Intocmirea Situatiilor Financiare Lucrare de Licenta

Intocmirea situaiilor financiare lucrare de licen

CUPRINS

2CAPITOLUL I STADIUL CUNOATERII N DOMENIU. SINTEZ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

21.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

42. Rolul si importanta situaiilor financiare

43. Normalizarea armonizarea - convergenta contabil

84 ntocmirea si prezentarea situaiilor financiare

84.1 Bilanul contabil

134.2 Contul de profit si pierdere

154.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaionala

164.3 Situatia modificrilor capitalului propriu

164.4 Situatia fluxurilor de trezorerie

184.5 Note explicative la situaiile financiare anuale

195. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

226. Lucrri contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare

267. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

267.1 Indicatorii de lichiditate

267.2 Indicatorii gradului de indatorare

277.3 Indicatori privind utilizarea activelor

277.4 Indicatorii Profitabilitatii

33CAPITOLUL II CONTRIBUII PERSONALE. PROIECT DE PERFECIONARE I APROFUNDARE. Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare

332.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC FOREX SRL studiu de caz

332.1.1 Prezentarea societii FOREX SRL

372.1.2 Analiza structurii patrimoniale

402.1.3 Analiza lichiditii si solvabilitii

46BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I STADIUL CUNOATERII N DOMENIU. SINTEZ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene.

Societile comerciale , companiile naionale, regiile autonome, institutele naionale de cercetare-dezvoltare , societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fara scop patrimonial, care nu desfasoara activitati economice, Ministerul Finantelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare financiara, avand in vedere si cerintele organismelor europene de profil.

Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza nregistrrilor in contabilitate angajeaz rspunderea persoanelor care le-au ntocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au nregistrat in contabilitate, dupa caz.

Situaii financiare anuale Exerciiul financiar reprezint perioada pentru care trebuie ntocmite situaiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic, durata exerciiului financiar este de 12 luni.

Exerciiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2012):

pentru sucursalele cu sediul in Romania, care apartin unei persoane juridice straine, cu exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societate;

pentru filialele consolidate ale societatii-mama, precum si pentru filialele filialelor, cu exceptia instituiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Naionala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exerciiul financiar difer pentru societatea-mama.

Exerciiul financiar al unitarilor nou-infinitate incepe la data infiintarii, potrivit legii.

Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza incepe la data incheierii exercitiului financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei cand incepe lichidarea.

Perioada de lichidare este considerata un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.

Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societati-mama se ntocmesc pentru acelai exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societatii-mama. Daca exercitiul financiar al filialelor difera de exercitiul financiar aplicabil societatii-mama, situatiile financiare anuale consolidate pot fi ntocmite la o alta data pentru a tine cont de exercitiul financiar al majoritarii sau al celor mai importante dintre societatile consolidate (de la 01.01.2012).

Exercitiul financiar pentru instituiile publice este anul bugetar.

Persoanele juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.

Ministerul Finanelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte perioade decat anual, in cadrul exercitiului financiar.

Pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internaionale de Raportare Financiara situaiile financiare anuale se compun din bilan, cont de profit si pierdere, situaia modificrilor capitalului propriu, situaia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.

Persoanele juridice care nu ndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor prevzute mai sus aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene si ntocmesc situaii financiare anuale, care se compun din bilan, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.

Pentru persoanele juridice fr scop patrimonial situaiile financiare anuale se compun din bilan,

contul rezultatului exerciiului, politici contabile si note explicative.

Situaiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt nsoite de raportul administratorilor.

Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul in strainatate, institutiile prevazute la art. 4 alin. (2) stabilesc continutul situatiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective in situatia in care acestea nu sunt obligate sa publice situatii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.

Instituiile publice ntocmesc situaii financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Finanelor Publice.

Raportul anual cuprinde situaiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dup caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Situaiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;

b) situaiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;

c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situaiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a poziiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informaii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.

Situaiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilanul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informaii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, politici contabile si note explicative la situaiile financiare anuale consolidate, si vor fi fcute publice mpreuna cu situaiile financiare anuale individuale ale societarii-mama.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si sucursalelor inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate, precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare consolidate.

Acionarii si angajaii unei societi au dreptul sa se informeze in legtura cu situaiile financiare anuale la sediul social al societatii sau al societati - mama, fr nici o discriminare.

Situaiile financiare anuale se pstreaz timp de 50 de ani.

In caz de incetare a activitatii persoanelor juridice, situatiile financiare anuale, precum si registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile legale in materie.

Instituiile publice si celelalte persoane juridice, ai cror conductori au calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situaiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, alte autoriti publice, instituiile publice autonome si unitile administrativ-teritoriale, ai cror conductori au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanelor Publice un exemplar din situaiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005 prevede ca persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de marime:

total active: 3.650.000 Euro

cifra de afaceri neta: 7.300.000 Euro

numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar:50

vor ntocmi situaii financiare anuale care cuprind:

formular de bilant

cont de profit si pierdere

situatia modificarii capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

note explicative la situatiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:formular de bilant prescurtat , contul de profit si pierdere, note explicative la situatiile anuale simplificate.

2. Rolul si importanta situaiilor financiare

Situaiile financiare anuale trebuie s ofere o imagine fidel a poziiei financiare, performanei, modificrii capitalurilor proprii i fluxurilor de trezorerie ale ntreprinderii pentru respectivul exerciiu financiar.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a poziiei financiare a unei ntreprinderi si a tranzaciilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaiilor financiare generale este de a oferi informaii despre poziia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei ntreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situaiile financiare ofera informatii despre:

activele controlate de ntreprindere

datoriile ntreprinderii

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de ntreprindere

veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al ntreprinderii si, intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evoluie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de ntreprindere direct cu proprietarii si

fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informaii, mpreuna cu alte informaii din notele la situaiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale ntreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generrii numerarului si echivalentelor de numerar.

3. Normalizarea armonizarea - convergenta contabil

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate si cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezinta regulile si principiile relative la elaborarea situatiilor financiare anuale ale societatilor, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul de afaceri romanesc. Fiind o tara de drept roman, sistemul de drept romanesc are la baza, aproape exclusiv, pevederile sistemului legislativ romanesc, iar Programul de dezvoltare a contabilitatii romanesti presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) Pentru entitatile care nu sunt de interes public, reglementarile contabile sunt structurate pe cinci sectiuni: lege, norme, instructiuni, monografii contabile si alte reglementari de natura contabila.

b) b) Pentru entitatile de interes public si cotate, reglementarile contabile trebuie amendate, aspect determinat, in primul rand, de importanta acestora in viata economica a tarii: legea trebuie sa fie adaptata cerintelor Directivei a IV-a, normele sa fie in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instructiunile si materialele-suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completarile aduse legii si normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii si normelor ca parte a materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie sa contina reglementari specifice si reduse ca insemnate.

