Infiintarea Unei Pastravarii

Universitatea „Transilvania” Braşov - C.U.F.E.I. Cinegetică Proiect de Diplomă

Capitolul I

Descrierea generala a zonei studiate

1.1. Situatia geografica

Păstrăvăria Ianca, situată în raza comunei Ianca, mai precis în S-V acesteia în

judeţul Olt.

Din punct de vedere forestier se afla pe suprafaţa U.P.VII Perdele din cadrul O.S.

Corabia.

Geografic, pădurile sunt situate în partea de S-E a Câmpiei Olteniei, Câmpul

Dăbuleniului ( S-E acestuia ). Fitoclimatic apartine etajului de vegetatie al silvostepei.

1.2. Încadrarea în organizarea administrativă

Păstrăvăria Ianca aparţine O.S. Corabia, din cadrul D.S. Slatina situată pe U.P. VII

Perdele, în districtul Ianca.

Din punct de vedere cinegetic se află pe fondul de vânătoare AJVPS 54 Ianca.

1


1.3. Limite si vecinatăti

Tabel 1

Puncte cardinale Vecinatati

Limite Hotarefelul

şi denumireaFelul Denumirea

N U.P.IV Branişte

Artificială Canal de irigatie E 6 Artificiale liziera pădurii

S

U.P.III Potelu

artificial Dig de apărare a flviului Dunărea de

la Ianca la Gura Padini

Artificiale liziera pădurii

Convenţional Liiera ( partea de nord ) a trupurilor de

pădure


artificial « Casa Pădurii », « Nisipuri » şi

« Incinta »


U.P.II Orlea artificială Drum naţional Bechet-Dăbuleni-

Corabia


U.P.I Corabia Convenţională Limita NE a oraşului Corabia


E-NEU.P.IV

Branişte

artificial Drumul Vădăstriţa-Vârtopu-Corabia

ArtificialeLiziera pădurii

conventional Liziera estică a trupurilor de pădure

« Casa Pădurii », « Nisipuri » şi

« Incinta »

V O.S. Corabia

conventional Limita dintre judeţele Dolj şi Olt


conventional Liziera vestică a trupurilor de pădure

« Casa Pădurii », « Nisipuri » şi

« Incinta » şi vestul oraşului Corabia


2


1.4 Căi de accesTabel 2

Drumuri utilizate ( de exploatare –DE, publice-DP )

Nr.crt.

Indica-tivulcod

Denumirea

Lungimea – Km- Suprafaţa -ha-Felul drumuluiÎn

pădureÎn

afara f.f.stat

TotalÎn

pădureÎn

afara f.f.stat

Total

- DE Drumuri de exploatare ale altor sectoare1 011 Canal: E3-E3.N - 10,1 10,1 - 41,9 41,9 De pământ2 012 Canal : E4 - 7,0 7,0 - 60,5 60,5 De pământ3 013 Canal : E5-E5.N - 4,8 4,8 - 13,2 13,2 De pământ4 014 Canal : E5.N.N - 5,2 5,2 - 16,2 16,2 De pământ

Tot DE 27,1 27,1 - 131,8 131,8- DP Drumuri publice5 001 Dăbuleni-Corabia - 10,0 10,0 - 57,7 57,7 Drum naţional

asfaltat- Total - 37,1 37,1 - 189,5 189,5 -- NE Drumuri necesare - - - - - - -- - Alte terenuri - - - - 4,7 - -- - Total general U.P. - - - - 194,2 - -

Idenstot=191,0 m/ha din care Idens(DE)=139,5m/ha;Idens(DP)=51,5m/ha

1.5 Condiţii staţionale

Teritoriul U.P -ului este situat in regiunea silvostepei sud-estice a Câmpiei

Olteniei, aici semnalându-se si dune de nisip.

1.5.1 Condiţii geologice

Din punct de vedere geologic, pe teritoriul U.P.VII Perdele, în urma executării

profilelor principale de sol, coroborate cu studiul hărţii geologice, a fost semnalată

existenţa formaţiunilor cuaternare reprezentete prin depozite eoliene pe care s-au format

dunele existente. Formaţiunile cuaternare aparţin Pleistocenuluui şi Holocenului mediu şi

superior. Depozitele de dune sunt constituite de nisipuri fine care conţin circa 95% cuarţ

şi în rest mică, granate, calcită, harblendă. Pe aceste formaţii au luat naştere psamosolurile

existente în cadrul U.P.

3


1.5.2 Condiţii geomorfologice

Teritoriul supus studilui este situat în partea de sud-est a Câmpiei Olteniei, în

Câmpul Dăbuleniului, aparţinând silvostepei, unde de regulă condiţiile de vegetaţie sunt

ostile acesteia.

Formele de relief sunt reprezentate prin dune de nisip, al căror teren prezintă o

pantă medie de 4o ( perdelele orientate de la nord la sud ) şi 2-3o ( perdelele orientate est-

vest- catre râul Jiu şi către râul Olt ).

Anterior constituirii sistemului de irigaţii Corabia-Dăbuleni-Sadova, dunele erau orientate

pe direcţia est-vest cu un microrelief frământat, cu pante locale de 30-40%, a căror

lungime era de 100-200 m. frecvenţa acestor dune era mai mare în sudul U.P. şi mai slabă

în nord unde terenul era mai uniform, interdune a căror lăţime depăşea 1 km. Dunele mai

mari erau consolidate cu vegetaţie forestieră.

Altitudinea medie a U.P. este de 50 m .

Pentru U.P VII Perdele există condiţii prielnice de vegetaţie pentru arboretele de

salcâm, constituite în prezent în perdele forestiere amplasate geometric după un proiect de

execuţie dinainte stabilit. Există, de asemenea, condiţii ( create artificial ) pentru perdele

din plopi euramericani, amplasate de-a lungul canalelor de irigaţie ( care dacă nu sunt

funcţionale perdelele de plopi dispar ), care împreună cu perdelele de salcâm încearcă să

preia funcţiile fostelor păduri de salcâm, instalate în zonă.

1.5.3 Hidrologie

U.P. VII Perdele este lipsită de reţea hidrologică interioara, fiind delimitată la sud

de fluviul Dunărea iar la est si vest de râul Olt, respectiv râul Jiu. Aportul de apă di

acestea pentru vegetaţia forestieră este redus penru că perdelele sunt situate în zona de

terasă unde apa freatică se găseşte la adâncimi de 10-25 m. în interdune, pânza de apă

4


freatică se gaseste la 20-50 m, determinată de regulă de nivelul apelor din canalele de

irigaţie, formând în acest sens microstaţiuni cu vegetaţie ca atare.

1.5.4 Climatologie

Teritoriul U.P. VII Perdele se caracterizează printr-un climat de silvostepă,

deosebit de secetos datorită cuantumului redus de precipitaţii din perioada de vegetaţie, a

temperaturilor ridicate la suprafaţa solului şi a capacităţii reduse a solului de reţinere şi

înmagazinare a apei. Neuniformitatea căderii ploilor dă naştere la secete frecvente

( anuale ) de 30-40 zile. Durata acestor secete atinge 60-70 zile odată la 7-8 ani şi chiar

80-90 zile, în anii excesiv de secetoşi, odată la 15-20 ani, provocând adesea fenomene de

uscare anormală a arboretelor constituite în perdele.

1.5.5 Regimul termic

Regimul termic caracterizat prin temperaturi medii lunare şi anuale, valori maxime

şi minime, temperaturii medii pentru perioada bioactivă şi cea de vegetaţie, precum ş

datele privind primul şi ultimul îngheţ, în mod sintetic se prezintă astfel:

Tabel 3

Staţia Temperatura medie lunară, anuală, amplitudineaI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual Amplit.

Corabia -2,5 -0,2

5,5 11,9 17,1 21,1 23,2 22,4 18,3 11,9 5,5 0,2 11,1 25,7

5


-2.5-0.2

5.5

11.9

17.121.1

23.2 22.418.3

11.9

5.5

0.2

-505

10152025

temp.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

lunile anului

Variatiile temperaturilor medii lunare intr-un an

temperatura medie lunara

Tabel 4

Luna/staţia V VI VII VIII IX X AnualCalafat 2,3 10,5 18,8 17,5 6,8 0,1 56,0

Tabel 5

Staţia

Date calendaristice ale înghetului ( medii şi extreme )Primul îngheţ ( toamna ) Ultimul îngheţ ( primăvara ) Durata

medie în zile a interv.

fără îngheţ

Data medie

Cel mai timpuriu

Cel mai târziu

Data medie

Cel mai timpuriu

Cel mai târziu

Corabia 2.XI 27.IX 2.XII 3.IV 6.III 24.IV 213

Datele prezentate, deşi nu sunt înregistrate pe eritoriul U.P. VII Perdele, ele

caracterizează din punct de vedere termic această zonă permiţând formularea de concluzii

ce pot avea importanţă deosebită în fundamenterea de soluţii pentru gospodărirea fondului

forestier, cât şi la stabilirea soluţiilor silvotehnice privind exigenţele ecologice ale

speciilor forestiere utilizate la împăduriri.

6


1.5.6 Regimul pluviometric

Regimul pluviometric, caracterizat prin precipitaţii atmosferice ( mm ) , medii

lunare şi anuale, cantităţi maxime în 24 ore, ploi torenţiale, abundente, evapotranspiraţia,

indici de ariditate de Martone, indici de compresare, hidrică etc, se prezintă sintetic astfel:

Tabel 6

Staţia Precipitaţii medii atmosferice lunare şi anualeI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Corabia

34,2 30,6 30,0 41,5 53,1 69,0 58,0 36,9 41,8 41,6 44,6 38,0 519,3

1.5.7 REGIMUL EOLIAN

Valorile temperaturilor medii, umidităţii atmosferice, evapotranspiraţiei, etc., sunt

influenţate de natura, viteza, şi intensitatea vânturilor din zonă.

Pe teritoriul U.P. VII Perdele nu sunt staţii meteorologice care să înregistreze

mişcarea aerului, iar distanţa mare la care se află aceste staţii, nu permite extrapolarea

datelor de la acestea.

Datele care vor fii prezentate în continuare au un caracter general si orientativ.

7

Variatiile cantitatilor medii lunare de precipitatii intr-un an

34.2 30.6 3041.5

53.1

6958

36.941.8 41.6 44.6

38

0

20

40

60

80

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIILunile anului

can

tita

tea

cantitatile medii lunare de precipitatii


Zona perdelelor forestiere este bântuită de vânturi frecvente, din care cea mai mare

frecvenţă ( 20% ) o au vânturile din direcţia vestică, aceste vânturi au şi viteza mai mare,

antrenează nisipurile, în special în perioada 15 martie – 15 aprilie. Frecvenţa şi direcţia de

înaintare a dunelor era determinată de direcţia vestică din care băteau vânturile.

Frecvent este şi vântul din direcţia estică care bate în lunile de iarnă ( 15 decembrie

– 1 martie ).

Vânturile neregulate şi cu frecvenţe reduse bat din toate direcţiile. Zona nu este

lipsită nici de furtuni, a căror direcţie este predominant din sector vestic, mai rar sudic.

Numărul zilelor când nu bat vânturile reprezintă 25 – 35 % din durata anului,

maximul de calm înregistrându-se în lunile de vară.

Exceptând furtunile, viteza vântului nu depăşeşte 3.2 m/sec. Această caracterizează

mai des vântul din vest în perioada 15 martie – 15 aprilie. În restul anului, viteza vântului

se reduce sub 2m/sec.. Sintetic, direcţiile spre care bat vânturile precum şi frecvenţa

( procentul - % ) din timpul cât bat sunt următoarele :

Tabel 7Direcţia ( puncte cardinale ) …………… Frecvenţa ( % )

SV NV SE NE S E N V Total Calm12,3 12,5 20,1 4,8 8,9 9,8 1,8 14,1 - 15,7

8


Regimul eolian ( directia si frecventa vanturilor )

12.312.5

20.1

4.8

8.99.8

1.8

14.1 0

10

20

30

SV

NV

SE

NE

SE

N

V

Frecventa ( % )

1.6 Clima şi vegetaţia forestieră

U.P. VII Perdele situat în partea de sud a Câmpiei Olteniei, oferă condiţii

climatice favorabile de vegetaţie pentru speciile forestiere existente : salcâm şi plop

euramerican cu condiţia ca acesta din urma să fie plantat de-a lungul canalelor de irigaţie,

iar acestea să fie funcţionale.

Funcţie de datele climatice prezentate anterior, teritoriul U.P. VII Perdele face

parte din provincia C.f.a.x., caracterizată printr-o climă temperată, cu precipitaţii medii

anuale în jur de 500 mm, temperatura medie a lunii celei mai reci nu scade sub –2,5 oC,

iar cea a lunii celei mai calde este de +23,2oC. indicele de ariditate are valoarea 24,6,

indicând un climat de silvostepă.

Înrăutăţirea condiţiilor termice se accentuează în lunile iunie – septembrie, datorită

frecvenţei relativ mari a zilelor cu temperaturi ridicate ( peste 30 oC ), iar în lunile iunie

– iulie -august, evapotranspiraţia potenţială realizează valorile cele mai ridicate ( 129,148

şi respectiv 133mm ).

9


În timpul sezonului de vegetaţie, evapotranspiraţia este 642 mm. Precipitaţiile

medii anuale de 519,3 mm asigură o clasă de favorabilitate ridicată pentru speciile

forestiere din cuprinsul U.P.

Regimul eolian caracterizat prin vânturi predominante din partea vestică,

influenţează negativ teritoriul U.P. prin spulberarea nisipului ( deflaţie ) şi vegetaţia prin

mărirea evapotranspiraţiei şi reducerea umidităţii din sol şi aer. Această influenţă negativă

este redusă de amplasamentul geometric al perdelelor forestiere de protecţie care a fost

creat cu scopul protejării zonei luate în studiu contra factorilor climatici dăunători precum

şi a efectelor negative produse de aceştia.

În concluzie, se poate spune că speciile forestiere din cuprinsul U.P. VII Perdele

beneficiază de condiţii climatice favorabile pentru îndeplinirea scopului pentru care au

fost create, ca şi pentru asigurarea unei productivităţi ridicate.

1.6.1Tipuri de staţiuni

Staţiunile ( tipurile de staţiune ) au fost determinate ca o totalitate a suprafetelor cu

condiţii identice sau asemănătoare pentru producţia lemnoasă, sau ca un ansamblu de

unităţi staţionale elementare identice sau ecologice şi silovoproductiv echivalente, cu

caractere fizico-geografice ( situaţie, topoclimat, relief, substrat litologic, sol, ape

subterane şi supraterane ) asemănătoare cu soluri apropiate ca tip genetic şi ca proprietăti

fizico-chimice.

De asemenea, tipurile de staţiune au asociaţii de plante ce exprimă acelaşi regim de

troficitate, umiditate, aeraţie, consistenţă in sol şi care sunt apte pentru aceeaşi vegetaţie

forestieră , reacţionând în acelaşi mod la intervenţiile silviculturale.

În unele situaţii apar complexele staţionale ( alternante de dune şi interdune )

determinate de faptul că pe o arie foarte mică se constată o variaţie a situaţiei locale. În

astfel de cazuri, determinarea staţiunilor elementare nu s-a făcut conform ariei restrânse

10


de răspândire, ci după situaţia dominantă. La aplicarea soluţiilor prevăzute, agentul

executor va avea în vedere caracterul complex al acestor tipuri de staţiuni.

În vederea determinării şi delimitării pe teren a tipurilor de staţiuni, sau preluat

informaţiile din amenajamentul precedent şi s-a efectuat şi studiul staţional, cu, luarea în

considerare a tuturor factorilor ( de climă, sol, vegetaţie, relief ), permiţând descrierea şi

sintetizarea acestora în scopul aplicării aceloraşi măsuri de gospodărire.

Din punct de vedere fitoclimatic, perdelele forestiere sunt situate în etajul

fitoclimatic al silvostepei ( Ss = 100% ).

Din punct de vedere al bonităţii 35 % din suprafaţa fondului forestier aparţine

staţiunilor de bonitate mijlocie iar 65 % aparţine staţiunilor de bonitate inferioară.

Evidenţa si răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune

Pe baza studiului pedologic şi staţional, corelat cu datele climatice, cu vegetaţia şi

unitatea geomorfologică de relief, în cadrul U.P.VII Perdele sau determinat trei tipuri de

staţiune a căror repartizare şi denumirea acestora este următoarea :

Tabel 8

Tipuri de staţiune Suprafaţa totală

Repartizarea suprafeţelor pe

categorii de bonitate

Tipuri şi subtipuri de sol

Nr.crt Cod Denumirea Ha % Sup. Mijl. Inf. Cod Denumirea

Ss - SILVOSTEPĂ

1 9.1.1.1.

Silvostepa di Câmpia

Olteniei pe dune de nisip, III

120,9 64 - - 120,9

9301

Psamosol tipic

9309

Psamosol cu fragipan

9310

Psamosol molic cu fragipan

11


2 9.1.1.2.

Silvostepă din Câmpia Olteniei pe

dune de nisip, II

26,2 14 - 26,2 - 9301

Psamosol tipic

39.2.1.1

.Silvostepă din câmpia olteniei pe depresiuni

de interdune nisipoase, II

42,4 22 - 42,4 - 9301

Psamosol tipic

9302

Psamosol molic

Total T.S. 189,5 100 - 68,6 120,9 - -% 100 - - 36 64 - -

Alte terenuri 4,7 - - - - - -Total general U.P. 194,2 - - - - - -

1.7 Conditiile de vegetaţie

1.7.1 Vegetaţia forestieră

Vegetaţia forestieră din cadrul respectivului U.P. este sistematizată în trei tipuri de

pădure

şi regrupate în două formaţii forestiere ( 4.5.3 ) este în cea mai mare parte caracteristică

zonei luate în studiu: salcâmete pe dune de nisip ( 78% ) urmată de plopişuri amestecate

de plop alb şi plop negru ( 20 % )- în fapt plopişuri de plop euramerican- din depresiunile

de interdune.

Cu privire la caracterul actual al tipului, acesta se remarcă printr-un grad maxim de

artificializare ( 98 % ), restul de 2 % fiind terenul împădurit. Explicaţia vine de la sine

având în vedere înfiinţarea sistemului de perdele şi executarea acestora prin împăduriri cu

puieţi de salcâm si plop euramerican.

12


Terenurile goale de împădurit ( 2 % din suprafaţa U.P. ), constau în goluri

neregenerate, acestea urmând a fi împădurite imediat.

Tipurile de pădure identificate în cadrul U.P. în cea mai mare parte ( 78 % ) nu se

regasesc în sistematica actuală ( 812.2,812.3- salcâmete de productivitate inferioara şi

mijlocie pe dune de nisip ) şi care în funcţie de caracteristicile sale au fost diagnosticate

ca atare.

De asemenea, se face precizarea că formaţia – stejărete pure de stejar brumăriu –

nu există, în fapt acesta fiind „ salcâmete”.

Prin amenajamentul actual sau prevăzut măsuri adecvate în scopul ameliorării

tuturor arboretelor, prin folosirea capacităţii staţionale la maxim, executând lucrări de

întinerire a perdelelor prin aplicarea de tăieri de conservare în arborete mature cu caracter

de tăieri în crâng în salcâmete şi tăieri rase urmate de împăduriri în arborete de plop

euramerican.

1.7.2 Structura fondului forestier de protecţie

Fondul forestier al UP aparţine în întregime grupei I, cu precizarea că arboretele

fiind supuse regimului de conservare deosebită în totalitate, în acestea nu sa reglementat

procesul de producţie.

Speciile din care este constituit fondul forestier sunt: salcâm majoritar ( 73 % ),

urmat de plop euramerican ( 20% ), sălcioară ( 3% ) , salcie ( 3% ) şi nuc ( 1% ) ..

