Curs 2Curs 2Obiectul psihologiei – perspective de abordareObiectul psihologiei – perspective de abordare

Orientări şi tendinţe în Orientări şi tendinţe în definirea obiectului psihologieidefinirea obiectului psihologiei

Implicaţii în plan conceptual-Implicaţii în plan conceptual-metodologic ale definirii metodologic ale definirii obiectului psihologieiobiectului psihologiei

DDificultăţi în a stabili care este ificultăţi în a stabili care este

obiectul psihologieiobiectul psihologiei

„„Nu faptul că psihologia Nu faptul că psihologia nu are încă un obiect nu are încă un obiect propriu de cercetare ar propriu de cercetare ar trebui să ne îngrijoreze, trebui să ne îngrijoreze, ci acela că ci acela că are prea are prea multemulte” (M.Zlate, 2000, ” (M.Zlate, 2000, p.77)p.77)

Dificultăţi în stabilirea obiectului psihologiei

• Dificultăţile în a stabili ce este psihicul au condus la dificultăţi în a stabili care este obiectul psihologiei.

• Descripţiile şi explicaţiile diferite oferite psihicului, modalităţile diferite de abordare a faptelor de natură psihică au condus la conturarea mai multor modalităţi de definire a obiectului psihologiei.

• Multitudinea de aspecte luate în consideraţie la definirea obiectului psihologiei a stat la baza convingerii unor specialişti în domeniu că psihologia este în perpetuă căutare a propriului obiect (Fraisse, 1987).

Factorii care au întârziat elaborarea

obiectului unitar al psihologiei

• Complexitatea existenţială a psihicului;

• Existenţa a numeroase contradicţii interne şi externe ale teoriilor şi orientărilor psihologice;

• Hegemonismul, închiderea în sine a teoriilor şi orientărilor psihologice

Aspecte ale vieţii psihice considerate obiect al psihologiei

• Viaţa psihică interioară conştientă, conştiinţa, conţinuturile psihice de care omul este conştient, despre care poate (în esenţă) relata verbal;

• Viaţa psihică interioară inconştientă;• Comportamentul, expresiile direct

observabile ale interiorităţii individului;

• Conduita şi activitatea umană ca expresie a interiorităţii individului în relaţie cu mediul ambiant;

Aspecte ale vieţii psihice considerate obiect al psihologiei

• Omul concret în globalitatea şi indivizibilitatea sa;

• Nivelul superior al conştiinţei umane, stările de transcendere a conştiinţei;

• Comportamentele în contextele lor evoluţioniste;

• Asambările extraindividuale ale episoadelor comportamentale” împreună cu spaţiul în care acestea se produc;

• Probleme ca speranţa, plăcerea, fericirea, optimismul, starea de bine subiectivă, înţelepciunea, conştiinţa viitorului, experienţa optimală, autodeterminarea, starea de excelenţă.

Evoluţia concepţiilor despre obiectul psihologiei:

• lărgirea treptată a problematicii psihologiei;

• adâncirea treptată a interpretărilor faptelor de natură psihică;

• complementaritate

Implicaţii în plan conceptual-metodologic ale definirii obiectului psihologiei

• Dinamica orientărilor şi tendinţelor în privinţa obiectului psihologiei arată că aspectele luate în studiu de fiecare dintre ele sunt conceptualizate în acord cu principii proprii iar conceptele fundamentale care sunt introduse sunt operaţionalizate în aşa fel încât să fie studiate cu metode specifice.

Implicaţii în plan conceptual-metodologic ale definirii obiectului

psihologiei

• Statuarea unui anumit aspect al vieţii psihice umane drept obiect al psihologiei are importante implicaţii în plan conceptual-metodologic

Asumarea unui anumit aspect al vieţii psihice drept obiect al psihologiei, înseamnă pentru fiecare şcoală psihologică un considerabil efort de:

• reflecţie teoretică, de conceptualizare sau redefinire a anumitor concepte,

• selecţie a metodelor adecvate pentru studierea lui în laborator, cu instrumentar metodologic ştiinţific,

• clarificare a finalităţii studiului şi cercetării, finalitate care uneori este conştientizată şi afirmată explicit alteori este implicită, subînţeleasă de însuşi demersul de teoretizare.