Noile norme contabile internationale IFRS aduc schimbari in interpretarea si perceptia informatiei financiare de catre entitate, ele impunand un nou vocabular de specialitate, concomitent cu reorientarea gandirii profesionistilor contabili. Pe de alta parte, normele contabile pe care le vom aplica fac parte dintr-un dispozitiv de control, alaturi de corporate governance, auditori si reglementatori. Daca unul dintre aceste sisteme nu functioneaza, situatiile financiare pot fi false. Daca normele contabile nu sunt bune, aceasta este o alta problema, dar trebuie sa subliniem si faptul ca normele bune nu sunt suficiente pentru a garanta o buna informare financiara si nici pentru evitarea scandalurilor financiare. ncepnd cu anul 2005, aproximativ 91 de tari au autorizat sau au impus aplicarea IFRS. Printre acestea si Romnia. Dat fiind faptul ca IFRS sunt intr-un permanent proces de dezvoltare, devenind mai complexe si prescriptive, contabilul roman trebuie sa devina un contabil internaional, sa stpneasca nu numai limba afacerilor (numim aici engleza), dar mai cu seama principiile si termenii contabilitatii internaionale. Pentru ca rationamentul profesional va fi cel ce va prima, contabilul trebuie sa fie informat asupra naturii economice a activitatilor entitatilor cu scopul oferirii celor mai adecvate solutii practice.O alta provocare dificila pentru contabilul roman va fi cu sigurana traducerea practica a notiunii de valoare justa, care implica obinerea tot mai frecventa de informaii privind valoarea justa a activelor detinute de entitate.

De asemenea, in virtutea unor reflexe dobandite, contabilul roman va avea in vedere, in permanenta, aspectul fiscal al tranzactiilor si va fi tentat sa dea prioritate celui din urma. Insa, in condiiile dinamizrii afacerilor, credem ca determinarea profitului fiscal va fi delegata in sarcina altor persoane dect contabilul entitatii; aceasta in pofida faptului ca profitul contabil va continua sa fie punctul de pornire in calculul profitului fiscal. Tot pe aceasta linie, credem ca este posibil ca reglementrile fiscale si functionarii fiscali sa nu tina ritmul cu reglementarile contabile, iar implicatiile fiscale ale anumitor tranzactii sa fie neclare; drept urmare, este posibil sa apara anumite conflicte de interpretare cu autoritatile fiscale.

IAS/IFRS in contabilitatea romaneasca Abordarea reformei contabile prin prisma anglo-saxona a determinat o incompatibilitate mare cu traditia contabila franceza adoptata initial, ridicand problema reconcilierii intre:

a) forma juridica si realitatea economica;

b) cerintele fiscale si informatiile necesare investitorilor;

c) orientarea bancara a finantarii intreprinderii si piata de capital;

d) formarea profesiei contabile pe baza de procedura si cea pe baza de judecata profesionala.

In ceea ce priveste profesia contabila se simte nevoia asimilarii unui nou mod de interpretare, implementare, coordonare si verificare sau control a informatiei financiar contabile. In viitor va trebui ca rationamentul profesional sa raspunda nevoii de aplicare a IFRS-urilor si mai putin practicilor generate de legislatie.

In Romania va exista un model dual, IMM-urile aplicand un sistem contabil national racordat la Standardele Internationale, iar marile intreprinderi un sistem contabil international. Acest model are doua dezavantaje majore:

investitorii nu vor sti care profit este mai relevant: cel obtinut pe baza normelor nationale sau cel rezultat din aplicarea referentialului international;

pe termen lung s-ar putea ajunge la calcularea impozitului pe baza sistemului contabil international, ceea ce ar fi foarte dezavantajos pentru noi.

Adoptarea integrala a IFRS-urilor pretinde ca o entitate sa aplice toate IFRS-urile in vigoare la data de raportare in cazul primelor situatii financiare IFRS. Aceasta prevedere va ridica cu siguranta o serie de probleme societatilor romanesti ce intra sub incidenta lor, deoarece nu le va fi usor sa tina pasul cu ele din cel putin doua motive: pe de o parte, la ora actuala nu exista o traducere completa autorizata a IFRS-urilor in vigoare, iar pe de alta parte, standardele sunt intr-un proces de continua dezvoltare in vederea convergentei cu US GAAP, ceea ce implica modificari si completari frecvente.

Se va impune aplicarea integrala a unor standarde ce nu au fost aplicate anterior (IAS 36, Deprecierea activelor, IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si evaluare) si implementarea unor concepte noi (impozit amanat, active si datorii contingente), care, chiar daca au existat si anterior, nu au fost folosite in practica.

Va trebui aplicata contabilitatea de inflatie (IAS 29), pana acum optionala, in functie de nivelul inflatiei din anii urmatori si de avantajele oferite de IFRS 1.

In vederea asigurarii comparabilitatii cu situatiile financiare ale anului 2005, se impune intocmirea unui bilant de deschidere IFRS de la 1 ianuarie 2012.

Devine obligatorie consolidarea conturilor.

Spiritul IASB vine in contradictie cu traditia culturala romaneasca, ceea ce poate da nastere unor ambiguitati in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:

se va acorda o importanta deosebita situatiilor financiare, in detrimentul tehnicii inregistrarilor contabile;

se va cere impunerea Cadrului general, in detrimentul Planului contabil general, desi nu vor fi usor de modificat mentalitatile profesionale contabile romanesti. Oricum, chiar daca acest deziderat nu se va realiza imediat, se va impune modificarea planului de conturi in vigoare momentan;

obiectivul fundamental al contabilitatii este obtinerea de informatii reale, corecte si credibile pentru toti utilizatorii, inclusiv pentru stat. Fiind concepute in spiritul pragmatic anglo-saxon, standardele stipuleaza ca informatiile necesare sa fie generate la costuri mai mici decat beneficiile utilizatorilor;

situatiile financiare intocmite raspund nevoii de informare a utilizatorilor despre pozitia financiara, performanta si cash-flow-ul agentului economic. Drept urmare, ele trebuie sa fie transparente pentru utilizatori si comparabile in timp si spatiu;

politica contabila si manageriatul intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre relevanta si credibilitate;

o alta dilema cu care se vor confrunta profesionistii contabili o reprezinta constituirea sau nu a provizioanelor, care pe de o parte diminueaza in mod artificial profitul si dividendele, iar pe de alta parte constituirea sau nu a provizioanelor este ceruta in vederea obtinerii imaginii fidele;

se va impune renuntarea la conceptul de patrimoniu, intrucat vine in contradictie cu principiul prevalentei economicului asupra juridicului;

se va impune renuntarea la inventarierea anuala a patrimoniului; se va impune renuntarea la termenul de "mijloace fixe" in favoarea celui de "imobilizari corporale" pentru a fi in spiritul IAS;

se va impune recunoasterea ca si cheltuieli ale perioadei a cheltuielilor de constituire si a obiectelor de inventar pentru a fi in asentimentul standardelor.

