ntreinerea i lucrarea solului n plantaiile superintensive de mr irigate se recomand ntreinerea solului prin nierbarea lui n benzi (zona dintre rnduri) cu diferite tipuri de ierburi perene (anexa 3). nierbarea plantaiei poate fi permanent (pe toat durata de exploatare a plantaiei) sau temporar (dup un numr oarecare de ani terenul se ar i se menine civa ani ca ogor negru, dup care se nierbeaz din nou). nierbarea poate fi total, cnd ierburile cresc pe toat suprafaa, sau parial, cnd o parte din teren este nierbat, iar alta meninut ca ogor negru sau prin erbicidare. Limea benzii nierbate este de 2-3 m, iar a benzii de sub proiecia coroanei 1,0-1,5 m. nierbarea plantaiei se face pe cale natural sau artificial. nierbarea natural se obine prin lsarea benzii dintre rnduri cu ierburi (buruieni) ce cresc spontan. nierbarea artificial se obine prin semnarea terenului cu amestecuri graminee i leguminoase. Pe parcursul vegetaiei iarba se cosete anual de 4-6 ori cnd atinge nlimea de 10-20 cm i se las pe sol n form de mulci.20 nierbarea solului are urmtoarele avantaje: mbuntete structura solului; Combate eroziunea i supranclzirea solului; Reduce tasarea solului i evit formarea harpanului; mbogete solul cu substane organice, n P i K asimilate; Permite deplasarea liber a agregatelor prin livad n perioadele ploioase pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare, transportul recoltei, etc.; mbuntete compoziia chimic a fructelor, devenind mai intens colorate i faciliteaz perioada de pstrare; Uor de realizat i ntreinut. La nierbarea solului sunt i unele dezavantaje: n perioadele secetoase, fr irigare, apare concurena pentru ap i elemente nutritive dintre pomi i ierburile perene; Mineralizarea substanelor organice este mai lent, deoarece insuficiena oxigenului din sol reduce activitatea microorganismelor aerobe; Favorizeaz nmulirea oarecilor i a multor boli i insecte duntoare. n continuare este indicat lista agenilor economici care comercializeaz tehnic agricol pentru ntreinerea i lucrarea solului.

- elin permanent

- terenul este nierbat cu elin permanent (ierburi perene) care se cosesc n cursul anului - sub coroana pomilor elina se lucreaz manual

nierbarea permanenta si temporara a soluluiIn zonele cu suficiente precipitatii, in plantatiile amenajate pe pante, expuse eroziunii sau in cele irigate, terenul dintre randurile de pomi se pot cultiva cu diferite ierburi perene. Inierbarea solului poate fi permanenta, adica pe toata durata plantatiei, sau tempora, cand se alterneaza la 3-4 ani, terenul inierbat cu ogorul lucrat. Inierbarea poate fi totala, cand ierburile cresc pe toata suprafata sau partiala, atunci cand o parte din teren este intretinut ca ogor lucrat. In acest ultim caz ogorul lucrat se mentine in jurul pomilor sub forma de cercuri, sub protectia coroanelor, sau in benzi lucrate de-a lungul randurilor, cu latimea de 1,5-2 m. In cazul livezilor intensive de mar si par intretinerea solului sub forma de benzi inierbate de 2 m latime, pe intervalul dintre randuri, alternand cu ogorul lucrat, grabeste intrarea pomilor pe rod, asigura producii mari de fructe si usureaza efectuarea lucrarilor cu mijloace mecanice (St. Coman Si col., 1981).Daca covorul de sub arboretul padurilor este atat de important pentru viata padurii, tot atat de importante sunt plantele ierboase pentru livada.

Intervalele dintre randurile de pomi, arate sau erbicidate, lucrate cu cazmaua, sunt impotriva naturii. In nici o padure nu vom vedea nici macar un metru patrat de teren lipsit de vegetatie sau litiera. Trebuie sa lucram dupa modelul padurii.

In livada se planteaza urzica, care de cateva ori pe an se coseste si se lasa pe sol sub forma de mulci. Se mai planteaza specii de plante ierboase pe care multi le considera buruieni (morcovul salbatic, salnicul, spanac salbatic, coada soricelului, papadia.

Pirul este o planta acaparatoare care trebuie eliminate chiar si intr-o gradina biologica.

Se mai cultiva pe randurile din livada trifoi sau tufe de anin pentru ca fixeaza azotul atmosferic in sol.

Din randul plantelor sanitar face parte si vetricele (tanacetum vulgare) care impiedica atacul paduchilor de frunza. O alta planta benefica este condurasul urcator (tropaeolum majus) care prezinta marele avantaj ca se autoinsamanteaza. Cu cat se va urca mai mult in pom cu atat mai bine.

Daca plantele amintite mai sus au efect de indepartare a daunatorilor, sunt si plante care protejeaza pomii impotriva bolilor .

Astfel, hreanul plantat printre piersici previne atacul de basicare a frunzelor. De asemenea, hreanul previne unele boli la visin.Hreanul odata plantat se inmulteste singur.

Atat impotriva bolilor, cat si a daunatorilor, isi manifesta actiunea usturoiul. Mirosul lui nu este agreat de sobolani.

Cel mai bine este ca odata cu plantarea pomilor langa fiecare pom sa se insamanteze cate o tufa de hrean, vetrice, condurasi si usturoi.

Actiunea repelenta este un rezultat al mirosului plantelor, dar mai ales al faptului ca resturile vegetale apartinand acestor plante putrezesc la baza pomilor si substantele specifice plantelorsanitar sunt absorbite de radacina pomilor si intra in circuitul acestora. De aceea actiunea acestor plante nu este imediata ci dupa 1-2 ani.

Comentarii (2) Folosirea plantelor sanitarPrin cultivarea unor valoroase plante sanitar ca vetricea (tanacetum vulgare), pelinul,tataneasa(symphytum officinale), urzica, usturoiul,hreanul, vom fi in masura sa preparam cele mai bune plamadeli, fie sub forma de extracte, infuzii sau fierturi.

Plamadeala semifermentata de urzica se poate folosi pentru combaterea paduchilor de frunza si chiar a mustei morcovului. De asemenea plamadeala de urzica este foarte buna ca ingrasamant pentru toate culturile.

Pentru protejarea plantelor se cultiva printre randuri usturoi, galbenele, craite.

Pelinul

Pelinul ocupa un loc important in agricultura biologica. Pentru combaterea paduchilor de frunza la pomi si arbusti fructiferi se foloseste infuzia de pelin preparata din iaba intreaga aflata in pragul infloririi. Doza este de 200-300 g de pelin in stare uscata pentru 10 l de apa . Infuzia dureaza o jumatate de ora. Se stropesc partile de plante afectate de paduchi . In caz de atac puternic, se uda solul din jurul plantei cu aceasca infuzie.

De asemenea , daca in timpul zborului albilitei verzei , se stropesc plantele decateva ori cu infuzie de pelin, fluturele va fi indepartat.

Coada calului

Cine doreste sa aiba plante sanatoase trebuie sa stropeasca cu infuzie de coada calului atat plantele, cat si solul de sub ele, pana la 7 ori pe an. Aceasta infuzie are actiune preventiva , ea intareste peretii celulari ai plantelor si intarzie infectia.

In pomicultura preparatul este recomandat pentru prevenirea atacului de rapan si monilioza.

De 3 ori pe an se stropesc si plantatiile de capsun si zmeur cu aceasta infuzie pentru a preveni atacul de fitoftorioza( arsura tulpinilor de zmeur).

Ceapa, usturoiul, hreanul

Cel mai bine este atunci cand folosim cele 3 plante la prepararea de plamadeli cu apa de ploaie.

