20
HAZARDE HIDROLOGICE. STUDIU DE CAZ - INUDAŢIILE PE SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII DIN APRILIE-MAI 2006 I. HAZARDE HIDROLOGICE – INUNDAŢIILE Hazardul este un eveniment ameninţător şi reprezintă probabilitatea de apariţie într-o anumită perioadă a unui fenomen potenţial dăunător pentru om, pentru bunurile produse de acestea şi pentru mediul înconjurător. Hazardele naturale reprezintă fenomene potenţial dăunătoare societăţii, declanşate de manifestări extreme ale unor procese din natură. Acestea reprezintă o formă de interacţiune dintre om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri de adaptare ale societăţii. Inundaţiile reprezintă acoperirea temporară cu apă a unor teritorii ca urmare a creşterii de nivel a unei mase de apă (râu, lac), depăşind cota terenului din teritoriile respective. Ele pot fi provocate şi prin creşterea nivelului apei subterane peste cota terenului sub efectul unui gradient hidraulic prin infiltraţii. Inundaţiile constituie fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om şi activităţile sale. Fiind hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, ocupă primul loc în privinţa pagubelor provocate de catastrofele naturale, cauzând anual pierderi economice de mari proporţii, moartea a zeci de mii de oameni, afectarea în diferite forme şi nivel de gravitate a altor câteva sute de mii de persoane. 1.1 Cauzele producerii inundaţiilor La originea inundaţiilor stau, în marea majoritate a cazurilor, cauze naturale: 1

Inundatii Dunare 2006

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Inundatii Dunare 2006

Citation preview

Page 1: Inundatii Dunare 2006

HAZARDE HIDROLOGICE. STUDIU DE CAZ - INUDAŢIILE PE

SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII DIN APRILIE-MAI 2006 I. HAZARDE HIDROLOGICE – INUNDAŢIILEHazardul este un eveniment ameninţător şi

reprezintă probabilitatea de apariţie într-o anumită perioadă a unui fenomen potenţial dăunător pentru om,

pentru bunurile produse de acestea şi pentru mediul înconjurător. Hazardele naturale reprezintă fenomene potenţial dăunătoare societăţii, declanşate de manifestări extreme ale unor procese din natură. Acestea reprezintă o formă de interacţiune dintre om şi mediul

înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri de adaptare ale societăţii.Inundaţiile reprezintă acoperirea temporară cu apă a unor teritorii ca urmare a

creşterii de nivel a unei mase de apă (râu, lac), depăşind cota terenului din teritoriile respective. Ele pot fi provocate şi prin creşterea nivelului apei subterane peste cota

terenului sub efectul unui gradient hidraulic prin infiltraţii.Inundaţiile constituie fenomene frecvente, care comportă riscuri serioase pentru om şi activităţile sale. Fiind

hazardul cel mai larg răspândit pe Glob, ocupă primul loc în privinţa pagubelor provocate de catastrofele naturale, cauzând anual pierderi economice de mari proporţii, moartea a zeci de mii de oameni, afectarea în diferite forme şi nivel de gravitate a altor câteva sute

de mii de persoane. 1.1 Cauzele producerii inundaţiilorLa originea inundaţiilor stau, în marea majoritate a cazurilor, cauze naturale: - particularităţile climatice (posibilitatea

producerii de precipitaţii abundente, topirea brutală a zăpezilor şi a gheţii sau combinaţii ale acestora, rata de evaporaţie a apei meteorice etc.);- particularităţile morfohidrografice reale

ale cursurilor de apă (poziţia bazinului hidrografic, suprafaţa şi forma acestuia, altitudinea şi gradul de fragmentare a reliefului, tipul şi densitatea reţelei hidrografice, permeabilitatea substratului, lărgimea şi

adâncimea albiei minore etc.);O a doua categorie de condiţii este determinată de acţiunea factorului antropic (utilizarea terenurilor, gradul de antropizare, lucrările de inginerie hidrologică etc.). Acţiunea umană are de multe ori consecinţe negative, contribuind la

creşterea gradului de risc de producere a inundaţiilor şi la accentuarea efectelor produse de acestea prin: - modificarea particularităţilor morfohidrografice naturale ale râurilor prin regularizări, îndiguiri şi taluzări, care, deşi produc o îmbunătăţire a condiţilor de scurgere, pot produce ştrangulări ale

secţiunii de curgere sau pot avea efecte grave în anumite cazuri de compunere nefavorabilă a hidrografelor;