In privinta provizioanelor pentru creantele incerte este de dorit renuntarea la practica curenta (determinarea la valoarea neta a facturilor incerte din punctul de vedere al incasarii) in vederea aplicarii rationamentului profesional:

determinarea se va face prin aplicarea unor procente asupra soldurilor creantelor comerciale in functie de vechime;

anularea creantelor incerte prin trecerea pe cheltuielile perioadei, renuntandu-se la perioada de prescriptie de 3 ani;

se va impune renuntarea la formatul CPP vertical, cu prezentarea cheltuielilor dupa natura lor, orientarea predominant fiscala. In situatia in care se urmareste atragerea investitorilor straini, dezvoltarea pietelor de capital si orientarea spre practica contabila internationala, este de asteptat clasificarea cheltuielilor dupa functiuni; in ceea ce priveste diferentele de curs valutar si distribuirea dividendelor interimare se va impune adoptarea referentialului international in vigoare.

Adoptarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) este un proces sistematic si complex de implementare a unui nou sistem de proceduri contabile si reprezinta mai mult decat o modificare a reglementarilor contabile. Este un nou sistem de evaluare a performantei, care trebuie adoptat la nivelul intregii entitati patrimoniale, care va schimba modalitatile de lucru si, de asemenea, este posibil sa impuna schimbari decisive in domeniul managementului strategic. Adoptarea unui limbaj global de raportare financiara, prin trecerea la aplicarea IFRS, le va permite entitatilor sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor.

Comunicarea intr-un limbaj unic, unanim acceptat, va asigura un nivel mai inalt de credibilitate si va spori posibilitatile de acces la piata de capital. O intreprindere ale carei situatii financiare sunt conforme cu IFRS trebuie sa evidentieze acest fapt explicit si fara rezerve in notele la situatiile financiare.

Situatiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS decat daca satisfac toate cerintele impuse de aceste standarde. Aplicarea IFRS va permite grupurilor multinationale sa aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza fluxul informational intern, precum si calitatea deciziilor manageriale.

In acelasi timp, IFRS poate facilita tranzactiile economice, prin asigurarea unui nivel mai mare de incredere, relevanta si consecventa a interpretarii contabile.

Pe pietele cu un nivel concurential in permanenta crestere, IFRS va permite entitatilor patrimoniale sa se raporteze la alte entitati similare de la nivel mondial si va permite investitorilor si altor parti interesate sa compare performanta cu competitorii de la nivel global. Entitatile care nu vor asigura aceasta comparabilitate, sau care nu pot realiza acest lucru, din cauza legislatiei nationale, vor fi dezavantajate, iar capacitatea acestora de a atrage investitori si capital si de a crea plus valoare, va fi afectata.

4 ntocmirea si prezentarea situaiilor financiare

4.1 Bilanul contabil

Pentru realizarea funciilor contabilitii: de informare, decizie i control, este necesar ca n urma lucrrilor curente de contabilitate s se sintetizeze periodic informaiile generate de conturi i calculele contabile, n documente de sintez expresiv i relevante, accesibile nu numai specialitilor, ci i celor interesai de gestiunea unitii patrimoniale n calitate de: investitor, administrator, banc, creditor, fiscalitate i alte organisme economice i sociale. Aceste documente de sintez constituie obiectul de baz al contabilitaii financiare, deoarece redau o imagine fidel asupra situaiei patrimoniale, rezultatelor i situaiei financiare a ntreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societile comerciale i a Legii Contabilitii 82/1991, toi agenii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligai s ntocmeasc bilan contabil.

Bilanul este documentul oficial de sintez al tuturor unitilor patrimoniale. Bilanul contabil contribuie s dea o imagine fidel, clar i complet a patrimoniului, a situaiei financiare i asupra rezultatelor obinute de unitatea patrimonial, care presupune:

respectarea cu bun credin a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

respectarea principiilor: prudenei, permanenei metodelor, continuitatea activitii bilanului de deschidere cu cel de nchidere, a noncompensrii;

posturile nscrise n bilan trebuie s corespund cu datele nregistrate n contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilitii i baz informaional fundamental, bilanul propriu-zis este un tablou care cuprinde n form sintetic i n expresie valoric mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum i rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanul este documentul contabil de sintez, prin care se prezint activul i pasivul unitii patrimoniale la nchiderea exerciiului, precum i n celelalte situaii prevzute de Legea Contabilitii.

Importana bilanului contabil deriv din funciile pe care acesta le ndeplinete:

1) funcia de generalizare a datelor contabilitii;

2) funcia de cunoatere a mersului activitii economico-financiare;

3) funcia previzional.

1) Funcia de generalizare a datelor n ciclul contabil de prelucrare a informaiilor izvorte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitii curente, dup criterii bine stabilite, ntr-un numr restrns de indicatori, care s poat oferi o imagine de ansamblu asupra situaiei economico-financiare a unitii patrimoniale.

2) Funcia de analiz a mersului activitii economico-financiare se manifest prin aceea c, pe baza bilanului contabil se analizeaz periodic, gradul realizrii indicatorilor proiectai i a rezultatelor, se identific rezerve i se stabilesc msuri de perfecionare a activitii economice i financiare.

Adunrile Generale ale Acionarilor, Consiliile de Administraie, managerii unitilor patrimoniale analizeaz periodic situaia economico-financiar, pe baza bilanului contabil, a anexelor sale i a raportului de gestiune, componente de baz ale drii de seama contabile.

3) Funcia previzional const n posibilitatea oferit de bilan de a orienta activitatea viitoare. n acest scop, ntocmirea bugetului de venituri i cheltuieli pentru perioadele urmtoare se fundamenteaz pe situaia patrimonial i a rezultatelor din perioada considerat baza de raportare.

Avnd acelai scop, de informare asupra situaiei patrimoniului, a situaiei financiare a unitii patrimoniale i a rezultatelor obinute, aceste pri constitutive formeaz un tot unitar.

Pentru ntocmirea i prezentarea completului bilanier, Ministerul Finanelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilitii, elaboreaz modele de situaii privind bilanul i celelalte componente pentru regii autonome, societi comerciale i instituii publice. Pentru societile bancare, modelele i normele metodologice se elaboreaz de Banca Naional cu avizul Ministerului Finanelor.

