Spiritul de educaie din epoca pastoral a episcopului Márton ÁronInspectoratul colar Judeean Bihor
Apare cu binecuvântarea
Preasfinitului Printe Sofronie,
Preedinte: Pr. Prof. Florin Negruiu
Secretar: Pr. Prof. Dorel Leucea
Membri: Prof. Mariana Bojan Prof. Clin Pere Prof. Diana Nichita
3
copiilor i tinerilor, a-l crete pe copil moral
i în evlavie, a avea grij de sufletul lui, a-i
modela inteligena, a forma un atlet pentru
Hristos; pe scurt, a te îngriji de mântuirea
sufletului lui. Educaia este asemenea unei
arte: art mai mare decât aceasta nu exist,
pentru c, dac toate artele aduc un folos
pentru lumea de aici, arta educaiei se
svârete în vederea accederii la lumea
viitoare.”
Despre Olimpiada Naional de Religie Ortodoxa de la Oradea
6
Necesitatea Educaiei religioase în grdini 8
Costea Mihaela (Liceul de Art Oradea)
Voluntariatul – form de caritate în societate i în Biseric
10
Cine este aproapele nostru? 14
Frcu Dan-Adrian (coala cu clasele I-VIII Nr. 16 Oradea; Liceul Teologic Ortodox
„Episcop Roman Ciorogariu” Oradea)
16
Cltor...
21
Dreptul de a iubi 23
5
26
Educaia religioas între coal i Biseric
32
Nichita Diana Simona (coala cu clasele I-VIII „Dimitrie Cantemir” Oradea)
Motivaie i învare la ora de religie
35
Nojea Traian (coala cu clasele I-VIII Drgeti)
Întreita slujire a lui Hristos în Biseric i participarea Bisericii la ea. Preoia
general i preoia slujitoare a Bisericii
46
59
Gol
61
Norme tehnice de redactare a materialelor destinate publicrii în revista ,,Dasclul
cretin” 62
Prof. Clin Pere
Liceul Teoretic ,,Onisifor Ghibu” - Oradea
Dup discutarea îndelungat a rolul orei de religie în coal, au existat i exist preocupri
legate i de rostul Olimpiadei de Religie. Cum, i la religie competiie, lupt, dezamgiri pentru
învini, arogan pentru învingtori? Unde mai pui oboseala, stresul copiilor. Nu ajunge cu
supraîncrcarea datorat celorlalte discipline?
Modul acesta de a vedea lucrurile e fr îndoial nerealist i nepedagogic i, dovedete i o
neînelegere a valorilor cretine.
În primul rând, cretinismul este un mod de via, o modalitate de a înelege relaia omului
cu Dumnezeu i cu semenii, a-i înelege locul în lume; un mod de a vedea rul i binele. Cu aceste
valori intr copii în contact prin ora de religie, cu acest fel e a vedea valorile vieii. În consecin,
competiia nu exclude smerenia câtigtorului i nu presupune, din start, existena sentimentului de
invidie în sufletul celui mai bine clasat ci, dimpotriv, cretinismul caut s inoculeze inversul, un
duh de smerenie, de respect i dragoste între pentru competitori, precum i bucurie pentru existena
calitilor în cellalt. ,,E unul care cânt mai bine decât mine?/ Cu-atât mai bine rii i lui cu-atât
mai bine.”
Pe de alt parte, nu se poate uita, lucrând în sistemul educaional de existena vocaiilor ce se
cuvine s fie cultivate. Specificm c elevii particip la olimpiad pentru c vor, pentru c în asta se
regsesc. i trebuie menionat c am gsit între competitorii destui care au ales între olimpiada de
religie i cele de la alte discipline prima, i asta de drag. i înc ceva, n-am constatat în rîndul
participanilor c pentru ei ar fi fost vreun stres toat povestea aceasta ci, dimpotriva, în ieirile
prilejuite de organizatori, au artat c pentru ei cretinismul este un fel de ,,acas”; au cîntat, s-au
rugat, au lsat pomelnice la mnstirile vizitate ca pelerini.
Acestea fiind zise, ce a însemnat Olimpiada Naional de Religie din acest an?
ansa copiilor de a se exprima la un nivel care la clas e uneori mai dificil de realizat, ansa
de a progresa - fiindc acesta e rostul concursurilor colare – s te depeti pe tine. Noi,
organizatorii plmai, de pot zice aa, am avut ansa de a vedea încântai, tineri superbi ai
României, copii capabili de o exprimare, de o gândire i o trire a religiosului ce ne-a dat sperane
în ce privete viitorul naiei, cci dintre ei se vor alege elitele de mâine ale rii.
7
i, mai presus de competiie, a fost bucuria real a comuniunii. Ne-am despoperit reciproc
unii pe alii, s-au creat prietenii, a fost bine, groaznic de bine. Ne-am desprit cu greu de oaspeii
notri dragi, dup ce i-am asigurat c de acum au apartamente la noi în suflete.
Festivitatea de premiere
Agap la tei
La mnstirea Izbuc
Educ. Maria Ambro
Grdinia cu Program Prelungit Nr. 28 Oradea
Copilria reprezint cea mai important perioad din existena omului când, prin educaie
se dezvolta i modeleaz predispoziiile motenite genetic în aa fel încât s formm copiilor,
trsturi pozitive în atitudinea i comportamentul copiilor.
Cercetrile în domeniul psihologiei copilului i practica educativ dovedesc c educaia
moral-religioas este posibil de la cea mai fraged vârst, iar vârsta precolar, cu trsturile de
voin i caracter în formare, ne îndreptesc s afirmm c introducerea unor elemente de educaie
religioas în grdini este un lucru important i necesar, un demers în care sunt importante nu doar
idealurile i obiectivele educaionale, ci i metodele intuitiv-practice i narative.
Primele noiuni religioase, copiii le primesc în familie de la prini i bunici. Apoi intervine
colectivitatea precolar, unde întâlnim copii de diferite religii i unde se desfoar i activiti de
educaie religioas.
La cei care contientizeaz responsabilitatea statutului de printe apare i clipa de îndoial
sau de nesiguran vis-a-vis de unele discuii ce pot aprea între copii de diferite religii sau de
activitile desfurate în grdini în acest scop.
Consider important s pun în discuie câteva aspecte, delicate referitoare la educaia
religioas a copiilor în grdini, aspecte care s-i lmureasc pe prinii asestora i nu s-i pun în
dificultate.
Prin activitile de educaie religioas pe care le desfoar i prin mijloacele folosite
grdinia nu va agresa i tulbura bun evoluie a copiilor, nu va influena educaia primit în familie
în acest sens. Educatoarele au datoria de a estompa discuiile contradictorii ce pot s apar între
copii de diferite religii i pe aceast tem iar activitile planificate de ctre acesteanu vor aduce
atingere nici unui cult.
Copiii exprim de multe ori la grdini triri din familie („vreau s spun o rugciune pe
care m-a învat-o bunica“, „eu la biserica mea nu-mi fac cruce“, etc.) care uneori genereaz
discuii între ei pe care educatoarele cu mult tact i miestrie reuesc s le gestioneze.
Educaia religioas realizat în grdini sprijin i completeaz munca de educaie a
prinilor când prin intermediul unor poezioare, povestiri, aciuni de voluntariat, etc. Vor educa
9
religie.
Spiritul srbtorilor religioase mai cu seam cele de iarn pe care toi cretinii le srbtoresc
unesc copiii în activiti de confecionare de felicitri, ornamente, aciuni de voluntariat, concerte
de colinde etc. Aceste aciuni nu vor leza i nu vor aduce atingere diferitelor religii a prinilor i
copiilor ci din contr vor crea copiilor momente plcute, speciale care vor deveni “hran” pentru
sufletul lor.
Prin activitile de educaie religioas educatoarele doresc s sdeasc în sufletul copiilor
iubirea, grij pentru semenii lor, spiritul adevrului etc. Din discuiile avute în cadrul întâlnirilor de
diminea, din anumite discuii spontane aprute intre copii, din activitile planificate de
educatoare copiii asimileaz anumite informaii, rein gesturi i comportamente observa modele,
învaa s gândeasc. Mai târziu prin acumularea acestei experiene variate copiii îi vor dezvolta
capacitatea de a înelege i de a discerne.
Dac educaia moral reprezint acea latur a procesului de pregtire a copilului pentru
via, educaia religioas trebuie privit într-o strâns legtur cu educaia moral, acordându-i
fundament divin. Acest proces trebuie început înc din primii ani de via a copilului, dat fiind
faptul c la vârsta precolar acesta este mai receptiv la diversele influene care se exercit asupra
lui.
Dorim ca prinii s nu pun la îndoial procedeele i mijloacele prin care se realizeaz
educaia religioas la copiii precolari. Prin urmare orice activitate care ar putea crea tensiune în
jurul copiilor dar i a prinilor acestora v fi evitat în grdini.
10
Prof. Mihaela Costea
Liceul de Art Oradea
Comunitile umane au avut întotdeauna în componena lor persoane care, din cauze
genetice, naturale sau sociale, s-au aflat în imposibilitatea de a-i satisface trebuinele prin mijloace
proprii . Astfel, sracia, dizabilitile, existena orfanilor i a copiilor abandonai, a btrânilor
bolnavi i fr sprijin familial sunt probleme vechi de când lumea .
Timp de aproape dou milenii, ocrotirea persoanelor, a grupurilor i comunitilor aflate în
situaii problematice a fost preocuparea exclusiv a Bisericii, statele neimplicându-se în domeniul
social decât cu funcii represive (vizând meninerea statutului social-politic). Din zorii
cretinismului i pân în secolul al XIX-lea asistena social i milostenia (voluntariatul) practicate
de instituiile i ordinele religioase a fost principalul punct de sprijin pentru sraci i pentru
celelalte categorii defavorizate . În unele perioade ale Evului Mediu i apoi în epoca avântului
capitalist, au existat iniiative asisteniale (destinate în special sracilor) avându-i ca promotori fie
pe indivizi bogai ataai valorii cretine a caritii, fie comunitile rurale i urbane, utopiti i
industriai convini de eficiena economic pe termen lung a îmbuntirii condiiilor de via ale
salariailor .
În primele secole cretine, sub ocrotirea împrailor romani, de la Sfântul Împrat
Constantin cel Mare (306-337) i pân la Iustinian (527-565), au luat fiin câteva instituii
asisteniale ca: brefotrofiile (leagnele pentru copiii abandonai, în vârst de pân la 7 ani),
orfanotrofiile (orfelinatele), pertenocomiile (case de adpost pentru tinerele fete provenite din
familiile srace sau din orfelinate), ghirocomiile (azile pentru vduvele btrâne i fr sprijin) i
Societatea religioas a Parabolanilor (grup de voluntari cretini care îndeplineau servicii sanitare
în folosul celor afectai de diferite maladii). Funcionând autonom sau în interiorul aezmintelor
religioase, respectivele instituii se bucurau de sαuportul material i de îndrumarea spiritual a
Bisericii, prin episcopi, educatori religioi i duhovnici.