- despăduriri excesive în cuprinsul bazinelor hidrografice; - exploatarea defectuoasă a descărcărilor de ape mari la unele acumulări, fără corelare cu amenajările

din aval;- accidente şi avarii survenite la lucrările hidrografice (ruperea barajelor, degradări ale sistemelor de etanşare a marilor canale ş.a.), care pot produce inundaţii mult mai mari decât cele în regim natural, creând situaţii extrem de periculoase mai ales dacă

se produc în timpul viiturilor;- nu lipsită de importanţă este practicarea culturilor neacoperitoare (porumb, cartof ş.a.) în lunci şi pe terasele joase, favorizând astfel

scurgerea apei, în timp ce păşunile naturale, câmpurile de lucernă ş.a. ar avea efect de burete. - o serie de procese precum tasarea solurilor (prin utilizarea maşinilor agricole şi prin păşunat excesiv), extinderea suprafeţelor betonate şi asfaltate din localităţi (cu efect în scăderea permeabilităţii terenurilor), prelevarea de pietrişuri şi nisipuri din albii (având

1

Page 2: Inundatii Dunare 2006

ca efect adâncirea cursurilor de apă), constituie tot atâţia factori ce contribuie la creşterea gradului de risc de producere a viiturilor şi la accentuarea efectelor produse de

acestea.1.2 Inundaţiile din RomâniaÎn România se produc anual circa 10-15 viituri, cu o frecvenţă mai mare la altitudini mijlocii în Carpaţi şi Subcarpaţi şi mai redusă spre

regiunile de câmpie.Inundaţiile catastrofale (cu asigurări de 0,5-1,0%, produse odată la 50, respectiv

100 de ani) au drept cauză ploile torenţiale combinate cu topirea bruscă a zăpezii.Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a ţării (un procent însemnat aparţinînd anotimpului de iarnă), unde frecvenţa anuală de apariţie este de 30-40%. Primăvara se formează cu regularitate viituri prin topirea zăpezii (a cărei acumulare este asigurată de condiţiile termice negative din timpul iernii), peste care se suprapun ploile de primăvară. La

începutul verii, viiturile au caracter general pe teritoriul ţării, sunt datorate ploilor abundente şi au o frecvenţă de 15-20% în zona de câmpie şi 25-30% în zonele montane.

Toamna viiturile sunt mai rare, se datorează ploilor din perioada octombrie-noiembrie şi au o frecvenţă mai ridicată în Banat şi Oltenia; Se estimează că suprafaţa

maximă expusă inundaţiilor în ţara noastră este de circa 3,5 milioane ha, ceea ce reprezintă 15% din teritoriul ţării. Principalele zone inundabile sunt următoarele: Câmpia Dunării – 8.000.000 ha, Câmpia Banatului – 485.000 ha, Bazinul Siretului – 300.000 ha,

Câmpia Crişurilor – 200.000 ha, Bazinul Oltului – 160.000 ha, zona Someş-Crasna – 140.000 ha, Bazinul Prutului – 90.000 ha, Bazinul Argeşului – 80.000 ha, Bazinul