Se foloseste impotriva fainarii la diferite plante de cultura, prin stropiea repetata la interval de cateva zile. Nu se va stropi in orele de arsita.

Cu infuzia de hrean se poate preveni atacul de moniloza la visin. Se stropeste in plina floare, cu o infuzie cu concentratia de 3%.

Agricultura biodinamica este un sistem de agricultura ecologica bazat pe energiile vietii si are ca scop principal producerea de hrana cu valoare nutritiva ridicata si sanatoasa. O gradina este un organism viu in care solul, viata din sol, plantele, animalele si omul sunt in stransa legatura. Influenta soarelui, lunii si a celorlalte forte cosmice se reflecta in viata plantelor, animalelor si in munca gospodarului corespunzator cu ritmul si legile naturii.

Fertilitatea si procesele vitale din sol sunt sporite si mentinute prin folosirea composturilor preparat cu adaos de coada soricelului, papadie, musetel, urzica, coaja de stejar si valeriana, precum si prin stropirea terenurilor cu macerat e balegar. Conversia la agricultura biodinamica nu admite desfasurarea in paralel a nici unui alt tip de productie agricola.

Agricultura naturala este un sistem agroecologic bazat de 4 principii 1. Nu lucrari adanci ale solului

In agricultura naturala afanarea solului se face prin penetrarea lui de catre radacinile plantelor si prin activitatea microorganismelor, animalelor mici si a ramelor.

1.

Nu ingrasaminte chimice sau compost preparat

Sunt admise doar metode si mijloace de conservare a fertilitatii solului pe seama activitatii plantelor si animalelor.

1.

Nu combatere buruieni prin lucrari mecanice sau erbicide

Buruienile sunt component esentiale ale lanturilor trofice si au un rol important in refacerea fertilitatii solului. Ele trebuie mentinute la un nivel corespunzator pragului de daunare. Se combate mecanic doar pirul.

1.

Nu chimicale

Specii ierboase Speciile ierboase spontane intalnite in lungul drumurilor, santurilor si pasunilor sunt reprezentate prin: pir (agropyrum repens), palamide (cirssium arvense), troscotul (poligonum aviculare), rapita salbatica (sinapsis arvensis), laptele cucului (euphorbia cyparissias), romanita (matricaria camomilla), neghina (agrostemma githago). In lunca se adauga mohorul (setaria viridis), patlagina (plantago lanciolata). Pasunile sunt alcatuite din specii ierboase putin valoroase din punct de vedere nutrific, reprezentate de laptele cucului, coada soricelului (achillea millefolium), ghizdeiul (lotus corniculatus), paiusul de livada (festuca sulcata). Ca specii de cultura, tinand seama de conditiile pedo-climatice, ce mai bine se cultiva: graul, porumbul, secara, mazarea, fasolea, sorgul, lucerna, zarzavatul. Satisfacator floarea soarelui, trifoiul, vita de vie, inul, canepa.

amestec de ierburi graminee multianuale special creat pentru inverzirea spatiilor intre rinduri din vii si livezi. Este un amestec rezistent la temperaturile scazute de iarna. Compozitia: Lolium perenne baptwingo - 20%; Lolium perenne barrage - 20% Festuca Rubra Commutata.

Bargreen - 30% Poa Pratensis rugby -30%

Consta din mentinere terenului din plantatie cultivat cu ierburi perene.Acestsistem se recomanda in livezile amplasate pe terenuri in panta in zonele cu precipitatiisuficiente (700-800mm anual) si plantatiile irigate.Inierbarea are loc incepand cu al doilea, al treilea an de la plantare si poate sa fietotala sau partiala.In cazul inierbarii partiale o parte din suprafata de teren din jurultrunchiului se mentine sub forma de ogor negru prin lucrari manuale si erbicidare.In cazul plantatiilor intensive latimea benzii inierbate va fi de maximum 2,5-3,0m , iar cea lucrata sub proiectia coroanei de 0,8-1,5m.Inierbarea poate fi permanenta sau periodica, cand dupa un numar oaerecare de anise ara si se mentine cativa ani ca ogor negru, dupa care se inierbeaza din nou. Destelenirea nutrebuie sa se faca pe toata suprafata deodata, ci prin alternanta intervalelor lucrate cu celenelucrate.Folosirea ierburilor perene sub forma de benzi si cosirea repetata nu influenteazanegativ cresterea si dezvoltarea pomilor, fapt demonstrat de numeroase cercetari. Productiilemedii obtinute sunt egale cu cele realizate in sistemul de intretinere ca ogor negru

Culturi de acoperire folosite pentru ingrasamant verde Intretinerea terenului din livada se face prin cultura unor plante folosite caingrasamant verde. Cultura ocupa terenul doar cateva luni, in restul timpului solul se mentineca ogor propriu. Specia cultivata trebuie sa creasca repede, sa produca o masa cat mai bogatade materie organica, sa nu concureze pomii pentru apa si substante nutritive.Culturile de primavara se seamana cat mai tiompuriu ai se incorporeaza insol var,ce ; pentru culturile de toamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita.le devara se seamana la inceputul verii si se incorporeaza in sol toamna, iar cele de toamna seseamana la inceputul toamnei si se incorporeaza in sol primavara anului urmator. Aportul dehumus fiind in functie de stadiul de lignificare al mplantelor, se recomanda ca incorporarea saaiba loc cand plantele au depasit faza de deplina inflorire, iar tulpinile au ajuns in faza delignificare.Cele mai bune culturi de acoperire pentru ingrasamant verde in livezi sunt celede toamna-primavara sau vara, deoarece ele cresc si se dezvolta in perioadele in care pomii aucerinte mai mici pentru apa si substante nutritive.Ca specii pentru culturile de primavara se recomanda : sulfina si rapita ; pentruvara- lupinul alb, lupinul galben, facelia, soia, fasolita, si floarea-soarelui ; pentru culturile detoamna- secara, mazarichea paroasa, trifoiul incarnat si rapita.Incorporarea in sol se realizeaza cu ajutorul grapei cu discuri si cu plugul.Ceamai buna incorporare se realizeaza prin fractionarea tulpinilor, printr-o lucrare prealabila dediscuit urmata de aratura.. Odata cu incorporarea se recomanda aplicarea unor doze de 40-

60kg azot s.a./ ha, pentru a compensa azotul folosit de microorganisme la descompunereamasei vegetale din sol

