Introducerea Monedei Unice Euro in Romania La Nivel Micro Si Macroeconomic

5/16/2018 Introducerea Monedei Unice Euro in Romania La Nivel Micro Si Macroeconomic - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/introducerea-monedei-unice-euro-in-romania-la-nivel-micro-si-macroeconomic 1/34

Introducerea monedei unice euro ȋn Romȃnia

la nivel micro și macroeconomic

Profesor coordonator:

Huidumac Petrescu Cǎtǎlin Emil

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c3/Euro_symbol_gold.svg/386px-Euro_symbol_gold.svg.png&imgrefurl=http://ielanguages.com/blog/&usg=__XJXzcsumMLdD-CLstguyOgDK1ao=&h=388&w=386&sz=36&hl=ro&start=42&sig2=usA7Z1PoWmHcoBWZZH45yA&zoom=1&tbnid=f-9-fx65Z8l54M:&tbnh=125&tbnw=122&ei=MyL6TK-wHInvsgafxrjPAw&prev=/images?q=euro&um=1&hl=ro&sa=N&rls=com.microsoft:en-us:IE-SearchBox&biw=1345&bih=583&tbs=isch:1&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=132&oei=9iH6TMjUAYSi8QP2j5DjBg&esq=15&page=3&ndsp=21&ved=1t:429,r:6,s:42&tx=78&ty=48



zona euro

2

Cuprins:

Introducere

1. Euro - monedǎ unicǎ……………………………………………….….....5

2. Criterii de convergențǎ pentru adoptarea euro

2.1. ERM și ERM II…………………………………………….……....8

2.2. Convergența nominalǎ și convergența realǎ…………………….10

2.2.1. Convergența nominalǎ…………………………………....11a) Inflația b) Cursul de schimbc) Deficitul bugetar

2.2.2. Convergența realǎ………………………………………...16

2.3. Abordarea trecerii Romȃniei la euro……………………………...18

3.Adoptarea euro nu poate fi forțatǎ……………………………….............20

4. Dificultǎți ȋntȃmpinate de Romǎnia ȋn adoptarea monedei euro …….....22

5. Spațiul optim pentru Romȃnia: sud-estul Europei………………….......27

6. Cum ar trebui sǎ trateze managerii introducerea euro …………………...28

7. Avantaje și dezavantaje ale introducerii euro……………………….…...29

8. Concluzii ……………………………………………………………...…..31

Bobliografie



zona euro

3

Introducere:

Uniunea Europeană reprezintă un spaţiu economicosocial şi politic, in construcţie,de o natură şi consistenţă diferită faţă de formele tradiţionale de grupare a intereselor denatură economică şi social la scară societală.

Necesitatea unei stabilitǎți economice și politice ȋn Europa, cauzatǎ ȋn special deefectele celor 2 rǎzboaie mondiale, a determinat existența unei dorințe de cooperare ȋntrestate. Dupǎ lungi procese de modificǎri structural ȋn domeniul economic și sociopoliticaceasta ȋmbracǎ forma Uniunii Europene.

Europa și Uniunea Europeanǎ ȋncep sǎ se suprapunǎ din ce ȋn ce mai mult dat fiindcaracterul de extindere și aprofundare a integrǎrii pe care uniunea și-a dovedit-o ȋn ultimiiani. Are loc o redefinire a Europei ȋn sensul unei uniuni care din punct de vedere externdorește sǎ-și punǎ amprenta și sǎ contribuie la procesul de globalizare, iar ȋn plan interndorește sǎ promoveze valorile commune europene și sǎ se bazeze pe o suveranitateexercitatǎ ȋn comun. Aceastǎ uniune reprezintǎ și acordul unor state care doresc sǎrealizeze o politicǎ comunǎ.

Factorul economic, ȋn cadrul unei organizǎri de tip statal, a reprezentatdintotdeauna sursa celor mai importante resurse financiare pentru o dezvoltare solidǎ șidurabilǎ. De altfel, și Uniunea Europeanǎ se naște o data cu intrarea ȋn vigoare aTratatului de la Maastricht, 1 noiembrie 1993. Aceasta uniune ȋși are ȋnceputul ȋncǎ dinanul 1951, prin Tratatul de la Paris a cǎrui scop a fost crearea unui organism comun caresǎ se ocupe de administrarea resurselor de cǎrbune și oțel (CECO). Acest tratat cuprinde2 parti care fac referințǎ pe de o parte la realizarea unei uniuni economice și monetare și

pe de altǎ parte la ȋndeplinire unei uniuni politice.

Procesul de formare şi consolidare a spaţiului European a presupus o serie de

transformări ale structurilor economice şi socio-politice, care s-au concretizat in formele imbrăcate de-a lungul timpului: zona de comerț liber, care reprezintă acea formă a integrării prin care două sau

mai multe ţări convin să inlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unuiacord prefenţial de comerţ, dar fiecare ţară işi menţine propriile bariere comerciale incomerţul cu ţările nemembre.



zona euro

4

uniunea vamalǎ, ca formă de integrare prin care ţările membre ȋnlătură toate barierele ȋn comerţul desfăşurat ȋntre ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă deterţi

piața comunǎ, care reprezintă o uniune vamală in cadrul căreia liberalizarea

mişcării bunurilor şi a serviciilor este acompaniată de liberalizarea mişcării fluxurilor defactori ȋntre ţările membre. piața internǎ, formă care presupune, in afara realizării unei pieţe comune

pentru libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, creşterea coeziunii economice,armonizarea politicii sociale, consolidarea instituţiilor comunitare;

uniunea economicǎ și monetarǎ, care se formează, pornind de la piaţa internăunică, in cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economicenaţionale, in special a celor vizȃnd sfera monetar financiară, pană la adoptarea uneimonede unice şi a unor instituţii comune de gestionare a chestiunilor monetar financiarela nivel comunitar.

integrarea economicǎ completǎ (sau totală) ca ultim stadiu al integrării ȋncadrul căruia unificarea politicilor economice este ȋntregită prin stabilirea unei unităţisupranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

Uniunea economic și monetarǎ se referǎ ȋn primul rȃnd la adoptarea monedeiunice, euro. Totodata ea duce la crearea unui cadru economic stabil pentru cele 15 țǎricomponent ale SME, la scǎderea unor costuri de tranzacționare destul de costisitoare, laexistența unei singure rate a inflației, la eliminarea ratelor de schimb și la o scǎdere aratelor dobȃnzilor. O datǎ devenit membru UE, orice stat ȋși ȋndreaptǎ toate eforturile

pentru a ȋndeplii criteriile de convergențǎ prevǎzute ȋn Tratatul de la Maastricht avȃnd cafinalitate participarea statului respective ca membru la Uniunea Economicǎ și Monetarǎși totodata la adopatrea monedei unice euro. Acesate criteria de convergențǎ sunt:

- Rata inflației sǎ nu depǎșeascǎ cu mai mult de 1.5 puncte procentuale media rateiinflației a celor mai bune 3 țǎri member UE și care totodatǎ se remarcǎ și prin ceamai mare stabilitate a prețurilor.

- Deficitul bugetar sǎ nu depǎșeascǎ 3% din PIB - Datoria publicǎ sǎ nu depǎșeascǎ 60% din PIB - Rata dobȃnzii nu trebuie sǎ fie mai mare de 2 puncte procentuale fațǎ de media ratei

dobȃnzii pe termen lung a primelor 3 țǎri celemai bune ȋn acest domeniu - Rata de schimb nu trebuie sǎ depǎșeascǎ marjele normale prevǎzute ȋn SME (+/-

15%).



zona euro

5

Calendar privind integrarea în zona euro a unor state noi membre UE

*nu mai devreme de aceasta dată. Sursa.bănci centrale, BCE, Comisia Europeană

Harta ţărilor europene legate de Euro

Ţări UE cu Euro

Ţări UE cu ERM IIȚări UE fără ERM IIȚări cu Euro

Țara Data intrarii inUE Data intrării inERM II

(obiectiv)

Data ținta pentruintrarea in zona

euro

Cipru 2004 mai 2005 2008Malta 2004 mai 2005 2008Polonia 2004 Urmeaza a fi

stabilită Urmeaza a fistabilită

Republi ca Cehă 2004 Urmeaza a fistabilită

2012*

Slovacia 2004 Noiembrie 2005 2009Ungaria 2004 Urmeaza a fi

stabilită 2011*

România 2007 2012 2014

http://ro.wikipedia.org/wiki/ERM_II








zona euro

6

1. Euro – monedǎ unicǎ

Denumirea de “euro”a monedei unice europene a fost stabilitǎ ȋn decembrie 1995la Madrid, intrarea ei ȋn vigoare hotǎrȃndu-se a se face de la 1 ianuarie 1999. Data limitǎde introducere efectivǎ ȋn circulație a monedelor și bacnotelor euro s -a fixat ca fiind 1iulie 2002. S-au ȋnsemnat atunci 2 perioade: perioada 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002,ȋn care se urmǎrea reprezentarea monedelor naționale ale țǎrilor participante la UM ȋnexprimǎri nezecimale pe piața monedei unice euro, aceasta avȃnd numai rol de monedǎscriptural; și perioada 1 ianuarie 2002 – 1 iunie 2002, cȃnd euro a fost introdus pe piațǎsub formǎ de monede și bacnote și a coexistat cu monedele naționale ale statelor

participante. De la 1 iulie 2002, euro a devenit monedǎ unicǎ legatǎ pe teriotoriulEuroland.

