Embed Size (px)
DESCRIPTION
Atestat
Citation preview
CUPRINS
Motivatia temei……………………..……………………………...…………...3
CAPITOLUL 1 Involutia si evolutia sistemului fiscal in Romania privind
impozitarea capitalului uman…………...………………….4
1.1Presiunea fiscala si limitele ei…...…………………………………6
1.2.Conceptul de venit salarial.….…………………………………….7
1.3. Datorii sociale privind remunerarea factorului forta de munca…...8
1.3.1.Contributii la asigurarile sociale (CAS)………………………9
1.3.2.Contributia angajatorului la Fondul National Unic de Asigurari
Sociale de Sanatate (CASS)………………………………...11
1.3.3.Contributia asiguratilor la Fondul National Unic de Asigurari
Sociale de Sanatate...………………………………………..12
1.3.4.Contributia la Fondul de somaj (CASs)……………………..13
1.4.Impozitul pe salarii-important venit al bugetului de stat…………15
1.4.1.Natura juridica si fiscala a impozitului pe salarii……………17
1.4.2.Calcularea, retinerea, varsarea si reflectarea in contabilitate a
impozitului pe salarii………………………………………...23
1.4.3.Cota unica de impozitare. Controverse si aplicatii...………...26
1.5.Armonizarea sistemului de impunere a veniturilor salariale din
Romania cu cel al tarilor membre ale Uniunii Europene………...32
1.6.Impozitul pe veniturile din salarii in Statele Unite ale Americii…34
CAPITOLUL 2.Studiul de caz privind mecanismul de impozitare a
veniturilor din salarii………………………….…………...36
2.1.Calculul obligatiilor de plata bugetare de natura salariala datorate
de angajat, la unitatea la care are functia de baza, pentru salariile
cele mai reprezentative…………………………………………...36
2.2.Opinii, dileme si avantaje privind impunerea capitalului uman….40
Bibliografie…………………………………………………………………….42
Motivatia temei
Impozitarea capitalului uman contribuie la constituirea unor importante surse de venit
la bugetul general consolidat. In primii sase ani de dupa revolutie, impozitul pe salarii a
reprezentat cel mai important venit al bugetului de stat fiind un impozit sigur, dificil de
practicat evaziunea fiscala, daca s-ar fi incheiat legal raporturile de munca intre salariati si
angajatori.
Incepand cu 01 ianuarie 2005 au aparut schimbari majore in ceea ce priveste
impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice, instituindu-se, astfel, cota unica de
impozitare de 16% asupra majoritatii categoriilor de venituri.
Optiunea pentru sistemul de impozitare prin cota unica a insemnat o decizie politica
majora a actualului Guvern, decizie aprobata de unii si criticata de altii.
S-a creat posibilitatea verificarii in practica daca economia romaneasca reactioneaza la
politicile fiscale in concordanta cu legitatile economice fundamentate de teoriile economice.
Renuntarea la practica cotelor progresive de impozitare pe transe de venit si
introducerea cotei unice de impozitare, rastoarna o buna parte din arhitectura sistemului fiscal
din tara noastra care, prin sistemul de impozit pe venitul global introdus in anul 2000, a
amplificat elementele birocratice si a determinat cheltuieli extrem de ridicate cu asezarea si
perceperea acestui impozit, in perioada 2000 – 2004.
Trecerea de la sistemul cotelor progresive pe transe de venit la cota unica, reprezinta un
progres in politica fiscala
Utilizarea sistemului de impozitare in cote unice incurajeaza cresterea eforturilor pentru
munca si contribuie la diminuarea evaziunii fiscale, la diminuarea economiei subterane si,
implicit, la sporirea veniturilor publice.
Cota unica de impozitare de 16%, aplicata lunar, inseamna o relansare a fortei de
munca active in Romania, ea asigura un tratament fiscal egal pentru toti contribuabilii;
indiferent de evolutia marimii veniturilor, asupra acestora se va aplica aceeasi cota de impozit
spre a determina marimea sarcinii fiscale.
Am avut posibilitatea efectuarii unei paralele intre nivelul impozitarii capitalului uman
in tara noastra si cel din unele tari europene.
Impozitarea proportionala (in cota unica) are marele merit ca ofera o regula asupra
careia pot cadea de acord atat cei care platesc mai mult, cat si cei care platesc mai putin (in
valoare absoluta), o regula care, odata acceptata, nu mai creaza probleme care sunt generate
de impunerea progresiva.