Pân la Reforma protestant din secolul al XV-lea aciunile asisteniale i de voluntariat ale
Bisericii s-au întemeiat pe o concepie ,,pozitiv” în legtur cu srcia . Existena bogiei i a
srciei reprezenta un fapt normal în lumea feudal i chiar un fapt pozitiv în multe privine : pe de
o parte, a te nate i a tri în srcie reprezenta o ans pentru dobândirea vieii venice dup
moarte (cci se aprecia -ad literam-c sracii vor dobândi Împria Cerurilor mai lesne decât
11
bogaii); pe de alt parte srcia ddea ansa celor bogai de a practica milostenia, caritatea, fr de
care nu puteau spera la salvarea sufletelor lor, concepie aparinând mediilor apusene, deci cu
rdcini în învîtura romano-catolic.
secolul al XV-lea) i cu apariia raporturilor de munc specifice capitalismului- raporturi între
patron i salariat – se observ o cretere a mobilitii populaiei i naterea unei noi categorii de
sraci : oamenii din mediul rural lipsii de pmânt sau alte mijloace materiale i care caut în orae
o slujb pentru a-i asigura subzistena .,,Deposedaii”, cei ,,fr stpân” i ,,fr meserie” îngroau
rândurile srcimii oraelor .Nobilimea se simte din ce în ce mai puin responsabil fa de
populaia de pe domenii, iar puterea regal (statul) caut s pun în sarcina Bisericii obligaia de a-i
asista pe sraci. Mnstirile, bisericile, spitalele i alte instituii întreinute de ctre Biseric au
devenit reeaua naional de asisten a sracilor.
În rile catolice i în lumea ortodox, în pofida unor încercri de reconciliere a statutului
moral al srciei i al caritii, Biserica va continua s practice i s propovduiasc un
comportament asistenial fa de sraci, rmânând pân în secolul al XIX-lea cel mai important
actor cu responsabiliti sociale.
Voluntariatul este activitatea de interes public desfurat în domenii cum sunt: asisten i
serviciile sociale; protecia drepturilor omului; medico-sanitar; cultural, artistic; educative, de
învmânt; tiinific; umanitar; religios; filantropic; sportiv; de protecie a mediului; social i
comunitar. (definiie preluat din Legea Voluntariatului în Romania).
În vederea dobândirii mântuirii omul trebuie s fie preocupat de sporirea credinei.
Implicându-se în aciuni de voluntariat aceasta devine statornic i matur, mai târziu chiar
capabil s reziste provocrilor. Hristos este Acela care ne înva: „Cutai mai întâi Împria lui
Dumnezeu i dreptatea Lui i toate celelalte se vor aduga vou” Matei 6,33.
Activitile pe care le desfoar voluntarii în organizaii const în: lucrul direct cu
beneficiarii, activiti educative/ culturale/ recreative, organizare evenimente, administrative,
redactare documente, strângere de fonduri, management/coordonare, comunicare/relaii publice,
campanii publice, cercetare i/sau anchete sociale, activiti de ecologie i turism, întreinere
bunuri, coordonare voluntari.
responsabilitatea, confidenialitatea, promovarea, respectul, colaborarea, coeziunea.
Voluntariatul este o form educaional nonformal prin consecinele sociale pe care acesta
le întiprete în caracterul voluntarului. Ateptrile voluntarilor de la organizaii variaz de la
ateptri legate de dezvoltarea personal sau profesional, pân la dorina de a se simi utili i activi
în comunitate.
În România, voluntariatul a aprut datorit activitiilor organizate de Biseric pentru a-i
ajuta pe cei aflai la marginea societii, iar mai apoi au aprut acte normative care au încurajat
acest tip de activitate.
1. nevoia de a ajuta, compasiunea;
2. motivaie religioas;
4. suportul social (nevoia de prieteni);
5. interesul indirect (obinerea unui loc de munc în organizaie sau referine bune).
Potrivit Declaraiei Universale cu privire la voluntariat, aceast activitate, desfurat atât
prin aciuni individuale, cât i de grup, este o modalitate prin care :
pot fi promovate i întrite valori umane legate de comunitate, de grija fa de soarta
aproapelui;
indivizii îi pot exercita drepturile i responsabilitilece le revin ca membrii ai comunitii, în
timp ce evolueaz i înva de-a lungul vieii, devenind cotieni de întregul lor potenial
uman;
se pot crea legturi care s ajute la depirea diferenelor care ne despart, astfel înct s trim
împreun în comuniti sntoase i solide, muncind împreun la gsirea unor soluii
inovatoare pentru provocrile noastre comune i pentru a modela destinele noastre colective.
Faci voluntariat doar dac vrei. Este un act ce pornete din dorina de a te implica într-o
anumit activitate, de a ajuta, de a face ceva pentru altcineva. Conform unui studiu asupra
voluntariatului în Uniunea European, profilul voluntarului român este asemntor celui întâlnit în
restul Europei – tânr, bine educat, încreztor i cu o situaie material bun. Aproximativ 14,6%
din tinerii români sub 30 de ani fac voluntariat, conform aceluiai studiu. O alt categorie activ o
reprezint grupa de vârst 60-69 de ani, acetia dedicându-se în mare parte activitiilor i
organizaiilor religioase, incluzând Biserica.
„Omule, mi-eti drag!”- spune-o mai departe în cuvinte sau fr cuvinte, spune-o cu un
zâmbet, cu un gest de împcare, cu o strângere de mân, cu un cuvânt de apreciere, cu o
îmbriare, cu o stea în ochii ti. Spune-o mai departe în mii de mici atenii, din nou în fiecare zi:
„Îmi eti aa de drag!”( Phil Bosmans).
Ndejdea oricrei fapte bune este ndejdea în înviere. Ateptarea rsplii întrete sufletul
spre fapta bun. Orice lucrtor este gata s rabde ostenelile, dac va crede c înaintea lui va sta
plata ostenelilor.
1. Bocancea, Cristian; Neamu, George, Elemente de asisten social, Ed. Polirom, Iai, 1999;
2. Dobrescu, Emilian; Iancu, Nicolaie, Valenele voluntariatului, Editura Universitii din
Oradea, Oradea, 2011;
3. Goian, Cosmin, Deprinderi în asistena social, Institutul European, Iai, 2004.
14
Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
De 2000 de ani folosim expresia „ajut-i aproapele” i totui nu cred c am ajuns prea
departe în înelegerea mesajului din pilda samarineanului milostiv, care e punctul de plecare al ideii
de ajutorare a celui de lâng noi. De ce nu reuim îns s punem în practic acest precept? Iat
câteva rspunsuri posibile:
Pentru c ateptm (toi) un mesaj facil care s stabileasc clar limitele „aproapelui”
i „departelui”? Un rspuns de genul: aproapele înseamn familia, rudele, prietenii, colegii, (cei
frumoi, detepi, bogai, prezentabili – cu care ne putem luda), iar tâlharii, urâii, ignoranii,
suferinzii, sracii – cei cu care nu vrem s avem de-a face, de care de jenm sau ne ascundem –
sunt suficient de departe ca s nu intre în categoria „aproapelui”. Dar sunt oare sinonime
apropiaii cu aproapele?;
Pentru c ateptm s vedem pe alii punând în practic aceast pild; cei tineri sub
pretextul, oarecum firesc, al lipsei de modele, iar noi, ceilali, din frica de a fi altfel decât lumea,
pentru c a fi diferit înseamn a te expune dispreului, batjocurii, zeflemelii (ceea ce nu ne prea
permitem);
Sau, poate, pentru c n-am îneles înc destul de deplin sensul mesajului evanghelic.
Cred c toate aceste rspunsuri sunt prezente în proporii variabile în minile noastre, dar
ideea pe care vreau s o dezvolt se refer la cea din urm posibilitate: a faptului c, poate, nu
înelegem corect lucrurile.
Dintre toate interpretrile pe aceast tem, cea mai revelatoare a fost, pentru mine, cea a
Înalt Preasfinitului Antonie Bloom al Surojului, care, mi s-a prut c face lumin asupra acestei
chestiuni arhidiscutate: cine este, pân la urm, aproapele nostru? Spre deosebire de tot ce am
auzit i citit pân acum (referitor la faptul c nu trebuie s trecem nepstori pe lâng cei în
suferin – fapt care nu rspunde la întrebare!), Mitropolitul Antonie schimb întreaga abordare a
parabolei i face o interpretare aproape literar, stilistic a textului.
Presupun c subiectul parabolei e cunoscut de toi, totui s-l amintim pe scurt: un învtor
de lege vine la Iisus i îi pune dou întrebri: Ce s fac ca s motenesc viaa venic? i Cine este
aproapele meu?, la care Iisus îi rspunde prin parabola samarineanului milostiv. Urmrind
discursurile celor doi, remarcm, la prima vedere, c par a se referi la acelai lucru, dar, la o analiz
15
atent, frazele lor au subiecte diferite. Iat în ce fel. Dac împrim pilda în dou, corespunztor
celor dou personaje care vorbesc, vom observa urmtoarele:
1) discursul învtorului de lege, bazat pe întrebri i rspunsuri, dovedete o bun
cunoatere a legii, fapt de care e mândru; tocmai de aceea subiectul real i subîneles al
întrebrilor lui este pronumele eu (parafrazând: Ce s fac (eu) ca s motenesc (eu) viaa de
veci? Cine este aproapele meu?). Observm c se pune pe sine în centrul discuiei.
2) discursul lui Iisus se realizeaz la persoana a III-a (El relateaz o parabol despre un
om care se cobora din Ierusalim în Ierihon i, czut între tâlhari, este ignorat de preot i de levit,
dar este ajutat de un strin cltor) i, mai important, schimb subiectul din eu în el/ omul. Cu
alte cuvinte îl pune pe cellalt, pe omul oarecare în centrul discuiei. Iisus ar fi putut rspunde:
omul czut între tâlhari e aproapele tu, dar n-o face ci afirm, spre surprinderea noastr: cel
care îi face mil de un om czut între tâlhari e aproapele lui.
Ceea ce face aici Iisus este s restabileasc, pe nesimite, adevratele raporturi ale omului/
individului cu semenii. Prin rspunsul su El vrea s ne spun: nu EU sunt centrul universului, nu
MIE îmi sunt ceilali apropiai sau îndeprtai, ci CEILALI sunt centrul, iar „eu” m situez
aproape sau departe de SEMENII mei în funcie de cât de tare m doare inima pentru suferina lor,
de cât de mult mil le art. Poate prea o diferen infim, dar este diferena care face trecerea de
la individ la persoan, de la egoism la druire.
