definirea acţiunilor de întreţinere relevante; repartizarea acţiunilor; pregătirea programului de întreţinere; demararea acţiunii.

8

Pe baza acestor reguli generale de întreţinere preventivă, cele mai multe componente au nevoie, de întreţinere şi curăţare. Operaţia este necesară pentru aproape fiecare componentă a sistemului, pentru că praful se acumulează aproape peste tot şi afectează modul de lucru eficient al componentelor.

Sistemul de componente care necesită întreţinere regulată include următoarele:

Mouse-ul; Tastatura; CD-ROM-ul; Hard-discul ; Monitorul;

Sursa de alimentare; Perifericele; Sistemul de operare; Aplicaţiile software instalate.

Unde ?

Sala de curs, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic

Cu ce?

Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme despre mentenanţă.

Cum?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe

Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a mentenanţei.

Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică normele de mentenanţă.

Sugestii metodologice:

Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice şi caiete service pentru diverse echipamente de calcul. Ar fi de preferat ca în laborator să existe cât mai multe tipuri din acestea.

Nu trebuie considerat un inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să nu existe sub formă tipărită, acestea putând fi accesate prin pagini WEB.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de mentenanţă.

Probe orale şi scrise

9

Fişa suport 1.2 Identificarea operaţiilor mentenanţei hardwareCe?

Proceduri de dezasamblare şi de curăţare. Pentru a curăţa corect sistemul, trebuie ca acesta să fie dezasamblat, cel puţin parţial. Se poate merge mult mai departe desfăcând şi placa de bază. Îndepărtarea plăcii de bază are ca rezultat cel mai bun acces la toate zonele sistemului dar, în scopul de a economisi timp, probabil că se va dezasambla sistemul numai până la nivelul la care placa de bază este complet vizibilă. Pentru acest lucru, se înlătură toate plăcile de extensie şi unităţile de disc din sistem.

Procedura completă pentru dezasamblarea şi reasamblarea sistemului este arătată în Fişa 3.4. Deşi se pot curăţa capetele de citire de la sistemele optice de stocare cu ajutorul unui disc de curăţare, fără a desface carcasa sistemului, probabil că se va curăţa mult mai bine prin dezasamblarea acesteia. Pe lângă capetele unităţilor ar trebui să se cureţe şi să se lubrifieze şi mecanismul de deschidere, precum şi plăcile logice şi conectoarele unităţii. Această procedură necesită de obicei scoaterea unităţii.

În continuare, se efectuează aceleaşi operaţii cu unităţile de hard disc: se curăţa plăcile logice şi conectoarele. Pentru a face acest lucru, trebuie să se demonteze hard discul din sistem. Mai întâi însă, ca o măsură de precauţie, se efectuează o copie de siguranţă.

Unelte pentru dezasamblare şi curăţare. Curăţarea corectă a sistemului şi a tuturor plăcilor din interior necesită câteva materiale şi unelte (Fig.1.2.1). Pe lângă uneltele necesare dezasamblării sistemului, ar trebui să dispuneţi şi de următoarele articole:

o soluţie de curăţare a contactelor;o sursă de aer comprimat;o pensulă mică;o tampoane de curăţare, fără scame;o brăţară antistatică de împământare.

Fig. 1.2.1 Trusă pentru mentenanţa hardware. Este o trusa completă de unelte şi accesorii pentru întreţinerea sistemelor de calcul în unităţile service.

10

Articole opţionale:o bandă dublu-adezivă;o soluţie de lipit la temperatura camerei, puţin volatilă;o lubrifiant siliconic;o aspirator pentru calculator (auto).

Aceste unelte simple şi aceste soluţii chimice de curăţare vă vor permite să efectuaţi majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă.

Substanţe chimice. Substanţele chimice pot fi folosite ca ajutor la curăţare, depanare şi chiar la repararea unui sistem. Puteţi folosi diverse tipuri de soluţii de curăţare pentru calculatoare şi subansambluri electronice. Majoritatea se încadrează în următoarele categorii:

o substanţe pentru curăţare standard,o substanţe pentru curăţarea/lubrifierea contactelor,o metode de înlăturare a prafului.

Substanţe de curăţare standard. Pentru majoritatea operaţiilor de bază – curăţarea componentelor, a conectoarelor şi a contactelor electrice – una dintre cele mai utile substanţe chimice este tricloretanul. Această substanţă care curăţă foarte eficient a fost utilizată la un moment dat la curăţarea contactelor şi a componentelor electrice, deoarece nu deteriorează materialele plastice şi cablajele. De fapt, triclore-tanul ar putea fi foarte util pentru curăţarea petelor de pe carcase şi de pe tastatură. Din păcate, tricloretanul este încadrat acum în gama solvenţilor cloruraţi, împreună cu substanţele CFC (fluoroclorurile de carbon), precum freonul, dar companiile furnizoare de substanţe chimice pentru electronică oferă câţiva înlocuitori.

Există soluţii alternative de curăţare, într-o varietate de tipuri şi de configuraţii. Se pot folosi alcool izopropilic pur, acetonă, freon, tricloretan sau multe alte substanţe chimice. Majoritatea producătorilor de plăci şi unele ateliere de service se orientează spre substanţele chimice care nu distrug ozonul, care respectă reglementările legale şi regulile de protecţia mediului.

De curând, în industrie au devenit populare substanţe de curăţare biodegradabile, descrise ca „substanţe de curăţare pe bază de acid citric", iar acestea sunt, de multe ori, mai economice şi mai eficiente pentru curăţarea contactelor şi a plăcilor. Aceste substanţe de curăţare sunt în general cunoscute sub numele d-limonene sau citrus terpenes şi derivă din coaja de portocală, ceea ce le dă un puternic (dar plăcut) parfum citric. Un alt tip de substanţă provine din mugurii de brad şi este cunoscută sub numele a-pinene.

Va trebui totuşi să se manifeste grijă când se folosesc aceste substanţe de curăţare, deoarece pot cauza bombarea anumitor materiale plastice, mai ales a cauciucului siliconic şi a PVC-ului.

Substanţe pentru curăţarea / lubrifierea contactelor. Aceste substanţe chimice sunt similare celor de curăţare standard, dar includ şi o componentă pentru lubrifiere. Aceasta reduce forţa necesară la conectarea şi deconectarea cablurilor şi a

11

conectoarelor, reducând solicitările asupra dispozitivelor. Stratul lubrifiant acţionează şi ca o protecţie conductivă, care izolează contactele de coroziune. Aceste substanţe chimice pot prelungi semnificativ viaţa unui sistem, prin prevenirea apariţiei contactelor imperfecte.

Aceste substanţe, care se aplică pe contactele electrice, îmbunătăţesc mult conexiunea şi lubrifiază punctul de contact. Unele substanţe includ un semiconductor polimeric lichid; el se comportă ca un metal lichid, conducând electricitatea în prezenţa unui curent electric. Substanţa umple şi spaţiile cu aer dintre suprafeţele cuplate pentru două componente care sunt în contact, mărind suprafaţa de contact şi eliminând oxigenul şi alte particule care pot coroda punctul de contact.

Substanţele ce includ semiconductor polimeric sunt eficiente mai ales pentru conectoarele sloturilor de I/O, pentru conectoarele de margine şi cu pini ale plăcilor adaptoare, pentru conectoarele unităţilor de disc, pentru conectoarele sursei de alimentare şi, practic, pentru orice conector din PC. Pe lângă faptul că îmbunătăţesc contactul şi previn corodarea, substanţele lubrifiază contactele, uşurând inserarea şi extragerea conectoarelor.

Spray-uri cu aer comprimat. Ca un ajutor la curăţarea unui sistem, se foloseşte, de multe ori, aerul comprimat (Fig. 1.2.2). Se va folosi aerul comprimat prin suflare spre a îndepărta praful şi murdăria dintr-un sistem sau de pe o componentă. Iniţial, aceste metode foloseau substanţe CFC (clorofluorcarbon) ca freonul, în timp ce metodele moderne folosesc substanţe HFC (hidrofluorcarbon, precum difloretanul) sau bioxid \ de carbon, nici una nedistrugând stratul de ozon. Trebuie acordată atenţie când se folosesc aceste dispozitive, deoarece unele dintre ele pot genera sarcini electrice atunci când gazul comprimat iese prin duze. Trebuie ca produsul să fie aprobat pentru curăţarea echipamentelor de tehnică de calcul şi, ca pe o măsură de precauţie, purtatul unei benzi de împământare. Tipul de butelii cu aer comprimat utilizate la curăţarea echipamentelor foto poate, uneori, să difere de cel folosit la curăţarea componentelor de calculator, sensibile la electricitatea statică.

Fig. 1.2.2 Utilizarea aerului comprimat pentru curăţarea prafului. Spray-ul cu aer comprimat este folosit pentru curăţarea prafului acumulat de ventilator.

Când se folosesc aceste produse cu aer comprimat, se ţine butelia cu capul în sus, astfel încât prin duză să iasă numai gaz. Dacă se răstoarnă butelia, substanţa brută din interior va curge ca un lichid rece, care nu numai că nu este util, dar poate deteriora sau decolora materialele plastice. Gazul comprimat trebuie folosit numai asupra echipamentelor care nu sunt alimentate, pentru a reduce riscul deteriorării prin scurtcircuit.

12

Relativ apropiate de produsele cu aer comprimat sunt sprayurile cu substanţe care îngheaţă. Aceste sprayuri sunt folosite la răcirea rapidă a unei componente suspectate de a fi defectă, ceea ce, adesea, o readuce temporar la funcţionarea normală. Aceste substanţe nu sunt utilizate la repararea unui dispozitiv, ci pentru a obţine confirmarea găsirii componentei defecte. Adeseori, defectarea unei componente este legată de încălzire, iar răcirea o face să revină temporar la funcţionarea normală. Dacă circuitul începe să funcţioneze corect, dispozitivul pe care l-aţi răcit este cel suspect.

Aspiratoare. Utilizarea aspiratorului nu este recomandată pentru aspirarea prafului din zone ce conţin componente electronice sau componente sensibile la acţiuni mecanice. Unii tehnicieni preferă să folosească aspiratorul în locul buteliilor cu gaz comprimat, atunci când curăţă un sistem (Fig. 1.2.3). Aerul comprimat este, de obicei, mai bun pentru curăţarea unor zone mici. Un aspirator este mai util pentru curăţarea unui sistem plin cu praf şi cu murdărie. Se poate folosi la absorbirea prafului şi murdăriei în loc ca aceasta să fie împrăştiată în jurul altor componente, aşa cum se întâmplă în cazul aerului comprimat. Pentru service-ul la beneficiar, butelia cu aer comprimat este mai uşor de cărat într-o trusă de scule decât un aspirator mic. Pentru curăţarea sistemelor se folosesc obligatoriu aspiratoare foarte mici cum ar fi cele auto întrucât acestea prin fluxul de aer redus nu afectează componentele sensibile din punct de vedere mecanic. Ele sunt uşor de transportat şi pot servi ca o soluţie alternativă la buteliile cu aer comprimat.

Fig. 1.2.3 Utilizarea aspiratorului pentru curăţarea prafului. Peria ataşată aspiratorului desprinde şi absoarbe praful acumulat de ventilator.

Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în apropierea componentelor electronice; ele sunt proiectate să minimizeze, la utilizare, descărcările electrostatice.

Dacă se foloseşte un aspirator obişnuit, şi nu unul special conceput cu protecţie ESD, ar trebui luate măsuri de precauţie, cum ar fi să purtarea de brăţări de împământare. De asemenea, dacă aspiratorul are vârful metalic, trebuie acordată atenţie să nu se atingă cu el plăcile sau componentele care se curăţă.

Perii şi tampoane. Pentru a curăţa praful şi murdăria din interiorul unui PC, înainte de a sufla cu aer comprimat să se folosească un aspirator, se poate folosi o pensulă mică de pictură, de machiaj sau fotografică (Fig. 1.2.4). Atenţie, însă, la electricitatea statică. În majoritatea cazurilor, nu ar trebui atinse cu peria cablajul

13

imprimat, ci numai interiorul carcasei şi unele subansambluri ca palele ventilatorului, orificiile pentru aer şi tastaturile. Daca se perie plăcile cu circuite sau în apropierea lor, se va purta o brăţară de împământare şi se perie încet şi uşor, pentru a împiedica apariţia descărcărilor electrostatice.

Fig. 1.2.4 Pensulă pentru curăţare. Este folosită pentru a

desprinde praful de pe un radiator.

Se utilizează tampoane de curăţare pentru a şterge contactele electrice şi conectoarele, capetele unităţilor de disc şi alte suprafeţe sensibile. Tampoanele de curăţare ar trebui să fie realizate din spumă sau dintr-o piele sintetică de căprioară, care nu lasă scame sau praf. Din păcate, tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele sintetică sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite, cu bumbac. Nu se folosesc tampoanele de curăţare din bumbac, deoarece ele lasă scame pe aproape orice ating. Fibrele de bumbac sunt conductive în unele situaţii şi pot rămâne pe capetele unităţilor, ceea ce duce la zgârierea discurilor. Tampoanele de curăţare cu spumă sau cu piele de căprioară pot fi achiziţionate din majoritatea magazinelor de componente electronice.

Unele firme comercializează şerveţele umede de curăţare, îmbibate cu o soluţie de curăţare şi de lubrifiere a contactelor (Fig. 1.2.5). Aceste şerveţele se pot folosi în siguranţă la curăţarea unui conductor sau a unui contact, fără teama de a deteriora ceva prin ESD sau abraziunea stratului de contact.

Fig. 1.2.5 Şerveţel pentru curăţarea contactelor. Contactele vor fi curăţate şi lubrifiate datorită soluţiei cu care este îmbibat şerveţelul.

Lubrifianţi siliconici. Pentru a lubrifia mecanismele de deschidere a unităţilor optice sau alte părţi ale sistemului care necesită o lubrifiere curată, fără grăsimi, se poate folosi un lubrifiant siliconic, de exemplu WD40. Alte elemente pe care se pot lubrifia sunt şinele de ghidare a capului unităţii de disc sau chiar ghidajele capului

14

de imprimare, pentru a asigura funcţionarea uniformă. Utilizarea siliconului în locul uleiurilor convenţionale este importantă, deoarece el nu se lipeşte şi nu colectează praful şi murdăria.

Se va folosi întotdeauna siliconul cu moderaţie. Nu se pulverizează oriunde în apropierea echipamentului, deoarece are tendinţa de a migra, ajungând acolo unde nu trebuie (de exemplu pe capetele unităţilor). Mai bine se aplică puţin silicon pe o periuţă sau pe un tampon cu spumă şi se întinde pe componentele care au nevoie de acesta. Pentru a lubrifia ghidajele metalice ale capului de imprimare al unei imprimante, se poate folosi o baghetă de curăţare îmbibată în silicon.

Obţinerea uneltelor şi accesoriilor necesare. Majoritatea substanţelor şi uneltelor de curăţare prezentate se pot obţine de la un depozit cu echipamente electronice sau chiar de la magazinele specializate în electronică. Cunoscând firmele care le comercializează, un laborator de mentenanţă a echipamentelor de calcul, poate fi echipat pentru majoritatea operaţiilor de întreţinere preventivă.

Îndepărtarea prafului. Praful este principalul duşman al sistemelor de calcul. Praful blochează circulaţia aerului, determinând sistemul să ruleze la temperaturi mai mari şi mai puţin fiabil. Praful acţionează în calitate de izolator termic, care duce la supraîncălzirea componentelor şi, prin urmare, scurtează viaţa acestora. Praful determină ventilatoarele la o turaţie mai mare pentru că vor încerca să păstreze sistemul rece. Praful depus în conectori în felul său, sporeşte rezistenţa electrică de contact şi reduce fiabilitatea. Praful corodează suprafeţe de contact şi în consecinţă apar pene de contact.

Calculatoarele devin prăfuite din cauze naturale ca o parte a rulării. Ventilatoarele atrag praf, păr de animale, precum şi alţi contaminanţi, şi îi transportă în interiorul calculatorului fixându-se pe suprafeţe. Chiar şi în camere curate un calculator va deveni după o anumită perioadă prăfuit în interior. Gravitatea problemei depinde de mediul înconjurător. Mediile industriale sunt de multe ori poluate cu praf, atât de mult, astfel încât PC-urile standard sunt inutilizabile. În exemplul tipic de utilizare acasă şi la birou situaţia e mult mai bună, dar rezultatul în timp e totuşi surprinzător de rău. Animale de companie, mochetele, ţigările, gazul sau petrolul folosit la încălzire vor contribui la stratul de praf din sistemele de calcul.

Săptămânal o rutină de aspirare în exterior ajută, dar nu este suficientă. În Fig. 1.2.6 se arată un panoul spate I / O de la un PC, care a fost lăsat să ruleze 24 de ore pe zi, timp de 6 luni într-un caz tipic într-un birou. (De remarcat faptul că în birou s-a aspirat zilnic praful dar nu s-a intervenit asupra curăţării directe a PC-ului). Se observă că portul LPT din partea dreaptă sus este umplut cu praf, la fel cum sunt şi porturile USB din stânga.

Fig. 1.2.6 Panoul spate plin de praf. Acest panou nu a fost curăţat de

praf timp de 6 luni cu toate ca în încăperea în care se afla s-a curăţat

săptămânal.

15

În Fig. 1.2.7 se arată panoul frontal de la un calculator care a funcţionat în aceleaşi condiţii arătate mai sus.

Fig. 1.2.7 Panoul faţă plin de praf. Acest panou nu a fost curăţat de

praf timp de 6 luni cu toate ca în încăperea în care se afla s-a curăţat

săptămânal.

O altă problemă legată de praf constă în faptul că, s-a observat că sistemele aşezate la înălţime sunt, în general, mult mai curate decât cele ţinute la nivelul solului. Detaşând capacul lateral de la carcasă se evidenţiază filtrul de aer care este prezentat în Fig. 1.2.8.

Fig. 1.2.8 Filtrul de aer din interiorul calculatorului. Acesta protejează interiorul calculatorului colectând-ul. Periodic trebuie înlăturat praful colectat de filtru.

La prima vedere, nu pare prea rău. Există unele acumulări de praf, dar apare parţial ca un filtru curat. Asta pentru că praful a fost acumulat pe filtrul de praf atât de mult că, încât atunci când am scos panoul lateral praful a căzut jos , parţial vizibil în partea de jos a figurii 1.2.8.

Mentenanţa pasivă. Întreţinerea preventivă pasivă înseamnă a avea grijă de un sistem, asigurându-i cel mai bun mediu posibil – atât fizic, cât şi electric. Problemele fizice reprezintă condiţii ca temperatura mediului, solicitările termice datorate pornirii şi întreruperii alimentării cu energie, praful şi contaminarea cu fum, şocurile şi vibraţiile. Problemele electrice sunt legate de descărcările electrostatice, zgomotul pe linia de alimentare şi interferenţa radio.

Destul de neplăcut, unul dintre cele mai pierdute din vedere aspecte ale întreţinerii preventive a sistemelor de calcul este protejarea hardware-ului – şi investiţia financiară semnificativă pe care el o reprezintă – faţă de atacul mediului. Sistemele de calcul nu sunt sensibile şi, în general, se simt bine într-un mediu în care şi oamenii se simt bine. De aceea au loc multe căderi de sistem. Înainte să se configureze un calculator nou, trebuie pregătit un loc potrivit, fără factori de poluare ca fumul sau alţi poluanţi.

16

Nu se va plasa sistemul în faţa unei ferestre; sistemele de calcul nu ar trebui să fie expuse la radiaţiile solare directe sau la variaţiile de temperatură. Temperatura ambiantă ar trebui să fie cât mai constantă. Energia ar trebui furnizată prin intermediul prizelor de perete cu împământare şi ar trebui să fie stabilă, fără zgomot electric şi interferenţe. Sistemul de calcul trebuie situat departe de emiţătoarele radio sau de alte surse de energie de radiofrecvenţă. Principalii factori fizici ce afectează funcţionarea calculatoarelor sunt:

Dilatarea şi contractarea termică – datorate schimbărilor de temperatură ambiantă aduc solicitări asupra unui sistem de calcul. De aceea, menţinerea unei temperaturi relativ constante în birou sau în cameră este importantă pentru funcţionarea cu succes a sistemului de calcul.

Variaţiile mari de temperatură pot conduce la probleme grave. De exemplu, s-ar putea să aveţi de-a face cu o alunecare excesivă a circuitelor din socluri. Dacă apar variaţii extreme într-o perioadă scurtă de timp, traseele de pe plăcile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot fi şi ele deteriorate, cauzând alte probleme. Variaţiile de temperatură pot genera dezastre şi în ceea ce priveşte hard-discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unităţi, datele să fie scrise în alte poziţii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire şi de scriere.

Pentru a vă asigura că sistemul funcţionează la o temperatură ambiantă corectă, mai întâi va trebui să aflaţi care este gama lui de temperaturi de funcţionare. Majoritatea producătorilor furnizează date despre temperatura corectă de funcţionare pentru sistemele lor. Pot fi disponibile două specificaţii de temperatură, una care indică temperaturile permise în timpul funcţionării şi o alta care indică temperaturile permise când sistemul nu funcţionează.

Majoritatea birourilor asigură o temperatură stabilă în care calculatoarele vor funcţiona fără probleme, dar unele nu o fac. Se va acorda atenţie locului în care se plasează echipamentul.

Totuşi, cele mai largi variaţii de temperatură cu care se întâlneşte un sistem sunt cele care apar în timpul perioadei de încălzire imediat următoare pornirii calculatorului. Alimentarea unui sistem rece îl supune la cele mai semnificative variaţii posibile ale temperaturii interne.

Locul în care problemele apar cu cea mai mare probabilitate imediat după pornire este sursa de alimentare. Curentul de pornire absorbit de sistem în timpul primelor secunde de funcţionare este foarte mare în comparaţie cu curentul absorbit în regim de funcţionare normală. Deoarece curentul trebuie să vină de la sursa de alimentare, aceasta este extrem de încărcată în primele secunde de funcţionare, mai ales dacă trebuiesc pornite mai multe unităţi de disc. Motoarele au un curent de pornire foarte mare. Această solicitare supraîncarcă de obicei un circuit sau o componentă din sursă şi o face să se ardă sau să explodeze. Pentru a permite echipamentului să aibă cea mai lungă viaţă posibilă, încercaţi să menţineţi relativ constantă temperatura

17

componentelor şi limitaţi numărul de porniri ale sursei de alimentare. Singura modalitate de a realiza acest lucru este de a lăsa sistemul pornit.