2
1.Involutia si evolutia sistemului fiscal in Romania
privind impozitarea capitalului uman
Sistemul fiscal poate fi considerat un ansamblu ordonat de măsuri şi acţiuni care sunt
întreprinse de către stat, prin aplicarea unei politici fiscale adecvate în ceea ce priveşte rolul
impozitelor şi taxelor, aşezarea şi perceperea acestora, tipuri de impozite şi taxe. Crearea
cadrului legislativ revine legislativului. Printr-un sistem fiscal, legislativul şi executivul
creează metodologii pentru un număr ridicat de impozite şi taxe, în cadrul adminstraţiei
fiscale, căutând să se folosească un personal numeros şi un volum de timp ridicat pentru a
aşeza şi percepe impozitele şi taxele datorate de către contribuabili.
În ţara noastră sistemul fiscal trebuie să îndeplinească două condiţii: să aibă criterii
precise şi să fie o manifestare de voinţă din ambele părţi, având grija să includem şi voinţa
politică. Elaborarea politicii fiscale este un act de decizii complexe, având obligaţia să
urmărească: criterii de eficienţă, reducerea fluctuaţiilor şi a instabilităţii economice, care sunt
veniturile consumatorilor şi ce măsuri de protejare se folosesc. Prin politica fiscală se caută
dezvoltarea impozitelor, prin folosirea altor forme de prelevări şi stimularea acestora, precum
şi prin distribuirea acestor venituri care au o influenţă asupra activităţii economice.
Sistemul fiscal trebuie să fie: unitar; simplu, să predomine autoimpunerea; eficient;
realizat cu costuri mici; cu o strategie clară, concretă şi eficientă; să fie dirijat astfel încât să
urmărească strângerea tuturor obligaţiilor; să fie computerizat; astfel orientat încât să
beneficieze de o structură organizatorică optimă şi să dispună de personal fiscal cu o înaltă
pregătire de specialitate.
Ministerul Economiei si Finantelor trebuie să caute o cât mai bună administrare a
sistemului fiscal, prin folosirea a două proceduri: fiscală şi central fiscală.
Prin procedura fiscală înţelegem elaborarea unor metodologii fiscale pe care trebuie să
le aplice agenţii economici şi care se referă la aşezarea impozitelor şi taxelor (se vor stabili în
funcţie de tipul impozitelor tranşe de impozitare sau cote fixe actualizate în funcţie de indicele
inflaţiei) şi la perceperea şi încasarea impozitelor şi taxelor (încasarea, întocmirea evidenţelor
fiscale, deconturi şi declaraţii fiscale lunar sau trimestrial şi anual de unde să reiasă activitatea
fiecărui agent economic).
Pentru perceperea impozitelor şi taxelor se porneşte de la subiectul impozitului care
este reprezentat de o persoană fizică sau juridică, care are în proprietate bunuri sau realizează
venituri impozabile sau taxabile, potrivit legislaţiei fiscale, care la rândul lor generează titluri
de creanţă fiscală. Persoanele fizice sau juridice au obligaţia de a declara bunurile sau
veniturile, de a întocmi unele evidenţe, precum şi dreptul de a cere înlesniri fiscale.
3
Calculul acestor impozite şi taxe se poate face în mai multe feluri: în sume absolute
(taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, impozitul pe teren, accize), în
cote procentuale fixe (impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru jocurile de
noroc şi impozitul pe dividende) şi în cote procentuale pe tranşe de venit (impozitul pe salarii,
impozitul pe profesiile de liberă iniţiativă, impozitul pe sumele brute obţinute de persoane
fizice – dobânzi şi alte activităţi desfăşurate în afara locului unde se află persoana cu carte de
muncă).
In contabilitatea financiara, impozitele, taxele si contributiile ca datorii si/sau creante
fiscale sunt cuprinse in spatiul activitatii de exploatare.
Singur Contabilitatea Internationala se pliaza aspectelor financiare nu numai in ceea ce
priveste impozitarea veniturilor, ea castiga tot mai mult teren in fata fiscalitatii si-si creeaza
norme si politici noi nu numai in ceea ce priveste impozitul pe profit, dar dedica doua
Standarde Internationale salariatilor : IAS 19 ,,Benefiile angajatilor” si IAS 26 ,,Contabilitatea
si raportarea planurilor de pensii”.
