Upload
hriscu-mihai
View
199
Download
7
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Indicii bursieri
Citation preview
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞIMEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: IEA
PROIECT LA
BURSE
ÎNDRUMĂTOR:
PROF. DR. AUREL CHIRAN
STUDENT:
HRISCU MIHAI
2012
Indicii bursieri
1. Caracteristici, tipuri și rolul indicilor bursieri
2. Tranzacții futures pe indici bursieri
3. Contracte cu opțiuni pe indici bursieri
2
Scurt istoric al apariţiei bursei
Apariţia şi formarea burselor de mărfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care
a început în urmă cu aproximativ 2000 de ani în Grecia şi Roma Antică şi continuă şi
astăzi. Dacă ar fi să alegem oricare din produsele tranzacţionate azi la bursă şi
am încerca să-i traversăm evoluţia pe piaţă de-a lungul istoriei, am găsi că acesta a
trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfă (barter), contractul
cu plată şi livrare imediată(spot), contractul cu plată şi livrare ulterioară stabilirii
preţului (forward) şi contractul la termen (futures şi options).
Denumirea de „bursă" provine de la oraşul Bruges, unde adunările se ţineau la Hotel
des Bourses, numit aşa după un senior din vechea şi nobila familie van den Boursen
care îl construise şi pe al cărui frontispiciu erau sculptate în piatră trei pungi.
Aici se întâlneau bancherii şi negustorii pentru a negocia bani, metale preţioase, hârtii
de valoare şi mărfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale comercianţilor au primit denumirea
de burse.
Prima bursă, în accepţiunea modernă, a fost cea de la Anvers, înfiinţată în anul
1531. Bursa din Anvers avea o clădire proprie unde se încheiau tranzacţii cu mărfuri
coloniale. În anul 1554 s-a înfiinţat la Londra o bursă denumită „Royal Exchange", care, din
1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare.
La începutul secolului al XVII-lea la Amsterdam mărfurile se puteau negocia
în baza contractelor „options" prin care se permitea convenirea unui preţ în baza căruia
cumpărătorul obţinea de la vânzător dreptul de a cumpăra o cantitate de marfă la o
dată stabilită în viitor.Un secol mai târziu, tot în acest mare centru comercial se constituie o
bursă a grâului în care se desfăşurau tranzacţii de trei ori pe săptămână, într-o hală
uriaşă de lemn în care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din grâul
pe care dorea să-l vândă şi pentrua negocia preţul în funcţie de calitatea acestuia.
Burse au mai fost înfiinţate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New
York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva
(1850),Tokyo (1855) etc.
În prezent, numărul burselor care funcţionează în lume trece de 100, din care 18 sunt
în SUA, 11 în Anglia, 8 în Germania, 7 în Franţa. Există azi 60 de burse futures şi de
opţiuni răspândite în 37 de ţări.
3
INDICII BURSIERI
Formarea indicilor de bursă
Semnificaţia indicilor bursieri rezidă în capacitatea acestora de a măsura performanţele
pieţei în ansamblu, sau numai ale unui segment al acesteia. Indicii bursieri exprimă evoluţia
cursului valorilor mobiliare pe o anumită piaţă.
În economie sau finanţe, un indice (un indice al preţurilor sau un indice bursier) este
un indicator global al unei activiăţi, al performanţei sau al unei evoluţii în general. De
exemplu, indicele preţurilor de consum este un coş valoric format din preţurile
bunurilor de larg consum utilizate de populaţie, calculat periodic, care se substituie cu
succes nivelului general al inflaţiei dintr-o anumită ţară.
Aceeaşi metodologie se foloseşte şi în cazul indicilor bursieri. Astfel, un
asemenea indice nu este decât o colecţie de acţiuni listate la bursă, şi reflectă
statistic valoarea componentelor sale. Este folosit ca şi indicator pentru a reliefa
caracteristicile acţiunilor componente, care au în comun diferite similarităţi: faptul că
se tranzacţioneaza pe aceeasi bursă, că fac parte dintr-un anumit sector economic de
activitate sau că au aceeaşi clasă de capitalizare bursieră. Mulţi indici dezvoltaţi de
firmele de servicii financiare folosesc ca baza de pornire performanţa unor portofolii
aparţinând fondurilor mutuale.
În concluzie, un indice bursier este un indicator menit să reflecte schimbările
valoriceale unui grup specific de acţiuni. Acurateţea cu care un indice bursier urmează piaţa
acţiunilor depinde de structura acţiunilor, de compoziţie (procentul deţinut de o
acţiune în totalul indicelui) şi de metoda de calcul.
1. Caracteristici, tipuri și rolul indicilor bursieri
Indicii bursieri reflectă evoluția cursurilor bursiere pe o anumită piață, la o anumită
bursă, exprimând raportul intre cererea și oferta de capital.
Indicile bursier generalizat exprimă preferința medie a deținatorilor de capital, de
angajare în activitatea economică, manifestandu-se prin predominanța celor ce vând asupra
celor ce cumpără, fapt ce determină scăderea generală a cursurilor.
4
Preponderența celor care cumpără asupra celor care vând, determină creșterea lentă,
dar continuă, a cursurilor, evidențiind o evoluție stabilă, de creștere economică.
Indicii bursieri se determină pe baza unui eșantion de întreprinderi selecționate (ce se
menține în timp), ponderea lor fiind determinată de capitalizarea bursieră, respectiv, de
coeficientul de capitalizare a rezultatelor.
Coeficientul de capitalizare a rezultatelor are ca bază de calcul profiturile nete pe
acțiune, luând în considerare randamentul fiecărei întreprinderi, respectiv măsura in care
proprietarul poate fi remunerat.
Indicii bursieri pot fi clasificaţi în mai multe modalitaţi.
Astfel, un indice compozit reprezintă performanţele generale ale unei pieţe
bursiere în ansamblul ei, şi prin extensie,reflectă sentimentele investitorilor privind starea
generală a economiei. Cei mai tranzacţionaţi indici bursieri sunt indicii compoziţi, care includ
cele mai puternice companii de pe cea mai mare piața bursieră din ţara respectivă.