Conceperea și realizarea EURO reprezinta in primul rȃnd un eveniment politic,constituie o abandonare a suveranitǎții naționale prin care se ǎșteaptǎ obținerea unor beneficii privind:

Reducerea costurilor privind schimburile valutare; Reducerea riscului valutar; Prevenirea devalorizǎrilor competitive; Preȋntȃmpinarea unor atacuri speculative; O politicǎ monetarǎ coordonatǎ;

De regulǎ subestimate, monedele joacǎ un rol crucial ȋn funcționarea economiilor modern. Ele nu numai cǎ servesc ca valoare standardizatǎ de evaluare, astfel ȋncȃt noi sǎavem o modalitate constant de exprimare a valorii, dar funcționeazǎ și ca un eficientordin de platǎ, astfel cǎ nu trebuie sǎ exprimǎm prețul fiecǎrui produs sub formǎ demilioane de alte produse pe care ar putea fi schimbat. La fel de important, monedeleservesc drept mijloc de stocare a valorii, permițȃndu-ne sǎ transportǎm ușor avuția la

distanțǎ și sǎ o stocǎm pe perioade nedefinite de timp.



zona euro

7



zona euro

8

2. Criterii de convergențǎ pentru adoptarea euro

2.1. ERM și ERM II

Mecansimul inițial ERM (adoptat ȋn 1979) a fost un system multilateral de curs deschimb, prin care fiecare monedǎ participantǎ avea stabilite paritǎți central comparativecu celelalte monede (derivate din cursul fațǎ de ECU prin cross), fațǎ de care puteafluctua ȋntr -o bandǎ de +/- 2.25%. Ca urmare a crizei ERM din anii 1992-1993 (candMarea Britanie și Italia au renunțat la acest mecanism, iar Spania, Portugalia și Irlanda și-

au devalorizat monedele), banda de fluctuație a fost majoratǎ la +/- 15%, ȋncepȃnd dinaugust 1993.

O data cu ȋnceperea celui de al III-lea stadiu al UEM – 1 ianuarie 1999, cȃnd s-aadoptat moneda unicǎ europeana -, sistemul multilateral a fost ȋnlocuit cu unul bilateral,ERM II, prin care fiecare monedǎ participant are definitǎ o paritate central comparativecu euro, banda de fluctuație menținȃndu-se aceeași (+/-15%). Ȋn cazul apariției unor presiuni asupra cursului de schimb , Banca Centrala Europeana (BCE) este obligatǎ sǎacorde sprijin bǎncii central naționale, intervenind automat atunci cȃnd nivelul cursuluiatinge marginile benzii (intervenție marginal) și are posibilitatea sǎ susținǎ intervențiile

bǎncii central naționale atunci cȃnd cursul se situeazǎ ȋn interiorul benzii de fluctuație.

Criteriul de convergențǎ a cursului de schimb este una dintre conditiile Tratatuluide la Maastricht, care trebuie indeplinitǎ ȋnainte de adoptarea monedei unice de cǎtrețǎrile intrate ȋn Uniunea Europeana. Poziția actuala a autoritǎților europene cu privire laȋndeplinirea criteriului de stabilitate a cursului de schimb al monedei naționale poate firezumatǎ astfel:

Participarea obligatory in ERM II a cel puțin 2 ani ȋnainte de intrarea ȋnzona euro;

Nu este permisǎ realinierea paritǎții centrale in sensul devalorizǎrii ȋn ceidoi ani de participare ȋn ERM II;

Deși banda standard este de +/- 15%, nu este exclusǎ posibilitatea stabiliriiunei benzi mai ȋnguste de fluctuație a cursului de schimb.

Conform Tratatului de la Maastricht, noile țǎri candidate care vor adera la UE vor devein state membre cu o derogare temporarǎ ȋn ceea ce privește moneda comunǎ.



zona euro

9

Aceasta ȋnseamnǎ cǎ, la un moment dat, ulterior aderǎrii, noile state membre vor intra inERM II, iar apoi, condiționat de indeplinirea criteriilor de convergențǎ nominalǎ, vor adopta moneda euro.

Participarea pentru cel puțin doi ani la mecanismul ERM II, ȋn care monedanaționalǎ va trebui sa manifeste un grad ridicat de stabilitate fațǎ de eur o, este obligatoriepentru adoptarea euro.

Douǎ decizii de importanțǎ crucial: Momentul intrǎrii ȋn mecanismul ERM II Durata participǎrii la acest mechanism

Recomandǎrile Comisiei Europene și ale Bǎncii Centrale Europene: Intrarea ȋn mecanismul ERM II sǎ se facǎ dupǎ aderarea țǎrii respective

la Uniunea Europeanǎ

Durata participǎrii la ERM II sǎ nu depǎșeascǎ, de regulǎ, perioadaobligatorie a celor 2 ani, ceea ce presupune ca țara respectivǎ sǎ fierelativ bine pregǎtitǎ ȋn momentul intrǎrii ȋn ERM II

Criteriile de convergențǎ nominalǎ sǎ fie ȋndeplinite ȋntr -o manierǎsustenabilǎ.

Toate statele membre UE cu excepția Marii Britaniei si a Danemarcei, fac parte șidin UEM, cu mentiunea cǎ 15 dintre acestea au adoptat deja moneda unicǎ iar celelalte 10sunt obligate “sǎ adere la euro ȋntr -o perioadǎ nedeterminatǎ”.

Acestea 10 din urmǎ, printre care și Romȃnia, din motive de stabilitate economicǎ,ȋnainte de a adera la UEM, trebuie sǎ ȋndeplineascǎ niște criterii de convergențǎ stabiliteprin Tratatul de la Maastricht. Condițiile ȋn cauzǎ fac referire la stabilitatea prețurilor,stabilitatea ratelor dobȃnzii, sǎnǎtatea finanțelor publice prin nivelul deficitului bugetar șial datoriei publice, precum și stabilitatea ratelor de schimb ale monedei naționale ȋnraport cu moneda unicǎ europeanǎ. Aceste criterii sunt denumite generic criterii deconvergențǎ nominalǎ, iar ȋn plus, pentru o coeziune sporitǎ a structurilor economicedintre statele membre și statele ȋn curs de aderare și pentru a se evita decalaje economicesubstanțiale, a fost stabilit un set adițional de condiții, cunoscute sub denumirea de criteriide convergențǎ realǎ. Aceste implicǎ nivelul PIB/loc. calculat ȋn funcție de paritatea

puterii de cumpǎrare, gradul de deschidere al economiei, ponderea comerțului bilateraldinspre/cǎtre UE din totalul comerțului exterior al țǎrii și proporțiile celor 3 sectoare

principale (agriculturǎ, industrie și servicii) ȋn economia naționalǎ de ansamblu.



zona euro

10

2.2. Convergența nominalǎ și convergența realǎ

Tratatul de la Maastricht nu face referire la criteriul de convergențǎ realǎ, care sǎasigure un grad ȋnalt de similitudine și de coeziune structurilor economiilor țǎrilor candidate. Probabil cǎ omisiunea inițialǎ se datoreazǎ faptului cǎ, pȃnǎ la inceputul anilor’90, Uniunea Europeanǎ a fost un club al țǎrilor bogate (cu una sau doua excepții), iar structurile economice ale acestora erau, prin definiție, asemǎnǎtoare.

Ȋn momentul ȋn care decidenții vest-europeni au realizat importanța pe careconvergența reala o are pentru o inserție de success a economiilor din central și estulEuropei, tratatele de asociere fuseserǎ deja semnate si o redeschidere a problematicii

pǎrea inoportunǎ. Ȋn schimb, atȃt Comisia Europeanǎ, cȃt și BCE au avertizat in ultimiiani, la ȋnceput mai voalat, apoi din ce ȋn ce mai transparent, asupra riscurilor uneiadoptǎri precipitate a euro de cǎtre o țara a cǎrei convergențǎ realǎ cu structurile vest-europene este insuficientǎ.