Tara noastra deja s-a familiarizat cu aceste standarde in mod teoretic, desi in materie de
salariati, fiscalitatea trebuie sa poata suporta financiar conceptele impuse de aceste standarde
pentru a le aplica in viata intreprinderii si implicit a salariatilor. In viziunea europeana si
internationala se asigura o importanta majora, dar fireasca, angajatilor. Sunt concepte noi,
abordari care pun o serie de problematici ce vizeaza importanta salariatilor intr-o
intreprindere. Ei sunt producatorii de bogatii si ocupa un loc bine meritat dupa investitori ca
cea mai importanta categorie de utilizatori ai informatiei financiare. Cata importanta se acorda
fortei de munca aflata in activitate o deducem cu usurinta din standardul International nr.
19 ,,Beneficiile angajatilor”. Beneficiile trebuie recunoscute ,,ca si datorie si cheltuiala
atunci, cand intreprinderea este in mod demonstrabil angajata in :
a) incheierea contractului de munca al unui angajat sau grup de angajati inainte de data
normala de pensionare;sau
b) furnizarea beneficiilor de incheiere ca rezultat al unei oferte facute pentru a incuraja
plecarea voluntara in somaj”.
Intreprinderile din Romania vor avea suficient timp in viitor sa-si proiecteze inclusiv
beneficiile angajatilor pe termen scurt, beneficiile post-angajare cu distinctii clare intre
planuri de contributii determinante si planuri de beneficii determinante, beneficii pentru
incheierea contractului de munca si compensatii sub forma participatiilor la capitalurile
proprii.
4
1.1.Presiunea fiscală şi limitele ei
Presiunea fiscală în România nu poate fi considerată numai mijlocul prin care statul
acoperă cheltuielile publice cu care acesta se confruntă, ci o putem considera şi obiectivul
politicii fiscale care este la îndemâna guvernului pentru a putea realiza o politică economică.
Administraţiile publice sunt cele care realizează veniturile publice, acestea servind la
acoperirea cheltuielilor publice, participând la realizarea politicii economice şi sociale a
puterii politice. De asemenea, acestea au o influenţă directă şi asupra persoanelor fizice şi
juridice, fiind folosite ca instrumente de intervenţie în viaţa economică şi socială.
Prin prelevare obligatorie înţelegem toate sumele vărsate de persoanele fizice şi juridice
administraţiilor publice, cu condiţia ca acestea să nu fie legate de o decizie voluntară.
Prin rata presiunii fiscale înţelegem raportul dintre ansamblul impozitelor şi
contribuţiile sociale efectiv încasate de organul fiscal şi produsul intern brut (PIB). La rândul
lui, acest indicator poate fi considerat presiune fiscală în sens strict şi este egal cu raportul
dintre ansamblul impozitelor încasate de către stat şi PIB, iar presiunea fiscală în sens larg
este egală cu raportul dintre ansamblul impozitelor şi contribuţiilor sociale pe de o parte, iar
pe de altă parte, produsul intern brut.
Se remarcă, că semnificaţiile ratei presiunii fiscale atât în plan contabil, cât şi în planul
analizei economice se văd simţite în timp într-o perioadă destul de îndelungată, de reţinut că
nu este vorba de prelevare netă operată asupra unor agenti economici. Putem remarca şi unele
aspecte ale ratei presiunii fiscale atât din punct de vedere contabil, cât şi din punct de vedere
al analizei economice, prin faptul că primul aspect cel contabil nu ţine cont de faptul că
prelevările obligatorii finanţează alte prelevări obligatorii. Analiza economică consideră că
presiunea fiscală este o cheltuială ce pune în evidenţă aspectul de confiscare al prelevărilor
obligatorii, neglijându-se faptul că acestea sunt restituite într-un circuit economic sub forma
cheltuielilor publice.
Rata de presiune fiscală poate fi considerată un indicator de comensurare a părţii din
venituri care provine din producţie şi care depinde, pe perioada evoluţiei ei, de o serie de
procese obligatorii, fără să fie lăsată în pace la iniţiativa privatizării.