Astfel, în SUA există Dow Jones Industrial Average (DJIA) si S&P 500,
în Marea Britanie FTSE 100, în Franta CAC 40, în Germania DAX, în Japonia NIKKEI
225.
Pe langă indicii compoziţi există şi aşa-numiţii indici sectoriali, care
cuantifică performanţa anumitor sectoare specifice ale pieţei. De exemplu, Morgan
Stanley Biotech.
Index este alcatuit din 36 de companii americane care activează în sectorul bio-
tehnologiei. Alţi indici sectoriali sunt bazaţi pe companiile existente în
domeniul financiar, naval, telecomunicaţii, transporturi, IT, etc.
Conceptul de indice poate fi extins la mai mult de o bursă sau regiune
geografică. Indicele Wilshire 5000 reprezintă acţiunile la aproape toate companiile
tranzacţionate la bursele americane, incluzând toate acţiunile de pe New York Stock
Exchange şi majoritatea celor de pe NASDAQ şi American Stock Exchange.
Indicele EAFE (Europe, Australia and Far East) este un indice calculat de
Morgan Stanley Capital International şi cuprinde toate companiile mari din ţările dezvoltate
aflate în aceste zone geografice.
Un indice mai poate fi clasificat şi in funcţie de metoda folosită pentru a determina
nivelul său. Astfel, există indici cu ponderare in funcţie de preţ, cum este de exemplu Dow
5
Jones-ul. În acest caz, singura variabilă care determină cotaţia indicelui este doar preţul
acţiunilor care alcătuiesc indicele respectiv, fără a lua în considerare mărimea
companiei. Spre deosebire de aceştia, indicii cu capitalizare bursieră – cum este de pildă
S&P 500 – iau in considerare pe langă preţul acţiunilor, şi valoarea de piaţă
(mărimea companiei). În final, există şi indici cu ponderare în funcţie de cota de piaţă, în
care preţul acţiunilor este ponderat cu cota de piaţă relativă deţinută de acea companie.
Alcătuirea indicilor se realizează pe baza următoarelor cerinţe:
a) selectarea unui eşantion de firme incluse în structura indicelui bursier;
b) atribuirea unei anumite greutăţi, importanţe, prin:
• pondere egală pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui;
• pondere cu capitalizare bursieră (ponderea titlului în structura indicelui este cu
atât ai mare cu cât dividendele pe acţiune sunt mai ridicate);
• fără pondere, prin luarea în considerare numai a cursurilor valorilor mobiliare.
c) alegerea unei date de referinţă pentru care indicele se echivalează cu 100, 1.000 sau
10.000 de puncte. Alegerea greşită a acestui moment duce la distorsiuni
pentru evoluţia imediat următoare a pieţei (atribuirea valorii de pornire în
momente de criză sau de avânt puternic economic). Fiecare bursă de valori este
evidenţiată, din punct de vedere al dinamismului ei prin indicii bursieri, care se
diferenţiază după specificul pieţei, în funcţie de valorile care intră în componenţă, precum
şi în funcţie de modul de calcul al acestora.
Modul de calcul poate diferi de la o bursă la alta, întâlnindu-se mai multe variante:
• medie aritmetică ponderată pe baza capitalizării bursiere;
• medie aritmetică ponderată pe baza capitalizării bursiere, mai puţin dividendele;
• coş ponderat care se revizuieşte trimestrial;
• medie aritmetică ponderată cu capitalizarea bursieră şi volumul tranzacţiilor;
• media geometrică a primei cotaţii.
Cea mai mare parte a indicilor bursei se calculează ca medie aritmetică
ponderată pe baza capi ta l izăr i i : NYSE Composi te Index, Nikkei 225, CAC
40, indicele pie ţe i de la Frankfurt FAZ, indicele bursei de la Milano, MIB, Standard
and Poor’s, BET.
Primul indice bursier a fost creat de Charles Dow in SUA, în anul 1896. Dow
Industrial Average (DJIA) cuprindea cele mai mari şi mai importante 30 de
companii din SUA şi era determinat doar pe baza nivelului preţurilor acestor
6
acţiuni. De atunci încolo, DJIA a fost folosit ca punct general de referinţă al
climatului bursier din SUA, urcând si coborând în tandem cu piaţa acţiunilor. În timp,
procesul de indexare a diferitelor componente economico-financiare şi-a dovedit utilitatea,
astfel ca ulterior el a fost aplicat nu numai acţiunilor listate, c i ş i devizelor , mărfur i lor
sau a l tor ins t rumente invest i ţ ionale , conducând la reducerea preţurilor de
tranzacţionare şi la simplificarea procesului de diversificare a portofoliului.
Pentru a reflecta şi a reprezenta mişcările agregate ale pieţei acţiunilor din SUA, a fost
creat indicele S&P 500. Indicele S&P 500 este un indice cu capitalizare bursieră şi constituie
una dintre cele mai facile modalităţi prin care investitorii işi pot asigura diversificarea. Practic
printr-o singură tranzacţie aceştia dobândesc expunere la cele mai reprezentative
500 de acţiuni de pe piaţa SUA, reducându-şi astfel semnificativ şi costurile de
tranzacţionare.
Odată cu dezvoltarea accelerată a pieţei acţiunilor din anii ’80 şi ’90,
performanţele managerilor fondurilor de investiţii au început să fie tot mai mult comparate
cu performanţele înregistrate de aceşti indici. Deoarece dorinţa managerilor era să
depăşească rezultatele agregate anuale ale indicilor, au apărut noi nevoi tot mai complexe
de hedging de portofoliu. Aceste nevoi au condus la lansarea în premieră de
căt re Kansas Ci ty Board of Trade a contractelor derivate pe indicele Value
Line Composite. După doar câteva luni, Chicago Mercantile Exchange a replicat prin
lansarea contractelor futures pe indicele S&P 500.
La început contracte le futures pe indic i au fos t considera te de marea
major i ta te a par t ic ipanţ i lor doar niş te ins t rumente f inanciare adecvate
specula ţ ie i , pr in in termediul amplificării rezultatelor datorită efectului de
levier. Mai apoi însă, avantajele ce rezidă din comisioanele mult mai reduse de
tranzacţionare şi posibilitatea folosirii lor în strategii de protecţie au inceput să fie
înţelese de participanţi. În prezent indicii bursieri şi derivatele pe indici reprezintă produse de
mare succes, utilizate de participanţii de pe pieţele financiare din toata lumea.