Electricitatea statică. Electricitatea statică sau descărcarea electrostatică (ESD) poate cauza numeroase probleme într-un sistem. Acestea apar, de obicei, în timpul iernii, atunci când umiditatea este scăzută sau în mediile extrem de uscate, unde umiditatea este scăzută tot timpul anului. În astfel de cazuri, pentru a vă proteja PC-ul s-ar putea să fie nevoie de măsuri de precauţie suplimentare.

Descărcările electrostatice din exteriorul saşiului unui sistem sunt arareori o sursă de probleme permanente pentru interiorul sistemului. De obicei, cel mai grav efect al unei descărcări electrostatice asupra carcasei, a tastaturii sau chiar a unui loc din apropierea calculatorului este o eroare de paritate sau o blocare de sistem. Majoritatea problemelor de sensibilitate la electricitatea statică sunt cauzate de împământarea incorectă a sursei sistemului.

Ori de câte se deschide o unitate de sistem sau se manevrează circuite extrase dintr-un sistem, trebuie atenţie mărită la electricitatea statică. Se poate deteriora definitiv o componentă printr-o descărcare electrostatică, dacă descărcarea nu este direcţionată către pământ

Un mod uşor de prevenire a problemelor legate de electricitatea statică este existenţa unui circuit de împământare bun, factor important pentru echipamentele de calcul. O altă măsură este folosirea unui covoraş antistatic împământat, sub calculator.

Zgomotul pe linia de alimentare. Pentru a funcţiona corect, un calculator are nevoie de o sursă stabilă de alimentare curată, fără zgomot. Totuşi, în unele instalaţii, reţeaua electrică alimentează sistemul, dar şi echipamente de forţă, iar variaţiile de tensiune care apar la pornirea şi oprirea acestor echipamente pot cauza probleme calculatorului. Deşi aceste vârfuri de tensiune sunt rare, ele pot fi dăunătoare. Chiar şi un circuit electric dedicat, utilizat numai de un singur calculator, poate avea parte de vârfuri de tensiune şi semnale tranzitorii, în funcţie de calitatea energiei furnizate clădirii sau circuitului.

Dacă este posibil, calculatorul ar trebui să se găsească pe propriul său circuit de alimentare, cu propriul său întrerupător de reţea. Această izolare nu garantează lipsa interferenţelor, dar ajută Este obligatorie utilizarea unui circuit cu trei conductoare, dar uneori se înlocuiesc fişele cu împământare (Schuko) cu fişe pentru prizele cu două conductoare (fără împământare). Această variantă nu este recomandată; împământarea îşi are rostul ei.

Instalaţiile de aer condiţionat, filtrele de cafea, copiatoarele, imprimantele laser, încălzitoarele, aspiratoarele şi uneltele de putere sunt unele dintre cele mai periculoase echipamente care afectează sursa de alimentare a unui PC. Oricare dintre aceste aparate poate consuma un curent foarte mare şi poate genera haos într-un calculator conectat la acelaşi circuit electric.

Interferenţa radio . Interferenţa radio (RFI) este uşor de trecut cu vederea ca factor generator de probleme. Interferenţa este cauzată de orice sursă de transmisiuni radio, aflată în apropierea calculatorului. Existenţa, în apropierea clădirii în

18

care se află tehnică de calcul, a unei staţii radio de 50.000 W reprezintă o modalitate sigură de a avea probleme. RFI, dar şi emiţătoarele de putere mai mică pot cauza probleme. Soluţii la problemele RFI sunt mai dificil de dat, deoarece fiecare caz trebuie tratat diferit. Uneori simpla mutare a sistemului elimină problema, deoarece semnalele radio pot fi direcţionale. Alteori va trebui investit în cabluri special ecranate pentru dispozitivele externe, cum ar fi tastatura şi monitorul.

Cea mai bună modalitate, dacă nu şi cea mai uşoară, de a elimina o problemă RFI este să se pornească de la sursă. Este improbabil că se va putea determina oprirea staţiei radio dar, uneori, un filtru care suprimă emisiile false rezolva problema. Din păcate, problemele persistă uneori până când emiţătorul este oprit sau mutat la o distanţă oarecare faţă de calculatorul afectat.

Unde ?

Sala de curs, atelier de reparaţii sau agent economic

Cu ce?

Prezentări multimedia, fişe tehnice, filme despre întreţinerea calculatoarelor, sisteme de calcul, ustensile şi echipamente de întreţinere.

Cum?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe iar pentru activităţi practice individual.

Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă unelte, soluţii şi echipamente .

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a acţiunilor pentru întreţinerea hardware a echipamentelor de calcul.

Studiu de caz, problematizarea, activitate practică – cadrul didactic prezintă sisteme de calcul aflate în stare de funcţionare în laborator care sunt supuse mediului de lucru, apoi arată modalităţile de curăţare şi protecţie ale componentelor.


Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu ustensile pentru întreţinerea preventivă, soluţii şi echipamente de calcul supuse funcţionarii o perioada de timp. Ar fi de preferat ca în laborator sau atelier să existe mai multe truse de mentenanţă şi soluţii de curăţare.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente nu au fost curăţate şi nu se află în stare de funcţionare, urmărindu-se demontarea şi eliminarea prafului, mizeriei din ele.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de întreţinere hardware.

19

Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic sau maistru instructor a următorului tabel:

Problema de întreţinere hardware întâlnită

Unelte, soluţii şi echipamente folosite Operaţiuni efectuate

Probe orale şi practice

20

Fişa suport 1.3 Identificarea procedurilor mentenanţei softwareCe?

Obiectivele preventive de întreţinere sunt de a reduce riscul de erori de hardware şi software, prelungirea duratei de viaţă a sistemului, minimizarea erorilor cauzate de un sistem învechit, de drivere şi alte probleme software, să asigure sistemului protecţia împotriva viruşilor şi a altor atacuri precum şi pentru a preveni pierderea datelor. O bună conduită pentru întreţinere preventivă software include realizarea unei copii de rezervă, măsuri pentru a asigura sistemul împotriva exploatării defectuoase, măsuri periodice de întreţinere hardware şi software, precum şi măsuri pentru a menţine sistemul în general curat.

În următoarea secţiune se va schiţa un program de întreţinere de bază de prevenire în care se poată utiliza ca bază pentru elaborarea unui program care se potriveşte fiecărui sistem de calcul şi nevoilor acestuia.

Procedurile de întreţinere preventivă a componentei software sunt: efectuarea periodică a copiilor de siguranţă a datelor şi a zonelor critice de pe disc, cum ar fi sectoarele de încărcare, tabelele de alocare a fişierelor (FAT) şi structurile de directoare. De asemenea, defragmentarea hard-discurilor ar trebui efectuată cel puţin o dată pe lună, pentru a menţine eficienţa şi viteza discului.

Mai jos, se regăseşte un exemplu de listă de întreţinere săptămânală a informaţiilor de pe disc:

Se fac copii de siguranţă a datelor şi a fişierelor importante; Se şterg toate fişierele temporare, precum;

ˉ *.tmp (fişiere cu extensia .tmp)ˉ *.chk (fişiere cu extensia .chk)

Se şterge istoricul din browserul Web şi fişierele temporare de Internet; Se goleşte Recycle Bin; Se rulează programul de defragmentare. Mai jos, sunt date câteva proceduri de întreţinere lunară, care ar trebui

efectuate: Se creează un disc de lansare a sistemului de operare; Se caută şi se instalează drivere actualizate pentru plăcile video, plăcile

de sunet, modemuri şi alte echipamente; Se caută şi se instalează versiuni actualizate ale sistemului de operare; Se caută şi se instalează versiuni actualizate ale software-ului antivirus;

Crearea copiei de siguranţă a sistemului. Menţinerea unui bun set de copii de rezervă este o parte a întreţinerii preventive. Această operaţiune poate fi efectuată pe căi hardware sau pe căi software.

Din punct de vedere hardware scăderea preţului la dispozitive de stocare, în primul rând la hard-discuri montate în suport RAID 1 a impus ideea în multe cazuri ca

21

siguranţa datelor depinde exclusiv de o structura RAID 1 pentru a proteja datele. A fost o idee foarte rea. RAID 1 protejează doar împotriva unui eşec al hard-discului, care este un mod parţial de protecţie, în cel mai bun caz.

RAID 1 nu face nimic pentru a proteja împotriva: datelor corupte în urma atacului viruşilor sau a altor probleme de tip

hardware; ştergerea din greşeală a datelor, suprascrierea, sau modificarea fişierelor

importante; pierderea catastrofală a datelor, în situaţii cum ar fi incendiul sau furtul de

echipament.

Pentru a proteja împotriva acelor şi a altor ameninţări, singura soluţie de încredere este de a face copii de siguranţă(back-up) ale datelor dumneavoastră periodic pe o formă de suport amovibil, cum ar fi casetele magnetice, discurile optice, hard disc-urile amovibile, sau chiar pe reţea (Fig. 1.3.1).

Fig. 1.3.1 Procedura de back-up în Windows Vista. Stabilirea locaţiei de salvare a back-upului (hard-disc, DVD sau reţea)

Metode de backup. În trecut, nu exista nici un dispozitiv hardware foarte bun de backup pentru sistemele de acasă şi sistemele SOHO la un preţ convenabil. Casetele magnetice au fost costisitoare şi necesitau procedee complexe pentru instalare şi configurare, CD-ul inscriptibil cu toate că era rezonabil ca preţ , rapid şi ieftin, nu stoca o cantitate mare de date, în timp ce hard-discurile externe erau costisitoare şi de fiabilitate scăzută.

Lucrurile s-au schimbat, cea mai semnificativă schimbare a fost introducerea de DVD inscriptibile ieftine şi a hard-discurilor externe sau amovibile. Tabelul 1.3.1 arata caracteristicile importante pentru tipuri de hardware de backup folosite pentru acasă şi SOHO.

22

Tabelul 1.3.1. Medii de stocare utilizate în back-upul de date

Metoda Capacitatea(Gb/unitate) Rata transfer Cost dispozitiv Cost/Gb Siguranţa

CD-RW 0,6-1 Medie < 25 Euro < 0.5 Euro Mica-medieDVD-RW intern 4,7-8,5 Medie-mare < 50 Euro < 0.5 Euro Mica-medie

DVD-RW extern 4,7-8,5 Medie-mare < 100 Euro < 0.5 Euro Mica-medie

HDD intern 120-1500 Mare < 200 Euro < 0.2 Euro Medie-mare

HDD extern 120-1500 Mare < 300 Euro < 0.2 Euro Medie-mare

Caseta magnetica 10-100 Mica-medie > 300 Euro < 0.2 Euro Mare

Se poate crea o copie de rezervă întreaga unitate de fiecare dată, dar utilizând un DVD-R, probabil se va face backup complet rar, în rutina obişnuita de backup fiind incluse numai de a fişierele de date. În acest caz, este important de a organiza datele în directoare pentru a face cât mai simplu posibil o copie de rezervă.

Atunci când se planifică structura de directoare, este important, de asemenea, să se aibă în vedere următoarele aspecte:

Importanţa de datelor; Cât de greu ar fi de a reconstitui datele; Cât de des de datele suferă modificări.

În combinaţie, aceşti trei factori determină cât de des se face back-upul de date, deci cât de multe generaţii de copii de rezervă se vor face. De exemplu, datele financiare sunt, probabil, critic de importante şi greu sau imposibil de reconstituit dacă s-au pierdut, deoarece ele se modifică frecvent. În schimb, o colecţie de CD-uri cu MP3-uri, nu sunt nici important, nici dificil de reconstituit deoarece puteţi pur şi simplu rerip-ui CD-urile, dacă este necesar.

Asigurarea securităţii sistemului. Cea mai importanta măsură hardware care se poate lua pentru a asigura sistemul împotriva viruşilor, viermilor şi ale altor atacuri este din punct de vedere hardware de a instala un router/firewall între sistemul de calcul şi reţeaua Internet. Un router/firewall configurat corect scanează şi sondează datele, realizând un sistem eficient de protecţie la milioanele de infectanţi existenţi în sisteme publice de pe Internet.

Iată câteva alte măsuri ce trebuiesc luate pentru a asigura sistemele de operare împotriva atacurilor prin Internet:

Una dintre cele mai importante masuri care se pot lua este de a folosi un browser internet mai performant decât cel implicit din sistemul de operare;

23

Instalarea unui software ad-blocking – deşi cele mai multe tipuri de banner şi pop-up-uri nu sunt dăunătoare, sunt totuşi enervante. Unele anunţuri conţin link-uri către site-uri care în cazul în care se da pur şi simplu clic pe un link sau se vizualizează pagina, se poate instala un malware pe sistem printr-un "drive-by download". Folosind software-ul ad-blocking se minimizează problema;

Chiar dacă e sigur în Internet Explorer, Windows Scripting Host (WSH) rămâne instalat odată cu acesta şi da acţiuni periculoase. Pentru cea mai bună protecţie împotriva viruşilor VBS, se recomandă eliminarea WSH în întregime, cu toate că acest lucru înseamnă că Windows nu mai poate rula orice VB script;

Înlocuirea Outlook – deşi versiunile recente sunt mai sigure decât versiunile mai vechi, Outlook este încă un magnet pentru viruşi. Dacă este posibil, se recomandă să se înlocuiască cu alt client de mail alternativ.

Instalarea unui program antivirus – măsurile descrise anterior sunt departe de a proteja sistemul împotriva atacurilor cu viermi, viruşi, spyware şi exploits iar un astfel de aplicaţie protejează sistemul şi nu necesită intervenţia utilizatorului;

Până în urmă cu câţiva ani, viruşi au fost cele mai importante ameninţări de securitate. în zilele noastre, malware-ul este cel puţin la o fel de mare ameninţare. Cea mai puţin rea formă de malware este adware, care afişează reclame pop-up în timpul sesiunilor de navigare, şi vă poate raporta obiceiurile de navigare Web înapoi la un centru de supraveghere anonim. Chiar dacă nu este instalat un software care nu provine dintr-o sursă de încredere, s-ar putea ca sistemul să fie victimă de spyware. Uneori, tot ce trebuie e vizitarea unei pagini Web care invizibil descarcă şi instalează spyware pe sistemul respectiv. Singura modalitate de a proteja sistemul împotriva unor astfel de atacuri este de a instala un program scaner de malware, păstrat actualizat, şi rulat cu regularitate;

În mod implicit, Windows rulează mai multe servicii în background ce sunt inutile (Fig. 1.3.2). Dezactivarea serviciilor nenecesare are beneficiu dublu pentru sistem, de reducere a consumului de resurse şi de a elimina punctele de intrare pentru atacurile de securitate. Pentru a configura comportamentul de pornire se face clic pe Start->Run,se tastează services.msc/s, în caseta de dialog Executare, şi se apasă Enter. Se face dublu-clic pe numele de oricărui serviciu pentru a afişa foaia de proprietate pentru acest serviciu. Se utilizează "Startup type" în lista derulantă pentru a se stabili tipul de pornire la Automatic sau Manual, după caz. În cazul în care serviciul este în curs de desfăşurare, se face clic pe butonul Stop pentru a-l opri pe aceasta.

Fig. 1.3.2 Meniul pentru activare/dezactivare servicii

24

Pentru un sistem Windows tipic utilizate obişnuit următoarele servicii:

o Cryptographic Serviceso Automatic Updates

o DHCP Client

o Event Log

o Help and Support

o HID Input Service

o Plug and Play

o Print Spooler

o Protected Storage

o Remote Access Auto Connection Manager

o Remote Access Connection Manager

o Remote Procedure Call (RPC)

o Remote Procedure Call (RPC) Locator

o Script Blocking Service

o Security Center

o Shell Hardware Detection

o Windows Audio

o Windows Image Acquisition (WIA)

o Windows Installer

o Windows Management Instrumentation

o Windows Management Instrumentation Driver Extensions

o Workstation

Se vor dezactiva toate celelalte servicii .Unele dintre aceste servicii, în special, System Restore Service şi Teme utilizează semnificativ resursele sistemului, şi sunt cele care pot fi utile în cazuri speciale.

25

Curăţarea şi defragmentarea discului. Pe măsura funcţionarii sistemului pe operare şi a aplicaţiilor pe un sistem se produc doua aspecte neplăcute: pe de o parte unele fişiere nu mai sunt necesare, iar pe de alta parte unele fişiere scrise pe disc sunt stocate fragmentat ceea ce duce la o accesare greoaie. În privinţa primului aspect ar fi util ca toate fişierele temporare să fie stocate în aceiaşi locaţie (de exemplu C: \ temp) pentru a şti exact unde sunt şi a putea să renunţam la ele când dorim. Pentru a face acest lucru, se creează folderul C: \ temp, apoi se fac următoarele: Clic-dreapta pe My Computer->Properties->Advancedtab. Se face clic pe butonul Environment Variable şi se schimba valorile TEMP şi TMP pentru C:\temp alegând butonul Edit (Fig. 1.3.3).

Fragmentarea are mai multe efecte nedorite. Având în vedere actuatorul unităţii magnetice, ce trebuie să fie constant repoziţionat pentru a citi şi scrie fişiere pe hard-disc, suferă ca performanţă. Performanţa citirii şi a scrierii pe un disc fragmentat grav este cu mult mai slabă dacă un disc nu este proaspăt defragmentat în special în cazul în care discul este aproape plin. Aceasta contribuie, de asemenea, la creşterea nivelurilor de zgomot, şi poate provoca defecte de disc. Soluţia pentru fragmentarea discului este de a rula un utilitar de defragmentare periodic. Un utilitar de defragmentare citeşte fiecare fişier şi îl rescrie pe o zona continuă, făcând accesul la fişier mult mai rapid.

Fig. 1.3.3 Utilitarul de defragmentare (Windows XP)

Defragmentarea discului este o utilitate în Windows care produce un efect lent, ineficient, şi are caracteristică slabă. Dar, exista gratuit, şi alte utilitare destul de bune pe internet care rezolvă problema mai eficient.

Menţinerea sistemului actualizat. Companiile de hardware şi software dezvolt|ă periodic versiuni noi actualizate de software, drivere de dispozitiv, şi firmware. Aceste actualizări pot fi legate de securitate, sau ele pot adăuga suport pentru noile caracteristici sau de compatibilitate cu noile dispozitive, dar regula de aur atunci când este vorba de instalarea actualizărilor este: "Dacă nu este stricat, nu repara."

26

Ironic, majoritatea sistemelor de operare utilizează un serviciu de actualizare automată, serviciu la care trebuie să utilizăm o conexiune Internet şi un browser. Se va evalua fiecare actualizare înainte ca aceasta să fie instalată. Cele mai multe actualizări includ un document în care se descrie exact ce se va actualiza, ce probleme rezolvă. Dacă o anumită actualizare rezolvă o problemă care a fost întâmpinată sau adaugă suport pentru ceva de care e nevoie, se va instala actualizarea. Este posibil, de multe ori pentru a recupera starea iniţiala în urma unei actualizări ce a eşuat, să nu existe soluţie, şi în consecinţa aplicaţia trebuie reinstalată.

Aplicarea actualizărilor sistemele de operare şi aplicaţiilor software. Aplicarea actualizărilor la sistemul de operare reprezintă o excepţie de la regula generală de precauţie. Windows, în special, este sub atac extern constant, astfel că este în general, o idee bună de a aplica patch-uri critice pentru Windows, cât mai des posibil (de cate ori apar).

Microsoft oferă Microsoft Update Service http://update.microsoft.com/microsoft) pentru a automatiza procesul de menţinere a Windows şi suitei Office cu cele mai noi patch-uri (Fig. 1.3.4). Recomandată (şi implicită) este setarea automată, care determina Windows să descarce şi să instaleze actualizări fără intervenţia utilizatorului.

Fig. 1.3.4 Serviciul de update automat

Gestionarea actualizărilor pentru aplicaţii software-ul este mai dificilă, deoarece, nu există nici o locaţie centrală unde puteţi verifica actualizările existente şi disponibile. (Linux este de departe superior, în acest sens. Cele mai moderne distribuţii Linux pot verifica în mod automat un repertoriu central de actualizări disponibile pentru sistemul de operare şi de cele mai multe şi pentru toate aplicaţiile instalate). Din fericire, cele mai importante aplicaţii din ziua de azi, în mod automat fac o verificare periodică pentru actualizări, sau, cel puţin, vă solicită să faceţi acest lucru.

Actualizările driverelor. Windows, Linux, şi toate celelalte sisteme de operare moderne utilizează o arhitectură extensibilă care permite încărcările driverelor pentru a adăuga suport pentru dispozitivele care nu sunt suportate direct de către kernel-ul SO. Sistemul foloseşte drivere de dispozitiv pentru a sprijini adaptorului video,

27

http://update.microsoft.com/microsoft

adaptorul de sunet, adaptorul de reţea, precum şi a altor dispozitive periferice. Altfel decât în cazul BIOS-ului şi codurilor firmware, codurile driverelor de dispozitiv sunt componente software mai atent realizate ca să ruleze pe PC. Este încă o idee bună de a actualiza driverele de dispozitiv, totuşi, deoarece drivere actualizate pot îmbunătăţi performanţa, sau adaugă suport pentru caracteristici suplimentare, şi aşa mai departe.

În general, se recomandă să se realizeze actualizarea driverelor de dispozitiv în orice moment, dar mai ales la instalarea unui hardware nou.