Ȋn lipsa unor criterii clar stipulate in tratate, putem considera cǎ cele maiimportante criterii de convergențǎ realǎ privesc: gradul de deschidere al economiei

(exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor si importurilor unei țǎri o are ȋn PIB); ponderea comerțului bilateral cu țǎrile membre ale UE ȋn totalul comerțului exterior;structura economiei (exprimatǎ prin ponderea pe care marile sectoare o au in creeareaPIB: agricultura, industria, serviciile) și, criteriul cel mai sintetic, nivelul PIB/loc.(exprimat fie la cursul nominal, fie prin paritatea puterii de cumparare standard).



zona euro

11

2.2.1. Convergența nominalǎ

a) Inflația

Primul dintre criteriile de convergențǎ stabilite la Maastricht este cel legat destabilitatea prețurilor, și anume rata anualǎ a inflației. Ȋn Romȃnia, ȋncepand cu anul2000, aceasta a urmat un trend descendent, ajungȃnd de la o ratǎ medie anualǎ de 45,7%ȋn 2000 la 6,57% ȋn 2007, crescȃnd apoi la 7,05% ȋn 2008 și revenind la 5,99% ȋn 2009.

Celelalte țǎri care se pregǎteau sǎ adere la UE ȋn 2004 cunoșteau nivele aleinflației mult mai scǎzute. Dacǎ luǎm in considerare cifrele, Romȃnia pare sǎ fi facut un progres remarcabil ȋntr -o perioadǎ de doar 4 ani panǎ in momentul aderǎrii, dar dacǎluǎm ȋn considerare rata inflației de aproximativ 2,5% din UE ȋn acea perioadǎ, ni sedovedește faptul cǎ mai erau multe progrese de fǎcut. Totuși aceastǎ scǎdere a inflației adus la recȃștigarea ȋncrederii populației ȋn moneda naționalǎ. Ȋn cea mai mare mǎsurǎacest process de dezinflație s-a datorat politicii monetare a BNR care a fost una prudentprintr-o flotare controlatǎ a cursului de schimb ceea ce a ȋnsemnat o flexibilitate redusǎ,

predictibilitate ridicatǎ și intervenții frecvente pe piața valutarǎ.

Romȃnia: Intrarea in ERM II și țintirea inflației

Strategia de țintire a inflației va fi menținutǎ cel puțin pȃnǎ la intrarea in ERM II Coexistența țintirii inflației cu un obiectiv explicit privind cursul de

schimb este problematic Țintirea inflației asigurǎ ȋndeplinirea gradual a criteriilor de la Maastricht,

sprijinind concomitant și procesul de convergențǎ realǎ

b) Cursul de schimb

Un alt criteriu de convergențǎ nominalǎ, stabilitatea cursului de schimb, depindeȋn mod critic de ȋndeplinirea criteriului privind rata inflației. De cȃnd inflația a fost adusǎla valori cu o singurǎ cifrǎ, cursul de schimb a ȋnceput sǎ manifeste un grad desensibilitate compatibil cu ȋndeplinirea acestui criteriu.



zona euro

12

Trebuie precizat cǎ relația dintre rata inflației și cursul de schimb este biunivocǎ,ȋn sensul cǎ ele se potențeazǎ reciproc. Cu alte cuvinte, cursul de schimb mai stabil nueste numai un rezultat al unei rate mai scǎzute a inflației ci, la randul sǎu, printr -odepreciere nominalǎ mai micǎ (sau – ceea ce este același lucru – printr-o apreciere realǎ

mai mare) poate conduce la o scǎdere a ratei inflației. Așadar, o concluzie foarteimportantǎ este aceea cǎ o apreciere ȋn termeni reali a cursului de schimb potențeazǎ procesul dezinflaționist. Ȋnsǎ aceastǎ apreciere realǎ nu poate fi impusǎ ȋn mod arbitrar,fǎrǎ respectarea „regulii de aur” conform cǎreia creșterea productivitǎții muncii (privitǎca factor de stimulare a competivitǎții externe ) trebuie sǎ fie ȋn fiecare an mai mare saucel puțin egalǎ cu suma dintre aprecierea in termeni reali a monedei naționale și creștereain termeni reali a salariului mediu (vǎzute ca factori inhibanți ai competivitǎții externe).

Indicatorii de convergență

nominală

CriteriiMaastricht

România

2005 2008

Curs de schimb fațaeuro(apreciere/depreciere

procentuală fața de media pe doiani)

+/-15 procente +14,6/-11,3 +8,0/-10,8

Sursa: Eurostat, BCE

c) Deficitul bugetar

Ȋn present Romȃnia urmeazǎ drumul celor 10 state care au devenit membre ȋn

2004, țara noastrǎ confruntǎndu-se ȋn linii mari cu aceleași problem. Majoritateaeconomiilor, cu excepția Estoniei, au inregistrat deficite gemene adicǎ bugetare si de contcurrent, datoritǎ legǎturilor dintre variabilele macroeconomice care le alcǎtuiesc. Spreexemplu o creștere a deficitului bugetar va insemna o creștere a dobȃnzilor interne pentrua nu mai fi antrenate investițiile private, care ar avea ca rezultat final creșterea deficituluide cont current. De asemenea, o creștere a deficitului de cont current semnificǎ faptul cǎinvestițiile nu au destulǎ acoperire ȋn fondul investițiilor strǎine directe ceea ce implicǎ o



zona euro

13

creștere a datoriei publice și odatǎ cu ea a deficitului bugetar. Deficitul de cont current inRomȃnia este datorat in mare mǎsurǎ deficitului balanței comerciale.

Datoritǎ necesitații finanțǎrii deficitului bugetar și a proiectelor pentru investiții,

datoria public se va mari. Este foarte important ȋn a avea un control asupra acestor datoriiinterne si externe ȋntrucat o datorie public internǎ mare poate antrena creșteri ale rateidobȃnzii bancare, care la rȃndul ei poate creea efecte negative asupra cererii de credite

pentru investiții și a inflației. Ȋn același timp și o datorie externǎ ridicatǎ poate duce lacheltuieli guvernamentale foarte mari care implicǎ creșterea taxelor și impozitelor. Dinnefericire toate acestea vor avea repercursiuni asupra populației, de aceea sunt necesare

politici bugetare și fiscale care sǎ aibǎ o strategie foarte bunǎ și care sǎ facǎ fațǎ problemelor cu care se confruntǎ Romȃnia.

Romȃnia a avut o politicǎ bugetarǎ prociclicǎ ȋn anul 2008. Diferența principalǎ

ȋntre Romȃnia și celelalte state membre ale UE este cǎ am relaxat economia ȋntr -unmoment ȋn care am avut o creștere economicǎ mult mai ridicatǎ decȃt nivelul potențial, ȋntimp ce celelalte state membre au ȋnregistrat deficite bugetare mai mari ca urmare aefectelor crizei si recesiunii asupra dinamicii bugetare (ȋn condițiile ȋn care acestea ausimțit efectele crizei cu 8-9 luni ȋnainte de a fi resimțite in economia romȃneascǎ). Ȋn

plus, dacǎ Ungaria a corectat o bunǎ parte din derapaje ȋntr -un context economicfavorabil, Romȃnia a pornit cu o poziție bugetarǎ precarǎ și trebuie sǎ facǎ consolidareaȋntr -un moment nefavorabil al ciclului economic internațional (economia mondialǎ seconfruntǎ cu cea mai gravǎ crizǎ economicǎ ȋn ultimii 60 de ani).

Provocǎri:

I. Reducerea deficitului bugetar ȋntr -o perioadǎ ȋn care economia global este ȋnrecesiune

II. Riscul prelungirii momentului revenirii economiei globale și incertitudinileassociate

III. Reducerea inflației și a dobȃnzilor ȋn contextual ȋn care existǎ inerție ȋn așteptǎri

(Romȃnia are ȋncǎ un diferențial ridicat de inflație ȋn condițiile ȋn care celelaltestate sunt mai degrabǎ amenințate de deflație) IV. Promovarea unor mǎsuri de reforme structural consistente ȋntr -o perioada ȋn care

dificultǎțile sociale sunt sporite datoritǎ contextului economic național șiinternațional



zona euro

14

Deficitul (% din PIB)

Guvernul trebuie sǎ profite de aceastǎ perioadǎ și sǎ punǎ ȋn aplicare mǎsuri dereforme structrale care sǎ aibǎ ȋn vedere :

1) Ȋmbunǎtǎțirea sustenabilitǎții sistemului de pensii și protecția socialǎ(lǎrgirea bazei de impozitare la categoriei exceptate, creștereasuplimentarǎ a varstei de pensionare fațǎ de calendarul aprobat etc.)

2) Promovarea unor mǎsuri de creștere a flexibilitǎții pieței forței de muncǎși a mobilitǎții regionale

3) Ȋmbunǎtǎțirea mediului de afaceri prin reducerea birocrației, utilizareamai largǎ a internetului și tehnologiei informaționale ȋn cadrul serviciilorpublice și raționalizarea numǎrului de taxe și tarife nefiscale

4)

Creșterea gradului de absobrție a fondurilor europene.