Rezult de aici c titlul articolului este greit. Reformulând ar trebui s fie aa: Pentru cine
suntem aproapele? Iar dac pân acum n-am fost sau n-am tiut, de acum înainte s mergem i s
facem i noi asemenea samarineanului milostiv.
16
Pr. prof. Dan – Adrian Frcu
coala cu clasele I-VIII Nr. 16 Oradea
Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea
Scriptura a ocupat i ocup locul central în Sfânta Liturghie. Alturi de lecturile consacrate,
textul Liturghiei cuprinde referine, imagini biblice i citate scripturistice. Liturghia se hrnete din
Biblie: în textul ei sunt 98 de citate din Vechiul Testament i 114 citate din Noul Testament 1 .
Expresiile i cuvintele ce aparin textului biblic sunt încadrate în rugciunile i în actele liturgice.
A. Pregtirea pentru Sfânta Liturghie
Liturghierul Bisericii Ortodoxe înscrie, dup Rânduiala slujbei de diminea (adic
Utrenia), un capitol intitulat Rânduiala dumnezeietii Proscomidii, capitol consacrat ritualului
pregtirii pentru oficierea Liturghiei propriu-zise.
În aceast Rânduial distingem dou pri: pregtirea sfiniilor slujitori i pregtirea
darurilor. Le vom analiza pe rând pe fiecare, cutând s identificm citatele scripturistice i s
artm care este simbolismul lor biblic.
1. Pregtirea slujitorilor
“Nimeni din cei legai cu pofte i cu desftri trupeti nu este vrednic s vin, s se apropie
sau s slujeasc ie, Împrate al slavei; cci a sluji ie este lucru mare i înfricotor chiar pentru
puterile cele cereti...” – aa începe rugciunea din timpul cântrii heruvimice, mrturisind cât de
înfricotoare este slujba pe care o svârete. Aceast slujire impune o stare de curie i o înlare
de spirit a celui ce o svârete: “Dumnezeule, curete-m pe mine pctosul i m miluiete!” -
se roag preotul, urmând îndemnul Sf. Pavel: Având deci aceste fgduine, iubiilor, s ne curim
pe noi de toat întinarea trupului i a duhului, desvârind sfinenia în frica lui Dumnezeu ( II
Corinteni 7, 1).
1 Paul Evdokimov, Rugciunea în Biserica de Rsrit, trad. de Carmen Bolocan, Ed. Polirom, Iai, 1996, p. 261,
nota 96.
17
Pentru oficierea acestei slujbe se cer deci din partea slujitorilor anumite acte, lucrri
pregtitoare, care se gsesc rezumate în instruciunile înscrise la începutul capitolului Rânduiala
dumnezeietii Proscomidii, precum i în capitolul Povuiri necesare sfiniilor slujitori, din
Liturghier.
În instruciuni se recomand ca preotul “mai întâi s fie mrturisit i împcat cu toi, s nu
aib ceva asupra cuiva, s-i pzeasc inima, pe cât va putea, de gânduri rele, s se înfrâneze de cu
sear, s privegheze pân la timpul slujbei i s-i citeasc cele rânduite, dup tipic”. Aceste reguli
formeaz “cadrul unei asceze uoare, adecvat puterii liturghisitorilor atât de la bisericile
mnstireti cât i de la cele din parohii” 2 .
Preotul va aduce la altar darul su i pe cel al credincioilor. De aceea va ine cont de
porunca Mântuitorului: Deci, dac îi vei aduce darul tu la altar i acolo îi vei aduce aminte c
fratele tu are ceva împotriva ta, las darul tu acolo, înaintea altarului, i mergi întâi i împac-
te cu fratele tu... (Matei 5, 23-24). În acest duh se precizeaz în Povuiri: “de a ocrât preotul sau
diaconul pe cineva i l-a amrât, sau l-a nedreptit i tie c acela este mânios i suprat pe el, sau
dac însui preotul sau diaconul fiind nedreptit, sau scârbit de cineva, ine mânie i se supr, s
nu îndrzneasc a sluji Sfânta Liturghie, ci mergând mai înainte, dup porunca Domnului, s se
împace cu fratele su i aa s slujeasc. Iar de va fi cel jignit undeva departe, i va fi nevoie s
slujeasc, mcar gând bun s aib, c dac se va întâlni cu dânsul, negreit se va împca, i întru
inima sa s-i par ru de aceasta i aa, de nevoie, s slujeasc” 3 .
Se mai cere din partea slujitorului o stare de înalt moralitate. Cum altfel s-ar putea apropia
preotul de Dumnezeu, care este foc mistuitor (Evrei 12, 29)? Pentru aceasta slujitorii vor urma
îndemnul Sfântului Pavel: Drept aceea, omorâi mdularele voastre cele pmânteti: desfrânarea,
necuria, patima, pofta rea i lcomia... (Coloseni 3, 5).
Numai dup ce va fi împcat cu toi, dup ce se va fi pocit pentru pcatele sale, dup ce va
fi alungat orice suprare, orice tulburare, orice trândvire, orice ispit de la dânsul, dup ce-i va fi
fcut rugciunea dup rânduial, preotul se va putea apropia, cu fric i cu cutremur, pentru a
svâri Sfânta Liturghie.
Înainte de a intra în sfântul altar, slujitorii svâresc un ritual de închinare. Închinarea
izvorte dintr-un covâritor sentiment de umilin i de smerenie. Astfel, slujitorii mrturisesc
aceasta, cerând de la Dumnezeu îndurare, prin recitarea troparelor de umilin: “Miluiete-ne pe
noi, Doamne, miluiete-ne pe noi...”, “Doamne, miluiete-ne pe noi, c întru Tine am ndjduit...”,
“Ua milostivirii deschide-o nou...”, tropare ce-i au originea în Psalmul 50.
2 Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1972, p.81.
3 Liturghier, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureti, 2000, pp. 445-446.
18
Contieni de nevrednicia i de neputina lor, slujitorii cer ca Dumnezeu s-i întreasc spre
slujba ce sunt gata s-o înceap: “Doamne, trimite mâna Ta dintru înlimea locaului Tu i m
întrete...”, pentru c numai Dumnezeu este puterea i ajutorul i aprtorul i sprijinitorul meu
(Psalm 27, 9; 30, 4; 42, 2).
Dup aceasta, liturghisitorii fac apolisul i, închinându-se ctre strane, intr în altar,
însoind intrarea de recitarea din psalmi: Intra-voi în casa Ta, închina-m-voi în biserica Ta cea
sfânt, întru frica Ta Doamne, povuiete-m întru dreptatea Ta, pentru vrjmaii mei,
îndrepteaz înaintea Ta calea mea (Psalm 5, 7-8). Aici vor sruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce
i Sfânta Mas, închipuind o înfiare înaintea Domnului, deoarece altarul este mormântul în care
a fost pus Hristos, dar i scaun al lui Dumnezeu, întru care Dumnezeu S-a odihnit 4 .
Acestea fiind svârite, urmeaz îmbrcarea în vemintele liturgice. În Vechiul Testament,
vemintele sacerdotale apar ca o instituie divin. Dumnezeu Însui poruncete lui Moise s le fac
lui Aaron i fiilor lui veminte sfinite, spre cinste i podoab (Ieirea 28, 2), subliniind toate
amnuntele legate de aspectul lor (Ieirea 28, 3-43). Biserica a rânduit slujitorilor veminte
speciale, pe care acetia le poart în timpul sfintelor slujbe. Serviciul divin reclam o vestimentaie
consacrat, dedus din solemnitatea dat de prezena Mântuitorului în sfintele slujbe: “Este o
cerin fireasc a simului de pietate i a ratiunii sntoase ca liturghisitorii s-i îndeplineasc
oficiul lor într-o inut i o înfiare exterioar corespunztoare demnitii Tainei i caracterului
divin al acestei solemniti” 5 .
Principalele veminte se gsesc enumerate pentru prima dat în comentariul liturgic al Sf.
Gherman, arhiepiscopul Constantinopolului 6 , deci în secolul al VIII-lea. Numrul lor complet de
azi va fi menionat în secolul al XV-lea de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului 7 .
Vemintelor liturgice li s-au atribuit semnificaii simbolice, pe care le vom arta în cele ce
urmeaz. Caracterul sacru a fost subliniat i prin instituirea unui ritual al îmbrcrii, ritual ce const
în recitarea unor rugciuni alese din versetele unor psalmi, în concordan cu simbolismul
fiecruia. Astfel, stiharul este un vemânt czând drept pân la picioare, analog poderesului lui
Aaron (Ieirea 30, 27). El se numete aa pentru c în el se slsluiete harul lui Dumnezeu 8 . Este
alb, amintind de lumina de la Schimbarea la Fa de pe muntele Taborului, când hainele
Mântuitorului s-au fcut strlucitoare, albe foarte, ca zpada (Marcu 9, 3), precum i de giulgiul
în care a fost înfurat trupul Domnului, când a fost pus în mormânt (Matei 27, 59). Stiharul rou
4 Sf. Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, trad. de Pr. Prof. Nic. Petrescu, în
revista Mitropolia Olteniei, nr. 9-10/1974, p. 827. 5 Pr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 93.
6 Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., pp. 830-832.
7 Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Explicare despre sfânta biseric, trad. rom. retiprit de Toma
Teodorescu, Bucureti, 1865, pp.255-258. 8 Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Comentariu liturgic, trad. de Pr. Prof. Nic. Petrescu, în revista Mitropolia
Olteniei, nr. 5-6/1964, p. 361.
19
simbolizeaz patima Domnului i hlamida purtat în timpul Patimilor (Matei 27, 28) 9 . El are
subsuorile necusute, simbolizând coasta Domnului strpuns de suli 10
. Apele purpurii de pe
stiharul arhieresc sunt simbolul râurilor de ap vie (Ioan 7, 38) ale învturii. Cu aplicare la
liturghisitori, care au rânduiala slujbei îngereti 11
, el simbolizeaz bucuria spiritual a slujitorilor.
Acesta este i înelesul ce reiese din rugciunea de la îmbrcare: Bucura-se-va sufletul meu întru
Domnul, c m-a îmbrcat în vemântul mântuirii i cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire
mi-a pus cunun i ca pe o mireas m-a împodobit cu podoab (Isaia 61, 10).
Peste stihar, diaconul pune orarul, imagine a tergarului cu care Mântuitorul a ters
picioarele ucenicilor (Ioan 13, 5) ori a aripilor îngereti, dup cum reiese din rugciunea rostit la
punerea lui: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot... (Isaia 6, 3).
Diaconul îi pune apoi mânecuele reprezentând legturile cu care au fost strânse mâinile
Domnului atunci când a fost dus la Caiafa i la Pilat 12
, dar simbolizeaz, cum rezult din
rugciunile de la punerea lor, puterea dat de Dumnezeu liturghisitorilor: Dreapta Ta, Doamne, s-a
preaslvit întru trie; mâna Ta cea dreapt, Doamne, a sfrâmat pe vrjmai i cu mulimea slavei
Tale ai zdrobit pe cei potrivnici (Iesirea 15, 6) i Mâinile Tale m-au fcut i m-au zidit;
înelepete-m i m voi înva poruncile Tale (Psalm 118, 73).