Firmware este un element aflat la jumătatea distanţei dintre hardware şi software. Firmware-ul este software-ul care este semi-permanent stocat pe cipuri nonvolatile de memorie din interiorul PC-ului. Principalul sistem de BIOS, de exemplu, este similar firmware. Dar principalul sistem de BIOS-ul nu este singura componenta de firmware pe sistemul de calcul. Aproape fiecare periferic, de la video, audio, adaptoare de reţea, cardurile RAID, controlerul hard discului şi unităţile de stocare optice, au propriile lor firmware. Se recomandă atenţie pentru actualizările de BIOS-ul ale plăcii de bază şi de firmware. Din nou, în general: dacă nu este stricat, nu repara. Într-o oarecare măsură, decizia depinde de cât de vechi este aparatul. Este destul de comună pentru componente nou introdusele de a avea mai multe actualizări firmware puse la dispoziţie încă de la începutul ciclului vieţii lor. Pe măsură ce timpul trece, de obicei, actualizările de firmware devin mai puţin frecvente, şi au tendinţa de a fi minore remedieri sau completări de caracteristici.

Unde ?


Cu ce?

Prezentări multimedia, CD/DVD cu software utilitar, sisteme de calcul (calculatoare echipate complet).

Cum?


Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă aplicaţiile software şi utilitare.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de realizare a backup-ului, operaţiunilor de devirusare şi defragmentare.

Studiu de caz – Ce se întâmplă cu sistemele de calcul cărora nu li se aplică normele de întreţinere software periodica (performanta/ viteza calculator recent instalat în raport cu altul la care instalarea s-a efectuat cu mult timp în urma).


Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu sisteme de calcul (calculatoare echipate complet), CD/DVD cu software utilitar.

28

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele sisteme nu au efectuate anterior operaţiile de mentenanţă software.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de mentenanţă software:

Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic a următorului tabel

Acţiunea de mentenanţă software întreprinsă

Metoda utilizată Elemente utilizate Rezultatul acţiunii de

mentenanţă

Probe orale, scrise şi practice

29

Fişa suport 1.4 Prezentarea beneficiilor mentenanței Ce?

Sistemele de calcul prin componentele lor hardware şi software sunt create uzual pentru a îndeplini anumite sarcini, pentru a atinge anumite obiective de natură tehnică – tehnologică, din domeniul cunoaşterii etc. Este foarte important ca aceste sisteme să funcţioneze adecvat, adică întreruperile nedorite, necomandate să fie cât mai rare şi cât mai scurte, iar dacă se produc, depanarea sau înlocuirea să fie posibile, măcar una dintre ele şi să nu fie excesiv de îndelungate. Desigur, toate aceste condiţii trebuie satisfăcute nuanţat deoarece totdeauna sunt implicate costuri.

Problema readucerii sistemului defect la parametrii funcţionali normali în raport cu obiectivul urmărit se poate face, aşa cum s-a spus, prin operaţii de depanare sau prin înlocuirea integrală. Şi aici trebuie cumpănit prin prisma costurilor: depanarea poate costa uneori mai mult decât înlocuirea, alteori depanarea pur şi simplu nu este posibilă.

Timpul necesar depanării unui sistem care subit devine nefuncţional include şi o prealabilă diagnosticare care ea însăşi are o durată uneori semnificativă. Un echipament sau un program de calcul defect nu trebuie demontat, reanalizat în întregime ci numai în acea parte a lui sau în acea reuniune de părţi vinovată de proasta funcţionare sau de nefuncţionare. Din nou, diagnoza corectă este o problemă care implică importante cheltuieli de bani şi de timp. Readucerea la standardul funcţional necesar depinde în mare măsură de iscusinţa cu care este pus diagnosticul. Este aproape de la sine înţeles că punerea diagnosticului şi remedierea defectelor nu sunt totdeauna faze succesive. Uneori faza de diagnosticare merge paralel şi se împleteşte cu operaţiile de depanare propriu-zisă.

În legătură cu funcţionarea sau nefuncţionarea sistemelor, fie ele hardware sau software, sunt câteva concepte care trebuie definite cel puţin provizoriu. Astfel, se vorbeşte de capacitatea operaţională a unui sistem în funcţiune, care nu este altceva decât capacitatea acelui sistem de a îndeplini anumite cerinţe operaţionale, într-un interval de timp dat, în condiţii specificate. Fiabilitatea în sens larg sau disponibilitatea unui sistem constă în capacitatea lui de a îndeplini corect funcţiunile pentru care este gândit, la un moment dat sau pe un interval de timp precizat, dacă sistemul este folosit, exploatat în anumite condiţii şi dacă este întreţinut corespunzător. Mentenabilitatea este capacitatea sistemului de a putea fi menţinut sau repus în funcţiune într-un timp precizat dacă întreţinerea sau repararea sunt făcute urmând anumite proceduri recomandate şi folosind resursele prescrise. Securitatea unui sistem este capacitatea de a prezerva starea de sănătate a oamenilor, de a nu pune în pericol valori materiale prin funcţionare defectuoasă.

Un sistem de calcul poate fi compus din mai multe subsisteme. Funcţionarea fiecărui subsistem se reflectă într-un anumit mod în funcţionarea ansamblului. Relaţia întreg-parte, sistem-componentă nu poate fi totdeauna definită univoc. În principiu orice sistem este alcătuit din părţi. Detalierea în părţi este de cele mai multe ori la alegerea inginerului de sistem. Frecvent părţile corespund unor subunităţi structurale clar diferenţiabile fizic.

30

Funcţionarea sistemului este, aşa cum s-a spus, într-o anumită relaţie cu funcţionarea părţilor dar nu neapărat defectarea unei părţi coincide cu scoaterea din funcţie a întregului sistem. Sistemul poate funcţiona uneori şi cu unele părţi ale lui defecte. Aşadar, sistemul poate avea anumite redundante constructive create de cele mai multe ori cu premeditare, care fac ca unele părţi să poată suplini alte părţi nefuncţionale la un moment dat. Desigur, şi redundantele costă dar ele pot contribui la o importantă creştere în siguranţa în funcţionare a sistemului, de cele mai multe ori cu cheltuieli semnificativ mai mici decât cele asociate unui sistem fără redundante dar foarte rafinat.

Această enumerare sumară de aspecte legate de funcţionarea în siguranţă a sistemelor hardware sau software fără deosebire decât cel mult în nuanţe dau o imagine destul de cuprinzătoare a obiectului şi obiectivelor mentenanţei şi diagnozei.În sens cuprinzător, buna funcţionare a unui sistem corespunde îndeplinirii unui set de obiective conform destinaţiei prin proiect a respectivului sistem. Obiectivele înseşi trebuie definite precis pentru a putea defini apoi corect buna funcţionare a sistemului de calcul.

O atitudine activa în întreţinerea echipamentelor şi în protecţia datelor este de dorit din partea operatorilor şi tehnicienilor care răspund de echipamentele de calcul. Efectuând în mod regulat operaţii de întreţinere, se pot reduce potenţiale probleme hardware şi software. Acest lucru va reduce timpul în care sistem de calcul este inoperabil şi implicit şi costurile de depanare

Un plan de întreţinere preventivă este dezvoltat în funcţie de cerinţele echipamentului. Un sistem de calcul expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un şantier, va avea nevoie de o mai mare atenţie decât un sistem de calcul dintr-un birou. Reţelele cu trafic intens, cum ar fi reţeaua unei şcoli, pot avea nevoie de operaţii de întreţinere software suplimentare; eliminări de software nedorit şi eliminări de fişiere nedorite.

Documentarea activităţilor de întreţinere care trebuie efectuate asupra unui calculator şi frecvenţa fiecărei activităţi e bine să fie planificată şi consemnată după efectuare. Această lista de sarcini poate fi apoi folosită pentru a îmbunătăţi programul de întreţinere.

Unele dintre beneficiile întreţinerii preventive sunt următoarele: Creşteri ale nivelului de protecţie a datelor; Extinde durata de viaţă a componentelor şi durata de funcţionare a sistemului

de operare; Creşterea gradul de stabilitate a echipamentelor; Reduce costurile de depanare; Reduce numărul de eşecuri în funcţionare al echipamentelor de calcul.

Unde ?


31

Cu ce?

Prezentări multimedia, fişe de urmărire, caiete service, filme despre mentenanţă.

Cum?


Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică beneficiile mentenantei.


La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte beneficiile aduse de mentenanţă.


32

Tema 2: Depanarea sistemelor de calcul

Fişa suport. Definirea procesului de depanare. Identificarea paşilor într-un proces de depanare Ce?

Rezolvarea problemelor apărute la un calculator necesită o abordare organizată şi logică. O abordare logică în procesul de depanare permite tehnicianului să elimine variabilele apărute în mod sistematic pentru problemele existente. Abordarea organizată necesită un set de întrebări, testarea hardware, precum şi examinarea de date de pe sistem, care ajută tehnicianul să înţeleagă problema. Această abordare este finalizată sub forma unui proiect de soluţie ce ajută la rezolvarea problemei apărute.

Rezolvarea problemelor este o deprindere care se perfecţionează în timp. De fiecare dată când se va rezolva o altă problemă, vor creşte abilităţile de depanare şi se câştigă mai multă experienţă. Astfel se învaţă cum şi când să combine etapele, precum şi cum pot fi săriţi paşi, pentru a ajunge la o soluţie de rezolvare mai repede. Depanarea este un proces de cognitiv al cărui paşi se pot modifica pentru a se potrivi nevoilor practice existente în acea situaţie. În continuare, în material, se va expune o abordare de rezolvare de probleme care se poate aplica la atât la situaţii hardware cât şi la situaţii software. Majoritatea paşilor pot fi de asemenea aplicaţi pentru rezolvarea problemelor în alte domenii de activitate.

Procesul de depanare urmăreşte următoarele etape: Colectarea informaţiilor de la client; Verificarea iniţială; Încercarea unei soluţii rapide; Colectarea de date de la calculator; Evaluarea problemei şi enunţul unei soluţii; Prezentarea soluţiei pentru client.

Notă: Termenul de client, aşa cum este folosit în această lucrare, poate fi orice utilizator care necesită asistenţă tehnică pentru un sistem de calcul.

Cel mai corect este să se întocmească un document care să urmărească acest proces şi etapele prin care se trece pana la implementarea soluţiei. Acest lucru ajută la identificarea de soluţii pentru următoarea dată când se întâmpina o problemă similară sau ajută la locul de muncă daca se greşeşte, pentru a face paşi înapoi dacă s-au făcut modificări nedorite.

Înainte de a începe diagnosticarea problemelor, se vor urma întotdeauna procedurile necesare protecţiei datelor pe un computer. Unele reparaţii, precum înlocuirea unui hard-disc sau reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Se vor asigura că s-a făcut tot ce era posibil pentru a preveni pierderile de date în timpul reparaţiilor. Deşi procesul de protecţie al datelor nu este

33

unul din paşii procesului de depanare, trebuie să protejăm datele înainte de începutul oricărei sesiuni de lucru de pe un computer al unui client. Dacă tehnicianul efectuează operaţii care pot duce la pierderea datelor clientului, atunci tehnicianul sau firma ar putea fi traşi la răspundere.

O copie de siguranţă este o copie a datelor de pe un computer(de pe hard-disc) care este stocată pe un mediu, DVD, unitate de banda sau alt hard-disc. Dacă nu sunteţi sigur că o copie de siguranţă a fost făcută de client, nu se începe nici o activitate de depanare până când nu se discută cu clientul despre salvarea datelor.

O posibilă listă de paşi, verificabilă împreună cu clientul despre backup-ul de date constă în obţinerea următoarelor informaţii:

Data efectuării ultimei copii de siguranţă; Ce cuprinde copia de siguranţă; Integritatea datelor copiei de siguranţă; Disponibilitatea de restaurare a datelor de pe suportul de stocare a copiei

de siguranţă.

În cazul în care clientul nu dispune de copii de siguranţă şi nu există posibilitatea de a crea una, tehnicianul va trebui să solicite clientului să semneze un formular de eliberare de răspundere.

Un formular de eliberare de răspundere trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

Permisiunea de a lucra la calculator fără copii de siguranţă; Descrierea lucrărilor ce urmează a fi efectuate; De eliberare de la răspundere, dacă datele sunt pierdute sau deteriorate.

În timpul procesului de depanare, este bine să se adune cât mai multe informaţii posibil de la client. Clientul vă va furniza următoarele informaţii:

Denumirea companiei; Numele persoanei de contact; Adresa companiei; Numărul de telefon; Configuraţia sistemului de calcul; Producător şi model; Sistem de operare utilizat; Conexiunea la reţea şi tipul de conexiune; Descrierea sumară a problemei.

Când este vorba de conversaţia tehnician-client, ar trebui să respecte următoarele reguli:

Se pun întrebări directe pentru a aduna informaţii; Nu se foloseşte jargonul tehnic atunci când se discuta cu clienţii; Nu se ignoră ideile lansate de client; Nu se insultă clientul;

34

Nu se acuză clientul că ar fi cauzat problema.

Prin modul de a comunica în mod eficient, va trebui să se poată obţine cele mai relevante informaţii despre problema apărută la client. Întrebările cu răspuns deschis sunt cele care ajută să se obţină informaţii generale. Întrebările cu răspuns deschis permit clientului să explice detaliile problemei cu propriile cuvinte.

De exemplu se pot adresa întrebări cu răspuns deschis pentru o problemă astfel:

ˉ Ce probleme a întâmpinat cu computerul sau cu reţeaua?ˉ Ce software a fost instalat recent pe computer?ˉ Ce s-a făcut în cazul în care problema a fost identificată?ˉ Ce modificări hardware au fost făcute la computer?

Pe baza informaţiilor primite de la client se poate începe adresarea întrebărilor cu variante limitate de răspuns. Întrebările cu variante limitate de răspuns implică răspunsuri de tip "da" sau "nu". Aceste întrebări trebuie să ofere informaţii relevante în timp scurt. De exemplu se pot adresa următoarele întrebări:

ˉ A mai folosit recent cineva computerul? ˉ Puteţi reproduce problema? ˉ Aţi schimbat recent parola? ˉ Aţi primit mesaje de eroare de pe computerul dumneavoastră? ˉ Sunteţi în prezent conectat la reţea?

Informaţiile obţinute de la client ar trebui documentate în ordinul de lucru şi în jurnalul de reparaţii. Se vor scrie tot ce pare important pentru tehnician şi pentru documentarea ulterioară. Deseori, micile detalii pot duce la soluţia unei probleme complicate sau delicate.

Cel de-al doilea pas în procesul de depanare este de a verifica problemele evidente. Chiar dacă ne aflam în situaţia în care clientul ar putea crede că există o problemă majoră, se va începe cu problemele ce pot fi evidente înainte de a formula diagnostice mai complexe.

Se vor verifica evident următoarele aspecte:ˉ Cabluri externe întrerupte sau care nu fac contact în conectori; ˉ Setări incorecte în BIOS-ul pentru secvenţa de boot; ˉ Existenta unui CD/DVD bootabil în unitatea optică;ˉ Comutatorul pentru sursa de alimentare este oprit;ˉ Protecţia la supratensiune este acţionată;ˉ Legătura (priza) de la reţea nu furnizează energie.

Dacă se găseşte o problemă evidentă care rezolvă situaţia, se poate merge la ultimul pas, şi se implementează soluţia împreună cu clientul. Aceste măsuri sunt pur şi simplu un ghid pentru a ajuta în rezolvarea de probleme într-o manieră

35

eficientă. În cazul în care problema nu este rezolvată, atunci când se verifică problemele evidente, va continua nevoia de a urma procesul de depanare. Problemele evidente şi soluţiile rapide pot coincide în anumite situaţii şi pot fi folosite împreună pentru rezolvarea problemei. Se notează fiecare soluţie care se încearcă. Informaţiile legate de soluţiile deja încercate sunt vitale în cazul în care problema trebuie să fie trimisă către alt tehnician.

Unele soluţii rapide comune includ:ˉ Verificarea tuturor cablurilor dacă sunt conectate bine la porturi;ˉ Se scot şi se reconectează cablurile;ˉ Se restartează sistemul de calcul sau conexiunea de reţea;ˉ Se face autentificarea pe alt cont;ˉ Se verifică sistemul de calcul pentru cele mai recente patch-uri de SO şi

actualizări.

Dacă soluţia rapidă aleasă nu rezolvă problema, se notează rezultatele şi se încearcă următoarea soluţie probabilă. Se continuă acest proces până când se rezolvă problema sau se epuizează toate soluţiile rapide. Se va nota soluţia pentru referinţe ulterioare într-un formular (Fig. 2.1.1).

Fig. 2.1.1 Formular de depanare

Următorul pas în procesul de depanare este de a aduna date de la computer, aşa cum se manifesta în faţa tehnicianului. Acum este timpul pentru a verifica problema descrisă de către client prin culegerea de date de la computer(Fig. 2.1.2). Când pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer sau Problem Report and Solutions (Vista) este actualizat cu informaţii despre acele erori.

36

Fig. 2.1.2 Utilitarul Problem Report and Solutions (Windows

Vista)

Se înregistrează următoarele informaţii despre această problemă: o Problema care a apărut; o Data şi ora apariţiei problemei;o Gradul de severitate al problemei;o Sursa de probleme;o Numărul de identificare al evenimentului;o Care utilizator era logat în momentul în care a apărut problema.

Deşi această aplicaţie prezintă detaliile asociate erorii, va trebui de asemenea să se caute soluţia. Aplicaţia Device Manager prezentată în Fig. 2.1.3 afişează toate dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice dispozitiv pe care sistemul de operare îl identifica ca funcţionând incorect va fi marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un semn de exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un cerc roşu şi un "X".

Fig. 2.1.3 Device Manager. Orice componentă marcată cu „!” sau „?” semnifică existenţa

unei probleme.

Fiecare producător de BIOS are o secvenţa unică de alertare pentru defecţiuni hardware. Când se efectuează depanarea, se deschide calculatorul şi se asculta. De îndată ce sistemul trece prin POST, cele mai multe calculatoare vor emite

37

un semnal pentru a indica faptul că sistemul este pornit corect. Daca există o eroare, se vor auzi mai multe sunete. Se reţine secvenţa codului de alertă şi se verifică codul pentru a determina eroarea hardware semnalată. Tabelul de mai jos arată ca exemplu câteva interpretări ale codurilor de eroare sonore.

Număr Beepuri

Semnificaţia Cauza

1 Beep şi nu am afişaj pe monitor

Refreshul memoriei nu s-a realizat Memorie defectă

2 Beepuri Eroare la paritatea memoriei Memorie defectă

3 Beepuri Verificarea celor 64K de memorie a eşuat

Memorie defectă

4 Beepuri Ceasul plăcii nu este operaţional Placă de bază defectă

5 Beepuri Eroare la procesor Procesor defect

6 Beepuri 8042 GATE A20 eşuată Unitate centrală de prelucrare CPU defectă sau placa de bază defectă

7 Beepuri Excepţii la procesor Procesor defect

8 Beepuri Eroare la memoria video Placa sau memoria video defectă

9 Beepuri Eroare la verificarea memoriei ROM

BIOS defect

10 Beepuri Eroare la verificare CMOS Placa de bază defectă

11 Beepuri Eroare la memoria cache Procesor sau placă de bază defectă

În cazul în care calculatorul porneşte şi se opreşte după POST, ar trebui să se verifice setările BIOS-ului pentru a determina unde se poate localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea să nu fie descoperit sau configurat corect. Se va consulta manualul plăcii de bază pentru a asigura setările BIOS-ului, la valorile corecte. Se efectuează o căutare pentru a determina ce software este disponibil pentru a vă ajuta la diagnosticarea şi rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care pot ajuta la depanarea hardware-ului.

De cele mai multe ori, producătorii de sisteme hardware furnizează instrumente de diagnosticare proprii. Un producător de hard-discuri, de exemplu, poate oferi un instrument ce poate fi utilizat pentru a intra în setările unui calculator şi pentru a

38

oferi o rezolvare problemelor unităţii de hard-disc, atunci când acesta nu intra în sistemul de operare.

Următorul pas în procesul de depanare este evaluarea problemei şi punerea în aplicare a soluţiei. Se va evalua problema şi vor studia posibilele soluţii. Iată locaţiile posibile în vederea documentarii problemei:

ˉ Experienţa de rezolvare a problemei a tehnicianului;ˉ Experienţa de rezolvare documentată a altor tehnicieni; ˉ Căutarea pe Internet; ˉ Căutarea pe forumuri de specialişti; ˉ Manuale ale sistemelor de calcul; ˉ Site-uri web tehnice;ˉ Informaţii şi caiete service de la producător.

Se împart problemele mari în probleme mai mici care pot fi analizate şi rezolvate individual. Soluţiile trebuie prioritizate, începând cu cele mai uşoare şi mai rapid de implementat. Se creează o listă cu soluţii posibile şi se implementează pe rând. Dacă se implementează o soluţie posibilă iar aceasta nu are nici un efect, se anulează soluţia şi se încearcă alta.

După ce au fost finalizate reparaţiile calculatorului, se termină procesul de depanare prezentând soluţia clientului. Se comunică clientului problema şi soluţia atât verbal cât şi în scris.

Iată paşii ce trebuie urmaţi atunci când s-a finalizat o reparaţie şi se prezintă soluţia problemei clientului:

ˉ Discutaţi cu clientul despre soluţia implementată;ˉ Întrebaţi clientul dacă problema a fost rezolvată; ˉ Puneţi la dispoziţia clientului, toate actele necesare;ˉ Documentaţi măsurile luate pentru rezolvarea problemei în fişa de lucru,

precum şi în agenda tehnicianului;ˉ Documentaţi şi justificaţi orice componente folosite în reparaţie;ˉ Documentaţi timpul petrecut pentru a rezolva problema.

Se verifica soluţia împreună cu clientul. În cazul în care clientul este disponibil, i va se arăta care a fost soluţia ce a corectat problema sistemului de calcul. I se permite clientului să testeze soluţia şi se încearcă să se reproducă problema Când clientul poate să verifice faptul că problema a fost rezolvată, se poate încheia documentaţia pentru reparaţie în fişa de lucru şi în agendă.

Documentaţia ar trebui să includă următoarele informaţii: descrierea problemei; măsuri luate pentru a rezolva problema; componente folosite la reparaţie.

Unde ?


Cu ce?

39

Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme despre depanarea sistemelor de calcul.

Cum?


Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, explica alegerea soluţiilor de depanare.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a depanării.