1.7.3 Regimul

În raport de obiectivele social-economice şi ecologice, de funcţiile atribuite pentru

arboretele constituite ale perdelelor forestiere de protecţie sa adoptat regimul crâng ( de

tip natural ) pentru perdelele forestiere constituite din salcâm si în care regenerarea se

13


asigură din drajoni sau lăstari şi regimul codru convenţional pentru perdelele forestiere

constituite din plop euramerican.

Sa adoptat regimul crîng pentru perdelele forestiere de salcâm întrucât arboretele

de salcâm din care sunt constituite au o mare capacitate de lăstărire şi drajonare şi astfel

regenerarea se obţine efectiv uşor, iar lemnul obţinut este de dimensiuni subţiri şi mijlocii,

apt pentru diverse utilizări. Perdelele forestiere constituite din plop euramerican, cu regim

de codru convenţional, vor fi regenerate prin plantaţii din butaşi crescuţi în pepiniere.

Creşterile arboretelor, destul de active, conduc la obţinerea de lemn de dimensiuni

comparabile cu acelor din pădurile de codru.

1.7.4 Compoziţia - ţel

Compoziţia – ţel reprezintă asocierea şi proporţia speciilor din cadrul unui arboret ,

care îmbină în orice moment al existenţei lui în modul cel mai favorabil, exigenţele

biologice ale pădurii cu cerinţele social-economice şi ecologice.

Ca bază de amenajare ea se exprimă prin:

• Compoziţia –ţel finală, care se stabileşte în raport cu ţelurile de gospodărire

şi cu cerinţele ecologice date;

• Compoziţia –ţel la exploatabilitate ( de protecţie ), care se stabileşte pentru

arboretele existente ( neexploatabile şi preexploatabile ) şi care reprezintă

cea mai favorabilă compoziţie la care ajung arboretele la vârsta

exploatabilităţii ( de protecţie ) în raport cu compoziţia actuală şi cu

posibilităţile de modificarea ei, prin intervenţiile ce se fac în direcţia

compoziţiei optime;

14


• Compoziţia – ţel de regenerare care se stabileşte pentru arboretele ce vor fi

parcurse cu tăieri de conservare în prezent şi cele care se vor parcurge cu

astfel de tăieri în etapele următoare, ţinându-se seama de compoziţia ţel

finală şi de sistemul de cultură adoptat.

1.7.5 Tratamentul

Ca bază de amenajare, tratamentul defineşte structura arboretelor din punct de

vedere al repartiţiei arborilor pe categorii dimensionale şi al etajării populaţiilor de arbori

şi arbuşti.

Arboretele din care sunt constituite perdelele forestiere având funcţia prioritată de

protecţia contra factorilor climatici dăunători şi fiind supuse regimului de conservare

deosebită sunt exceptate de la reglementarea procesului de producţie lemnoasă. În

consecinţă vor fii parcurse cu tăieri de conservare. Pentru asigurarea continuităţii

funcţiilor de protecţie ale acestor perdele, trebuie aplicate un complex de măsuri

silvotehnice, menite să asigure aceste efecte de protecţie. Având în vedere specificul

acestor perdele ( lăţime mica pe lungime mare, condiţiile de mediu, funcţiile pe care

trebuie sa le îndeplinească ) tăierile de conservare vor căpăta aspecte particulare adoptate

acestui specific.

Tăierile de conservare vor avea caracter de tăieri de crâng ( întinerire ) în perdelele

de salcâm , regenerarea acestora realizându-se pe cale vegetativă prin lăstari şi drajoni.

Acolo unde nu se asigură procent corespunzător, se vor practica lucrări de

împădurire. În arboretele de plop euramerican acestea vor avea caracter de tăieri rase ( de

refacere ) , regenerarea acestora realizându-se pe cale artificială, prin plantaţii cu puieţi

din butaşi crescuţi în pepinieră.

Se va acorda o atenţie deosebită corelării tehnologiilor de exploatare cu

modificările practice de exploatare pentru a realiza o regenerare naturală cât mai bună

15


astfel încât toate aceste lucrări să conducă la asigurarea continuităţii funcţiilor de

protecţie. În arboretele tinere se vor aplica lucrări specifice de îngrijire a arboretelor.

1.7.6 Exploatabilitatea

Pentru perdelele forestiere încadrate în S.U.P. „M”- Conservarea deosebită, fiind

excluse de la reglementarea procesului de producţie, nu sau stabilit vârste ale

exploatabilităţii ele urmând să fie conduse până la vârste la care efectul de protecţie

începe să se diminueze. În acest sens se poate spune că exploatabilitatea este de protecţie.

1.7.7 Ciclul

Având în vedere ca arboretele din U.P. VII Perdele sunt exceptate de la

reglementarea procesului de producţie, nu s-a adoptat un ciclu propriu-zis.

Orientativ , se poate vorbi de o vârsta optimă de tăiere de 30 ani, recomandată prin

proiecte de execuţie ale perdelelor forestiere de protecţie

1.8 Poluarea industriala

Pe teritoriul U.P.VII Perdele nu sunt surse de poluare industrială care să

influenţeze dezvoltarea vegetaţiei forestiere, însă în apropierea U.P., pe teritoriul

Bulgariei, există centrala atomoelectrică de la Kozlodui.

Până în prezent nu sau efectuat studii cu caracter special special privind influenţa

asupra pădurii şi nici nu s-au constatat pagube aduse fondului forestier.

16


Capitolul II

2.1 Sursele principale de apă

Apa este factorul determinant care influenţează direct întregul proces de producţie

într-o păstrăvărie. Este necesară o cantitate cât mai mare de apă ( debit ), rece cu o

temperatură cât mai constantă, bogată în oxigen dizolvat, curată, izvorând dintr-un bazin

împădurit cu cât mai puţine exploatări şi conţinând în diluţie săruri minerale

nevătămătoare peştilor.

În cadrul Păstrăvăriei Ianca sursa de apă este o captare de izvoare de suprafaţă

aflată la circa 300 m de păstrăvărie. De la izvoare până la păstrăvărie apa este adusă prin

intermediul unei conducte metalice îngropate în sol.

17


Referitor la izvorul care alimentează păstrăvăria, acesta se află situat în fond

forestier înconjurat de perdele de salcâm.

a. Temperatura şi oxigenul dizolvat.

Păstrăvii sunt peşti exigenţi faţă de temperatura apei şi de conţinutul în oxigen a

acesteia. Există de altfel o proporţionalitate între temperatura apei şi posibilitatea reţinerii

oxigenului în atmosferă. Cu cât o apă este mai rece cu atât conţinutul ei în oxigen dizolvat

este mai mare.

Se ştie că păstrăvii au un optim de dezvoltare ( hrănire ) când temperatura apei are

o anumită valoare, aceasta variind de la o specie la alta. Pentru păstrăvul curcubeu este de

15-19oC, iar pentru păstrăvul danez variază între 9-19oC.

Se mai ştie faptul că unele specii din familia salmonidelor suportă mai uşor decât

altele temperaturile ridicate, în timp ce altele suportă mai bine pe cele mai coborâte.

Astfel, păstrăvul curcubeu se hrăneşte până la o temperatură de 23o, suportând un timp şi

o temperatură de 28oC, cu condiţia ca apa să se primenească încontinuu. Păstrăvul

curcubeu solicită în ţara de baştină o apă a cărei temperatură să nu scadă iarna sub 5oC.

În cadrul Păstrăvăriei Ianca temperatura apei nu reprezintă o problemă în

desfăşurarea activităţii productive, deoarece, de-a lungul anilor nu s-au înregistrat

temperaturi mai mici de 7oC ( 5 ianuarie 1990 ), media anuală situându-se în jurul valorii

de 11,07oC ( temperatură calculată în intervalul 1989-1997 ).

Pentru a avea o imagine mai edificatoare a variaţiei temperaturii apei de-a lungul

anului, în continuare se va prezenta un tabel în care se află valorile medii lunare

multianuale ale temperaturii apei din păstrăvărie.

Variaţia a temperaturilor medii lunare multianuale( 1989 – 1997 )

18


Tabel 9

LunaTemperaturile medii ale apei oC

( lunare multianuale )

Ora 8 Ora 16Ianuarie 9,96 10,88

Februarie 10,33 11Martie 10,43 11,07Aprilie 11,17 12,5

Mai 11,64 12,98Iunie 12,83 13,83Iulie 13,32 14,23

August 13,4 14,16Septembrie 13,05 13,62Octombrie 12,4 12,7Noiembrie 11,31 12,06Decembrie 10,57 11,37

9.96

10.88

10.33

11

10.43

11.0711.17

12.5

11.64

12.9812.83

13.83

13.32

14.23

13.4

14.16

13.0513.62

12.4

12.97

11.31

12.06

10.57

11.37

0

5

10

15

temperatura

ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec

lunile

Variatia multianuala a temperaturilor medii lunare

temp la ora 8 temp la ora 16

Variaţiile bruşte de temperatură sunt foarte dăunătoare pentru organismul

salmonidelor care, ca şi alţi peşti, au o temperatură variabilă, de obicei cu 2-3oC mai mare

decât cea a mediului în care trăiesc. Puieţii de o vară mor când temperatura apei se

19


schimbă brusc cu 3-4o, iar peştii adulţi când temperatura înregistrează variaţii bruşte de 7-

10oC.

Temperatura apei influenţează şi perioada de reproducere, aceasta având loc, la

majoritatea salmonidelor, când apa atinge valoarea temperaturii de 6-8 oC, însă la

Păstrăvăria Ianca nu se are în vedere aceasta, pentru că nu este prevăzut ca în viitor să se

păstreze reproducători, deoarece este mai eficient să se importe icre direct fecundate.

Temperatura influenţează şi arderile interne în organismul păstrăvilor. Cu cât

aceasta este mai ridicată cu atât metabolismul creşte, necesitatea de oxigen a peştelui

creşte şi ea, în timp ce conţinutul de O2 din apă scade.

Conţinutul normal de oxigen dizolvat în apă ( O2 )la nivelul mării

( după Gavrilescu şi Ghittino )Tabel 10

Temperatura

( grade C )

Oxigen dizolvat Temperatura

( grade C )

Oxigen dizolvatmg/l cm3/l mg/l cm3/l

0 14,16 10,19 16 9,56 6,891 13,77 9,91 17 9,37 6,752 13,40 9,64 18 9,18 6,613 13,05 9,39 19 9,01 6,484 12,70 9,14 20 8,84 6,365 12,37 8,91 21 8,68 6,236 12,06 8,68 22 8,53 6,117 11,76 8,47 23 8,38 6,008 11,47 8,26 24 8,25 5,899 11,19 8,06 25 8,11 5,7810 10,92 7,87 26 7,99 5,6711 10,67 7,69 27 7,86 5,5612 10,43 7,52 28 7,75 5,5413 10,20 7,35 29 7,64 5,3614 9,98 7,19 30 7,53 5,2515 9,76 7,04

Obs : 1 cm3 O2 = 1,388 mg

20


Conţinutul de oxigen dizolvat al unei ape la presiunea atmosferică de 760 mm, în

funcţie de temperatura apei, este arătat tabelul precedent. Trebuie reţinut faptul că, vara,

când se înregistrează presiuni scăzute ( furtuni, schimbarea bruscă de la timp frumos la

ploaie etc. ) oxigenul dizolvat este eliberat şi deci valoarea lui este mult mai mică.

Se consideră bună pentru păstrăv o apă în care conţinutul normal de O2 nu scade

sub 9 mg/l, ceea ce corespunde temperaturii de 19-20 oC în zonele colinare şi de câmpie şi

respectiv în păstrăvăriile de la munte 18-19 o C.

Există astăzi posibilitatea creşterii conţinutului în oxigen dizolvat din apa bazinelor

prin căderi artificiale prin amestecarea apei cu aerul atmosferic cu ajutorul unor aparate

electrice denumite aeratoare ( ceea ce va figura ca viitoare investiţie în cadrul Păstrăvăriei

Ianca ), sau prin menţinerea unor plante submerse care, ziua, când apa e mai caldă

eliberează oxigen.

Oxigenul dizolvat trebuie urmărit acolo unde sursa de alimentare are un debit

redus, şi la izvoarele care ies din coasta dealului, în apropierea păstrăvăriilor cum este şi

cazul păstrăvăriei în discuţie la care voi propune un sistem de supraveghere computerizat

al oxigenului dizolvat, precum si al pH-ului şi temperaturii.

Avantajul păstrăvăriei Ianca este că în ea se creşte păstrăv curcubeu, fiind ultimul

pe scara exigenţei faţă de conţinutul de oxigen.

Determinarea cantităţii de oxigen dizolvat în apă ( O2 ) se face prin metode de

laborator, el constituind una din condiţiile de bază la constituirea unei păstrăvării;

determinarea oxigenului va fii făcută de către specialişti, odată cu stabilirea celorlalte

proprietăţi fizico-chimice ale apei care necesită prelucrarea probelor în laborator.

Mai nou există senzori electronici de determinare a conţinutului de oxigen dizolvat

care prin intermediul unor electronici pot măsura cu exactitate Oxigenul dizolvat,

domeniile de măsură fiind:

• 0 la 20 mg/l

• 0-10 m g/l la 0-1000 m g/l (apã purã)

21


• 0-5 mg/l la 0-60 mg/l (apã murdarã

Aceştia se prezintă atât sub forma mini aparate de măsurat, având înglobat în ele

un ecran LCD, precum şi un microcip care permite procesarea rapidă a informaţiei

culeasă din apă şi afişarea acesteia pe ecranul LCD.

b. Reacţia apei ( pH ) exprimă concentraţia ionilor de hidrogen, respectiv reacţia

ei : alcalină, neutră sau acidă. Important este ca pH-ul unei ape să fie cât mai stabil.

Majoritatea organismelor acvatice sunt adaptate la o anumită valoare a acestuia şi nu

suportă schimbările bruşte ale lui.

Cea mai bună apă pentru dezvoltarea salmonidelor este cea cu pH neutru ( 7 ),

putând ajunge până la alcalin ( 8 ). Un pH mai mic de 6 sau cu valoare peste 8,5 este

impropriu pentru salmonide, întrucât slăbeşte organismul acestora şi-l expune la boli; pH-

ul are valori mai mici iarna decât vara, datorită lipsei materiilor organice din apă în

anotimpul friguros.

Valoarea pH-ului se determină cu ajutorul hârtiei de turnesol, fie cu ajutorul unor

aparate speciale numite pehametre.

Există pehametre simple, cu scară colorimetrică pentru compararea culorii apei

cum este pehametrul Hellige sau pehametre electronice.

În ultima vreme, numeroase fabrici de produse chimice pun în vânzare hârtie

indicatoare de pH, sensibilă la diferite grupe de valori ale acestuia. Dintre acestea, hârtia

fabricată de firma Merk este renumită în Europa. Pe coperta carneţelului care conţine folie

de hârtie sunt trasate culorile corespunzătoare diferitelor valori ale pH. Se introduce o

fâşie de hârtie indicatoare în apă; se scoate şi se compară apoi după 2-3 minute cu scara

culorilor. Culoarea roşu închis sau deschis indică pH 2-3, cea galbenă-portocalie pH 4,

verde-deschis pH 7, verde închis spre albastru pH 9.

c. Alte proprietăţi fizico-chimice ale apei.

22


Numeroase substanţe chimice se găsesc în disoluţie în apă, fiind indispensabile

vieţii piscicole. Conţinutul lor se determină prin metode de laborator sau cu ajutorul unor

truse expeditive.

Alcalinitatea este dată de conţinutul în calciu şi magneziu al unei ape ( primul fiind

sub formă de bicarbonat de calciu ) şi alte săruri alcaline.

Duritatea unei ape este şi ea funcţie de conţinutul celor doua săruri amintite ( calciu

şi magneziu ). Se spune că o apă este dură când dizolvă greu săpunul şi că este slabă când

face clăbuci şi fierbe cu uşurinţă legumele. Valoarea durităţii se dă, de obicei, în grade

germane.

Apele noastre de munte au duritatea cuprinsă între 2-15 grade germane.

Bioxidul de carbon sau anhidrida carbonică ( CO2 ) nu este indicată în apele de

păstrăv. O cantitate de 2 mg/l poate fi tolerată de păstrăv. Este prezent în cantitate mare în

unele izvoare. El poate fi eliminat prin construirea de praguri pentru căderea apei şi

înlocuirea lui cu oxigen preluat de apă din aerul atmosferic. Prezenţa lui în ape care

alimentează casa incubatoarelor şi trocile cu puieţi provoacă boala bulelor de gaz, foarte

periculoasă pentru puieţi.

d. Debitul.

Este factorul care determină productivitatea posibilă la unitate de suprafaţă,

îndeosebi în corelaţie cu temperatura apei.

O păstrăvărie nu se construieşte acolo unde debitul nu este constant pe tot

parcursul anului.

Părerile privitoare la cantitatea de apă ce trebuie să alimenteze o păstrăvărie sunt

foarte diferite.

Din practica salmonicolă de la noi şi în condiţiile climatului temperat se consideră

necesar un debit de 500-1000 litri/secundă pentru un hectar de luciu de apă şi, respectiv,

1-2litri/minut pentru 1 kg de păstrăv producţie marfă, debit care să asigure schimbarea

completă a apei din bazine la fiecare 5 ore.

23


La temperaturi sub 15oC, debitul necesar este de circa 0,5-1 litru / minut pentru 1

kg păstrăv, iar la temperatura de 16-20oC de circa 1-2 litri/minut. Cu cât temperatura este

mai scăzută cu atât debitul necesar este mai mic ( 0,5 litri/minut la temperatura de 7oC

pentru 1 kg păstrăv ).

Pentru puieţi cantităţile de apă necesare sunt mai mari, consumul de oxigen

dizolvat al acestora fiind dublu faţă de greutate, în comparaţie cu păstrăvul adult. În

general este necesar un debit de 30-60litri/minut pentru10 000 de puieţi de 2-3 luni şi

dublu pentru puieţii până în toamnă.

În această privinţă Păstrăvăria Ianca este cam deficitară, ea dispunând de un debit

de 80 litri pe secundă, care de multe ori se întâmplă să scadă din cauza „furtului de apă”,

cauzat de devierea parţială a izvoarelor spre culturile legumicole ale locuitorilor comunei

Ianca, vara debitul scăzând chiar la aproximativ jumătate (40 l/sec. ) din cel iniţial.

Aceste scăderi de debit fac ca activitatea de producţie din cadrul păstrăvăriei să fie

îngreunată, fiind nevoie de un surplus de oxigen dizolvat ( introdus din aer ).

e. Limpiditatea.

Păstrăvul fiind un peşte care nu suportă ca alte specii ( crap, lin etc ), apa tulbure

decât un interval de timp foarte scurt, necesită în păstrăvărie o apă cât mai limpede.

Cu cât peştii sunt mai tineri, cu atât exigenţa lor faţă de apă limpede este mai mare.

Apa tulbure, îndeosebi încărcată cu suspensii fine, dăunează icrelor prin depunerea

unui strat de mâl care acoperă orificiul de respiraţie al acestora ( micropilul ) şi le omoară

prin asfixie. Ea este cu atât mai dăunătoare cu cât icrele se află în stadiul premergător

embrionării. Alevinii şi puieţii din troci şi mai puţin cei trecuţi în bazine, înregistrează un

mare procent de mortalitate din cauza apei tulburi de primăvară. Acest procent este

deosebit de ridicat dacă în momentul începerii hrănirii apa este tulbure şi aceasta nu se

poate face.

24


Pentru remedierea acestei situaţii, casa incubatoarelor, trocile şi bazinele cu puieţi

se alimentează cu apă trecută printr-un bazin de decantare şi printr-un filtru.

În apa limpede, păstrăvul îmbracă o haină strălucitoare, argintie ce-l face mai

solicitat de consumatori.