Preotul îi pune epitrahilul, cruia i se atribuie semnificaia jugului lui Hristos (Matei 11,
29), sau a frânghiei cu care era legat Domnul i tras de gât, mergând spre patim, trestia pe care I-
au dat-o batjocoritorii în mâna dreapt, precum i povara crucii 13
. Sensul cel mai corespunztor
deriv din întrebuinarea lui, el simbolizând harul coborât de sus i puterea de a-l împrti
credincioilor prin sfintele slujbe. Acest îneles e în concordan cu rugciunea ce se rostete la
punerea lui: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce vars harul Su peste preoii Si, ca mirul pe
cap, ce se pogoar pe barb, pe barba lui Aaron, ce se pogoar pe marginea vemintelor lui
(Psalm 132, 2-3).
Brâul cu care se încinge preotul sau arhiereul este simbol al înfrânrii senzuale, dar i al
învestirii cu o putere conductoare 14
. Liturghisitorul mrturisete aceasta când se roag:
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce m încinge cu putere i a fcut fr prihan calea mea, Cel ce
întocmete picioarele mele ca ale cerbului i peste cele înalte m aeaz (Psalm 17, 35-36).
Preoii care au fost distini cu ranguri onorifice i arhiereii îi pun bedernia, ce pare s fi
fost un tergar care amintea de cel cu care Mântuitorul a ters picioarele ucenicilor. A cptat o
semnificaie simbolic, fiind un semn de putere i autoritate, închipuind sabia Duhului, care este
9 Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., p. 831.
10 Sofronie al Ierusalimului, op. cit., p. 361.
11 Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., p. 831.
12 Ibidem.
13 Ibidem.
20
cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17). Sensul e confirmat de rugciunea care se rostete la
punerea ei: Încinge sabia ta peste coapsa ta, puternice, cu podoaba ta i cu frumuseea ta, i
încordeaz i bine sporete i stpânete pentru adevr, blândee i dreptate. i minunat te va
povui dreapta ta... (Psalm 44, 4-6).
Peste toate aceste veminte preotul îmbrac felonul, comparat cu hlamida roie purtat de
Mântuitorul în timpul Patimilor (Matei 27, 28; Marcu 15, 17; Luca 23, 11), dar i cu haina cea
lung a Botezului 15
. La îmbrcarea lui, preotul rostete rugciunea: Preoii Ti, Doamne, se vor
îmbrca întru dreptate i cuvioii Ti întru bucurie se vor bucura (Psalm 131, 9).
Îmbrcat în sfintele veminte, preotul închipuie pe Hristos întrupat. El se face acum una cu
Hristos. Ultimul act de pregtire a liturghisitorilor este splarea mâinilor. Acest act este – dup Sf.
Chiril al Ierusalimului – simbol al datoriei noastre de a fi curai de orice pcat: “Mâinile sunt
simbolul faptelor noastre, este lmurit c prin splarea mâinilor facem aluzie la curia i
neprihnirea faptelor noastre... Splarea mâinilor înseamn c suntem curii de pcate” 16
. În
timpul splrii mâinilor, preotul rostete Psalmul 25, 6-12: Spla-voi între cei nevinovai mâinile
mele i voi înconjura altarul Tu, Doamne, ca s aud glasul laudei Tale i s spun toate minunile
Tale. Doamne, iubit-am buncuviina casei Tale i locul slluirii slavei Tale. S nu pierzi cu cei
necredincioi sufletul meu i cu vrstorii de sânge viaa mea, în mâinile crora sunt frdelegile;
dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerutatea mea am umblat. Izbvete-m, Doamne,
i m miluiete. Piciorul meu a sttut întru dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.
Dup splarea mâinilor, preotul este gata s înceap lucrarea Proscomidiei.
15 Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., p. 831.
16 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic, apud Pr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 113.
21
Cltor…
Gândul tu se-aude pân sus în cer
Nu mai ai credin, spui c viaa-i grea
Unde fugi tu oare de privirea MEA?
Ai uitat tu oare c înc te iubesc?
EU aduc furtuna, EU o linitesc,
Nu i-am spu EU oare prin iubirea MEA
C sunt lâng tine în ziua cea grea?
De ce te frmâni în aternutul tu
De ce lcrimezi i te gândeti la ru?
Nu-i ajunge oare c i-am spus mereu
Pune-a ta povar pe umrul MEU?
EU i-am dat credin s m chemi cu dor,
S te iau de mân, s-i dau ajutor
i cu noi puteri din Duhul Meu cel Sfânt
S te întresc mereu pe acest pmânt.
Vino, te ridic, nu mai lcrima
Eu voi da popoare pentru viaa ta
Pân’ la cruntee te voi sprijini
Cu-al meu bra puternic te voi mântui.
Petru tine astzi, cerul pregtesc,
i la TATL MEU mereu EU mijlocesc,
Pomul vieii tale EU îl îngrijesc
22
i înal steagul de biruitor
S ai totdeauna mijlocul încins
S te-ncrezi în MINE, s nu fii învins!
Vezi, a ta via zilnic s-i sfineti
i de firea-i veche s te pocieti!
S te rogi fierbinte, s M chemi mereu
Cci sunt DUMNEZEUL, salvatorul tu.
23
„Iubete i f ce vrei!” (Fericitul Augustin)
În ziua de azi toat lumea vorbete despre câte drepturi are fiecare: despre dreptul de a tri,
despre dreptul de a vorbi, de a vota, de a munci, de a face una, de a face alta, îns muli dintre noi
trec sub tcere cel mai important drept: DREPTUL DE A IUBI!
Fr dreptul de a iubi, celelalte drepturi lumeti prea puin conteaz!
Dar ce este Iubirea sau Dragostea?
Pentru unii iubirea este o reacie chimic, pentru alii un sentiment, dar pentru marea
majoritate iubirea este valuta de schimb în folosul unor câtiguri materiale proprii - de fapt, aceasta
nu mai este iubire -, îns pentru prea puini dintre noi Iubirea înseamn Hristos!
Hristos este Iubirea Cretin, iubirea care nu condiioneaz în favoarea bunurilor materiale;
nu conteaz câte ai sau câte nu ai, conteaz acea cldur din luntrul nostru, care ne aproprie de
Dumnezeu i de semenii notri. Este acea cldur ce provine din darul lui Dumnezeu, sufletul,
cldura sufleteasc, cea care îngrijete grdina credinei noastre din care vor iei rsadurile
smereniei i milei cretineti, a cror roade vor fi faptele bune cu care îi vom hrni pe semenii
notri, pe toi cei din jurul nostru, fie prieten, fie vrjma. De fapt, având în noi iubirea lui Hristos,
chiar i vrjmaul devine prietenul nostru, chiar dac el, în continuare ni se va crede duman.
Probabil, ca oameni, este cu neputin ca toi cei din jurul nostru s ne iubeasc, îns ca i
cretini e foarte cu putin ca noi s-i iubim pe toi! Dar cum vom putea s-i iubim pe toi, se vor
întreba unii? Sau cum vom putea s-i iubim pe cei care ne doresc rul, pe cei care urmresc s ne
fac rul? Rspunsul este: doar în Hristos, adic îmbrcând acea iubire pe care a purtat-o i
Mântuitorul când a luat trup de om, pentru ca pe om s-l împace cu Tatl i Creatorul su. Trebuie
s recunosc c aceast iubire implic i suferin, nu neaprat o suferin fizic, ci mai mult una
sufleteasc, sau, dac-mi permitei s m exprim altfel, o suferin de orgoliu, de egocentrism!
Deoarece acolo unde exist egoism nu mai poate fi vorba de iubire sincer i adevrat, i cum
multora dintre noi ne place s ne credem „cei mai cei!”, uitm sensul adevrat al iubirii i nu mai
tim s iubim aa cum Hristos ne-a iubit i ne iubete! Emil Cioran spune clar aceasta când zice:
24
„a iubi înseamn a suferi i cum muli fug de suferin, puini tiu s iubeasc!” Din pcate, cred
c unii dintre noi nu mai vor s iubeasc, nu c nu pot sau c nu mai tiu! in minte c eram în
clasa a VII-a i aveam un coleg de clas cu care m înelegeam foarte bine, aa c-am ajuns s fim
prieteni. El era o fire mai morocnoas, dac ceva nu-i convenea nu fcea „nici în ruptul capului”.
În rest era o persoan bun i este i astzi. Nu mai in exact minte pentru ce ne-am certat - o
tâmpenie, cred -, îns tiu c ne-am suprat unul pe cellalt, de nu ne-am vorbit vreo dou ore, în
acea zi. Eu, cum nu-s o fire care s stau mult timp suprat sau certat cu cineva, am fcut primul pas
i mi-am cerut scuze dac considerase c-l jignisem. Mi-a acceptat scuzele. Atunci, nu cred c am
contientizat acel fapt, c am clcat pe orgoliul meu i am fost primul care mi-am cerut scuze, îns
gândindu-m acum, realizez c dintr-o prostie puteam s-mi pierd un prieten!
Cineva spunea c „iubirea este singurul lucru care poate fi împrit la infinit fr s se
micoreze” i avea dreptate! Iubirea adevrat, iubirea cretin nu scade niciodat, pentru c nu o
condiioneaz nimic material. Nici trecerea timpului nu o poate ofili i nici moartea s-o întrerup,
aa cum se întâmpl cu celelalte lucruri, care se învechesc i dispar! Dreptul de a iubi este etern,
este singurul drept pe care, de-a lungul istoriei nu a putut s ni-l ia nimeni, chiar dac celelalte
drepturi ne-au fost luate, ori întrerupte de mai multe ori în istoria omenirii, semn c ele sunt
vremelnice, oricând putând chiar disprea!
Exercitându-ne dreptul de a iubi sincer i dezinvolt, ne artm apartenena la Hristos, cci
zice Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoate toi c suntei ucenicii Mei, dac vei avea dragoste
unii fa de alii.”(Ioan XIII, 35). Dragostea ne unete i ne face o familie, întrete legturile
dintre noi i întrete credina noastr în Dumnezeu. Cine îi exercit dreptul de a iubi cum
Mântuitorul ne-a iubit pe noi, împlinete porunca cea nou a Sa: „Porunc nou dau vou: S v
iubii unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul.” (Ioan XIII,
34), iar cine încalc porunca Domnului, se face potrivnic Acestuia!