Studiu de caz – Cum se procedează concret cu un sistem de calcul căruia i s-a provocat un defect.


Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice, sisteme defecte şi caiete service pentru diverse echipamente de calcul. Ar fi de preferat ca în laborator să existe cât mai multe tipuri din acestea.

Pentru început se vor urma ca paşi în depanare cei descrişi în tabelul 1 din fişa suport 3.1.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea proceselor de depanare:

Manifestare defect Paşi întreprinşiUnelte şi echipamente utilizate

Rezultatul operaţiunii de depanare


40

Tema 3: Remedierea defectelor hardware ale echipamentelor de calcul

Fişa suport 3.1 Identificarea situaţiilor în care este necesară înlocuirea componentelor unui echipament de calculCe?

În procesul de depanare al sistemelor de calcul o decizie grea este de a stabili procedurile şi paşii de urmat de către un tehnician aflat în faţa unui sistem defect. Din experienţele anterioare, pe care tehnicianul le-a avut în privinţa defectelor, va putea alege o cale sau alta. Multe din defectele ce apar la calculatoare se reîntâlnesc după un timp şi tehnicianul va şti aproape imediat cum să intervină şi ce anume să înlocuiască.

Toate aceste experienţe ale tehnicianului se transformă pe de o parte în abilitatea de a repara mai rapid şi pe de altă parte de a şti ce componente, scule şi aparate îi sunt necesare în activitatea pe care o desfăşoară. Activitatea de depanare este una logică bazată pe paşi precişi ce trebuie făcuţi pentru a obţine rezultatul dorit. În activitatea sa, de depanare, tehnicianul trebuie sa-şi noteze defectele întâlnite şi operaţiunile efectuate pentru înlăturarea acestora.

În tabelul 3.1.1 sunt tratate cele mai întâlnite defecte precum şi paşii ce trebuie întreprinşi pentru a reuşi să se intervină pozitiv în înlăturarea defectelor întâlnite la un calculator. Din acest tabel se poate extrage şi un minim necesar de componente şi echipamente utile tehnicianului pentru o depanare rapidă.

Tabelul 3.1.1 Ghid de defecte tipice ale sistemelor de calcul şi modul de intervenţie.

Sistemul nu porneşteSimptom Verifică sau încearcă:

Calculator mort (nu se întâmplă nimic când se apăsa butonul de pornire).

Verificaţi pentru a vă asigura că s-a efectuat o conectare corectă pentru cablul de alimentare, în priză, şi priza de perete furnizează energie electrică.

Dacă există un UPS interconectat, apăsaţi butonul pentru a activa acest UPS.

Verificaţi comutatorul de putere de pe sursa de alimentare în cazul în care acesta este prezent.

Verificaţi tensiunea setată din comutator(120/230V) de pe sursa de alimentare. Niciodată nu încercaţi să porniţi calculatorul în cazul în care valoarea de tensiune este setată incorect.

Verificaţi conexiunile interne.Sistemul porneşte dar nu bootează corect

Simptom Verifică sau încearcă:Mesaje de eroare: NTLDR MISSING sau NON-SYSTEM

Eliminaţi orice disc din unităţile optice de stocare şi reporniţi sistemul.

41

Sistemul porneşte dar nu bootează corectSimptom Verifică sau încearcă:

DISK sau DISK ERROR, sau un mesaj similar.

Utilizaţi un modul pentru diagnosticare POST. Rulaţi un utilitar de diagnosticare. Verificaţi BIOS-ul pentru ordinea de bootare. Numai pentru XP/Vista: În caz de recente

modificări pe disc sau de configuraţie, fişierul Boot.ini ar putea avea nevoie pentru a fi reeditat.

Nu găseşte sistemul de operare

Verifică ordinea de bootare din BIOS. Pe hard-disc ar putea fi de BAD-uri. Testaţi cu utilitar de diagnostic hard-discul (FDISK, Partition Magic, Disk Management).

Verificaţi pentru a vedea dacă opţiunea Plug and Play este activată din BIOS.

Un driver ar putea fi incompatibil cu sistemul de operare.

Calculatorul se blochează în timp ce bootează.

Porniţi în Safe Mode şi verificaţi Device Manager pentru a vedea problemele apărute, folosiţi Last Known Good Configuration sau System Restore.

Setarea unui dispozitiv hardware ar putea fi eronată.

Verificaţi cu un utilitar de diagnostic, sau eliminaţi toate periferice şi le conectaţi apoi pe rând.

Calculatorul bootează direct în Safe Mode.

Încercaţi încă o dată să porniţi normal. S-ar putea să funcţioneze.

Porniţi în Safe Mode şi verificaţi Device Manager pentru a vedea problemele de hardware şi conflictele de resurse apărute.

Utilizaţi un modul pentru diagnosticare POST.

Rulaţi un utilitar de diagnosticare.

Comportament neregulat defectuosSimptom Verifică sau încearcă:

Windows nu se închide în mod adecvat.

Instalaţi actualizările Windows. Căutaţi pe site-ul Microsoft pentru problema de

oprire, precizând versiunea Windows utilizând "potrivire exacta" şi 150 de articole de opţiuni. Există mai multe articole pentru fiecare versiune.

Calculatorul rulează greu, se blochează, dă mesaje de eroare aleatoriu, etc.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. Verificaţi: temperatura, performanţa

ventilatoarelor, dacă radiatorul este aşezat corect pe procesor.

Rulaţi System File Checker. Rulaţi un program de curăţare registri. Rulaţi un utilitar de diagnosticare. Faceţi o instalare curată de Windows.Zgomote aleatoare

42

Comportament neregulat defectuosSimptom Verifică sau încearcă:Simptom Verifică sau încearcă:

Schimbări de zgomot în ventilatoare.

Verificaţi toate ventilatoarele şi sistemul de alimentare cu energie al acestora.

Zgomote ciudate în boxele active.

Probleme legate de instabilitate. Restartaţi calculatorul.

Urmaţi instrucţiunile de la secţiunea „Probleme cu reproducerea sunetului”.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.

Probleme de instalare ale sistemului de operare şi aplicaţiilorSimptom Verifică sau încearcă:

Windows-ul nu se instalează.

Asiguraţi-vă că versiunea de Windows nu depăşeşte prin cerinţe sistemul din punct de vedere hardware.

Căutaţi ce mesaj de eroare se afişează. Testaţi hard-discul. Utilizarea unităţii de hard-

disc se face conform normelor fabricantului? Rulaţi BIOS-ul pentru a vedea dacă acesta

este instalat; în cazul în care este, încercaţi dezinstalarea acestuia.

Instalarea hardware-ului se blochează în timpul fazei de detectare.

Verificaţi pentru compatibilitatea hardware. A se vedea de compatibilitatea hardware (Microsoft Knowledge Base). Încercaţi de a identifica ce problemă hardware există.

Dacă acea componentă este neesenţială, scoateţi-o sau dezactivaţi-o din BIOS. Windows ar trebui să se instaleze cu succes. Apoi, daţi căutare pentru un driver şi reinstalaţi componenta.

Unele aplicaţii software nu se pot instala.

Verificaţi documentaţia programului. Asiguraţi-vă că programul este compatibil cu Windows, programele să fie pentru versiunea 32 sau 64-bit (pentru Vista sau XP) care au nevoie pentru a accesa direct hardware-ul nu vor funcţiona în respectivul SO.

Asiguraţi-vă dacă calculatorul îndeplineşte cerinţele de sistem ale programului.

Copiaţi fişierele de instalare pe hard disc înainte să executaţi programul de instalare (de obicei setup.exe).

Drivere ce nu se instalează. Asiguraţi-vă că driverul este conceput pentru a fi instalat pe respectiva versiune Windows.

Asiguraţi-vă că hardware-ul este compatibil cu versiunea Windows, şi cu alte componente hardware. A se vedea despre compatibilitatea hardware (Microsoft Knowledge Base).

Asiguraţi-vă că respectivul calculator

43

Probleme de instalare ale sistemului de operare şi aplicaţiilorSimptom Verifică sau încearcă:

îndeplineşte cerinţele de sistem hardware (de obicei, imprimate pe CD de instalare şi în documentaţie).

Încercaţi montarea dispozitivului într-un alt calculator sau un alt dispozitiv de acelaşi fel pe calculatorul dumneavoastră.

Hardware-ul nu este detectat de procesul de instalare.

Asiguraţi-vă că dispozitivul este conectat corect.

Asiguraţi-vă că opţiunea Plug and Play este activată în BIOS.

Testaţi dispozitivul pe un alt calculator pentru a vă asigura că nu este defect sau deteriorat.

Probleme cu călduraSimptom Verifică sau încearcă:

Calculatorul rulează la temperaturi mai ridicate decât cele din specificaţii

Verificaţi funcţionarea ventilatoarelor. Creaţi un circuit liber de aer în interiorul

calculatorului. Asiguraţi-vă ca orificiile de aerisire nu sunt

blocate. Asiguraţi-vă dacă calculatorul nu este lângă o

sursă de căldură. Verificaţi pentru o actualizare de BIOS. Unele

actualizări de BIOS-ul permit unor calculatore să ruleze mai reci, mai ales în cazul laptopurilor.

Verificaţi în BIOS setările de tensiuni pentru procesor.

Probleme de afişare videoSimptom Verifică sau încearcă:

Nu afişează nimic

Asiguraţi-vă că monitorul este pornit, conectat la calculator, şi controlul de luminozitatea nu este la minim.

Dacă indicatorul de alimentare al monitorului clipeşte sau are culoare portocaliu, înseamnă că nu există nici un semnal video provenind de la calculator.

Încercaţi un alt monitor, sau conectaţi monitorul la un alt calculator funcţional. Dacă nu există nici o afişare video la bootare, ascultaţi codul de bipuri de la pornire.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. Încercaţi instalarea unui alt adaptor video

cunoscut ca funcţional.

Video cu rezoluţie mică şi număr mic de culori.

Încercaţi să reglaţi alte setări de rezoluţie decât 640 x 480 şi 16 culori.

Un driver video ar putea fi corupt. Updataţi sau reinstalaţi driverul.

44

Probleme de afişare videoSimptom Verifică sau încearcă:

Încercaţi instalarea unui adaptor video cunoscut bine.

Pe ecran apar artifacts (pete sau forme de ferestre continuă să apară pe ecran după ce fereastra de afişare a fost închisă), sau alte pete nedorite apar pe ecran.

Reinstalaţi sau a faceţi upgrade pentru driverul video.


Apar linii pe ecran. Schimbaţi monitorul cu un monitor bun,

cunoscut. Reinstalaţi sau actualizaţi driverul video.

Una sau mai multe culori lipsesc.

Verificaţi cablul. Verificaţi pinii conectorului VGA. Schimbaţi monitorul cu un monitor bun,

cunoscut.

Probleme cu setările video şi de vizualizare. Nu se pot face alegeri, fie de rezoluţie fie de adâncime de culoare.

Anumite LCD pot afişa video numai la o rezoluţie presetată.

Setări limitate de adaptorul video sau de monitor.

Calculatorul este în Safe Mode. Există o problemă cu un adaptor video sau un

driver.

Parametri de afişare variabili. Lipsă de suficientă memorie video pentru a

sprijini video de înaltă rezoluţie şi palete de culori simultan.

Imaginea are formă ciudată. În raport de cum s-a selectat rezoluţia

adaptorului video nu se potriveşte cu cea a monitorului (4x3, 16X9 şi 16X10 sunt standard pentru diferite monitoare de calculator).

Pagina afişată e inutilizabilă sau de slabă calitate video.

Setările pot depăşi capacitatea adaptorului video sau ale monitorului.

Probleme cu reproducerea sunetuluiSimptom Verifică sau încearcă:

Nu exista sunet Asiguraţi-vă că difuzoarele (boxele active) sunt

conectate şi alimentate. Asiguraţi-vă că volumul este reglat pe o

valoare diferita de zero şi nu este pe mute (în volum de control Windows şi mixer sunet Windows).

Verificaţi conectorii audio. Asiguraţi-vă că aceştia sunt cei de ieşire.

Verificaţi în Device Manager dacă placa de sunet s-a instalat.

Instalaţi sau reinstalaţi driverul de sunet.

45

Probleme cu reproducerea sunetuluiSimptom Verifică sau încearcă:

Încercaţi o placă de sunet bună, cunoscută.

Sunet distorsionat

Activează sau dezactivează sunetul digital de redare pentru placa de sunet în Device Manager.

Verificaţi conectorii audio. Asiguraţi-vă că aceştia sunt cei de ieşire.

Verificaţi pentru a vedea dacă placa de sunet este alături de placa video. Dacă da, încercaţi să le distanţaţi.

Instalaţi sau reinstalaţi driverul de sunet.Probleme hardware legate de periferice

Simptom Verifică sau încearcă:

Plăcile de extensie nu lucrează sau lucrează impropriu.

Verificaţi în Device Manager pentru a vedea dacă există o problemă. În cazul în care există, reinstalaţi driverul.

Aşezaţi plăcile de extensie în slot. Rulaţi utilitar de diagnosticare.

Încercaţi o placă de extensie cunoscută cu aceeaşi funcţie

Dispozitivele externe nu lucrează sau lucrează impropriu.

Asiguraţi-vă că dispozitivul este alimentat (cu excepţia cazului în care puterea este furnizată prin intermediul unui port USB sau FireWire).

Asiguraţi-vă că toate cablurile de legătură sunt intacte si compatibile.

Verificaţi în Device Manager pentru a vedea dacă există o problemă. În cazul în care există, reinstalaţi driverul.

În cazul în care dispozitivul se conectează prin infraroşu, asiguraţi-vă că este activată în BIOS opţiunea de infraroşu pentru receptor/emiţător.

Unităţile optice nu lucreazăSimptom Verifică sau încearcă:

Unităţile optice nu pot citi fişiere pe disc.

Discul ar putea fi într-un format nerecunoscut de unitate, sau ar putea să nu se fi finalizat după ce a fost scris. Încercaţi discul în altă unitate.

Discul poate fi deteriorat. Cercetaţi discul pentru zgârieturi şi folosiţi un chit de reparaţii, dacă este necesar.

Drive-ul ar putea fi defect. Încercaţi discul în altă unitate.

Unitatea optică RW nu poate scrie fişiere. Afişează mesaj de eroare „buffer underrun” atunci când încercăm să scriem un disc.

Discul ar putea să nu fie inscriptibil, sau s-ar putea să fi fost începută scrierea pe el, dar nu este de tip reinscriptibil. Încercaţi un alt disc.

Drive-ul ar putea fi defect. Încercaţi o altă

46

Unităţile optice nu lucreazăSimptom Verifică sau încearcă:

unitate. Copiaţi fişierele pe hard disc înainte de a

începe să scrieţi disc la disc.

Unitatea optică nu este recunoscută de sistem.

Verificaţi în BIOS-ul pentru a vă asigura că unitatea este activată.

Verificaţi toate cablurile ce merg la unitate. Re-ataşaţi şi înlocuiţi cablurile, dacă este

necesar.Probleme legate de hard-disc


Sistemul raportează sectoare defecte.

Rulaţi un utilitar de diagnostic. Rulaţi ScanDisk aprofundat. Copiaţi datele şi înlocuiţi unitatea de hard-disc.

Hard-disc avariat. Dacă datele sunt critice, trimiteţi unitatea la recuperare de date, la o firma specializată.

Date pierdute / Nu se pot deschide fişierele / Nu găsesc fişiereleSimptom Verifică sau încearcă:

Anumite fişiere nu pot fi deschise.

Asiguraţi-vă că aveţi instalat un program care se va putea deschide acest tip de fişier.

Fişierul ar putea fi corupt. Înlocuiţi fişierul, dacă este posibil.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. În Vista şi XP, asiguraţi-vă că aveţi permisiuni

de a deschide aceste fişiere. Verificaţi sectoarele hard-discului pentru

baduri. Programul utilizat, pentru a deschide fişierul nu

este programul corect pentru acest tip de fişier. De exemplu, un fişier Microsoft Word deschis în Notepad va arăta caractere ininteligibile.

Fişierul ar putea fi corupt. Verificaţi hard-discul pentru date afectate ale sistemului şi pentru viruşi şi malware.

Întregul folder nu se poate deschide.

În Vista şi XP, asiguraţi-vă că aveţi permisiunea de a deschide aceste fişiere.

Folderul ar putea fi corupt. Înlocuiţi fişierele din folder, dacă este posibil.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. Verificaţi sectoarele hard-discului pentru

baduri.

Unităţile de disc nu sunt recunoscute.

Asiguraţi-vă că unitatea este conectată corect. Asiguraţi-vă că formatul de fişier este

recunoscut de Windows (9x nu va recunoaşte

47

Date pierdute / Nu se pot deschide fişierele / Nu găsesc fişiereleSimptom Verifică sau încearcă:

NTFS). Verificaţi partiţiile cu FDISK, Partition Magic,

Windows Disk Management, sau un utilitar de diagnostic.

Rulaţi setupul BIOS; instalaţi sau dezinstalaţi, după cum este necesar.

O întreaga partiţie nu poate fi accesata

Verificaţi sectoarele hard-discului pentru baduri.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. Rulaţi programe de restaurare pentru hard-disc. Dacă datele sunt critice, trimiteţi-l pentru recuperare de date la o firma specializata.

Probleme de imprimareSimptom Verifică sau încearcă:

Imprimanta nu vrea să imprime.

Asiguraţi-vă că imprimanta este conectată la sursa de putere şi e pornită.

Dacă apar mesaje de eroare care nu sunt în mod evident, corecte, le căutaţi pe internet.

Reinstalaţi driverul de imprimantă. Verificaţi cablul. Dacă acesta este un cablu

paralel, asiguraţi-vă că acesta este compatibil IEEE 1284 şi că pini sunt intacţi.

Încercaţi cablul pe o imprimantă cunoscută ca funcţională.

Testaţi funcţionarea imprimantei pe un alt calculator.

În cazul în care calculatorul este un laptop, dezinstalaţi orice dispozitiv USB recent instalat.

Încercaţi să imprimaţi o pagină de test. Verificaţi lista de imprimare. Dacă

documentele par a se fi blocat în coadă, mergeţi la servicii şi opriţi şi reporniţi serviciul Spooler.

Calitatea imprimării este proastă. Imprimanta imprimă caractere ininteligibile şi / sau imprimă pe fiecare pagină, fără oprire.

Reinstalaţi driverul de imprimantă. Verificaţi cablu. Dacă acesta este un cablu

paralel, asiguraţi-vă că acesta este compatibil IEEE 1284 şi că pini sunt intacţi.

Una sau mai multe culori lipsesc. Documentele tipărite au dubluri de imagini. Imprimanta imprimă prea luminos.

Reinstalaţi driverul de imprimantă. Verificaţi cartuşele de cerneală. Urmaţi instrucţiunile producătorului pentru

curăţare imprimantă. Verificaţi cartuşele de cerneală.

Probleme ale modemului sau conexiunii internet

48


Nu vă puteţi conecta la ISP prin dial-up sau broadband.

Verificaţi toate cablurile şi conexiunile. Sunaţi la ISP-ul pentru a vedea dacă există o

conexiune. Asiguraţi-vă că linia telefonică este de tipul

care trebuie (dial-up sau DSL). Asiguraţi-vă că aveţi o legătura prin cablu. Verificaţi configuraţia calculatorului, precum şi

orice alte dispozitive de conectare. Verificaţi toate conexiunile dispozitivelor

hardware şi funcţionarea corectă a acestora. Reinstalaţi software-ul furnizat de ISP. Dacă

aveţi Windows XP, nu mai utilizaţi software de ISP şi creaţi o conexiune de bandă largă în Windows.

Dacă aveţi legătura prin dial-up, configuraţi manual în orice versiune Windows.

Asiguraţi-vă că modemul sau adaptorul de reţea este selectat corect.

Detectaţi noul dispozitiv sau ştergeţi şi reinstalaţi conexiunea.

Asiguraţi-vă că firewall-ul, dacă este utilizat, este configurat corect.

Asiguraţi-vă că nu există mai multe firewall-uri care rulează simultan pe sistem.

Asiguraţi-vă că numele de utilizator şi parola sunt corecte şi în formatul corect.

Asiguraţi-vă că Caps Lock nu este activă caz în care a schimbat parola.

Asiguraţi-vă că modemul apelează corect numărul de telefon cu toate codurile necesare.

În cazul în care o linie telefonică nu are ton de apel în aşteptare, asiguraţi-vă că modemul nu are codul de apelare pentru al dezactiva.

Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware. În cazul în care linia este voice-mail, asiguraţi-

vă că tonul nu este în interferentă cu modemul.

Vă puteţi conecta la un ISP, dar nu apar paginile Web.

Sunaţi la ISP-ul pentru a vedea dacă există o conexiune.

Asiguraţi-vă că firewall-ul, dacă este utilizat, este configurat corect.

Asiguraţi-vă că nu există mai multe firewall-uri care rulează simultan pe sistem.

Verificaţi configuraţia în Opţiuni Internet. Asiguraţi-vă de securitate, de confidenţialitate,

de conţinut şi că setările să nu ducă la blocarea paginii Web.


49

Pagina de pornire s-a schimbat. Schimbaţi-o înapoi din Internet Options. Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.

Apare alt browser Web atunci când vă conectaţi la Internet.

Modificaţi setările în Opţiuni Internet. Schimbaţi setărilor în Setare acces program şi

implicite din meniul Start.

Viteza de transfer a datelor este scăzută.

Încercaţi un alt ISP-ul pentru a vedea dacă legătura ISP actual este lenta.

Sună la furnizorul de servicii Internet, pentru a vedea dacă există o încetinire în sistem.

Dacă vă conectaţi printr-un telefon de hotel, , aceasta ar putea fi normală.

Verificaţi calitatea de liniei telefonice. Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.

Conexiune ce cade mod frecvent.

Asiguraţi-vă dacă aveţi apel în aşteptare pentru a îl dezactiva.

Verificaţi calitatea de liniei telefonice. Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware.

Nu puteţi da e-mail.

Asiguraţi-vă că numele de utilizator şi parola sunt corecte, precum şi în formatul cerut.

Asiguraţi-vă că toate informaţiile de configurare sunt aceleaşi ca şi cele cerute de către furnizorul de servicii Internet.