Şcoli care au contribuit la clarificarea obiectului

psihologiei

• Introspecţionismul• Psihanaliza• Behaviorismul• Psihologia conduitei• Psihologia acţională• Psihologia umanistă• Psihologia transpersonală• Psihologia evoluţionistă• Psihologia ecologică• Psihologia pozitivă

4 orientări distincte a căror contribuţie la definirea obiectului

psihologiei • Orientările care consideră ca obiect al

psihologiei viaţa psihică interioară;• Orientările care consideră ca obiect al

psihologiei comportamentul observabil şi măsurabil;

• Orientările care consideră ca obiect al psihologiei conduita, activitatea individului;

• Orientările care consideră ca obiect al psihologiei omul concret în integralitatea şi unicitatea sa.

Tendinţe de regândire a problematicii

psihologiei• stările de transcendere a conştiinţei

(Psihologia transpersonală); • tendinţele comportamentale şi mecanismele

psihice care au fost selectate în evoluţia omului ca specie (Psihologia evoluţionistă);

• influenţele exercitate asupra psihicului uman de către ambianţa fizică sau socială (Psihologia ecologică )

• caracteristicile individuale pozitive (Psihologia pozitivă);

Scoli si metode• Psihologia conştiinţei: Metode subiective – introspecţia,

empatia• Psihologia inconştientului: Metode subiective - Analiza şi

interpretarea

Scoli si metode• Behaviorismul: Metode obiective – observaţia

ştiinţifică, experimentul• Psihologia conduitei: Metoda clinică – studiu de caz

complex ca îmbinare de metode subiective şi obiective

Scoli si metode• Psihologia umanistă: Metodologie subiectiv-obiectivă,

interpretativă• Psihologia transpersonală:

meditaţia, autosugestia, hipnoza.

Scoli si metode• Psihologia evoluţionistă: studii

transculturale• Psihologia ecologică: observatia

naturalistă; tehnica,,înregistrării specimen”

• Psihologia pozitivă: investigaţii de teren, analize comparative, instrumente de diagnoză

BIBLIOGRAFIE

CREŢU, T.(2001). Psihologie generală. Bucureşti : Editura Credis.GOLU, M. (2002). Bazele psihologiei generale. Bucureşti : Editura Universitară.PAVELCU, V. (1972). Drama psihologiei. Bucureşti : EDP.ZLATE, M. (2000). Fundamentele psihologiei . Bucureşti : Editura Universitara.ZLATE, M. (2000). Introducere în psihologie. Iaşi: Editura Polirom.LECTURI SUPLIMENTARECEAUŞU, V. (1978). Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii .

Bucureşti : Ed.Militară.LASSUS, de, R. (1999). Descoperirea Sinelui . Bucureşti : Ed.Teora MUCCHIELLI, A. (1996). Noua psihologie . Bucureşti : Ed.Ştiinţifică.NEVEANU, POPESCU, P. (1976). Curs de psihologie generală . Bucureşti :

Tip.Univ.TEODORESCU, Stela (1972). Psihologia conduitei . Bucureşti : Ed.Ştiinţifică.ZLATE, M. (1988). Omul faţă în faţă cu lumea . Bucureşti : Ed.Albatros.ZLATE, M. (2003). Eul şi personalitatea . Bucureşti : Editura Trei (Psihologia

umanistă, Psihologia, transpersonală, Psihologia Pozitivă)ZLATE, M. (2001). Trei psihologii, în M. ZLATE (coord.). Psihologia la

răspântia mileniilor. Iaşi: Editura Polirom.