Fericitul Augustin îndeamn: „Iubete i f ce vrei!” Prin acest îndemn arat puterea
dragostei, aceea de biruitoare a rului! Cci atunci când omul iubete cu iubirea lui Hristos, aceasta
nu mai las loc de nimic altceva decât de buntate, cci dragostea, aa cum spunea i Sfântul Ioan
Hrisostom, „este capul, rdcina, izvorul i mama tuturor bunurilor…, virtute plin de plcere i
care provoac mult bucurie celor care o practic cu sinceritate” 17
. Aadar, e bine de tiut c
dragostea d natere virtuii, fiind în acelai timp i rod al virtuii!
Trebuie s înelegem c acolo unde exist dragostea sincer, ce nu se bazeaz pe diferite
interese materiale, acolo este i Hristos, iar unde este Hristos acolo este pace, înelegere i
17 Gheorghe Badea, Flori alese din învtura Sfântului Ioan Gur de Aur, Ed. Sf. Mina, Iai, 2008, p. 24
25
bunstare. Aa cum lumina alung întunericul, tot astfel adevrata iubire alung rutatea, sub toate
formele ei, i face loc faptelor bune, care sunt sufletul credinei noastre.
Prin iubire Îl cunoatem pe Dumnezeu, Cel care „ne-a iubit cel dintâi” (I Ioan IV, 19). Prin
Iubire Dumnezeu lucreaz în noi i prin noi. Cel care face din sufletul su cmar a iubirii lui
Hristos devine un alt om, devine un om schimbat lutric ce va radia i în afar; de ce? Pentru c
iubirea cretin schimb; ea schimb în bine pe omul care o las s slluiasc în el. Ea „este
aripa druit de Dumnezeu sufletului” (Michelangelo Buonarotti), care are menirea de a te urca
pân la El, cci „dragostea este de la Dumnezeu” (I Ioan III, 7); ea a fost sdit în fiina noastr
prin Taina Sfântului Botez, când am devenit urmai ai lui Hristos. Iar ca i cretini avem datoria s
facem, asemenea Mântuitorului, faptele iubirii, cci Iubirea transpus în fapte arat chipul lui
Dumnezeu din om, din fiecare dintre noi!
S umple Bunul Dumnezeu minile i sufletele noastre cu dragostea Sa, prin care s ne
vindecm de rutatea i egoismul nostru, ca s putem zice precum Sfântul Simeon Noul Teolog:
„eu am deveni ceea ce nu am fost”, adic „urmritori ai lui Dumnezeu, ca nite fii iubii”
(Efeseni, V, 1), în cuvânt, dar mai ales în fapt!
Exercitai-v dreptul de a Iubi!
26
Prof. Daniela Leucea
Grdinia cu Program Prelungit Nr. 28 Oradea
“Deprinde pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze i când va
îmbtrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22,6)
A. Argument
proiectat cu pricepere i interes, poate include educaia intelectual (prin informarea copiilor),
educaia estetic (sub aspect muzical, artistico-plastic) i ceea ce se denumete uneori cu titlul
generic de „noile educaii”: educaia pentru pace i cooperare, educaia sanitar modern, educaia
pentru timpul liber, etc.
Cercetrile în domeniul psihologiei copilului i practica educativ înaintat ne arat c
educaia moral-religioas este posibil de la o vârst fraged, iar etapa precolaritii – marcat prin
caracteristicile de formare i închegare a trsturilor de voin i caracter ale copiilor, având deci,
ca germene de modelare însi personalitatea uman, ne îndreptesc s afirmm c introducerea
unor elemente de educaia religioas la grdini este un lucru necesar i important. De aici reiese
necesitatea ca i noi, educatoarele, s începem instruirea i educarea moral-cretin a copiilor.
Educaia religioas îl ajut pe copil s cunoasc îndatoririle pe care le are fa de el însui,
fa de ceilali oameni i fa de tot ce-l înconjoar pentru a deveni un bun cretin.
Educaia religioas are o dubl menire: pe de o parte s anuleze pornirile rele, iar pe de alt
parte, s le cultive pe cele bune. Ea trebuie început de la cea mai fraged vârst, pentru c primii
ani ai copilriei sunt hotrâtori pentru evoluia ulterioar a individului. Aceasta se realizeaz în
familie, în Biseric i în instituiile de învmânt.
Este bine ca întregul proces educaional din grdini s cultive caliti morale ca
integritatea. Fermitatea, perseverena, deoarece ele îmbrac pe posesor cu o putere ce-l întrete s
fac binele, s reziste rului i s suporte împotrivirea – întocmai ca cel care este „Lumina lumii” –
Domnul nostru Iisus Hristos: „Eu sunt Lumina lumii. Cine m urmeaz pe Mine nu va umbla întru
întuneric ci va avea lumina vieii” (In. 8, 12).
27
Participând activ i contient la aceste activiti de educaie religioas, copiii au de
îndeplinit un lucru dificil, dar mre: s-i cldeasc cu încredere i demnitate statutul de bun
cretin.
Noi, adulii, trebuie s avem grij ca fiecare suflet de copil care este asemenea unei mldie
ce caut sprijin pentru a se înla, s prind rdcini adânci în învtura de credin a Bisericii,
ocrotindu-i cu dragostea noastr sincer i cu lumina binecuvântat a rugciunii.
B. Obiective cadru
2. Formarea virtuilor cretine i cultivarea comportamentului moral-religios
3. Cunoaterea unor obiceiuri cretine specifice srbtorilor religioase
4. Educarea atitudinilor de toleran între copiii care aparin diferitelor culte
C. Obiective de referin
1) S afle despre existena lui Dumnezeu (s simt prezena lui Dumnezeu ca pe o
mare binefacere pentru noi toi)
2) S-L identifice pe Iisus Hristos ca pe Fiul lui Dumnezeu
3) S recunoasc modele de comportament cretin în faptele sfinilor i ale
personajelor din poveti
4) S respecte regulile de comportament religios-moral în familie, în grdini i în
Biseric
6) S identifice principalele caliti ale unui bun cretin
7) S se implice în aciuni comune cu prietenii i cu colegii
D. Durata
Data Obiective operaionale Tema Mijloc de realizare
22 sept.
simbol al cretintii
Tatl nostru
religios-moral în Biseric
specific educaiei religioase
încrederea în puterea lui Dumnezeu i a
îngerului pzitor
specific Religiei
îngeri
Sfinii
Arhangheli
Domnului
Copilrie
sfânt
cretin în faptele sfinilor
gestului de a primi i oferi daruri
Sfântul
Nicolae,
prietenul
copiilor
lui Dumnezeu
cretine
ajuta i de a fi milostiv
O mân de
iertare aproapelui su
Iart-m Povestirea educatoarei
a obine iertare
modestie în viaa unui cretin
Copilul
lacom
tuturor lucrurilor: lumea vzut i cea
nevzut
Dumnezeu,
Fiul lui Dumnezeu
ceilali
s-i respecte pe semeni
face fapte bune
faptele rele
Fapte bune,
fapte rele
Maria
lui Dumnezeu
creatorul lumii
Educaiei religioase
Dumnezeu
sfini
Sfinii
Porumbelul Activitate practic
aparinând diferitelor confesiuni i
unui bun cretin în viaa de zi cu zi
S fim buni
unui bun cretin în viaa de zi cu zi
S fim buni
5. Concursuri i expoziii
Cuco, Constantin, Pedagogie, ed. a II-a, Ed. Polirom, Iai, 2006
Lica, Mioara; Opri, Dorin; Cozma, Irina, Sava, Valentina, Opri, Monica; Muha, Corneliu,
Primvara credinei, culegere de scenete, jocuri, exerciii, ghicitori i poezii cretin-ortodoxe, Ed.
Sfântul Mina, Iai, 2007
alte sfaturi, Ed. Deisis, Sibiu, 2006
Magdalena, maica, Sfaturi pentru o educaie ortodox a copiilor de azi, ed. a II-a, Ed.
Deisis, Sibiu, 2006.
Opri, Dorin, Dimensiuni cretine ale pedagogiei moderne, ed. a II-a, Ed. Sfântul Mina,
Iai, 2011
Opri, Dorin, Ipostaze ale utilizrii textului biblic în educaia religioas, teorie, aplicaii,
cercetare, ed. a II-a, Ed. Sfântul Mina, Iai, 2011
Timi, Vasile, Misiunea Bisericii i educaia, atitudini, convergene, perspective, Ed. Presa
Universitar Clujean, Cluj-Napoca, 2004
White, Elizabeth, Trâmul minunilor, cum sdim virtuile cretine ortodoxe în sufletele
copiilor notri, Ed. Sophia, Bucureti, 2007
32
Pr. prof. Dorel-Mircea Leucea
Educaia religioas reprezint activitatea pe care educatorul o desfoar pentru dezvoltarea
religiozitii copilului, tiut fiind faptul c omul se nate cu o anumit predispoziie spre
religiozitate. Trirea religioas i manifestarea ei în fapte curente de via se vor aadar a fi formate
i consolidate prin educaie.
lui în personalitatea cretin, o educaie religioas corect realizat are menirea de a-l conduce pe
cel astfel educat încât ,,s aib obsesia altui trâm, ideea unei existene, infinit mai înalte i mai
frumoase, care troneaz peste noi i e raiunea noastr ultim de a exista” (V. Bncil).
Religia este cea mai bun pârghie de educaie. i asta deoarece religia este important, în
primul rând, pentru mântuirea omului, apoi pentru înlarea vieii pe pmânt, i nu în ultimul rând,
ea reprezint cel mai bun mijloc pentru trezirea i realizarea spiritualitii din om. Astfel,
importana religiei rezid nu doar din punct de vedere religios (conducerea omului la scopul ultim
al existenei: trirea comuniunii cu Dumnezeu) ci i din punct de vedere moral, având drept scop
formarea contiinei i conduitei morale.
Educarea religioas incumb dou sensuri: sensul sau scopul formativ se refer la
asimilarea unei culturi religioase, prin punerea la dispoziia elevilor a unui set de cunotine
specifice cu caracter dogmatic, moral, liturgic, istoric, filosofic, practic i sensul sau scopul
formativ, care se refer la interiorizarea i traducerea în fapte de via a normelor religioase, la
descifrarea i trirea sensurilor adânci ale existenei.
Educaia religioas devine ,,stâlp i temelia în formarea viitoarei personaliti a elevului, un
mijloc, prin accentuarea modelului educaional formativ, pentru depirea crizei spirituale în care
se zbate omul modern, a crizei de sens al existenei sale” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu).
Educaia religioas se realizeaz atât pe bncile colii, prin orele de Religie, cât i de ctre
slujitorii Bisericii, prin pstorirea turmei ce le-a fost încredinat. Atât coala, cât i Biserica,
fiecare cu specificul sferei i natura diferit a mijloacelor de care dispune, îi vor aduce contribuia
la educarea individului sensibil, avid de cunoaterea adevrului i jalonat de principii morale care-l
ghideaz în interior. Atât profesorul de religie cât i slujitorul altarului trebuie s urmeze în
activitatea lor modelul lui Hristos, singurul model educativ cruia nu i se poate reproa nimic,
33
deoarece El reprezint desvârirea, fiind Om i Dumnezeu întrupat. Atât profesorul cât i preotul
trebuie s nu uite c menirea lor principal este de a insufla elevului dragostea sincer pentru Iisus
Hristos.