Asiguraţi-vă de modul în care este configurat calculatorul conectat la Internet.

Nu puteţi descărca fişiere ataşate.

Verificaţi-vă setările de securitate. Scanaţi calculatorul pentru viruşi şi malware

Unde ?

Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic, atelierul de reparaţii sau agentul economic

Cu ce?

Prezentări multimedia, fişe tehnice, caiete service, filme, sisteme de calcul, componente, instrumente de măsura şi scule.

Cum?

Clasa poate fi organizată pe grupe sau individual.

Expunere – cadrul didactic defineşte termenii, clasifică metodele, prezintă unelte soluţii şi echipamente .

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a acţiunilor pentru depanarea hardware a echipamentelor de calcul.

Studiu de caz, problematizarea – cadrul didactic prezintă sisteme de calcul pe care sunt simulate diverse defecte.

50

Exerciţiu practic – elevul înlătura un defect având la îndemâna un sistem de calcul cu un anumit defect.


Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu scule necesare intervenţiilor de depanare, echipamente de calcul ce au simulate diverse defecte. Ar fi de preferat ca în laborator să existe componente care să poată fi utilizate pentru a înlocui sistemele de calcul posibilele elemente defecte.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele sisteme nu se afla în stare de funcţionare, urmărindu-se procedurile de diagnosticare şi înlocuire a componentelor.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte definirea şi clasificarea tipurilor de defecte hardware cât şi a componentelor ce trebuiesc înlocuite.

Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadrul didactic a următorului tabel:

Problema hardware întâlnită

Unelte şi componente

utilizate

Operaţiuni efectuate

Rezultatul obţinut în operaţiunea de

depanare


51

Fişa suport 3.2 Utilizarea paşilor procesului de depanare Ce?

Procesul depanării sistemelor de calcul este unul laborios ce necesită pe lângă un bagaj adecvat de cunoştinţe, îndemânare şi o bună experienţa practică. Una din cele mai dificile misiuni ce se impune în depanare este de a decela domeniul de manifestare al unui defect; hardware sau software. Multe dintre comportamentele sau multe dintre erorile produse de un sistem defect poate avea atât cauze software cat şi cauze hardware, de exemplu un hard-disc defect care este componenta hardware dă ca principală eroare lipsa sistemului de operare care reprezintă componentă software de bază. Manifestarea sistemului de calcul este de a afişa o eroare prin care spune că sistemul de operare lipseşte deci ar fi un defect pur software ceea ce nu este decât parţial adevărat.

Înainte de a porni orice acţiune de depanare, ar trebui efectuaţi câţiva paşi esenţiali pentru a asigura un punct de plecare consistent şi pentru a permite izolarea componentei defecte:

› Se închide sistemul şi oricare dispozitiv periferic;› Se deconectează toate echipamentele periferice externe de la sistem, cu excepţia tastaturii şi a monitorului;› Se asigură că sistemul este alimentat dintr-o priză de perete corect împământată; › Se asigură că tastatura şi display-ul sunt conectate la sistem;› Se porneşte displayul şi se duc reglajele de strălucire şi contrast la cel puţin două treimi din valoarea maximă.

Unele displayuri posedă reglaje pe ecran care pot să nu fie intuitive. E necesar să se consulte documentaţia displayului pentru a afla mai multe despre cum se reglează parametrii. Dacă nu poate avea de loc o afişare video, deşi sistemul pare să funcţioneze, se încearcă să se mute placa într-un alt slot (ceea ce nu este posibil cu adaptoarele AGP) sau se încearcă o placă video diferită sau un monitor diferit.

Pentru a permite sistemului să se încarce de pe hard disc, se asigură că nu există nici un disc în unitatea optică (sau se pune un disc bootabil, despre care se ştie că este bun, cu un sistem de operare sau cu programe de diagnosticare, pentru scopuri de testare.

Se pune în funcţiune sistemul şi se observă sursa de alimentare, ventilatoarele de pe şasiu (dacă există) sau indicatoarele luminoase, atât de pe panoul frontal al sistemului, cât şi de la sursa de alimentare. Dacă ventilatoarele nu se învârtesc, iar luminile nu sunt aprinse, sursa de alimentare sau placa de bază pot fi defecte.

Se observă autotestul la punerea în funcţiune (POST). Dacă nu sunt detectate erori, sistemul scoate un sunet şi se încarcă. Erorile care produc mesaje pe ecran (erori nefatale) şi care nu blochează sistemul afişează un mesaj text care diferă în funcţie de tipul şi versiunea de BIOS. Se înregistrează orice eroare care are loc şi se consulta listele de coduri de eroare BIOS, pentru a afla mai multe despre anumite coduri afişate

52

sau care sunt receptate sonor. Se confirmă încărcarea cu succes a sistemului de operare.

O modalitate simplă de a face distincţia clară între un defect hardware şi unul software încă de la început consta în pornirea de pe un suport CD/DVD a unui sistem de operare live (Linux sau BartPE). Bineînţeles că anterior e necesara setarea BIOS pentru pornire de pe unitatea optică.

În situaţia în care sistemul rulează perfect de pe suportul optic şi nu apar probleme chiar la o utilizare intensivă, înseamnă că sistemul rulează perfect din punct de vedere hardware iar problema apărută e una de natură software sau hard-discul e defect. Dacă în rularea sistemului de operare de pe CD/DVD apar unele probleme sau chiar blocări în procesul de încărcare atunci sigur problema e de natură hardware.

Unele CD/DVD de acest tip au şi programe de diagnosticare şi testare incluse.

Problemele care au loc pe durata POST sunt, de obicei, cauzate de configurare hardware sau instalare incorectă. Defectele de hardware propriu-zise sunt o cauză mult mai puţin frecventă. Dacă apare o eroare POST, se verifica următoarele:

› Sunt toate cablurile conectate corect şi bine fixate?› Sunt corecţi parametrii de configurare din meniul BIOS pentru toate dispozitivele instalate? în particular, parametrii pentru procesor, memorie şi hard-disc sunt corecţi?› Sunt instalate corect toate unităţile?› Sunt comutatoarele şi jumperele de pe placa de bază în configuraţia corecta, dacă le-aţi modificat din configuraţia prestabilită?› Sunt toţi parametrii resurselor de pe plăcile de extensie şi de pe dispozitivele periferice configuraţi astfel încât să nu existe nici un conflict – de exemplu, nu cumva două plăci de extensie să împartă aceeaşi întrerupere?› Este sursa de alimentare fixată la tensiunea de intrare corectă (110 sau 220 V)?› Sunt plăcile adaptoare şi unităţile de disc instalate corect?› Este ataşată o tastatură?› Este instalat un hard disc de încărcare a sistemului de operare (corect partiţionat şi formatat) ?› Suportă BIOS-ul unitatea pe care aţi instalat-o, iar dacă da, sunt parametrii introduşi corect?› Sunt toate memoriile RAM instalate corect? încercaţi să le reaşezaţi.› Este sistemul de operare corect instalat?

Dacă apar probleme după ce sistemul a început să funcţioneze, fără să fi făcut nici o schimbare hardware sau software, a avut loc un posibil defect hardware (contact imperfect). Iată o listă de elemente de verificat în acest caz:

› Se încearcă să se reinstaleze componenta software care s-a stricat sau care refuză să funcţioneze. › Se încearcă să se reseteze informaţiile din RAM-ul CMOS şi se rulează setup-ul BIOS.› Se observă cablurile interne, sursa de alimentare sau alte componente masive cărora vibraţiile le-ar fi produs pene de contact.› Ar fi putut să aibă loc o supratensiune tranzitorie, cu o ieşire din limitele permise sau o întrerupere accidentală a alimentării. Simptomele pentru

53

supratensiuni includ pâlpâiri ale afişării, reporniri neaşteptate ale sistemului sau lipsă de răspuns a sistemului la comenzile utilizatorului. Se reîncarcă software-ul şi reîncearcă.› Se încearcă să se reaşeze modulele de memorie (SIMM, DIMM sau RIMM).

Probleme de funcţionare a software-ului de aplicaţie (mai ales cel nou) sunt produse de, sau sunt în legătură cu software-ul însuşi sau se datorează faptului că software-ul este incompatibil cu sistemul. Iată o listă de elemente de verificat în acest caz:

› Întruneşte sistemul cerinţele minime necesare pentru respectivul software? Se va consulta documentaţia aplicaţiei software pentru a fi siguri.› Se verifică dacă software-ul este corect instalat. Se reinstalează, dacă este necesar.› Se verifică dacă sunt instalate cele mai recente drivere.› Se scanează sistemul contra viruşilor, folosind cel mai recent software antivirus.

O altă serie de probleme ce pot să apară în funcţionarea sistemelor de calcul o constituie plăcile de extensie. Acestea conectate pe placa de bază întregesc structura hardware a sistemului. Fie că este vorba de o placa video, de sunet, de reţea sau de alta placă cu funcţii specifice, funcţionarea se bazează pe accesul la magistralele sistemului printr-un sir de contacte şi pe existenta unor componente software numite drivere.

Problemele legate de plăcile de extensie sunt datorate, de obicei, instalării incorecte a plăcii sau conflictelor de resurse (întrerupere, DMA sau adresă I/O). Noţiunile teoretice detaliate despre acestea: ce sunt ele, cum se configurează şi cum se depanează ajuta în abordarea problemelor ce apar în aceste cazuri. Se asigura, de asemenea, verificarea driverelor pentru cea mai recentă versiune şi se verifica dacă placa este compatibilă cu sistemul hardware şi cu versiunea sistemului de operare folosit.

Uneori, plăcile adaptoare pot fi excesiv de sensibile la slotul în care funcţionează. în ciuda faptului că, din punct de vedere tehnic, un adaptor PCI sau PCI-Express ar trebui să fie capabile să funcţioneze în oricare dintre sloturi, variaţii minime ale semnalului sau ale tactului au loc de la un slot la altul. În numeroase situaţii se observă, că simpla mutare a unei plăci dintr-un slot în altul poate face ca o placă defectă să funcţioneze corect. Uneori, mutarea plăcii reuşeşte doar pentru că are loc o curăţare cu sau fără voie a contactelor când se îndepărtează şi se reinstalează placa, dar, în alte cazuri defectele, se pot amplifica prin introducerea plăcii înapoi, în slotul ei de origine.

Uneori se observa că plăcile PCI devin ataşate slotului după ce sunt instalate

driverele lor. Prin aceasta, se înţelege că, dacă se muta placa într-un alt slot, gestionarul de resurse Plug and Play resimte acest fapt. De aceea, trebuie instalate din nou toate driverele respectivei plăci. Nu se mută o placă PCI într-un slot diferit dacă nu sunt pregătite toate driverele la îndemână pentru a efectua reinstalarea lor. Plăcile PCI-Express nu întâlnesc această problemă deoarece sistemul detectează în mod sigur în ce slot se găseşte o placă de extensie de acel fel.

54

În continuare vom încerca să descriem câteva dintre problemele care pot apărea la o imprimanta cu jet de cerneala cu cablu USB şi soluţionarea lor.

1. Daca apar pete sau nu se imprimă o anumită culoare: Datorită faptului că duzele de imprimare de pe capul de imprimare sunt extrem

de mici se poate întâmpla ca pe o parte dintre ele să se usuce cerneala ceea ce va conduce la o calitate proasta a imprimării. Deci vom efectua curăţarea capului de imprimare pentru a îmbunătăţii calitatea imprimării. Pentru început, ne asigurăm că imprimanta este conectată şi urmărim instrucţiunile de mai jos:

Deschidem ecranul se setare al driverului de imprimantă şi facem clic pe fila Maintenance.

După aceea se face clic pe pictograma Cleaning.

2. Când imprimanta rămâne fără cerneală Se deschide capacul frontal (suportul cartuşului se va deplasa automat spre

centru) Scoatem rezervorul de cerneala golit Se instalează noul rezervor de cerneala iar in cele din urma se închide capacul

frontal.

3. Reinstalarea driverului de imprimantă

Daca instalarea driverului de imprimantă nu decurge conform instrucţiunilor, poate fi o problemă cu instalarea driverului de USB. Se încearcă reinstalarea driverului de imprimantă. Dacă nu putem să trecem de ecranul pentru destinaţia conexiunii urmăm următorii paşi:

Facem clic pe Cancel. În ecranul Abort Installation facem clic pe Abort. În ecranul Terminate Installation facem clic pe OK. Scoatem imprimanta din priză. Se instalează din nou driverul de imprimantă.

Daca instalarea nu decurge conform instrucţiunilor, verificăm starea driverului USB ca mai jos.

4. Verificarea stării driverului de USB Ne asigurăm că atât imprimanta cât şi computerul să fie conectate prin cablul

USB şi imprimanta să fie pornită. Se selectează pe Start, Settings şi Control Panel Se face dublu clic pe System. Se face click pe fila Device Manager. Se face dublu clic pe Universal Serial Bus controllers. Verificam daca se afişează tipul de imprimantă pe care îl instalăm Daca se afişează, instalarea s-a terminat Daca afişarea este cu un semn de exclamare instalarea nu a reuşit. Se şterge şi

se instalează din nou. Daca nu se afişează nimic sau se afişează Other Devices, instalarea nu a reuşit.

Se şterge şi se instalează din nou.

55

Unde ?

Atelier de reparaţii, Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic

Cu ce?

Fişe tehnice, caiete service, prezentări multimedia .

Cum?

Clasa poate fi organizată pe grupe

Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, clasifică metodele.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de planificare şi execuţie a paşilor de depanare.

Studiu de caz – Cum se depanează un echipament de calcul bazându-ne pe paşii procesului de depanare.


Mesele de lucru trebuie să fie dotate cu fişe tehnice, sisteme de calcul şi caiete service pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un calculator căruia i s-a simulat un defect. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că s-ar putea ca fişele tehnice să nu existe sub forma tipărita, aceste putând fi accesate prin pagini WEB.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa va face o fixare în ceea ce priveşte modul de planificare şi execuţie a paşilor de depanare.

Sistem de calcul

Prognoză defect

Paşi efectuaţi pentru depistarea defectului

Scule, echipamente şi componente utilizate

Rezultatul obţinut în urma depanării


56

Fişa suport 3.3 Selectarea componentelor ce trebuiesc înlocuite şi cele cu care se vor înlocuiCe?

Dilema cu care fiecare utilizator în cele din urmă se confruntă în cazul unui calculator este: dacă să îl repare, upgradeze, sau să îl înlocuiască. Desigur, nu poate exista nici un răspuns universal valabil la această întrebare, deoarece există multe variabile şi se iau în considerare situaţiile individuale. Spre deosebire de cele mai multe produse de consum, la care în mod inevitabil cresc preţurile, în acest caz, al tehnicii de calcul, preturile scad (sau pentru aceeaşi bani se oferă mult mai multă putere de calcul).

O decizie importantă este să se precizeze de ce performanţele computerului nu mai pot satisface nevoile utilizatorului. În cazul în care computerul pare să funcţioneze mai greu, se efectuează activităţi de întreţinere pentru a-l readuce la performantă maximă.

Dacă au fost efectuate aceste activităţi, apoi nu se constată îmbunătăţiri de performanţă soluţia ar fi upgrade-ul. Dintre operaţiunile tipice de upgrade la un sistem de calcul se pot enumera următoarele:

Se adaugă mai multe module RAM sau module mai rapide; Se instalează un nou hard-disc cu capacitatea de stocare mai mare; Se adaugă un nou adaptor video mai performant sau o alta placă de sunet; Se înlocuieşte vechiul monitor CRT cu un monitor LCD; Se upgradează sistemul de operare.

Se pot face unul sau mai multe din aceste upgrade-uri, dar ele trebuie să coste mai puţin decât costul unui calculator nou. Cu toate acestea, în cazul în care se are în vedere un upgrade, ar fi înţelept să se cerceteze preţurile de achiziţie pentru a lua în considerare şi achiziţia unui sistem nou. Problema cu cheltuielile se pune, în cazul unui calculator mai vechi a cărui viteză şi performanţă sunt limitate de procesor, placa de bază, lăţimea de banda, şi aşa mai departe. Cu toate acestea, dacă tot ceea ce trebuie este o suplimentare de memorie, investiţia va fi una mică, adăugând un modul de RAM. Hard-discul, de asemenea, destul de ieftin, poate fi achiziţionat la un preţ bun din magazine.

Dacă se ia decizia să se achiziţioneze un sistem de calcul nou, opţiunile sunt de a-l cumpăra de la distribuitorul local, sau de a-l cumpăra on-line. Când se cumpără on-line, se poate personaliza aproape totul, de la capacitatea memoriei RAM, la placa de sunet sau placa grafică, şi aşa mai departe până la sistemul de operare.

Deci, în luarea unei decizii, pentru achiziţia sau upgrade-ul unui sistem s-ar putea impune şi următoarele întrebări:

Numărul de utilizatori ce vor folosi sistemul va creştere? Va fi instalat orice soft specializat (de editare grafica, jocuri, etc), care va

necesita mai mult RAM sau o rezoluţie video mai mare? Este hard-discul în criză de spaţiu?

57

Se doreşte un upgrade la unitatea CD/DVD existentă cu o unitate CD/DVD-RW? Sunt depăşite capacităţile software şi hardware ale sistemului de necesităţile

curente?

Există, de asemenea, unele cazuri în care depanarea poate fi dificilă. De exemplu, sistemul se blochează sporadic: probleme ce pot fi cauzate de o lipsă de alimentare, placă de bază defectă, memorie RAM defectă, sau de alte componente cu defecte ascunse. Înlocuind componentă cu componentă se constată că practic se reconstruieşte sistemul, care este sigur de performante inferioare unuia nou dar la preţ aproape egal.

În concluzie, există multe variabile ce trebuie luate în considerare în decizia de a repara, a face upgrade, sau a înlocui cu un nou sistem. Cu toate acestea, dacă se iau în considerare variabilele date de situaţie şi se cercetează preţurile pentru ambele soluţii, se va lua cea mai bună decizie posibilă.

În cazul sursei de alimentare (de putere) – se pot face reparaţii de înlocuire a sursei de alimentare, fără a înţelege schema electronică a sursei (Fig. 3.3.1). Înlocuirea sursei de alimentare, este una dintre cele mai uşoare reparaţii ce se pot face într-un calculator. Intervenţia în interiorul sursei presupune a crea un risc de siguranţă (tensiuni periculoase), dar sunt necesare şi cunoştinţe de electronică ce nu sunt la îndemâna oricărui tehnician.

Fig. 3.3.1 Conectarea sursei la placa de bază. Se observă modul de fixare al conectorilor.

Cazul plăcii de bază – înlocuirea unei plăci de bază, este în mare măsură, o operaţie laborioasă ce necesită îndemânare şi cunoştinţe la un nivel destul de avansat. Este destul de greu de a reconecta toate cablurile şi componentele interne utilizate conform cerinţelor mai ales că uneori nu sunt total documentate (sisteme vechi). A înlocui o placă de bază nu este necesar decât cu excepţia cazului în care se consideră aproape sigur că aceasta este defectă. În ceea ce priveşte repararea unei placi de bază apar iarăşi probleme legate de experienţa tehnicianului şi cunoştinţele sale de electronică. Se pot înlocui condensatori umflaţi sau curşi, circuite integrate de putere (surse), tranzistori, diode, bateria plăcii de bază şi chiar memoria ROM-BIOS (Fig. 3.3.2). Toate aceste operaţii se execută atunci când se cunoaşte exact defectul sau altă soluţie nu există. Oricum soluţia finală la care s-ar putea ajunge în caz de nereuşită ar fi înlocuirea plăcii de bază.

58

Fig. 3.3.2 Componentele ce se pot defecta pe placa de baza. În general este vorba de componentele de dimensiuni mari: condensatoare, bobine, diode şi surse integrate.

Înlocuirea unui procesor este uşoară pentru că mai toate procesoarele nu sunt lipite ci utilizează conectori specifici (Socket) care au sistem ZIF (Zero Insert Force) care face instalarea facilă. Cea mai complicată parte a înlocuirii unui procesor, constă în asigurarea că este aliniat corect, în socket, şi asigurarea că s-a făcut un bun contact termic între procesor şi cooler. Nu trebuie uitată pasta siliconică pentru termocontact şi conectarea ventilatorului de pe cooler la sursa de alimentare (Fig. 3.3.3).

Fig. 3.3.3 Kit procesor, alcătuit din procesor şi cooler. Este folosit pentru înlocuire/upgrade în sistemele unde exista compatibilitate

Memoria RAM a sistemului fiind structurată în module va fi simplu de înlocuit; operaţiunile limitându-se la a extrage şi introduce modulul de RAM în soclul corespunzător (Fig. 3.3.4).

Fig. 3.3.4 Modul memorie RAM DDR

În cazul plăcilor de extensie este relativ simplu de a înlocui pe cea existentă cu una nouă (Fig. 3.3.5). Plăcile video AGP sau PCI-Express au un mecanism de reţinere, care va trebui acţionat pentru a detaşa placa veche şi după introducerea celei noi acţionat încât să se asigure blocarea.

59

Fig. 3.3.5 Fixarea plăcii video. Se poate observa modul de apăsare pe ambele capete ale plăcii.

Monitorul – LCD sau CRT, prezintă în interior tensiuni periculoase şi de aceea atunci când se intervine trebuie deconectat de la reţea. Singura reparaţie probabilă pentru un tehnician obişnuit este de a verifica siguranţa şi de a verifica conectorii dacă sunt bine înfipţi. Tehnicianul ce posedă cunoştinţe de electronică poate interveni şi prin depistarea şi înlocuirea unor componente electronice defecte. Nu trebuie uitată decizia de upgradare a monitorului prin înlocuirea monitorului de tip vechi (CRT) cu unul nou de consum mai redus şi performante superioare (Fig. 3.3.6).

Fig. 3.3.6 Monitor LCD versus monitor CRT.

Unde ?


Cu ce?

Fişe tehnice, caiete service, sisteme de calcul, procesoare,module RAM, plăci de extensie, prezentări multimedia.

Cum?


Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă paşii, justifică decizia de înlocuire a componentelor.