INDICI DE LA PRINCIPALELE BURSE INTERNAŢIONALE
Indicele Dow Jones
Se calculează pe baza unei metode lansate în anul 1889 de ziaristul american Henry
Charles Dow, perfecționată de asociatul său, expertul financiar Jones și sintetizează variația
7
în timp a prețului mediu, rezultat din tranzacția la bursa din New York a 30 acțiuni
industriale, 20 societăți de transport și 15 acțiuni ale unor întreprinderi prestatoare de servicii.
Spre exemplu, în cazul indicelui Dow Jones, se consideră în anii de depresiune, o
capitalizare de 10 ori, iar în perioada de avânt, de peste 20 de ori, fenomen ce evidențiază
faptul că, pe o perioadă de 3-4 ani, cursul acțiunilor (valoarea indicelui) poate să crească de la
1 la 3, la o creștere reală a profiturilor de la 1 la 1,5.
Indicele bursier este semnificativ numai pentru bursa respectivă, nefiind posibile
comparații internaționale, deoarece normele de contabilizare sunt diferite de la o țară la alta,
normele de impozitare diferă, iar metodele de camuflare a profitului sunt o practică generală,
dar diferită pentru fiecare țară (umflarea amortismentelor, a rezervelor etc.).
În S.U.A., indicele Dow Jones a avut mai multe ipostaze (pentru industrie, cu 30 mari
întreprinderi industriale, pentru transport, cu 20 firme, pentru utilități, cu 15 firme).
Indicele Dow Jones Industrial Average (DJIA)
A ramas, prin tradiție cel mai semnificativ, cunoscut și utilizat , care, în ultimii 10-15
ani a înregistrat creșteri accelerate.
Indicele cuprinde companii care au avut creşteri istorice susţinute şi s-au bucurat de un
in teres constant d in par tea invest i tor i lor . Aceste compani i sunt d in di fer i te
sectoare economice, cum ar f i compani i de servic i i f inanciare , IT sau
vânzăr i . Indicele DJIA nu conţine companii care activează în sectorul transportului sau
utilităţilor, care fac obiectul unui alt set de indici calculaţi de Dow.
Standard&Poor 500
C e l m a i f o l o s i t i n d i c e c e c a r a c t e r i z e a z ă a n s a m b l u l p i e ţ e i
a m e r i c a n e e i n d i c e l e Corporaţiei Standard and Poor, numit Standard and Poor
500. În alcătuirea lui intră 500 de societăţi reprezentative pentru toate ramurile,
sectoarele şi domeniile de activitate. Acest indice este recalculat în fiecare minut al zilei
de tranzacţionare, motiv pentru care e considerat indice în timp real. Acţiunile din structura
indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri industriale la Bursa
de Valori din New York. Valoarea totală de piaţă a acţiunilor ce compun indicele
reprezintă 80% din valoarea acţiunilor tranzacţionate în New York Stock Exchange. Acest
indice reprezintă suportul contractelor futures tranzacţionate la CME şi al opţiunilor
tranzacţionate la NYSE;
8
Indicele Frank Russel
Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de acţiuni
cotate în Statele Unite (din punct de vedere al capitalizării bursiere) şi reprezintă aproximativ
98% din piaţa valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice are două forme: Russel
1000 şi Russel 2000. Aceşti indici sunt cotaţi la fiecare 15 secunde.
NYSE Composite
Indicele NYSE Composite urmăreşte mişcările preţurilor tuturor acţiunilor
listate la New York Stock Exchange. Este un indice cu capitalizare bursiera, creat de NYSE
în 1966. Pe lângă indicele general compozit, mai sunt calculaţi si patru indici sectoriali, în
domeniile: industrial, transporturi, utilităti si finanţe.
Wilshire 5000 Total Market
Acest indice măsoară performanţele tuturor acţiunilor listate pe pieţele bursiere din
SUA şi, după cum spune şi numele, este compus din mai mult de 5000 de acţiuni. Este un
indice cu capitalizare bursieră, incluzând şi toate acţiunile cuprinse in S&P 500. Se foloseşte
pentru a determina evoluţia totală a pieţei bursiere americane.
Russell 2000
Este un indice cu capitalizare bursieră care măsoară performanţa agregată a
celor mai mici 2000 de companii americane listate la bursă. Capitalizarea medie a unei
companii care face parte din Russell 2000 este de 580 milioane USD. Cea mai mare companie
prezentă în indice are o capi ta l izare burs ieră în valoare de aproximat iv 1 ,5
mi l iarde USD. Pe langa Russell 2000 se mai calculeaza şi alţi indici, ca Russell 1000
sau Russell 3000.
Indicele Financial Times 30 (FT-30)
Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT
Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează
pe cursul a 30 de acţiuni tranzacţionate intens fiind recalculat ori de câte ori se produc
modificări ale cursurilor acţiunilor care intră în componenţa indicelui.
9
Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100)
Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus
pentru a satisface nevoia unui indice al acţiunilor calculat în timp real (în fiecare
moment al zilei). Intenţia iniţială la data de referinţă a acestui indice (31 decembrie 1983) a
fost de a evidenţia importanţa primelor 100 de companii cotate la bursa londoneză. În prezent,
se consideră că el caracterizează ansamblul pieţei britanice. Acest indice constituie suportul
pentru contractele futures, dar mai ales pentru opţiunile tranzacţionate la Bursa de Valori
Mobiliare Derivate din Londra.
Indicele Nikkei
Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit şi Nikkei Dow, este compus din 225 de
acţiuni din prima secţiune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată.
Indicele se modifică în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului acţiunilor,
indiferent de capitalizarea bursieră;
Indicele TOPIX
Indicele TOPIX este indicele pr imei secţ iuni a l burse i d in Tokyo ş i
cupr inde în componenţa sa toate (aproximativ 1200) acţiunile companiilor cotate
la prima secţiune a bursei. Este indicele cu cea mai largă bază de calcul, fiind
structurat astfel încât să dea cea mai bună imagine a pieţei japoneze. Indicele TOPIX este
calculat la fiecare 60 de secunde.
Nasdaq–100
Indicele Nasdaq-100 este un indice cu capitalizare bursieră care cuprinde 100 din cele
mai mar i (ca ş i capi ta l izare burs ieră) ş i mai t ranzacţ ionate ac ţ iuni de pe
bursa Nasdaq.Companiile incluse în Nasdaq-100 pot să fie atât americane, cât şi străine.
Pentru a fi inclusă în indice, o companie trebuie să aibă un volum zilnic mediu de
tranzacţionare de minim 100.000 actiuni. În gereral, acţiunile din indice au fost
tranzacţionate pe bursa Nasdaq de cel puţin doi ani, sau au fost tranzacţionate pe alte burse
majore internaţionale cu cel puţin doi ani inainte de a fi listate pe Nasdaq.
10
MODUL DE CALCUL AL INDICILOR BURSELOR DIN ROMANIA
Indicele BET
A fost lansat la data de 22 septembrie 1997 la Bursa de Valori Bucucreşti, are o
valoare in i ţ ia lă de 1000 de puncte , se ac tual izează lunar ş i are în
componenţă un număr de 10 societăţi.
Scopur i le creăr i i pr imului indice BET al Bursei de Valor i Bucureş t i
(BVB) sunt următoarele:
În primul rând, reflectarea tendinţei de ansamblu a preţurilor
corespunzătoare celor mai lichide şi active 10 societăţi tranzacţionate în cadrul Bursei de
Valori Bucureşti (BVB). Aceste societăţi sunt selectate din lista tuturor societăţilor cotate la
Bursa de Valori Bucureşti, e x c l u s i v S I F , a p l i c â n d u - s e t o t o d a t ă ş i c r i t e r i u l
d i v e r s i f i c ă r i i a c t i v i t ă ţ i i s o c i e t ă ţ i l o r respective.
Furnizarea unei baze adecvate pentru tranzacţionarea instrumentelor
derivate pe indici (index options şi contracte futures) pentru a asigura mecanisme
de acoperire a riscului pentru investitori.
Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenţa acordată de
Institutul Austriac de Studii Avansate.
Indicele BET este calculat prin aplicarea unei metode de ponderare cu
capitalizarea preţurilor celor mai lichide 10 societăţi listate, exclusiv SIF. Pentru
simbolurile respective, preţurile înregistrate în fiecare şedinţă de tranzacţionare sunt
raportate la preţurile înregistrate în şedinţa de tranzacţionare de referinţă o are la deţinerea de
acţiuni.
REGULI DE SELECTARE A SOCIETĂŢILOR ÎN PORTOFOLIUL INDICELUI:
• societăţile trebuie să dispună de cea mai mare capitalizare bursieră; de
asemenea,suma capitalizării societăţilor ale căror acţiuni sunt incluse în portofoliul
indicelui BET trebuie să reprezinte cel puţin 60% din capitalizarea bursieră totală;
• selectarea societăţilor trebuie să asigure diversificarea portofoliului indicelui;
• acţiunile societăţilor incluse în indice trebuie să fie cele mai lichide; de asemenea,
valoarea totală tranzacţionată a acţiunilor incluse în portofoliul indicelui trebuie să reprezinte
cel puţin 70% din valoarea totală tranzacţionată în BVB.
11
Cri ter i i le prezenta te anter ior sunt revizui te lunar pr in anal izarea
performanţelor societăţilor care compun portofoliul indicelui (coşul indicelui) precum şi a
societăţilor recent listate, în vederea unor posibile actualizări a componenței indicelui
(înlocuiri).
Deciziile de actualizare a coşului indicelui sunt adoptate de către Comitetul Indicelui.
Începând cu 25 Septembrie 2000, Comitetul Indicelui a hotărât ca portofoliul indicelui
sa fie actualizat lunar (faţă de actualizarea trimestrială, stabilită anterior).
De asemenea, a fost introdus un nou criteriu pentru calcularea factorilor de ponderare
care constă în limitarea ponderii unui simbol în indice la maximum 25%. Acesta limită a fost
modificată la 20% în data de 23 septembrie, 2004.
Orice deciz ie de modif icare a por tofol iu lui indicelui ca urmare a
evenimentelor societăţilor sau din alte motive sunt transmise către mass-media anterior
efectuării acestora.
Valorile indicilor precum şi modificările corespunzatoare sunt furnizate în timp real
prin intermediul terminalelor agenţilor de bursă conectaţi la sistemul de tranzacţionare
automată al BVB, HORIZONTM.
De asemenea, acestea sunt afişate în timp real pe pagina de web a BVB www.bvb.ro şi
sunt preluate de REUTERS.
Valorile de închidere ale indicelui sunt incluse în sumarul de tranzacţionare al BVB, în
rapoartele sau buletinele bursiere.
Indicele BET precum şi caracteristicile acestuia sunt inregistrate la OSIM
(Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Marci) şi sunt sub incidenţa legii române privind
Copyright-ul.
Indicele BET-C
A fost lansat la data de 17 aprilie 1998 la Bursa de Valori Bucureşti, în componenţa sa
aflându-se un număr variabil de societăţi. Cu o valoare iniţială de 1000 de puncte actualizarea
indicelui se face oricând este nevoie pe baza rapoartelor zilnice.
Scopul aces tui indice es te de a ref lec ta evoluţ ia de ansamblu a
pre ţur i lor tu turor societăţilor listate la BVB (cu excepţia Societăţilor de
Investiţii Financiare). Necesitatea creării acestui indice compozit a fost impusă şi
de creşterea numărului de societăţi listate la BVB.
12
În vederea includer i i unei socie tă ţ i în indicele BET-C es te necesar ca
respect iva societate să fie listată la BVB (aceasta fiind singura regulă de selecţie utilizată
pentru BET-C). Societăţile de Investiţii Financiare nu sunt incluse în indicele BET-C.
Ponderea maximă admisă a capitalizării unei societăţi din cosul indicelui
BET-C în totalul capitalizării indicelui este aceeaşi ca şi în cazul indicelui BET, respectiv de
20%.