La ntocmirea bilanului contabil, se au n vedere urmtoarele reguli:

posturile de bilan s corespund cu datele nregistrate n contabilitate, puse de acord cu situaia real a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu sunt admise compensri ntre conturile ce se nscriu n bilan i respectiv ntre conturile de venituri i cheltuieli din contul de Profit si pierdere.

n practic se cunosc dou scheme de bilan, una sub form de tablou cu dou prti: partea stng, activul, i partea dreapt, pasivUl, numit i schema orizontal de bilan, i modelul sub forma listei verticale sau schema bilanului vertical. Bilanul sub form de tablou cu dou pri pune n eviden egalitatea ntre resurse i utilizri, iar modelul de bilan sub forma listei verticale ordoneaz structurile patrimoniale n active, datorii, capitaluri, rezerve i alte componente ale situaiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.

In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar pasivul, originea resurselor.

Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de exigibilitatea lor (durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen lung si active curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen lung) si datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste criterii, se disting urmatoarele categorii de active :

Active imobilizate cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.

Active circulante denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire ( finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a activului financiar.

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung

datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanul propriu-zis poate fi alctuit n dou variante sau sisteme, n funcie de gruparea ntreprinderilor n ntreprinderi mici , mijlocii i ntreprinderi mari, grupare ce se face n funcie de praguri fiscale ( care au n vedere valoarea activului bilanului, cifra de afaceri i numrul mediu de salariai ).

a. Bilan contabil n sistem simplificat, n cazul ntreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schem de bilan mai redus.

b. Bilan contabil n sistem de baz prevzut s fie utilizat de ntreprinderi mari, acesta cuprinznd posturi i indicatori complei privind activitatea i rezultatele ntreprinderii.

Bilanul unitilor patrimoniale care desfoar activiti economice cuprinde toate elementele de activ i pasiv grupate dup destinaie i respectiv proveniena lor

Formatul bilanului contabil este urmtorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creane

III. Investiii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la bnci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii : sumele ce trebuie pltite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete/ datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele ce trebuie pltite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentndu-se separat capitalul vrsat si capitalul nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportata

VI. Profitul sau pierderea exerciiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa realizeze distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare ntreprindere care aplica IAS 1 trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia dintre elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE SI NECURENTE

Activele curente ale bilatului cuprind:

elemente destinate a fi realizate, sau detinute pentru a fi vanduta sau consumate, in cadrul ciclului norml de expolatare al intreprinderii

elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o perspectiva de termen scurt, inteprinderea astapatandu-se sa le realizeze in maximum un an de la data inchiderii exercitiului

lichiditatile sau cvasilichiditatile, daca utilizarea acestora nu este supusa restrictiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale si necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen lung.

Activele curente se refera, in special, la stocuri si creante-clienti, care sunt vandute, consumate sau realizate in cadrul ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se preconizeaza ca ele sa fie realizate in urmatoarele 12 luni dupa inchiderea exercitiului.

Titlurile negociabile pe piete sunt active curente, daca este prevazuta realizarea lor in urmatoarele 12 luni care succed datei inchiderii exercitiului, in caz contrar ele fiind considerate active necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie sa fie rambursata:

a) fie in cadrul ciclului normal de expolatare al intreprinderii

b) fie la o scadenta in cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei inchiderii exercitiului

Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relatiile cu salariatii sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate in categoria curente, chiar daca ele trebuie sa fie rambursate peste o perioada mai mare de un an.

O ntreprindere trebuie sa continue sa incadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de dobanzi in categoria dtoriilor necurente, chiar daca ele trebuie sa fie decontate in urmatoarele 12 luni de la data inchiderii exercitiului financiar, in situatia in care:

este vorba despre datorii care, in momentul contractarii lor, reau datorii pe tremen lung

intreprinderea in cauza intentioneaza sa refinanteze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung

aceasta intentie este confirmata de existenta unui contract de refinantare sau de reesalonarea scadentelor, ncheiat nainte ca situatiile financiare sa fi fost aprobate

Mrimea datoriilor pe termen scurt clasificate in categoria datoriilor necurente, in virtutea regulii expuse anterior, este indicata in notle explicative, concomitent cu informatile care justifica aceasta prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa intreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Elementele legate n mod direct de evaluarea poziiei financiare sunt activele, datoriile i capitalurile proprii.

Activele - reprezint o resurs controlat de ntreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute i de la care se ateapt s genereze beneficii economice viitoare pentru ntreprindere. Un activ este recunoscut n bilan n momentul n care este probabil realizarea unui beneficiu economic viitor de ctre ntreprindere i activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat n mod credibil (nu conine erori semnificative i n evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabil).

Un activ nu este recunoscut n bilan atunci cnd este improbabil ca intrarea de numerar s genereze beneficii economice pentru ntreprindere n perioadele viitoare. In schimb, o astfel de tranzacie va avea ca efect recunoaterea unei cheltuieli n contul de profit i pierdere.

Datoriile - reprezint o obligaie actual a ntreprinderii ce decurge din evenimentele trecute i prin decontarea creia se ateapt s rezulte o ieire de resurse care ncorporeaz beneficii economice.

O datorie este recunoscut n bilan n momentul n care este probabil c o ieire de resurse purttoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaii prezente, iar valoarea la care se va realiza aceast lichidare poate fi evaluat n mod credibil.

Stingerea unei obligaii prezente implic renunarea ntreprinderii la anumite resurse care ncorporeaz beneficii economice, n scopul satisfacerii cererilor celeilalte pri i se poate face n mai multe moduri : plata n numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, nlocuirea respectivei obligaii cu o alt obligaie sau transformarea obligaiei n capital propriu.

Capitalul propriu - reprezint interesul rezidual al acionarilor n activele unei ntreprinderi dup deducerea tuturor datoriilor sale.

Suma cu care este nregistrat capitatul propriu n bilan depinde de evaluarea activelor i a datoriilor.

Exist dou concepte privind capitalul :

conceptul financiar - conform cruia capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al ntreprinderii

In acest caz utilizatorii situaiilor financiare sunt preocupai n primul rnd de meninerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumprare a capitalului investit.

conceptul fizic - conform cruia capitalul reprezint capacitatea de producie a ntreprinderii

In acest caz utilizatorii situaiilor financiare sunt preocupai n primul rnd de capacitatea de exploatare a ntreprinderii.

Cele dou concepte conduc la apariia urmtoarelor concepte de meninere a nivelului capitalului :

meninerea capitalului financiar - conform cruia profitul se obine doar dac valoarea financiar a activelor nete la sfritul perioadei este mai mare dect valoarea financiar a activelor nete la nceputul perioadei.

Conceptul de meninere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de evaluare iar profitul reprezint creterea capitalului nominal de-a lungul perioadei.

meninerea capitalului fizic - conform cruia profitul se obine doar atunci cnd capacitatea fizic productiv (sau capacitatea de exploatare) a ntreprinderii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capaciti) la sfritul perioadei depete capacitatea fizic productiv de la nceputul perioadei.