Majoritatea economistilor impartasesc opinia ca, daca presiunea fiscala, adica rata de
impozitare, depaseste un anumit prag, orice impozitare suplimentara este daunatoare
economiei, diminuand veniturile incasate. Cresterea ratei de impozitare reduce gustul pentru
munca, incurajeaza evaziunea fiscala si descurajeaza economisirea si investitiile.Atunci cand
depaseste un anumit nivel, rata de impozitare contribuie la degradarea situatiei economice,
baza de impozitare se restrange, ceea ce anuleaza castigurile asteptate.
5
Gradul de fiscalitate, care in unele tari include si “povara contributiilor”, iar in altele nu,
respectiv nivelul fiscalitatii, cunoaste diferentieri importante nu numai de la o tara la alta, dar
chiar si in cadrul aceleiasi tari, de la o perioada la alta.
Deosebiri esentiale exista nu numai intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare,
precum si intre cele din grupul tarilor in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate statul
incaseaza la buget, pe calea impozitelor, o parte mai mare din produsul intern brut decat in
tarile in curs de dezvoltare.
Daca admitem ca exista o anumita limita pentru presiunea fiscala, atunci probelma
cruciala este aceea de a sti daca ea a fost depasita sau nu. Daca raspunsul este afirmativ, cel
mai bun mijloc de relansare a economiei este acela de a o elibera de “jugul” fiscal. Tocmai
acesta a fost sensul reformelor profunde puse in practica in unele tari, precum S.U.A., Anglia
si altele. Reforma fiscala profunda din Anglia in timpul guvernului Theatcher a fost, intr-o
insemnata masura, consecinta revoltei claselor medii si superioare, satule de “confiscarea”,
prin impozite, a unei parti prea mari dinn produsul eforturilor lor. Situatia s-a prezentat
similar si in S.U.A. in timpul guvernului Reagan, cand cota marginala de impozitare a ajuns la
60-65% si apoi ea a fost redusa la 40%.
1.2.Conceptul de venit salarial
Salariul este o formă de venit, care în urma procesului de distribuire şi redistribuire,
este însuşit de către lucrători pentru activitatea depusă de aceştia., deducându-se din producţia
vândută şi încasată a întreprinderii la care lucrează.
Existenţa salariului este determinată obiectiv de necesitatea întreţinerii forţei de muncă
şi necesităţile familiei salariatului, suma salariului este determinată obiectiv de preţul forţei de
muncă.
Pentru contribuţia adusă la realizarea muncii ca factor de producţie, care concură la
desfăşurarea oricărei activităţi, personalul său primeşte o sumă de bani denumită salariu,
denumirea oficială precizată printr-o Hotărâre a Guvernului.
Paul Samuelson precizează că “omul este mai mult decât o marfă” şi îşi “închiriază
serviciile pe baza unui preţ”. De unde se poate observa că salariul are un comportament
asemanător cu cel al preţului oricărei mărfi.
Privit din punctul de vedere al desfăşurării activităţii economice, al faptului că
activitatea economică, presupune combinarea factorilor de producţie din care munca nu
lipseşte niciodată, salariul reprezintă un cost, o componentă a costului total al bunului
obţinut. De asemenea, salariul reprezintă venitul celor care au contribuit prin munca depusă la
obţinerea rezultatelor respective.
6
Salariul nu se referă la venitul din muncă al oricărei persoane, ci numai venitul din
munca unei persoane angajată la altă persoană fizică sau juridică, căreia îi închiriază
capacitatea sa de muncă.
Este forma de venit cea mai frecventă pe care o îmbracă o mare parte din venitul
naţional, aflându-se în strânsă legătură cu situaţia economică a unui număr mare de locuitori.
Remunerarea factorului forta de munca genereaza o paleta larga de obligatii fiscale :
asigurari sociale; asigurari de sanatate; contributii la fondul de somaj; impozite pe veniturile
salarii; fonduri speciale etc. Toate impozitele contributiile si fondurile speciale cu privire la
forta de munca au ca baza de calcul salariul brut realizat sau salariul tarifar.
Salariul brut realizat (efectiv) este format din salariul tarifar, sporul de vechime, alte
sporuri, primele acordate, avantajele in natura, orele suplimentare etc.
Pentru societatile comerciale care utilizeaza forta de munca pe o durata determinata sau
nedeterminata, functionari publici, unitatea este obligata sa depuna pentru toate persoanele
angajate contractul individual de munca in termen de 30 de zile de la data angajarii.