% în PIB2007 2008

2009 20102011

Creșterea PIBreal

6,2 7,1

-4,0 0,1

2,4

Creșterea PIB

potențial (%)

5,34 4,98 3,33 2,55 2,25

Plăți nete dedobânda

0,8 0,8 1,5 1,7 1,5



zona euro

15

Nu ȋn ultimul rȃnd este necesarǎ modificarea considerabilǎ a procesului bugetar prin promovarea unei legi a responsabilitații fiscale, care va realiza o schimbarefundamentalǎ a cadrului instituțional cu scopul minimizǎrii probabilitații asociaterepetǎrii bugetare așa cum au fost ȋnregistrate ȋn anul 2008. Aceasta va consta ȋn:

Proceduri ȋmbunǎtǎțite de bugetare multianualǎ, inclusiv realizarea uneistrategii bugetare pe termen mediu și a unui cadru bugetar asociat obligatoriu

Limitarea rectificǎrilor bugetare efectuate ȋn cursul anului Introducerea unor reguli fiscale (spre exemplu consolidarea deficitului cu

veniturile suplimentare rezultate din poziția ciclicǎ favorabilǎ a economieicomparativ cu proiecțiile inițiale)

Ȋnființarea unui consilui fiscal academic ce va asigura o analizǎ independentǎa prognozelor macroeconomice și bugetare

Problema menținerii echilibrului contului curent este foarte importantǎ pentruțǎrile care aderǎ la euro sub mai multe aspecte. Cele mai multe dintre aceste țǎri audovedit deficite foarte mari sau chiar imense fiind create fie de investițiile mari, fie de o

politicǎ fiscalǎ expansionistǎ. Trecerea la moneda unicǎ trebuie sǎ fie ganditǎ in perspectivǎ luȃnd in considerare deficitele existente. Ȋn cele mai multe dintre țǎrideficitele externe sunt acoperite din investiții straine dar aceasta nu este o garanție cǎmǎrimea lor va rǎmȃne stabilǎ pentru viitor. Episodul crizelor din anii `90 a ratei deschimb și a balanței de plǎți a pus ȋn luminǎ pericolul de a avea deficite mult prea mari.Multe țǎri s-au confruntat cu problema de a evita dezechilibre externe prea mari sau de a

le finanța pe cele deja existente, minimizȃnd riscul unor blocaje instantanee sau oprireafluxurilor de invastiții strǎine. Se poate exercita un control (limitat) asupra deficitului decont current, ȋn sensul realizǎrii unui echilibru ȋntre economii si investiții, prin ajustareadeficitelor și prin promovarea unor politici de investiții private.



zona euro

16

2.2.2. Convergența realǎ

Deși pentru a intra în a treia etapă a UEM, este obligatorie doar îndeplinireacriteriilor de convergență nominală, sustenabilitatea procesului se află în strânsă legăturăcu convergența reală a statului candidat. Acesta presupune diminuarea decalajelor dintrețări cu privire la nivelul productivității și cel al prețurilor, ceea ce implică creștereaveniturilor din țările în curs de dezvoltare către nivelul existent în țările industrializate. Eaeste sintetizată prin nivelul PIB/loc exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard(PPS), iar Tratatul de la Maastricht nu menționează criterii explicite prin realizarea sa.

În România, realizarea convergenței reale a avut un start întârziat, cauza principalafiind dificultatea cu care au fost implementate reformele strucutrale (privatizarea înspecial și liberalizarea prețurilor).

Un alt element luat în considerare în măsurarea convergenței reale este convergența principalelor sectoare la formarea PIB. Din acest punct de vedere, România se confruntăcu o pondere mult prea mare a populației ocupate în sectorul primar și o pondere, deși încreștere, însă mult prea mica în sectorul terțiar. Tendința generală în ultimii ani însă, esteaceea de creștere a ponderii serviciilor și scăderea ponderii agriculturii ceea ce va genera

în câțiva ani, dintr -o perspectivă optimistă, o situație comparabilă cu cea din UE. În general, procesul de convergență nominală este privilegiat deoarece obiectivele

pot fi atinse într-un orizont de timp mai redus, însă după cum spunea și guvernatorulBNR, Mugur Isărescu, “Adoptarea monedei unice de către țara noastră înainte de a fi fostrealizată o minimă convergență economică reală ar fi riscantă și potențialcontraproductivă”. În plus, datorită complementarității lor, îndeplinirea criteriilor deconvergență nominală poate avea atât efecte pozitive cât și efecte negative asupraconvergenței. Pornind de la ideea că se dorește respectarea criteriilor nominale, se pot dacâteva exemple, de cum acestea pot influența pozitiv sau negativ convergența reală.

Astfel, dacă privim din perspectiva unei rate a inflației scăzute, atunci creste încrederea înmoneda națională, care determină creșterea investițiilor și automat a PIBului care vadetermina o creștere economică.

La capătul celălalt, o convergență reală rapidă datorată presiunilor inflaționistegenerează în mod automat adoptarea unor politici monetare restrictive. Însă, unul dintrecele mai întâlnite efecte negative din această direcție este efectul Balassa-Samuelson.



zona euro

17

Acesta pornește de la premisa că în țările în curs de dezvoltare, datorită procesului de“catch-up” sunt înregistrate creșteri spectaculoase în productivitatea bunurilor comercializabile (“tradable”). Această productivitate care se reflectă în mod naturalasupra salariilor, care vor crește simțitor și vor determina revendicări salariale provenite

din partea sectorului bunurilor necomercializabile (“non-tradable”), care însă nu-și găsescacoperire în nivelul productivității. Pentru a nu exista disparități serioase la nivelulveniturilor, prin acoperirea lor se va genera o creștere a prețurilor acestui sector care însăva crea premisa unei creșteri în lanț și formarea spiralei inflaționiste.

Datorită acestor interdependențe și faptului că scopul primordial nu este adoptarea în sine a monedei euro, ci diminuarea decalajelor în domeniul economiilor reale,asigurarea unei creșteri economice sustenabile și a unui grad ridicat al stabilitățiieconomice, BNR a recomandat imediat după aderarea la UE, respectarea unui set de

reguli pentru a crea o conduită macroeconomică, care să permită conlucrarea productivă aBăncii Naționale cu organele legislative și executive.

Astfel, din perspectiva politicii monetare, obiectivul este păstrarea indicelui prețului la un nivel care să nu stimuleze intrările de capital în exces, deoarece acestea potdiminua competitivitatea externă a exporturilor, dar care să stimuleze totuși creștereaeconomică pe termen lung.

Banca Naționalǎ a prezentat la inceputul anului 2007, imediat dupǎ aderarea la UE,programul de adoptare a euro. Acesta propune ca obiectiv respectarea tuturor criteriilor

de convergențǎ nominalǎ pȃnǎ la sfarșitul anului 2011 pentru ca la ȋnceputul anului 2012sǎ se poatǎ produce intrarea ȋn ERM II, urmȃnd ca 2 ani mai tȃrziu, ȋn 2014, monedanaționalǎ sǎ fie ȋnlocuitǎ cu moneda unicǎ. Deși la un moment dat existau presiuni din

partea Bǎncii Centrale Europene de accelere a procesului de aderare, poziția fermǎ aBNR a menținut calea prudentǎ de adoptare a euro, invocȃnd caracterul primordial alconvergenței reale. Astfel, domnul Mugur Isǎrescu, ȋntr -una dintre declarațiile de laȋnceputul anului 2007 declara cǎ „adoptarea euro pare o decizie simplǎ ȋnsǎ este unacomplicatǎ și trebuie sǎ echilibrǎm ambițiile cu realismul”.

Dacǎ privim din perspectiva situației economiei actuale, care include o crizǎfinanciarǎ la nivel mondial și posibilitatea creǎrii unor puternice dezechilibremacroeconomice la nivel național, programul de aderare la UEM poate fi numit oricum,numai unul lipsit de ambiții nu. Deși criza financiarǎ mondialǎ și cea imobiliarǎ nu auavut efecte atȃt de devastatoare ȋn UE, precum in SUA, dezechilibrele produse la niveleuropean sunt demne de luat ȋn seama, iar evoluțiile viitoare sunt considerate avea un„nivel de incertitudine absolut excepțional”.



zona euro

18

2.3. Abordarea trecerii Romȃniei la euro

Perioada 2007-2010 Consolidarea inflației scǎzute Formarea pieței interne de capitaluri pe termen lung și convergența

ratelor de dobȃndǎ Stabilitatea relativǎ a cursului leului pe piațǎ (ȋn condiții de

convertibilitate deplinǎ) ȋn jurul nivelului de echilibru pe termenlung

Stabilirea momentului de intrare ȋn ERM II (2010-2012) ȋn funcție de:

ȋndeplinirea criteriilor de convergențǎ nominalǎ pentruminimizarea perioadei de participare la ERM II

progrese ȋn ȋngustarea a decalajelor din economia realǎ Intrarea prematurǎ ar putea prelungi perioada de participare la ERM II Amȃnarea excesivǎ ar putea slǎbi motivația pentru un ritm susținut al

reformelor Intrarea in zona euro (2012-2014)

Pe de-o parte se aflǎ progresul pe care l-a inregistrat Romǎnia incepȃnd cu anul

2000, un progres care nu a avut tocmai viteza necesarǎ unei țǎri care a acumulat oexperientǎ de democrație de 16 ani și mai ales comparȃnd-o cu alte state excomuniste.