2.2 Materialul biologic

Fiind o păstrăvărie proiectată pentru a produce 10 tone păstrăv de consum şi având

destule probleme legate de debit şi respectiv de cantitatea de oxigen dizolvat în apă, în

Păstrăvăria Ianca nu se ţin exemplare de păstrăv pentru reproducere, preferându-se

importul de icre embrionate din Danemarca din specia numită convenţional păstrăv danez.

Practica importului de icre fecundate este destul de utilă, deoarece este garantată

calitatea din punct de vedere genetic a păstrăvilor ce se vor dezvolta din aceste icre.

Ca particularităţi genetice ale păstrăvului danez, ce fac ca el să fie din ce în ce mai

des folosit în păstrăvăriile noastre amintim: rezistenţă ridicată la boli, creşteri rapide în

greutate, un interval de temperatură optimă de hrănire mai larg ( 9-19oC ) etc.

2.3 Hrana

Hrana care se foloseşte în creşterea păstrăvilor poate fi de următoarele tipuri:

• Hrană umedă;

• Hrană granulată ( uscată );

• Hrană mixtă.

În Păstrăvăria Ianca se foloseşte în exclusivitate hrana granulată, preferându-se cea

din import. Pentru a avea o imagine mai clară a eficienţei hranei granulate din import

25


folosită în furajarea păstrăvului, în continuare voi prezenta câteva date privitoare la

aceasta.

Furajele granulate pentru păstrăv marca Trouvit

Furajele granulate pentru păstrăv marca Trouvit, produse de concernul Nutreco ~

sucursala Hendrix Sp. A. – Mozzecane – Verona – Italia.

Având o experienţa îndelungată în domeniul producerii furajelor pentru păstrăv şi

dispunând de o importantă bază de cercetare şi producţie, acesta a realizat perfecţionarea

continuă a recepturilor de fabricaţie, obţinând rezultate apreciabila . furajele realizează

indici de conversie de 0,7-0,9 la recepturile pentru puiet şi de 1-1,3 la recepturile pentru

păstrăvul mare. Valorile minimale ale indicilor de conversie se realizează în condiţiile

existenţei unor parametri normali de habitat, iar valorile maximale sunt atinse când aceşti

parametri se modifică în sens negativ.

Aceşti indici de conversie au fost îndelung verificaţi atât în condiţii de laborator cât

şi în condiţii de producţie, realizându-se în funcţie de indicatorii fizico- chimici ai sursei

de alimentare cu apă a păstrăvăriei, menţinerea parametrilor corespunzători de creştere în

bazine, potenţialul productiv al materialului piscicol de creştere şi nu în ultimul rând de

profesionalismul şi buna credinţă a personalului păstrăvar.

Au fost create sortimente speciale de furaje, pentru a fi competitive chiar în cazul

existenţei unor condiţii precare de habitat sau pentru ameliorarea parametrilor

organoleptici ai cărnii de păstrăv sau a performanţelor materialului piscicol reproducător.

De puţin timp, firma Hendrix Sp. A. Şi-a reânoit sortimentele de furaje pentru

păstrăv, iniţiind conceptul celor „3 Perioade” ( 3P ) de creştere/furajare, o treaptă

superioară în evoluţia „TROUVIT”.

Prin aceasta, fiecare tip de furaje se prezintă sub forma a trei sortimente

corespunzătoare cerinţelor fiziologice a trei perioade distincte, din viaţa unui lot de peşti.

26


Acest concept nutriţionist asigură o armonizare superioară între cerinţele nutritive

ale materialului piscicol şi cerinţele tehnico-economice ale producătorului.

Se realizează o nutriţie corespunzătoare pentru obţinerea unei greutăţi

corespunzătoare a peştilor, într-o perioadă corespunzătoare de hrănire.

Conceptul „3P” raţionalizează administrarea furajelor, reducând perioada de

furajare în condiţiile asigurării cerinţelor nutritive ale peştilor. De asemenea, simplifică

modul de administrare şi asigură un mai bun management al stocurilor de produse.

Totodată, optimizează eficienţa produselor şi viteza de creştere, respectând şi protejând

mediul înconjurător.

Avantajele conceptului „3P” în fiziologia nutriţiei peştilor :

• Timp redus de hrănire;

• Dimensiune uniformă a peştilor;

• Reducerea competiţiei între peşti;

• Reducerea stresului nutriţional;

• Rate mai bune de conversie şi de creştere.

Avantajele conceptului „3P” pentru crescătorii de păstrăv:

• Pierderi reduse de furaje;

• Productivitate superioară;

• Protecţia mediului înconjurător;

• Reducerea perioadei de creştere;

• Reducerea stocului de furaje depozitate.

27


Parametrii generali care caracterizează sortimentele furajere corespunzătoare

celor „3 Perioade” sunt următorii :

Tabel 11

Furaj T ( transfer ) Perioada I Perioada II Perioada IIIMarimea granulelor (mm) 1,8 2,5 4,0 6,0

Nr. de granule/kg 148000 33500 9600 3400Marimea peştelui ( gr. ) 3-15 12-100 80-200 170>

Număr de peşti ( kg ) 330-66,6 83,3-10 12,5-5 5.9>

De asemenea, întreaga gamă de recepturi corespunzătoare furajelor granulate

pentru păstrăv a fost reformulată nu numai funcţie de conceptul nutriţionist „3P”, ci şi de

reglementările C.E. cu privire la interzicerea folosirii ingredientelor proteice de origine

animală în vederea prevenirii răspândirii encefalopatiei spongiforme. Aceste ingrediente

au fost substituite în totalitate cu ingrediente proteice produse de organisme marine, fapt

care a condus la o creştere de preţ a furajelor, compensată însă în totalitate de creşterea

aferentă a calităţii, datorată conţinutului mai mare în aminoacizi esenţiali, îmbunătăţirii

digestibilităţii şi paratabilităţii.

În cele ce urmează voi face o prezentare a tuturor sortimentelor de furaje granulate

pentru păstrăv folosite în hrana păstrăvului in păstrăvăria Ianca, produse de firma

Hendrix Sp. A. , distribuite prin intermediul S.C. ROMAVET S.R.L., unicul distribuitor

Hifeed a acestor furaje pentru România.

Furaj extrudat tip Starter

NUTRA

Furaj complet extrudat măcinat pentru puiet de păstrăv

Caracteristici principale:

28


NUTRA este un furaj extrudat măcinat cu energie medie, cu un conţinut mare de

proteine, destinat puieţilor de păstrăv la greutatea de 0,2-0,5 g şi până la greutatea de 3,2-

3,5 g.

NUTRA este un produs cu o înaltă digestibilitate caracterizat de prezenţa

atractivilor naturali şi printr-o remarcabilă capacitate de plutire. Garantează o înaltă rată

de creştere şi o excelentă rată de conversie într-un stadiu critic al ciclului de viaţă,

păstrând uniformă creşterea puietului.

Datorită concentraţiei înalte de vitamine, micronutrienţii şi imunostimulanţi,

NUTRA produce puiet sănătos, rezistent la stresul cauzat de mânuire, transport, etc..

Ingrediente: făina de peşte LT, făina de peşte primară, ulei de peşte, peşte solubil,

făină de creveţi, grâu, vitamine, minerale.

Compoziţia chimică:

Tabel 12

Proteină%

Grăsime%

Cenuşă%

Fibre%

Fosfor%

Energie digestibilă Mj/kg

NUTRA 4,0 58,0 12,0 9,8 0,9 1,50 18,8NUTRA 3,0 55,0 16,0 10,0 0,6 1,45 18,7

NUTRA 2,0/0

54,0 18,0 10,0 0,6 1,45 19,4

Tabel 13

Raţia zilnică în procente de furaj având ca bază greutatea peştelui şi temperatura apei

NUTRADimensiunea

particuleiîn mm

Greutatea puietului

în g

Temperatura apei oC

6o 8 o 10 o 12 o 14 o 16 o 18 o

4,0 0,2-0,3 <0,2 Furaje de apetit la discreţie3,0 0,4-0,8 0,2-0,5 2,5 3,0 3,8 4,0 4,2 4,5 4,02,0 0,7-1,1 0,5-1,3 2,3 2,8 3,3 3,6 4,0 4,3 3,90 1,0-1,7 1,2-3,2 2,0 2,5 2,8 3,3 3,6 3,8 3,4

29


Procentajele de furaj sunt orientative şi pot varia funcţie de condiţiile specifice de mediu înconjurător din păstrăvării

NUTRA T

Furaj complet extrudat pentru păstrăv juvenil

Caracteristici principale:

NUTRA T ( Transfer ) este un furaj extrudat cu energie medie, caracterizat printr-

un înalt conţinut de proteine, destinat puieţilor de păstrăv înaintea începerii fazei de

îngrăşare ( 3-15 g aprox. ).

Nutra T se prezintă în granule mici ( 1,8 mm ) caracterizate printr-o înaltă

digestibilitate care produc o creştere deosebită având şi o excelentă rată de conversie.

Folosirea de imunostimulatori împreună cu vitamine şi micronutrienţi, măreşte

viabilitatea puieţilor şi rezistenţa lor la stres, cum ar fii sortarea, transportul şi boala. De

asemenea creşte reacţia la vaccinări.

Ingrediente : făină de peşte LT, făină de peşte rimară, ulei de peşte, făină de

creveţi, vitamine şi minerale.

Compoziţia chimică

Tabel 14

Proteină%

52,0

Grăsime%

20,0

Cenuşă%

10,0

Fibre%

0,7

Fosfor%

1,36

Energie 19,8

30


Digestibilă Mj/kg

Protecţia mediului:

Toate sortimentele de furaje TROUVIT îndeplinesc normele C.E. privind emisiile

în mediul exterior, de azot ( N ) şi fosfor ( P ). Astfel 100 kg de furaje Nutra T având un

indice de conversie de 0,8-0,9, produc în kg :

- total Azot ( N ) 4,98 din care prin fecale 0,44 şi solubil 4,53

- total Fosfor ( P ) 0,86 din care prin fecale 0,34 şi solubil 0,51

Tabel 15

4 CLASSIC

Furaj complet pentru păstrăv în sistem de furajare de 3 perioade

Caracterizare generală:

CLASSIC este un furaj paletat cu energie joasă, destinat păstrăvului de la 5 grame

până la mărimea de livrare.

Raţia zilnică în procente de furaj având ca bază greutatea peştelui şi temperatura apei

ProdusulDimensiunea

particuleiîn mm

Greutatea puietului

în g

TEMPERATURA APEI oC

6 o 8 o 10 o 12 o 14 o 16 o 18 o

NUTRA T 1,8

3,0-8,0 1,6 2,0 2,4 2,8 3,0 3,2 2,87,0-15 1,3 1,8 2,2 2,4 2,6 2,8 2,3


31


CLASSIC este un produs standard de o bună calitate destinat folosirii în

păstrăvării unde rata de creştere nu reprezintă singurul element din costul de conversie al

furajului, considerând că este recomandat pentru păstrăvării cu condiţii de mediu

suboptimale, cum ar fi debit limitat de apă sau concentraţii scăzute de oxigen.

Ingrediente : făină de peşte, produse şi subproduse de la extragerea uleiului din

seminţe, uleiuri şi grăsimi din peşte, grâu. Produse şi subproduse de la fabricarea

zahărului.

Compoziţia chimică:

Tabel 16

Proteină%

Grăsime%

Cenuşă%

Fibre%

Fosfor%

Energie digestibilăMj/kg

Perioada I 48,0 12,0 10,0 1,8 1,20 15,4Perioada II 46,0 11,5 9,5 2,0 1,10 15,0Perioada III 44,0 11,0 9,5 2,0 1,00 15,0

Protecţia mediului

• 100 kg de furaje CLASSIC 3P cu un indice de conversie de 1-1,3 produc, în

kg:

- total Azot ( N ) 5,04 din care prin fecale 0,75 şi solubil 4,28

- total Fosfor ( P ) 0,68 din care prin fecale 0,48 şi solubil 0,20

Notă :

Furajele CLASSIC au constituit, în perioada 2000-2001, cele mai solicitate

recepturi de către majoritatea păstrăvăriilor din ţară, datorită calităţilor menţionate şi

preţului relativ scăzut. Împreună cu furajele NUTRA din gama TROUVIT au reprezentat

o formulă optimă de furajare pe toată durata unui ciclu de producţie, indicele de conversie

nedepăşind 1,3.

32


Tabel 17

Raţia zilnică în procente de furaj având ca bază greutatea peştelui şi temperatura apeiCLASSIC Dimensiunea

granulei înmm

Greutatea peştelui

în g

Temperatura apei O C

<6o 6o 8o 10o 12o 14o 16o 18o >18o

Perioada I 1,7 5,20

Fu

raje

fu

ncţ

ie d

e ap

etit 1,3 1,8 2,2 2,6 2,8 2,9 2,3

Fu

raje

fu

ncţ

ie d

e co

nce

ntr

aţia

de

oxig

en

Perioada II 2,8 15-130 1,0 1,3 1,5 1,7 1,9 2,0 1,6

Perioada III

4,8110-400 0,7 0,9 1,1 1,4 1,7 1,8 1,3

Peste 400 0,4 0,7 0,9 1,1 1,3 1,4 1,0


Capitolul III

Exigenţele speciei de păstrăv; elemente de comportament de

împerechere şi hrănire

Păstrăvul curcubeu ( Salmo gairdneri richardson )

Considerat somon ( Onchorhynchus mykiss )

Păstrăvul curcubeu este denumit şi păstrăv american.

Denumiri străine :

franceză - Truite arc-en-ciel;

33


engleză - Rainbow trout;

germană - Regenbogenforelle;

italiană - Trota iridea.

Răspândire.

Originar din America de Nord ( California ), a fost introdus în Europa în jurul

anului 1880, în Germania mai întâi şi apoi şi în alte ţări europene, printre care şi în ţara

noastră înaintea primului război mondial.

În America de Nord trăieşte în apele munţilor coastei pacifice începând din Alaska

şi până în California.

Există două varietăţi de păstrăv curcubeu : păstrăvul curcubeu propriu-zis

( rainbow trout) stabil în apele de munte şi păstrăvul curcubeu denumit „cu cap de oţel”

( steelhead trout ), care migrează în ocean în stadiul de adult.

În Europa au fost aduse sub formă de icre amândouă varietăţile, atât Salmo shasta

Jordan, ce trăia în regiunea superioară a pâraielor din Munţii Stâncoşi ( Oregon şi

California ), cât şi forma migratoare din regiunea dinspre vărsare a pâraielor respective (

Salmo irideus Gibons ).

Astăzi, datorită încrucişărilor făcute de-a lungul anilor între cele doua varietăţi,

păstrăvul curcubeu existent la noi are caracterele formei migratoare, motiv pentru care

populările făcute în trecut în apele curgătoare din Moldova, Maramureş, Banat şi

Transilvania nu au dat rezultate pozitive. Ajuns la talia de 20 cm coboară din pâraiele de

munte în zona colinară a râurior. Este cazul pâraielor Poşaga ( 1965 ) de unde a coborât în

Arieş, Gurghiu ( 1968 ), Idicel ( 1968 ) şi Trotuş ( 1966 ), de unde a coborât în Mureş. Se

cunoaşte un caz când, după viitura din iulie 1975, păstrăvul curcubeu a fost pescuit în

Dunăre, la Galaţi, ajuns aici, probabil, pe undele Siretului sa şi un exemplar pe Sabar în

1980.

Azi se mai găseşte în apele curgătoare doar în câteva pâraie care au în apropierea

lor păstrăvării de consum din bazinele cărora a evadat.

34


A fost introdus ca specie de bază în lacurile Bicaz şi Vidraru, însă a fost extras prin

braconaj aproape până la exterminare. În lacul Lotru forma până de curând specia

majoritară, iar lacurile alpine Urlea, Cindrel, Spurcat şi Podrăgel îl mai găzduiesc încă

alături de păstrăvul indigen. A fost introdus şi în Iezerul Ighiel şi în lacul Vulturilor –

Siriu.

Descriere.

Colorat mai puţin decât semenii săi din aceeaşi familie, păstrăvul curcubeu este

verde-cenuşiu uneori albăstrui pe spate, argintiu strălucitor pe flancuri şi albicios pe burtă.

În lungul liniei laterale, mult mai pronunţată decât la ceilalţi peşti din familia

salmonidelor, are o dungă cu irizaţii în culorile curcubeului, de unde îşi trage şi numele.

Această dungă este mult mai pronunţată la exemplarele care trăiesc în apele libere decât la

cele din bazinele păstrăvăriilor. La acestea – îndeosebi la masculi – dunga este mai

pronunţată în perioada depunerii icrelor.

Forma corpului este asemănătoare cu cea a păstrăvului indigen, solzii sunt însă mai

mari şi uşor căzători, în număr de 120 – 150 în lungul liniei laterale.

Flancurile şi spatele, ca şi înotătoarea codală, sunt presărate cu numeroase puncte

mici negre. Punctele roşii lipsesc. La unele exemplare punctele negre mici, de formă

neregulată sunt răspândite pe tot corpul, decât la păstrăvul indigen. Puietul de o vară are

dungi transversale ovale pe flancuri, dungi ce dispar în a doua vară.

Felul de viaţă, hrana.

Este mai puţin exigent la condiţiile fizico-chimice ale apei decât ceilalţi păstrăvi.

Suportă bine tulbureala apei, se mulţumeşte cu un conţinut mai scăzut în oxigen dizolvat (

6-7 cm3/l ), cu un curent mai lin, preferă apele neutre cu valoarea pH-ului în jur de 7.

În ce priveşte temperatura apei, în bazine suportă temperaturi până la 28oC, timp de

câteva ore dacă debitul este de cel puţin 1l/minut la 1 kg de peşte.

35


Optimul de hrănire îl are când temperatura apei atinge valori cuprinse între 15-

19oC; consumă însă hrana ce i se administrează şi când apa are temperaturi apropiate de

1oC, fapt care-l face să înregistreze unele creşteri şi în timpul iernii. La temperaturi ce trec

peste 23oC, hrănirea încetează.

În apele libere, hrana este constituită din tot felul de insecte şi larve existente în apă

sau care zboară la suprafaţa acesteia. Este mai vorace decât ceilalţi păstrăvi, fiind tot

timpul flămând şi în căutarea hranei. Înghite tot ce cade în apă.

Este mai puţin pretenţios în ce priveşte adăpostul, preferând în schimb apa mai

adâncă.

Creşterea.

În apele naturale, la vârsta de 2 ani când este bun de undiţă, atinge lungimea de 20-

25 cm şi o greutate de 100-250 g. În bazinele închise, creşterea este în funcţie de

temperatura apei, de debit şi în special de hrănire. Creşte mai încet decât fântânelul.

În păstrăvăriile alimentate cu apă cu temperaturi constante ca: Vaşcău, Oeşti,

Gilău, Remeţi ş.a., având o perioadă de hrănire lungă creşterea este mai rapidă, ajungând

în toamna celui de-al doilea an bun de consum, pe când în cele alimentate cu apă rece,

deci având o perioadă scurtă de hrănire, păstrăvul curcubeu atinge lungimea de 20 cm,

lungime minimă la care peştele se valorifică, abia în cel de al treilea an al existenţei sale.

Hrana de calitate şi abundenţa ei în apele interioare face ca păstrăvul curcubeu din

liber să înregistreze creşteri puţin obişnuite. Astfel, în lacul Lotru, unde datorită inundării

treptate ( timp de trei ani ) a suprafeţei de teren, hrana a existat la discreţie, păstrăvul

curcubeu a înregistrat următoarele creşteri medii : 31 cm lungime cu 310 g greutate la

vârsta de un an şi 6 luni; 35 cm lungime cu 435 g greutate la vârsta de 2 ani; 42 cm

lungime cu 950 g greutate la vârsta de 3 ani şi 3 luni. Greutatea maximă înregistrată în

lacul Bicaz este de 5,4 kg, rezultată la pescuitul experimental din anul 1965. Un exemplar

36


de 5,7 kg s-a pescuit în vara anului 1977 în lacul de acumulare Văsălatu de pe Râul

Doamnei.