Modificările indicelui BET-C nu sunt transmise către mass-media.
Indicele BET-FI INDICE SECTORIAL PENTRU FONDURI DE INVESTIŢII
A fost lansat la data de 1 noiembrie 2000 la Bursa de Valor i
Bucureş t i , având în componenţa sa un număr variabil de societăţi , are o valoare
iniţială de 1000 de puncte şi o actualizare realizată în caz de nevoie pe baza datelor
zilnice.
Scop : Fi ind pr imul indice sector ia l lansat de BVB, BET-FI ref lec tă
tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii tranzacţionate în cadrul
BVB. Singura regulă privind includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI
este ca acesta să fie listat la BVB
.
Indicele RASDAQ – C (RASDAQ COMPOZIT)
Bursa e lec t ronică RASDAQ a lansat la data de 31 iu l ie 1998,
propr iul indice cu caracteristică bursieră. În acest sens, „Raportul de tranzacţionare” din
3 august 1998 a cuprins prima calculaţie a variaţiei indicelui RASDAQ Compozit, data de
referinţă în care indicele a luat valoarea de start de 1000 de puncte fiind 31 iulie 1998.
Indicele RASDAQ Compozi t include în ca lcula ţ ie toate socie tă ţ i le
l i s ta te la cota Bursei Electronice RASDAQ. Acesta urmărește sintetizarea
tendnţei globale a preţurilor acţiunilor emise de societăţile listate.
Singura condiţie pentru ca un emitent să fie inclus în RASDAQ – C este listarea pe
Bursa Electronică RASDAQ.
Indicele SIBEX 9
Indicele SIBEX9 este imaginea unui portofoliu în valoare de 1800 RON
investit în sectorul financiar listat în piaţa acţiunilor din Romănia la data de 3 august 2005.
Portofoliul se compune din acţiunile societăţilor de investiţii financiare
SIF1 Banat Crişana, SIF2 Moldova, SIF3 Transilvania, SIF4 Muntenia, SIF5 Oltenia),
13
acţiunile băncilor listate la acea data pe piaţa de capital autohton (Banca Transilvania
- TLV, BRD Groupe Societe Generale, Banca Comercială Carpatica - BCC), şi deţineri la o
societate importantă de intermediere pe piaţa de capital (SSIF Broker - BRK), toate
participaţiile fiind dobândite la 3august 2005 in proporţii egale.
Indicele SIBEX 9 are în componenta sa un număr de 9 socie tă ţ i care
ac t ivează în domeniul financiar-bancar.
Are o valoare iniţială de 1800 de puncte iar un punct are valoarea de 1 leu(ron).
LISTA SOCIETĂŢILOR CARE FAC PARTE DIN INDICELE SIBEX 9
INTRODUCEREA DE NOI ACŢIUNI ÎN INDICE
Introducerea de noi acţiuni în indice se face doar cu condiţia înlocuirii unei
societăţi existente în indice, iar valoarea de intrare a noii societăţi va fi egală cu
valoarea de ieşire a societăţii vechi.
Indicele SIBEX9 es te un indice sector ia l conceput să ref lec te s t r ic t
performanţele societăţilor componente indiferent de capitalizarea bursieră a fiecărei
societăţi în parte.
Introducerea de noi societăţăi în indicele SIBEX9 se va face doar cu condiţia înlocuirii
unei societăţi deja existente în indice, iar valoarea de intrare a noii societăţi va fi
egală cu valoarea vechii societăţi în indice la data înlocuirii.
Indicele SIBEX 18
14
Indicele SIBEX18 este imaginea unui portofoliu în valoare de 1800 RON
investit la data de 3 august 2005 în acţiunile a 18 companii din România listate la BVB.
Portofoliul se compune din acţiunile societăţilor SIF1 Banat Crişana, SIF2
Moldova, SIF3 Transi lvania , SIF4 Muntenia , SIF5 Ol tenia , Banca
Transi lvania - TLV, BRD Groupe Societe Generale, Banca Comercială
Carpatica – BCC, SSIF Broker – BRK, Antibiotice – ATB, Biofarm – BIO,
Impact – IMP, Rompetrol Raf inare – RRC, SNP Petrom, Amoni l – AMO,
Ol tchim – OLT, Compa – CMP, Turbomecanica – TBM, toate par t ic ipaţ i i le
f i ind dobândite la 3 August 2005 în proporţii aproximativ egale. În construirea indicelui s-a
urmărit acoperirea a cât mai multe sectoare de activitate din economia românească (financiar-
bancar, farmaceutic, petrolier, construcţii, industrie, chimie).
15
Produsul SIBEX18 devine as t fe l un barometru a l p ie ţe i de capi ta l ,
indicând z i ln ic investitorilor performanţele generale ale acesteia.
Introducerea de noi acţiuni în indice se face doar cu condiţia înlocuirii unei
societăţi existente în indice, iar valoarea de intrare a noii societăţi va fi egală cu
valoarea de ieşire a vechii societăţi.
Introducerea de noi societăţi în indicele SIBEX18 se va face doar cu condiţia înlocuirii
unei societăţi deja existente în indice, iar valoarea de intrare a noii societăţi va fi
egală cu valoarea vechii societăţi în indice la data înlocuirii.
16
2. Tranzacții futures pe indici bursieri
Un contract futures, pe piața bursieră, este un acord de voință pentru a vinde sau a
cumpăra o cantitate determinată dintr-un activ financiar, la un preț prestabilit din momentul
încheierii contractului și cu lichidarea la o dată viitoare.
Caracteristicile unui contract futures sunt următoarele:
condițiile contractului sunt standardizate, în ceea ce privește natura activului
suport și cantitatea contractată, numită și unitate de tranzacții;
termenul de executare, care,de obicei, este o lună, timp în care urmează să
aibă loc lichidarea;
prețul contractului futures se stabilește la bursă, prin procedura specifică de
negociere și contractare a acestei piețe organizate, fiind expresia raportului
dintre cererea și oferta pentru fiecare contract standardizat, dând contractului o
valoare variabilă;
actualizarea zilnică sau „marcarea la piață”, astfel încât pierderile uneia din
părțile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parți;
lichidarea contractului se poate realiza, fie prin predarea/primirea activului,
care face obiectul contractului, fie prin lichidarea poziției printr-o operațiune
de sens contrar, respectiv o compensare; în cazul contractelor futures la care
executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu
financiar(contractele pe indici de bursă), livrarea se face printr-o lichidare cash.