Studiu de caz – Cum se depistează o componentă defectă (modulul de memorie RAM) în cazul unui calculator ce se restartează aleator.


60

Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse componente pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un calculator căruia i s-a introdus o componenta defectă. Ar fi de preferat ca defectele să fie diferite.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente şi componente sunt defecte. Astfel se poate observa comportamentul calculatorului cu componentă defectă.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa vor face o fixare în ceea ce priveşte modul de identificare a componentelor cu defecte.

Manifestare defect

Operaţii efectuate pentru depistare

Scule, echipamente şi componente utilizate

Rezultatul obţinut în urma înlocuirii componentei


61

Fişa suport 3.4 Instalarea componentelor în echipamentul de calcul şi instalarea driverelor corespunzătoareCe?

Asamblarea unui calculator, operaţiunile de upgradare cât şi operaţiunile de depanare necesită cunoştinţe despre instalarea componentelor atât din punct de vedere fizic – montare, cât şi din punct de vedere software – instalare drivere. Tehnicianul trebuie să deţină pe de o parte cunoştinţe suficiente pentru a se putea descurca în alegerea şi urmarea operaţiilor necesare, dar şi abilităţi practice pentru a reuşi să execute ce are de efectuat practic. În această secţiune se oferă succint informaţii cu privire la modalităţile de instalare pentru cele mai importante componente ale calculatorului.

Instalarea / upgradarea unităţilor de stocare În continuare se va arată cum se instalează o unitate de stocare într-un sistem

de calcul. Există un număr de motive pentru a face acest lucru: în primul rând, când hard-discul se defectează, apoi când dorim să upgradăm sistemul cu un hard-disc suplimentar. Hard-discul suplimentar este necesar dacă se doreşte să se păstreze o mulţime de fişiere de date, cum ar fi grafică, video sau muzică. Defectarea posibilă a hard-discului e un motiv important să se facă regulat copii de siguranţă ale datelor.

Pentru moment, se poate conta pe un standard de dimensiune, hard-discurile şi unităţile optice au dimensiuni standard, aceeaşi fixare prin şuruburi, şi uşor de adaptat între modelele diverşilor producători.

La început trebuie asigurată interfaţa de comunicaţii (bus) utilizată pentru a trimite şi prelua date către şi de la unitate. Cele două tipuri principale de tehnologii bus care sunt utilizate pentru a transfera date între CPU şi dispozitivele de stocare masivă de pe calculator (hard-disc şi unitatea optică) sunt ATA (Advanced Technology Attachment) şi SATA. Acest termen se referă la SATA Serial ATA, acesta este tehnologia, care domină momentan piaţa. SATA a fost conceputa ulterior tehnologiei ATA, care acum este denumita uneori PATA, sau Parallel ATA (Fig. 3.4.1). Un alt acronim, utilizat este IDE, sau Integrate Drive Electronics. Din punct de vedere tehnic, IDE se referă la interfaţa în sine (de design a cablului între conectori), dar ca termeni IDE şi ATA sunt adesea folosiţi alternativ.

A B

Fig. 3.4.1 Interfeţe pentru conectarea unităţilor de stocare: A – PATA B – SATA

În timp ce SATA asigură transfer mult mai mare decât PATA, principala caracteristica fizică ce le deosebeşte este tipul de cablu utilizat pentru a conecta

62

unitatea la placa de bază. PATA foloseşte un cablu plat de 40 fire, SATA utilizează un cablu ecranat cu 4 fire, care este considerabil mai mic decât omologul său PATA şi ocupă mai puţin spaţiu (Fig. 3.4.2).

Fig. 3.4.2 Cabluri de date SATA şi PATA.

Pregătirea › Se deconectează cordonul de alimentare de la calculator. De asemenea, va fi mai uşor să se lucreze în calculator dacă se elimină toate celelalte cabluri din partea din spate.› Se poartă brăţara ESD la încheietura mâinii, cu un capăt conectat carcasă.› Noua unitate se află în punga de protecţie ESD, şi se păstrează acolo până când este gata de instalare.› Nu se ating circuitele sau alte componente de pe unitatea de stocare.› Se păstrează hard-discul departe de marile consumatoare de energie, cum ar fi aspiratoarele sau aparate care au motoare (câmpurile electromagnetice puternice pot distruge hard-discul).

De observatÎnainte de a scoate / instala o nouă unitate de stocare, este important să se

petreacă câteva minute cu examinarea interconexiunilor dintre placa de bază şi hard-disc sau unitatea optică. Unitatea optică şi hard-discul ambele se încadrează la unităţi de stocare în categoria de dispozitive IDE (Fig. 3.4.3). Se pot, de obicei, instala până la patru dispozitive IDE pe sistemul de calcul, în orice combinaţie se doreşte. Evident un hard-disc va conţine un sistem de operare iar celelalte unităţi conţin date.

Fig. 3.4.3 Montarea unei unităţi de stocare. Se fixează cablul de date tip SATA.

Se observă că există doar două cabluri IDE. Fiecare cablu este conceput pentru a susţine două dispozitive IDE. Astfel, la fiecare cablu întâlnim trei conectori: un conector care este conectat la placa de bază, şi alţi doi conectori care sunt conectaţi la

63

dispozitivele IDE. Dacă se alege să se instaleze doar un dispozitiv IDE pe un cablu, se utilizează conectorul de capăt, nu cel din mijloc.

Cele două canale IDE sunt cunoscute sub denumirea de interfaţă IDE primară, şi interfaţă IDE secundară. Placa de bază este etichetată în anumite moduri, astfel încât să se poată distinge canalul primar de cel secundar. Etichetarea variază în funcţie de producători: este posibil să se observe cuvintele "primar" şi "secundar", abrevierile "Pri" şi "Sec", sau numerele "1 " şi "2".

Dacă există un dispozitiv IDE, un hard-disc de exemplu, trebuie să fie introdus în interfaţa IDE primară. Dacă există două dispozitive IDE, cum ar fi un hard-disc şi o unitate optică, există două opţiuni:

1. Se pun hard-discul şi unitatea optică pe interfaţa principală prin 2 cabluri IDE;2. Se pune hard-discul pe "Master" şi unitatea optică pe "Slave" pe acelaşi cablu;

În afară de conectarea la dispozitivelor IDE la interfeţele corespunzătoare, este necesară configurarea prin jumperi (Fig. 3.4.4). Felul în care cele două dispozitive sunt diferenţiate este desemnarea ca "Master" şi "Slave"; acest lucru este făcut este prin utilizarea unui mic jumper, care este introdus conform informaţiilor de pe dispozitivul IDE (etichetă).

Fig. 3.4.4 Mutarea jumperilor la un hard-disc. În imagine

hard-discul este setat „Master”.

Elemente Necesare Şurubelniţă Phillips şi patru şuruburi de montare; Cablu de interfaţa ATA standard cu 40 pini; Conector de alimentare liber tip Molex; Penseta pentru adăugarea / eliminarea jumperilor.

Procedura de înlocuire: Se fixează brăţara ESD la încheietura mâinii; Se scoate cablul de alimentare de la unitatea veche; Se elimina cablu panglică IDE de la hard-discul vechi; Se scot şuruburile de montare şi se scoate vechea unitate; Se setează jumperii pe noua unitate; Se agaţă noua unitate numai de cadru (margini); Se conectează cablu de interfaţă IDE disponibil, pe hard-disc; Se conectează cablu de putere Molex; Se glisează unitatea în locaş şi se asigură cu şuruburi de montare.

64

Instalarea / configurarea din BIOSPentru a funcţiona corespunzător, hard-discul pe calculator, trebuie să fie

detectat ca hardware nou, încât aceste informaţii pot fi trimise către sistemul de operare. Aceasta se face prin ceea ce se numeşte programul setup BIOS (Basic Input Output System). Calculatoarele mai noi pot detecta automat aceste dispozitive prin intermediul programului setup BIOS, la cele vechi este necesară setarea manuală.

Partiţionarea şi formatarea Hard-discul trebuie să fie pregătit să accepte date. Aceasta se face prin

intermediul unor utilitare ale discului cunoscute sub denumirea de partiţionare şi formatare (Fig. 3.4.5). Cu aceste utilitare, exista posibilitatea să împartă unitatea logică în secţiuni, a se atribui litere de unitate, şi a se pregăti fizic discul pentru a accepta date. În cazul în care unitatea nu a fost partiţionată şi formatată, se va realiza acest lucru folosind fie comenzi de DOS (FDISK şi FORMAT) fie un program special cum ar fi Partition Magic sau altul echivalent.

Fig. 3.4.5 Managementul unităţilor de stocare

Înlocuirea/ instalarea unei plăci de extensie Una dintre cele mai uşoare îmbunătăţiri ce s-ar putea face la un calculator este

de a instala o nouă placă de extensie. Sintagma " placă de extensie " se referă la oricare dintre componentele specializate, care pot fi inserate în sloturile de pe placa de bază. Câteva exemple includ: adaptorul grafic (sau video), adaptorul de sunet (sau audio), adaptorul de reţea, modemul şi altele.

Există un număr de motive pentru care se doreşte să înlocuiască adaptorul existent. Un motiv este pentru că nu a existat (sistem ce are componenta on-board, sau un sistem mai slab dotat).

Mai frecvent, plăcile de extensie sunt înlocuite, deoarece nevoile de utilizator s-au schimbat. De exemplu, jocurile pe PC, au devenit foarte complexe, cu efecte 3-D, mişcare fluidă, şi aşa mai departe. Jucătorii entuziaşti au nevoie de mai multe plăci grafice puternice pentru a sprijini cererile grafice de aplicare a jocurilor. În consecinţă, plăcile video high-end (numite şi adaptoare video sau adaptoare de afişare) includ propriile procesoare şi cantităţi de memorie.

65

Primul pas este de a determina ce tip de slot este disponibil de pe placa de bază. Cele trei posibilităţi pentru plăcile de extensie sunt PCI, AGP şi PCI Express (Fig. 3.4.6). Slotul PCI a fost pentru un timp suficient, dar pentru creşterea de performantă grafică au fost introduse AGP şi PCI Express (Fig. 3.4.7). Odată ce posibilitatea de instalare a unei plăci de extensie a fost studiată, se poate începe: Este necesară brăţara antistatică şi o şurubelniţă Phillips.

Fig. 3.4.6 Sloturi PCI (cele albe) şi PCI Express (cel negru)

Procedură: Înainte de a se instala noua placă de extensie, mai întâi trebuie să se

dezinstaleze driverele pentru componenta ce urmează a fi înlocuită, pentru a evita eventualele conflicte de configurare;

Pentru a elimina vechea placă de extensie, se opreşte calculatorul şi se deconectează de la reţea;

Pentru a facilita accesul, se deconectează tastatura, mouse şi alte periferice; Se fixează brăţara ESD la încheietura mâinii; Se scoate capacul, se desface şurubul şi se extrage vechea placă de extensie

din fantă, exercitând presiune chiar pe ambele capete ale plăcii; Se păstrează vechea placă de extensie, de preferinţă, într-o pungă antistatică

(dacă este încă funcţională, puteţi să o păstraţi, vinde, monta pe alt sistem); Înainte de a instala noua placă de extensie, se parcurge documentaţia cu care a

venit placa de extensie, pentru familiarizare; Se localizează un slot în care va fi introdusă noua placă de extensie – fie AGP

sau PCI-E pentru cazul în care este vorba de placa grafica (în funcţie de dotarea plăcii de baza).

Se tratează foarte atent noua placă de extensie când se extrage din punga ei de protecţie (se ţine placă de extensie de margini şi nu de contacte);

Se aliniază în slot noua placă de extensie, şi uşor, dar ferm se împinge în slot, folosind presiune pe ambele capete ale plăcii de extensie. Odată ce placa de extensie este aşezată pe deplin, se acţionează sistemul de blocare al acesteia;

Dacă noua placă de extensie necesită alimentare direct de la sursă de alimentare (ca cele mai multe placi grafice PCI-E), se conectează mufa corespunzătoare. Dacă sistemul nu are o mufă de potrivita, cel mai probabil, a fost inclusă în pachet cu placa video;

Înainte de punerea capacului, se pune calculatorul în priză şi se porneşte de probă. Se verifică dacă ventilatorul de pe placă funcţionează corect.

Odată ce s-a verificat că ventilatorul funcţionează corect, se închide capacul se conectează tastatura, monitorul, şi alte periferice.

Ultimul pas este de a instala driverele pentru noua placă de extensie. Placa de extensie a venit cu un compact disc care conţine driverele şi, probabil, alte utilităţi şi aplicaţii. Cu toate acestea, driverele incluse pe disc nu sunt neapărat

66

cele mai recente drivere disponibile (de fapt, multe dintre CD furnizate pentru driverele nu vor funcţiona performant datorita vechimii). Din acest motiv, este recomandat să se descarce cele mai noi drivere pentru placă de extensie direct de la producător de pe site-ul Internet.

Fig. 3.4.7 Placă video AGP

Actualizarea driverelorÎn secţiunea anterioară, ca operaţiune de instalare s-a făcut referire la instalarea

de drivere, dar şi în cazul funcţionarii normale este bine să se actualizeze driverele pentru componentele din structura calculatorului. Un driver de dispozitiv (componentă) este un program de calculator, proiectat pentru a interfaţa anumite dispozitive hardware, precum şi pentru a facilita comunicarea între aceste dispozitive şi sistemul de operare instalat pe calculator.

Astfel, driverele de dispozitiv sunt atât pentru componenta software de bază (BIOS) cât şi pentru sistemul de operare respectiv. Când se conectează un dispozitiv special pe calculator – o imprimantă, de exemplu – sistemul de operare de pe calculator trebuie să înţeleagă cum să comunice cu acest dispozitiv hardware specific. „Device Drivers” facilitează acest proces de comunicare.

Unele dintre driverele necesare dispozitivelor sunt furnizate de sistemul de operare şi sunt instalate în momentul în care sistemul de operare s-a instalat. Alte drivere sunt furnizate de către producătorul de hardware, şi s-au instalat în momentul în care dispozitivul este instalat. Când sistemul de operare este instalat, procesul de instalare de drivere de dispozitiv pentru placa de bază, tastatură, şi alte dispozitive, este transparent. Cu toate acestea, atunci când se instalează drivere de dispozitiv pentru alte tipuri de hardware (de exemplu: placa grafică, placa de reţea, placa de sunet, imprimantă, scanner şi cameră digitală), este necesară intervenţia utilizatorului. În cele mai multe cazuri, un dispozitiv hardware trebuie să fie instalat când este conectat la calculator, înainte nu e corect să fie instalate driverele de dispozitiv.

Se urmează orientarea din secţiunea anterioară, când în instalarea pentru o placă de extensie: în primul rând s-a instalat hardware-ul, apoi de driverele de dispozitiv. Există câteva excepţii de la acest lucru, cum ar fi un aparat de fotografiat digital, folosind un port USB pentru descărcarea de imagini pe calculator. În acest caz, de obicei este, software-ul instalat pe calculator înainte ca aparatul foto să fie conectat la portul USB. Se consultă în general documentaţia pentru a afla ce să se facă mai întâi.

Nu numai că pentru diverse dispozitive hardware sunt necesare propriile lor driverele specifice, dar exact driverul necesar variază în funcţie de sistemul de operare

67

care este instalat pe calculator. Astfel, driverul, necesar pentru o imprimanta va varia în funcţie de ce rulează pe calculator Windows XP sau Windows Vista, de exemplu. În timp, driverele sunt adesea dezvoltate încât sunt compatibile cu mai multe sisteme de operare, dar driverele pentru dispozitive mai vechi nu mai sunt dezvoltate si rămân în urmă cu evoluţia, cum ar fi cu introducerea unui nou sistem de operare (de exemplu, Windows Vista). În aceste cazuri este nevoie de a descărca driverele de dispozitive hardware direct de pe site-ul Internet al producătorului. Cu toate acestea, multe dintre drivere sunt, de asemenea, actualizate de către producător (pentru a elimina orice erori, extinde compatibilitatea, şi aşa mai departe). Pentru acest motiv, se recomandă în general, să descărcaţi driverele de pe site-ul producătorului, mai degrabă decât a instala de pe CD-ul care însoţeşte componenta hardware.

Deci, când şi de ce ar trebui să se actualizeze driverele? Iată un scurt ghid:o Ori de câte ori se adaugă noi componente hardware, se instalează cea mai

recentă versiune de driver de dispozitiv disponibilă;o Dacă se face un upgrade pentru sistemul de operare, se va face upgrade de

drivere de dispozitiv hardware, de asemenea. Acest proces se poate produce în mod automat în timpul instalării noului sistem de operare (când hardware-ul este detectat), dar va trebui să se actualizeze manual toate driverele care nu au fost actualizate automat;

o Dacă se întâmpină orice probleme de compatibilitate cu hardware-ul sistemului, se verifică, pentru a vedea dacă există un driver actualizat disponibil.

Pentru a actualiza driverele uşor pe calculator se deschide Device Manager, se dă dublu clic pe componenta al cărui driver se doreşte actualizat, se selectează opţiunea Driver, se face clic pe butonul Update Driver. Dacă se doreşte un driver vechi şi nu este de găsit pe site-ul Internet al producătorului, un excelent serviciu on-line de resurse pentru a căuta driverul dorit este la http://www.driverguide.com. Baza lor de date a driverelor este una dintre cele mai cuprinzătoare de pe Internet.

Înlocuirea/ instalarea plăcii de bază Etapele necesare pentru a înlocui o placa de bază depind de specificul plăcii de

bază şi după caz, de componentele periferice, carcasă şi aşa mai departe(Fig. 3.4.8).

Fig. 3.4.8 Montarea plăcii de bază. Fixarea ei pe carcasă.

În termeni generali, procesul este destul de simplu, dar necesită timp şi îndemânare:

68

http://www.driverguide.com/

o Se deconectează toate cablurile şi se elimină toate plăcile de extensie, de la vechea placă de bază;

o Se scot şuruburile ce prind vechea placă de bază şi se îndepărtează placa de bază;

o Dacă se reutilizează CPU şi / sau memoria RAM, se scot de pe vechea placă de bază şi se instalează pe cea nouă.

o Se îndepărtează vechiul panou I / O şi se înlocuieşte cu cel nou furnizat cu noua placă de bază.

o Se aşează placa de bază pentru a instala noile poziţii pentru distanţiere, după cum este necesar pentru a se potrivi la montarea găurilor de pe noua placă de bază.

o Se instalează noua placă de bază şi se asigură cu şuruburi în toate poziţiile de montare în găuri.

o Se reinstalează toate plăcile de extensie şi se reconectează cablurile.În această secvenţă, se presupune că sunt deja montate pe placa de bază

procesorul (CPU), coolerul şi memoria RAM. Cu foarte puţine excepţii, este mai uşor şi mai sigur de a instala procesorul şi memoria înainte de a instala placa de bază în carcasă.

Înlocuirea/ instalarea procesorului Etapele necesare pentru a înlocui/instala un procesor depind de mai mulţi factori,

inclusiv de tipul de procesor, cooler, placa de bază, şi de situaţia în care e utilizat (Fig. 3.4.9).

Primul pas în înlocuirea procesor este de a elimina vechiul procesor. Pentru a face acest lucru, să iau următoarele măsuri:

o Se deconectează cablul de alimentare, monitorul, tastatura, mouse-ul, şi alte periferice externe, şi se iluminează bine zona de lucru.

o Se scoate capacul de la carcasă şi se curată a sistemului de bine, în interior şi exterior. Exista câteva lucruri mai puţin plăcute dar e sigur un lucru: un sistem murdar poate provoca probleme la montarea procesorului.

o Se demontează coolerul de pe procesor şi apoi se ridica pârghia ZIF şi se extrage vechiul procesor.

Fig. 3.4.9 Instalarea unui procesor. Fixarea în socket şi aplicarea vaselinei siliconice.

Se examinează sistemul să se decidă dacă se demontează şi placa de bază înainte de a începe instalarea noului procesor pe placa de bază. Această decizie

69

depinde de mulţi factori, inclusiv nivelul de experienţă în înlocuirea de procesoare, volumul de muncă disponibil, de tipul de mecanism de fixare folosit pentru a asigura coolerul, şi aşa mai departe. Dacă exista îndoieli, se demontează placa de bază.

Se trece la montarea noului procesor:o Se montează procesorul în socket şi se aplica pe suprafaţa de contact cu

coolerul un strat subţire de pastă siliconică.o Se montează coolerul şi se conectează la alimentare ventilatorul acestuia.o Se montează la loc componentele sau conectorii ce au fost demontaţi pentru a

avea acces la procesor.o Se conectează cablul de alimentare, monitorul, tastatura, mouse-ul, şi alte

periferice externe.o Se porneşte sistemul urmărind la bootare caracteristicile afişate.

Înlocuirea/ instalarea sursei de alimentare Înainte de a se efectua orice altă operaţie, trebuie să se verifice dacă noua sursă

de alimentare este setată corect pentru tensiunea de intrare (120V/230V). Fixarea mecanica standard a sursei de alimentare pe carcasă se face cu patru şuruburi. Pentru a se elimina sursa de alimentare veche, se deconectează cordonul de alimentare, conectorii de pe placa de bază şi toate celelalte cabluri folosite pentru alimentarea componentelor calculatorului. Se scot cele patru şuruburi şi se extrage sursa de alimentare din carcasă.

Pentru a instala noua sursă de alimentare, se va inversa acest proces. Se glisează sursa în locaş, şi se asigură că a fost fixată corect încât să se potrivească, apoi se fixează şuruburile. Dacă este necesar, se sprijină sursa de alimentare pe o parte, în timp ce se introduc şuruburile. În multe cazuri exista o tavă care susţine sursa de alimentare (Fig. 3.4.10).

Fig. 3.4.10 Montarea sursei de alimentare. Poziţionarea şi fixarea cu şuruburi.

Următorul pas în asamblare este de a conecta cablurile de alimentare de la sursa de alimentare pe placa de bază. Conectorul principal de putere de pe placă poate fi de 20 de pini sau 24 de pini, de obicei, situat în apropiere de marginea din dreapta pe placa de bază. Toate sistemele recente de la Intel şi AMD necesită un conector suplimentar de putere cu tensiunea de 12 V care este situat în apropierea socketului de procesor.