Mureşului – 60.000 ha, Bazinul Ialomiţei – 50.000 ha, bazinele Jiului şi Someşului – cu câte 20.000 ha fiecare, Bazinul Călmăţuiului – 10.000 ha.Când căderea precipitaţiilor se

combină cu topirea zăpezilor din zona montană se produc viituri catastrofale (precum cele din luna mai 1970, generalizate la nivelul întregii ţări, cele mai puternice din istoria ţării. Prezenţa rocilor argiloase a favorizat fenomenul de scurgere pe versanţi, circa 90%

din precipitaţii ajungând rapid în reţeua hidrografică. Viiturile au afectat 1500 de localităţi, 45 000 case au fost dărâmate sau grav avariate, înregistrându-se circa 170 de

victime şi pagube de peste 1 miliard dolari). În anul 2005, din aprilie şi până în septembrie, România a fost măturată de 6 valuri succesive de inundaţii, cauzate de ploi abundente (uneori de peste 250 l/m2), scurgerea de pe versanţi, tăieri abuzive ale pădurii

(în zona Asău, în Vrancea etc.). Debitele de pe râurile mari au fost de zeci de ori mai mari (pe Siret de 12 ori), iar pe afluenţii mai mici, de sute de ori. În Banat inundaţiile au fost agravate printr-o eroare a autorităţilor, care în momentul în care debitele de pe Bega

au atins valori alarmante, din dorinţa de a proteja oraşele mari Lugoj şi Timişoara, au decis devierea apelor spre râul Timiş. Situaţia a scăpat de sub control, volumul uriaş de apă a înghiţit zone întinse de câmpie joasă din spatele digurilor de protecţie din lungul

râurilor respective şi, implicit numeroase sate. În luna septembrie a aceluiaşi an o serie de localităţi din judeţul Covasna au fost măturate, doar în 15 minute, de o viitură care a atins în unele locuri 7 m înălţime.Bilanţul inundaţiilor din 2005 a fost dramatic: 69 de morţi,

4500 de case distruse, 45 000 de case afectate, mii de hectare de terenuri agricole distruse.II. INUNDAŢIILE DIN SECTORUL ROMÂNESC AL DUNĂRII2.1. Istoricul inundaţiilor de pe DunăreAvând vârsta ultimei ere geologice a Terrei –

2

Page 3: Inundatii Dunare 2006

cuaternarul, Dunărea a determinat conformaţia zonei sudice a teritoriului românesc şi a înscris în istorie înflorirea şi decăderea cetăţilor-porturi Dinogetia, pe malul dobrogean şi

apoi Vicina la gurile Prutului şi înflorirea ulterioară a unor oraşe-porturi de pe traseul acesteia (Brăila în sec.XIV, Galaţiul în sec.XV ş.a.).România gestionează 1.075 km curs

navigabil din cei 2.860 km ai marelui fluviu european, luncile Dunării inferioare, care totalizează 573.000 ha, din care 432.000 ha îndiguite (75% din întreaga luncă a Dunării

inferioare) şi o deltă cu o suprafaţa de 432.000 ha, declarată rezervaţie naturală naţională şi protejată de legislaţia internaţională. Se remarcă ritmul alert al îndiguirilor Luncii

Dunării după anul 1962, când se atingea suprafaţa de 106.000 ha, în 1964 – 306.000 ha, pentru ca în 1987 să se atingă maximul suprafeţei îndiguite, de 432.000 ha, la un număr de 53 incinte îndiguite. În condiţiile hidrologice excepţionale ale anului 2006 s-a solicitat la nivel extrem tehnica românească a îndiguirilor, s-au verificat principiile de realizare a

acestora şi modalităţile de valorificare a teritoriilor de luncă amenajate complex cu lucrări de îmbunătăţiri funciare.Potrivit lui Kresser (1957), cele mai vechi dovezi privind

inundaţiile sunt din anul 1012. Alte inundaţii, aşa cum apare în Analele istorice, au avut loc în 1210, 1344, 1402, 1466, 1490, 1499. Există dovezi indirecte că aceste inundaţii au

fost de o mărime comparabilă cu inundaţiile cu 1899-1954 (referinte). Inundaţiile din august 1501 pot fi luate drept cele mai mari inundaţii, care a fost vreodată observate pe

