SCURTA PREZENTARE A PRINCIPALELOR ELEMENTE DE LIMBA CHINEZA

Limba chineza standard, putonghua, limba comuna, a foststabilita astfel in anul 1956, cand vechile caractere, continind un numar maimare de trasaturi, au fost simplificate si a fost elaborat sistemul de transcrierefonetica cu caractere latine pinyin. In procesul de standardizare s-a pornit de labaza constituita de dialectul nordic, numit si mandarin.

Din punct de vedere genetic, limba chineza apartine familiei de limbisino-tibetane. Este o limba de tip izolant, anume dispune de un inventar foarterestrans de morfeme care marcheaza diverse valori gramaticale (ex: sufixul pentru pluralul pronumelor si al unor substantive, sufixele aspectuale etc.).Caracteristica limbilor izolante este identitatea dintre cuvant si morfem care numai poate fi desfacut in parti componente. Aceasta situatie era integral valabilain cazul limbii chineze vechi, pentru care este caracteristica identitatea silaba-morfem-cuvant.

Chineza contemporana cunoaste insa o puternica tendinta sprebisilabizare, ca si spre folosirea unor marci gramaticale. Cu toate acestea,datorita numarului redus al acestor marci, un rol important in determinarearolurilor sintactice ale cuvintelor in cadrul unei propozitii revine topicii, careeste relativ fixa:(Atribut) + SUBIECT + circumstantial + PREDICAT + element completativ + (atribut) +OBIECT

In general, determinantul este asezat inaintea determinatului - inversdecit in limba romana. Spre exemplu, in limba chineza adjectivul frumoasa seva pune inaintea substantivului fata, sau posesivul al meu inaintea obiectuluiposedat dictionar.

Silaba este compusa din consoana initiala si rima

Exemplu: t + ang (tang)

Combinarea acestor elemente este supusa unor restrictii. Astfel, din cele 814combinatii teoretic posibile ale celor 22 de initiale si ale celor 37 de rime, doar420 sunt silabe atestate.Limba chineza este o limba tonala. Tonul este un morfem suprasegmental, cediferentiaza ca sens silabele.

Schema tonala.

Marcarea grafica a tonurilor in transcrierea fonetica:m m m m

tonul 1 reprezentat grafic ca o liniuta orizontala - plasata deasupra vocalei, face astfelincit silaba sa se pronunte la un nivel inalt, constant;tonul 2 reprezentat ca o linie oblica inclinata, in sens ascendent, /, induce o pronuntieurcatoare, asemanatoare unui ton al mirarii;tonul 3, reprezentat ca un u mic, coboara si apoi urca, dar nu ajunge atit de sus precumfinalul tonului 2;tonul 4, marcat ca o linie oblica inclinata in sens descendent \ induce o pronuntiecoboritoare, ca un final de afirmatie.

Pronuntie:

Pronuntia silabelor limbii chineze ridica anumite dificultati atit din cauza modului apartein care trebuie citite anumite consoane initiale (subimpartite in aspirate si neaspirate) cit sidin regulile de combinare a acestora cu rima. Pentru prezentarea acestui aspect, mai ales incazurile mai complicate, se va face apel la transcrierea fonetica pinyin astfel:initialele b si p se vor pronunta precum p din limba romana, cu diferenta ca p din chinezapresupune producerea unui flux mai violent de aer.Aceeasi diferenta este valabila si pentru perechea d si t ambele pronuntindu-se ca t dinromana, sau g si k pronuntate c.Asadar, b, d si g sunt consoane initiale neaspirate, ce nu necesita producerea unui fluxexploziv de aer, in timp ce p, t si k sunt consoane aspirate.

O alta comparatie interesanta se poate face intre consoanele z si c, pe de-o parte sizhsi ch pe de alta. Astfel, z se va pronunta asemanator sunetului din romana, c vapresupune adaugarea unui jet de aer la -ul simplu, in timp ce zh se va pronunta asemeneainitialei din cuvintul judge din engleza iar ch ca in Charlie.

Sh se pronunta exact ca din limba romana sau sh din engleza (shut, should)r-ul initial din chineza se va pronunta asemanator dar nu in totalitate cu j-ul din

romana. In schimb, daca este surprins in pozitia finala, se va pronunta rotunjit, vibrant, asemeneasunetului r din engleza.