Obligatia de a inregistra contractele individuale de munca la directiile de munca si
protectie sociala a persoanelor fizice revine, societatilor comerciale si celorlante categorii de
agenti economici cu capital privat saau mixt, asociatii cu caracter obstesc care functioneaza
potrivit legislatiei romane.
1.3.Datorii sociale privind remunerarea factorului forta de munca
Contributia pentru asigurarile sociale reprezinta o suma de bani platita de catre
persoanele fizice (angajat) si juridice (angajator), calculata prin aplicarea unor cote
procentuale asupra anumitor categorii de venituri, stabilite prin lege, in vederea constituirii
fondurilor asigurarilor sociale (pentru pensie, sanatate, accidente de munca si boli
profesionale, somaj etc.).
Necesitatea infiintarii si functionarii asigurarilor sociale a izvorat din sentimentul de
teama : teama de a nu avea din ce trai in anumite situatii, unele previzibile, altele de risc
(imprevizibile).
Dintre situatiile previzibile se detaseaza grija, obsedanta, de a nu mai avea din ce trai
dupa ce nu vei mai putea munci din cauza varstei inaintate. Sentimentul de siguranta la
batranete, prin obtinerea unor venituri sigure, sub forma de pensie, a izvorat ca raspuns la
sentimentul de teama : teama de a nu avea din ce trai dupa ce nu vei mai putea sa muncesti.
Oamenii vor sa li se alunge sentimentul de teama, printr-un anumit grad de siguranta
(prin obtinerea garantata a veniturilor din pensii). In acest scop, oamenii vor cauta siguranta si
7
acorduri bine stabilite cu statul si angajatorul atunci cand se pune problema incadrarii in
munca.
Pentru unii ideea de siguranta la batranete este mai importanta decat veniturile prezente
necesare traiului.Evenimentele de risc sunt acele evenimente care nici nu pot fi prevazute si
nici evitate, precum cele privind boala, accidentele de munca si bolile profesionale, ramanerea
fara loc de munca (somajul). Producerea unor asemenea evenimente (in special a celor de
sanatate, accidente de munca si boli profesionale), pe langa faptul ca te pun in situatia de a nu
mai avea din ce trai, mai necesita si cheltuieli cu serviciile sociale.
In conditiile in care (aproape) toti salariatii erau obsedati de teama de a nu mai avea din
ce trai in cazul producerii unor asemenea evenimente, s-a nascut sentimentul de solidaritate,
manifestat prin dorinta comuna de a se intreprinde masuri (de catre salariati, angajatori si stat,
ale caror interese au coincis) pentru a avea asigurate si in asemenea situatii atat veniturile
necesare existentei, cat si serviciile sociale necesare, in special cele medicale.
Deci contributiile sociale au aparut din necesitatea obtinerii, de catre salariati, a unor
garantii certe din partea statului, prin realizarea unui sistem de asigurari sociale, prin care sa
se asigure un sprijin banesc, material si/sau sub forma de servicii sociale, in special medicale,
atat persoanelor care, dupa o anumita varsta, nu mai pot munci, cat si persoanelor expuse unor
evenimente de risc (precum cele de boala, accidente de munca, sanatate, somaj etc.).
1.3.1.Contributii la asigurarile sociale (CAS)
Sunt reglementate de Legea nr. 19/2000 privind protectia persoanelor angajate.
Sunt suportate de persoanele juridice si fizice, Agentia Nationala pentru Ocuparea
Fortei de munca, pentru persoanele aflate in somaj, persoanele care realizeaza un venit brut pe
an calendaristic, echivalent cu cel putin trei salarii medii brute aflate in una din situatiile :
ca asociat unic, asociati, sau actionari;
manageri pe baza unui contract de administrare sau management;
membri ai asociatiilor familiale;
persoane autorizate pentru a desfasura activitati independente;
persoane asigurate pe baza de contract de asigurare sociala de sanatate;
persoane ce isi desfasoara activitatea in strainatate, in situatia in care nu sunt asiguratii
acestora;
persoane juridice si fizice care angajeaza personal ocazional penntru desfasurarea unei
activitati, alta decat activitatea dependenta la functia de baza.
Contributia la asigurari este datorata lunar si reprezinta baza de calcul pentru tipologia
pensiilor.