De altfel perioada cuprinsǎ intre anul 1990, momentul revoluției, si 2000 nu a avuto traiectorie rectilinie sau ascendentǎ, aceasta fiind datoratǎ inconsecvenței in planulreformelor macroeconomice si ale doctrinelor politice și care s-au succedat: perioada1992-1996 fiind marcatǎ de guvernarea social-democraților care au dovedit politici dereform insufficient de bine adaptate unei țǎri care abia scǎpase de doctrina comunistǎ,apoi perioada 1996-2000 cu un guvern care a venit cu un nou val de reforme si schimbǎri.Perioada de 10 ani de tranziție prin care a trecut Romȃnia a fost ȋnsoțitǎ de o recesiune

profundǎ ȋn plan economic, aceasta fiind evidențiatǎ ȋn nivelul PIB, care contrar uneievoluții positive pe care au inregistrat-o țǎrile central și est-europene, a avut o scǎdere de12 procente ȋn perioada 1997-2000. De asemenea dacǎ ȋn strǎinǎtate privatizǎrile s-aurealizat ȋn perioada 1994-1995, ȋn Romȃnia aceasta a ȋnceput 4 ani mai tȃrziu, ȋn 1998.Abia incepȃnd cu anul 2000, prin politicile macroeconomice restrictive, Romǎnia acunoscut procesul de dezinflație care era necesar.



zona euro

19

Pentru a putea ȋndeplini cȃt mai repede și mai eficient criteriile de convergențǎ prevǎzute ȋn Tratatul de la Maastricht, Romȃnia trebuie sǎ-și coreleze politicile naționalecu orientǎrile economiei europene, urmǎrind totodatǎ modul de dezvoltare a țǎrilor care s-au dovedit a avea o poziție asemǎnǎtoare cu cea a Romȃniei.

Euro este emblem indentitǎții și dovada procesului de maturitate a integrǎrii.El nu reprezintǎ o renunțare la simbolul politicii naționale monetare, ci un rezultat

pozitiv al unui proces ȋndelungat și foarte elaborat atȃt ȋn plan economic cȃt sipolitic.

Moneda unicǎ europeanǎ este cea care aprofundeazǎ relațiile economice șicomerciale din cadrul Uniunii și ȋntarește poziția UE la scarǎ mondialǎ. Euro are un efectfederalizator ȋn sensul cǎ aflȃndu-se la baza Uniunii Monetare și Economice declanșeazǎ

procesul de extindere, cunoscut sub forma de “more Europe”. Adoptarea unei monede

unice a dus la creearea unui sistem economic care s-a dovedit a fi unul de success și lacare din ce ȋn ce mai multe țǎri doresc sǎ se alǎture.



zona euro

20

3. Adoptarea euro nu poate fi forțată

Interviu acordat publicației “Business Standard”, în data de 30 iunie 2009,Lucian Croitoru

Intrările mari de capitaluri au dus la creșterea datoriilor externe în euro în multețări din Europa centrală și de est. Unii analiști au propus adoptarea euro cât mai curând

posibilă ca o soluție de evitare a costurilor care apar din materializarea riscului ratei deschimb. Adoptarea rapidă a euro i-ar ajuta pe cei care au datorii mari în euro, dar auvenituri in monedele țărilor care aspiră la intrarea în zona euro. Grăbirea adoptării euro

are însă costuri, care s-ar putea să fie mai mari decât beneficiile date de eliminareariscului valutar.

Adoptarea prematură a euro înseamnă eliminarea prematură a modificărilor în ratade schimb și în rata dobânzii din procesele de ajustare a diferentelor dintre România șicelelalte țări din Uniunea Monetară. Aceasta înseamnă să punem prea mult accent peajustările de pe piața muncii și pe cele ale prețurilor bunurilor. Practic, singurele piețerămase pentru ajustări ar fi piața muncii și piața bunurilor. Politica fiscală ar puteaabsorbi parte din șocuri dar pentru moment trebuie să rămână prociclică.

Concret, adoptarea euro însemna renunțarea la politica monetară înainte de a fiasigurat necesarul de convergență reală și sustenabilitatea acesteia. Adică înainte de a fieliminat dezechilibrele cu care ne confruntăm astăzi și defazajul ciclului nostru economicfață de principalele economii ale Uniunii Monetare. Economia României reprezintă 1.5%din economia zonei euro, ceea ce ar face inflația României irelevantă pentru deciziileBCE (Banca Centrală Europeană). Politica monetară a BCE ar putea fi inadecvată din

punctul de vedere al problemelor economiei românești. La eventuale volatilități relativmari ale producției și ale inflației nu s-ar asigura un răspuns adecvat.

Pentru ca modificările în prețurile muncii și ale bunurilor să fie suficiente pentruajustarea diferențelor dintre țări, trebuie mărită competitivitatea economiei, reformatesistemele de protecție socială și flexibilizată piața muncii. Fără aceste reforme, intensitatea șocurilor externe, ar putea depăși capacitatea de ajustare a prețurilor și asalariilor. Ajustarea mai lentă ar crea costuri și ar întârzia procesul de convergență.



zona euro

21

Diferențialul de inflație dintre cea a Uniunii Europene și a României este mare,ceea ce face ca și diferențialul ratelor dobânzii de politică monetară să fie încă ridicat.Adâncimea financiară a economiei românești este foarte mică, iar nivelul foarte mare arezervelor minime obligatorii (40 procente comparative cu 2 procente pentru zona euro) o

frânează în continuare. Mai mult, mecanismul de transmisie a politicii monetare este mai puțin eficace ca cel din zona euro.

Adoptarea euro necesită un avans suficient în planul intregării reale și nominale cuzona euro. În acest proces, continuarea politicii monetare a BNR cu cea a BCE esteesențială.

România iși propune aderarea in zona euro in 2014 și iși mentine acest obiectiv prin Programul de Convergență.În acest context este esențiala promovarea uneicombinații de politici macroeconomice care să garanteze atingerea criteriilor deconvergență reală intr -un mod sustenabil si anume:

1) O politică salarială prudentă în administrația publică și în întreprinderile destat,reformarea sistemului de salarizare în sensul unificării acestuia.

2) Reducerea deficitului bugetar circumscrisa unui cadru bugetar pe termen mediuși atingerea obiectivului pe termen mediu la data intrării in Mecanismul Ratelor de Schimb 2 (2012)

3) Îmbunatățirea calității cheltuielilor publice prin reorientarea acestora cătresectoare care susțin creșterea economică.



zona euro

22

4.Dificultǎți ȋntȃmpinate de Romȃnia ȋn adoptarea monedei euro

Autoritațile romȃne si-au propus ca obiectiv strategic de politica economicǎȋndeplinirea tuturor condițiilor care sǎ permit adoptarea euro ca monedǎ naționalǎ ȋn2014. Acesta este un obiectiv ambițios, dar realizabil cu condiția adoptǎrii și mențineriiunui mix coerent de politici economice, de naturǎ sǎ sprijine atȃt convergența nominalǎcȃt si convergența realǎ cu țǎrile din zona euro.

În altă ordine de idei, se consideră că pe termen lung, trebuie adoptată o serie de politici care să susțină o creștere economică și care să limiteze vulnerabilitățile, politicicare nu vor avea importanță individuală majoră, dar care, ca și ansamblu își vor realizaobiectivele.

Meritǎ semnalat faptul cǎ , pentru a accede la zona euro, criteriile de convergențǎavute ȋn vedere sunt doar cele nominale: stabilitatea cursului, inflația scǎzutǎ, dobȃnziapropiate de cele ale țǎrilor din zona euro, deficit bugetar și stoc al datoriei publicemoderatel. Totușȋ menținerea pe termen lung al convergenței indicatorilor nominali și,mai mult decȃt atȃt fructificarea deplinǎ a avantajelor apartenenței la un sistem monetar performant ne obligǎ sǎ privim cu cel puțin la fel de multǎ atenție și realizareaconvergenței reale ȋntre economiile dezvoltate europene și economiile țǎrii noastre. Ȋnacest context, adoptarea monedei unice de cǎtre țara noastrǎ ȋnainte de a fi fost realizatǎȋn minimǎ convergențǎ economicǎ realǎ ar fi riscantǎ și potențial contraproductivǎ.Trebuie sǎ ne asigurǎm cǎ la data ȋndeplinirii criteriilor nominale va fi fost fǎcut și unsubstanțial progres in convergența realǎ.