Conceptul de meninere a capitalului fizic necesit adoptarea costului curent ca baz de evaluare iar profitul reprezint creterea capitalului definit n termenii capacitii fizice de producie n cursul perioadei.

Costul curent net, denumit costul de nlocuire, este costul potenial al unui activ pe care ntreprinderea ar putea s l suporte n situaia n care ar fi nevoit s nlocuiasc activul la data bilanului.Informaiile privind modificrile poziiei financiare a unei ntreprinderi sunt utile:

pentru a evalua activitile sale de exploatare, finanare i investiii n perioada de raportare;

ofer utilizatorului o baz pentru evaluarea capacitii ntreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar.

Aceste informaii sunt furnizate n situaiile financiare prin intermediul unei situaii distincte.

Prile componente ale situaiilor financiare se coreleaz, deoarece ele reflect diferite aspecte ale acelorai tranzacii sau ale altor evenimente.

4.2 Contul de profit si pierdere

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productieDin comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel: sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala) sub forma de lista(schema verticala)Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .

Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala:

I. Venituri din exploatare

II. Cheltuieli de exploatare

III. Rezultatul din exploatare (I-II)

IV. Venituri financiare

V. Cheltuieli finanicare

VI. Rezultatul finaciar (IV-V)

VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

VIII. Venituri extraordinare

IX. Cheltuieli extraordinare

X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

XI. Venituri totale(I+IV+VIII)

XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)

XIII. Rezutat brut (XI-XII)

XIV. Impozit pe profit

XV. Rezultatul net al exercitiului finanicar

XVI. Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin urmatoarele posturi:

venituri din activitati ordinare

rezultatul exploatarii

cheltuieli financiare

cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta

chletuieli privind impozitul pe profit

profitul sau pierderea din activitati ordinare

elemente extraordinare

interesele minoritare

rezultatul net al exercitiului

Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.

O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative o clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie. Intreprinderile sunt incurajate prin norma IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de analiza convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor de exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita metoda costului vanzarilor, solicita afectarea cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaionala

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.In Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:a) veniturileb) cheltuielileVeniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:b) cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.c) pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofenaturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.In intelesul reglementarilor OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile au urmatoarele semnificatii:

veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza, in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor;

cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati

curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor, astfel:

venituri din exploatare

venituri financiare

venituri extraordinare

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel:

cheltuieli de exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli extraordinare(calamitati)

Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum si

Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.

4.3 Situatia modificrilor capitalului propriu

Analiza variatiei capitalurilor proprii se regaseste in interpretarea structurii situatiei castigurilor acumulate si retinute. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii :

Castigurile retinute la 1 ianuarie

(+) Rezultatul net al exercitiului curent

(- ) Dividende platite pentru: a) actiunile preferentiale

b) actiunile ordinare

( =) Castigurile retinute la 31 decembrie

Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de raportare a variatiei capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:

beneficiul net sau pierderea neta a exercitiului

pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente

efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale, conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8

operatii ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile proprietarilor si ramburasarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea acestora

rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor reprezentand variatiile

reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie ( denumite si fluxuri de numerar sau cash flow in unele lucrari) drept intrari sau iesiri de numerar si echivalente de numerar.

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si " situatia fluxurilor de trezorerie " stipuleaza ca obiectivul acestora " este de a furniza informatii despre pozitia financiara performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice . Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si potentiali , personalul angajat , creditorii , furnizorii si alti creditori comerciali .

Avantajele informatiilor privind fluxurile de trezorerie

Atunci cand este utilizat in conjuctie cu celelalte situatii financiare, un tablou al fluxurilor de trezorerie furnizeaza informatii ce permit utilizatorilor sa evalueze schimbarile activului net al unei intreprinderi, structura sa financiara(inclusiv lichidiatea si solvabilitataea sa) si capacitatea sa de a modifica valorile si scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbarilor de circumstante si oportunitati.Totodata, informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor sa isi elaboreze modele pentru aprecierea si compararea valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor intreprinderi.De asemenea, astfel de informatii intaresc comparabilitatea datelor referitoare la performantele exploatarii diferitelor intreprinderi, deoarece ele elimina efectele utilizarii unor prelucrari contabile diferite, pentru aceleasi operatii si evenimente.

Obiectiv:

Situata fluxurilor de trezorerie explica variatia lichiditatilor si a echivalentelor de lichiditati ale unei ntreprinderi, furniznd informatii utile n vederea evaluarii performantei acesteia.

lichiditatile: sunt fondurile disponibile si depozitele la vedere; iar

echivalentele de lichiditati: sunt plasamentele pe termen scurt (de regula, cu scadenta sub 3 luni), convertibile cu usurinta n lichiditati si care au un risc de fluctuatie valorica neglijabil.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta intrarile (fluxuri pozitive) si iesirile de fonduri (fluxuri negative), clasificate n functie de activitatea care le-a generat.

Astfel, prezinta:

fluxuri generate de activitatea de exploatare( operationale) ;

fluxuri generate de activitatea de investitii;

fluxuri generate de activitatea de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru : corelarea profitului (pierderii ) cu numerarul ; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implica numerar ;evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare ( cash flowstrategic).

Utilizarea analizei este data de faptul ca variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie , rezultatul din gestiunea activelor reale ( din activitatea de exploatare ) si prin cel rezultat din operatiunile de capital care privesc investitiile si finantarile.

Atunci cind fluxurile reale si cele monetare nu coincid , cum de fapt se si intimpla, trezoreria se asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri.

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizari de lichiditati.

a) Fluxurile de trezorerie ale activitatii de exploatare: Sunt fluxuri generate de principalele activitati generatoare de venituri si ca urmare, ele rezulta din tranzactiile si alte elemente care concura la formarea rezultatului net.

Marimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitatile de exploatare este un indicator cheie al masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa operationala, a varsa dividende si a face investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finanatare .

Exemple:

ncasari provenite din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii

plati n favoarea personalului si in contul acestora

ncasari din redevente,onorarii,comisioane si din alte venituri

plati catre furnizori de bunuri si servicii

incasarile si platile relative la prime si calamitati, la anuitati si la alte prestatii legate de politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari

platile si rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sa nu poata fi in mod specific asociate activitatilor de finantare si de investitii

b) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de investiiiIndica in ce msura platile au fost efectuate pentru achiziia de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la:

plati efectuate pentru achizitia de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung

incasarile ce decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, [recum si a altro active pe termen lung

plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare si de titluri de creanta emise de /sau de la alte entitati, precum si platile efectuate pentru achizitia de participatii de tip joint-venture

incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta emise de sau provenite de la alte intreprinderi , precum si incasarile relative la vanzarea de participatii in intreprinderile de tip joint-venture

avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate tertilor

incasari ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie si imprumuturilor acordate tertilorc) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:

incasarile din emisiunea de actiuni si de late instrumente de capitaluri proprii

varsamintele efectuate actionarilor pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor

incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de imprumuturi ipotecare si de alte imprumuturi pe tremen scurt sau lung

rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate

varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finantare

4.5 Note explicative la situaiile financiare anuale

Notele explicative contin informatii suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Notele explicative trebuie prezentate intr-o maniera sistematica.Fiecare element semnificativ al bprofit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie si al situatiei modificarilor capitalului propriu trebuie sa fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde informatii legate de acel element semnificativ.