Dunărea superioară, după înregistrările Serviciului Hidrologic Austriac. Vârful de descărcare a viiturii de la Viena a fost estimat la 14 000 m3/s. Există, de asemenea, unele dovezi despre inundaţii în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea (1594, 1598, 1670, şi 1682). Cele mai grave inundaţii s-au produs în secolul XVIII (1787) - aşa-numită " Inundaţia Tuturor Sfinţilor "- la sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie (referinte). Debitul maxim de descărcare de la Viena a fost de 11 800 m3/s după acelaşi Serviciu Hidrologic Austriac.2.2 Inundaţiile de pe Dunăre din aprilie-mai 2006In primăvara anului 2006, România s-a confruntat cu cele mai mari debite înregistrate vreodată pe Dunăre, acestea afectând grav localităţile riverane.Viitura de pe Dunăre din perioada

aprilie-mai 2006 a avut la intrarea in ţară debitul maxim de 15800 m3/s, ce reprezintă cel mai mare debit produs în perioada cu observaţii şi măsurători hidrometrice sistematice:

1840-2006.S-au înregistrat debite istorice pe cursul superior al Dunării (Budapesta), precum şi pe Tisa, chiar dacă pe ceilalţi afluenţi ai Dunării nu s-au înregistrat debite istorice, valorile atinse au fost foarte mari, astfel că prin compunere şi propagare au condus la debitele istorice şi pe teritoriul României; Nivelurile şi debitele istorice

înregistrate au condus la inundaţii catastrofale, revărsări şi distrugeri ale digurilor pe mai multe sectoare ale Dunării, soldate cu importante pagube materiale. Cu toate eforturile

autorităţilor, digurile Ghidici-Rast-Bistreţ, Bechet-Dăbuleni, Olteniţa-Surlari-Dorobanţu, Oltina şi Ciulineţ- Isaccea au cedat, pe lungimi cuprinse între 50-100 m, inundând

localităţile limitrofe, care au fost evacuate. În zonele în care digurile longitudinale de la Dunăre au cedat, s-au acumulat cantităţi importante de apă în spatele digurilor. În unele

cazuri au cedat şi digurile de compartimentare a incintelor, producând inundarea terenurilor agricole şi fermelor piscicole, şi parţial sau total a unor localităţi extinse în

3

Page 4: Inundatii Dunare 2006

zona inundabilă. Cedarea digurilor precum şi revărsarea Dunării în zone neamenajate a condus la evacuarea a 15.834 persoane, afectarea a 154 localităţi, inundarea a 1.774 case din care 443 sunt distruse şi 134 sunt în pericol de prăbuşire. Au mai fost afectate peste 4.700 anexe gospodăreşti, 64.350 ha teren arabil, 6,8 km drumuri naţionale şi 593 km drumuri judeţene şi comunale. Inundările naturale de incinte, prin ruperea digurilor la nivelurile extraordinare s-au produs în perioada 14.IV –

04.V.2006, fiind inundate 7 incinte ce au totalizat 71.749 ha (Ghidici-Rast-Bistreţ; Bistreţ-Nedeicu-Jiu; Jiu-Bechet; Bechet-Dăbuleni; Dăbuleni-Corabia; Olteniţa-Surlari-Dorobanţu; Ostrov-Pecineaga).Cauzele producerii

catastrofelor şi ruperii digurilor au fost determinate de nivelurile excepţionale ale Dunării, ce au atins valori extraordinare, cu mult peste cele luate în calcul la proiectare.În

acest sens este suficient să precizăm că nivelurile cele mai ridicate şi de durată ale Dunării la Brăila, s-au produs în anul 1970, an în care s-a atins cota absolută 7,47 m. Ori, în 2006, vârful viiturii pe durata a 4 luni a atins punctual maxim pe 24 aprilie la cota 8,07 m, cu 60 cm peste maximul din 1970 şi cu 6 cm peste maximul maximorum înregistrat la

mira Brăila în anul 1897 (8,01 m). La producerea catastrofelor de rupere a digurilor au contribuit mai cu seamă presiunile enorme de împingere a apei pe dig, infiltraţiile puternice prin corpul digului afectându-i stabilitatea, expunerea taluzelor la efectul