O problemǎ care apare pentru economia romȃneascǎ este aceea cǎ ȋn contextulunei recesiuni economice la nivel european sau mondial, cǎreia i se adaugǎ teama de ainvesti, nivelul exporturilor va fi afectat ȋn mod decisiv prin diminuarea pietei dedesfacere și lipsa de finanțare a producției. Ȋn plus, nesiguranța crescȃndǎ a investitorilor

strǎini determinǎ o amȃnare a investițiilor care se rǎsfrȃnge ȋn mod direct asupra niveluluiinvestițiilor strǎine directe. Toate acestea se adaugǎ situației actuale ȋn care deficitulcontului curent depǎșǎște nivelul de 10% din PIB, ceea ce demonstreazǎ imposibilitateade acoperire a consumului național atȃt de ridicat ȋn aceste condiții, stabilitatea valutarǎeste aproape imposibil de atins, iar rezultatele se pot concretiza intr-o creștere a indicelui

prețurilor.



zona euro

23

Pe de altǎ parte, serioase presiuni inflaționiste sunt fǎcute și de cǎtre politica bugetarǎ, prin diverse proiecte de lege care nu numai cǎ sunt lipsite de orice noimǎeconomicǎ dar ȋn plus, amenințǎ sǎ afecteze atȃt echilibrul macroeconomic național cȃt șicapacitatea de a respecta criteriile de convergențǎ nominal. Astfel, nivelul creșterilor

salariale devanseazǎ puternic nivelul creșterii productivitǎții muncii, creȃnd premiseleinstaurǎrii spiralei inflațȋoniste, și oferǎ ocazia unor noi revendicǎri salariale provenitedin partea altor categorii de bugetari.

Romȃnia are cel mai scǎzut nivel al veniturilor bugetare ca procentaj din PIB dinUniunea Europeanǎ.

Ratele de taxare la impozitul pe profit, impozitul pe venit și taxa pe valoareadaugatǎ sunt mult mai mici comparative cu majoritatea celorlalte state europene. Chiarși dupǎ creșterea nivelului taxǎrii la contribuțiile de asigurǎri sociale, Romȃnia sesitueazǎ pe poziția a opta din punct de vedere al nivelului total al ratelor de taxare, fiinddepǎșitǎ de majoritatea statelor din regiune: Ungaria, Cehia, Bulgaria, Slovacia, Poloniadar și de state mai mari cum sunt Franța și Belgia.

Rata de taxare la impozitul pe profit ȋn Romȃnia este de 16%, printre cele maiscǎzute din Europa. Ȋn UE existǎ numai 5 alte state cu o rata de taxare mai micǎ: Letonia,Lituania, Irlanda, Bulgaria și Cipru. Veniturile colectat din impozitul pe profit reprezintǎ3,1% din PIB la nivelul mediei UE de 3,15%.

Romȃnia are printre cele mai scǎzute rate de taxare la impozitul pe venit din UE,colectȃnd ȋn medie cu 1-1,5% din PIB mai puțin decȃt media regionalǎ. Impozitul pevenit are de regulǎ o ratǎ de colectare foarte bunǎ, diferența fațǎ de media europeana fiindexplicatǎ ȋn principal de rata de taxare foarte redusǎ.

O temă mai puțin prezentă în dezbaterile publice din țara noastră, dar care este profund legată de capacitatea economiei românești de a menține o creștere rapidă șisustenabilă este problematica generală a reformelor structurale și, în cadrul acesteia, înparticular, despre flexibilitatea pieții muncii, de nevoia imperioasă ca aceasta să seanilieze celor mai moderne practici din țări de succes, ținând seama atât de realitățileeconomiei românești, cât și de rigorile competiției pe o piață mondială tot mai exigentă.

La prima vedere, sunt puține legături între trecerea la euro și flexibilitatea piețiimuncii. În realitate, legătura este profundă, chiar esențială.

În ultimii ani, câștigul de productivitatea anual s-a cifrat la niveluri impresionante,de 10% și peste în fiecare an. Factori multipli au explicat această evoluție: nivelul scăzutde pornire, reducerea semnificativă – chiar daca nu întodeanua surprinsă de indicatorii



zona euro

24

statici – a populației ocupate în agricultură și, foarte important, creșterea puternică ainvestițiilor. Chiar și această creștere a fost net depășită de cea a salariilor, iar aceastaexplică saltul dramatic al deficitului extern, precum și presiunile inflaționiste în creștereîn ultimul an și jumătate. Salariile pot fi majorate oricât din punct de vedere nominal.

Piața însă nu va recunoaște decât creșterea acoperită de spor de productivitate. Restul setransformă în inflație și depreciere a monedei naționale, aducând nivelul real al creșteriisalariilor acolo unde el are acoperire în producție și productivitate.

Obiectivul stabilității prețurilor, respectiv reducerea ratei inflației la un nivelcompatibil cu statutul de membru al Sistemului Monetar European: de multe ori,reducerea ratei inflației este asociată cu încetinirea creșterii economice și chiar curecesiunea. Acest lucru se întâmplă însă numai dacă există o contradicție în mixul de

politici economice dacă reducerea ratei inflației nu este și obiectivul centrat al altor politici ale autorităților, în mod special politica fiscală și cea de venituri. Dacă există un

mix echilibrat de politici, se poate asigura scăderea ratei inflației concomitent cumenținerea creșterii susținute. O asemenea evoluție se realizează de regulă pe seamaaportului investițiilor directe străine, care măresc capacitatea productivă a economiei șifinanțează sustenabil un deficit extern, relativ ridicat. În cazul nostru, experții de la Banca

Națională, precum și analiștii dependenți au calculat că economia românească își poatemenține creșterea accelerată în condiții de scădere a presiuniilor inflaționiste chiar cu undeficit de cont curent de 8-10% din PIB. Pentru a atrage însă capital străin, economiaromânească trebuie să ofere condiții atrăgătoare. Cum acestea nu mai pot fi în modobiectiv cele legate de un nivel scăzut al costului forței de muncă sau de facilități fiscaledisproporționate, care ar încălca regulile Uniunii Europene, va trebui să ne îndreptăm

către alte măsuri, cum sunt un regim fiscal mai suplu, o piață a forței de muncă maielastică. Așadar, sarcina principală a băncii naționale, aceea de asigurare a stabilității prețurilor, este în strânsă legătură cu ansamblul politicilor promovate de autoritățileromâne.

Un alt obiectiv nominal esențial pentru aderarea la zona euro este stabilitateacursului de schimb. În ultimii ani, îmbunătățirea performanțelor economiei românești a

permis o atenuare sensibilă a fluctoațiilor de curs, comparativ cu situația din urmă cu undeceniu. De altfel, regimul valutar adoptat de România, acela de curs flexibil, cuintervenții tot mai rare ale Băncii Naționale pe piața valutară, a servit bine economia

românească. Chiar momentul de supraapreciere din prima parte a anului 2007, datoratintrărilor masive de capital străin după aderarea la Uniunea Europeană, a fost corectat prin chiar mișcările autonome ale pieței valutare. Putem aprecia că, în momentul de față,nu există factori de presiune semnificativă pentru cursul valutar în direcția aprecierii saudeprecierii acestuia, chiar dacă criza de pe piața financiară mondială generează temporar mișcări intr -o direcție sau alta.



zona euro

25

Totuși echilibrul de pe piața valutară din acest moment s-a realizat în condițiileunui mix de politici caracterizat printr-o politică monetară restrictivă, cu rate înalte aledobânzilor, o politică fiscală insuficient de strictă și supusă în continuare unor presiunipentru majorarea cheltuielilor publice concomitent cu diminuarea veniturilor, în timp ce

creșterile salariale se situează de mai mult timp evident peste creșterile de productivitate.Acest mix nu este sustenabil. Pe termen lung nu se poate vorbi despre un echilibru valutarîn condițiile descrise mai sus, chiar dacă pe termen foarte scurt nivelul ridicat aldobânzilor poate compensa efectele celorlalte politici. Nu există însă nicio îndoială căstabilitatea cursului în condițiile competitivității produselor românești ca urmare acreșterii mai rapide a salariilor decât a productivităților atrage inevitabil deteriorarea

balanței comericale și în final deprecierea cursului valutar.

Așadar, atât reducerea ratei inflației, cât și stabilitatea cursului valutar suntindisolubil legate de coerența mixului de politici adoptate de autorități. În condițiile în

care în ultima vreme aproprierea alegerilor a dus la promisiuni fără acoperire și chiar lalegiferarea unro măsuri de natură să afecteze semnificativ echilibrele macroeconomice,Banca Națională are datoria de a semnala riscurile majore care pot fi genera te de politicinefundamentate.

Politicile BNR sunt focalizate pe înscrierea României pe traiectoria adoptării euroîn 2014. Pe termen mediu, este avută în vedere nu numai reluarea dezinflației și aducereacreșterii prețurilor în aproprierea standardelor europene, dar și atenuarea dezechilibrelor – cu precădere reducerea treptată a deficitului extern – pentru a da durabilitate procesuluide reducere a inflației.

Din punctul de vedere al politicii monetare, esențială este stimularea economisirii,astfel încât să fie atenuat decalajul din prezent în raport cu invistițiile. Același nivel,ridicat, al investițiilor poate fi asigurat cu o participare mai însemnată a componenteiinterne, pe seama creșterii ratei economisirii. De altfel, majorarea ratelor dobânzilor, careeste parte a conduitei monetare actuale, a urmărit tocmai acest lucru.