70

După ce s-a conectat sursa la placa de bază se realizează conectarea pentru următoarele elemente:

› Unităţile de stocare prin conectorii MOLEX;› Placa grafica PCI Express sau AGP prin conectorul de putere specific;› Ventilatoarele suplimentare; › Unitatea floppy.› Alte componente ce necesită alimentare directă de la sursă.

Odată ce s-a verificat că totul este instalat şi este conectat în mod corect, se aranjează cablurile să nu obstrucţioneze fluxul intern de aer, se reconectează cablul de reţea şi se aplică sistemului tensiune de la reţea.

Înlocuirea / upgradarea memoriei RAMMemoria RAM reprezintă o structură de stocare volatilă – atunci când tensiunea

de alimentare dispare, conţinutul de date din cipurile de memorie RAM se pierde. Avantajul principal al memoriei RAM este faptul că este mult mai rapidă decât orice alt tip de stocare. Memoria RAM este conectata pe placa de bază, mult mai aproape de procesor decât dispozitivele secundare de stocare, care sunt montate la placa de bază prin intermediul unui incomod şi lung cablu de date. În plus, BUS-ul de comunicaţii pentru modulele RAM are o banda mai larga decât alte dispozitive de stocare.

În cazul în care cantitatea de spaţiu necesar în RAM, pentru toate programele deschise depăşeşte spaţiul disponibil, este creat un " fişier swap " pe hard disc. Acest proces poate determina o întârziere de remarcat. Deci, unul dintre principalele motive pentru adăugarea sau modernizarea memoriei RAM a calculatorului este de a accelera operaţiunile. Un alt motiv ar fi în cazul în care unul din modulele de RAM, s-ar fi defectat. Oricum, există unele probleme tehnice care trebuie să fie luate în considerare.

Mai întâi de toate, este util să se ştie cât de mult RAM poate fi instalat pe

calculator. Cantitatea maximă de RAM ce poate fi instalată este prezentată în documentaţia tehnică plăcii de bază a sistemului, iar cantitatea deja instalată din proprietăţile sistemului.

Există mai multe feluri diferite de RAM: SDRAM (memorie dinamică sincronă cu acces aleator) ce se găseşte pe calculatoarele vechi, înainte de 2002, DDR-SDRAM (duble date), care a devenit standard din 2002, DDR2a fost introdusă pe piaţă în 2004, şi acest tip de RAM este larg utilizat în momentul de faţă. Aceste tipuri diferite de RAM au "factor formă ", sau de ambalare diferite; dimensiunea fizică, numărul de pini, şi aşa mai departe variază de la un tip la altul. De asemenea, ele diferă la tensiunea de alimentare şi la capacitatea de stocare. De fapt, placa de bază este, în general, construită pentru a fi dotată cu un singur tip de memorie.

Deci, înainte de a înlocui sau de a face upgrade pentru RAM-ul pe un calculator, e nevoie de a determina ce tip, ce viteză, precum şi capacitatea maximă pe care o poate suporta placa de bază. Mulţi producători de sisteme furnizează informaţii on-line. Se consultă site-ul producătorului. Pe scurt, succesul înlocuirii de memorie este de a fi pregătit în mod corespunzător cu informaţiile despre modelul utilizat (Fig. 3.4.11).

71

Fig. 3.4.11 Instalarea modulelor de memorie RAM

Precauţii: În cazul în care calculatorul este în garanţie, se scoate capacul de la calculator,

care va anula garanţia. Verificaţi dispoziţiile de garanţie. Noul modul RAM este ambalat în pungă anti-statică. Se lasă acolo, până când se

va instala. Se pun în aplicare a procedurile privind siguranţa ESD. Pentru a avea acces la conectorii de memorie de pe placa de bază, se elimină

alte componente pentru a obţine acces direct. De exemplu, se deconectează un cablu panglică IDE, sau se elimina o placă de extensie. Procedura pentru înlocuirea / upgradarea memoriei RAM:

Se închide calculatorul şi deconectează de la alimentare; Se elimină toate dispozitivele periferice de la calculator, cum ar fi mouse,

tastatură, monitor, imprimantă, etc.; Se scoate capacul lateral de la calculator; Se fixează brăţara ESD la încheietura mâinii; Dacă este necesar, se elimina orice componentele interne, astfel încât să acces

la conectorul pentru RAM; Se scot modulele RAM existente cu atenţie. Se utilizează chiar apăsarea cu

vigoare de ambele părţi, dar încet, astfel ca modulul să nu sară în sus. Se introduc în pungi antistatice vechile module.

Se scot din pungile antistatice noile module, asigurându-ne că nu se agaţă modulul de contacte;

Se apasă de ambele părţi până când plăcuta de memorie intră în conector iar gheara de fixare se blochează. Dacă s-a aşezat modul de RAM corect şi complet, se va muta gheara de fixare în poziţia corectă în mod automat;

Se conectează orice componente anterior eliminate; Se lasă capacul deschis temporar, în timp ce face o scurtă verificare; Se reconectează tastatura, mouse şi monitorul. Se verifica cantitatea de RAM instalat atât din BIOS cat şi din sistemul de

operare.

Procedeul de înlocuire a memoriei RAM este destul de uşor – atâta timp cât s-au făcut lucrările pregătitoare în mod corect şi bine.

Unde ?

72

Atelier de reparaţii, Laborator tehnologic

Cu ce?

Prezentări multimedia, planşe, folii de retroproiector, carcase, plăci de bază, surse de alimentare, plăci video, plăci de sunet, plăci de reţea, şurubelniţe, şuruburi.

Cum?

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe.

Demonstraţia - prin montarea plăcilor video, de sunet şi de reţea de către cadru didactic

Observaţia dirijată – urmăreşte etapele montării şi fixării plăcii video, de sunet şi de reţea

Exerciţiu practic – elevul înlocuieşte/instalează componente având la îndemâna un sistem de calcul.


Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse componente pentru diverse echipamente de calcul. Fiecare masă sau banc de lucru va avea un sistem de calcul căruia i înlocuieşte o anumită componentă. Ar fi de preferat ca respectivele componente să fie diferite.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente şi componente sunt diferite. Astfel se poate observa comparativ modul de înlocuire al componentelor.

Fixarea cunoştinţelor poate fi realizată prin completarea de către cadru didactic a următorului tabel

Componentă Etape Tipul componentei Caracteristici întâlnite la montare


73

Tema 4: Tehnici de întreţinere pentru echipamentele periferice şi portabile

Fişa suport 4.1 Efectuarea operaţiilor de întreţinere utilizând unelte pentru depanarea hardwareCe?

Trebuiesc cunoscute trei lucruri, când se execută o intervenţie hardware sau software asupra unui calculator, pentru a nu se face mai multe daune decât lucruri bune:

Controlul electricităţii statice – trebuie să elimine absolut orice urmă de electricitate statică – descărcare electrostatică (ESD). Tensiunile nu se văd sau nu se simt dar pot distruge componente electronice din calculator.

Se urmează cu atenţie, procedurile bine definite – nu se rezolvă probleme hardware sau software, făcând aleatoriu modificări în speranţa că într-un final ceva va funcţiona. Trebuie avută în vedere o succesiune de încercări şi modificări. Se va dori să se schimbe numai un singur lucru la un moment dat, astfel încât să se poată izola cauzele ce dau rezultate diferite.

Utilizarea de instrumente adecvate – părţile componente ale unui calculator sunt relativ mici şi fragile, aşa că trebuie să se folosească instrumente adecvate pentru acest loc de muncă.

În timpul unei reparaţii sau a unei proceduri de actualizare, componente care sunt extrase din calculator ar trebui să fie plasate în pungi anti-statice sau pungi de protecţie pentru a le proteja împotriva efectului ESD (Electrostatic Discharge) (Fig 4.1.1). Când se cumpără o componenta noua, acesta va fi ambalată în acest tip de pungă. Ele vor fi păstrate pentru reutilizare. Altfel, aceste pungi pot fi achiziţionate de la magazinul local de componente de calculator.

Fig. 4.1.1 Brăţară antistatica

Iată ce trebuie făcut pentru a reduce riscul de deteriorare ESD:o Se va purta brăţară ESD pe perioada operaţiunilor de depanare;o Pe măsură ce se elimină componentele din calculator, se păstrează în pungi

anti-statice;o Se dă jos toate bijuteriile purtate în mod obişnuit de tehnician;o Dacă tehnicianul are părul lung şi cravată acestea, se dau jos;

74

o Îmbrăcămintea purtată de tehnician trebuie să fie naturală, mai degrabă decât sintetica;

o Locul de muncă de pe masa de lucru, trebuie să nu conţină suprafeţe acoperite cu material textil;Nu se pot "vedea" decât daunele cauzate de ESD, astfel că este important să se

ia aceste precauţii de siguranţă.

Multe din problemele întâlnite în calculatoare pot fi diagnosticate şi reparate cu doar câteva instrumente esenţiale, care pot fi achiziţionate cu uşurinţă ca un kit de la magazinul local de calculatoare.

Aceste kit-uri includ în mod normal, următoarele elemente:o Şurubelniţele Flathead (drepte);o Şurubelniţele cu cap Phillips (cruce);o Şurubelniţele Torx (în special dimensiunea T15);o Pensetă izolată;o Cleşte spitz (cleşte combinat);o Instrument chip extractor.

Instrumentul chip extractor este un instrument utilizat rar deoarece calculatoarele moderne includ foarte puţine circuite integrate înlocuibile. Penseta şi cleştele spitz sunt la îndemână pentru a extrage mizeria sau un şurub căzut într-un loc strâmt (Fig. 4.1.2). Diverse dimensiuni şurubelniţele sunt utilizate pentru a elimina modulele interne sau pentru a elimina capacele de protecţie. Nu exista o scula universală care să servească la toate.

Fig. 4.1.2 Unelte utilizate în depanare

Există alte câteva instrumente care ar adăuga confort la procedura de reparare:

o Lanternă;o Lupă;o Mici containere pentru şuruburi în vrac;o Pungi antistatice.

Colecţia de instrumente de asemenea, ar trebui să includă unele utilitare de diagnosticare hardware şi software. Câteva exemple de acest fel ar fi un program anti-spyware şi anti-virus, program de diagnostic, care poate au fost incluse cu unele componente cumpărate, cum ar fi o placă de sunet sau video.

75

Cu toate acestea, unul dintre instrumentele esenţiale pentru rezolvarea problemelor de calculator este un disc de boot. Acesta va permite discului o operaţiune ce se numeşte "de pornire" – care este, o soluţie minimală de pornire a sistemului. De asemenea, acesta va permite să booteze calculatorul în cazul în care hard-discul eşuează.

Aceste discuri sunt, în general, specifice sistemului de operare, şi pot fi disponibile în format dischetă sau ca un CD ROM bootabil. Indiferent de tipul de media, un disc de pornire urgenţă este de obicei inclus cu sistemul nou cumpărat.

Concluzia este că e nevoie de un alt mod de a porni calculatorul, dacă nu este capabil să booteze de pe hard-disc.

Dacă un tehnician este calificat în mod rezonabil, la demontarea şi reasamblarea mecanică, va avea o şansă bună de a fi în măsură să refacă sistemul de calcul înapoi la loc într-o stare la fel ca la început sau mai bună, chiar dacă nu a mai făcut asta niciodată înainte.

În continuare se vor expune o serie de operaţii de întreţinere hardware ce trebuie efectuate de către tehnician.

Curăţarea plăcilor de cablaj imprimatActivitatea de întreţinere curentă periodică presupune şi curăţarea tuturor plăcilor

şi conectoarelor din sistem. La acest pas, vor folosi soluţiile de curăţare şi tampoanele care nu lasă scame, pe care le-am menţionat anterior.

Mai întâi, se îndepărtează praful şi murdăria de pe placă şi apoi se curăţa conectoarele. Pentru a curăţa plăcile este cel mai bine să se folosească un aspirator special pentru ansambluri electronice şi plăci cu circuite sau o butelie cu aer comprimat. Buteliile cu aer comprimat împrăştie foarte bine praful şi murdăria de pe plăci.

De asemenea, se va sufla praful de pe sursa de alimentare, mai ales pe cel de pe şi din jurul ventilatorului. Pentru aceasta, nu este necesar a se desface sursa; se va folosi, doar, o butelie cu aer comprimat şi se va sufla aerul în sursă prin intermediul fantei ventilatorului. În acest fel, se va elimina praful din sursă şi se vor curăţa palele ventilatorului şi grătarul, ceea ce va ajuta sistemul să se ventileze.

Curăţarea conectoarelor şi a contactelorCurăţarea conectoarelor şi a contactelor dintr-un sistem asigură conexiuni sigure

şi bune între dispozitive. Pe o placă de bază va trebui să se cureţe conectoarele sloturilor, ale sursei de alimentare, tastaturii, mouse-ului şi difuzorului. În cazul majorităţii plăcilor de extensie, ar trebui să se cureţe conectoarele de margine care se înfig în sloturile de pe placa de bază şi toate celelalte conectoare, precum cele externe, montate pe consola plăcii.

76

Se scufundă tampoanele de curăţare fără scame în soluţie de curăţare. Dacă se va folosi un pulverizator, se depărtează tamponul de sistem şi se pulverizează pe capătul cu spumă, până când soluţia începe să curgă. Apoi se foloseşte tamponul la curăţarea conectoarelor de pe plăci. Tampoanele deja îmbibate cu soluţie sunt cel mai simplu de folosit. Se şterg contactele pentru a înlătura toată murdăria acumulată, lăsând în urmă un strat protector. Pe placa de bază, se acordă atenţie conectoarelor de slot

Se va folosi soluţia pentru a curăţa murdăria de pe contactele aurite ale sloturilor, apoi se curăţă celelalte conectoare de pe placă. Se curăţă conectoarele tastaturii şi mouse-ului, locurile de înpământare în care şuruburile fixează placa de şasiul sistemului, conectoarele sursei de alimentare, ale difuzorului şi ale bateriei.

În cazul în care se curăţă o placă de extensie, se acordă o atenţie sporită conectorului de margine care intră în slotul de pe placa de bază. Atingerea contactelor aurite duce la acoperirea lor cu grăsime şi murdărie, care împiedică realizarea unui contact perfect cu conectorul de slot în care este instalată placa. Trebuie asigurat că aceste contacte aurite sunt perfect curate, fără grăsime şi alte murdării. Este bine de folosit una dintre soluţiile de curăţare ale contactelor care conţine şi un lubrifiant conductiv, ceea ce face ca adaptorul să intre mai uşor în slot, protejând contactele de coroziune.

Trebuie folosit tamponul şi soluţia de curăţare şi pentru capetele cablurilor panglică sau ale altor tipuri de cabluri sau conectoare dintr-un sistem.

Curăţarea tastaturii si mouse-uluiTastaturile şi dispozitivele mouse sunt cunoscute pentru acumularea de murdărie

şi praf. Pentru a preveni apariţia problemelor este bine să se cureţe periodic tastatura cu

un aspirator. O altă metodă este să se răstoarne tastatura şi să se sufle cu aer comprimat. În acest fel, murdăria acumulată în interiorul ei va fi suflată, prevenind probleme ulterioare legate de blocarea tastelor sau de taste murdare.

Dacă o anumită tastă este blocată sau face contact intermitent, se poate îmbiba sau pulveriza cu soluţie de curăţare a contactelor. Cea mai bună modalitate prin care se poate efectua această operaţie este înlăturarea, mai întâi, a căpăcelului şi se pulverizează soluţia în tastă. Această operaţie nu necesită, de obicei, desfacerea completă a tastaturii. Aspirarea sau „suflarea" periodică a tastaturii va preveni apariţia unor probleme mult mai serioase legate de blocarea tastelor.

Cele mai multe dispozitive mouse sunt uşor de curăţat. În majoritatea cazurilor, există un capac de blocare, care ţine bila mouse-ului în interiorul dispozitivului. Înlăturând capacul de blocare, bila va ieşi. După înlăturarea ei, ar trebui să se cureţe cu o soluţie pentru componente electronice. Se recomandă o soluţie de curăţare pură, nu una pentru contacte cu lubrifianţi, deoarece astfel de substanţe nu au ce căuta pe bila mouse-ului. Apoi ar trebui să se cureţe rolele din interiorul mouse-ului cu soluţie, folosind câteva tampoane.

77

Curăţarea lunară a unui mouse în acest mod va elimina şi va preveni mişcarea neregulată sau în salturi a acestuia. De asemenea, pentru majoritatea dispozitivelor mouse cu bilă se recomanda folosirea unui covoraş, deoarece acesta va împiedica mouse-ul să adune murdăria de pe birou.

Mouse-ul optic este si mai simplu de întreţinut, deoarece periodic trebuiesc şterse punctele de glisare ce acumulează mizerie. Totodată periodic se va curăţa cu soluţie fanta prin care iese lumina.

Reaşezarea cipurilor în socluriO altă operaţie de întreţinere preventivă primară este eliminarea efectelor

datorate alunecării pinilor cipurilor. Când sistemul se încălzeşte şi se răceşte, el se dilată şi se contractă, aceste fenomene putând face cipurile care sunt plasate în socluri să iasă treptat din acestea. Procesul se numeşte alunecarea cipului. Pentru a corecta efectele sale, trebuie să căutaţi toate componentele din sistem care sunt plasate în socluri şi să vă asiguraţi că sunt reaşezate corect.

În majoritatea sistemelor actuale, cipurile de memorie ROM-BIOS sunt aşezate în socluri. Plăcutele de memorie RAM de tip SIMM / RIMM / DIMM sunt reţinute în socluri printr-un mecanism de blocare şi nu pot aluneca. Cipurile standard de memorie ROM-BIOS aşezate în socluri sunt primele candidate la alunecarea cipului; cele mai multe dintre celelalte componente logice sunt lipite. Într-un sistem mai vechi, s-ar putea să se întâlnească în socluri şi cipuri RAM, un coprocesor matematic şi chiar procesorul principal al sistemului. Sistemele mai noi plasează cipul CPU într-un soclu ZIF (Zero Insert Force), care are un levier care exercită forţa de strângere a soclului asupra cipului. În majoritatea cazurilor, şi în cazul unui soclu ZIF are loc o alunecare a cipului dar foarte redusă. Totuşi, uneori o conexiune se oxidează, iar simpla îndepărtare urmată de reintroducerea procesorului curăţă contactele şi reface funcţionarea normală.

În ideea asigurării că toate componentele sunt bine aşezate în soclurile lor, se va pune o mână pe spatele plăcii şi se apasă pe cip cu degetul mare de la cealaltă mână. În cazul cipurilor mai mari, se aşează cu grijă cipul în soclu şi se apasă separat pe fiecare capăt al lui, pentru a vă asigura că este bine înfipt. (Procesorul, chipul ROM-BIOS şi coprocesorul matematic pot fi aşezate în această manieră.) De multe ori ar trebui să se audă un scrâşnet, pe măsură ce cipul se reaşeză în soclu. Din cauza forţei mari care este uneori necesară pentru reaşezarea cipurilor în socluri, această operaţie este dificil de executat dacă placa de bază nu este extrasă din sistem.

În cazul plăcilor de bază, reaşezarea prin apăsare a cipurilor în socluri poate fi periculoasă dacă nu se sprijină cu mâna placa pe cealaltă parte. O presiune prea mare exercitată asupra plăcii o poate face să se îndoaie sau să se strâmbe în şasiu sau să crape înainte ca cipul să fie complet inserat în soclu. Distanţierele de plastic care menţin placa deasupra saşiului metalic sunt prea depărtate ca să suporte bine placa astfel apăsată. Trebuie executata această operaţie numai dacă se poate scoate placa din sistem şi/sau se poate susţine în mod corespunzător din spate.

Unde ?


78

Cu ce?

Fişe tehnice, caiete service, prezentări multimedia .

Cum?


Expunere – cadrul didactic, maistrul prezintă operaţiile efectuate, justifica utilizarea sculelor si echipamentelor.

Explicaţia – cadrul didactic, maistrul expun modul de utilizare a echipamentelor si desfăşurarea operaţiilor.

Studiu de caz – Cum se întreţin echipamentele periferice: mouse, tastatura, imprimanta.


Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse echipamente de calcul. Ar fi de preferat ca echipamente de calcul să fie diferite.

Nu trebuie considerat inconvenient faptul că unele echipamente sunt slab sau deloc întreţinute.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic, maistrul împreună cu clasa vor face o fixare în ceea ce priveşte modul de întreţinere hardware a echipamentelor.

Tip echipament Operaţia de întreţinere efectuata Observaţii


79

Fişa suport 4.2 Aplicarea procedurilor de întreţinere prin intermediul uneltelor software

Ce?

Programele de diagnosticare, sosite o dată cu calculatorul sau disponibile din alte surse, au o mare importantă pentru utilizator şi tehnician ori de cate ori calculatorul nu funcţionează. Programele de diagnosticare deschid poarta prin care să se poată exprima hardware-ul despre modul în care funcţionează diversele componente ale calculatorului.

Pentru calculatoarele personale compatibile PC sunt disponibile mai multe tipuri de programe de diagnosticare. Aceste programe, printre care unele sunt livrate la cumpărarea sistemului, îi ajută pe utilizatori să localizeze multe dintre problemele datorate componentelor calculatorului, în anumite cazuri aceste programe pot face cea mai mare parte a muncii pentru depistarea componentei defecte.

În ordinea complexităţii şi a puterii, programele de diagnosticare pot fi cuprinse într-una dintre următoarele categorii:

› POST-Power-On Self Test este un program de auto test, lansat la fiecare punere sub tensiune a oricărui calculator.

› programele de diagnosticare furnizate de producător. Mulţi dintre producătorii de marcă, cum ar fi IBM, Dell, Compaq, Hewlett Packard realizează programe de diagnosticare speciale, destinate expres sistemelor proprii.

› programele de diagnosticare de pe piaţă.

Există programe de diagnosticare generale, destinate calculatoarelor personale de orice tip. Printre aceste programe se numără Norton Utilities (Symantec), Microscope (Micro 2000), PC-Technician (Windson Technologics) şi altele.