Particularitatile nutritiei minerale a pomilor Comparativ cu plantele anuale, pimii fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp, in care extrag din sol cantitati mari de elemente nutritive. Fata de plantele anuale pomii au o extindere mai mare a radacinilor, dar si o desime mai redusa aacestora.datorita acestor particularitati pomii nu determina o epuizare avansata a elementelor nutritive din sol , dar absortia acestora de la adancimi mai mari constituie o greutate deoareceimpune introducerea ingrasamintelor in aceste zone, lucru greu de realizat, in special in cazulingrasamintelor cu fosfor si potasiu.Cerintele pomilor fata de elementele nutritive variaza in cursul vietii acestoraastfel :1. De la plantare si pana la intrarea pe rod a pomilor, obiectivele principale ale pomicultorului sunt de a stimula cresterea rapida a pomilor, aparitia formatiunilor fructifere sigrabirea intrarii pe rod. Ca atare in aceasta perioada trebuiesc aplicate doze mari de azot.2. Pe masura intrarii pe rod a pomilor este necesar sa se asigure cresterea coroanei pentru a ocupa intregul spatiu destinat prin distantele de plantare, dar si cu atentie ladimensiunea fructelor care nu trebuie sa fie exagerata. Ca atare , dozele de azot trebuie putinmicsorate si unde este nevoie , aplicate ingrasaminte cu fosfor si potasiu.3. cand pomii au atins coronamentul maxim dorit si sunt in plina perioada de rodireconsumul de elemente nutritive este foarte mare, iar rtaportul dintre principalele elementenutritive (N.P.K.)este la mar, in general 1 :0,3 :1,2 si 1 :0,25 : 1,5 la prun.Cerintele fata de elementele nutritive se scuimba in cursul unui an astfel :a). In perioada repausului relativ (toamna dupa caderea frunzelor pana primavara, la umflarea mugurilor) absorbtia elementelor nutitive este in general lenta. Intoamnele mai lungi insa are loc o absorbtie a azotului care la nivelul radacinilor formeaza cuhidratii de carbon compusi organici ce sunt folositi dupa dezmugurire. b). In perioada de vegetatie :- de la dezmugurire si pana la legarea fructelor si inceputul cresterii intense alastarilor, nutritia pomilor are loc in principal pe seama substantelor de rezerva acumulate inorganele pomilor in anii precedenti ;- de la inceputul cresterii lastarilor si pana la incetarea cresterii, absorbtiaelementelor nutitive are loc cu viteza maxima. Rolul principal in aceasta fenofaza il arenutritia cu azot. In acesta fenofaza se disting doua perioade importante in nutritia cu azot a pomilor :1. prima perioada este la 10-15 zile de la dezmugurire cand oaprovizionare buna cu azot determina aparitia unui numar mai mare de lastari si mai mic derozete.2. adoua perioada este de la incetarea cresterii lastarilor siinceputul diferentierii mugurilor de rod ;In fenofaza maturarii lemnului si coacerii fructelor, ritmul de absorbtie alazotului scade, devenind practic egal cu cel al fosforului si potasiului.O particularitate a pomilor fructiferi de care trebuie tinut cont , este aceea dereutilizare a elementelor nutritive, in

special a N.P.K. atunci cand pomii intalnesc conditiioptime de absorbtie a elementelor nutritive, acestea sunt absorbite in cantitati mai mari decateste necesar la momentul respectiv si sunt depozitate in anumite organe (radacini, ramuri,trunchi). Atunci cand apar deficiente in nutritie, aceste elemente sunt luate din organele derezerva si folosite acolo unde este nevoie.Orientari deosebit de valoroase asupra starii de aprovizionare a pomilor cuelemente nutitive se pot obtine si prin observarea atenta a dimensiunii lastarilor, a productieide fructe si a calitatii acesteia. Astfel la mar pentru soiurile de tip spur lungimea medie alastarilor de 25-30cm in conditiile incarcaturii normale cu fructe a pomilor, poate fi considerata ca indicatoare a unei stari nutritionale bune a pomilor, iar pentru soiurile ce nuintra in aceasta grupa, lungimea medie de crestere a lastarilor trebuie sa fie de 40-50cm.

BIODIVERSITATEA sI CONSERVAREA BIODIVERSITII 9.1. Biodiversitatea - o problema globalaComunitatile biologice, dezvoltate in milioane de ani, au nceput sa fie distruse de activitatile oamenilor. Un numar mare de specii sufera un declinrapid, unele fiind aproape de punctul de unde ncepe extinctia lor, ca rezultat al vnarii excesive, distrugerii habitatelor, atacului salbatic al pradatorilor sau c 929c25j ompetitorilor introdusi de catre om. Principalul inamic al biodiversitatii este saracia iar protectia acesteia trece, in mod obligatoriu, prin ameliorareabunastarii umanitatii si lupta mpotriva subdezvoltarii . Diversitatea biologica este definita ca fiind abundenta de entitati vii pe Pamnt, reprezentata de milioane de plante, animale si microorganisme, genele pe care acestea le contin, complexitatea ecosistemelor pe care le formeaza n mediul biologic. Conservarea diversitatii biologice nu studiaza doar specii si habitate, ci si eficacitatea unor masuri active de protectie. Conservationistii includ n studiile lor si aspecte sociale, economice, politice si etice. Conservationistii nu lucreaza numai n plan stiintific, ci si n plan politic si educational, implicnd oficialitatile locale, guvernamentale si comunitatile locale n planurile de protectie. ncepnd cu Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la Stockholm din iunie 1972 se recunoaste, oficial si la nivel international, interdependenta dintre problemele sociale, tehnologice, economice si cele ecologice. Pornind de la acest adevar, s-a dezvoltat conceptul, apoi strategia, dezvoltarii durabile, n cadrul careia ecologia joaca rolul unei adevarate placi turnante. Recunoasterea importantei acestei discipline, patrunderea ideilor si principiilor ecologice n constiinta unei mari parti a populatiei, inserarea problemelor de mediu n programele partidelor si guvernelor etc. sunt realizari incontestabile. Lor li se datoreaza dezvoltarea de programe internationale,

elaborarea unor acte normative coerente si constituirea unor organisme nationale si internationale specializate pe problemele mediului nconjurator. Conventia de la Berna (1979) a jucat un rol major n domeniul conservarii florei si faunei salbatice, a habitatelor naturale. Se refera, n special, la conservarea pasarilor migratoare. Conferintele la nivel nalt de la Rio de Janeiro (1992), de la Johanesburg (2002) s.a. nu au facut decat sa ntareasca vointa de actiune a majoritatii tarilor n domeniul mediului inconjurator si a dezvoltarii durabile. Declaratia de la Rio afirma principiul"poluatorul plateste", prin care companiile si guvernele trebuie sa si asume responsabilitatea financiara pentru daunele cauzate mediului. Termenul de globalitate a fost folosit pentru prima data n SUA, la primul forum american National Forum on BioDiversity(1986). Termenul este atribuit lui E.O.Wilson, cunoscut entomolog si sociobiolog. Transpunerea n tiparele politice si de drept international s-a realizat in 1992, la Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (CNUE) care va adopta Conventia asupra Diversitatii Biologice (CBO), semnata de 168 de state. Diversitatea speciilor de pe Terra a crescut continuu de la aparitia vietii. Aceasta crestere nu a fost constanta, existnd perioade cu o rata mare a speciatiei urmate de altele cu schimbari minime. In timp geologic s-au produs cinci extinctii n masa. Cea mai mare extinctie a avut loc la sfrsitul Permianului, acum 250 milioane ani, cnd se pare ca au disparut intre 77 - 96% din totalul speciilor marine. Este foarte probabil ca extinctiile sa fie cauzate de perturbatii majore (eruptii vulcanice pe mari suprafete sau coliziunea cu un asteroid), care au determinat aparitia unor schimbari ale mediului carora multe specii nu leau facut fata. Au trebuit sa treaca 50 de milioane de ani pentru ca numarul mare de familii pierdute in Permian sa se refaca. Extinctiile ca si speciatiile fac parte mai mult ca sigur din ciclul natural. Chiar daca extinctiile sunt un proces natural pierderea speciilor este periculoasa atunci cnd rata de extinctie este mai mare dect rata speciatiei. Rata actuala de extinctie este de 100 pna la 1 000 de ori mai ridicata decat ratele din trecutul geologic. Acest episod nou al extinctiilor este numit a sasea extinctie si este datorat exclusiv activitatii umane. Pierderea de specii este fara precedent si ireversibila. Multe resurse naturale precum aerul, apele, solul, speciile rare, peisajele deosebite sunt considerate a fi resurse comune care sunt bunul intregii societati. Aceste resurse nu sunt ntotdeauna asociate cu o valoare monetara. Oamenii, industriile, utilizeaza si degradeaza aceste resurse fara a plati dect simbolic sau deseori fara a plati nimic, situatie descrisa ca tragedia bunului comun. In sistemele ecologiste de evaluare (economie ecologica) utilizarea acestor resurse comune este inclusa ca parte interna a afacerii si intra n costul de productie al produsului.