8
CAS = Cota de impozitare x Baza de impozitare
Cota de impunere se diferentiaza in functie de doi factori :
Conditiile de munca diferentiate la randul lor in :
-Conditii de munca normale-cota este de 29%;
-Conditii de munca deosebite-cu un grad ridicat de risc -cota este de 34%;
-Conditii de munca stabilite numai prin lege (unitatile miniere pentru personalul care isi
desfasoara activitatea in subteran mai mult de 50%; activitati de cercetare; exploatarea
materiilor prime nucleare; zone de expunere la radiatii)- cota este de 39%;
Aceste cote se stabilesc in fiecare an prin legea anuala a bugetului asigurarilor sociale de
stat.
Potrivit Legii bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2007, nr. , incepand cu 1
ianuarie 2007 cotele de mai sus vor fi :
-conditii normale = 29%
-conditii de munca deosebite = 34%
-conditii speciale de munca = 39%
Tipologia contribuabililor; Cotele de mai sus pot fi mai mici sau cel mult egale cu acestea
in functie de categoria contribuabilului :
-Cota de 9,5% contributie individuala de asigurari sociale.
Ea este suportata de persoane angajate pe baza unui contract individual de munca,
functionari publici, persoane cu functii elective si achitata de unitatea care utilizeaza forta de
munca cu contract individual de munca. Baza de calcul o constituie salariul tarifar plus
sporuri permanente. Cota de impozitare de 9,5% este aplicata asupra bazei de calcul.
Termenul de plata este ziua in care se lichideaza drepturile salariale ale lunii
precedente, dar nu mai tarziu de 25 inclusiv ale lunii urmatoare.
Instrumentarea contabila este data de inregistrarea :
421 = 4312
Personal, remuneratii datorate Contributia personalului la
pensia suplimentara
Lichidarea drepturilor salariale, obliga societatea la plata contributiei :
4312 = 5121.00
Contributia personalului la Conturi la banci in lei
pensia suplimentara
Baza de impozitare depinde de tipul contribuabilului. Legislatia prevede o limita
maxima si o limita minima a bazei de impozitare, functie de categoria contribuabilului.
9
Instrumentele impunerii cu privire la CAS. Toate persoanele juridice sau alte
persoane, dupa caz, sunt obligate sa depuna declaratia in format electronic pe discheta insotita
de formularul pe hartie semnata de persoanele autorizate si stampila angajatorului.
Contributia de asigurari sociale, datorata de angajatori, reprezinta diferenta fata de
contributia individuala de asigurari sociale achitata de asigurat pana la nivelul cotelor
stabilite prin legea anuala a bugetului de stat.
Din punct de vedere contabil contributia la asigurarile sociale reprezinta o cheltuiala
deductibila fiscal la calculul profitului impozabil si se suporta pe rentabilitatea societatii
comerciale care are personal angajat cu contract individual de munca . Contabil contributia la
asigurari sociale genereaza ecuatia :
6451 = 4311
Cheltuieli privind asigurarile sociale Contributia unitatii la asigurari
sociale.
1.3.2.Contributia angajatorului la Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate
(CASS)
Este reglementata de OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului
de asigurari sociale de sanatate.
Aceasta este datorata lunar de catre toate persoanele juridice care utilizeaza forta de
munca pe baza contractului individual de munca, venituri din activitati desfasurate de
persoane fizice care exercita profesii liberale sau activitati independente, persoane fizice care
obtin venituri din agricultura si silvicultura, persoane juridice sau fizice la care isi desfasoara
activitatea asiguratii, cetateni nerezidenti care se asigura facultativ.
CASS = Cota x Baza de impozitare
Cota de impozitare este de 6.5% si se achita de catre angajator persoana juridica sau
fizica la care isi desfasoara activitatea asiguratul.
Cota de impozitare pentru cetatenii straini asigurati facultativ este de 13,5%.
Baza de calcul este formata din salariul efectiv realizat de salariati angajati cu contract
individual de munca sau civil.
Pentru cetatenii nerezidenti asigurati facultativ, baza de calcul este valoarea a doua
salarii de baza minime brute pe tara.
Contributia se calculeaza prin aplicarea cotei de 6.5% asupra bazei de calcul. Este o
cheltuiala deductibila fiscal la calculul profitului impozabil si se suporta pe rentabilitatea
firmei. Plata se face lunar pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare.