Pentru testarea şi depanarea sistemelor, mulţi operatori de calculatoare utilizează primul şi ultimul dintre aceste trei de programe: testele POST şi pachetele de programe furnizate de terţi.

Programele de diagnosticare furnizate de producători sunt uneori scumpe, dar ele sunt complete şi dau rezultate foarte bune în cazul sistemelor pentru care au fost create.

De cate ori se va porni calculatorul, acesta executa automat o serie de teste care verifică componentele de bază ale sistemului. Se verifică unitatea centrală de procesare (CPU) memoria nevolatilă (ROM), circuitele plăcii de bază şi principalele periferice ( cum ar fi cele conectate intern).

În cursul execuţiei sale, programul POST generează mesaje de eroare sau de avertisment, ori de câte ori întâlneşte o componenta defectă.

Deşi elementare, testele pe care le efectuează programul POST reprezintă totuşi "prima linie de apărare" mai ales când este vorba despre defecte majore ale plăcii

80

de bază. Daca POST depistează o defecţiune suficient de gravă încât să împiedice funcţionarea corectă a calculatorului, încărcarea sistemului este oprită şi se generează un mesaj de eroare, care, adesea, ne conduce direct la cauza defecţiunii. Astfel de defecte detectate de POST sunt numite uneori erori fatale. Testele POST furnizează în mod normal trei tipuri de mesaje: coduri audio, mesaje pe ecran şi coduri numerice hexazecimale la o adresa de port I/O.

Codurile audio de eroare generate de POST sunt nişte semnale sonore, care ajuta la identificarea componentei defecte. La funcţionarea normala a calculatorului, se va auzi la pornire un sunet scurt. Dacă este detectată vreo problemă, se va auzi un număr diferit de semnale sonore, uneori chiar o combinaţie de sunete lungi şi scurte. Aceste coduri variază în funcţie de fabricantul aplicaţiei BIOS.

Codurile audio POST pentru AMI BIOS şi Phoenix BIOS sunt ambele mult mai detaliate decât cele ale firmei AWARD şi sunt mai utile în diagnosticarea defecţiunilor plăcii de bază.

În mod special, programul POST din Phoenix BIOS este aşa de bine realizat încât, adesea, nu mai avem nevoie de nici un alt program de test pentru a găsi defectul: o face programul BIOS în locul nostru. Complexitatea testelor POST este unul dintre motivele pentru care se preferă programul Phoenix BIOS.

Firma AMI (American Megatrends, Inc.) produce cel mai răspândit software pentru componenta ROM BIOS a calculatoarelor personale, din momentul de faţă AMI BIOS poate fi găsit în majoritatea sistemelor compatibile IBM puse în ultimul timp în vânzare.

AMIDiag are numeroase facilităţi şi îmbunătăţiri care se găsesc într-o versiune mai simplă în memoria ROM. AMIDiag este un program de test de uz general, cuprinzător, proiectat nu numai pentru sistemele cu componentă BIOS AMI, ci şi pentru oricare alt calculator compatibil IBM.

SiSoft Sandra este un utilitar de diagnostic pentru componentele hardware şi software. SiSoftware Sandra (System ANalyser, Diagnostic and Reporting Assistant) este un utilitar de diagnosticare şi informare de sistem (Fig. 4.2.1). Cu ajutorul lui se pot afla toate informaţiile despre componentele fizice (hardware) şi cele virtuale (software) dintr-un sistem care sunt necesare utilizatorilor şi depanatorilor de calculatoare. Lucrează împreună şi cu utilitarele din Windows, dar merge dincolo de acestea, şi arată mult mai mult din sistem decât cunoaşte sistemul de operare. Se pot obţine informaţii despre procesor, chipset, adaptor video, porturi, printere, placă de sunet, memorie, reţea, Windows, AGP, PCI, PCI-X, PCIe, baze de date, USB, USB2, 1394/Firewire, etc.

Câteva exemple a ceea ce conţin versiunile Sandra: Analiză, testare diagnosticare de la distanţă. Posibilitatea de a se conecta la sisteme sau baze de date mobile (PDA,

SmartPhone). Suport pentru reţele (IPX/SPX, TCP/IP) şi baze de date (ADO, OLEDB, ODBC). Suport pentru medii de stocare mobile sau fixe (SCSI, SATA, ATA, ATAPI). Compatibil multi-platformă (desktop/server, Win32 x86, Win64 x64, Win64). Două teste dedicate internetului: Conexiune Internet/ISP şi test Peerage. Compatibil cu Windows Security center.

81

Compatibil cu listele aplicaţiilor (Address Book, Anti-Virus, Calendar/Organiser, E-mail client, Firewall, Instant Messenging, Internet Call, Java Virtual Machine, Media Player, News Reader, Web Browser).

Support pentru sisteme multi-threaded, multi-core, multi-processor.Listă completă a aplicaţiilor din sistem.

Monitorizare în timp real a sistemului (temperaturi, vitezele ventilatoarelor, tensiuni, puteri, rezistenţe termice, etc.).

1. Varianta SiSoftware Sandra Professional for Home: Măsurări, testări standard de performanţă a sistemului uşoare. Ajută la înţelegerea, aflarea exactă a ceea ce este efectiv în calculator. Compararea sistemului utilizatorului cu un sistem de referinţă. Diagnosticarea configuraţiei hardware şi software. Este destinat special pentru utilizatori cu cunoştinţe generale despre

sistem.2. Varianta SiSoftware Sandra Professional Business:

Măsurări, testări standard de performanţă a sistemului uşoare. Analiza calculatoarelor dintr-o reţea. Suport pentru staţiile dintr-o reţea. Diagnosticarea configuraţiei hardware şi software. Executare în grupuri a modulelor.

3. Varianta SiSoftware Sandra Engineer Edition: Permite diagnosticarea şi repararea de la distanţă a problemelor. Permite folosirea în scopuri comerciale a programului. Se poate licenţia pe numele tehnicianului. Costuri reduse pentru deţinător, întrucât poate folosi pe orice calculator.

4. Varianta SiSoftware Sandra Professional Enterprise: Conţine tot ceea ce conţin versiunile Engineer şi Business. Poate rula diagnosticarea de la distanţă într-o reţea şi rezultatele se pot

urmări pe o interfaţă centrală. Foloseşte autentificări pentru a permite instalarea pe staţiile de lucru. Recunoaşte şi staţiile pe care inginerul de sistem nu vede fizic.

Fig. 4.2.1 Interfaţa programului SiSoftware Sandra

"SiSoft Sandra" este un utilitar gratuit de informaţii şi diagnostic care îi oferă utilizatorului informaţii despre procesor, chipset, adaptor video, porturi, imprimante, plăci de sunet, memorie, reţea, Windows internals, AGP, PCI, PCIe, conexiuni ODBC, USB2, 1394/Firewire, etc. SiSoft Sandra îi oferă de asemenea utilizatorului posibilitatea de

82

compară performanţele PC-ului său cu testele Benchmark. Rezultatele acestor teste sunt o listă cu recomandări pentru îmbunătăţirea performanţelor.

EVEREST Ultimate Edition este un software de diagnostice si o soluţie de evaluare comparativă a PC-ului. Oferă esenţiale informaţii de overclock, avansate de hardware capacităţile de monitorizare şi diagnostice pentru a verifica efectele de a aplica setările (Fig. 4.2.2). Procesor, memorie şi FPU sunt puncte de referinţă disponibile, pentru a măsura performanţa sistemului actual şi pentru a compara cu alte sisteme. EVEREST Ultimate Edition instrumentul de diagnosticare, care oferă un total de 100 de pagini de informaţii despre PC. Everest Ultimate Edition este unul dintre cele mai cunoscute si mai bune programe cu care puteţi afla informaţii despre calculatorul dumneavoastră . Acest program oferă informaţii detaliate în legătura cu componentele hardware si software .Everest este un program profesional de benchmarking pentru PC. Operaţiile de benchmark sunt folosite pentru întreg sistemul. Puteţi afla informaţii despre : procesor , placa video , memorie ram , hard-disk , placa de bază , BIOS , sistem de operare , procese , reţea , dispozitive , periferice de intrare , imprimante , componente usb , componente PCI , software , despre securitatea sistemului de operare si o mulţime de alte informaţii .

Programul gratuit EVEREST Home Edition vă permite să aflaţi cât de bine se comportă PC-ul Dumneavoastră. Cu EVEREST Home Edition, este posibilă vizualizarea informaţiilor de sistem, a diagnosticelor de sistem şi monitorizarea hardware-ului. EVEREST Home Edition îi oferă de asemenea utilizatorului sfaturi pentru optimizarea performanţelor computerului.

Fig. 4.2.2 Interfaţa programului Everest

Norton Utilities. Symantec Corp., dezvoltatorii programului de securitate Norton, au anunţat disponibilitatea Norton Utilities şi au reintrodus un produs clasic Norton cu noi instrumente de optimizare a performantei calculatorului. Aceste instrumente ale lui Norton Utilities ajuta la accelerarea timpului de pornire, eliberează spaţiu de pe mediul de stocare şi îmbunătăţeşte performantele sistemului.

Norton Utilities este canalizat pe problemele legate de calculatoarele lente oferind o suita de îmbunatatiri a performantelor. Având posibilitatea de a prioritiza aplicaţiile de startup şi serviciile Microsoft Windows, utilizatorii pot experimenta un startup mai rapid şi disponibilitatea crescuta pentru aplicaţiile mai des utilizate. Laboratoarele PassMark Software au ajuns la concluzia ca Norton Utilities creste cu 24 % timpul de boot a calculatorului pe un sistem cu Windows XP. De asemenea PassMark a ajuns la concluzia ca aplicaţii folosite zilnic cum ar fi Microsoft Word

83

rulează cu 16% mai repede pe acelaşi calculator folosind Norton Utilities. In plus registrii produsului şi instrumentele de disc management oferă o performanta crescuta şi stabilitate calculatorului.

Norton Utilities oferă instrumente care ajuta la îmbunătăţirii performantelor calculatorului făcându-l să fie ca nou. Indiferent că este vorba despre un calculator nou care trebuie întreţinut sau unul vechi cu performante scăzute, Norton Utilities imbunatateste performantele şi întreţine calculatorul prelungindu-i viata.

Norton Utilities întreţine şi optimizează performantele calculatorului prin următoarele instrumente:

Startup Manager & Services Manager – Administrează programele configurate să ruleze la startup.

Registry Cleaner – Curata registrii de înregistrări inutile create pe parcursul unei instalări/ dezinstalări.

Registry Defragmenter – Analizează registrii pentru erori. Defragmentează şi corectează erori de structura.

Disk Cleaner – Şterge fişierele temporare, internet cookies, şi alte informaţii inutile.

Performance Test – Testează calculatorul utilizând o varietate de teste de viteză şi compară rezultatele înainte şi după modificări. Norton Utilities include suport 24x7 prin email, chat sau prin intermediul

internetului pentru toţi utilizatorii săi. In plus suport prin telefon contra cost.

Produsele Checkit oferă o excelentă serie de teste cuprinzându-le pe cele pentru procesorul sistemului (CPU), pentru memoria convenţională, extinsă şi expandată, pentru unităţile de hard-disc şi de dischetă, pentru placa video şi monitor(incluzând plăcile şi monitoarele cu standard vechi VESA), mouse-ul şi tastatura. Sunt disponibile mai multe versiuni ale produsului Checkit, dintre care Checkit Pro Deluxe este cel mai complex program de teste hardware al companie .Checkit Pro Analist sub Windows execută testele lucrând în mediul Windows. Checkit Plus, care este livrat de unii fabricanţi împreună cu sistemul, nu este complet.

Checkit Pro Deluxe furnizează mai puţine teste de evaluare a performanţelor (benchmarks), dar dă informaţii detaliate despre partea hardware a sistemului, cum ar fi: memoria totală instalată, tipul şi mărimea unităţii de hard-disc, alocarea memoriei (incluzând utilizarea părţii superioare a memoriei), disponibilităţile şi utilizarea IRQ, viteza fax-modemului şi diverse alte teste importante pentru cineva care depanează un PC. Checkit Pro Deluxe cuprinde şi un modul de editare de texte care se deschide automat pe CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT.

Unele dintre testele efectuate cu Checkit Pro sunt mai rar întâlnite în seturile de programe de test (de exemplu, posibilitatea de a testa configurarea fax-modemului). Totuşi, programului Checkit Pro, îi lipsesc funcţii importante cum ar fi o listă a canalelor DMA disponibile, indispensabilă dacă dorim să instalăm o placă de sunet sau alt dispozitiv hardware.

Micro-Scope produs de firma Micro 2000 este un program de teste de uz general pentru sisteme compatibile IBM care conţine numeroase facilităţi deosebit de utile în depanarea sau diagnosticarea problemelor hardware.

84

Micro-Scope este unul dintre puţinele programe de test care ţin seama de particularităţile sistemelor PS/2. Micro-Scope nu numai că ne ajută la depanarea sistemelor PS/2, dar face unele lucruri pe care nici chiar testele avansate produse de IBM nu le pot face, de exemplu poate formata cu standardul ESDI unităţile de hard-disc legate la controllerul ESDI din sistemul PS/2.

Când se leagă o unitate de disc ESDI la controllerul ESDI IBM, componenta BIOS a controllerului cere unităţii informaţii despre capacitatea ei şi despre blocurile defecte. Dacă controllerul nu poate să citească aceste informaţii, nu se va putea configura sau formata respectiva unitate de disc folosind discheta Reference Disk pentru PS/2. Micro - Scope rezolvă multe dintre aceste probleme, deoarece poate formata orice unitate de disc ESDI, ataşată la controllerul IBM şi ne scuteşte să cumpărăm un nou controller sau o unitate specială, dacă dorim să adăugăm discuri acestor sisteme.

Micro-Scope mai are şi o facilitate de verificare a întreruperilor hardware şi a adreselor de porturi I/O, mult mai precisă în cu ceea ce oferă majoritatea celorlalte programe. Aceasta ne permite să aflăm cu exactitate ce întrerupere sau adresă de port foloseşte un anumit adaptor din sistemul nostru şi este o funcţie valoroasă pentru rezolvarea conflictelor dintre adaptoare. Unele programe de test pentru utilizatorii obişnuiţi au această facilitate, dar informaţiile utilizate de ele pot fi incorecte adesea lipsind componente instalate în sistem.

PC Technician, produs de Windsor Technologies, este unul dintre programele de test cu cea mai mare vechime pe piaţă. În consecinţă el a fost în mod continuu îmbunătăţit pentru a reflecta schimbările survenite pe piaţa calculatoarelor personale.

PC Technician este un utilitar dotat cu funcţii complete pentru diagnosticare depanare hardware şi testează toate componentele principale ale unui sistem. La fel ca şi alte programe de vârf, PC Technician are propriul său sistem de operare, fiind izolat de programele cauzate de conflictele software. Programul este scris în limbaj de asamblare şi are acces direct la partea hardware a sistemului pe care îl testează. La livrare, împreună cu programul, se includ şi conectoarele pentru testarea porturilor seriale şi paralele.

PC Technician a fost mult timp favoritul companiilor de service lucrau pe teren, care şi-au dotat specialiştii cu acest produs pentru depanare. Programul a fost pentru specialiştii din domeniul activităţii de service, dar poate fi utilizat cu uşurinţă şi de amatori.

QAPlus/FE, produs de firma Diagsoft, este unul dintre cele mai avansate şi cuprinzătoare programe de test care pot fi cumpărate pentru calculatoarele bazate pe procesoarele Pentium inclusiv calculatoarele PS/2. Testele sunt extrem de cuprinzătoare, iar interfaţa cu utilizatorul bazată pe meniuri îl face simplu de folosit chiar şi pentru cei care nu au experienţă în diagnosticarea problemelor din calculatoarele personale. QAPlus/FE mai cuprinde şi unele dintre cele mai precise teste de viteză existente, care poate fi folosit pentru a afla dacă un anumit sistem pe care dorim să-l cumpărăm este într-adevăr mai rapid decât cel pe care îl avem. Mai important QAPlus/FE poate fi încărcat de discuri, indiferent de sistemul de operare pe care îl avem. DOS, OS/2 sau UNIX, asigurând pornirea sistemului chiar şi în situaţiile în care partea hardware a calculatorului nu mai găseşte unitatea de hard-disc.

85

Se poate utiliza QAPlus/FE pentru testarea plăcii de bază, memoriei RAM (convenţională, extinsă şi expandată), adaptorului video, hard-discului, unităţilor de dischete, unităţii de CD-ROM, mouse-ului, tastaturii, imprimantei şi porturilor paralele ţi seriale (pachetul cu QAPlus/FE conţine şi conectoarele pentru testarea completă a tuturor acestor porturi). Programul mai furnizează informaţii complete despre configuraţia sistemului nostru, cuprinzând componentele hardware instalate pe sistem, despre CPU şi despre cantitatea totală de memorie RAM instalată pe sistem. El furnizează o hartă completă a întreruperilor, strict necesară când se instalează plăci adaptoare noi şi alte dispozitive hardware, şi ne dă o imagine completă asupra driverelor şi a programelor rezistente în memorie încărcate în CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT, ca şi alte informaţii despre sistemul de operare DOS şi folosirea memoriei de către sistem.

QAPlus/FE cuprinde de asemenea diverse alte facilităţi, destinate mai degrabă depanatorului profesionist decât utilizatorului mediu. Între aceste posibilităţi speciale se numără: un editor pentru CMOS care poate fi utilizat pentru schimbarea datei şi orei din sistem, a tipului de hard-disc, a dimensiunii memoriei instalate şi a altor informaţii din CMOS, un program de depanare(debugger) pentru porturile COM; un utilizator de test şi de formatare fizică pentru hard-disc; un utilitar pentru testarea unităţilor de dischete şi un editor pentru fişierele de configuraţie care pot fi folosite pentru editarea fişierelor AUTO EXE.BAT şi CONFIG.SYS şi un program gazetă(host) de comunicaţie la distanţa, care permite personalului de service dotat cu setul complet de programe pentru transmitere la distanţă să opereze pe calculatorul nostru prin modem.

Spre deosebire de alte programe de diagnosticare, QAPlus/FE are posibilitatea de a face testarea de anduranţă a sistemului(burn-in), adică să lucreze non-stop cu sistemul, în regim de solicitare mărită a tuturor resurselor acestora, cu scopul de a afla ce componentă este expusă defectării în exploatarea reală. Mulţi folosesc testele de anduranţă în două momente: când primim un sistem nou şi înainte de expirarea termenului de garanţie. Un adevărat test de anduranţă a sistemului durează între 48 şi 72 ore sau mai mult. Durata testului de anduranţă a programului QAPlus/FE este stabilită de utilizator prin alegerea tipurilor de teste şi specificarea numărului de iteraţii.

3D Mark. Cel mai folosit benchmark pentru testarea abilitaţilor

calculatorului dumneavoastră. Un program de benchmark pt a testa performantele PC-ului, având suport integral pentru directX 9.0c. Programul va acorda un punctaj care îl puteţi stoca on-line si veţi vedea performantele sistemului dumneavoastră in comparaţie cu altele.

Este util mai ales pentru pasionaţii de jocuri deoarece astfel vor vedea daca calculatorul pe care îl deţin este destul de performant pentru a face fata jocurilor.

CPU-Z. Utilitarul prezintă informaţii detaliate despre procesor, placa de baza, memorie, sistem de operare, etc. CPU-Z este un freeware care vă oferă informaţii, în format text şi HTML. Utilitarul oferă informaţii variate despre procesor (frecventa, chache, instrucţiuni, voltaj etc.). CPU-Z, program cu ajutorul căruia putem afla o mulţime de detalii tehnice despre procesorul pe care-l avem.

Unde ?

Laborator tehnică de calcul – laborator tehnologic

86

Cu ce?

Fişe tehnice, caiete service, CD-uri cu software de diagnostic, prezentări multimedia .

Cum?


Expunere – cadrul didactic, prezintă aplicaţiile software, justifica utilizarea acestora.

Explicaţia – cadrul didactic expune modul de utilizare a aplicaţiilor si desfăşurarea operaţiilor de diagnostic.

Studiu de caz – Cum se observa detaliile hardware si software asupra unui calculator cu aplicaţia SiSoftware Sandra Professional for Home.


Bancurile de lucru trebuie să fie dotate cu diverse echipamente de calcul si CD-uri cu aplicaţii software. Ar fi de preferat ca echipamentele de calcul să fie diferite.

La sfârşitul lecţiei cadrul didactic împreună cu clasa vor face o fixare în ceea ce priveşte modul de întreţinere software a echipamentelor.

Tip echipament Aplicaţia software utilizata Lista de caracteristici obţinuta

Probe orale, scrise şi practice.

87

IV. Semnificaţia elementelor grafice

Element Semnificaţie

Criterii de apreciere/verificare

Definiţie

Listă de verificare;

Paşi de urmat

Atenţie! Informaţie importantă!

Atenţie! Este interzis să...

Recomandări cu privire la termene – limită;

Alte recomandări cu privire la organizarea resurselor de timp.

88

V. Bibliografie

1. Mueller, Scott. (1999) .PC Depanare şi modernizare, Bucureşti:

Editura Teora

2. Nicolae, Constantin. (2003) Calculatorul personal, Bucureşti, Editura

Niculescu

3. Curteanu, Silvia. (2007). PC. Elemente de bază şi utilizare, Iaşi:

Polirom

4. Norton, Peter. (1998). Secrete PC, Bucureşti: Teora

5. Anfinson, David. (2008). IT Essentials PC Hardware and Software,

Indianapolis: Cisco Press

6. Rosenthal, Joel.(2004). PC Repair and Maintenance: A Practical

Guide, Charles River: Media

7. Chase, Kate. (2006). PC Disaster and Recovery, New York: Sybex

8. Rosch, Winn. (2003). Hardware Bible, New York: Que Publishing

9. Greenough, John. (2004).PC Upgrade and Repair Bible: Desktop,

Indianapolis: Edition Wiley Publishing

89

http://www.libros.ro/cautare_avansata.php?osCsid=df69a4e702337d6dc6240cad370ab16e?keywords=Silvia%20Curteanu

Documents

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC