Piata UniversitatiiStilul eclectic a venit din filiala arhitectilor straini care gasesc o piata de desfacere interesanta intr-un oras prins de febra inoirii. Arhitectura eclectica a aparut in Europa intre anii 1860-1910 si s-a raspandit si manifestat diferit pe celalate continente. In evolutia arhitecturii bucurestene, influenta fraceza se manifesta de la scara interventiilor urbane pana la cea a ornamentului, in intreaga diversitate de expresie a stilurilor si curentelor care s-au succedat si au interferat in aceasta perioada. Eclectismul de scoala franceza este un capitol fundamental in evolutia arhitecturii modern romanesti. Multi dintre arhitectii romani urmeaza cursurile institutului Beauz Arts din Paris, acestia se formeaza in stilul academic, stil care va deveni caracteristic arhitecturii roanesti de sfarsit de secol XIX. Caracteristicile Pietei Universitatii sunt cele mai apropriate de definitia occidentala a unui spatiu "cosmopolit", atragator prin diversitate, respingator prin detalii nefunctionale cat si prin discrepante opulente, este un loc incarcat de istorie, de semnificatii.

In stilul eclectismului francez sunt construite echipamentele publice necesare definirii Bucurestiului ca o capitala europeana, in acest stil sunt construite: Banca Nationala a Romaniei, Cladirea CEC-ului, cladirea Ateneului, Palatul de justitie, Palatul Ministerului Agriculturii etc. Noile echipamente publice sunt construite pe locuri ce detin o importanta mare in organizarea orasului, locuri ce au fost importante atat pe vechea trama dar si in cadrul noului oras, in care sunt trasate noile axe de bulevarde nord-sud si est vest. Edificiile din perioada eclectica aveau caracter de forta ; prorpiu societatii burgheze ale acelei vremi satisfacand cerintele unei societati in dezvolatre. Proiectul lui Alexandru Orascau opera cea mai de seama era o cladire oblonga cu parter si 2 etaje, in stil neoclassic de facture germana. Central sau de interes era traveea de mijloc tratata la nivelul superior cu un temple antic. Aceasta avea corpul in decros cu o frumoasa colonada ionica incoronata cu un fronton triunghiular decorat cu ample reliefuri. De cand s-a construit monumentala cladire, era vizibil ca nu se mai putea accepta ca la ea sa se ajunga pe cai ocolite. De aceea in anul de gratie 1865 in luna ianuarie se decide in Consiliul Comunal deschiderea unui bulevard in centrul capitalei incepand din strada Coltea pe

dinaintea Academiei si trecand prin curtea manastirii Sarindari si raspunzand in strada Brezoianu deci taierea unui strazi drepte ample primul bulevard deschis in oras. bulevardul Academiei uneori numait si bulevardul Universitatii. Acest bulevard avea meniarea sa elibereze spatiul din fata Universitatii pentru perceperea acesteia.-se dorea realizarea unei piete urbane care sa permita punearea in valoare a noului edificiu. Deci terminarea insemna rezolvarea intregului spatiu urban ceea ce va insemnatate cladirii universitatii si realizarea pietei. La inceput oamenii vedeau piata ca o gradina si inca nu se percepea rolul sau de punct al comunicarii cu vechiul centru. Abia prin planul de aliniere a Universitatii din anul 1911 s-a decis modificarea si in dosul statuei lui Mihai Viteazul ..avand in vedere ca aceasta parte este lipsita de viata si de constructii care ar incadra mai bine piata. Si astfel se ajunge la decizia deschiderii unei strazi semicirculare care sa faca legatura intre str. Coltei/ Bl. I.C. Bratianu, prelungirea strazii Vestei si str. Academiei , piata transformandu-se intr-o zona esentiala de circulatie, de legatura de la vest la est si catre perimetrul comercial. Piata Universitatii va trezi interesul autoritatilor si in ceea ce priveste mobilarea stradala. Aici in anul 1874 apar primele monumente publice. Statuia lui Mihai Viteazu este amplasata in axul cladirii Universitatii, statuia constituia centrul unui compozitii spatiale care are drept front principa cladirea universitatii in fata careia se prevede realizarea unui piete semicirculare. Pe centrul acesteia se deschidea o strada noua ce conduce catre central commercial. Cele 2 sferturi ale cercului urmau sa se mobilize ceea ce se va intampla inca din 1900 odata cu construirea impozantei cladiri a Societatii de Asigurare realizata in expresia eclectica academica de catre arhitectul Otto Maugsch, iar cea din dreapta abia dupa anii 1930 cu cladirea de birouri proiectata in stil neoclassic de catre arhiectul G.M. Cantacuzino. La aceea vreame platoul propiu zis al pietei deservea amenajarii gradinii botanice pana la mutarea acesteia pe amplasamentul actual. Piata Universitatii conceputa de la inceputul constituirii sale ca un spatiu urban precis inchegat a mai trecut prin modificari. Cladirea conceputa de Orascu ca un volum echilibrat care respecta principiile neoclasice de baza: simetria fata de centrul de interes, dominarea orizontalei, aceasta a suferit adaugiri nefericite, suprainaltari care i-au modificat echilibrul si raportul intre diferentele de travee. Apoi in anii 1928-1930 arh. Nicolae Ghika Budesti si Alexandru Baucher proiecteaza corpurile ce continua cladirea universitatii. Se realizeaza astfel patrulaterul care inchide curtea interioara. Ca efect al amplificarii volumului constructia devine o constructie cu