Folosirea indicilor bursieri ca elemente de referință în contractele la termen, atrage
după sine transformarea modului de exprimare indicelui bursier din număr de puncte, în
unități monetare ale pieței de referință, pe baza unui multiplicator specific.
Operațiile futures pe indici de bursă, reprezintă vânzarea sau cumpărarea indicelui
bursier la cursul futures al bursei și cedarea/primirea la scadență a unei sume cash, în valoare
egală cu produsul dintre multiplicatorul pieței și diferența dintre multiplicatorul pieței și
diferența dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacții a contractului și prețul
contractului futures.
Dacă valoarea indicelui bursier este superioară prețului futures, cei cu poziții short vor
plăti pe cei cu poziții long.
În caz contrar, dacă valoarea indicelui bursier este sub prețul futures, cei cu poziții
long vor plati pe cei cu pziții short.
17
Contractele futures sunt marcate pe piață în fiecare zi, prin intermediul Casei de
Clearing (de compensații), iar reglementarea cash dă rezultate similare pri livrarea efectivă a
tuturor acțiunilor cuprinse în indicele bursier.
Operațiunea futures evită însă operațiunile și costurile pe care le presupune executarea
în natură.
Contractul futures pe indici de bursă reprezintă un titlu construit artificial, care nu
se bazează pe un flux viitor de venituri (ca în cazul titlurilor primare), ori pe o marfă sau un
activ financiar (ca în cazul titlurilor derivate) și nu poate fi lichidat la scadență, decât prin
plata unei sume de bani, spre deosebire de contractele futures pe mărfuri, valute și titluri de
datorie, care pot fi lichidate și prin livrarea efectivă a activelor pe care este construit
contractul.
A s t f e l , u n c o n t r a c t f u t u r e s e s t e u n a c o r d d e v o i n ţ ă î n t r e u n
v â n z ă t o r ş i u n cumpărător, pentru a vinde, sau respectiv cumpăra un activ
financiar sau o marfă, într-o cantitate determinată (standardizată), la un preţ stabilit în
momentul încheierii contractului, şi cu executarea la o dată ulterioară (scadenţă).
Elementele unui contract futures sunt standardizate, şi se referă la:
activul suport (de bază), ce urmează a fi vândut şi cumpărat la termen.
dimensiunea standard a contractului, se referă la cantitatea, în cazul contractelor
futures pe mărfuri, sau numărul titlurilor, în cazul futures financiar, la care
face referire contractul futures.
luna de scadenţă, poate fi oricare din lunile anului, şi anume este luna în care după
data de scadenţă nu mai pot avea loc tranzacţii cu acel contarct futures
pentru că e l expiră ş i toate pozi ţ i i le futures rămase deschise pe pia ţă
sunt lichidate.
modul de executare la scadenţă. Ajunse la scadenţă, contractele futures
trebuie executate. Prin contractul standardizat poate fi convenit ca lichidare să se
execute f ie pr in l ivrare f iz ică a ac t ivului supor t , f ie pr in compensare
în bani. Modalitatea de lichidare a obligaţiilor reciproce între cei ce au poziţii de
cumpărare şi cei ce au poziţii de vânzare la scadenţă, este stabilită iniţial, şi
această prevedere face parte din elementele de standardizare a contractului.
Licitaţia bursieră are loc în acelaşi timp pentru o specie a contractelor
futures, şi astfel preţul contractelor nu mai este fix, ci variabil în timp, astfel încât
zilnic valoarea contractului futures este marcată la piaţă. Marcarea z i ln ică la
18
pia ţă credi tează saudebitează conturile vânzătorilor şi cumpărătorilor cu profitul
sau pierderea rezultată din preţul cu care se încheie zilnic tranzacţiile. Acest
proces zilnic de compensare-lichidare e s t e a s i g u r a t d e c ă t r e o casă de
compensaţie (Casa de Clearing), c a r e a s i g u r ă u n m e c a n i s m z i l n i c
d e contabilizare a pierderilor şi câştigurilor fiecărei poziţii deschise pe piaţa futures.
Pieţele futures asigură opţiuni în materie de fixare a preţurilor permiţând
operatorilor să îşi fixeze preţurile pe o perioadă determinată, alegând ziua, săptămâna sau luna
cea mai favorabilă de executare.
Prin intermediul cumpărărilor şi vânzărilor de contracte futures, toate informaţiile sunt
incorporate în preţul contractelor. Acest mecanism permite o creştere a fiabilităţii
cotaţiilor futures şi a preţurilor la vedere viitoare.
Pe de a l tă par te , p ie ţe le futures permit ca informaţ i i le per t inente să
poată f i încorporate în procesul de formare a preţurilor la vedere viitoare. De
asemenea, pieţele f u t u r e s f a c c a v i t e z a c u c a r e i n f o r m a ţ i i l e c e v i n d e l a
c e r e r e ş i o f e r t ă ş i c a r e s u n t încorporate în procesul decizional cu privire la preţul pe
piaţa la vedere să crească.
Pieţele futures contribuie la gestiunea optimală a stocurilor, valorificând informaţiile
furnizate de relaţia dintre cotaţiile la vedere şi cele la termen şi valorificarea acestei relaţii
în timp. Astfel, mărimea stocurilor de marfă deţinute de un operator va varia funcţie
de anticiparea cursurilor.
Interesele participanţilor la pieţele futures sunt variate, dar aceştia pot fi grupaţi în
două categorii: speculatori şi hedgeri. În t imp ce specula tor i i urmăresc
obţ inerea de profituri în urma fluctuaţiilor de preţ, hedgerii au ca scop acoperirea
riscului de preţ la care sunt expuşi pe pia ţa f iz ică a produsului respect iv .
Astfe l , p ie ţe le futures permit transferul riscului de preţ de la cei ce nu doresc să şi-l
asume (hedgeri), către speculatori.