Importantă ca pondere este însă cea de-a doua evoluție, valabilă de altfel și pentruconturile curente în valută dar foarte semnificativă cantitativ pentru lei întrucât conturilede depozit sunt purtătoare de impozit pe venit, iar conturile curente nu, băncile au

descoperit forma prin care să atragă clienții: au inventat conturi curente cu dobânzi chiar mai mari decât cele practicate pentru depozite s-a produs astfel o migrație masivă aeconomisirii persoanelor fizice, dinspre depozitele clasice, către așa-numite conturicurente, sau chiar conturi de card, care au atașate rate ridicate ale dobânzilor în cazulmenținerii unui sold peste un anumit plafon.



zona euro

26

Întrucât turbulențele de pe piețele financiare s-au accentuat în ultimele săptămâni,iar BNR urmărește cu deosebită atenție aceste evoluții, este oportun să vorbim despreimpactul potențial al acestora asupra sistemului financiar și al economiei românești.Sectorul bancare din România este afectat în continuare în principal sub forma creșterii

costurilor finanțării externe. Impactul limitat se datorează caracteristicilor mediuluifinanciar din România, precum și măsurilor de ordin prudențial, de politică monetară deîntărire a stabilității financiare adoptate de-alungul timpului de către Banca Națională.Între acestea le vom semnala pe cele mai importante.

În primul rând, instituțiile de credit din România nu au expuneri pe produsefinanciare care se află la originea acestor turbulențe (instrumente “subprime”). Acest faptse datorează îndeosebi profitabilității oferite de marjele ample de dobândă practicată pe

piața internă precum și expansiunii rapide a creditării prin produse bancare tradiționale.

În al doilea rând, covârșitoarea majoritate a băncilor care funcționează înRomânia, inclusiv cele cu capital străin, sunt persoane juridice supuse autorizăriireglementării și supravegherii prudențiale de către Banca Națională. Aceste bănci, ca dealtfel și filialele băncilor străine car e au sediul principal ale UE se supun standardelor

prudențiale și de capitalizare Basel II.

În al treilea rând, unele reglemăntări ale Băncii Naționale au fost de multe ori mairestricitve decât cele prevăzute de standardele Basel II. Mai concret, cerințele de capitalinițial pentru autorizarea unei instituții de credit din România sunt aproximativ duble fațăde nivelul minim impus prin reglementările UE. Mai mult, merită semnalat faptul că

reprezentanții BNR sunt implicați la nivelul structurilor comunitare competente în procesul de analiză și ameliorare a reglementărilor comunitare privitoare la arhitecturasistemului financiar.

Cele de mai sus arată un risc relativ limitat de contaminare a sistemului bancar românesc ca urmare a turbulențelor actuale de pe piețele financiare internaționale. Totuși,eventualele efecte adverse se pot manifesta și în țara noastră. Între acestea enumerămvolatilitatea mai pronunțată a cursului de schimb, asemănător tendințelor din celelalte țăridin regiune, în condițiile reducerii apetitului pentru risc al investitorilor pe piețeleemergente; creșterea în continuare a costului finanțării externe și reducerea volumului

acestuia; moderarea posibilă a volumului intrărilor autohtone de capital și eventualerepatrieri anticipate ale capitalurilor fructificate; și posibila decelerare a cererii pentruexporturi românești a reducerii perspectivelor de creștere economică în celelalte țărimembre UE



zona euro

27

5.Spaţiul optim pentru România: sud-estul Europei

În ce priveste România, noi nu am negociat posibilitatea de a sta în afara spațiuluieuro, aceasta e realitatea. Așa stând lucrurile, deși e discutabil din punct de vedere al

beneficiilor față de costuri, cred că o implicație ar fi adoptarea unui test asemănător cu celfolosit în Marea Britanie. Cel puțin am asigura transparența si o bună informare amediului de afaceri. În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm dacă spațiul euro estecompetitiv optim pentru România. Cercetarea și literatura din domeniu ne face săcredem, dacă pentru România putem vorbi de un spațiu competitiv optim, acesta este celal Europei de sud-est (Albania, Bulgaria, Bosnia & Herțegovina, Croația, Macedonia,Serbia & Muntenegru, la care se adauga si Grecia si Turcia).

Dacă ne uitam la cifre, vedem că România se va afla într-o stare vulnerabilă înceea ce privește sincronizarea ciclurilor de afaceri cu spațiul european, pe când în zona desud-est este loc de creștere si România este un competitor puternic acolo. Dacă ne uitǎmla relațiile de comerț si investiție dintre România si vestul Europei, gasim motive denemulțumire. În schimb, tot ceea ce nu vedem acolo, dar am vrea să vedem, vedem aici,

în spatiul sud-est european. Aici avem o varietate extraordinară a valorificării avanta jelorcompetitive: mărci pe care le promovăm, canale de distribuție, firme care își promovează marfa (firme de mobilă, de IT si nu e vorba de firme mici). Sunt și firme mici, dar suntmulte firme mari. E vorba de Petrom, de Flamingo, de Terapia, de Rompetrol.

Vorbim de expertiza, managerială sau tehnică, căreia îi găsim cea mai bunăvalorificare aici, dar vorbim si de industrii noi.

Sud-estul european contează în comerțul nostru in jur de 7%. Știm că dependențacomercială reală a României este față de spațiul euro, care contează peste 70% încomerțul nostru,dar această dependență se bazeazǎ pe industrii vechi.Vorbim de exporturi

de cămăși, de pantofi, de materiale chimice si de mobilă, care sunt la standarde de performanță modestă. Însă când vorbim de spațiul sud-est european, nu mai vorbim deindustrii vechi, ci de unele noi. Lăsând la o parte că aici reușim să creăm canale dedistribuție, marca, nume de firme, și aici reușim să avem specialisti în industrii moderne.Sunt bănci din țări ale UE (Grecia si Austria, mai ales)care își propun ca strategie să fie

primele pe aceste piețe.Dacă ne uităm pe piațǎ, majoritatea fondurilor de investiţii caresunt ȋn Romania au ca singur obiectiv investirea in spatiul sud-est European pentru căacest spațiu oferă posibilităti de creștere foarte bune.



zona euro

28

6. Cum ar trebui să trateze managerii introducerea euro

Adaptarea unei ȋntreprinderi la euro poate fi o sarcină dificilǎ. Deși ȋntreprinderilemedii nu au nevoie de grupe de lucru și comitete executive pentru introducerea euro,câteva orientări foarte simple pot eficientiza procesul de evaluare a ,,expunerii la euro" ȋnorganizațiile de toate mărimile.

În primul rând, este bine să se numească un director al proiectului euro, chiar dacăproblemele legate de monedǎ joacă numai un mic rol in organizația respectivă. În mod

ideal, această persoană trebuie să se afle intr-o poziție executivǎ relativ importanta și săaibă acces la informații despre o serie de divizii sau departamente ale organizației. Deșidirectorul proiectului euro nu trebuie să realizeze analize pe departamente individuale,

trebuie să servească drept punctul în care se concentrează întreaga gamă de studii de caz,statistici și evaluări interne care vor face parte din raportul referitor la euro al companiei.

Al doilea pas implică formarea unor echipe de proiect, împărțite pe diviziile saudomeniile întreprinderii. Aceste ,,echipe" pot fi formate dintr-o singură persoană, care săfie responsabilă pentru un anumit domeniu, cum ar fi software, managementul fluxurilor de numerar sau publicitate. Este însă extrem de important ca liderul de proiect să nu

creeze o evaluare a euro fără o baza solidă. Sunt absolut esențiale informațiile primite dela directorii și administratorii din întreaga organizație. Consultanții externi, bineînțeles,

pot juca și ei un rol important. Sfaturi la nivel de expert din partea unor profesioniști indomeniul marketingului, a unor comercianți, manageri în domeniul tehnologieiinformației sau din partea unor avocați pot fi foarte necesare dacă problemele legate deeuro se estimează că vor ajunge la o dimensiune necontrolabilă.

În fine, directorii eficienți își vor aduce aminte încă de la inceput ca procedurile deadoptare a euro pot necesita timp și o pregătire considerabilă pentru a fi implementate șitestate. Modificarile prețului, proiectele de produs, campaniile publicitare sau

actualizarile programelor software, de exemplu, sunt adesea cel mai bine realizate incursul ciclurilor naturale de înlocuire din aceste domenii. Merită de asemenea săsubliniem faptul că distribuirea concluziilor si recomandărilor unui proces de evaluareinternă a ,,expunerii" la euro este utilă numai dacă această distribuire se face pe o scarălargă. Exact din acest motiv companiile europene cu experiență, inclusiv Nokia, Siemensși BMW, consacra părți importante din intranetul lor euro si provocărilor organizatoriceale acestuia.



zona euro

29

7. Avantaje și dezavantaje ale introducerii euro

Întreprinderile Mici si Mijlocii trebuie să abordeze problematica legata de trecereala EURO in 3 moduri:

o ca pe o constingere externă - având ca obiect reducerea costurilor și timpul deadaptare;

o ca pe o provocare tehnică - necesitând îmbunătățirea organizarii întreprinderii;

o ca pe o oportunitate strategică - EURO va afecta fundamental activitatea

întreprinderii.