patru fatade: 2 laterale pe strazile Academiei si bd. I.C. Bratianu si 2 principale ; fatada veche spre str. Academiei inglobat acum bd. Carol 1 si cealalta pe strada care va prelungi asa numita str. Edgar Quinet. Ultimele istorisirii ale cladirii univeristatii se vor petrece in cel de-al Doilea Razboi Mondial cand o bomba va distruge tocmai ceea ce mai exista din vechea cladire. Monumentul a fost reintregit in 1970. La aceasta compozitie spatiala se va adauga noua piata care s-a constituit la incrucisarea celor 2 mari bulevarde Carol/Bratianu si al carei contur se va decide in 1904. In centrul ei se va inaugura monumentul inchinat lui Ion C. Bratianu. Piata Universitatii a reusit sa devin o prezenta deosebita in peisajul urban. A construbuit la aceasta peisajul cladirii initiale unitatea gandirii respectarea planului urbanistic si completarea lui cu elemente favorabile. Caracterul ei fiind definit de 4 statui, realizate pe parcursul a 6 decenii: principele Mihai Viteazul (1876, sculptor Carrier-Belleuse), [despre care se spune (si nu pare sa fie un mit urban, totusi) ca are bustul unei statui care trebuia sa fie a Ioanei d'Arc] si carturarii Ion-Heliade Radulescu (1882, Ettore Ferrari), Gheorghe Lazar (1886, Ion Georgescu) si Spiru Haret (1935, Ion Jalea).

Gandita pentru a defini axele nord-sud si est-vest ale capitalei dupa 1880, "marea intersectie" urmareste scenariul hausmannian de modernizare urbana - in spiritul influentei pariziene specifice acelor vremuri. Aceasta intersectie nu a evoluat niciodata ca o piata monumentala, ci s-a conturat ca un nod rutier, cel mai important al capitalei, prin situarea sa in centrul geometric al orasului.

Specific marilor bulevarde bucurestene ale vremii regasim in centrul intersectiei un monumentul dedicat lui I.C Bratianu, pe atunci piata purtandu-i si numele. Acest loc in oras poarta denumirea Piata 21 Decembrie 1989, in cinstea celor ce au murit in timpul revolutiei. Asadar nu este vorba de o piata, cand vorbim de Universitate ci de doua - Piata Universitatii fiind doar spatiul dispus in fata Universitatii.

Aceasta Piata se inscria intr-un ax incarcat de monumente importante pe directia est-vest, incepand cu cel din Piata Rosetti si culminand cu statuia lui Kogalniceanu, din piata cu acelasi nume. Piata Universitatii este deschisa in 1857, cu ocazia initierii lucrarilor pentru primul corp al universitatii bucurestene (arhitect A. Orascu), caracterul ei fiind definit de 4 statui, realizate pe parcursul a 6 decenii: principele Mihai Viteazul (1876, sculptor Carrier-Belleuse), [despre care se spune (si nu pare sa fie un mit urban, totusi) ca are bustul unei statui care trebuia sa fie a Ioanei d'Arc] si carturarii Ion-Heliade Radulescu (1882, Ettore Ferrari), Gheorghe Lazar (1886, Ion Georgescu) si Spiru Haret (1935, Ion Jalea). Epicentrul vietii culturale bucurestene, Universitatea a fost ridicata in mai multe etape, urmand principiile estetice ale stilului neoclasic. Fatada existenta si astazi a fost realizata intre 1921-1943 (arhitect Nicoale Ghika-Budesti), adaugarea (inaltarea) aripilor noi la corpul central producandu-se in urma bombardamentelor din 1944. Cladirea Universitatii si Scoala de Arhitectura nu pot fi separate de evenimetele din 1989 si 1990 care au modificat istoria noastra.

Pe partea opusa a Pietei Universitatii amintim Palatul BCR, (opera arhitectului Oscar Maugsch - 1906), care lasa neterminata, in simterie, fundatia unui alt edificiu. Pe acea fundatie se realizeaza intre 1934-1935 un imobil de birouri, Palatul Creditului Industrial (arhitect G.M. Cantacuzino), ce se doreste o interpretare a cladirii BCR, intr-un stil clasicist sobru. Undeva in toata imaginea aceaasta, intr-o paleta arhitecturala asa diversa, s-au strecurat si parcarile auto, care in lipsa altor spatii (deja nu mai e o problema a capitalei, e o constatare "fireasca") au mancat spatiul public, care altminteri invitau la promenada "de bulivar".