distructiv al valurilor în zone neprotejate de perdele de protecţie, condiţiile geotehnice de fundaţie sau de material în dig nefavorabile favorizând infiltraţii puternice şi antrenări de

pământ.Inundările controlate s-au produs în perioada 15-17.IV.2006 în două incinte totalizând 15.607 ha (Călăraşi-Rau; Făcăierni-Vlădeni). Totalul suprafeţei luncii îndiguite inundate natural şi controlat în cele 9 incinte a atins astfel valoarea de 87.356 ha, suprafaţă ce reprezintă cca 20% din totalul suprafeţei îndiguite.Analizând în detaliu situaţia comportării incintelor îndiguite la viitura excepţională a Dunării, constatăm că

treimea amonte a luncii Dunării a fost tronsonul cel mai afectat de inundaţii, respectiv 5 incinte au fost inundate natural din totalul de 7 incinte. Suprafaţa afectată în acest tronson

a totalizat 62.329 ha, cca 87% din totalul suprafeţei luncilor inundate natural.Cauzele probabile ale acestei situaţii sunt amplitudinile mai mari ale nivelurilor la viiturile

catastrofale în zona superioară a luncii, durate mai scurte de atingere a acestor niveluri catastrofale, deci viteze mai mari de deplasare a undei de viitură.Existenţa digurilor de

compartimentare nefuncţionale în privinţa integrităţii, a cotelor de apărare subasigurate la incintele compartimentate determinând inundaţii în compartimente vecine (Jiu-Bechet-

Dăbuleni, Olteniţa-Surlari-Dorobanţu) a constituit un alt factor care a determinat creşterea suprafeţelor inundate.Analiza s-a efectuat pe 3 segmente ale hidrografului

viiturii, ramurile ascendentă, de vârf şi descendentă.Inundările de incinte îndiguite pe ramura ascendentă a viiturii s-au produs în perioada 10-16.IV.2006 şi au

determinat:descreşteri minore de nivel -15 cm, pe durate scurte (2 zile) la Ghidici- Rast-Bistreţ – 11.126 ha, incintă inundată natural pe 14.IV.2006 şi apoi continuarea creşterilor

transmise din amonte pe următoarele 7 zile;

4

Page 5: Inundatii Dunare 2006

creşteri de nivel în aval cu +26 cm, după 2 zile de la inundarea dirijată pe data de 15.IV.2006 a incintei Făcăieni-Vlădeni – 4.859 ha şi apoi continuarea acestor creşteri cu +35 cm până pe 27.IV.2006, alura creşterilor pe ansamblu fiind conformă cu transmisia acestora din amonte.

Inundările pe ramura de vârf a viiturii (16 - 25.IV.2006) au determinat: creşteri de nivel de +8 cm în aval pe următoarele două zile de la inundarea dirijată pe

17.IV.2006 a incintei Călăraşi-Râul – 10.748 ha şi continuarea acestor creşteri cu +40 cm până pe 27.IV.2006, realizându-se, în mare, aceeaşi conformaţie a viiturii transmise din amonte (post Călăraşi).

Inundările pe ramura descendentă a viiturii (25.IV - 04.V.2006) au determinat: descreşteri de nivel în două zile cu -60 cm în aval de incinta Bistreţ-Nedeicu- Jiu –

21.530 ha, incintă inundată natural pe 24.IV.2006 şi continuarea descreşterilor cu -55 cm până pe 03.V.2006, descreşterile totale de -115 cm fiind în conformitate cu cele transmise din amonte, de -125 cm (post Calafat);

descreşteri de nivel de -55 cm după două zile de la inundarea naturală a incintei Bechet-Dăbuleni – 15.228 ha şi de -35 cm după trei zile de la inundarea naturală pe data de 26.IV.2006 a incintei Dăbuleni-Corabia – 14.445 ha;

descreşterile pe ansamblul perioadei (26.IV - 03.V.2006) după inundarea celor două incinte au fost corespunzătoare celor transmise din amonte, -115 cm la Bechet şi -125 cm la Calafat.