Reproducerea.

Maturitatea sexuală o atinge la 2 ani ( masculul ) şi la trei ani ( femela ); femela are

icre uneori şi la vârsta de 2 ani atunci când are condiţii optime de dezvoltare. Depunerea

icrelor are loc primăvara, începând cu luna martie şi sfârşind cu luna aprilie, cu excepţia

celor din păstrăvăriile alimentate cu apă de izvor, unde depunerea icrelor are loc în

februarie şi chiar în ianuarie. În apele curgătoare naturale păstrăvul curcubeu nu se

reproduce. Depune însă parţial, icre în lacurile alpine şi în râurile care alimentează lacuri

de baraj în care a fost introdus.

La 1 kg greutate corp se obţin între 2300 şi 4000 de icre galbene sau portocalii de

4-6 mm în diametru, în funcţie de vârsta şi greutatea femelelor.

Incubaţia durează între 30-60 zile, icrele eclozând după acumularea a 330 – 390

grade – zile.

Diverse.

În apele în care există, pescuitul păstrăvului curcubeu este liber între 1 iunie şi 31

decembrie. Dimensiunea minimă admisă la pescuit este de 20 cm, iar într-o zi de pescuit

pot fi reţinute 10 bucăţi, iar din lacurile de acumulare 5 bucăţi. La undiţă cade atât muscă

artificială şi linguriţe cât şi momeli naturale mult mai uşor decât celelalte salmonide.

Acest fapt, alături de lipsa înmulţirii pe cale naturală, poate duce repede la secătuirea unui

fond de pescuit populat cu această specie în cazul în care repopulările nu au loc anual.

Păstrăvul curcubeu are carnea mai puţin gustoasă decât a păstrăvului indigen, dar

mai gustoasă decât a fântânelului.

Păstrăvul curcubeu nu face obiectul creşterii pentru repopulare întrucât, aşa cum

am amintit, nu se înmulţeşte liber datorită pierderii funcţiunii de reproducere normală,

urmare a adaptării lui îndelungate la viaţa în captivitate, unde icrele sunt recoltate de om.

37


În schimb, face obiectul creşterii în scopul valorificării lui ca păstrăv de consum,

datorită urătoarelor particularităţi:

• se adaptează la creşterea în bazine închise şi la hrănire artificială;

• este mai puţin sensibil la temperatura în creştere a apei, suportând

temperaturi ridicate atunci când apa se încălzeşte în zile foarte călduroase;

• reproducătorii se cresc mult mai uşor decât cei de păstrăv indigen şi se pot

sorta chiar din păstrăvul destinat consumului;

• creşte mai repede decât păstrăvul indigen, cu condiţia asigurării hranei de

bună calitate şi la timp;

• este mai rezistent la boli decât păstrăvul indigen.

La noi, păstrăvul curcubeu este crescut într-un număr mare de păstrăvării.

Păstrăvul curcubeu provine din păstrăvul adus la începutul acestui secol din partea

de vest a continentului american din zona Pacificului.

De-a lungul anilor au mai fost aduse exemplare sub formă de icre embrionate, din

diverse colţuri ale continentului.

Astfel în anul 1957 au fost aduse din Japonia 200 000 icre sub formă de „icre

repede crescătoare”. Icrele au fost repartizate la păstrăvăria Câmpu Cetăţii. Specia s-a

dovedit a fi specia obişnuită de Salmo gairdneri.

În urmă cu mai multe decenii, printr-o selecţie efectuată mulţi ani la rând dintr-un

exemplar pescuit într-un lac din Columbia Britanică a fost creată o varietate de păstrăv

repede crescătoare, botezată după numele de origine : Kamloop.

Selecţia riguroasă făcută în staţiunea din Seattle – Washington, a furnizat icre în

majoritatea păstrăvăriilor din diverse ţări.

La noi au fost importate icre de Kamloop, în mai multe rânduri începând cu anul

1983.

38


Lipsa unor condiţii normale de dezvoltare ca hrană de bună calitate şi o

temperatură a apei relativ constantă ( în jur de 15 o C ) a făcut ca păstrăvul respectiv să nu

dea rezultatele aşteptate respectiv creştere la 12 luni în greutate de 200 – 300 g.

Astăzi datorită apei cu temperatură constantă, Kamloop-ul s-a menţinut doar la

păstrăvăriile Hunia şi Topleţ.

Pentru introducerea în apele naturale a curcubeului Shasta, stabil la origine în apele

de munte, au fost importate în anii 1985 icre din această specie. Existenţa ei a fost atestată

doar în lacul Valea lui Iovan de pe Cerna bănăţeană.

În scopul populării numeroaselor lacuri de acumulare din zona montană a fost

importată o altă varietate de curcubeu, aşa – numitul păstrăv „Jumper” un păstrăv

competitiv la pescuitul sportiv.

A fost introdus în lacul de la Fântânele – Beliş unde constituie şi azi specia de bază

pentru pescarii sportivi. Varietatea dovedindu-se uşor de crescut în păstrăvării ea a făcut

obiectul creşterii pentru consum în păstrăvării ca Gilău, Friza, Pistruia, Fiad, Oeşti ş.a.

În anii 1994 şi 1996 a fost importat din Danemarca un păstrăv curcubeu selecţionat

pentru creştere artificială cu o amplitudine de temperatură mai mare decât optimul

păstrăvului curcubeu actualmente băştinaş.

Este un păstrăv cu o rapiditate mai mare de creştere şi o amplitudine mai mare în

ce priveşte temperatura.

Dacă temperatura optimă a păstrăvului nostru curcubeu variază între 15-19oC, cea a

păstrăvului danez are o marjă mai mare ea variind între 9 şi 19oC dezvoltându-se foarte

bine la această gamă mai largă de temperatură.

Dovedindu-se a fi o varietate mai puţin pretenţioasă şi la o creştere de 200-300 g în

16 luni, aceasta câştigă teren în faţa celorlalte varietăţi de curcubeu.

A fost răspândită întâi la păstrăvăriile Gilău, Arpaş, Fiad, Pucioasa, Câmpu Cetăţii,

Dobra, Vaşcău, Lacul Roşu şi Săpânţa şi din 16 mai 2001 şi la păstrăvăria Ianca. Evoluţia

39


bună din ultimii ani a acestui păstrăv face ca el să înlocuiască treptat, în păstrăvăriile cu

apă rece, fântânelul care are o carne calitativ mai slabă ca cea de curcubeu.

Am menţionat la începutul descrierii păstrăvului curcubeu că, în Europa, au fost

aduse de pe Coasta de Vest a Americii de Nord două varietăţi de păstrăv curcubeu, una

stabilă ăn apele de munte şi alta migratoare. Se pare că la noi, varietatea care a proliferat

de-a lungul anilor a fost cea migratoare.

În urma mai multor analize făcute de specialişti de-a lungul anilor s-a constatat că

practic, păstrăvul curcubeu denumit local rainbow trout şi cel denumit steelhead trout sunt

specii aparte şi chiar total diferite.

s-a constatat astfel că datorită anatomiei, comportamentului şi structurii ADN

acesta se seamănă cu somonul de Atlantic ( Salmo ) şi ca atare nu este un păstrăv ci un

somon. Datorită acestui fapt Societatea americană de ihtiologie şi herpetologie a trecut

vechiul păstrăv migrator în categoria somonilor şi a fost botezat cu numele de

ONCORHYNCHUS MYKISS.

În consecinţă, păstrăvul nostru curcubeu, inclusiv varietăţile aduse de noi de-a

lungul anilor, nu este păstrăv curcubeu ci este somon.

Capitolul IV

Memoriu tehnologic.

4.1 Profilul şi capacitatea păstrăvăriei

Păstrăvăria Ianca are un profil unic reprezentat de producerea păstrăvului de

consum . Capacitatea de producţie anuală proiectată este de 10t păstrăv pentru consum

greutatea medie la care se va valorifica păstrăvul este de la 200 g /buc. Capacitatea de 10t

40


pentru care a fost proiectată nu este „bătută în cuie”, adică 10 t nu reprezintă cantitatea

maximă de peşte care poate fii crescută în timpul unui ciclu de producţie.

Datorită faptului ca nu prea poate ca să fie vândut tot peştele odată ( atunci când

masa cumulată a acestuia atinge 10 t ), acesta fiind valorificat în timp, la diferite lungimi

şi mase ( de la 200g/buc la 400g/buc, şi chiar mai mult ), cantitatea de peşte crescută şi

valorificată în timp pe un ciclu de producţie este de peste 10t, atingând uşor 13-14 t.

Spaţiile proiectate se folosesc la întreaga capacitate asigurându-se realizarea in

flux continuu a producţiei proiectate .

În continuare se prezintă tehnologia de realizare a capacităţii de producţie, cu

stabilirea spaţiilor necesare şi a consumurilor specifice pentru fiecare fază de creştere a

păstrăvului.

4.2 Stabilirea producţiei de păstrăv numerică pe stadii de dezvoltare

Stabilirea necesarului de icre pentru producerea puieţilor de păstrăv curcubeu

pentru realizarea capacităţii de 10t păstrăv de consum.

Ca particularitate a Păstrăvăriei supusă discuţiei, dinamica de creştere a păstrăvului

de aici este de deosebit de rapidă ( la 10 luni de la data punerii icrelor la incubare,

exemplarele de păstrăv înregistrau 238,7g/buc ) ciclul de producţie este nevoit a se reduce

la 1 -1,2 ani, maxim 1,5 ani, pentru că deja de la data de 21 februarie a anului în curs s-a

efectuat transferul alevinilor în troci, iar dacă ritmul de creştere este la fel de rapid este

posibil ca la sfârşitul anului în curs pestele eclozat în acest an poate fi de mult început a se

valorifica.

Mai mult, ca un lucru ce nu poate fi trecut cu vederea în calcularea necesarului de

icre necesare pentru producerea a 10 t păstrăv, este faptul ca păstrăvăria a fost afectată ani

de-a rândul de o parazitoză care nu a putut fi înlăturată, şi care provoacă mortalităţi de 40-

45% în rândul puieţilor de 2 luni, astfel determinând ca la calculul necesarului de icre să

fie dublată cantitatea acestora.

41


• 10.000 kg păstrăv consum : 0.20kg/bucata => 50.000 bucăţi

păstrăv valorificabil la 1-1,5 ani;

• pierderi ( în kg ) de la vârsta de un an pana la vârsta de 1.5 ani

cca. 0,5%;

• 50.000 buc. păstrăv => 0,5% x 50.000 = 250 kg ( considerând

ca la 1 an peştele are greutatea medie de 330 g/buc, rezultă ca pierderile în

această perioadă sunt de 757 buc ) păstrăv in vârsta de un an; deci numărul

de pesti ( P1+ ) care trebuie sa fie înainte de această perioadă pentru a

realiza 10t este: 50.000 + 757 = 50.757buc.;

• pierderi de la vârsta de 6 luni pana la vârsta de un an cca. 3%;

• 50.757buc. x 3% = 1.522 buc. se pierd; deci numărul de pesti (

P1 ) care trebuie sa fie înainte de această perioadă pentru a realiza 10t

este 50.757 + 1522 = 53.279 buc;

• pierderi de la ecloziune până la 6 luni cca. 20%;

• 53.279 buc x 20% = 10655 buc se pierd; deci numărul de peşti

( P0+ ) care trebuie sa fie înainte de această perioadă pentru a realiza 10t

este: 53.279+10655 = 63934 buc;

• pierderi cauzate de boala întâlnită în păstrăvărie cca.45%;

• 63934 x 45% = 28770 buc se pierd; deci numărul de peşti

( P0 ) care trebuie sa fie înainte de această perioadă pentru a realiza 10t

este: 63934 + 28770 = 92704 buc;

• pierderi înregistrate de la embrionare până la ecloziune cca.

5%;

42


• 92704 x 5% = 4635 buc se pierd; deci numărul de peşti care

trebuie sa fie înainte de această perioadă pentru a realiza 10t este: 92704

+ 4635 = 97339 buc.

Prin urmare, pentru realizarea a 10t de păstrăv de consum în cadrul păstrăvăriei,

este nevoie să se achiziţioneze circa 100.000 icre embrionate.

Stabilirea necesarului de incubatoare

Necesarul de incubatoare pentru cantitatea de 100.000 bucaţi icre s-a stabilit pe

baza experienţei de la alte păstrăvării şi a prevederilor “Instrucţiuni de Salmonicultură

privind creşterea păstrăvului”, precum şi ţinându-se cont de faptul că cu cât sunt mai

puţine icre puse la incubat într-un incubator, cu atât reuşita procesului de incubaţie creşte,

deci s-a stabilit că ar fi foarte bine dacă s-ar pune câte 10.000 icre pe un incubator,

rezultând că este nevoie de 10 incubatoare tip Wacek. Acest număr de incubatoare

reprezintă 42% din numărul incubatoarelor de care dispune păstrăvăria ( 24 incubatoare ),

deci dotările păstrăvăriei pot incuba fară probleme un număr mult mai mare de icre faţă

de normal. În viitor propun a se mării numărul icrelor puse la incubare pentru a realiza o

producţie mai mare de peşte, deficitul de debit urmând a fi suplinit de instalaţia de aerare

propusă ca îmbunătăţire în capitolul V.

Necesarul de reproducători

Deoarece este mai eficient importul de icre direct fecundate, în păstrăvăria Ianca

nu se aleg reproducători pentru producerea de icre.

43


4.3 Producţia păstrăvăriei

Pentru asigurarea unei producţii constante a păstrăvăriei la nivelele stabilite,

calculată pe stadii de dezvoltare anual se vor realiza in cadrul păstrăvăriei:

-icre de păstrăv curcubeu 97339 buc.

-puieţi de păstrăv în vârstă de 6 luni( P0 ) 92704 buc.

-puieţi de păstrăv în vârstă de 6 luni( P0+ ) 63934 buc.

-puieţi de păstrăv în vârstă de un an( P1 ) 53.279 buc.

-păstrăv în vârstă de 2.5 ani ( P2+ ) 50.757 buc

4.4 Dimensionarea luciului de apă

Elementele de bază care au fost luate în calcul ( la proiectarea păstrăvăriei ), s-au

axat pe caracteristicile biochimice ale apei din sursa de alimentare şi de temperatura

stenoterma a apei din izvorul care alimentează păstrăvăria. Debitul preliminat pentru

alimentarea bazinelor si a consumurilor specifice fiecărui stadiu de dezvoltare a

păstrăvului s-a stabilit in funcţie de cerinţele păstrăvilor faţă de condiţiile de creştere a

păstrăvilor la m2 luciu de apă şi de specificul zonei in care se află amplasată păstrăvăria .

Astfel necesarul de luciu apa calculat este următorul:

-pentru creştere puieţi în troci 30 m2

-pentru creştere puieti (P0) 230 m2

-pentru creştere (P1) 720 m2

-pentru creştere (P2) 2,280 m2

-pentru creştere reproducători(R) 300 m2

-pentru carantină 90 m2

-bazine retenţie pentru creştere (P2) 560 m2

-rezerva apă si pescuit 700 m2

44


4.5 Dimensionarea bazinelor

4.5.1 Troci pentru creşterea alevinilor

Pentru creşterea puieţilor în prima fază de dezvoltare în păstrăvărie există realizate

40 bucăţi troci cu dimensiuni de 200 x 60 x 30 cm, amplasate sub şopron care le asigura

protecţia faţă de razele solare. Necesarul de troci pentru capacitatea de producţie actuală

este de 12 – 18 ( s-a calculat luându-se în considerare densitatea iniţială de populare de

cca. 7.600 bucăti puieti/buc. troacă şi densitatea la finele perioadei de creştere de cca

4.900 buc. puieţi/buc troacă ) .

4.5.2 Bazine pentru creşterea puieţilor(P0)

La ora actuală păstrăvăria dispune de 18 bazine cu următoarele dimensiuni :

Lungimea 15m, lăţimea bazinelor 1.5m, adâncimea apei la alimentare de 0.5 m si

adâncimea apei la ieşire de 0.70m.

Întregul contur al bazinelor este prevăzut cu o supraânălţare de 0.2 m de la nivelul

apei necesară pentru menţinerea puieţilor în bazine şi pentru protecţie la eventualele

creşteri ale nivelului apei . Luciul de apă pentru un bazin este de 22.5 m2 in total 405 m2

pentru cele 18 bazine. Bazinele sunt construite din beton grupate cate 2 buc., cu ecran de

separare longitudinal.

4.5.3 Bazine pentru creşterea păstrăvului de consum (P1, P1+, P2)

45


Pentru creşterea păstrăvului de consum bazinele sunt realizate cu dimensiuni

diferenţiate, corespunzător stadiilor de dezvoltare a păstrăvilor şi în funcţie de

amplasament, astfel:

- bazine pentru creşterea păstrăvilor (P1) 8buc.cu L=30m,l=2,5m, cu luciul de

apăde 75m2 /bazin, in total 600 m2 la cele 8 bazine repartizate pentru (P1).

-bazine pentru creşterea păstrăvilor (P1+) 8 buc. cu L=30m l=3m , cu luciul de apă

de 90 m2/bazin in total 720 m2 repartizaţi la cele 8 bazine.

-bazine pentru creşterea păstrăvilor (P2) 7 buc. cuL=30m, l=4m ,cu luciul de apă

de 120m2/bazin,in total 840m2 (P2)

-bazine carantină: 1buc, L = 20, l = 2.5, cu luciul de apă de 50 m2

In total luciul de apa la cele 18 bazine repartizate pentru (P2) este de 2210 m2 .

Adâncimea apei la bazinele P1, P2 este de 0.8m la intrare si de 1.2m la ieşire. Pe

întregul contur al bazinelor este prevăzută o supraînălţare de 0.4 m .

După datele de mai sus cunoscătorul în ale salmoniculturii ar spune că păstrăvăria

poate produce mai mult de 10 t de peşte, însă problema principală care împiedică aceasta,

este faptul că debitul de apă este deficitar, ba mai mult în timpul anului variind, mai ales

vara, reducându-se cu aproape 50%.

4.5.4 Modul de folosire al bazinelor de puieţi

Puieţii se ţin în troci până la vârsta de 2 luni după care se trec in bazinele de puieţi

până la vârsta de 5-6 luni . În aceste bazine ţinând seama de faptul că puieţii de păstrăv

sunt încă în prima fază de creştere densitatea este mai mare decât în bazinele de consum

( 435 buc.puiet/m2 luciu apă).

4.6 Stabilirea necesarului de apă

46


Debitul de apă necesar alimentării păstrăvăriei s-a stabilit în funcţie de suprafaţa

bazinelor si consumurile specifice de apă pentru diversele stadii de dezvoltare realizate

de păstrăvi, precum şi de capacitatea de producţie ( 10 t ). Experienţa în practica

salmonicolă autohtonă evidenţiază un debit necesar pentru realizarea a 10 t păstrăv de

circa 333 l/s.

4.7 Calităţile fizico-chimice ale apei

Nr.Crt.

Indicatori chimici

Limite admiseSTAS-4706-74

Limite admiseFAO

0 1 2 31 t0C-apa - -2 t0C-aer - -3 O2 dizolvat mg/l 6 74 Saturaţie O2 % - -5 O2 dizolvat la 5 zile

mg/l- -

6 PH 6.5-8.5 7-87 Alcalinitate in vol/l - Sub 208 Bicarbonati mg/l - -9 Calciu Ca2+ mg/l 150 60-17010 Magneziu mg/l 50 -11 Cloruri mg/l 250 5012 Sulfati mg/l 200 1013 Materii organice

KMnO4/mg/l- -

14 CO2 liber mg/l 50 -15 H2S mg/l absent -16 Oxidril OH mg/l - -17 Amoniu NH4 mg/l 1 -18 Fosfati PO4 mg/l - absent19 Fier mg/l 0.3 -20 Suspensii - 25-40021 SiO2 mg/l - -22 Duritate totala - -23 Duritate temporara - -24 Duritate permanenta - -

47


Din analiza datelor rezultă că indicatorii de calitate a apei se încadrează în limitele

prevederilor STAS 4706-74 şi ale comisiei europene FAO pentru sivicultură, calităţile

sursei de apă studiate fiind corespunzătoare reproducerii şi dezvoltării salmonidelor şi

pentru alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole.