Atunci cnd oamenii si organizatiile vor plati pentru actiunile lor se va diminua si degradarea mediului. astfel ca industriile vor avea politici de supraveghere mai severe si vor fi mai precaute cu mediul. Demonstrarea valorii diversitatii biologice si a resurselor naturale este o problema foarte complexa, ea fiind determinata de o varietate de factori economici si etici. Un obiectiv major al economiei ecologice este dezvoltarea metodelor de evaluare a componentelor diversitatii biologice. Au fost elaborate metode pentru atribuirea de valoare economica variabilitatii genetice, speciilor, comunitatilor biologice si ecosistemelor.

9.2. Valoarea biodiversitatii9.2.1. Valori economice directe 1.) Valori utilizate pentru consum Valorile utilizate pentru consum pot fi atribuite bunurilor care sunt consumate local si care nu apar pe pietele nationale si internationale. Oamenii care traiesc aproape de terenurile productive utilizeaza adesea o parte considerabila a bunurilor produse pentru consumul propriu. n cazul n care populatia din mediul rural nu este capabila sa obtina aceste produse (ex. vnatul, combustibilul lemnos), ca urmare a efectelor degradarii mediului, supraexploatarii resurselor naturale sau datorita instituirii ariilor protejate, standardul de viata va fi n scadere, fapt ce poate merge pna la punctul in care devine imposibila supravietuirea si este necesara migrarea spre centrele urbane. 2.) Valoarea de utilizare a produselor Valoarea de utilizare a produselor este valoarea directa atribuita produselor care sunt recoltate din mediul salbatic si vndute pe pietele comerciale nationale sau internationale. In prezent, lemnul este cel mai important produs obtinut din mediul natural, cu o valoare circulanta n comertul international de peste 120 miliarde USD an. Productia de lemn este exportata n proportie tot mai mare din multe tari tropicale, care obtin astfel valuta pentru industrializare sau plata datoriilor. Produsele nelemnoase din padure, incluznd vnatul, fructele, latex-ul, rasinile, plantele medicinale au de asemenea o valoare productiva foarte mare. De exemplu, produsele nelemnoase exportate de India reprezinta 63% din totalul exporturilor forestiere Valoarea produselor nelemnoase mpreuna cu valoarea lemnului aduce o puternica justificare economica pentru mentinerea ecosistemelor forestiere n bune conditii. Beneficii enorme obtinute din comertul ilegal "de viata salbatica", precum si ingeniozitatea retelelor fac dificile controlul si stoparea acestei activitati. De exemplu, un cimpanzeu este platit braconierilor cu aproximativ 70 USD si se vinde beneficiarului cu circa 7.500 USD.

Cea mai importanta valoare de utilizare pentru multe specii consta n capacitatea lor de a produce noi materii prime pentru industrie si de a mbunatati genetic culturile agricole. Populatiile salbatice produc sursa de material genetic care le poate redresa genetic pe cele domestice. In cazul plantelor cultivate, speciile salbatice pot produce gene care confera rezistenta la boli sau determina cresterea productiei. Continua ameliorare genetica a plantelor cultivate este necesara nu numai pentru cresterea productiei dar si ca protectie mpotriva insectelor rezistente la pesticide, virulentei unor fungi, bacterii sau virusi necunoscuti. Pierderea plantelor cultivate poate fi adeseori legata direct devariabilitatea genetica redusa. Astfel, n Irlanda, n anul 1846, cartofii au fost distrusi aproape n totalitate. Consecintele acestei vulnerabilitati genetice ridicate s-au concretizat prin moartea a peste 1,5 milioane de irlandezi si cu migrarea altor 2-3 milioane n alte tari, cartoful fiind un aliment de baza. n anul 1922 cartoful a fost aproape decimat n fosta URSS. Exemplele pot continua. Speciile salbatice pot fi adesea utilizate ca agenti biologici de control. Exemplu: viermele alb al maniocului a fost introdus accidental n Africa unde a produs pagube de circa 2 miliarde de USD/an reducnd substantial hrana a peste 200 de milioane de africani. Dupa cercetari intense, entomologii au descoperit o viespe din Paraguai, necunoscuta initial ca parazit al viermelui alb al maniocului. Un program de crestere si introducere a 250 000 de viespi n Africa a condus la controlul dezvoltarii viermelui si reducerea a 95% din pierderile de manioc. Lumea naturala este si o importanta sursa de materii prime n industria farmaceutica. Mai mult de 75% din primele 150 de medicamente prescrise curent in S.U.A. sunt derivate din plante, animale, fungi, bacterii. Doua medicamente obtinute dintrun melc de mare din Madagascar s-au dovedit a fi eficiente in tratarea leucemiilor si a altor boli de snge. Aceste tratamente au crescut rata de supravietuire a copiilor cu leucemie de la 10% la 90%. Comunitatile biologice ale lumii sunt n continuare cercetate pentru a se descoperi noi plante, animale, fungi si microorganisme care pot fi utilizate in lupta oamenilor cu boli precum cancerul sau SIDA. 9.2.2. Valori economice indirecte Comunitatile biologice produc o mare varietate de servicii de mediu care nu sunt consumate prin utilizare. Ele previn inundatiile si eroziunea solurilor, purifica apele si creeaza locuri pentru recreere si studiere a naturii. a.) Productivitatea ecosistemelor. Capacitatea fotosintetica a plantelor si algelor consta n captarea energiei solare de catre tesuturile vii. Acestea reprezinta startul celor mai importante relatii trofice care implica aproape toate speciile pe care omul le exploateaza. Aproximativ 40% din productivitatea mediului terestru este utilizata direct sau indirect de om. Distrugerea vegetatiei dintr-un areal conduce la pierderea productiei de biomasa si deteriorarea comunitatilor de animale care traiesc n acel areal.

Chiar daca ecosistemele degradate sunt refacute - adesea cu cheltuieli foarte mari - nu se mai poate restabili functionalitatea initiala a ecosistemelor, acestea nemaiavnd aceeasi bogatie n specii. Multe studii asupra pajistilor naturale si artificiale confirma faptul ca pierderea unor specii determina declinul productivitatii, comunitatea fiind mai putin capabila sa raspunda la variatii ale mediului, precum seceta. Atunci cnd sunt pierdute specii, comunitatile biologice isi vor reduce substantial capacitatea de adaptare la schimbarile produse de activitatea umana. b.) Protectia apelor si a resurselor edafice. Comunitatile biologice au o importanta vitala n protejarea resurselor de apa, protectia ecosistemelor mpotriva inundatiilor sau secetei si mentinerea calitatii apei. Aparatul foliar si litiera intercepteaza ploaia si reduc impactul picaturilor de apa cu solul, radacinile plantelor si microorganismele contribuie la aerarea solului, marindu-i capacitatea de a absorbi apa. Cresterea capacitatii de retentie a apei reduce posibilitatea de producere a inundatiilor care apar dupa ploile puternice si asigura o cedare lenta a acesteia, n zile sau saptamni dupa ploaie. Atunci cand vegetatia este degradata, rata de eroziune a solurilor si chiar alunecarile de teren cresc rapid, reducnd substantial valoarea terenurilor. Mai mult, particulele de sol ajunse n apa pot elimina animalele de apa dulce, viata marina din estuare. Sedimentele reduc indicele de potabilitate si indirect posibilitatea de utilizare a apei de catre comunitatile umane ce traiesc de-a lungul rurilor. Cresterea debitului solid conduce la colmatarea accelerata a lacurilor de acumulare, la diminuarea productiei de energie electrica sau reducerea navigabilitatii. c.) Ameliorarea climatului. La nivel local arborii modifica temperatura prin reducerea insolatiei directe si procesul de evapotranspiratie. Efectul racoritor diminueaza utilizarea ventilatoarelor si aparatelor de aer conditionat, sporeste confortul si imbunatateste productivitatea muncii. La nivel regional, evapotranspiratia asigura secvente ale circuitului apei n natura. Pierderea vegetatiei din unele regiuni de pe glob a condus la reducerea, la nivel regional, a cantitatii anuale a precipitatiilor. La nivel global, cresterea plantelor este corelata cu ciclul carbonului. Diminuarea suprafetei ocupate de covorul vegetal are ca efect reducerea capacitatii de absorbtie a CO2, contribuind la cresterea concentratiei acestui gaz n atmosfera si mai departe la efectul de ncalzire globala. d.) Depozitarea deseurilor si retentia nutrientilor. Comunitatile biologice sunt capabile sa reduca si sa imobilizeze poluanti ca metale grele, pesticide, ape uzate, care au fost introdusi n mediu prin activitati umane.