Urmtoarele informaii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cate ori este nesesar, pentru buna lor intelegere:

numele intreprinderii care face raportarea

faptul ca situatiile financiare sunt proprii intreprinderii, si nu grupului

data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare

moneda in care sunt intocmite situatiile financiare

exprimarea cifrelor incluse in rapotare

Pentru elementele mentionate in notele explicative se va prezenta, de regula, si suma corespunzatoare anului precedent celui la care se refera acesta.

In situatia in care suma corespunzatoare nu este comparabila, aceasta trebuie ajustata, prezentandu-se rezultatul ajustarii, modul de efectuare si motivele pentru care aceasta a fost efectuata.

Notele explicative trebuie sa prezinte politicile contabile adopatate de ntreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de trezorerie si modificarilor capitalului propriu. In acest sens se vor mentiona urmatoarele:

daca imobilizarile sunt incluse in situatiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata sau la valoarea ajustata de inflatie, determinata potrivit IAS 29

politicile contabile specifice adopatate, adecvate pentru a permite o corecta intelegere a situatiilor financiare

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.

5.1 Principiul continuitatii activittii

Acest principiu presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea , fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorul societatii constata unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative . In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii activitatii , aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu-si mai poate continua activitatea. Continuitatea exploatarii este legata de factori obiectivi sau subiectivi.Societatea trebuie sa depisteze existenta factotilor care ar putea sa genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situatie neta negativa

Situatii de trezorerie negative

Imposibilitatea platii datotiilor scadente

Apelul la surse de finantare cu caracter oneros

Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

Capaciatate de autofinantare negativa

Pierderi de piete importante

Existenta unei subactivitati notabile

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta ntr-un viitor previzibil activitatea entitii, ar putea modifica n mod semnificativ rezultatele activitii i/sau metodele contabile (a se vedea n acest sens i principiul permanenei metodelor), enumerm:

divizarea (n dou sau mai multe noi entiti);

fuziunea cu una sau mai multe entiti (prin comasare sau prin absorbie);

iniierea unui parteneriat strategic (asociere n participaiune, etc.);

schimbarea semnificativ a acionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de aciune;

cotarea la burs;

restructurarea masiv a activitii i/sau structurii entitii (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate i/sau dimensiune);

privatizarea, (re)naionalizarea sau orice alt form de schimbare important a structurii asociative a entitii;

intrarea n incapacitate de plat, dizolvarea (urmat de restructurare relansare sau de lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influena n mod decisiv aplicarea politicilor i metodelor contabile n cadrul entitii sub influena noilor circumstane, prin:

concepia general de conducere i administrare;

politica i metodele de amortizare a imobilizrilor i evaluare a elementelor patrimoniale;

politica de aprovizionare i stoc;

politica de investiii;

politica de producie i desfacere, privind cantitatea, calitatea i gama sortimental produs, politica de preuri i modalitile de distribuiei vnzare;

politica de personal i salarizare, privind numrul i structura personalului, modul de calcul i cuantumul salariilor;

obiectul de activitate;

activele redundante;

achitarea datoriilor i ncasarea creanelor;

politica de dividend, etc.

Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu alt entitate i va face ordine n patrimoniu i n activitate: va lichida stocurile supranormative i va vinde activele redundante, va amna noile investiii, i va ncasa ct mai repede creanele i i va achita datoriile, i va concentra eforturile pe activitile cele mai profitabile, i va reduce personalul, n general i va reduce cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o poziie ct mai avantajoas la negocierile de fuzionare, de a avea un bilan ct mai curat i o profitabilitate ct mai nalt, astfel nct ponderea activului su net contabil (capitalului) s fie ct mai mare n activul (capitalul) noii entiti, indiferent dac fuziunea se face prin absorbie sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entitii vor avea o poziie mai bun n noua entitate rezultat din fuzionare

5.2 Principiul permanentei metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul, pentru asigurarea comparabilitatii in timp si in spatiu.Daca insa activitatea economica justifica necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a schimbat contextul economic , fie pentru ca alegerea initiala a metodei s-a facut in mod eronat , sau pentru ca o reglementare contabila impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbarii acelei metode. Pentru a asigura inca comparabilitatea , societatea va prezenta in notele explicative motivul schimbarii metodei si a efectului schimbarii.

5.3 Principiul prudentei

Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta , si in special:

a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului

b) trebuie sa se tina seama de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.

d) trebuie sa se tina cont de deprecierile , indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profitPrudena este, n mod cert, principiul aflat n starea cea mai accentuat de conflict cu obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adopt, n mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adic, solicit contabilizarea minusurilor de valoare i interzice luarea n considerare a plusurilor de valoare. Excepiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalen.

Dac nu exist nici un Standard Internaional de Contabilitate relevant, administratorii ntreprinderii vor elabora politici contabile n acord cu "Cadrul general de ntocmire i prezentare a situaiilor financiare" i se vor asigura c situaiile financiare furnizeaz informaii care s fie:

a) relevante, adic utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

b) credibile, n sensul c:

5.4 Principiul independentei exerciiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exerciiului financiar , indiferent de data ncasrii sau plii acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu are in vedere:

practicarea unei contabiliti de angajamente , care presupune nregistrarea cheltuielilor in momentul angajrii , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepiei lucrrilor de la teri si nregistrarea veniturilor in momentul livrrii bunurilor , executrii lucrrilor sau prestrii serviciilor

utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

5.5 Principiul evalurii separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. Acest principiu reprezint abandonarea practicii evalurilor administrative, nedifereniate, prin metod unic, impus printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) i adoptarea metodelor economice de evaluare, care s in seama att de caracteristicile elementului patrimonial supus evalurii, ct i de utilitatea sa sau de condiiile pieei sale.

5.6 Principiul intangibilitii

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.5.7 Principiul necompensrii

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensri intre creante si datorii fata de aceleasi agent economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

Sunt de asemenea permise, n condiiile legii, dup o temeinic analiz i cu apobarea conducerii ntreprinderii, compensarea ntre plusurile i minusurile n gestiune detectate cu ocazia inventarierii, cu condiia ca acestea s fie echivalente i:

n cadrul aceleiai gestiuni, sortimentele respective s fie confundabile, avnd caracteristici similare;

ntre dou gestiuni, acestea s fie legate logic i succesiv n cadrul fluxului de producie (de exemplu, secie de producie spaiu de depozitare sau depozit magazin, etc.).

