1 DETERMINĂRI ASUPRA BETONULUI PROASPĂT Ion ROBU, Claudiu MAZILU 1. ASPECTE TEORETICE Betonul proaspăt, amestec bine omogenizat de ciment, agregate, apă și eventual aditivi, reprezintă starea betonului din momentul amestecării cimentului cu apa şi agregatele până la punerea în operă care nu trebuie să depăşească începutul prizei. Calitatea betonului proaspăt se apreciază ținând cont de o proprietate importantă a acestuia numită lucrabilitate. Proprietate complexă, lucrabilitatea este definită ca aptitudinea betonului proaspăt de a umple cofrajele și de a îngloba armăturile cu un consum minim de energie, în condițiile păstrării omogenității. Lucrabilitatea depinde de raportul apă/ciment, caracteristicile geometrice ale agregatului și dimensiunea maximă a granulelor acestuia, utilizarea de adaosuri și/sau aditivi. Consistența, stabilitatea și compactibilitatea betonului sunt caracteristici incluse în proprietatea de lucrabilitate. Consistenţa betonului proaspăt defineşte mobilitatea acestuia sub influența greutăţii proprii sau a unor forţe exterioare care acționeaza un timp limitat asupra lui. Consistența depinde de coeziunea, vâscozitatea pastei și frecarea internă dintre particule, ca proprietăți reologice specifice betonului proaspăt. Stabilitatea măsoară aptitudinea betonului de a-și păstra omogenitatea de la preparare în timpul transportului, manipulării, compactării și finisării, fiind dată de segregare și apa separată prin mustire. Prin segregare se înțelege fenomenul de separare a constituenților unui amestec eterogen. Cauza determinantă o constituie diferenţele de energii potenţiale pe care le au componentele amestecului, rezultate din diferenţele de volume şi de densităţi aparente ale acestora. În timpul transportului, turnării şi compactării, componentele mai grele, purtătoare de energii potenţiale mai mari (materialele solide, în general şi granulele mari de pietriş, în special), sunt capabile să efectueze un lucru mecanic mai mare. Tendința de segregare a betonului poate fi diminuată compozițional (stabilirea corectă a granulozității și raportului A/C, a volumului pulberii) sau/și printr-o serie de măsuri tehnologice, cum ar fi: - transportul betoanelor plastice şi fluide numai cu autobene (care realizeazã amestecarea pe durata transportului); - turnarea betoanelor de la înãlţimi mai mici decât 1,50 m, peste aceastã înãlţime impunându-se scurgerea pe jgheaburi sau turnarea prin pâlnii (pentru reducerea vitezei de cãdere);