4.8. Creşterea păstrăvului,

4.8.1 Consideraţii generale

Pentru realizarea parametrilor planificaţi privind producţia păstrăvăriei, hrana si

sistemul de hrănire adecvat speciei, în funcţie de stadiile de creştere constituie condiţii de

primă importanţă pentru ca păstrăvul să poată fi valorificat la o vârstă timpurie cu

cheltuieli de producţie reduse. Se impune angajarea la păstrăvărie a unui personal

calificat.

4.8.2 Creşterea puietului de păstrăv

Se va acorda o atenţie deosebită menţinerii debitului normal de apă ( pentru ca

icrele să nu ducă lipsa de oxigen dizolvat ), controlului permanent al temperaturii,

asigurării mediului optim pentru incubaţia icrelor ( semiîntuneric ) precum şi scoaterii

zilnice a icrelor moarte, curăţirii filtrelor ori de câte ori este nevoie etc. Perioada de

incubaţie este de cca. 330-380 grade zile, pentru icrele de păstrăv curcubeu. După trecerea

perioadei de incubaţie are loc ecloziunea din icre a puieţilor. Ecloziunea durează mai

multe zile approx. o săptămână ( cca.50grade-zile ) fiind influenţată direct de temperatura

şi calitatea apei. Pe măsura ce puieţii au fost eclozaţi din icre ei se îngrămădesc la intrarea

apei in incubatoare, adică acolo unde apa conţine mai mult oxigen dizolvat. Pentru acest

considerent este necesar a se mări debitul de apă ce intra in incubatoare, iar pentru a evita

rănirea pungii viteline a puieţilor se schimbă sensul de circulare a apei in incubator în aşa

48


fel ca apa intrând între pereţii cutiilor exterioare şi cei ai cutiilor interioare să intre sub

forma unui curent ascendent cu viteza redusă . În această fază puieţii eclozaţi având

nevoie de lumină se vor ridica treptat capacele de pe incubatoare, având grijă totuşi ca

puieţii să nu fie expuşi direct razelor solare. Începând din această perioadă îngrijirea ce se

va da puieţilor de păstrăv se va face ţinând seama de două aspecte distincte si anume:

• Creşterea puieţilor în troci

• Creşterea puieţilor în bazinele de puieţi

Deosebirile între cele două etape de creştere a puieţilor sunt determinate, în

principal de stadiul de dezvoltare, de mediul în care sunt crescuţi, de densitatea puieţilor,

elemente care la rândul lor impun administrarea unui anumit fel de hrană şi într-un anumit

mod . In incubatoare puieţii sunt ţinuţi 4-5 săptămâni timp în care resorbţia pungii viteline

se produce în proporţie de 2/3 moment în care începe hrănirea lor . După aceasta perioada

puieţii se trec în troci începând hrănirea, aceasta perioada tebuie urmăria cu atenţie pentru

a nu se pierde momentul în care aceştia învaţă să prindă hrana. Dacă acest moment nu

este urmărit si nu se intervine la timp cu hrană puietii vor inregistra un procent mare de

mortalitate, iar cei care raman se vor dezvolta necorespunzător. Densitătile initiale la care

se cresc puietiii in troci sunt in mod obisnuit de cca.10,000-12,000 bucati/troaca. Puietii

se cresc in troci cca. 2 luni. Prima hrana care se distribuie alevinilor va fi constituita este

reprezentată din hrană granulată corespunzătoare. Hrana se administreaza, de cel putin de

5-6 ori pe zi răspândită în cantităti mici şi în cât mai multe puncte. Trocile se vor curăţa

zilnic de hrana neprinsă de puieţi şi de puieţii morţi pentru a evita îmbolnăvirea puieţilor.

Se recomandă ca o zi pe săptămână să nu se administreze hrană, această recomandare

fiind valabilă pentru toate stadiile de dezvoltare.

4.8.2.1 Creşterea puieţilor în bazinele pentru puieţi

Dup o perioada de approx. 2 luni de creştere in troci puietii sunt trecuti in bazinele

de creştere pentru puieti sortaţi pe trei categorii in funcţie de talia lor. In acest stadiu de

49


dezvoltare puieţii sunt crescuţi in număr mai mic pe m2 luciu de apă, densitatea medie

recomandată la începutul perioadei de creştere in bazine de maxim 1,000/m2 . Stagiul in

aceste bazine durează 5-6 luni după care sunt sortaţi pe trei categorii de mărime şi trecuţi

în bazinele (P1) . La împlinirea vârstei de un an aceştia se trec in bazinele (P2).

4.9 Personal

Pentru asigurarea bunei funcţionări şi a continuităţii fluxului tehnologic din

păstrăvărie există următoarea schemă de personal:

-1 Tehnician păstrăvar

-1 Piscicultor permanent

-1 Un muncitor permanent

4.10 Utilaje necesare din dotare

1. Incubatoare Wacek 24 buc

2. Hidrobion 1 buc.

3. Balanta semiautomata 1 buc.

4. Carucior-100 kg 2 buc.

5. Termometru 20 buc.

6. Camera frigorifica-12m3 1 buc.

7. Masa de lucru 2 buc.

8. Microscop 1 buc.

9. Motopompa 0.3m3/min 2 buc.

4.11 Procesul de înmulţire ( pierderi admisibile ) conform sporului natural

50


Fiind o păstrăvărie de categoria I, procentele normale prin mortalitate în procesul

de producţie sunt următoarele:

Nr.crt.

Vârsta Categoria păstrăvăriei

Păstrăv curcubeu

A – Salmonide crescute în păstrăvării –viviere şi furajate cu hrană granulată din import

1 Icre de la embrionare până la ecloziune ( în bucăţi ) I 52 De la ecloziune până la 6 luni ( în bucăţi ) I 203 De la 6 luni la un an I 3

I – De la 1 an la 2 ani ( în kilograme )4 Tot anul I 0,5

Capitolul V

Memoriu tehnic.

5.1 Principalele părţi constructive ale păstrăvăriei.

51


Păstrăvăria Ianca face parte din categoria păstrăvăriilor de categoria I, având toate

dotările tehnice şi tehnologice ce se folosesc într-o astfel de păstrăvărie. De altfel, din

punct de vedere al instalaţiilor tehnologice, nu se deosebeşte de alte păstrăvării din

categorii inferioare de aceeaşi capacitate decât prin lipsa bazinului de decantare care

lipseşte ( apa este adusă dintr-o captare de izvoare şi nu necesită un proces de decantare ),

în rest fiind clasica păstrăvărie proiectată de N. Ciolac şi Paul Decei, ( întemeietorii

salmoniculturii moderne româneşti ), proiectul de constituire fiind realizat de N. Ciolac în

anul 1987.

Ca dotări păstrăvăria deţine o gamă largă de bazine, troci, incubatoare, bucătărie-

magazie, locuinţă – laborator, remiză de unelte precum şi diverse utilităţi gospodăreşti.

Astfel, păstrăvăria dispune de următoarele părţi constructive ( fară de care

activitatea productivă nu ar putea să se desfăşoare conform normelor salmonicole ):

• Locuinţa păstrăvarului compusă din :

1. dormitor ( dotat cu sobă teracotă ) 2;

2. cameră de zi ( dotată cu soba teracotă ) 1;

3. bucătărie (dotată cu soba teracotă, plită gatit tip aragaz, lavoar) 1;

4. baie ( dotată cu 1 WC, 1 spălător, 1 cadă ) 1;

5. hol de acces la toate camerele 1;

6. Laborator ( dotat cu grup sanitar propriu ce are în componenţă un spălător şi un WC )

• Diverse utilităţi gospodăreşti;

• Remiză unelte;

• Bucătărie – magazie;

• Casa incubatoarelor având:

- 24 incubatoare tip Wacek, cu o capacitate de incubaţie de 90000

icre;

- filtru dublu;

- sobă teracotă

52


• 2 şoproane pentru adăpostit troci, având fiecare câte 20 de troci de 1,2 m2 cu

dimensiunile 200 x 60 x 30;

• bazine pentru creşterea puietului cu suprafaţa de 22,5 m2 fiecare în număr de 18

având L =15m, l = 1.5m, adancimea apei la alimentare de 0.5 m si adancimea apei

la iesire de 0.70m.

• bazine pentru creşterea păstrăvilor ( P1 ) 8 buc., cu L = 30m, l = 2,5m, cu luciul de

apa de 75m2 /bazin, adâncimea apei la bazinele P1 este de 0.8 m la intrare si de 1.2

m la ieşire. Pe întregul contur al bazinelor este prevăzută o supraînalţare de 0.4 m .

• bazine pentru creşterea păstrăvilor (P1+) 8 buc., cu L = 30m, l = 3m , cu luciul de

apă de 90 m2/bazin, adâncimea apei la bazinele P1 este de 0.8 m la intrare şi de 1.2

m la ieşire. Pe intregul contur al bazinelor este prevăzută o supraînălţare de 0.4 m .

• bazine pentru creşterea păstrăvilor (P2) 7 buc. Cu L=30m, l=4m, cu luciul de apa

de 120m2/bazin, adancimea apei la bazinele P1 este de 0.8m la intrare si de 1.2m la

iesire. Pe intregul contur al bazinelor este prevăzută o supraînaltare de 0.4 m .

• bazine carantină: 1buc, L = 20, l = 2.5, cu luciul de apa de 50 m2

• bazin circular pentru pescuit sportiv de 9,5 m diametru.

• Baraj de captare a apei izvorului, precum şi conducta metalică de aducţiune a apei

de la izvoare în păstrăvărie în lungime de 300 m.

5.2 Utilajele independente ce vor fi utilizate.

Dintre utilajele independente care există în cadrul păstrăvăriei Ianca fac parte :

• Lada frigorifică

• Cameră frigorifică , momentan nu mai este folosită;

• Maşină de tocat carne ( nu se mai foloseşte )

53


Dintre cele de mai sus, camera frigorifică şi maşina de tocat nu se mai utilizează,

din motive lesne de înţeles: păstrăvului nu i se mai administrează hrană umedă, ci numai

hrană granulată, iar camera frigorifică nu se mai pune în funcţiune pentru că există în

dotare o ladă frigorifică de dimensiuni mai mici şi cu un consum mai mic de energie

electrică.

Mai sus s-au prezentat utilajele existente la ora actuală în cadrul păstrăvăriei, în

continuare urmând a se descrie cele ce constituie obiectivul respectivului proiect, adică

cele ce vor constitui posibila viitoare instalaţie de monitorizare şi control a cantităţilor de

oxigen dizolvat pe fiecare bazin, precum şi a temperaturii şi chiar pH-ului.

După cum am mai precizat obiectivul urmărit este monitorizarea şi controlul

oxigenului dizolvat, temperaturii şi pH-ului din apă, lucru realizabil printr-un sistem

automatizat de măsurare şi control a respectivilor parametrii.

Astfel, întregul sistem automatizat va fi compus dintr-un set de senzori electronici (

de ultimă generaţie ), capabili să transmită spre un PC informaţii privitoare la diferiţi

parametri ai apei ( oxigen dizolvat, temperatură, pH ). PC –ul fiind dotat cu un soft

special realizat pentru lucrul cu aceşti senzori, va analiza informaţia privitoare la

parametrii apei, şi va înregistra în anumite fişiere, datele referitoare la aceşti parametri,

dar va analiza şi valoarea acestora din punct de vedere al cerinţelor speciei de păstrăv,

semnalizând dacă acestea sunt necorespunzătoare, în acest moment acţionând un semnal

sonor ce poate fi auzit din orice punct al păstrăvăriei, precum şi declanşând un dispozitiv

de aerare – oxigenare a bazinelor dacă cantitatea de oxigen dizolvat scade sub limitele

normale absolute.

În mare, sistemul de monitorizare - control este alcătuit din :

• Pc Pentium II la 200 MHz, cu 64 MB Ram, Hdd 10 Gb;

• Softul necesar monitorizării, controlului şi comenzii dispozitivelor

corespunzătoare realizării scopului urmărit de întregul sistem;

54


• Convertizoare curent în semnal binar;

• Placă de achiziţie, automatizată;

• Senzori pentru parametrii supuşi monitorizării;

• Electrovalve ;

• Cabluri electrice pentru racordul senzorilor la Pc si de alimentare a

electrovalvelor, precum şi a plăcii de achiziţie ;

• Sursă permanentă de energie electrică pentru alimentare Pc şi accesorii;

• Electrocompresor aer;

• Grup electrogen ( 380/220 V );

• Regulator presiune aer;

• Conducte pentru transport aer cu fitingurile corespunzătoare;

• Distribuitoare aer pentru ventilele de aerisire;

• Ventile aerisire automate ( folosite la introducerea aerului în bazine );

5.2.1 PC-ul

Constituie „administratorul”, coordonatorul întregului sistem, având rolul de a

analiza informaţiile primite de la senzori, a le stoca pe hard disk în fişiere dinainte

stabilite, şi trimite răspunsul ( comanda ) spre sistemul de alarmare sonoră şi electrovalve

( declanşând procesul de introducere a oxigenului din aer în apă ).

Ca sistem de operare pentru funcţionarea programului de monitorizare şi control,

sistemul Windows 98 ar fi de preferat, dar şi MS Dos-ul este destul de bun.

Calculatorul va trebui să fie destul de robust din punct de vedere al părţii de hard,

adică componentele hard ale sale sa fie rezistente la o funcţionare de lungă durată

( permanentă ) neacceptându-se module uzate, în acest sens Pc-ul trebuie să fie echipat cu

55


sursă de tensiune destul de puternică ( rezistentă ), sursele ATX, prevăzute cu culere

( ventilatoare ) pentru răcire, fiind foarte bune; precum şi dotarea celorlalte componente

( procesorul, placa video, placa sunet etc. ) cu culere robuste.

Interfaţa utilizator – calculator, constituită de monitor nu trebuie să fie deosebită

din punct de vedere al rezoluţiei, un monitor din clasa SVGA de 15” , color la 1024 x 768

pixeli fiind mai mult decât corespunzător.

De asemenea pentru a declanşa alarma sonoră, o placă de sunet având incorporat

un amplificator este foarte utilă; din ea ieşind un cablu care leagă un sistem de dispozitive

de redat sunetul rezistent la condiţiile de exploatare din aer liber cât şi din încăperi.

Calculatorul va fii instalat în cadrul locuinţei păstrăvarului, în încăperea prevăzută

pentru a fii laboratorul.

5.2.2 Softul de monitorizare şi control

Acesta este partea cea mai importantă a sistemului, fară el calculatorul nu ar

constitui decât o piesă de mobilier. Astfel, programul ( softul ), este cheia întregii

activităţi de monitorizare şi control, el având rolul de a procesa ( analiza ) datele primite

de la senzori şi de a da comanda spre alarma sonoră şi electrovalve, el „comandând” Pc-

ului diferitele comenzi ce trebuie realizate ( salvarea datelor referitoare la parametri

studiaţi pe hard disk, trimiterea impulsurilor către efectori ( electrovalve şi alarmă )),

calculatorul nefiind decât o „unealtă” a programului.

Important este să se ştie cum funcţionează programul respectiv, pentru a înţelege

utilitatea lui.

Astfel, programul va avea încorporate în structura sa anumite date referitoare la

cerinţele păstrăvului faţă de oxigenul dizolvat în apă, temperatură, pH. Acestea vor fi

valori „de prag”, care odată ce vor fi depăşite, vor determina programul să trimită o

comandă la dispozitivele efectoare prin intermediul Pc-ului şi a dispozitivelor acestuia

( periferice şi accesorii cum ar fi placă de sunet, placă de achiziţie automatizată ).

56


Dacă analizăm separat senzorii din punctul de vedere al lucrului programului de

monitorizare cu aceştia vom avea de-a face cu trei situaţii distincte:

1. Senzorii de determinarea cantităţii de oxigen dizolvat din apă la un

moment dat trimit prin intermediul unui convertor de semnal electric în

semnal la nivel de limbaj „informatic” o valoare „X”. Dacă această valoare

este mai mică decât valoarea prag încorporată în cadrul programului (după

dorinţa utilizatorului), programul va pune în funcţiune o „secvenţă de

execuţie” a lui ce permite realizarea legăturii soft-dispozitiv de efectuare a

comenzii ( electrovalva şi alarma ). Acestă secvenţă de comandă va dura

atâta timp cât valoarea „x” trimisă de senzor va fi mai mică ca valoarea

prag, în caz contrar, secvenţa de comandă oprindu-şi activitatea. De

asemenea programul va oferi posibilitatea înregistrării într-o bază de date, a

datelor referitoare la data, ora, durata, la declanşarea secvenţei de execuţie

precum si durata desfăşurării acesteia, informaţii ce vor fi stocate pe hard

disk.

Operaţiunile de mai sus din funcţionarea programului se vor

desfăşura pentru fiecare senzor în parte ( fiecare bazin va avea un astfel de

senzor de măsurare, precum şi o electrovalvă ).

Trebuie precizat că informaţiile trimise de senzori nu por fi procesate

toate în acelaşi timp de către program, ci se vor prelucra fiecare la un

interval de câteva secunde, după un model predefinit.

2. Senzorii pentru determinarea temperaturii apei funcţionează asemănător

ca cei de oxigen, în schimb valoarea lor neputând fi asimilată de execuţia

unei eventuale comenzi, ci doar de înregistrarea ei la intervale orare

corespunzătoare orelor 8 respectiv 16 într-un fişier predefinit care va avea

stocat în el data calendaristică, valoarea temperaturii în grade Celsius,

precum si orele la care s-au făcut măsurătorile.

De asemenea si aceşti senzori vor fi câte unul la fiecare bazin ,

precum si în incubatoare la filtrul de apă şi în trocile de creştere.

57


3. Senzorii pentru determinarea pH-ului, funcţionează asemănător ca

ceilalţi, având însă o valoare de prag minimă şi una maximă. În cazul în care

valoarea transmisă de senzor nu se află cuprinsă între aceste valori de prag

se va declanşa semnalul de alarmare sonoră.

Pentru o înregistrare a evoluţiei nivelului pH-ului de-a lungul anului

o dadă pe zi pentru fiecare bazin în parte la o oră stabilită se va stoca într-un

fişier anume data calendaristică, ora şi valoarea pH-ului. În caz că se

înregistrează o depăşire a limitelor prag în afara orei stabilite de stocare în

fişier se va înregistra în fişier datele referitoare la data calendaristică, ora şi

valoare.

Ca opţiuni ale programului se va număra posibilitatea utilizatorului de a putea

modifica valorile prag, intervalele de stocare în fişiere a valorilor, precum şi posibilitatea

introducerii unui nou senzor în schema de lucru, s-au scoaterea lui din schemă.

Interfaţa ce o va realiza programul cu utilizatorul va fi cât se poate de uşor de

analizat, adică pe ecran vor apare sintetizate într-un tabel, numărul bazinului, valoarea

diferiţilor parametri pe bazin, precum şi semnalizarea bazinelor ( schimbarea culorii

afişajului acestora ) în cazul când se înregistrează valori sub cele normale.

În plus, după cum am mai precizat va avea o bară de meniuri care va conţine

opţiuni referitoare la schimbarea valorilor prag de către utilizator şi de introducere şi

scoatere a unui senzor din schemă, deschiderea fişierelor cu datele înregistrate pentru

fiecare parametru al apei în parte, posibilitatea copierii pe dischetă a lor, precum şi a

listării la imprimantă, dar şi referitoare la utilizarea programului şi date ajutătoare

( meniul Help ).