5.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de forma juridica a acestora.

5.9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

acestea reprezinta o suma nesemnificativa

o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia ca elementele sa fie prezentate separat in notele explicative

Orice element care are o valoare nesemnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor finanicare . Elemente cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare trebuie insumate , nefiind necesara prezentarea lor separata.

6. Lucrri contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare

Inventarierea patrimoniului

Inventarierea inseamna constatarea existentei, prin masurare, cantarire, numarare a mijloacelor, drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, concomitant cu estimarea lor. Numai in cazuri exceptionale, din imposibilitate fizica si materiala, in determinarea exacta a cantitatilor, se va proceda prin apreciere sau sondaj. Modul in care se face pretuirea sau estimarea depinde de scopul urmarit prin inventariere, iar in cele mai dese cazuri, el este reglementat prin dispozitiuni legale.

Metodele de estimare folosite:

pretuirea planificata, adica aceea prevazuta in planul de stat

pretuirea la procurare, adica pretul platit la cumparare (pretul de aprovizionare efectiv) pretuirea zilei, practicata la momentul inventarierii pretuirea medie, rezultata din media preturilor intr-un interval de timp dat la estimarea creantelor se va avea in vedere solvabilitatea principalului obligat, cand debitorul este o persoana fizica. In cazul intreprinderilor de stat, nu se pune problema estimarii.

Primul si ultimul document intocmit, necesar la deschiderea si inchiderea contabilitatii unei unitati economice, este inventarul.

Practica a aratat ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca din ce se compune si ceea ce apartine patrimoniului, precum si ceea ce el datoreaza altora. Pentru aceasta este necesar ca intreprinderea sa procedeze la o constatare reala a ceea ce ea a posedat la inceputul unei perioade, si de ceea ce ea dispune la sfarsitul acestei perioade de gestiune administrative. Inventarul cuprinde descriptive si estimativ, la un anumit moment, atestarea despre existenta mijloacelor de avere, a drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, cu specificarea cantitatii, calitatii si pretuirea lor. Activul si Pasivul intr-un inventar trebuie sa fie intotdeauna egale. Ele vor fi trecute in inventar dupa o estimatiune reala, din momentul inventarierii. Estimatiile se vor face in unitatea monetara a tarii, iar pentru elemente care nu au suferit schimbari, se vor folosi datele inventarului precedent. Pe cat apare de simpla intocmirea inventarului, pe atat de grele sunt problemele ce le ridica la estimatiune, in special a creantelor, in perioadele de fluctuatiuni in puterea de cumparare a unitatilor monetare.

ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea este actiunea de intocmire a inventarului, ca prim document indispensabil in contabilitate. Numai pe baza unui inventar se poate deschide si inchide contul Bilant.

Daca privim inventarul in raport cu Bilantul, putem distinge:

inventar initial, intocmit in vederea unui Bilant de deschidere inventar final, efectuat in vederea punerii de accord a conturilor cu realitatea pentru intocmirea Bilantului de inchidereInventarierea cuprinde urmatoarele etape:

pregatirea inventarierii

stabilirea stocurilor faptice

stabilirea rezultatelor inventarierii

regularizarea plusurilor si minusurilor

Pregatirea inventarierii consta in a lua o serie de masuri pentru a asigura buna desfasurare a acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, marfurilor si altor valori materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizeaza de catre comisia de inventariere, prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.

Toate cantitatile ce se constata de comisie se inscriu in listele de inventariere ce se intocmesc pe gestionari, bonuri de depozitare si feluri de bunuri. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se evalueaza mai intai stocurile inscrise in listele de inventariere. Acestea se semneaza de membrii comisiei si de gestionar. Se compara valoarea stocurilor faptice cu valoare stocurilor scriptice.

Regularizarea

Plusurilor de inventar se realizeaza prin cresterea valorii mijloacelor economice din contabilitate, astfel incat acestea sa corespunda existentelor faptice. Lipsurile constatate de comisia de inventariere pot fi imputabile (provenite din sustrageri, delapidari, distrugeri) si neimputabile (in limita scazamintelor legale admise sau datorate unor calamitati naturale).Determinarea rezultatului contabil.

Rezultatul contabil se calculeaz ca diferen ntre veniturile realizate din orice surs i cheltuielile efectuate n scopul realizrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile i la care se adaug cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau n calcul i alte elemente similare veniturilor i cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Veniturile i cheltuielile care se iau n calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele nregistrate n contabilitate potrivit reglementrilor contabile date n baza Legii contabilitii nr. 82/1991, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare, precum i orice alte elemente similare veniturilor i cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile i se adaug cheltuielile nedeductibile conform

prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Exemple de elemente similare veniturilor:

diferenele favorabile de curs valutar, rezultate n urma evalurii creanelor i datoriilor n valut, nregistrate n evidena contabil n rezultatul reportat, ca urmare a retratrii sau transpunerii;

rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, n situaia n care au fost deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

diferenele nefavorabile de curs valutar, rezultate n urma evalurii creanelor i datoriilor n valut, nregistrate n evidena contabil n rezultatul reportat, ca urmare a retratrii sau transpunerii;

cheltuiala cu valoarea neamortizat a cheltuielilor de cercetare i dezvoltare i a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost nregistrat n rezultatul reportat. n acest caz, cheltuiala este deductibil fiscal pe perioada rmas de amortizat a acestor imobilizri, respectiv durata iniial stabilit conform legii, mai puin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. n mod similar se va proceda i n cazul obiectelor de inventar, baracamentelor i amenajrilor provizorii trecute n rezultatul reportat cu ocazia retratrii situaiilor financiare anuale.

Veniturile sau cheltuielile nregistrate eronat sau omise se corecteaz prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale creia i aparin. n cazul n care contribuabilul constat c dup depunerea declaraiei anuale un element de venit sau de cheltuial a fost omis ori a fost nregistrat eronat, contribuabilul este obligat s depun declaraia rectificativ pentru anul fiscal respectiv. Dac n urma efecturii acestei corecii rezult o sum suplimentar de plat a impozitului pe profit, atunci pentru aceast sum se datoreaz dobnzi i penaliti de ntrziere conform legislaiei n vigoare. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevzute de legislaia n vigoare se aplic trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, dup caz, astfel nct la finele anului acestea s se ncadreze n prevederile legii.

Impozitarea si distribuirea profitului

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea ca nu in toate cazurile pricipiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente in totalitate cu pricipiile impunerii fiscale.De aceea trebuie facuta distincie intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezint suma globala a profitului sau pierderii exercitiului financiar ce figureaza in contul 121Profit si pierdere inainte de impozitare.Rezultatul fiscal reprezint profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile.