Grupul de consoane j, q si x (pronuntat ca un s ceva mai peltic) pune problememai ales datorita combinarii cu vocale sau rime complexe. Astfel, combinate cu vocala u o vortransforma pe aceasta in , ex. ju se va citi , qu se va citi aproape la fel cu , cudeosebirea ca -ul initial se apropie cumva de ch (am putea spune ca se situaza undeva lajumatatea distantei dintre si ) iar xu se pronunta . Aceleasi probleme apar siatunci cind aceste trei initiale se combina cu rime precum , sau . In acelasi tipde variatii pote fi inscrisa si initiala speciala y care se pronunta precum scurt , incombinatia cu u care devine

Celelalte initiale m, f, n, l, h nu pun mari probleme de pronuntie.In privinta rimelor merita subliniat, spre exemplu, comportamentul grupului de sunete -

ian - care se pronunta spre deosebire de situatia in care la acest grup se adauga un final ce va induce nazalizarea dar va transforma pronuntia in (cu un g aproape surd,nazalizat, asemanator celui din franceza)

Sunetul se comporta, de asemenea, diferit in functie de combinatia in care esteregasit. In combinatii precum -e (final) -en, -engsau chier er, eul se va citi (precumvocala initiala din articolul nehotarit a sau an din limba engleza ) In schimb, alaturatsunetului i, e-ul isi pastreaza pronuntia initiala (ex. mei - ; fei - , ye - )

Rima -ong se va pronunta intotdeauna ca , spre exemplu cuvintul long(dragon) se va pronunta .

Initialele n si l se pot alatura atit vocalelor u cit si , rezultind silabe cu sensuridiferite , ex. lu drum / l verde.

O atentie speciala necesita rezultatul combinatiilor cu vocala i a seriilor de consoaneinitiale z, c s versus j, q si x. In cazul primelor trei, vocala finala i se va pronuntaca din limba romana (ex. zi - , si - ) in timp ce alaturi de ultimele trei va raminela pronuntia (ex. ji , xi - )

Scrierea: in limba chineza veche a existat o identitate intre silaba, grafem sicuvant, insa in chineza contemporana grafemul nu a mai reprezentat decit osingura silaba din cele doua care alcatuiesc, in majoritatea cazurilor, un cuvant.Scrierea chineza a evoluat de la stadiul pictografic spre cel ideofonografic, desimai exista si acum o serie de pictograme precum: ri-soare yue luna shan munte kou - gura, etc). Ideofonogramele suntcompuse dintr-un radical cu incarcatura semantica si o componenta fonetica,in multe cazuri identica sau asemanatoare altor caractere: (gong) (hong). Dar: (tai) (yi).

Exemple de radicali

*Stiluri caligrafice

A=stilul oracular, caracteristic inscriptiilor pe carapace de broasca testoasa sau oase devita ( jiaguwen - sec. XIV-XII i.d.Hr). Primele documente care atesta acest tipde scriere au fost descoperite in 1899 linga Anyang-Henan.B= Stilul sigiliilor ( zhuan - sec.VII-III i.d.Hr) Scrierea are valoare simbolica,reprezentind emblema identitatii fiecarei regiuni.C= stilul jur idic sau oficial ( lshu)derivat din stilul sigiliilor mici, este folosit siin prezent pentru realizarea titlurilor, firmelor sau anunturilor, aceasta datorita faptului caeste destul de clar si lizibil.D=stilul semi-cursiv ( xngsh) derivat din stilul oficial, a fost utilizat timpindelungat in primele secole ale erei noastre ca stil obisnuit de caligrafiere.E=stilul cursiv ( cosh sau ierbos de la cao=iarba) care face scriereafoarte usor de realizat dar in acelasi timp dificil de descifratF=stilul regulat ( kaishu) sau standard traditional, s-a dezvoltat in secolul VII.G=stilul regulat simplificat

In mod traditional, exista 6 criterii in descrierea caracterelor chinezesti liu shu ce pot fi subimpartite in 2 mari categorii- wen , semne simple,pictograme, neanalizabile in parti mai mici; si zi , caractere compuse, care pot fianalizate pe parti componente. Cele 6 categorii sint:

* xiangxing pictograme* zhishi caractere-simboluri* huiyi agregate logice (caractere reuniri de sensuri)* jiajie pseudoimprumuturi-caractere care noteaza un alt cuvint, pe bazaomofoniei;* xingsheng ideofonograme reprezentind 90% din totalul caracterelor sicontinind atit indicatorul semantic cit si pe cel fonetic* zhuanzhu caractere rasturnate

*Exista o ordine fixa a trasaturilor in scrierea unei ideograme.Prin trasatura se intelege miscarea neintrerupta a pensulei pe hirtie. Ordineatrasaturilor se refera atit la ordinea in care trebuie sa fie executate trasaturilecit si la directia in care este miscata pensula, ambele fiind foarte importante.Exista o serie de trasaturi de baza precum:

Autor: Roxana Ribu

Surse:Prof. Dr. Luminita Balan Scrierea chineza cursConf. Dr. Adina Zemanek Curs practic intensiv introducere

Zhang Pengpeng Changyong hanzi bushou (The Most Common Chinese radicals) Huayujiaoxue chubanshe 2001

Shiyong hanyu keben (Practical Chinese Reader) Beijing yuyan xueyuan Beijing 1986