Softul respectiv se poate realiza în limbaje de programare care să meargă sub

Windows ( de preferat ) sau sub Dos.

5.2.3 Convertizoare curent în semnal binar

58


Aceste dispozitive au rolul de a converti semnalul electric ( impulsurile electrice )

primite de la senzori în semnal binar ( semnal care poate fi procesat de calculator ),

acestea realizând efectiv legătura dintre informaţia la nivel de bit ce se rulează în

„interiorul” calculatorului şi dispozitivele de monitorizare şi control ( senzori,

electrovalve ) care trimit informaţia sub formă de impulsuri electrice.

5.2.4 Placă de achiziţie, automatizată

Pentru a înţelege cum funcţionează aceasta, trebuie precizat faptul că senzorii

transmit un semnal electric foarte slab, semnal care nu poate fi perceput de către

convertizoarele de curent în semnal binar, decât dacă senzorul se află la o distanţă

apropiată de acestea ( distanţa variază în funcţie de construcţia senzorului ), iar placa are

rolul de a amplifica acest semnal şi de al trimite mai departe, către convertizor.

De asemenea placa respectivă poate primi semnale electrice de la Pc şi le

repartizează la „adresa” ( electrovalva, şi chiar senzorul ) corespunzătoare, putându-se

numi şi distribuitor de comenzi sau de semnale electrice.

Modul de legare a senzorilor şi electrovalvelor în placa de achiziţie este pe cât se

poate de simplu, dar pe atât de complex. Astfel placa este prevăzută cu mufe de intrare a

impulsurilor de la senzori pentru fiecare senzor în parte, mufe de ieşire a semnalului

electric către fiecare electrovalvă, precum şi de alimentare cu tensiune joasă a senzorilor;

dar şi mufe de trimitere a semnalelor electrice către Pc, şi de primire a „comenzilor” de la

acesta.

Placa va fi alimentată la o tensiune de 220 V. Ea va fi amplasată în apropierea

bazinelor pe un stâlp de curent electric, într-un înveliş capsulat pentru protecţia contra

fenomenelor meteorologice nefavorabile, în aşa fel încât să realizeze o „colectare” şi

„distribuire” de semnale de la senzori şi către senzori şi electrovalve astfel încât să nu se

piardă din calităţile funcţionale ale acestor dispozitive de măsurare şi control.

59


5.2.5 Senzori pentru parametrii supuşi monitorizării

Aceştia sunt de fapt „culegătorii” de informaţii referitoare la parametrii apei. Sunt

nişte dispozitive electronice de construcţie specială capabile să traducă calităţile apei în

impulsuri electrice.

Senzorii ce vor fi folosiţi în sistemul automatizat de monitorizare sunt cei de

măsurare a cantităţilor de oxigen dizolvat, valorile pH-ului, precum şi ale temperaturilor

apei.

În acest sens o firmă producătoare de astfel de senzori a pus în vânzare următoarea

gamă de aparate de măsurare şi control privitoare la monitorizarea calităţii lichidelor:

• pH si potential redox

Domenii de mãsurã:

pH: 0…15

Potential redox: -200…200 mV

Precizie: £ 0,5%

• Oxigen dizolvat

Domenii de mãsurã:

0 la 20 mg/l

0-10 m g/l la 0-1000 m g/l (apã purã)

0-5 mg/l la 0-60 mg/l (apã murdarã)

• Temperatură

Domenii de măsură:

60


To C : -5……+40 oC

Precizie : £ 0,5%

5.2.6 Electrovalve

Electrovalvele sunt dispozitive speciale ce au rolul de a închide circulaţia fluidelor

pe ţevi de diferite diametre. Astfel ea se comportă ca un robinet având două trepte de

funcţionare : închis – deschis. Pentru ca electrovalva să lase să treacă fluidul trebuie ca ea

să fie alimentată cu un curent electric de joasă tensiune ce deschide o supapă, în cazul în

care alimentarea cu curent electric încetează, supapa se închide şi fluidul nu mai este lăsat

să treacă.

În cadrul sistemului automatizat în discuţie, electrovalva are rolul de a opri sau a

lăsa să treacă aerul folosit la oxigenarea bazinelor în cazul deficitului de oxigen dizolvat

din apă, ea aflându-se montată pe conducta de alimentare cu aer a fiecărui bazin lângă

conducta distribuitoare de aer pentru întreaga instalaţie de oxigenare.

5.2.7Cabluri electrice pentru racordul senzorilor la Pc si de alimentare a

electrovalvelor, precum şi a plăcii de achiziţie

Acestea sunt cabluri de construcţie specială, ce permit lucrul cu surse de tensiune

joase fără a diminua prea mult semnalul acestora.

61


Pentru o mai bună transmitere a datelor şi pentru o economie de muncă la

întreţinerea plăcii de achiziţie, este indicat să se facă legătura dintre placa de achiziţie şi

convertizor cu fibră optică. Aceasta permite transportul concomitent a mai multor

impulsuri electrice în sensuri diferite garantând o circulaţie a datelor de înaltă fiabilitate.

5.2.8 Sursă permanentă de energie electrică pentru alimentare Pc şi

accesorii

Aceasta este de fapt o grupare de acumulatori electrici, capabili să alimenteze cu

energie electrică Pc-ul, precum si instalaţiile anexe ale acestuia ( placa de achiziţie,

convertizorul ), în cazul când energia de la reţeaua electrică s-a întrerupt, până în

momentul când grupul electrogen se va pune în funcţiune.

5.2.9 Electrocompresor aer

Electrocompresorul reprezintă în cadrul sistemului de aerare şi monitorizare al

păstrăvăriei un loc foarte important: el furnizează oxigenul necesar dezvoltării

păstrăvului, atunci când acesta nu mai poate fi satisfăcut prin debitul natural de apă.

Pentru calculul capacităţii acestuia privitoare la cantitatea de oxigen introdus în apă

trebuie cunoscute mai multe caracteristici privitoare la cerinţele păstrăvului în condiţii de

creştere intensivă.

Se ştie că:

• 1 kg de păstrăv adult, la temperatura de 15oC consumă 140cm3 oxigen

dizolvat pe oră;

• 1 kg păstrăv adult, pentru o dezvoltare normală are nevoie de un debit de 2

litri apă pe minut

62


• 1 litru apă în mod normal la temperatura de 15o C dizolvă 7,04 cm3 de

oxigen.

Astfel, capacitatea Păstrăvăriei Ianca este de 10 t păstrăv de consum. Presupunând

că această cantitate de peşte există la un moment dat în bazine, rezultă că este nevoie de

un debit de 20.000 litri apă/min echivalentul a 8,5m3 O2/h.

Din măsurători efectuate cu ani în urmă, debitul Păstrăvăriei Ianca este calculat la

80litri/sec, echivalentul a 2,02 m3O2/h

Deci, păstrăvăria supusă studiului are un deficit de 15.200 litri apă/min

echivalentul a 6,48 m3 O2/min.

Pentru a acoperi deficitul de oxigen dizolvat din apă este nevoie să se introducă aer

atmosferic cu ajutorul unui compresor .

Pentru alegerea compresorului în funcţie de debitul de aer scos de acesta pe oră

trebuie precizat că 20,95% dintr-un metru cub aer atmosferic îl reprezintă oxigenul.

Astfel :

100 m3 aer atmosferic ………………..20,95 m3O2

x m3 aer atmosferic ………………..6,48 m3O2

x = 30,93 m3O2

Deci, pentru a asigura deficitul de 6,48 m3O2/h este nevoie de un compresor care să

aibă un debit de cel puţin 40 m3aer/h.

Datorită faptului că vara debitul de apă se reduce la jumătate din cauza furtului de

apă de către locuitorii comunei Ianca, pentru irigat grădinile, se impune alegerea unui

compresor cu un debit de cel puţin 60 m3aer/h.

Punând în calcul şi faptul că din întreaga cantitate de aer introdusă în bazine nu tot

oxigenul reuşeşte să se dizolve în apă, un compresor de 90 m3 aer/h este mai mult decât

potrivit.

63


Electrocompresorul ales trebuie să facă parte din categoria electrocompresoarelor

de aer industrial modelul 1ECS1,5 fiind cel mai potrivit.

Privitor la datele tehnice ale acestuia se pot spune următoarele:

Tabel 20

Tip Model Debit Presiune refulare

Putere motor

Turaţie Caracteristici Greutate Dimensiuni L x l x h

Obs.

Nmc/h bar Kw Rot/min Conf legendei Kg mmE 1ECS1,5 90 7 15 1500 B, G, K, H 500 1910x754x145

0Recipient 400 litri( 380V)

Legenda :

B = răcire compresor cu aer;

G = are presostat pentru reglarea funcţionării

K = are recipient final

H = are regulator pneumatic

Acest model de electrocompresor este fabricat de către S.C. Timpuri Noi S.A

Bucureşti, urmâna a fi instalat în clădirea destinată bucăatăriei de preparare a hranei

umede.

5.2.10 Grup electrogen ( 380/220 V )

Rolul acestuia este de asigurarea curentului electric necesar funcţionării

electrocompresorului când reţeaua electrică nu mai furnizează energie electrică.

Grupul ales este GE25 – 15/3ScA.

64


Caracteristici tehnice:

Putere : 20kw

Tensiune 220/380V

Frecvenţa: 50Hz

Cos Ø : 0,8

Turaţie : 1500 rot/min

Greutate : 670kg

Dimensiuni ( mm): 1410x805x1025

Stabil, 3M40 cu pornire automată la căderea reţelei.

5.2.11 Regulator presiune aer

Rolul acestuia este de a reduce presiunea scoasă de compresor la mărime

corespunzătoare de introducere a aerului în apă, care să nu fie nocivă dezvoltării

păstrăvului, presiunea maximă fiind de 1,5 bar.

Instalaţia de aer ce se va realiza este prevăzută cu un sistem de 2 regulatoare

dispuse în serie, fiecare având pe intrare o ţeavă neagră Dn 25, distribuitorul ce

colectează debitul celor două regulatoare fiind alimentat de o ţeavă neagră Dn 50.

Atât la intrarea în regulatoare, cât şi după acestea se vor monta manometre pentru

măsurarea presiunii aerului.

Aerul ieşit din regulatoare este de joasă presiune, fiind distribuit uniform către

bazine prin 2 conducte distribuitoare din pexal, de diametru 26 mm ( ¾” ).

Regulatoarele fac parte din tipul regulatoarelor cu acţionare directă, tip II STAS

996-82 cu presiune de intrare 2-60 bar şi presiunea de ieşire de 0,02-2 bar, Q = 50 m3/h

pentru fiecare regulator ( Q = debitul de aer ).

65


5.2.12Conducte pentru transport aer cu fitingurile corespunzătoare

Acestea au rolul de a transporta aerul către dispozitivele de aerare a bazinelor .

Dimensionarea acestora s-a făcut pe baza Nomogramei Pentru Calculul

Conductelor în Regim cu Volum Variabil (presiune redusă, medie şi înaltă ) din

Normativul Pentru Proiectare şi Execuţie Sisteme de Alimentare cu Gaze, Indicativ I6-

98.

Formula de calcul este următoarea:

Ø ţeavă = ( p12 – p2

2 )/L ( km )

p1 = presiunea scoasă de compresor după trecerea prin regulatorul propriu ( 5 bar )

p2 = presiunea rezultată după trecerea prin sistemul de celor două regulatoare tip II

STAS 996-82

L ( km ) = lungimea conductei in km

În cazul nostru p1 = 5 bar = 6 bara

p2 = 1,2 bar = 2,2 bara

L( km ) = 0.2 km

Bara = atmosferă absolută

Aplicând formula de mai sus valoarea rezultată este de 155, ceea ce corespunde în

Nomograma pentru Calculul Conductelor în Regim cu Volum Variabil ( presiune redusă,

medie şi înaltă ) din Normativul pentru Proiectare şi Execuţie sisteme de alimentare cu

gaze, Indicativ I6-98, valorii de 26 mm echivalent cu ¾”.

După sistemul de colectare a debitului de aer rezultat în urma trecerii prin cele 2

regulatoare de presiune se montează un teu de trecere de la Dn 50 la ţeava de pexal de

26mm. Acest teu va furniza debitul necesar distribuirii aerului către bazinele pentru

creşterea păstrăvilor adulţi.

66


Din ţeava de pexal ce are rolul de distribuire a aerului pe bazine, în dreptul fiecărei

grupări de câte 2 bazine se va monta un teu pentru ramificare, deci pentru alimentarea

bazinelor cu aer, ţeava ce va alimenta bazinele cu aer va avea diametrul de 16 mm, fiind

de asemenea din pexal.

5.2.12 Distribuitoare aer pentru ventile aerisire

Rolul distribuitoarelor este de a realiza o cât mai bună distribuire a debitului de aer

în bazine, prin intermediul ventilelor de aerisire.

Aceste distribuitoare se vor introduce în bazine la jumătatea acestora la 1-1,3m

adâncime, având o lungime de aproximativ 5 m pe ele fiind montate din 30 în 30 cm câte

un ventil automat de aerisire având rolul de a lăsa să treacă aerul insuflat de compresor în

apă, nepermiţând apei să intre în interiorul distribuitorului.

Aceste distribuitoare se vor confecţiona din ţeavă metalică prevăzută cu orificii în

care se pot înfileta ventilele de aerisire.

5.2.13 Ventile aerisire automate

Folosite la introducerea aerului în bazine au proprietatea de a lăsa să treacă aerul

din distribuitor în apă si de a nu permite apei să intre în distribuitor.

Acestea au capacitatea de a rezista la contrapresinea exercitată de apă, iar când li se

insuflă aerul sunt prevăzute cu posibilitatea de a se putea regla debitul de aer ce iese prin

ele.

Folosirea acestui sistem de automatizare va duce la mărirea simţitoare a producţiei

piscicole, totodată eliminându-se riscul de a se produce accidente ( rămânerea bazinelor

fără oxigen la căderi de debit ).

67


Întregul sistem va funcţiona ca un sistem în buclă, adică o unitate centrală ( PC ) va

primi informaţia de la dispozitivele colectoare ( senzorii ), o va analiza ţinînd cont dacă

se încadrează în valorile prag stabilite, iar dacă nu va trimite o comandă de efectuat ( la

electrovalve )

Electrocompresorul va funcţiona independent, el având montat un dispozitiv de

pornire automată şi oprire atunci când cantitatea de aer din recipient a atins valori sub

presiunea stabilită, sau este egală cu presiunea stabilită.

Dispozitivul automatizat al electrocompresorului care face această operaţiune se

numeşte presostat.

5.3 Instalaţii de apă şi energie. Dotări sociale.

Instalaţiile de energie ce alimentează păstrăvăria sunt cele standard, unitatea de

producţie piscicolă fiind alimentată cu energie trifazată ( 380V ), reţeaua de stâlpi de

distribuţie a acesteia aflându-se în interiorul păstrăvăriei, contribuind la iluminarea

teritoriului acesteia.

Instalaţiile de alimentare cu apă şi cele de canalizare ale bazinelor sunt cele

standard, realizate conform proiectului iniţial al ing. N. Ciolac.

Ca dotări sociale se pot aminti locuinţa, şi anexele gospodăreşti ( magazie, coteţe

de păsări şi animale domestice, grajd, chiar cal cu căruţă ).

Capitolul VI

68


6.1 Bolile salmonidelor şi combaterea lor

Odată cu creşterea producţiei de păstrăv şi mai ales a densităţii la metru pătrat

creşte şi procentul de mortalitate la păstrăvii din bazine şi îndeosebi la puieţi. Mortalitatea

se datoreşte fie unor condiţii de mediu sau de nutriţie nefavorabile sau necorespunzătoare,

fie unor agenţi patogeni de cele mai multe ori specifici păstrăvului.

Principalele măsuri pentru evitarea mortalităţii se referă la prevenirea

îmbolnăvirilor, întrucât o boală, odată contractată, combaterea ei este deosebit de dificilă,

uneori chiar imposibilă.

Există o serie de măsuri a căror respectare duce la prevenirea, în mare măsură, a

îmbolnăvirii efectivelor în păstrăvării, măsuri dintre care, mai importante enumerăm :

• Asigurarea unui debit suficient fiecărui bazin, apă limpede şi temperatură

care să nu depăşească limitele normale.

• Densitatea peştilor din bazine să nu depăşească limitele maxime date, decât

pentru păstrăvul de consum şi acesta numai într-un interval apropiat de data

valorificării

Incubatoarele, trocile, bazinele şi instalaţia de alimentare – evacuare să fie

menţinute într-o perfectă stare de igienă, curăţire de mâl şi resturi de hrană şi dezinfectate

cu ocazia fiecărei manipulări a peştilor ( sortări, schimbări în alte bazine, inventarieri

etc. ). În acelaşi timp, efectivul piscicol să fie tratat preventiv cu băi de dezinfecţie.

• Hrănirea să se facă în limitele prevăzute, în cazul hranei umede, la timp şi

cu hrană proaspătă, de bună calitate şi cât mai variată chiar de la o zi la alta.

Să se adauge în hrana zilnică drojdie de bere şi periodic, primăvara şi

toamna, morcov ras. Carnea de la vitele accidentate să fie supusă unui

control sanitar – veterinar înainte de a fi administrată păstrăvilor. Să se

reţină tot timpul că atât o subnutriţie a păstrăvului, o hrănire în salturi cu

69


cantităţi mari de hrană şi mese reduse ca număr, cât şi o supraalimentare a

lui debilitează organismul şi-l expune unor boli şi parazitoze.

• Să nu se introducă în păstrăvărie material piscicol ( icre, puieţi etc. )adus de

la păstrăvării cu diverse boli, iar cel adus din păstrăvăriile fără parazitoze să

fie ţinut în carantină în bazine speciale şi supus, mai multe zile, unui

tratament preventiv de dezinfecţie.

• Fiecare păstrăvărie să-şi formeze linia sa de reproducători şi din puieţii

produşi să selecţioneze pe cei mai viguroşi, formând astfel, cu timpul, un

material robust şi rezistent la bolile specifice.

• În cazul declanşării unei mortalităţi, în afara măsurilor menite să stabilească

cauza şi boala, să se izoleze de indată bazinele respective, să li se asigure un

debit sporit iar peştii morţi să fie îngropaţi sau arşi.

• După agentul cauzal, cele mai importante boli sunt:

I. Boli cauzate de ciuperci

1. Saprolegniaza

Saprolegniaza sau mucegaiul este provocată de o ciupercă din genul

Saprolegnia sau Achlya şi se întâlneşte îndeosebi în perioadele cu apă rece. Atacă

icrele moarte din incubatoare, împrejurul cărora ţese filamente ca de vată şi se

întinde apoi la icrele sănătoase din vecinătate.

2. Ihtiosporidioza

70


Ihtiosporidioza sau ihtiofonoza este o boală a păstrăvilor şi a altor specii de

peşti ( 73 specii sunt atacate ), provocată de ciuperca Ichtyosporidium

( Ichtyophonus ) hoferi.

Ciuperca atacă musculatura, viscerele, organele interne ( inima, ficatul,

rinichii, splina etc. ), unde formează nişte noduli de culoare albă sau cenuşie,

noduli ce sunt prezenţi uneori şi pe branchii.

II. Boli provocate de protozoare

1. Ihtiofiriaza

Este o boală foarte periculoasă, îndeosebi pentru puiet. Este provocată de un

protozoar de mărimea a 0,5-1mm ( Ichthyophthirius multifiliis ) care parazitează

peştele fixându-se, cu ajutorul cililor pe piele şi branchii, înotătoare şi ochi,

pătrunzând sub ţesuturi. Când paraziţii ajung la dimensiunea de 1 mm, după 15

zile, se desprind şi cad la fundul bazinului unde se închistează şi se înmulţesc prin

diviziuni succesive.