În cadrul instituional colar, educaia religioas se realizeaz îndeosebi prin intermediul
orelor de Religie.
O prim etap a misiunii profesorului de Religie este iniierea elevilor în credin, de a face
prin vestirea Evangheliei noi ucenici ai lui Hristos.
O a doua etap o constituie celebrarea credinei prin participarea la cult, exprimarea
credinei prin o form de adorare a lui Dumnezeu.
În a treia etap, credina este manifestat în viaa social i personal.
Astfel, ora de Religie devine o or care-i determin pe elevi s devin responsabili atât fa
de viaa i de faptele lor, cât i de semenii lor, dup îndemnul hristic: ,,voi suntei lumina lumii; nu
poate s se ascund cetatea din vârful muntelui, nici aprinde cineva fclie i o pune sub obroc, ci în
sfenic, i ea le lumineaz tuturor celor din cas. Aa s lumineze lumina voastr înaintea
oamenilor, încât ei s vad faptele voastre cele bune i s-L slveasc pe Tatl vostru Cel din
ceruri” (Matei, 5, 14-16).
În ceea ce privete contribuia Bisericii la educaia religioas a elevilor, putem spune c este
o completare a noiunilor i deprinderilor însuite pe bncile colii. Activitatea Bisericii este una de
catehizare, desfurându-se în afara spaiului colar, dup perceptele i canoanele fiecrei
confesiuni, având un coninut predominant dogmatic, urmrind familiarizarea cu principalele
prescripii doctrinare i rituale ale Bisericii.
De asemenea, Biserica are un aport deosebit în educarea educaiei religios-estetice, prin
intermediul manifestrilor sau obiectelor estetice implicate în acest spaiu (muzica bisericeasc,
picturile, broderiile, designul arhitectonic, etc.).
Un rol deosebit în educarea religioas a elevilor îl are preotul, care este perceput drept un
model pentru comunitatea pe care o pstorete. Un preot este preuit pentru cultura sa, pentru
profunzimea tririlor duhovniceti i pentru disponibilitatea de a rspunde afirmativ la trebuinele
i doleanele comunitii în care triete.
Educaia religioas se face de ctre preot i prin exemplul comportamentului su, atât din
biseric cât i din afara ei: preotul trebuie s fie ptruns de pietate, s posede puternice convingeri
religios-morale, s dea dovad de altruism, generozitate i milostenie, s aib un suflet blând i
deschis, s fie grabnic mângâietor pentru ceilali.
Elevii trebuie s simt c sunt membri deplini ai comunitii parohiale. Ei trebuie s învee
nu numai s primeasc de la ceilali, ci trbuie s fie încurajai s se simt responsabili, s contribuie
i ei nu numai în Biseric, ci i în activitile sociale ale parohiei din care fac parte.
34
Educaia religioas este aadar activitatea dihotomic a colii (prin intermediul profesorului
de Religie) i a Bisericii (prin slujitorul altarului), neputându-se delimita i separa clar una de
cealalt, prin care se urmrete atât educarea religioas a elevilor, cât i exersarea lor în evlavie.
Bibliografia:
Biblia sau Sfânta Scriptur, ediie jubiliar a Sfântului Sinod, Ed. Institutului Biblic i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 2001
Bncil, Vasile, Iniierea religioas a copilului, Ed. Anastasia, Bucureti, 1996
Cuco, Constantin, Educaia religioas, repere teoretice i metodice, Ed. Polirom, Iai,
1999
Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educaie ortodox a copiilor de azi, ed. a II-a, Ed.
Deisis, Sibiu, 2006
Moldovan, Ioan, Pedagogie cretin – s educm dup modelul lui Iisus, Ed. Logos’94,
Oradea, 2005
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie colar, Ed. Aramis, Bucureti, 2003
Vladimir, Sf. Mucenic, Despre educaie, trad. Xenia i Adrian Tnsescu-Vlas, Ed. ,
Bucureti, 2006
Prof. Diana Simona Nichita
&.1. ARGUMENT
„De ce nu înva copii, ce i-ar putea determina s învee, cum a putea s-i motivez astfel
încât orice activitate didactic s fie o adevrat plcere”? Acestea sunt întrebri cu care m
confrunt la fiecare generaie de elevi, înc din primii mei ani la catedr. Am început s urmresc ce
anume i-ar putea determina pe elevii mei s învee, s fie mai motivai i mai responsabili cu
atitudinea fa de „meseria de elev”. Astfel au trecut muli ani în care am aplicat observaia
sistematic, discuiile libere i sincere ...
Cu timpul am început s organizez i s implic elevii (dar i colegii profesori de la alte
catedre i comisii decât religie) în desfurarea unor activiti extracurriculare i interdisciplinare.
Astfel am desfurat activiti cu elevii colii de la toate nivele de învmânt, precum i cu colegi
din comisiile metodice ale colii (matematic, limba i literatura român, fizic, istorie, geografie).
Rezultatul a fost excepional i a dat roadele ateptate atât pentru elevi, cât i pentru colegii
profesori i unitatea unde îmi desfor activitatea de aproape 14 ani.
&.2. SCOPUL, OBIECTIVELE I IPOTEZA CERCETRII
Am observat c organizarea unor activiti extracurriculare i interdisciplinare îi atrag i îi
implic pe elevi în desfurarea lor. Am încercat mereu s-i recompensez – îns nu numai prin note
ci i prin ali stimuli: evidenierea comportamentului lor, acordarea de diplome i aa mai departe.
În cercetarea de fa, desfurat pe perioada anului colar 2010-2011, am urmrit s
descopr concret motivele care-i determin pe elevii notri s învee la religie, s se implice în
activitile organizate i chiar s propun activiti care s se desfoare sau teme care s fie
discutate. În oricare dintre aceste exemple conteaz foarte mult organizarea timpului atât pentru
elevi cât i pentru profesorul lor. Trebuie subliniat faptul c progresele, schimbrile de atitudine i
învarea apar i sunt vizibile în timp.
În desfurarea cercetrii mele am pornit de la ipoteza c dac cunoti foarte bine copiii cu
care lucrezi atunci s-ar putea aplica i folosi corect i cu efectul scontat stimulii externi i interni
36
care s declaneze motivaia învrii. Învarea la religie are ca efect indirect i schimbarea
atitudinii comportamentale elevului.
&.3. DESCRIEREA METODOLOGIEI FOLOSITE
Am considerat foarte important subiectul tratat i abordat în aceast cercetare; astfel, am
considerat c cea mai potrivit i relevant metod pentru obinerea unui rezultat fidel i msurabil
este metoda chestionarului. Chestionarul a fost aplicat la 400 elevi de la clasele a II–a pân la a
VIII–a i a fost conceput în mai multe faze: am urmrit ca indicatorii chestionarului, aezai unul
lâng altul, s formeze o imagine real, care s cuprind cel mai bine scopul cercetrii. Apoi,
înainte de elaborarea chestionarului, am purtat discuii libere cu elevii mei, de la cei mici i pân la
cei mari, în cadrul orelor de religie, dar i în alte situaii, cum ar fi înaintea i la sfâritul
activitilor extracurriculare i interdisciplinare desfurate cu elevii. Scopul acestor discuii a fost
aflarea în ce msur aceste activiti îi motiveaz s se implice i s învee pentru orele de religie.
Chestionarul a fost aplicat în cadrul orelor de religie, iar datele obinute au fost prelucrate i
monitorizate în diagrame pentru fiecare problem ridicat.
&.4. DESFURAREA I REZULTATELE CERCETRII
La prima întrebare „Ce te determin pe tine s învei la religie?”, elevii chestionai au
rspuns:
44,75%
17,75%
lucruri noi despre religie
Rezultatul rspunsurilor la aceast întrebare, demonstreaz faptul c, curiozitatea (cu un rezultat
de 44, 75%) d un impuls definitoriu în „descoperirea” religiei, a temelor studiate. De fiecare dat,
dup anunarea temei care urmeaz s fie parcurs la or, obinuiesc sa-i intreb pe copii – chiar i
pe cei mici – ce cred c vom înva la ora în curs. Rspunsurile i întrebrile multora dintre ei
37
denot curiozitatea i inventivitatea de care dau dovad. i notele bune i foarte bune (37,50%)
au un rol important pentru elevi.
La întrebarea a doua: „În ce fel eti recompensat dac obii note bune la coal?”
rspunsurile au evideniat importana încurajrilor primite din partea prinilor (50,25%) i din
partea profesorului de religie (35,25%).
În ce fel eti recompensat dac obii note bune?
14,50%
50,25%
primesc aprecieri din partea
profesorului de religie
Întrebarea a treia: „Cum i-ar plcea s se desfoare orele de religie?”, a subliniat
importana modului în care este benefic s se desfoare orele de religie.
Cum i-ar plcea s se desfoare orele de religie?
56,75%
permanent între profesor i elev
s fie clasice - doar profesorul
îi face expunerea
permanent între profesorul de religie i elev.
Întrebarea a patra: „Ce te-ar determina s fii mai atent la ora de religie?” a primit ca
rspunsuri predominante folosirea unor imagini adecvate temelor studiate (55,75%) i a unor texte
- povestiri moral-religioase (25%). Rezultate demonstreaz importana surselor folosite în
pregtirea unor teme de studiu; nu toate temele sunt uoare pentru vârsta i înelegerea lor de ctre
copii, chiar dac unii dintre ei se apropie de vârsta adolescenei.
38
Ce te-ar determina s fii mai atent la ora de religie?
25,00%
55,75%
19,25%
prin sarcini concrete
Întrebarea a cincea a fost: „Care vi s-a prut, pân în prezent, cea mai reuit or de
religie, din punct de vedere al desfurrii acesteia?”
Care vi s-a prut, pân în prezent, cea mai reuit or de
religie din punct de vedere al desfurrii acesteia?
52,25% 47,75%
teologie, care fac practic
Rspunsurile elevilor chestionai s-au împri între ora desfurat cu invitai - preoi, studeni la
teologie, scriitori (52,25%) i ora desfurat cu studeni la teologie, care fac practic pedagogic
(47,75%). Rspunsurile sunt proporionate, diferena este mic; asta înseamn c elevii apreciaz
rezultatul unor astfel de ore de religie ... le face plcere implicarea lor la or din partea celor
invitai sau din partea studenilor practicani. Motivul alegerii fcute este ineditul modului în care
se desfoar o or cu invitai, faptul c se poate discuta orice îi intereseaz cu invitaii lor i nu
doar despre religie în mod deosebit, atmosfera din cadrul unei astfel de ore. La sfâritul unei astfel
de ore se evideniaz legtura dintre faptele i temele discutate i partea moral de decizii i
comportament care le include.