Analiza efectuată permite enunţarea unei concluzii foarte clare: inundările prin spargeri naturale sau dirijate ale digurilor, pe ramurile ascendentă, de vârf şi descendentă ale viiturii au avut un efect minor, cu valori reduse, sub 15-20 cm, localizate în timp pe durata a 1-3 zile după eveniment, ansamblul conformaţiei viiturii transmiţându-se din amonte spre aval cu modificări neesenţiale.

Pe baza analizei regimului hidrologic al fluviului, situaţiilor extreme produse de ruperi naturale sau spargeri controlate ale unor diguri, se evidenţiază efectul nesemnificativ al acestor situaţii catastrofale asupra depresurizării (reducerea intensităţii) viiturii.

A fost necesară impunerea unor soluţii de reabilitare a lucrărilor de indiguire prin supraînălţări, compartimentări de incinte prin diguri de compartimentare, consolidari de taluze, reducere a infiltraţiilor prin corpul digurilor, control al fenomenelor de hidraulică subterană din zonele adiacente digurilor (grifoane).

Alimentarea puternică din Dunăre a rezervorului freatic la viitura excepţională din 2006 a determinat în luncă manifestarea excesului de apă, cu precădere în zonele periferice şi interioare, cu cote joase, pe cca 6-8% din suprafaţă. S-a semnalat, de asemenea, şi o intensă aprovizionare a culturilor cu apă prin ridicare capilară (subirigaţie) pe cca 30-40% (teritorii cu apa freatică la adâncimi mai mici de 2-3 m).

Pentru controlul viiturilor pe Dunăre, în vederea diminuării efectelor s-a propus realizarea a trei breşe controlate la Rast, Calarasi – Raul si Făcăieni – Vlădeni pentru a reteza vârful viiturii.

5

Page 6: Inundatii Dunare 2006

Breşele au fost realizate conform planificării, mai puţin breşa de la Rast – pe care a făcut-o Dunărea cu 100 de metri în aval de locul propus de specialişti. Aceste breşe au redus în special riscul inundării oraşelor Călăraşi, Brăila şi Galaţi.

Foto 1. Breşă prin dig rupt

Foto 2. Incintă inundată

6

Page 7: Inundatii Dunare 2006

Foto 3. Lucrări de consolidare pe taluz şi la baza digului

Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

7

Page 8: Inundatii Dunare 2006

Fig. 1. Breşe pe cursul Dunării, anul 2006

8

Page 9: Inundatii Dunare 2006

Istoricul cedării digurilor Tabel 1

NR. CRT.

DIGURI DATA/ORA ARIA (Ha)VOLUM(mil. mc)

CEDĂRI DIGURI

1. Rast - Bistreţ 14.04.2006/11:30 12000 480

2. Bistreţ - Nedeia 24.04.2006/07:50 15000 225

3. Bechet - Dăbuleni 24.04.2006/07:15 6000 120

4. Dăbuleni - Corabia 27.04.2006/11:00 11500 230

5. Spanţov 23.04.2006/14:30 1200 36

6. Surlari - Mănăstirea 25.04.2006/23:00 4600 138

7. Tatina - Ulmeni 03.05.2006/06:00 1300 39

BREŞE PENTRU ATENUARE

1. Călăraşi - Râul 17.04.2006/16:00 10800 432

2. Făcăieni 15.04.2006/19:00 4800 96

BREŞE PENTRU EVACUARE

1. Nedeia 02.05.2006

2. Orlea - Corabia 09.05.2006

3. Mănăstirea 01.05.2006

TOTAL 67200 1796

Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

9

Page 10: Inundatii Dunare 2006

Nivelurile maxime înregistrate şi reconstituite în diferite secţiuni de pe Dunăre la viitura din aprilie-mai 2006 comparativ cu cele mai mari niveluri înregistrate după îndiguirea Dunării – şi cu nivelele de proiectare a digurilor Tabel 2

Secţiune Cota proiectată

(cm)

Nivel maxim

înregistrat înainte de 2006 (cm)