e.) Relatiile dintre specii. Existenta multora dintre speciile vnate de oameni pentru valoarea lor economica depinde de alte specii salbatice. Astfel, declinul unei specii salbatice cu importanta mica pentru oameni poate determina diminuarea numarului celor vnate. O parte din animalele salbatice vnate sunt dependente de insectele si plantele necesare hranei. Declinul populatiilor de insecte si al comunitatilor de plante va conduce la scaderea efectivului de animale vnate de om. Numeroase specii de plante cultivate sunt entomofile, depinznd de insecte pentru polenizare. Diseminarea multor specii specii salbatice este dependenta de animalele care le consuma fructele. Unele din relatiile cele mai semnificative din comunitatile biologice sunt acelea dintre speciile de plante si microorganismele din sol care produc nutrientii esentiali prin descompunerea plantelor si animalelor moarte. Cresterea lenta si moartea arborilor din padurile Europei poate fi atribuita, n parte, efectului ploilor acide si poluarii aerului asupra fungilor din sol. f.) Recreerea si ecoturismul. Un scop important al activitatilor recreationale este acela de relaxare n natura prin intermediul unor activitati precum drumetia, fotografiatul, tabere ornitologice, observarea balenelor etc. Valoarea monetara a acestor activitati, numita uneori valoarea farmecului poate fi considerabila (circa de 800 miliarde USD/an). Ecoturismul este o industrie n rapida dezvoltare, implicnd peste 200 milioane de persoane pe an si rulnd miliarde de USD/an n lume. Vizitarea unor tari de catre aceasta categorie de turisti si cheltuielile facute sunt realizate cu scopul de admira comunitatile biologice si specii rare. Rolul ecoturismului este n particular important n multe tari tropicale. Ecoturismul poate furniza o justificare imediata, pragmatica pentru protejarea diversitatii biologice, n mod particular atunci cnd activitatile pe care le presupune sunt integrate ntr-un plan general de management. g.)Valoarea educationala si stiintifica. Multe carti, reviste, programe de televiziune, materiale multimedia, filme produse n scopuri educationale si recreative sunt bazate pe teme din natura. Aceste produse educationale valoreaza probabil miliarde de dolari pe an. h.) Monitorizarea factorilor de mediu. Speciile care au sensibilitati aparte la toxine pot servi drept sistem initial de avertizare ntr-un program de monitorizare a starii de sanogeneza a mediului. Unele specii pot servi ca nlocuitori ai unor echipamente de detectie deosebit de costisitoare. Cei mai cunoscuti indicatori sunt lichenii care cresc pe roci si absorb substantele chimice din ploi sau aer. O cantitate mare de substante toxice distruge lichenii, fiecare specie avnd un nivel distinct de toleranta la poluarea atmosferica. Compozitia comunitatilor de licheni dintr-un areal poate fi utilizata ca indicator biologic (biomarkeri) al nivelului de poluare a atmosferei, iar abundenta lor poate indica arealele contaminate. Molustele si algele sunt de asemenea utilizate ca indicatori biologici. 9.2.3. Valori optionale Valoarea optionala a speciilor consta n potentialul de a produce un beneficiu economic societatii umane n viitor. Continua schimbare a societatii umane genereaza

necesitati, deci trebuie sa existe metode care sa le satisfaca. Adesea solutia problemei este un animal sau o planta necunoscuta anterior. Cautarea de produse naturale noi este foarte extinsa. Entomologii cauta insecte utilizabile ca agenti biologici de control, microbiologii cauta bacterii care sa asiste procesele biochimice industriale, zoologii cauta sa identifice specii ce pot produce proteine animale mai eficiente etc. Posibila valoare economica a speciilor este greu de precizat deoarece este bazata pe produse sau procese neimaginabile nca. Agentiile de asigurari medicale si companiile farmaceutice sunt angajate n eforturi mari de colectare si prelucrare a unor plante pentru a exploata capacitatea lor de a lupta cu diverse maladii. Descoperirea unui agent anticancer n tisa pacifica (Taxus brevifolia)un arbore specific padurilor seculare nord-americane, este unul din rezultatele recente ale acestor cautari. O alta specie cu valoare n producerea unor medicamente este arborele Ginkgo biloba care mai vegeteaza spontan doar n cteva localitati izolate din China. In decursul ultimilor 20 de ani, o industrie de 500 milioane de USD/an a fost dezvoltata in jurul plantatiilor de ginkgo. De asemenea s-au dezvoltat linii tehnologice n fabricile de medicamente din Europa si Asia, care extrag din frunze un complex extrem de util n tratarea problemele de circulatie, accidente cerebrale, pierderea memoriei. Unele specii sunt evaluate aparent ca neavnd valoare economica considerabila. Daca doar una din aceste specii devine extincta nainte de descoperirea ei va fi o pierdere iremediabila pentru economia globala, chiar si n cazul n care majoritatea celorlalte specii vor fi prezervate. Diversitatea speciilor poate fi comparata cu un manual care ne explica cum ar fi posibila mentinerea Pamntului n viata. Pierderea unor specii este echivalentul ruperii anumitor pagini din acest manual; daca informatiile din paginile pierdute vor fi necesare pentru a ne salva pe noi sau o alta specie vom constata prea trziu ca informatiile disparute sunt de nenlocuit. Niciodata nu vom face prea mult pentru a salva specii sau ecosisteme, niciodata nu putem spune ca o specie este importanta sau nu. Practic nu avem cum sa ne dam seama de dimensiunea dezastrului pe care l poate declansa pierderea unei specii. 9.2.4. Valoarea existentiala Foarte multi oameni din lumea ntreaga au grija de animalele salbatice si sunt preocupati protectia lor. Acest lucru poate fi asociat cu dorinta ca ntr-o zi putem vizita habitatul unei specii si chiar sa o observam n salbaticie. Cteva specii, denumite megafaunacharismatica, ca panda, leii, elefantii, bizonii si numeroase pasari evidentiaza raspunsuri emotionale din partea oamenilor. Acestia valorifica emotiile traite n mod direct bucurndu-se si contribuind cu bani n sustinerea organizatiilor de mediu, care la rndul lor participa la protectia acestor specii si habitatelor lor. Populatia si organizatiile guvernamentale si neguvernamentale contribuie anual cu sume de ordinul a miliardelor de dolari la protejarea diversitatii biologice, ndeosebi n tarile dezvoltate. Aceste sume se regasesc n valoarea existentiala a speciilor salbatice si comunitatilor biologice, reprezentnd de fapt fondurile pe care oamenii sunt dispusi sa le plateasca pentru a preveni extinctia speciilor si distrugerea habitatelor.