2. Chilodonelaza

Este o boală dată de un parazit foarte mic ( Chilodonella cyprini ) care se

fixează pe branchii şi uneori pe pielea peştilor, unde provoacă iritaţii. Parazitul se

înmulţeşte prin diviziune pe însuşi corpul peştelui parazitat, la o temperatură

optimă de 5-10o C, motiv pentru care periculozitatea mare o prezintă în anotimpul

rece ( iarna şi la începutul primăverii ).

3. Trichodiniaza

71


Este produsă de protozoarul Trichodina domerguei, parazit foarte comun la

toate speciile de peşti, localizat pe branchii şi tegument, periculos numai când

parazitează în număr mare şi în special la vârstele tinere de păstrăv. Parazitoza se

transmite de la peşte la peşte, perioada de incubaţie fiind de numai 12 ore.

4. Costiaza

Este produsă de protozoarul flagelat Costia necatrix. Paraziţii atacă

tegumentul şi în special branchiile. Preferă apele cu temperatură mai scăzută. Este

foarte periculos pentru puietul de păstrăv şi păstravul de un an. Aspectele clinice

sunt asemănătoare debilitării fiziologice ( capul mare şi corp fusiform, culoare

albastră ); puieţii se freacă lateral de fundul trocii, înoată în spirală sau se lasă la ă

frântură de o secundă pe o latură ( oglindă ). Mortalitatea este masivă si de scurtă

durată. Instalarea parazitului este favorizată de poluarea bacteriologică a apei,

incărcarea cu mâl, stagnarea apei de fund, contactul intre peşti şi metabolismul

deficitar al peştilor.

5. Hexamitiaza

Este, denumită şi octomitiaza, după numele ştiinţific vechi dat protozoarului

care o provoacă ( Octomitus truttae ), este o boală a puieţilor de păstrăv în primele

luni de existenţă.

6. Mixosomiaza

Este, denumită popular căpiala sau coadă – neagră, este dată de un

sporozoar parazit denumit Myxosoma cerebralis sau, după o denumire în uz până

în urmă cu 2 decenii, Lentospora cerebralis.

7. Mixoboliaza

72


Este o boală descoperită la noi relativ recent ca fiind provocată de agentul

etiologic Myxobolus pfeifferi. Este tipică mrenei de toate vârstele dar se întâlneşte

şi la alţi peşti.

8. Oodiniaza

Este o parazitoză periculoasă în mod deosebit la puieţi întrucât netratată la

timp produce o mortalitate de 60-80 %.

Este dată de protozoarul Oodinium pillularis care se fixează pe piele şi pe

branchii.

III. Boli provocate de viermi

Viermii care parazitează speciile de salmonide sunt în mare parte paraziţi

externi; foarte puţini sunt cei care se instalează în organele interne ale păstrăvilor.

Bolile cele mai răspândite date de ectoparaziţi ( parazişi externi ) sunt:

1. Gyrodactyloza are ca agent patogen viermele monogen Gyrodactylus salaris.

Importanţa patogenă este determinată de acţiunea de rărire combinată cu actiunea

de curăţire a tegumentului de mucus, acţiuni care produc hemoragii grave în piele

şi branchii. Acest lucru provoacă pe de o parte slăbirea peştelui, iar pe de altă parte

deschide căi de infecţii secundare. Înmulţirea parazitului este favorizată de condiţii

de mediu precare.

2. Infestarea cu lipitori

73


Infestarea cu lipitori ( Cystobranchus ) are loc în primăverile şi verile ploioase,

când apa transportă suspensii organice. Lipitorile se fixează pe corpul peştilor, invadându-

l atât pe flancuri cât şi pe aripioare, debilitând tot organismul şi expunându-l prin micile

răni pe care le provoacă, atacului ciupercilor sau bacteriilor.

3. Infestarea cu Bazanistes huchonis

Infestarea cu Bazanistes huchonis este dată de un parazit care atacă numai

exemplarele de lostriţă atât în apele naturale cât şi în bazinele închise.

Parazitul, un mic răcuşor care trăieşte în mâlul cu materii organice de pe fund, se

fixează cu ajutorul unor cili pe partea internă a operculilor lostriţei.

***

Sunt puţini viermi intestinali care parazitează speciile de salmonide.

În general, aceştia au un ciclu de dezvoltare complex, cu mai multe gazde

intermediare. Unii trăiesc ca stadiu intermediar sau ca adult în organismul peştilor

( trematodele ), alţii se dezvoltă ca adulţi în intestinul diverselor specii de vertebrate

inclusiv în cel al omului ( cestode ).

Din speciile de endoparaziţi, cele care prezintă importanţă în salmonicultură şi infestează

păstrăvii sunt:

4. Sanguinicoloza

74


Este dată de un vierme trematod ( Sanguinicula inermis ) care parazitează

păstrăvul curcubeu dezvoltându-se ca adult în intestinul sau rinichiul acestuia, după ce

larva a avut ca gazdă intermediară o specie de melcuşor ( Limnaea ).

Peştii parazitaţi sunt apatici, au branchii palide şi uneori ( când viermii sunt

localizaţi în rinichi ) ochii ieşiţi din orbite.

5. Dyphyllobothrium latum

Este un vierme cestod care ca adult parazitează omul sau câinele ajungând la 12 m

lungime. Atacă îndeosebi peştii din apele curgătoare însoţitori ai păstrăvului.

Este importantă pentru că omul se poate infesta cu acest parazit prin consumarea

peştelui afumat, sărat sau icrelor, infestat cu parazitul respectiv.

Semnele parazitozei la om sunt date de scăderea poftei de mâncare, diaree, vomă,

tulburări nervoase etc.

6. Liguloza

Este dată de un vierme din clasa viermilor laţi ( cestode ), din care face parte şi

teniea ( ligula intestinalis ).

7. Triaenophoroza

Este un vierme parazit cestod ( Triaenophorus nodolosus ) prevăzut, la cap, cu

două perechi de ace, fiecare cu numeroşi dinţi măsurând în lungime până la 30 cm.

Viermele atacă adulţii şi puieţii de păstrăv, instalându-se în pereţii intestinului şi în

ficat, provocând inflamarea şi rănirea acestuia. Aici, parazitul dă naştere la numeroşi

chişti, care cu timpul sunt eliminati în apă unde, după circa o săptămână, ies larvele care

trăiesc trei zile, timp în care trebuie să fie înghiţite de specii de Copepode. Prin

consumarea acestora de către peşti larvele trec prin pereţii intestinului şi ciclul reâncepe.

75


8. Cataracta vierminoasă

Este dată de trematodul Dyplostomum spathoceum şi Nanophyetus salmonicola

care în stadiul de adult, ca şi Sanguinicola, trăieşte în intestinul unor păsări de baltă şi are

ciclul de dezvoltare ca şi aceasta.

9. Capilaroza hepatică

Este dată de parazitul Capillaria eupomotis ( Ghittino ) lung de 5-25 mm şi lat de

0,017-0,25 mm.

Ciclul de dezvoltare este de circa 6 luni perioadă în care oul dezvoltat în ficatul

peştelui ajunge în apă, trece în intestinul unui vierme acvatic unde se dezvoltă larva, ciclul

închizându,se prin consumarea viermelui de către peşte.

Ca profilaxie, întrucât sunt infestaţi şi păstrăvii cu acest parazit se recomandă

evitarea hrănirii păstrăvilor cu peştii cruzi.

10. Acantocefaloza

În mică măsură un alt parazit ( Metechinorhyncus truttae ) având ca gazdă

intermediară răcuşorul ( Gammarus pulex ) provoacă leziuni în intestinul păstrăvului

curcubeu în faza de puiet.

IV. Boli provocate de bacterii

1.Furunculoza ( Furunculosis )

Este una din cele mai periculoase, boli, provocată de o bacterie denumită

Aeromonas salmonicida. Aceasta trăieşte în apă în materiile organice de putrefacţie şi

atacă îndeosebi păstrăvul indigen şi fântânel dar şi păstrăvul curcubeu, acesta fiind însă

mai rezistent la boală.

76


11. Boala enterică „gură roşie” ( nteric Redmouth Disease ) - ERM

Este o boală bacteriană produsă de Yersinia rukeri o bacterie ce aparţine familiei

Enterobacteriaceae.Caracteristic bolii în stadiul de leziuni externe este aşa-numita „gură

roşie”, când apar pete roşii hemoragice în toată vavitatea bucală, branchii de culoare roşie.

12. Boala columnaris

Este o boala de apă caldă ( 21 oC ) dată de o bacterie ( Condrococcus columnaris ) de

natură epizootică. În apă caldă leziunile apar în 24 ore iar mortalitatea după 48-72 ore

( Davis 1961 ) în deosebi la o temperatură ridicată cu aer uscat.

4. Boala branchiilor

Este rar întâlnită la noi fiind în general caracteristică aglomerărilor mari de puieti şi

a apelor bogate în suspensii organice sau de altă natură.

Atacă de obicei puietii de o vară, manifestându-se prin decolorarea şi apoi

umflarea branchiilor şi tumefierea lor prin depunerea de substanţe între lamele.

5. Necroza cozii şi a aripioarei dorsale

Este o boală mai putin cunoscută, ca provenienţă ea asemănându-se simptomatic

mult cu boala Columnaris.

Ea are la origine infecţii datorate suprapopulării, deficienţei în acid falic în hrană,

subnutriţiei, lumina prea puternică a bazinelor, traume mecanice, apă şi bazine murdare

etc.

Se deosebeşte de Columnaris prin aceea că atacă mai întâi înotătoarea adipoasă

care devine alburie şi apoi coada, care apare alb murdară, cu ulceraţii care ajung să

77


distrugă carnea până la radiile pedunculului codal, care rămâne doar un ciot. Nu se

cunoaste cu precizie sursa contaminării, însăşi evoluţia bolii fiind controversată.

Ca tratament se recomandă băi cu sulfat de cupru 10 g la 200 litri apă timp de 1-2

minute la interval de 24 ore sau tripaflazină 1 g la 100 litri apă mai multe zile până la

vindecare.

Fiind vorba de o boală bacteriană, cura de sulfamidă şi antibiotice dă bune

rezultate.

Să nu se confunde cu necroza aripioarei dorsale.

V. Boli provocate de factori de mediu şi de alimentaţie.

1. Necroza aripioarei dorsale

Se caracterizează prin erodarea partială sau totală până la dermă a aripioarei

dorsale, în faza avansata aceasta rămânând doar un ciot. De multe ori în stadiul avansat al

bolii, la nivelul dorsalei se produc răni datorate ataculi de bacterii sau de diverşi paraziţi.

La noi boala apare la puieţii spre sfârşitul primei veri şi evoluează şi în a doua vară

dacă boala nu este tratata, în acest caz dând mortalităţi mari.

Se datoreste densităţii mari de puieţi în bazine, suspensiilor mari şi depunerilor de

substanţe organice din bazine şi uneori a unor componenţi sau mai biune zis a lipsei unei

vitamine din hrana granulată. S-a constatat că boala este mult mai rară, aproape

inexistentă la puieţii hrăniţi corespunzător cu hrană umedă cu adaos de drojdie de bere si

morcov ras.

Fiind o boala de mediu profilaxia ei este usor de facut prin mentinerea curătenei în

troci şi apoi în bazine, prin atribuirea raţiilor normale de hrană pentru dezvoltarea normală

a puieţilor şi prin atribuirea unui debit suficient în bazine, mai mare când apa a depăşit

17oC temperatură, respectiv 1-2 litri/sec. la 1 000 puieti.

78


Când boala este înaintată provocând ulceraţii se grefează la baza dorsalei o serie de

bacterii de tip Aeromonas, Pseudomonas, Condroccus şi diverşi parazişi, boala evoluînd

letal.

2. Hidropiaza sacului vitelin ( Blue sac disease )

Este o boală răspândită la alevinii de pastrav indigen şi păstrav curcubeu. Apare ca

rezultat al relaţiei dintre factorii constituţionali ( reproducători în limite largi de vărste, fie

foarte tineri, fie de 6-7 ani ) şi mediali ( variatii bruste de temperatură, de debite, calitatea

necorespunzătoare a apei şi traumatisme atât în timpul reproducerii cât şi pe parcursul

perioadei de incubare ). Pe acest teren actionează slăbit metabolic şi solicitat al alevinlor

actionează secundar şi bacteria Diplobaccillus liqurfaciens piscium.

3. Boala bulelor de gaz ( Gas Bubble Disease )

Apare frecvent la alevinii de păstrav, mai ales în prima lună de viata în troci. Se

considera ca ar fi cauzata de prezenta mare în apă a unor cantităti mari de gaz carbonnic,

azot sau alte gaze dizolcate.

Se caracterizeaza prin aparitia unor vezicule pline cu gaz în regiunea gurii, în

epiteliul branchial, a corneei, a cristalinului, în cavitatea orbitală, în diferite organe interne

şi în sânge. Puieţii bolnavi sunt inactivi, capătă o culoare închisă, înoată la suprafata apei,

slăbesc şi mor prin blocarea principalelor vase de sânge. Caracteristic acestei boli ese

pozitia verticală a puietilor în incubatoare, înotul pe o latură în troci, umflarea

abdomenului, coloraţia vie a lui şi cu puncte mici, ieşirea ochilor din orbite şi

îngrămădirea puieţilor la sita de evacuare.

Acolo unde a fost semnalata boala trebuie ameliorat continutul de oxigen din apă.

Se recomandă pentru evitarea unor urmări neplăcute, ca în cazul transporturilor

peştilor vii cu oxigen, presiunea acestuia să nu depăşească 1,5 atm.

79


4. Degenerescenţa lipoidă a ficatului ( Fatty liever ) - DLH

Are răspândire destul de întinsă la pastrăvul curcubeu, cu evoluţie lentă şi de lungă

durată ducînd la îmbolnăvirea ficatului.

Este considerată o deficienţă alimentară, ca urmare a creşterii în regim artificial

orin uniformizarea hranei, lipsa de vitamine, necorelarea raţiilor alimentare cu vârsta şi

temperatura.

Mortalitatea se declanşaza obisnuit iarna în timpul îngheţului, la schimbari bruşte

ale temperaturii în aer şi apa.

Remediu nu există, motiv pentru care efectivele trebuie conduse din timp la o

creştere normală prin hrăniri cât mai variate zilnic şi în raţiile prevăzute.

În ultimul timp prin hrănirea efectivelor cu hrană din import, echilibrată continuu,

boala apare rar şi numai la peştii hrăniţi în salturi.

5. Gastroenterita

este boală de natură alimentară cauzată prin consumul deşeurilor intrate în

putrefacţie, mai ales vara şi a granulelor expirate.

6. Tulburări din lipsă de vitamine

Se datorează ca urmare a hrănirii lor cu hrană săracă în vitamine, se manifestă prin

slăbirea peştilor, scăderea poftei de mâncare ducând de multe ori la moarte.

7. Tulburări datorate pH-ului acid sau alcalin.

80


Păstrăvul se dezvoltă normal într-o apă cu pH având valori cuprinse între 6,6-8.

apa cu pH necorespunzător poate fi suportată pe o scurtă durată. În general apele noastre

de munte ( izvor ) au pH-ul cuprins între 6,5-8.

VI. Boli provocate de virusuri ( inexistente la noi )

1. Necroza infecţioasă a pancreasului ( Infectious Pancreatic Necrosis )

- IPN

Este boală infecţioasă virotică răspândită mai ales în crescătoriile americane, mai

puţin în cele alimentate cu apă de izvor şi mai mult în cele cu apă de pârâu.

La noi boala nu a fost semnalată până în prezent.

2. Septicemia hemoragică virală ( Viral Haemorragic Septicemia ) -

VHS

Este una din cele mai periculoase boli ale păstrăvului cunoscută până acum.

E frecventă la păstrăvul curcubeu, în păstrăvăriile cu densităţi mari.

6.2 Măsuri profilactice

Există numeroase metode de profilaxie şi chiar dacă ne repetăm descriindu-le

socotim necesar acest lucru pentru ca fiecare păstravar sa le poată însuşi cu uşurinţă şi să

le poată aplica eficient.

a. tratarea icrelor. Procesul de mortalitate din timpul incubarii icrelor se datoreste

atacului de mucegai ( Saprolegnia ).

81


Pentru evitarea instalării mucegaiului, apa care alimentează icrele trebuie să fie cât

mai limpede. Întrucât icrele moarte sunt atacate de ciupercă chiar şi în cazul apei limpezi,

icrele trebuie tratate periodic cu un fungicid, cel mai bun dovedindu-se a fi, în practică,

verdele de malahit.

Verdele de malachit este o sare de cupru sub formă de cristale verzi cu puternice

proprietăţi colorante, motiv pentru care utilizarea lui se face cu precauţiune, întrucât

pătează hainele fara sa se mai poată fi curăţate.

Verdele de malahit se livrează în flacoane de 10 – 100 g şi se poate păstra

nedesfacut mai multi ani.

Produsul utilizat în păstrăvăriile noastre este de fabricaţie daneză. Produsul

Colorom, de fabricatie românească, datorită conţinutului ridicat de zinc, nu este

recomandat în tratamentul icrelor şi alevinilor.

Modul de utilizare a verdelui de malahit deşi a fost descris la capitolul „incubarea

icrelor” îl amintim şi aici :

Concentraţia este de 1 g la 200 l apă.

Timpul de expunere : 20-30 minute.

Perioada de tratare: de 2 ori pe săptămână şi uneori de 3 ori ( în cazul apelor mai

puţin limpezi ).

Data primului tratament : la 24 ore după fecundare.

Data ultimului tratament : la încetarea ieşirii primilor puieţi.

În timpul tratamentului, apa va fi oprită, lăsând doar un fir subţire care să ajute la

omogenizarea soluţiei din incubator. După scurgerea celor 20-30 minute se va da drumul

la debitul normal.

Soluţia se prepară în găleţi din lastic şi nu din tablă de zinc sau zincată şi nu se

păstreză de la o zi la alta, întrucât devine toxică.

82


Se prepară într-o găleată de 10 l solutie concentrată conţinînd 5 g substanţă. Se

amestecă bine si apoi se toarnă cu ajutorul unei căni în fiecare incubator, pe toată

suprafaţa lui, uniform, după ce s-a oprit alimentarea cu apă.

Dat fiind faptul că soluţia astfel pregătită are o concentraţie de 1 g la 2 litri apă şi

că 80 – 100 litri apă din incubatorul Wacek este necesar 0,4-0,5 g substanţă, fiecare

incubator va primii aproximativ 0,800 – 1,0 litri soluţie. După trecerea celor 20-30 minute

se va da drumul la apă normal.

Pentru economisirea substanţei se va goli jumătate din apa incubatorului prin

scoaterea dopului de curăţire şi respectiv prin oprirea alimentării.

Când din adâncimea totală a apei de 30 cm vor rămâne numai 15 cm, astupăm

orificiul de curăţire şi distribuim soluţia în cantitate de 400 – 500 ml.

b. Tratarea alevinilor şi a puieţilor.

După ieşirea din icre, alevini şi apoi puieţii sunt supuşi atacului a numeroşi paraziţi

sau microbi. Măsurile profilactice sunt mai utile acum ca oricând pentru a reduce la

maximum pierderile.

Băile cu verde de malahit se fac la alevini pentru prevenirea atacului saprolegniei şi

a costiei.

În cazul în care hrănirea puietului se face corect iar igiena din troci este normală,

mortalitatea acestuia este dată numai de parazitozele menţionate.

Concentraţia băii este de 1 g la 200 litri apă.

Timp de expunere : 15 minute în incubator, 30 minute în troci.

Intervalul de tratament : 3 – 4 zile.

Data primului tratament : după ecloziunea totală a puietului în fiecare incubator.