Nivel în 2006 (cm)Diferenţa

nivelurilor 2006 - nivel maxim 1970/1981

(cm)

Diferenţa nivel 2006 – nivel

proiectare (cm)

1% 5% Înregis-trat

Recons-tituit

Dife-renţa

1% 5%

Gruia 862/1981 899 899 0 +37Calafat 782 734 802/1981 861 865 +4 +59 +79 +127Bechet 787/1981 845 857 +12 +58Corabia 773 711 756/1970 801 812 +11 +45 +28 +90Giurgiu 804 750 795/1970 822 830 +8 +27 +18 +72Olteniţa 794 741 772/1970 809 815 +6 +37 +15 +68Călăraşi 703/1970 737 765 +28 +34Cernavodă 690 644 708/1970 736 760 +24 +28 +46 +92Hârşova 678 641 727/1970 764 792 +28 +37 +86 +123Brăila 678 619 639/1970 699 724 +25 +60 +21 +80Tulcea 458 411 435/1970 438 450 +12 +3 -20 +27

Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

10

Page 11: Inundatii Dunare 2006

Fig. 2. Breşele de la Rast şi Bistreţ Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

Fig. 3. Breşa de la Bechet

Sursa: Ministerul Mediului şi Pădurilor

11

Page 12: Inundatii Dunare 2006

Fig. 4. Breşa de la Spanţov

2.3 Elemente şi principii privind reamenajarea Dunării

Schimbarea caracteristicilor regimului hidrologic datorită: schimbărilor de ordin climatic care au contribuit la realizarea unei tendinţe crescătoare a

debitelor maxime ale Dunării în secţiunea Baziaş şi a unei tendinţe de creştere a nivelului Mării Negre;

amenajările realizate în bazinul hidrografic al Dunării, în special îndiguri care au condus la accentuarea tendinţei de creştere a debitului maxim pe Dunăre la staţia hidrometrică Baziaş.

Realizarea unor habitate corespunzătoare conservării biodiversităţii acvatice prin indiguirea întregului sector românesc al Dunării s-a întrerupt legătura dintre râu şi

lunca inundabilă, reducându-se habitatele necesare pentru dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Un exemplu semnificativ il prezintă reducerea populaţiilor de ciprinide care işi depuneau icrele în lunca inundabilă a Dunării, datorită îndiguirii luncii.

Variantele de reamenajare ale fluviului Dunărea vor lua în considerare următoarele elemente concrete:

localităţile importante care trebuie apărate contra inundaţiilor; zonele de renaturare ecologică propuse în studiile efectuate de Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării” împreună cu Fondul Mondial pentru Natură (WWF); zonele inundate controlat şi zonele unde Dunărea a creat breşe în digurile longitudinale

ale Dunării (inundare necontrolată).

12

Page 13: Inundatii Dunare 2006

Variantele de reamenajare ale fluviului Dunărea după viitura din aprilie-mai 2006 trebuie să aibă la bază noua Strategie Naţională de Management al Riscului la Inundaţii (HG1854/22.12.2005) care a luat în considerare noile principii europene de amenajare a apelor.

Aceste principii europene sunt cuprinse în Directiva Europeană privind Managementul Inundaţiilor care se află în etapa finală de aprobare şi se referă la:

protecţia oamenilor şi a bunurilor acestora prin realizarea, după caz, a unor lucrări structurale de apărare: lacuri, poldere, diguri şi derivaţii de ape mari;

refacerea unor zone umede în scopul conservării şi dezvoltării biodiversităţii şi atenuării debitelor maxime ale undelor de viitură.