Revenind in "marea intersectie", remarcam lipsa oricarei posibilitati de a ajunge pe partea opusa, spre TNB ori spitalul Coltea, decat prin pasajul Universitatii, realizat in perioada socialista cu ocazia dezvoltarii magistralei de metrou M2.Pe spatiul pe care acum troneaza falic Intercontinetalul si apasa greu Teatrul National, candva se putea vizita un circ in aer liber si o mustarie pe nume Zori de zi.

Toate acestea sunt rase de pe fata Bucurestiului in momentul in care se stabileste realizarea unui hotel reprezentativ in acest spatiu, in urma unor analize urbanistice ce propagau ideea dezvoltarii zonei prin functiuni turistice, culturale ori administrative. Intre 1968 si 1970 este ridicat Hotel Intercontinental (arhitecti Hariton, Nadrag, Moscu), noul Teatru National fiind realizat intre '64-'73 intr-o maniera contemporana epocii, salile fiind echipate cu instalatii de scena de varf. Insa ca orice lucru bun, si acest edificiu a cazut prada deterioarii, in urma cutremului din '77, "recarosarea" realizata in 1984 (arhitect Cezar Lazarescu) prezentand un concept mult mai vag si un volum greoi si lipsit de elemente spectaculoase. La civa pai de Piaa Universitii, dup ce treci de o pia mic cu fntn, se gsete cldirea Universitii de Arhitectur din Bucureti. Cldirea e un hibrid, fiind alctuit dintr-o arip veche i dou aripi noi. Aripa veche, care apare n fotografia de azi, a fost proiectat de arhitectul Grigore

Cherchez n 1912 n tradiia stilului brncovenesc, stil arhitectural dezvoltat n ara Romneasc n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu (16881714), caracterizat printr-o mbinare ntre motive orientale i elemente ale Renaterii italiene. n cazul de fa, stilul brncovenesc se distinge prin prezena loggiei pe faad, a coloanelor i balustradelor ornamentate. Cldirea i-a fost dedicat lui Ion Mincu, considerat unul dintre cei mai mari arhiteci romni. Aripile noi au fost adugate ntre anii 1963 i 1968. Iniiat de Societatea Arhitecilor Romni n 1892, coala de arhitectur a devenit instituie de stat in 1897 purtnd denumirea de coala Naional de Arhitectur iar n 1904 a cptat statutul de instituie independent de nvmnt superior sub numele de coala Superioar de Arhitectur. n prezent, Universitatea de Arhitectur i Urbanism Ion Mincu ofer specializri n arhitectur, urbanism, conservare i restaurare i design interior. Dar in afara de pietele de alimente sunt celalate mari spatii libere situate la extremitatile si la incrucisarile arterelor principale de circulatie. Ele iau nastere in cursul secolul XIX-lea si al XX-lea; pe masura ce preocuparile edilitare se sporesc. Se traseaza bulevarde,sosele, straz noi. Amenajarea de noi piete incepe la jumatatea secoluli al XIX-lea. Piata Universitatii este una din pietele de-a lungul marilor artere care taie crucis orasul. Pana in 1878 anul adoptarii primului regulament de constructie bucurestean transformarea vechilor structuri urbane se produce treptat, ca ulterior sa i-a amploare si sa se inspire dupa marile operatiuni ale urbanismului hausmannian. In Bucuresti se apeleaza pentru cladiri publice care completeaza fronturile marilor artere care traverseaza bucurestiul si care devin tot odata repere majore ale spatiului urban. Apare in 1906 cladirea Palatului BCR opera arhitetului Oscar Maugsch care lasa neterminata in simetrie fundatia unui alt edificiu . pe aceasta fundatie se realizeaza in anii 1934 Palatul Creditului Industrial architect fiind G. M. Cantacuzino. Dupa 1900 se incearca ruperea monotoniei fronturilor hausmanniene cu dominant orizontala si se adopta rezolvari care acuza verticalitatea prin folosirea rotondelor de colt a bovindourilor dezvoltate pe mai multe niveluri si a acoperiselor fragmentate. Eclectismul prin gama larga de solutii stilistice arhitecturale aplicate la programele publice a evitat fara exceptie stricta copiere a unor opere arhitecturale unice. - "monumentul lui

Victor Emanuelle al II-lea din Roma Italia - colonada masiva si scari monumentale cladirea universitatii parca se inspira din aceasta opera - colonade masive, intrare evidentiata printr-un iesind cu 4 statui-colturile cladirii sunt evidentiate prin pavilioane curbe ornate cu coloane dorice si acoperite cu cupole Astazi nu se mai pastreaza nimic din spiritual vechii pieti.. monumentele abia daca se mai observa de tufisurile crescute si de semnele de circulatie care sunt puse parca strategic in dreptul lor. Undeva in toata imaginea aceaasta, intr-o paleta arhitecturala asa diversa, s-au strecurat si parcarile auto, care in lipsa altor spatii (deja nu mai e o problema a capitalei, e o constatare "fireasca") au mancat spatiul public, care altminteri invitau la promenada "de bulivar". incarcat de "identitate".