Întrebarea a asea a fost: „Implicarea voastr în desfurarea orelor de religie, v ajut în
pregtirea pentru evaluare? În ce fel?”
39
în pregtirea pentru evaluare? În ce fel?
28,50%
20,25%
24%
m ajut în autoevaluare
îmi clarif ic noiunile neînelese
Elevii au ajuns la concluzia c implicarea în desfurarea orelor de religie le este benefic deoarece
îi ajut în obinerea de note bune i foarte bune ( 28,50%), în clarificarea noiunilor neînelese
(24%) i în autoevaluare (20,25%). Implicarea elevilor în pregtirea, organizarea i desfurarea
orelor este benefic i pentru profesorul de religie, deoarece demonsreaz elevilor importana
pregtirii orei i le dezvolt interesul i curiozitatea.
Întrebarea a aptea a fost: „Crezi c mai ai ceva de învat la religie, sau e suficient ceea
ce tii pân acum?”
Crezi c mai ai ceva de învat la religie, sau e suficient ceea
ce tii pân acum?
nu, nu mai am de învat
85,25% dintre elevii chestionai consider c mai au ceva de învat la religie i doar 14,75%
consider c nu mai au de învat. Rezultatul demonstreaz faptul c majoritatea elevilor sunt
realiti i contieni de faptul c niciodat nu e destul cât tii i niciodat nu vei ti totul.
Întrebarea a opta a fost: „Cum s-au desfurat orele pe care le-ai urmrit cu interes sau
i-au captat cel mai mult atenia?”
40
Cum s-au desfurat orele pe care le-ai urmrit cu interes
sau i-au captat cel mai mult atenia?
68,75%
31,25%
scriitori
Din rspunsurile elevilor a rezultat c orele la care s-au folosit metode interactive/ moderne
(68,75%) sunt cele mai apreciate de elevi, deoarece îi implic în desfurarea lor, le dezvolt
creativitatea i inovaia. Au declarat c sunt multe informaii/ teme pe care le îneleg mai repede
sau mai uor când se aplic aceste metode la ora de religie.
Întrebarea a noua a fost: „Care este cel mai îndrgit profesor de ctre tine? De ce?”
Care este cel mai îndrgit profesor de ctre tine? De ce?
35%
55,25%
9,75%
profesorul sever
Fr nici o reinere pentru elevi, profesorul care mai i glumete din când în când este preferatul
în proporie de 55,25%. Motivaia lor a fost faptul c ora este mai destins, nu este tensionat i nu
este plictisitoare. i profesorul corect în notare este preferat de elevi în proporie de 35%.
Profesorul sever nu este agreat defel de ctre elevi (9,75%).
Întrebarea a zecea a fost: „Ce crezi c te-ar determina s ai rezultate mai bune la coal
(la religie)?”
Ce crezi c te-ar determina s ai rezultate mai bune
la coal (la religie)?
profesorului
comportamentului în bine la ore
Explicaiile multe i ori de câte ori este cazul (52%) îi determin pe elevi s obin rezultate mai
bune la coal (la religie). Asta demonstreaz faptul c elevii nu au inhibiii s pun întrebri
pentru a elucida, înelege noiunile noi. Dar i aprecierea schimbrii comportamentului în bine la
ore (48%) este un imbold în obinerea unor rezultate mai bune.
Întrebarea a unsprezecea a fost: „ Te-a ajutat, în viaa de zi cu zi, ceea ce-ai învat la
coal la orele de religie?”
Te-a ajutat, în viaa de zi cu zi, ceea ce-ai învat la coal la
orele de religie?
înelegtor cu colegii i prietenii
nu - nu am aplicat niciodat ce
am învat la religie
90% dintre elevii chestionai au gsit aplicabilitate în viaa cotidian a ceea ce au învat de-a
lungul anilor în cadrul orelor de religie. Au afirmat c au devenit mai buni, mai înelegtori cu
semenii lor. Doar 10% din cei chestionai nu au aplicat niciodat ceea ce au învat la religie.
Întrebarea a dousprezecea a fost: „Care este motivul pentru care te pregteti pentru
orele de religie?”
pentru orele de religie?
obinerea unor note bune i
foarte bune
bune de la coal
În general copiii înva fiindc le place ora de religie (60%) i doar 25% înva pentru a-i mulumi
prinii cu rezultate bune i foarte bune la coal. Când învarea se manifest din plcere i
informaiile i noiunile noi sunt stocate, reinute i înelese mai uor.
Întrebarea a treisprezecea a fost: „ Considerai c religia este o disciplin important?”
Considerai c religia este o disciplin important?
96,25%
3,75%
da
nu
Majoritatea subiecilor chestionai consider religia ca disciplin important (96,50%) deoarece, în
timp, influeneaz comportamentul în bine, consider c îi înva lucruri bune i c face parte din
viaa cotodian. Alte motive pentru care este considerat o disciplin important sunt c „te face
om adevrat”, deoarece învm din pilde, ne ajut s fim mai buni, s nu-i judecm pe alii i aa
mai departe.
Întrebarea a paisprezecea a fost: „Ce-i place în desfurarea orelor de religie?”
43
orelor de religie?
ori de câte ori este nevoie
entuziasmul când ne vorbete
religie i elevi
Elevilor le place faptul c profesorul explic noiunile noi ori de câte ori este nevoie (35%), nici
apropierea dintre profesorul de religie i elevi nu le displace (33%); elevii apreciaz i entuziasmul
când profesorul le vorbete despre Dumnezeu/ Iisus (32%). Elevii au fost rugai s detalieze
alegerile fcute la acest item, îns au motivat c apreciaz toi itemii acestei întrebri. Aa am ajuns
la concluzia c explicarea noiunilor noi ori de câte ori este cazul în cadrul aceleiai ore,
entuziasmul i apropierea profesorului de elevii si sunt „ingrediente” care nu trebuie s lipseasc
de la desfurarea orelor de religie, pentru a-i atrage pe elevi spre or i pentru a-i motiva s învee.
Întrebarea a cincisprezecea a fost: „Eti de acord s se studieze în continuare religia în
coal?”
religia în coal?
nu tiu
75% dintre subiecii chestionai au afirmat c sunt de acord ca religia s se studeze în continuare în
coli; i-au exprimat acordul elevii cu rezultate bune i foarte bune la învtur, care fac parte din
familii implicate în viaa religioas a comunitii de care aparin sau copii care au în familii preoi,
studeni la teologie etc. Numai 7% i-au exprimat dezacordul. Motivul alegerii lor ar fi
comportamentul antisocial – în general, familiile de care aparin sunt dezorganizate, frecventeaz
anturaje nepotrivite vârstei etc. Au fost i nehotrâi, afirmând „nu tiu”, în proporie de 18%.
44
Acetia obinuiesc s frecventeze coli duminicale de alte confesiuni, sau chiar aparin altor
confesiuni. Unii dintre ei sunt indecii i fiindc nu sunt motivai, în general, datorit vârstei sau
familiei care nu le acord atenie suficient.
&.4. CONCLUZII
În urma cercetrii întreprinse, a aplicrii chestionarului de fa se poate constata dorina
elevilor pentru continuarea studiului religiei în unitile furnizoare de educaie. Motivele care îi
determin pe elevi s învee sunt sociale, cognitive, de ordin afectiv, succesul sau insuccesul
colar, aptitudinile speciale. Conceptul de „motivaia învrii colare” desemneaz ansamblul
factorilor interni ai personalitii elevului care-i determin, orienteaz, organizeaz i susin
eforturile în învare. Aceti factori interni sunt motivele care-l determin s participe i s învee
pentru ora de religie. În categoria motivelor sociale intr cele care au scopuri un caracter social:
„înv din datorie fa de clas”, „învând contribui la prestigiul clasei” etc. În categoria motivelor
cognitive intr dorina elevilor de a cunoate (în sens general – curiozitatea) declarat ca factor
dinamic de baza al activitilor de învare („înv pentru c vreau s cunosc cât mai mult”; „înv
la toate pentru ca învarea îmi d satisfacii” etc.) Sfera motivelor de ordin afectiv înglobeaz
motivele cu o predominant baz emoional, atât pozitiv, cât i negativ: dragostea i respectul
fa de prini/ profesor de religie, dorina de a crea mulumire, bucurie prinilor/ profesorilor de
religie. Motivele incluse în categoria succesului-insuccesului colar se grupeaz în jurul dorinei
de succes sau de evitare a insuccesului. Din rspunsurile elevilor reiese c „rezultatul favorabil” pe
care ei doresc s-l obin vizeaz trei direcii: notele bune, premiile etc., prestigiul în clasa (grupul)
din care fac parte precum i aprecierea favorabil a profesorilor, respectiv a prinilor. Aceleai
direcii se contureaz i în ceea ce privete evitarea insuccesului.
Nu trebuie omis faptul c, pentru a-i atrage i a-i motiva pe elevi s învee pentru ora de
religie, acetia trebuie pui pe primul plan atunci când se pregtete un proiect didactic. Educaia
moral-religioas este important în formarea caracterului i personalitii elevului, având implicaii
în schimbarea comportamentului su. Avem nevoie de timp, iar rezultatele „se vd” dup mai muli
ani. Copiii de astzi sunt generaia de mâine.
45
1. Andrei Cosmovici i Luminia Iacob (coordonatori de volum), „Psihologie colar”, Editura
Polirom, Iai, 2005.
2. B. Iucu Romi, „Managementul clasei de elevi-aplicaii pentru gestionarea situaiilor de
criz educaional”, Editura Polirom, Bucureti, 2006.
3. Constantin Cuco, „Educaia religioas-repere teoretice i metodice”, Editura Polirom, Iai,
1999.
4. Dorin Opri, Monica Opri, „Metode active de predare-învare Modele i aplicaii la
religie”, Colecia „Educaia religioas”, Editura Sfântul Mina, Iai, 2006.
5. Ioan Bonta, „Tratat de pedagogie” – ediia a V – a , Editura All, Bucureti, 2001.
6. Irina Cozma, Mioara Lica, Corneliu Muha, Dorin Opri, Monica Opri Monica, Valentina
Sava, „Primvara credinei”, Colecia „Educaia religioas”, Editura Sfântul Mina, Iai,
2007.
7. Jinga Ioan, „Educaia i viaa cotidian”, Editura Didactic i Pedagogic R.A., Bucureti,
2005.
8. Muata Boco, Dorin Opri, Monica Opri, „Cercetarea în domeniul educaiei religioase i
al educaiei morale”, Colecia „Educaia religioas”, Editura Sfântul Mina, Iai, 2006 .
9. Vasile Marcu, Letiia Filimon i ali autori, „Psihologie pentru formarea profesorilor”,
Editura Universitii din Oradea, Oradea, 2003.