Multe întreprinderi mici și mijlocii percep trecerea la euro ca o constrângere sauun proces generator de costuri suplimentare. În această privință, se cuvine să evidențiemcă doar o intreprindere mică și mijlocie din patru, la ora actuală, a făcut deja un demers

practic în a calcula și evidenția exact efectele introducerii euro asupra operațiunilor sale.

Cu cât întreprinderile vor întârzia mai mult in pregătirea pentru moneda unică, cuatât mai mari vor fi costurile de adaptare la care vor trebui să facă față. Invers, o bună

pregătire și din timp, le-ar permite întreprinderilor să beneficieze de o serie de avantaje.

a) Avantajele euro :

Întreprinderile românesti care vor face comerț cu mai multe țări din UE vor suporta, datorită monedei unice, taxe financiare reduse din 2 motive:

1. pentru a începe cu aceeași entitate geografică, costurile de conversieasociate utilizării masive a unei monede sunt în mod evident mai puțin ridicate decât cele

asociate unei utilizări de 11 monede diferite; 2. este mai puțin oneros să se acopere exporturile față de rata de schimb aunei singure monede ca și în situația în care se ține seama de 11 monede.

Euro va reduce costurile pe care firmele le suportă ca urmare a schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzacției.



zona euro

30

Datorită euro se economisește timp prețios în activitatea de gestiune,dispărând necesitatea analizei riscului și a raportului cheltuieli – profit pentru fiecare în

parte, efectuată de firmă.

Reducerea riscului de monedă -- Această reducere a riscului ar promova

tranzacțiile care până acum fusesera descurajate de anumite incertitudini privindschimburile de monedă

O dată eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor beneficiade un acces mult mai facil pe pieţele oricăreia dintre ţările membre

se va reduce numărul de intermediari, întreprinderile mărindu-şi veniturile caurmare a exporturilor directe

transparenţa -- Exprimarea tuturor preţurilor în euro va ajuta firmeleromâneşti să îşi aleagă furnizorii care să le asigure cele mai mici cheltuieli şi să exporteîn ţările de unde pot obţine veniturile cele mai mari.

b) Dezavantaje euro:

costuri ridicate ale conversiei - spre exemplu costurile implementate aleimplementării la toate nivelele al sistemelor informatice capabile să execute prompttranzacțiile în euro și să realizeze automat conversia monedelor naționale europene îneuro

o separare a țărilor incluse în „uniune” de cele din afara ei; stabilitatea mai redusă a monedei EURO comparativ cu unele monede

naționale;

creșterea nivelului dobânzilor;

timpul îndelungat necesar procesului de armonizare;

costurile ridicate de transfer din țările dezvoltate în cele mai puțin dezvoltateeconomic;



zona euro

31

8. Concluzii

Pentru a preveni apariția unor probleme firmele românești cu activitate de comerțexterior au posibilitatea:

Să fie permanent informate privind tendințele pieței; Să aleagă cea mai bună cale de a suporta riscul de schimb valutar, fără ca acest

lucru să însemne reducerea profitabilității imediate; Să își reconsidere politica de achiziții, orientându-se și către furnizori din zona

Euro.

Conceperea și realizarea EURO reprezintă in primul rind un eveniment politic,constituie o abandonare a suveranității naționale prin care se asteaptă obținerea unor beneficii privind:

reducerea costurilor privind schimburile valutare;

reducerea riscului valutar;

prevenirea devalorizarilor competitive; preântâmpinarea unor atacuri speculative;

o politică monetară coordonată.

Trebuie să ținem cont de faptul că statele din zona Euro sunt principalii partenericomerciali ai României, peste 50% din comerțul exterior fiind în prezent realizat cuaceste țări, care au renunțat la monedele lor naționale în favoarea monedei unice Euro.Firmele românești care au schimburi comerciale cu statele membre ale Uniunii MonetareEuropene au trebuit să se pregătească pentru derularea tuturor operațiunilor comerciale șifinanciare în moneda unică Euro. Contractele, facturile și instrumentele financiare suntexprimate în Euro de la 1 ianuarie 2002.

Momentul adaptării euro este numai o decizie a României, prin prisma eforturilor pe care le depune pentru a ajunge la acel nivel de dezvoltare care să permită adoptareamonedei unice.Chiar dacă criteriile sunt aceleași pentru toate statele care vor sa se integreze din punct de vedere economic și monetar, fiecare țară trebuie să-și creeze

propria strategie de politică monetară de tranziție în funcție de nevoile și circumstanțeleindividuale.Din punct de vedere al uniunii fiecarui stat membru ii este permis să participe



zona euro

32

în grade distincte la integrare,avansand în ritm propriu spre asumarea în totalitate aobiectivelor și fără a afecta evoluția celorlalte state.

Romania face pași importanți ,cifrele arătând o evoluție pozitiva(nemailuând în

considerare perioada mare de timp care ne-a luat pentru a ajunge unde suntem),factorulcare franeaza evoluția țării este cel politic și mentalitatea românilor, comportamentul lor în societate.România nu poate evolua fără un climat politic stabil, fară o guvernare caresă dea dovada de profesionalism și seriozitate și care să aiba ca unic scop interesulțarii.Toate aceste obiective și reforme care trebuie realizate au de fapt ca scop finalcrearea unui cadru cât mai bun pentru societate care să traiască în bunăstare. Însă la acestcapitol România mai are foarte mult de muncit dovedindu-se că avem unul dintre celemai mici venituri pe locuitor din Europa Centrală și de Est.

Uniunea Europeana trebuia văzută doar ca un obiectiv de integrare economică și poitică pentru că ea este si purtatoarea unui model de societate,de viață europeana. România va fi nevoită să adopte odată cu celelate transformări și politca in ceea ce

privește societatea.Unul dintre lucrurile care particularizează uniunea este asumarearolului de lider a societății civile.De fapt trebuie să existe un echilibru între piață șisocietate, între libertate economică si intervenționism, care să inlăture efectele negative.

Dacă pentru uniune efectul catalizator al acestei extinderi care va duce la o noua

Europă a fost modelul federalismului interguvernamental prin procesul politic și prinideea de Constituție, și pentru România motivația cea mai stabila este aceasă integrare inUniunea Economica Monetară și realizarea unui model de societate european.

Mix-ul coerent de politici recomandat pentru o aderare sănatoasă la UEM devine ochestiune de domeniul fantasticului,iar noua politică fiscal- bugetară amenință să dea olovitura puternică.Și cum asta nu ar fi totul , există opinii conform cărora politicamonetară necesită un grad mai mare de liberalizare.În aceste condiții,Banca Națională s-adovedit a fi singura instituție care a menținut o continuitate în acțiunile sale, și singura de

altfel ,care a “luptat”pentru crearea unei situații macroeconomice mai bune la nivelnațional, în timp ce viziunea celorlalte autorități,responsabile de politicile bugetare șifiscale nu poate cuprinde un termen mai lung de 4 ani.În aceste condiții,privind din

perspectiva optimistă,in 2012 vom intra in ERM II și astfel dacă totul se desfășoarăconform planurilor,în 2014 putem adopta moneda unică. Dar, să nu uitam, 2012 este și elun an electoral.



zona euro

33

Bibliografie:

1. Daniel Daianu „ Pariul Romaniei”, Ed. Compania, 2004

2. Christian Chabot – „ Euro moneda europeana”, Ed. Teora, Bucuresti

3. Cornel Kameniczki -- Centrul de Consultanta în Afaceri

4. Valentin Cojanu – “Revista Dilema “,Nr. 80 , 29 Iulie - 4 August 2005

5. Benjamin Angel -- Administrator, DG Economica si Financiara, Comisia Europeana,Bruxelles

6. Alexandru Cornea -- Director adjunct, Banca Comerciala Româna, SucursalaJudeteana Maramures

7. Otilia Romcoce - Compartimentul operatiuni valutare, Banca Româna pentruDezvoltare, Groupe Société Générale

8. Euro Info Centre

9. www.euromoneda.ro

10. dadales-europe.org

11. www.infoeuropa.ro

12. www.europeana.ro

13. www.wall-street.ro

14. www.euractiv.ro

http://www.euromoneda.ro/



http://www.infoeuropa.ro/



http://www.europeana.ro/



http://www.wall-street.ro/



http://www.euractiv.ro/










zona euro

34

Autori:

Bița Tudor Bocancea AndreeaBortoș Alexandru Bulgarov FlorinBurcǎ Cristian Cheiri Alya

Documents

Introducerea Monedei Unice Euro in Romania La Nivel Micro Si Macroeconomic