In concluzie, economia ecologica ajuta la punerea in evidenta a unei game largi de bunuri si servicii produse de diversitatea biologica. Acest lucru a permis cercetatorilor sa evalueze mai corect proiectele, cuantificnd si impactele asupra mediului, variabile care nainte erau scoase din ecuatie.

9.3. Tipuri de biodiversitateNivelurile la care este si trebuie abordata diversitatea sunt sunt urmatoarele:

A.) Biodiversitatea genetica (intraspecifica) reprezinta variabilitatea genotipurilor si genofondului din interiorul populatiilor unei specii, pe ntregul sau areal de raspndire Omul este si un creator de biodiverstiate, nu numai un factor de erodare a acesteia. De-a lungul timpului, cel mai adesea prin metode empirice, comunitatile umane au obtinut un numar impresionant de soiuri traditionale sau locale, precum si de rase; B.) Biodiversitatea specifica (interspecifica) cuprinde totalitatea speciilor aflate ntr-un anumit biotop, o anumita regiune, tara s.a.m.d, privite si prin prisma importantei biogeografice, a efectivelor populatiilor si a suprafetelor ocupate de acestea. Multi autori apreciaza ca noi cunoastem aproximativ 13% din biodiversitatea Terrei. Numarul probabil de specii pe Glob este de circa 13.600.000 iar numarul de specii descrise de circa 1.800.000. Disparitia sau extinctia speciilor si grupelor de organisme este un proces mult discutat n ultima jumatate de secol. Caracterul acestui proces este alarmant ntruct, de la o rata naturala a extinctiilor de o specie/4 ani s-a ajuns una-doua specii/ zi. Cauzele principale constau, n esenta, n supraexploatarea speciilor, supraexploatarea si deteriorarea habitatelor si n explozia procesului de poluare artificiala, cu toate efectele sale asupra organismelor si asupra climatului general. C.) Biodiversitatea ecologica (a ecosistemelor) priveste mozaicul realizat de diversele comunitati de organisme, integrate ntr-un anumit biotop, dar si complexul de relatii functionale care guverneaza ecosistemele prezente. Acest tip de biodiversitate este, n mod cert, cel mai putin studiat, ntruct el nu priveste numai tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci mai ales bogatia si lungimea lanturilor si retelelor trofice, modul n care se realizeaza circulatia materiei si energiei, precum si evaluarea capacitatii de productie si de suport a fiecarui tip de ecosistem n parte. Cauza acestei situatii este reprezentata de complexitatea unor astfel de cercetari. D.) Biodiversitatea culturala se considera ca toate practicile, traditiile si creatiile umane, care au ca obiect ori ca baza de inspiratie componente ale viului, n toata complexitatea sa. Prin aceste practici si traditii, omul a reusit sa creeze biodiversitate (specii hibride, varietati, soiuri si rase) ori sa conserve anumite fragmente din ecosistemele apropiate sufletului unei anumite comunitati umane si ntr-o anumita perioada a dezvoltarii societatii. In toate regiunile Globului, de-a lungul secolelor, populatia umana si-a construit asezari si si-a dezvoltat un anumit sistem agro-silvo-pastoral care a ajuns la un anumit echilibru cu ambianta ecologica n care se practica. n acelasi timp, s-au consolidat o serie de traditii populare,

de ritualuri pagne sau crestine, multe avnd ca "actori" elemente din mediul nconjurator. De la aceste practici s-au dezvoltat si atitudini (protective ori distructive) fata de ambianta ecologica. Eliminarea acestor practici si traditii a dus si duce, implicit, la disparitia factorilor care au mentinut o anumita specie, un anumit tip de habitat n spatiul comunitatii respective. Pentru conservarea primelor trei categorii de biodiversitate, asocierea si utilizarea unora dintre aceste traditii culturale reprezinta una dintre modalitatile cele mai sigure si mai economicoase. Multe dintre esecurile ecologice au la baza tocmai schimbarea unor traditii seculare cu tehnologii importate, straine populatiei bastinase (agricultura intensiva n regiunile tropicale este unul din exemplele tipice n acest sens).

9.4. Conservarea biodiversitatii9.4.1. Consideratii generale Astazi (n plin Deceniu ONU pentru combaterea saraciei: 1997-2006), circa 1,3 miliarde de oameni traiesc ntr-o saracie absoluta, 40 de milioane mor anual de boli cauzate de foame, despaduririle au un ritm mediu anual de circa 2%, urbanizarea a reunit deja 50% din populatia Terrei, iar 5-14% dintre speciile diverselor grupe de organisme sunt puternic amenintate etc. Problema apei devine una globala. Unii specialisti sunt de parere ca "Omenirea va muri de sete nainte sa moara de foame". Afirmatia se bazeaza pe faptul ca, n deceniul trecut, peste 1 miliard de oameni nu aveau acces la apa potabila, iar circa 10 milioane mureau anual din cauza bolilor generate de lipsa acesteia. n aceste conditii este necesara folosirea oricaror modalitati care ar fi n masura sa asigure conservarea biodiversitatii n ansamblul ei ori a unor specii puternic amenintate cu disparitia, pentru ca noi nu putem prevedea care specie este cheie ntrun ecosistem. 9.4.2. Conservarea "in situ" Singura posibilitate reala de a proteja speciile periclitate cu disparitia ramne ncercarea de a conserva comunitatile biologice si ecosistemele din care fac parte. Conservarea "in situ" ramne, asadar, solutia optima, ideala pentru strategia conservativa. a.) Categorii sozologice de specii Multa vreme, naturalistii au luat n considerare acele specii care erau rare, ori prezentau o valoare biogeografica deosebita, chiar si una sentimentala. Asa s-au declarat "monumente ale naturii", asa s-au constituit rezervatiile stiintifice si naturale si, tot asa, sau elaborat primele "liste rosii" sau "carti rosii" si s-a nascut sozologia - stiinta a conservarii biodiversitatii.

Pe plan mondial, la ora actuala sunt stabilite urmatoarele categorii sozologice de specii, alaturi de liste ale speciilor vegetale si animale care necesita o protectie stricta: - specii disparute; - specii n mare pericol; - specii amenintate; - specii vulnerabile; - specii rare; - specii potential amenintate; - specii ale caror statut nu este nca elucidat; - specii fara interes pentru lista rosie; - specii sau taxoni neevaluati. b. Categorii de arii protejate Pe plan mondial exista 10 categorii de arii protejate (conform clasificarii facute de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii - IUCN): rezervatii stiintifice sau rezervatii integrate, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii de conservare a naturii, peisaje marine sau terestre protejate, rezervatii de resurse naturale, regiuni biologice naturale si rezervatii antropologice, regiuni naturale amenajate petru utilizari multiple, rezervatii ale biosferei. La aceste zece categorii IUCN a mai admis o categorie speciala numita RAMSAR sau zone umede de importanta internationala (mlastini, paduri de mangrove, delte etc.). De la noi din tara, n aceasta categorie este inclusa doar Delta Dunarii. n tara noastra miscarea de ocrotire a mediului are deja o traditie de circa un secol. n continuare vor fi punctate siturile conservate la noi.1.) Rezervatiile stiintifice sau rezervatiile naturale integrate n care nu se intervine n nici un fel n desfasurarea proceselor naturale, scopul urmarit fiind de conservare si studiere a speciilor. Ele apartin statului si sunt supuse controlului si protectiei acestuia. Sunt arii "total nchise". La noi n tara, ariile protejate din aceasta categorie sunt reprezentate de Parcul National Retezat, Delta Dunarii si Parcul Rodna.