3. Contracte cu opțiuni pe indici bursieri
Opțiunile pe indici sunt contracte care au ca activ de bază un produs sintetic și anume,
indicile bursier. Opțiunile bazate pe indici asigură investitorului un instrument suplimentar,
utilizabil în scopul reducerii riscului de piață, ca și pentru diversificarea oportunităților de
19
investiții. Suportul contractului nu se referă la un număr de acțiuni, deși indicile se
construiește plecând de la o selecție de acțiuni.
Valoarea contractului se determină prin înmulțirea nivelului indicelui cu un
multiplicator specificat de bursă. Așadar, prețul de exercitare al operațiunii la care se aplică
multiplicatorul respectiv reprezintă suma de plată în cazul exercitării opțiunii. La exercitarea
opțiunii, diferența dintre prețul de exercitare și nivelul curent al indicelui înmulțită cu
multiplicatorul specific pieței reprezintă câștigul sau pierderea operatorului.
La opțiunile pe indici de bursă, lichidarea contractului se face dacă poziția pe opțiuni
nu a fost compensată, numai prin intermediul unor fluxuri bănești (lichidare cash),
necesitând posibilitatea livrării acțiunilor din care este compus indicele.
Prima se determină, de asemenea, înmulțind nivelul cotat al primei (ca preț al
opțiunii) cu multiplicatorul.
Lichidarea contractelor pe indici bursieri generează numai în fluxuri în numerar,
reprezentând câștig sau pierdere, excluzând orice mișcare în portofoliul de valori mobiliare.
Contracte Futures pe indici bursieri
Un contract futures pe indici bursieri este un acord prin care se vinde sau se cumpără
un indice bursier, la un preț prestabilit în momentul încheierii contractului și cu lichidarea la o
dată viitoare.
Caracteristicile contractului futures pe indici bursieri vizează:
- valoarea teoretică a contractului pentru contractele futures pe indici bursieri se poate
determina o valoare teoretică viitoare, însă valoarea reală a respectivului contract va fi cea
dată de piață - prin confruntarea la data respectivă a cererii cu oferta.
Valoarea teoretică se bazează pe cursul la vedere al indicelui bursier, rata dobânzii
practicată pe piața respectivă și rata de distribuire a dividendelor pentru titlurile care intră în
structura indicelui bursier.
Vt = Vc *(1+r-d)
Vt = valoarea teoretică a contractului pe indicele bursier
Vc = valoarea curentă a indicelui bursier
r = rata medie a dobânzii pe piața indicelui
20
d = rata de distribuire a dividendelor pentru societațile ale căror acțiuni intră în structura
indicelui
EXEMPLU: Pe baza următoarelor date (curs curent Indice X 1.620 puncte, rata medie a
dobânzii pe piața indicelui 10% pe an, rata de distribuire a dividendelor pentru acțiunile ce
compun indicele 20%)
Valoarea teoretică a contractului pe indicele bursier X peste 3 luni?
T = 1620*[1+ (10%*3)/12 - 20%] = 1336,5 puncte
Prețul de piață al contractului futures este diferit de nivelul teoretic calculat, diferența
fiind dată de raportul cerere/ofertă din momentul respectiv pentru contractele futures pe
indicele bursier.
- valoarea contractului futures se exprimă în unități monetare specifice pieței respective
Este necesară transformarea modului specific de exprimare a valorii indicelui bursier
din număr de puncte în unități monetare pe baza unui multiplicator specific fiecărei piețe.
Prin convenție, fiecare piață prezintă un nivel determinat al multiplicatorului.
EXEMPLU: USA 500 USD, Marea Britanie 25 GBP, Japonia 10.000 JPY, Elveția 5 CHF,
România 1 leu etc.
- scadența contractului este de 3 luni calendaristice consecutive la care se adaugă o scadență
trimestrială. Astfel, orizontul unui contract futures poate fi cuprins între 4 și 6 luni.
EXEMPLU:
21
- modul de cotare este dat de nivelul indicelui exprimat în puncte de indice, ca un număr cu
una sau mai multe zecimale sau fără zecimale.
Modul de cotare diferă de la o piață la alta (ex. în Japonia se cotează fără zecimală).
-scara cotației are în vedere nivelul indicelui la un moment dat față de nivelul precedent de
referință, neputând depăși o anumită limită precizată în mod expres pe fiecare piață.
- limita de fluctuație a prețului contractului futures pe indici indică variația maximă permisă a
prețului contractelor futures stabilită la (+/-) X puncte de indice față de cursul de compensație
al zilei precedente, având rolul de a nu permite variații importante în nivelul indcelui, pentru a
limita astfel riscurile.
Cursul de compensație se afișează zilnic pentru fiecare din scadențele negociate fiind
cursul la care se lichidează un contract la termen pe indicele bursier. Nivelul său se calculează
ca o medie a ultimelor cursuri afișate în ședința bursieră din ziua precedentă.
- depozitul de garanție fiind tranzacții la termen, contractele pe indici bursieri necesită
construirea unor garanții inițiale, valoarea lor stabilindu-se diferit în funcție de piață cu rol de
a permite fluidizarea tranzacțiilor pe indici bursieri derulate în condiții de siguranță privind
acoperirea marjei contractuale.
Depozitul (D) se stabilește în număr de puncte și se transformă în moneda pieței
respective pe baza multiplicatorului.
D = Np * Nc * M
Np = număr puncte aferent contractului
Nc = număr de contracte
M = multiplicatorul monetar al pieței
EXEMPLU: Valoarea în numerar a depozitului de garanție solicitat pe piața engleză pentru
achiziționarea a 30 contracte pe indicele FT-100, având o valoare pe contract de 100 de
puncte și un multiplicator de 25, este:
D = 100 * 30 * 25 = 75.000 GBP
22
- executarea contractului se poate face în orice moment pe durata de viață, rezultatul net al
tranzacției fiind dat de diferența între cursul din ziua de executare a contractului și prețul de
exercitare predeterminat, valoare înmulțită cu multiplicatorul monetar specific pieței.