Data ultimului tratament : la trecerea puietului din troci în bazine.

La fiecare tratament se va prepara o soluţie nouă.

83


Tratamentul profilactic cu verde de malahit se face obligatoriu şi pentru

preântâmpinarea infestării cu Ichtyophtirius a puietului trecut în bazine. În anii cu primăveri

şi veri timpurii, deci cu apă caldă ( 16o ) tratamentul începe la mijlocul lunii iunie.

Înaintea fiecărui tratament, indiferent de natura substantei sau operatiunii puieutul

va fii tinut la ajun cel putin 24 ore inainte.

Se utilizeaza ( în bazine ) verdele de malahit de fabricatie indigenă ( Colorom –

Codlea ) fiind mai ieftin si mai usor de procurat.

Concentratia băii este de 300-600 mg substanţă la un m3 apă.

Timp de expunere : 3-4-ore cu oprirea apei.

Periodicitatea tratamentului: o dată sau maxim de 2 ori pe săptămână, timp de 1

lună.

Data primului tratament : până la 1 iulie.

Data ultimului tratament : 31 iulie.

În bazin se lasă numai un firicel de apă pentru ca puietul să nu sufere de lipsă de

oxigen; tratamentul se efectueaza în orele dimineţii.

Pe toată durata când apa din bazin are culoarea verde, puietului nu i se va

administra hrană.

După tratament ( 3-4 ) ore se dă un curent puternic de apă în bazin si se asigură

circulatia pe fund a acesteia pentru ca eventualii paraziţi desprinşi de pe puieţi să fie

antrenaţi, prin călugăr în canalul de evacuare. Concentratia de substanţă din import este de

300 mg /m3 apă.

Băile cu sulfat de cupru, foarte eficiente în cazul paraziţilor externi, îndeosebi a

Costiei, se efectuează fie direct în troci, fie prin introducerea alevilnilor sau puieţilor, cu

ajutorul minciogului, într-o soluţie preparată anume, ultima metodă fiind cea mai indicată.

Sulfatul de cupru se dizolvă într-o troacă 50 g la 100 litri apă si se adaugă 1-2-

paahare oţet de vin pentru a dispare culoarea albastră a soluţiei.

Puieţii sunt ţinuţi la post fără hrană, ca la toate tratamentele minimum 24 ore. Se

iau cu ajutorul minciogului de tifon şi se introduc, cu minciog cu tot, în troacă. Se ţin aici –

84


în minciog – între 10 şi 50 secunde, până când se agită puternic între ei. O baie prea lungă,

respectiv dacă puieţii repuşi în troacă cu apă curată se întorc cu burta în sus, este

dăunătoare.

Se va avea grijă ca baia preparată să nu fie folosită până la epuizarea oxigenului

din apă.

De regulă, soluţia dintr-o troacă ( circa 200 litri ) se foloseşte numai 1-2 ore.

Tratamentul în bazin, indicat îndeosebi la păstrăvii di vara a doua în cazul necrozei

aripioarelor dorsale, se face timp de 15-20 minute, cu o concentraţie de 0,5 g la 1000 l apă

timp de 1 oră.

Sulfatul de cupru este indicat şi în combaterea algelor verzi şi a vegetaţiei mărunte

din bazinele fără peşte. Doza este de 50 g la 1000 l apă, cu menţinerea ei în bazin minim 24

ore. Eliberarea apei în râu se face prin introducerea unui debit calculat astfel încât să

schimbe întreaga cantitate de apă din bazin în numai puţin de 24 ore. Soluţia eliberată brusc

în râu poate provoca moartea peştilor şi a faunei acvatice din liber.

Baile cu formol se utilizează în combaterea paraziţilor externi – costia şi

saprolegnia – si a germenilor microbieni. Formolul este un bun dezinfectant, utilizat cu

bune rezultate la dezinfectarea incubatoarelor înainte de depozitarea lor, a trocilor de beton

şi a bazinelor, precum şi la păstrarea pieselor moarte.

Formolul, pentru a putea fi utilizat trebiue păstrat la întuneric, ferit de frig şi de

căldură.

Se recomandă păstrarea lui la temperatură de 10-15 oC . Formolul care este tulbure

sau are depuneri pe fundul vasului în care este păstrat nu se utilizează în piscicultură.

Formolul livrat în farmaciile noastre are o concentraţie de 40%, iar cel folosit la tratamente

în pepiniere, obişnuit de 29%, dozele de mai jos fiind socotite la această ultimă

concentraţie.

Tratamentul în cazul paraziţilor externi ( costia, saprolegnia ) este atât preventiv cât

şi curativ şi se face în prima lună de existenţă a alevinilor.

Concentraţia băii este de 0.500 l formol la 1000 l apă.

85


Timp de expunere : 30 minute.

Perioada de tratament : o dată pe săptămână timp de 1 lună.

Perioada de tratament 1 dată pe săptămână timp de 1 lună.

Data primului tratament : la trecerea în troci ( la începutul hrănirii ).

Puietul se tine la post 24 ore înaintea fiecărui tratament, iar prima masă i se atribuie

în interval de 3 ore de la tratament.

Pentru dezinfecţia trocilor si a bazinelor din beton, concentraţia este de 1 litru

formol la 100 l apă. După un timp de stagnare de 12 ore sau ( în caz de suprafată mare )

după frecarea pereţilor cu peria, se lasă apa să curgă cu cel puţin 5 ore înainte de

introducerea peştilor.

Incubatoarele şi trocile din lemn nu se dezinfectează cu formol decât după

terminarea procesului tehnologic, în vederea depozitării lor, întrucât formolul se imprimă în

lemn şi devine toxic la o imediată utilizare.

Băile cu permanganat de potasiu sunt utilizate îndeosebi pentru dezinfecţia trocilor

şi a bazinelor cu sau fără peşti.

Pentru primul caz, dozajul este de 6-7 g permanganat ( cristale ) la litru.

Dezinfecţia bazinelor se face utilizând şi varul nestins, în proporţia de 0.250-0,500 kg /m2.

Unii păstravi introduc în canalul de alimentare, zilnic, 1 bulgăre de 0,25 –0,50 kg

de sulfat de cupru, aceasta constituind un bun dezinfect preventiv pentru bazine.

Oricare ar i tratamentul profilactic aplicat, aceasta trebuie să respecte concentraţiile

date mai sus şi timpul de expunere prescris.

Înaintea fiecărui tratament puietul va fi ţinut la post minimum 24 ore, iar hrănirea

nu va începe mai devreme de 3-6 ore; mai devreme în cazul băilor cu hipermanganat şi

formol şi mai târziu în cazul băilor cu verde de malahit şi sulfat de cupru.

86


6.3 Necesarul de hrană şi medicamente. Costuri estimative

Din capitolul IV de la calculul necesarului de icre pentru eclozat se ştie că până la

6 luni de zile dispunem de aproximativ 92704 buc puiet.

Tabelul următor prezintă cantităţile de hrană pe sortimente necesare creşterii a

efectivului amintit până la greutatea de 40 g /buc ( cca. 180 zile )

Tabel 21

Zile de hrănire

Greutatea peştilor(g)

Cantităţi de hrană în bazine Preţ /kg (USD)Nutra =2,4Classic =1,2

Nutra 4.0

Nutra 3,0

Nutra 2,0

Nutra 0

Nutra T Classic PI

Classic PII

Total

0-10 0,13-0,25 28 28 67.211-30 0,26-0,80 37 37 88.831-60 0,81-2,60 140 140 33661-90 2,61-6,10 160 125 285 53491-120 6,11-12 867 867 1040.4121-150 12,01-24 467 634 1101 1321.2151-180 24-40 2043 2043 2451.6

Total 4501kg =5839 USD

Notă: datele din tabelul de mai sus pot varia în timpul perioadei precizate.

Perioadei de la 6 luni la 1.2 ani ( când se preconizează că întreaga producţie va fi

valorificată ) îi corespunde un efectiv de cca 53000 buc peşte având greutatea cuprinsă

între 40g – peste 400 g; dacă presupunem că intregul efectiv va avea 10 t ( capacitatea

păstrăvăriei ), si atunci greutatea medie a unui păstrăv va fi de 180 grame. Deci

cantitatea de hrană folosită la această vârstă va fi de 180 kg pe zi, ceea ce corespunde

cu atingerea capacităţii maxime de producţie a păstrăvăriei, în acest moment este nevoie

ca peştele să fie valorificat.

In practică lucrurile nu stau chiar aşa, determinarea hranei necesare pentru consum

se va face în fiecare lună după o măsurare a greutăţii păstrăvului ţinând cont de raţiile

furajere ce se administrează în funcţie de temperatură si greutate.

87


Aceste raţii au fost prezentate la capitolul în care s-a prezentat hrana ce se foloseşte

în păstrăvărie, cantităţile de furaj în funcţie de sortiment şi greutate pe zi vor fi

următoarele:

Pentru 1 păstrăv cuprins între 40-130g este nevoie de cca. 1,33 g furaj/zi = 55 lei

( calculul s-a făcut pentru un păstrăv de 70 g )

Pentru 1 păstrăv cuprins între 130-400g este 1,8g furaj pe zi = 72 lei ( calculul s-a

făcut pentru un păstrăv de 180 g )

Necesarul de medicamente este de:

• 700 g Flubactin ( 20 USD Kg )/ciclu productiv;

• 500 g Oxitetraciclină ( 20 USD kg )/ciclu productiv.

Acestea sunt medicamentele cele mai eficiente care s-au folosit în ultimul timp,

cantităţile de mai sus fiind extrase din registrul păstrăvăriei.

Se mai pot folosii şi alte produse farmaceutice( enunţate la profilaxia bolilor ), dar

Flubactinul şi Oxitetraciclina pot înlocui cu succes toate aceste substanţe fiind preferate

de lucrătorii păstrăvari.

88


Cap VII

Memoriu economic, capacitatea de producţie, valoarea producţiei marfă.

Calculul preţului de cost

7.1 Memoriu economic al investiţiei propuse a se realiza

Pentru realizarea sistemului de supraveghere şi control este nevoie de o investiţie

destul de importantă. Astfel, va fi nevoie de achiziţionarea următoarelor produse

( componente ale instalaţiei ) :

Tabel 22

Denumire produs U.M ( buc/m ) Valoare ( cu TVA ) ( USD )

Total

PC 1 700 700Convertizor

semnal1 500 500

Placă achiziţie automatizată

1 1250 1250

Softul 1 200 200Senzori O2 20 20 400Senzori pH 20 20 400Senzori to 20 20 400

Electrovalve 20 15 400Sursă energie PC 1 300 300

Cablu optic pentru sistem automatizare

600 m 2 USD/m 1200

Electrocompresor 1 800 800Grup electrogen 1 1000 1000Regulatoare aer 2 70 140Distribuitor aer

bazine20 40 720

Ventile aerisire 333 4 1333Teu pexal 26x26x16 10 4 40Teu pexal 16x16x16 10 4 40

Manometre presiune

2 10 20

89


Bară pexal Ø26 130 2,3/m 299Bară pexal Ø16 125 1,5/m 190

Total 10.332USD

Preţurile de mai sus sunt cu TVA, fiind cele mai recente ( valoare de magazin ),

însă valoarea lor poate scădea dacă instalaţia propusă va fi realizată de o firmă

specializată în domeniu, pentru o scădere a preţului investiţiei recomandându-se realizarea

unei licitaţii.

În calculul făcut mai sus nu s-au inclus cheltuieli referitoare la manoperă, transport,

cheltuieli directe, indirecte, care pot apărea pe parcursul realizării investiţiei etc.

Sistemul respectiv în primă fază poate renunţa la senzorii de pH şi temperatură,

precum şi la grupul electrogen, acestea putând să fie introduse în viitor ca părţi integrante

ale sistemului.

De asemenea dacă acest funcţionează la cerinţele proiectate, sistemul de

monitorizare cu senzori şi control cu electrovalve poate fi extins şi la celelalte bazine,

prcum şi la casa incubatoarelor şi trocile de creştere.

Deşi pare costisitoare, această investiţie are marele avantaj că poate da o siguranţă

în exploatarea păstrăvăriei, mentinând păstravaria la standardele proiectate ( 10 t

producţie peşte pe ciclu ).

Investiţia se poate amortiza în câţiva ani, având în vedere eficienţa pe care o va

conferi procesului tehnologic, totodată mărind capacitatea de producţie a păstrăvăriei

( dublând-o chiar ).

7.2 Calculul preţului de cost

Pentru calculul preţului de cost pe kg păstrăv trebuie luati în considerare o

multitudine de factori care intervin în desfăşurarea procesului tehnologic, avându-se în

90


vedere acoperirea tuturor cheltuielilor referitoare la asigurarea parametrilor

corespunzători, acoperirea obligaţiilor catre furnizorii de servicii, precum şi catre buget;

precum şi realizarea unui profit corespunzător ( minim 15%).

În continuare se prezintă o calculatie de preţ valabilă la efectivele de păstrăv din

01.01.2002:

Tabel 23

Nr.crt

Specificaţie UM. Cant. Valoare (lei)

1 Materiale buc x 307211202 Material genetic ( icre

embrionate )buc 100000 54700000

3 Hrană granulată kg 4406 1351643624 Energie 140110565 Cheltuieli cu telefonul 19739496 Cheltuieli indirecte 201599497 Amortisment 106192558 Taxă şcolarizare 25000009 Total materiale 27784969110 Manoperă 2713661311 Cheltuieli 40% 1084564512 Total manoperă 3799125013 Total cost secţie 31514094914 Profit 15% 4737614215 Preţ producţie 36321709116 TVA 19% 6901124717 Total cheltuieli 432228330

Efectivul real : 4600kg/50300buc

Preţ vânzare : 93962 lei/kg

Cantitatea de păstrăv existentă la 01.01.2002 a fost stabilită prin probă de cântar,

luându-se în calcul şi sporul de creştere înregistrat de 1 Kg hrană pe 1 kg peşte, de la

inventarierea precedentă ( 11.11.2001 ) şi până la 01.01.2002.

91


7.3 Valoarea producţiei marfă

Avându-se în vedere faptul că păstrăvăria poate produce 10t peşte ( pe ciclu

productiv ) şi că 1 kg peşte = 93962, rezultă că valoarea producţiei piscicole se cifrează la

939.620.000 lei/ciclu, înregistrând un profit de 140.943.000 lei/ciclu producţie ( 1-1,2

ani ).

92


Capitolul VIII

Concluzii

Faţă de alte păstrăvării situate în zone montane cu variaţii mari ale condiţiilor

geoclimatice, Păstrăvăria Ianca este situată în zonă de câmpie la 50 m altitudine, ceea ce

face ca accesibilitatea să fie maximă în orice perioadă din an, neînregistrându-se

temperaturi foarte joase, putând astfel ca pe perioada întregului an să se înregistreze un

proces de hrănire-asimilaţie al păstrăvilor nemaintâlnit în multe păstrăvării din ţară.

Faptul că se preferă importul de icre direct embrionate din Danemarca din specia

„Păstrăv danez” duce la folosirea în procesul tehnologic al unui material genetic de înalte

calităţi productive, eliminându-se astfel şi dereglările genetice, acest păstrăv, fiind mai

rezistent la boli, are un interval optim de hrănire mai mare ca alte specii de salmonide, şi

este mai puţin pretenţios la calităţile apei. De altfel raportul conversiei hranei consumate

în masă corporală este foarte mulţumitor ( 1:1 ).

Folosirea hranei granulate din import de foarte bună calitate, duce la eliminarea

unor riscuri de îmbolnăvire ca urmare a lipsei din alimentaţie a unor nutrienţi necesari

unei bune dezvoltări, totodată având şi un procent de asimilaţie mai bun decât clasicele

reţete de hrană pentru păstrăv ( indicele de conversie este de 1:1 ).

Punerea în funcţiune a sistemului automatizat de monitorizare şi control, elimină o

serie de neajunsuri privind alimentarea bazinelor cu oxigen, sistemul respectiv având

menirea de asigurare a debitului de oxigen necesar desfăşurării procesului tehnologic,

ducând chiar la o mărire a capacităţii de producţie.

Durata de recuperare a investiţiei ce se va realiza este relativ scurtă, putându-se calcula cu

următoarea formulă:

D = I/B

D = durata;

93


I = valoarea investiţiei proiectată;

B = beneficii;

Beneficiile se calculează prin diferenţa dintre valoarea producţiei globale şi

cheltuielile de producţie.

B = 117087381 ( 3443 USD )

Deci D = 10 332 / 3443 = 3 ani.

Calculele de mai sus sunt valabile numai dacă producţia de păstrăv valorificabilă

pe an rămâne cifrată la 10 t.

Folosirea medicamentelor de ultimă generaţie : Flubactin şi Oxitetraciclină face ca

să se realizeze o mai bună profilaxie a bolilor.

În viitor, prin încheierea unor contracte serioase de livrare a peştelui se va asigura

o continuitate a ciclului productiv fără a se recurge la compromisuri privind cerinţele

peştilor la parametri apei.

Utilizând materiale de intreţinere şi productie de ultimă generaţie ( hrană,

medicamente, sisteme de monitorizare şi control ) în viitor se va ajunge la o scădere a

preţului de cost pe kg peşte, ceea ce va face ca acesta să fie accesibil mai multor pături

sociale, memaiconstituind un produs alimentar de lux, încurajând astfel consumul mare de

păstrăv la nivelul populaţiei, ducând la realizarea unei desfaceri sigure şi permanente,

reducând considerabil riscul întreruperii fluxului tehnologic.

94


Bibliografie :

• *Amenajamentul O.S. Corabia – U.P.VII Perdele;

• Bârcă Gh., Şoileanu B. – Amenajarea şi Exploatarea Apelor Interioare

Piscicole;

• *Catalog de produse Valrom Industries 2001;

• *Catalog produse Romstal 2001;

• *Catalog produse 2002 S.C. Timpuri Noi S.A Bucureşti;

• Cristea Al., Cimpoia Al – Instalaţii de Ventilare şi Condiţionare a Aerului

ed. 1978;

• Decei Paul – Creşterea Salmonidelor ( ediţia a II a, editura Terra Design,

2001 );

• *Firma Romavet Bucureşti – date tehnice privitoare la hrana granulată Nutra

şi Classic;

• *htpp://www. Intercontrol.ro; senzori + placi achiziţie;

• *htpp://www. Geo Strategies .ro;

• * htpp://www.rainbow trout.com.

• Marinescu V. – curs Colegiu Cinegetic la Creşterea Intensivă a

Salmonidelor 2001-2002;

• Macoveschi I., Ploscaru R., - Principalele boli ale salmonidelor din unităţile

de creştere, ed.”Gnomes Land” – Bucureşti, 2001;

• Negruţiu A. – Cultura Vânatului şi Salmonicultură –curs ( „Universitatea

Transilvania” Braşov, 1982 ) ;

• Negruţiu A. – Cultura Vânatului şi Salmonicultură – îndrumar

( „Universitatea Transilvania” Braşov, 1982 ) ;

95


• Normativul pentru proiectarea si executare sistemelor de alimentare cu gaze,

indicativ I6-98;

• *Păstrăvăria Ianca- Registrul păstrăvăriei;

• Pojoga I. – Piscicultura;

• Pojoga I., R. Negriu – Piscicultura Practică;

• Proiectul de înfiinţare al Păstrăvăriei Ianca, 1987;

• Rădulescu I. – Igiena Piscicolă;

• Voinescu V, Lazărescu L, Niculescu N- Îndrumătorul Instalatorilor ed.

1964;

Mulţumiri pentru sprijinul acordat :

1. dl Ştefan Dumitru –instalator – proiectant autorizat instalaţii gaze-

apă;

2. dl Şerban Marian – ing. informatică aplicată;

3. dl Hădade Gheorghe – ing. electronist.

96

Documents

Infiintarea Unei Pastravarii