Intr-o abordare generala pornind de la IAS 12 relatia dintre cele doua marimi poate fi dirijata principal astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil( +/-) Diferentele temporale (+/-) Diferentele temporare

Diferentele temporale sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal. Ele se ivesc nuntrul exerciiului fiscal in cauz.

Diferentele temporare sunt elemente neitegrabile in rezultatul fiscal al exerciiului, dar care vor fi deduse din rezultatul exerciiului, dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul intre exerciiul in care se include anumite elemente de cheltuieli si de venituri in calculul rezultatului contabil. Ele se ivesc intrun exerciiu si se resorb ca urmare a unuia sau mai multor exerciii ulterioare.

Diferentele temporare genereaz impozite amnate . De asemenea, subveniile pentru investiii si provizioanele reglementate genereaz si se nscriu in sfera impozitelor amnate. In consecina, prezenta diferentelor temporare impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:

Metoda impozitului exigibil, cheltuiala contabila a exercitiului, este egala cu suma impozitelor exigibile.

Metoda impozitului amanat se regaseste, la randul sau , in urmatoarele structuri contabile:

diferentele temporare sau raportarii impozitului, potrivit careia cheltuiala fiscala a exercitiului cuprinde: volumul impozitelor exigibile, incidenta diferentelor temporare provenind din exercitiile anterioare sau raportate asupra exercitiilor viitoare, ajustarea soldurilor de impozit raportate, daca este cazul, care, figurand in bilant, genereaza procentelor de impozitare sau de creare de noi impozite

subventii pentru investitii primite, pentru suma neta de integrat in rezultatul fiscal

provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale favorabile, la care se cunoaste data reintregrarii in rezultat de o maniera precisa.Masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei:

Profitul impozabil = Venituri realizate - Cheltuieli coreps. veniturilor realizate + Chelt.nededeuctibile - Deduceri fiscale

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizrii veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare.

O structura componenta a calcularii masei profitului este cea destinata deducerilor fiscale cum sunt: dividendele primite de la o alta persoana juridica romana, sumele uitlizate pentru constituirea fondului de rezerva, alte elemente stabilite prin norme legale.

Dup ce s-a calculat rezultatul bilanier, se procedeaz la inregistarea operariunilor de distribuire a profitului.Ca regula, distribuire profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile OG 70 , Legii contractului de management 66/1993, HG 263/1194, HG 484/1995. In cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu prevederile Legii nr.16/1990 si OG nr.26/1995, iar la societatile cu capital privat , potrivit hotararilor Adunarii Generale Actionarilor sau Asociatilor. Totodata, in distribuirea profitului, este necesar ca acesta sa fie abordat in mod structural si nu global.

Profitul net consemnat in bilant poate fi repartizat astefel:

constituirea de rezerve legale in limita a 5% din profitul brut pana cand aceasta ajunge la 20% din capitalui social

acoperirea pierderilor din anii precedenti constituirea fondului de participare a salariailor la profit dividende

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

7.1 Indicatorii de lichiditate

Rata curenta = Active circulante / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata curenta reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un timp scurt in lichiditati pentru a achita datoriile curente. Daca valoarea totala a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente atunci acest indicator e subunitar si aceasta ar putea arata ca finantarea pe termen scurt a fost folosita pentru achizitionarea de "active pe termen lung" ceea ce in mod normal e considerat periculos, cu toate ca exista ramuri pentru care o valoare mai mica decat 1 a acestui indicator este considerata acceptabila. Lichiditatea generala e considerata satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 1.2 si 1.9

Rata rapida (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata rapida reflecta posibilitatea activelor circulante concretizate in creante si trezorerie de a acoperi datoriile curente; se scad stocurile deoarece au cel mai putin caracterul de lichiditate dintre activele curente (ele reprezinta activele la care apar cel mai probabil pierderi in cazul lichidarii). Lichiditatea rapida e satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 0.65 si 1.

Lichiditatea imediata = Trezorerie/Datorii pe termen scurt (formula de calcul)Interpretare: Reflecta posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in casierie, a disponibilitatilor bancare si a plasamentelor de scurta durata. Pentru a fi considerat favorabil, indicatorul trebuie sa tinda spre o marime unitara.7.2 Indicatorii gradului de indatorare

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de calcul)Interpretare: Rata obligatiilor totale la total activ masoara procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii prefera rate ale obligatiilor scazute, deoarece cu cat este mai scazuta rata cu atat este mai mare protectia la pierderile creditorilor in cazul lichidarii.

Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv (formula de calcul)

Interprtare: Reprezinta gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Ea este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului.

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor

Rotatia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)Interpretare:Arata influenta stocurilor existente asupra miscarii bilantiere; o valoare ridicata a acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic. Trebuie facuta precizarea ca datorita faptului ca vanzarile apar de-a lungul intregului an in timp ce stocul se defineste pentru o anumita data e recomandat sa se utilizeze stocul mediu = [ (stocul initial + stocul final) /2 ].Durata de recuperare a creantelor = Total creante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)Interpretare: Indica ritmul incasarii creantelor concretizate in clienti, debitori. Cu cat marimea acestui indicator este mai mica cu atat creantele se incaseaza mai rapid

Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul achitarii datoriilor fata de terti ale agentului economic; valori mici ale acestui indicator arata ca societatea isi achita obligatiile mai rapid.

Rata utilizarii activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu atat este mai bun

Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este mai mare.

Viteza de rotatie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Arata durata unei rotatii si este favorabila daca are valori mici.7.4 Indicatorii Profitabilitatii

Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)

Interpretare:Indica marimea profitabilitatii agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o profitabilitate mare a agentului.

Rata rentabilitatii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)Interpretare:Indica profitul net obtinut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.

Rata rentabilitatii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Indica profitul net obtinut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai bun.

Anumiti utilizatori pot avea necesitati specifice si au capacitatea de a obtine informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare. Multi utilizatori insa trebuie sa se bazeze pe situatiile financiare ca principala lor sursa de informatii si, de aceea, in astfel de situatii elaborate si prezentate, incat sa raspunda necesitatilor acestora.

Utilizatorii situatiilor financiare includ investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, cum sunt:

Investitorii, ca furnizori de capital si riscuri afiliate capitalului, au nevioe de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda.Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende.

Angajatii, ca principali furnizori de munca, sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea entitatilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.

Creditorii(bancile), ca si furnizorii de imprumuturi si garantii bancare, consuma informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta.

Furnizorii, consuma informatiile care permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand acesta este un client major.

Clientii, ca parteneri de afaceri, sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii entitatii, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva sau sun