2.) Parcurile nationale includ suprafete mari de uscat sau/si ape, n cadrul carora ecosistemele se afla ntr-un stadiu natural si cvasinatural si care cuprind una sau mai multe arii cu statut rezervatie integrala. n aceste arii sunt excluse exploatarile economice, iar vizitarea lor este autorizata n scopuri educative, de recreere sau culturale. Uneori, pe

aceste suprafete sunt admise mici asezari. n Romnia exista 11 parcuri nationale (Delta Dunarii care ndeplineste conditiile unui parc national, Domogled-Valea Cernei, Retezat, Muntii Rodnei, Ceahlau, Calimani, Piatra Craiului etc.3.) Monumente ale naturii sunt incluse elemente naturale unice (pesteri, situri arheologice, suprafete cu o anumita flora si fauna), de o valoare exceptionala, care sunt protejate. Acestea sunt reprezentate de pesteri, vulcani, dune, zone salbatice mpadurite etc. Ele sunt accesibile publicului dar trebuie atent gestionate. 4.) Rezervatii de conservare a naturii. (rezervatii naturale dirijate) sunt anumite suprafete de teren, care permit mentinerea n stare buna a faunei sedentare sau migratorii si a florei. n aceste areale se poate interveni pentru asigurarea conditiilor de trai pentru speciile protejate. Exemple: Poiana Narciselor de la Fagaras, rezervatiaScarita-Belioara etc.

5.) Parcurile naturale n sunt n numar de 6 dintre care amintim: Portile de Fier, Apuseni, Bucegi. 6. Rezervatii ale biosferei constituie areale protejate pe plan international, prin intermediul lor fiind demonstrata valoarea principiilor de conservare a a umanitatii. Aici se realizeaza cercetari fundamentale si are loc monitorizarea ntregii activitati din biosfera. n rezervatiile biosferei, pe lnga cercetare si supraveghere, se desfasoara actiuni complexe de educatie, formare si demonstratie. Rezervatiile biosferei au luat nastere prin programul UNESCO nca din 1984 (cuprinde peste 300 de teritorii). Statutul acesta a fost acordat si Deltei Dunarii, din anul 1992. 7. Bunuri de patrimoniu international au fost desemnate o serie de obiective naturale, istorice, culturale etc. din toata lumea. La noi n tara amintim: manastirile din Bucovina, Manastirea Hurezi, Delta Dunarii rtc. 9.4.3. Conservarea "ex situ" Procesul de conservare ex situ poate fi considerat ca un complex de variate masuri complementare, dezvoltarea ntr-o altfel de ambianta ecologica dect cea caracteristica unitatii tinta, n scopul refacerii perpetuarii populatiilor unor specii amnintate sau ale unor soiuri si rase. n cadrul acestui sistem de conservare, distingem: a.) colectii tematice, care pot fi: - colectii de lucru (constituite pe durata experimentelor) - colectii baza (pentru conservarea pe termen lung). Constituirea acestor colectii si pastrarea lor, necesita un volum mare de munca si consumuri energetice sporite. b.) bancile de gene (sau conservatoarele de germoplasma) reunesc seminte de fructe, culturi in vitro si embrioni care, dupa o corecta identificare si codificare sunt pastrate n conditii de temperaturi scazute (criostocare), fiind necesara o rennoire a materialului biologic dupa un anumit timp. n cadrul acestor banci de gene, se disting

colectii cu materiale ortodoxe (care se pot deshidrata usor si rezista la temperaturi ntre 020C), colectii de materiale recalcitrante (care nu rezista la temperaturi scazute) si colectii cu materiale liofilizate (care pot fi pastrate numai dupa o prealabila deshidratare n vid). Embrionii si unele plantule obtinute prin culturi in vitro se pot conserva prin criostocare fie pe termen lung (la -196C), fie pe termen scurt (la -70....-100C), fie temporar (la 1-9C). c.) conservare in situ, n ciuda denumirii, apartin tot conservarii "ex situ" si se refera la soiuri de plante si rase de animale, mai ales din categoria celor traditionale, care nu mai sunt utilizate pe scara larga. Astfel exista conservatoare de tip livezi, conservatoare de cereale, conservatoare de legume, conservatoare de rase etc. Aceste conservatoare sunt concepute pe regiuni biogeografice, aspect care face sa se reduca costurile implicate. Un astfel de conservator poate fi considerat si cel de la Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Cluj, unde colectia cuprinde 963 soiuri, din care 378 soiuri de par, 84 soiuri de mar, 160 capsuni si 53 de cires. Uniformizarea agriculturii si zootehniei nseamna pierderea unei mari parti a biodiversitatii si un pericol, petru supravietuirea umanitatii. Reamitim ca n Irlanda, foametea din 1846-1847 a fost cauzata n primul rnd de existenta n culturi a unui singur soi de cartof (autohton) si numai apoi datorita manei, favorizata de conditiile climatice. d). gradiniile botanice si gradiniile zoologice sunt si vor ramne importante institutii de conservare ex situ a biodiversitatii, rol care va deveni, n viitor unul la fel de important ca si cel educational. Naturalistiilor, agronomilor si zootehnistilor le revine o importanta actiune de conservare "ex-situ", pe lnga rolul primordial al conservarii in situ. Directii si stategii de conservare care se impun n tara noastra :- identificarea localitatiilor n care supravietuiesc specii, soiuri cu un grad ridicat de vulnerabilitate;

- descifrarea structurii genetice a acestor populatii, prin tehnici moleculare; - studierea biologiei si ecologiei acestor taxoni (specii, biospecii, soiuri, rase) cu sublinierea rolului pe care-l joaca n functionarea ecosistemelor ori a valorii economice n perpectiva; - contituirea formelor si modalitatilor de conservare "ex-situ" cu respectarea metodologiei internationale; - declansarea experimentelor de refacere a populatiilor naturale; - implicarea, pe ct posibil si a populatiei umane n actiunea de conservare in situ mai cu seama pentru acesi taxoni care au valente decorative, sentimentale ori reprezinta urme ale culturii traditionale

- dezvoltarea unor programe nationale si internationale cu participarea universitatiilor gradinilor botanice si zoologice, statiunilor de cercetari agricole ori horticole a celor silvice si chiar a muzeelor etnografice. Activitatea de conservare "ex situ" reprezinta o alternativa a lumii contemporane. Este tot mai evident ca problemele sociale, ecologice si economice sunt interdependente si ca, angajndu-se n aceasta munca, ne ndeplinim o datorie fata de generatiile care vor urma.

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=457&idb=

11.2.3 Folosirea intervalului dintre pomi Constituie o problem deosebit pentru pomicultori. Suprafeele mari ocupate cu livezi, interdependena dintre culturi (pomi i puni, pomi i arbuti, pomi i culturile agroalimentare) au determinat s se efectueze studii aprofundate n acest domeniu. Din sinteza literaturii de specialitate reiese c din punctul de vedere al acumulrii unor substane nutritive n sol, ogorul negru d cele mai bune rezultate de producie. Totui, cultivarea terenului liber dintre rndurile de pomi cu culturi intercalate permite obinerea unor venituri suplimentare, folosirea mai raional a forei de munc disponibil, iar resturile vegetale rmase de la culturile intercalate, ncorporate n sol, contribuie la creterea coninutului n substan organic i mbuntirea nsuirilor fizice ale acestuia. innd seama de dimensiunea plantaiei, tipul de sol, panta terenului, necesitile fermierului n furaje i alte produse, intervalul dintre rndurile de pomi poate fi folosit prin (fig. 11.10): nierbarea, folosind amestecuri de graminee perene; iarba se cosete repetat i se las ca mulci sau merge la furajarea animalelor; cultivarea de plante furajere: leguminoase, secar, sfecl sau ovz pentru mas verde; cultivarea de legume i cartofi pentru consumul local i comercializare; cultivarea de cpuni pentru consum local i comercializare. Acest sistem oblig la folosirea unor doze de ngrminte sporite i norme ridicate de ap, care s asigure att necesarul pomilor, ct i al plantelor secundare.