46
Întreita slujire a lui Hristos în Biseric i participarea Bisericii la ea.
Preoia general i preoia slujitoare a Bisericii
Pr. Prof. Traian Nojea
I. 1. Întreita slujire a lui Hristos în cadrul Bisericii
Dup învtura Bisericii din totdeauna exist o strâns legtur între persoana
Mântuitorului Iisus Hristos i lucrarea Sa mântuitoare. Mântuirea e legat direct de persoana
Mântuitorului cu toate c la opera de mântuire a participat întreaga Sfânt Treime. Iisus Hristos
este o Persoan de neînlocuit, e izvor de putere ce ne elibereaz de pcate. Pe de alt parte vorbim
despre persoana lui Hristos i importana ei, deoarece cretinismul rsritean e personalist. Aceast
lucrare mântuitoare se îndreapt spre firea Sa omeneasc pe care o umple de dumnezeirea Lui i o
elibereaz de patimile ce vin din pcatul strmoesc i din desprirea omului de Dumnezeu. Apoi,
aceast lucrare mântuitoare a lui Hristos se îndreapt spre Dumnezeu pentru a-L slvi i pentru a ne
împca pe noi cu El (Efeseni 2, 16): “i s-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, unii într-un trup,
prin cruce, omorând prin ea vrmia”.
Mântuirea svârit de Iisus Hristos înseamn eliberarea omului din rul în care a czut
Adam i cu el întreaga creaie. Rul const în alterarea firii umane, în întunecarea minii, slbirea
voinei i în ruperea legturii harice cu Dumnezeu i în vina i pedepsele venice pentru pcat. 1 De
aici putem deduce trei direcii ale lucrrii mântuitoare a lui Hristos.
Pentru înlturarea alterrii firii umane i întunecarea minii se cere s fie vestit i artat
adevrul care s-a putut desvâri doar prin Iisus Hristos. Se cere ca pedepsele venice pentru pcat
precum i vina s fie înlturate chiar de Stpânul creaiei, de un Împrat care s aduc o alt
împrie în lume, împria spiritului. Ca profet, Mântuitorul a realizat în chip deplin revelaia
(Ioan 5, 20): “C Tatl iubete pe Fiul i îi arat toate câte face El i lucruri mai mari decât acestea
îi arat Lui, ca voi s v mirai”; ca arhiereu reface legtura haric dintre om i Dumnezeu i
împac prin jertfa Sa pe Dumnezeu cu creaia (Evrei 10, 12): ”Acesta dimpotriv aducând o
singur jertf pentru pcate, a ezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu”; ca împrat, Iisus
Hristos biruie puterile rului i îl conduce pe om spre destinaia lui adevrat (Ioan 13, 3): “Iisus,
1 Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Cuvântul creator i venic mântuitor, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 1/1991, p. 18.
47
tiind c Tatl i-a dat Lui toate în mâini i c de la Dumnezeu a ieit i la Dumnezeu merge”. În
Sfânta Scriptur avem mai multe dovezi scripturistice despre cele trei slujiri ale Mântuitorului.
Întreita slujire se arat întâi de toate în Vechiul Testament. Slujirea profetic o vedem din
textul: (Deuteronom 18, 5; Isaia 42, 1-4): “Iat sluga Mea pe care o sprijin, alesul Meu, întru care
binevoiete sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu i El va propovdui popoarelor legea Mea”;
slujirea ca preot este la fel artat în Psalmul 109, 1; apoi, slujirea de împrat se vede clar în
textele care urmeaz: “Cel ce croiete cale este în fruntea lor; ei îi croiesc cale i trec i este o
poart, iar regele merge înaintea lui. Domnul este în fruntea lor”; Zaharia 6, 9: “i a fost cuvântul
Domnului ctre mine i mi-a zis : <<Tu vei primi darurile celor întori din robie, de la Heldai,
Tohia i Iedoia...>>”.
În Noul Testament, chemarea profetic este aminitit la Luca 13, 33: “Îns i astzi i
mâine i în ziua urmtoare merg, fiindc nu este cu putin s piar prooroc afar de Ierusalim”;
Matei 13, 57: “i se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreuit decât în patria
lui i în casa lui”; ca arhiereu, la Ioan 17, 19: “Pentru ei, Eu m sfinesc pe Mine însumi, ca i ei s
fie sfinii întru adevr”; ca împrat, la Matei 25, 31-34: “Drept aceea, având arhiereu mare, care a
strbtut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu s inem cu trie mrturisirea”; “Când va veni Fiul
Omului, întru slava Sa, i toi sfinii îngeri cu El, atunci va edea pe tronul slavei sale”; (Luca 19,
12; Ioan 18, 33-36), iar toate la un loc (I Corinteni 1, 30): “Din El dar, suntei mai în Hristos Iisus,
Care pentru noi s-a fcut înelepciune de la Dumnezeu i dreptate i sfinire i rscumprare”.
Iisus Hristos a fost o personalitate care a marcat toat istoria omenirii. Adevrul i
Proorocia în Persoana Mântuitorului se deosebesc de ali învtori i prooroci care au fost în
Vechiul Testament i Noul Testament. Dac cei din Vechiul Testament propovduiau voia lui
Dumnezeu aa cum El le-a descoperit-o lor, fiind oarecum mai puin familiarizai cu învtura
aceasta, adic nu erau legai fiinial de aceste noi învturi. Iisus Hristos este Învtorul i
Proroocul prin Sine Însui. El nu este un intermediar în sensul cunoscut în Vechiul Testament,
între Dumnezeu i om, ci El este Dumnezeul adevrat i întrupat Care vorbete omenirii nu o
învtur strin, ci însi învtura Lui. Pentru acest lucru putem spune c El se identific cu
învtura Sa mai mult decât toi profeii i învtorii Legii, nemaivorbind de deosebirea dintre El
i întemeietorii de religii care fac doar legtura între divinitate i creaie. El este Proorocul prin
excelen, aa cum va mrturisi chiar El: “Eu sunt Calea, Adevrul i Viaa ….Eu sunt lumina
lumii: Cel ce vine dup Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieii” (Ioan 14, 6 i 8,
12). Ca Învtor i Prorooc, Mântuitorul ne arat drumul adevrat pe care trebuie s mergem i ne
dezvluie împria etern i venic a lui Dumnezeu Tatl. Este foarte important caractereul
profetic care arat omului direcia sa de orientare i elul la care trebuie s ajung.
48
În învtura Sa se vede ca printr-o oglind viaa Lui dinainte, cât i dup moarte, i tot aici
ne vedem i noi cum ar trebui s fim. 2 El este modelul vieuirii noastre aa cum citim în Sfânta
Scriptur: “Învai de la Mine c sunt blând i smerit cu inima” (Matei 14, 29). Ca profet, Hristos
este suprema proorocie despre El i aceasta s-a împlinit.
În Vechiul Testament profeii comunicau doar adevrurile pariale, deoarece aveau i ei
nevoie de o descoperire, pe când Iisus Hristos comunic cu Dumnezeu Tatl, i ni se comunic i
nou pe Sine Însui.
Ca om i Dumnezeu, Iisus Hristos anun începutul împriei lui Dumnezeu în lume i
spune c aceasta pornete din inimile credincioilor. 3 Desigur c e vorba aici de o împrie
spiritual. În Iisus Hristos, ca profet i împlinitor al Revelaiei se energizeaz sau se spiritualizeaz
legea sau inta spre care arat El: “Cci dac ai fi crezut lui Moise, Mi-ai fi crezut i Mie” (Ioan 5,
46).
Sfinii Prini ne spun c dac Moise nu a putut s-i urce poporul pe muntele cunoaterii
(Sinai)¸ Hristos a ridicat neamul omenesc spre cunoaterea adevrat, dându-i posiblitatea de
desvârire mai mult decât a avut-o în Vechiul Testament i chiar în rai.
Cuvintele lui Hristos ca profet suprem aveau duh i via (Ioan 6, 63). E vorba aici de
cuvintele Cuvântului suprem: “Duhul este cel care d via; trupul nu folosete la nimic. Cuvintele
pe care vi le-am spus sunt duh i sunt via”. Adevrul pe care Iisus îl revela avea un oarecare
dinamism care izvora din puterea ce exista în Persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu adevrat i om
adevrat, cci prin cuvântul persoanei – chiar pe plan uman – iradiaz duhul persoanei, iar prin
duhul lui Hristos se lumineaz tot omul (II Corinteni 4, 6): “Fiindc Dumnezeu care a zis:
Strluceasc din întuneric lumina, El a strlucit în inimile noastre, ca s strluceasc contiina
slavei lui Dumnezeu pe faa lui Hristos”. Primind în noi chipul lui Hristos de via fctor, care se
slluiete astfel în noi, suntem reconfigurai conform învturii lui Dumnezeu, putând urca iari
spre nestricciune. 4
Cuvintele lui Iisus, exprimându-L pe El Însui, sunt o iradiere direct a persoanei Sale, ca
surs a lor i o autotlmcire a ei însi. Toate cuvintele Lui au o acoperire deplin în persoana Lui.
De aceea cuvintele Mântuitorului aveau Duh i via. Ne amintim desigur de episodul potolirii
furtunii de pe mare. El, prin cuvintele Sale cearta vântul i valurile i ele ascult de El. El,
Mântuitorul le-a creat, era raiunea care a creat, de aceea avea acces la ele, i ele îl recunoteau c
este creatorul lor. Faptul c Mântuitorul este profetul cel mai desvârit ne face s înelegem c
2 idem, Legtura interioar dintre moartea i învierea Domnului, în rev. Studii Teologice, nr. 5 – 6/1956, p. 286.
3 Pr. Prof. Valer Bel, Relaia dintre Persoana i opera Mântuitorului Iisus Hristos i implicaiile ei în iconomia
mântuirii omului, în rev. Studia Universitatia Babes – Bolyai. Theologia Orthodoxa, nr. 1 – 2/1992, p. 106. 4 Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul lui Hristos în Biserica Rsritean: Iisus Hristos, darul i Cuvântul
suprem al lui Dumnezeu, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1973, pp. 5 – 17.
49
împria spiritual pe care o va întemeia Hristos ca noul Adam este superioar oricrei
împrii, iar starea omului în ea e superioar strii lui Adam în grdina creaiei.
Hristos trebuia s învee oamenii. El era Cuvântul suprem ce se adresa cuvintelor din
creaie. El lumina raiunea uman care a fost pervertit de pcatul lui Adam. Noul Adam venea s
restabileasc chipul lui Dumnezeu aflat sub cele trei aspecte ale sale: raiunea, voina i
sentimentul. Predica Mântuitorului ca profet suprem se adresa în special minii umane, înva pe
oameni pentru o nou împrie. 5 El refcea un aspect al chipului lui Dumnezeu în om, pentru c El