În situația în care contractele futures pe indicii bursieri sunt utilizate ca modalitate de
acoperire împotriva riscului determinat de variația cursului de piață, este necesar să se
determine:
- numărul de contracte futures ce poate fi tranzacționt
Vp = valoarea portofoliului (u.m.) la momentul respectiv
Val IB = valoarea de piață a indicelui bursier (puncte) la momentul respectiv
M = multiplicatorul monetar al pieței
β = coeficientul de sensibilitate al portofoliului deținut
EXEMPLU: Un investitor deține un portofoliu format din acțiuni ce reprezintă o capitalizare
bursieră de 7.500.000 USD, portofoliu constituit pe structura indicelui Dow-Jones, indice al
cărui curs de piață curent este 1.840 puncte. Gestionarul portofoliului dorește vânzarea sa
deoarece anticipează o evoluție nefavorabilă a pieței în viitor și dorește să se acopere
împotriva riscului de pierdere. Coeficientul de sensibilitate al portofoliului propriu este 1,18.
Numărul de contracte futures pe indicele Dow-Jones ce poate fi vândut este:
N = [7.500.000/(1840*500)]*1,18 = 9,61 ~ 9 contracte
Contracte OPTIONS pe indici bursieri
Sunt contracte la termen standardizate ale căror elemente sunt identice cu cele de la
opțiunile pe titluri primare, mecanismul de derulare a tranzacțiilor pe indici bursieri nefiind
diferit de cel de la titlurile primare.
Singura diferență care apare este că la contractul pe indici bursieri finalizarea se poate
face numai în numerar fiind astfel necesar ca rezultatul final în număr de puncte (obținut ca
urmare a exercitării sau abandonării opțiunii) să se transforme în unități monetare prin
folosirea multiplicatorului monetar specific pieței.
23
EXEMPLU: Se vând 3 opțiuni de cumpărare pe indicele X, preț de exercitare 2.400 puncte,
prima aferentă 80 puncte, multiplicator monetar 10.
Rezultatul pentru un curs de 2.450 puncte?
PE = 2.400
PM = 2.480Curs > PE = exercitare cu câștig
= Rezultat = (+ PE + prima - CURS) * nr. contracte * multiplicator
= (2.400 + 80 - 2.450) * 3 * 10 = + 3.300 u.m.
24
CONCLUZII
Indicii bursieri se constituie într-unul din cele mai importante si răspândite produse bursiere. Avântul continuu pe care indicii bursieri l-au luat, îndeosebi în ultimele decenii se poate explica atât prin semnificația deosebită pe care aceștia o prezinta pentru piețele de capital, cât si prin avantajele nemăsurate pe care le aduce folosirea lor în contracte derivate de tipul futures si opțiuni.
Dacă principalele produse ale pieței bursiere și aici se includ atât titlurile primare de tipul acțiunilor și obligațiunilor, cât și majoritatea produselor derivate de tipul contractelor futures reflectă doar evoluția unui singur actor al pieței (cazul unei acțiuni și automat al opțiunilor pe acțiunea respectivă) indicii, prin capacitatea lor de sintetizare se prezintă ca singuri centralizatori într-un tot unitar al tuturor sau majoritații produselor de un anumit fel de pe piața respectiva (acțiuni, obligațiuni, titluri ale fondurilor de investiții etc.)
Importanța studierii indicilor bursieri nu rezidă doar din capacitatea lor de sintetizare sau din reprezentativitatea pe care o au. Nu rareori indicii bursieri au devenit s-au manifestat ca un adevărat "barometru" al economiei, reflectând cu fidelitate mișcările crescătoare sau descrescătoare ale activitații economice dintr-o țara (sau chiar din întreaga lume în cazul indicilor mondiali) în ansamblul ei.
Utilitatea indicilor bursieri a cunoscut noi valențe prin introducerea, în urma cu aproape trei decenii a contractelor la termen având ca suport indicii. Cu aceasta ocazie operatorii pe piața bursiera au obținut un nou mod de a obține profituri însemnate, folosindu-se de capacitatea lor de a intui evoluția pieței. Instrumentele derivate ce au ca suport indicii bursieri s-au afirmat rapid ca fiind cel mai popular produs de acest tip și în acest sens semnificativ este faptul că la ora aceasta din totalul tranzacțiilor cu opțiuni efectuate pe piața Statelor Unite ale Americii, mai mult de 40% au ca bază indicii bursieri.
Introducerea contractelor pe indici bursieri a oferit nu numai posibilități de a specula, ci a asigurat și un instrument deosebit de eficient pentru protejarea portofoliilor de acțiuni. Oportunitățile de hedging aduse de aceste noi produse bursiere au permis evitarea multor pierderi și indirect ruinarea multor mici (și nu numai) investitori.
În țara noastra evoluția de pâna acum a indicilor bursieri și mai ales a utilizării lor în contracte la termen a fost timidă, dar acest început modest a caracterizat nu numai indicii, ci toate structurile pieței financiare, evoluție specifică unei țari aflate în tranziție la economia de piață.
În concluzie, se poate afirma că indicii bursieri reprezintă unul din cele mai fascinante domenii ale pieței financiare, fapt evidențiat și de succesul uriaș pe care atât indicii, cât mai ales titlurile derivate ce au la bază aceste produse sintetice l-au înregistrat într-un interval relativ scurt de timp.
25
BIBLIOGRAFIE
AUREL CHIRAN, BENEDICTA DROBOTĂ, ELENA GÎNDU, ANDY-FELIX
JITĂREANU, „Burse” Editura PIM, Iași 2010, ediția a doua, revizuită și adăugită
• A N G H E L A C H E G A B R I E L A , „ B u r s a ş i p i a ţ a e x t r a b u r s i e r ă ” ,
E d i t u r a Economică, Bucureşti, 2000
• POPA IOAN, „Bursa”, Editura Adevărul, 1993
• STOICA VICTOR, GALICEANU MIHAELA, IONESCU EDUARD, „Pieţe de
capital şi burse de valori”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
• STANCU I., „Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, ediţia a doua
• ADRIAN NIŢU, „Burse de mărfuri şi valori”, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2002
INTERNET
•www.bvb.ro
•www.bmfms.ro
•www.kmarket.ro
•www.mfinante.ro
26