AMZR, GHE.,

MANUGHIEVICI, A.N. Corelaia ntre principalii factori climatici i cultura soiurilor de mr, pr i prun n funcie de rspndirea acestor factori pe teritoriul rii noastre, n Analele I.C.P. Piteti, vol. VI, 1977. 2. BLAN, V., IVACU, A. Particulariti ale nfiinrii plantaiilor de pomi, n Agris. Horticultura, nr. 9, 1995. 3. BAUMER, H. F. Obstbau, Berlin, Verlag Paul Parey, 1978. 4. BORDEIANU, T. Pepiniera de pomi, Bucureti, Editura Agro-Silvic, 1960. 5. BOTEZ, M., BURLUI, N. Cultura caisului, Bucureti, Editura Ceres, 1977. 6. BRASSE, W., REICHEL, M. Technik in Obstbau, Berlin, VEB Deutch, Land wirtschhafts Verlag, 1960. 7. BUDAN, C. Culturi de plante asociate n livezi, n Hortinform, 10/27, 1994 8. CALZECCHI-ONESTI, A. La Fragola, Roma, Editoriale degli Agricultori, nr. 177, 1976. Sisteme horticole comparate 9. CEPOIU, N., MURVAI, M. Efectul portaltoiului i al desimii de plantare asupra creterii i rodirii unor soiuri de mr, n Lucrri tiinifice IANB, Seria B, XXXI, Horticultura, 1988. 10. CERNAT, V., NICA, S. Orientri i strategii privind dezvoltarea pomiculturii, n Hortinform, nr. 11, 1994. 11. COCIU, V. Nucul, Bucureti, Academia R.P.R., Tratate i monografii, 1958. 12. COCIU, V. Soiurile noi - factor de progres n pomicultur, Bucureti, Editura Ceres, 1990.

13. COMAN, ST. Erbicide folosite n cultura pomilor, Bucureti, Redacia Agricol, MAIA, 1975. 14. CONSTANTINESCU, N., NEGRIL, A., GHENA, N. Pomicultura, Bucureti, Editura AgroSilvic, 1967. 15. COTOROBAI, M. Tieri de ntreinere a coroanei la pomii fructiferi n Horticultura, 1, 1997. 16. DEJEU, M. Pretabilitatea terenurilor pentru pomicultur, n Tehnologii moderne n horticultura, Cluj-Napoca, Editura Osama, 2000. 17. FRIEDRICH, G. i colab. Der Obstbau, Leipzig, Neumann Verlag, 1960. 18. GHENA, N., MIHESCU, GR. Lucrri practice de Pomologie, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1967. Bibliografie 19. GHENA, N., BRANITE, N, STNIC, FL. Pomicultur general, Bucureti, Editura Matix Rom, 2004 20. IANCU, M. Comportarea plantelor tinere de pr pe terase n bazinul pomicol tefnetiLeordeni n Recomandri pentru producie n Hortiviticultur, Bucureti, Redacia Revistelor Agricole, MAIA, 1967. 21. IONI, C., BAGHINSCHI, V. Economia pomiculturii, Bucureti, Editura Ceres, 1981. 22. IONI, C. nfiinarea livezilor pe terenurile n pant, Bucureti, Editura Agrosilvic, 1957. 23. ISAC IL. .a. Cultura pomilor n sistem intensiv i superintensiv, Bucureti, Red. de prop., teh., agricol, MAIA, 1981. 24. KOLESNIKOV, V.A. .a. Plodovodstvo, Moskva, Gosud. Izd. Sh. Literatur, 1959. 25. KOLOMIE, I.A. Preodolenie periodicinosti

plodonoenia iabloni, Kev, Gos., Izd., Sh., Literatur, 1961. 26. MNESCU, C., GEORGESCU, M, DEJEU, L. Controlul biologic al produciei n pomicultur i viticultur, Bucureti, Editura Ceres, Bucureti, 1989. 27. MIHESCU, GR., STANCIU, GH., MNESCU, CREOLA Cultura cpunilor, Bucureti, Editura Ceres, 1970. 28. MIHESCU, GR. Cultura pomilor pe lng cas, Bucureti, Editura Ceres, 1982. Sisteme horticole comparate 29. MLADIN, CH. Cultura arbutilor fructiferi n Romnia, n Mapa documentar nr. 10, I.C.P.P. Piteti Mrcineni, 1987. 30. MODORAN, I. nfiinarea plantaiilor clasice de pomi, Bucureti, Redacia Revistelor Agricole, MAIA., 1964 31. MOOC, M. Probleme privind amenajarea terenurilor n pant pentru cultura pomilor, n Grdina, Via i Livada, nr. 8, 1968. 32. NEGRIL, A., .a. Livezi intensive, Bucureti, Editura Agrosilvic, 1965. 33. ORLAIE, N. Cultura coaczului negru, n Tehnologii moderne n horticultur, Cluj-Napoca, Editura Osama, 2000. 34. PERIANU, A. Erbicidarea preemergent n plantaiile pomicole, n Hortinform, 3/31, 1995. 35. PINTEA, I. Cercetri privind normarea pe cale chimic a ncrcturii de rod la mr, folosind produse noi de provenien indigen, n Mapa Documentar nr. 7, I.C.P.P., Piteti-Mrcineni, 1985 36. PISANNI, L.P. Nouvi indirizzi sulle distanza di impianto dei frutteti, n Rivista della Ortofloro-frutticoltura Italiana, no. 3, vol. 55, 1971 37. POPESCU, M., MILITARU, I., CEPOIU, N., CIREA V. Pomicultura general i special,

Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1982. Bibliografie 38. SNAGOVEANU, C., BUNEA, I. ndrumtor pentru combaterea bolilor i duntorilor n plantaiile pomicole, Redacia Revistelor Agricole MAIA, Bucureti, 1973. 39. SONEA, V., LIACU, A., POPESCU, M. Pomicultura, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1968. 40. STANCIU, GH., NEGRIL, A. Metode pentru estimarea produciei n pomicultur, Redacia Revistelor Agricole, Bucureti, CSA, 1968. 41. STNIC, FL. Repausul relativ i controlul biologic n pomicultur n timpul sezonului rece, n Horticultura, nr. 2-3, 1997. 42. SUMADREA, D., SUMADREA, M. Plantarea pomilor, n Hortinform, 10/27, 1994. 43. TEFAN, N. i colab. ndrumtorul pomicultorului, Bucureti, Editura Ceres, 1972. 44. ITT, P.G. Biologiceskie osnov agrotehniki plodovodstva, Moskva, Sehhozghiz, 1952. 45. TEFAN, N., CVASNI, D., UTA, A., MODORAN, I., ndrumtorul pomicultorului, Bucureti, Editura Ceres, 1972. 46. UTA, A., COTOROBAI, M. Tehnica realizrii principalelor forme de coroan la mr i pr, Bucureti, Redacia tehnic agricol MAIA, 1989. 47. UTA, A. Cteva reflecii privind cultivarea pomilor n gospodriile familiale, n Hortinform, nr. 11, 1997. Sisteme horticole comparate 48. VASILESCU, V. Producii mari de fructe i venituri sporite din livezile intensive i superintensive, Bucureti, Centrul de propagand tehnic agricol, 1979.

49. *** Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultur din Romnia, M.A.P. Institutul de Stat pentru Testarea i nregistrarea soiurilor, Ediia 2001, Bucureti, Editura Printexim.

- gramineele perene: raigrasul, galomatul, paiusul de livezi, timoftica, obsiga;