2.4 Soluţii propuse pentru reamenajarea fluviului Dunărea pe sectorul românesc

Soluţiile tehnice pentru reamenajarea Dunării vor lua în considerare următoarele: Crearea unor poldere în cascadă în incintele indiguite deja inundate având în vedere

diferenţa mare de nivel de până la 2 - 2,5 m dintre capătul amonte şi capătul aval al incintei.Se recomandă ca selectarea polderelor să se facă astfel: - în zona din amonte de confluenţa Jiului şi Oltului cu Dunărea pentru a reteza vârful viiturii în sectorul amonte al Dunării şi a reduce presiunea asupra digurilor pe tot sectorul aval al Dunării; - polderele se vor realiza în apropierea obiectivelor importante de apărare contra inundaţiilor pentru ca efectele să fie maxime având în vedere volumul foarte mare al viiturii pe Dunăre comparativ cu volumele de apă ce pot fi acumulate în aceste poldere.

Se propune realizarea polderelor in cascadă în incintele inundate: Rast-Bistreţu-Nedeia, Dăbuleni-Potelu-Corabia, Spanţov-Mănăstirea. Se va lua de asemenea în considerare ca variantă de rezervă realizarea unui polder în incinta îndiguită Borcea de Sus precum şi a incintei create între digurile longitudinale de pe partea dreaptă a Dunării pe sectorul Brăila – Galaţi.

Realizarea unor diguri inelare în jurul localităţilor sau, ca solutie alternativă strămutarea unor localităţi, funcţie de implicaţiile sociale şi economice.

CONCLUZII

Dunărea prin îndiguire a determinat creşteri de nivel datorită încorsetării de cca 0,6 m în amonte şi 1,2 m în aval, creşteri determinate prin calcule hidraulice şi verificate la apele mari din 1965, 1970, 1985;

în anul 2006, la nivelurile catastrofale ale Dunării ce au depaşit cu 60 cm situaţia din 1970 şi cu 6 cm maximul istoric din 1897, au fost inundate 9 incinte (7 natural şi 2 dirijat) totalizând 87.356 ha (80% din suprafaţa totală îndiguită din lunca Dunării);

efectul spargerii digurilor asupra depresurizării viiturii a fost nesemnificativ, sub 15-20 cm descreşteri în aval, localizat în timp la 1-3 zile după eveniment, viitura transmiţându-se apoi din amonte spre aval cu aceeaşi conformaţie;

13

Page 14: Inundatii Dunare 2006

ruperea digurilor s-a produs cu precadere în treimea amonte a Dunării româneşti pe o suprafaţă de 62.329 ha (cca. 87% din suprafaţa inundată natural), în condiţiile existenţei unor amplitudini mai mari de niveluri, a unor durate mai scurte de propagare a viiturii şi existenţa digurilor de compartimentare nefuncţionale (degradate);

ruperea digurilor s-a produs cu precădere în treimea amonte a Dunării româneşti pe o suprafaţă de 62.329 ha (cca. 87% din suprafaţa inundată natural), în condiţiile existenţei unor amplitudini mai mari de niveluri, a unor durate mai scurte de propagare a viiturii şi existenţa digurilor de compartimentare nefuncţionale (degradate);

Renaturarea şi revenirea la ce a fost lunca în regim natural nu are un fundament ştiintific, ecologic, agrotehnic şi economic, având în vedere modificarea elementelor naturale (regimul hidrologic al fluviului, climatul) şi antropic (poluarea apelor fluviului, modificarea ecosistemelor acvatice - specii de peşti, plante, microfaună).

Lunca îndiguită, exploatată într-un sistem agricol ameliorativ, amenajată cu zone împădurite pe terenurile slab productive şi perdele de protecţie agrosilvică, cu prezervarea şi extinderea zonelor umede, inclusiv cu refacerea ecosistemelor specifice luncii, pot constitui adevărate oaze antisecetă.

BIBLIOGRAFIE

1. Bălteanu Dan, Mihaela Şerban (2005), Modificări globale ale mediului – o evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Ed. CNI Coresi, Bucureşti

2. Vişnescu I, M. Buladra (2008), Modificări severe în regimul hidrologic al Dunării şi impactul acestora asupra agriculturii în lunca îndiguită, Analele I.N.C.D.A. Fundulea, vol. LXXVI*** Agenţia pentru Protecţia Mediului www.anpm.ro*** Ministerul Mediului şi Pădurilor www.mmediu.ro

14