Din punct de vedere contabil ecuatia generata de contributia angajatorului la asigurari
sociale de sanatate este :
10
6453 = 4313
Cheltuieli privind contributia Contributia angajatorului
unitatii pentru asigurari sociale de pentru asigurari sociale de
sanatate sanatate
1.3.3.Contributia asiguratilor la Fondul National Unic de
Asigurari Sociale de Sanatate
Este reglementata de OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului
de asigurari sociale de sanatate.
Aceasta este datorata de toti salariatii angajati potrivit legii, cu contract individual de
munca sau contract civil, de persoane fizice asigurate.
CASS = Cota x Baza de impozitare
Cota este de 6,5%.
Baza de impozitare este formata din urmatoarele categorii de venituri :
-venituri din salarii supuse impozitului pe venit;
-indemnizatii de somaj si alocatii de sprijin;
-venituri din cedarea folosintei bunurilor;
-venituri din dividente si dobanzi;
-valoarea a doua salarii minime brute pe tara pentru persoanele care satisfac serviciul
militar in termen.
CASS este achitata lunar de catre angajatori si suportata de personalul angajat, a
fiecaruia. Suma contributiei asiguratilor reprezinta datoria lunara la asigurarile de sanatate.
Termenul de plata este 25 inclusiv a lunii urmatoare; trimestrial pentru cota individuala de
6,5% platita asupra veniturilor din agricultura si silvicultura, stabilite potrivit normelor de
venit pentru persoanele fizice care nu sunt angajatori; anual pentru veniturile din cedarea
folosintei bunurilor, venituri din dividente si dobanzi si alte venituri care se supun impozitului
pe venit.
1.3.4.Contributia la Fondul de somaj (CASs)
Este reglementata de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca cu modificarile si completarile ulterioare.
Aceasta este suportata atat de salariat cat si de unitate, in cote procentuale diferite.
CASs = Cota x Baza de impozitare
Legislatia prevede 3 cote procentuale functie de urmatoarele categorii de contribuabili :
11
cota de contributie individuala de asigurari pentru somaj de 1%, pentru persoanele
angajate pe baza unui contract individual de munca; functionari publici; persoane cu
functii elective; militari angajati pe baza de contract;
cota de contributie de asigurari pentru somaj suportata de angajator de 2.5%;
cota de contributie de asigurari pentru somaj suportata de asigurati pe baza unui contract
de asigurare de somaj de 4%.
Cotele se stabilesc anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Potrivit Legii bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2006, nr. 380/2005, incepand
cu 1 ianuarie 2006 cota de contributie pentru somaj suportata de angajator este de 2,5% iar
cota de contributie de asigurari pentru somaj suportata de asigurati pe baza unui contract de
asigurare de somaj este de 3,5%.
Bazele de calcul :
- salariul tarifar pentru persoanele angajate cu contract individual de munca,
functionari publici;
- indemnizatia bruta lunara, pentru persoane cu functii elective;
- solda bruta lunara, pentru angajatii militari pe baza de contract;
- fondul total de salarii pentru angajatori si persoane juridice;
- venitul lunar conform asigurarii, pentru asociat unic, administratori, persoane care
desfasoara activitati independente, asociatii familiale care nu poate fi mai mic decat salariul
de baza minim pe economie.
Termenul de plata : Contributia la fondul de somaj este achitata lunar de unitate odata
cu lichidarea drepturilor salariale, pana cel mai tarziu pe 25 a lunii urmatoare celei pentru
care se datoreaza contributia.
Contributia angajatorului la fondul de somaj este o cheltuiala suportata pe rentabilitatea
firmei si este deductibila fiscal la calculul profitului impozabil. Contabil contributia unitatii la
fondul de somaj este data de ecuatia :
6452 = 4371
Cheltuieli privind contributia Contributia unitatii la
pentru ajutorul de somaj fondul de somaj
Cota de impozit de 1% fiind suportata de salariatii permanenti, aceasta contributie
determina un raport neutru in raport cu rentabilitatea firmei. Contabil evidenta contributiei
este redata astfel :
421 = 4372
12
Personal, remuneratii datorate Contributia personalului la
fondul de somaj
Plata celor doua contributii la fondul de somaj se achita odata cu achitarea datoriilor
salariale, prin ordin de plata :
% = 5121.00
4371 Conturi la banci in lei
Contributia unitatii la fondul de
somaj
4372
Contributia personalului la fondul
de somaj
Sumele platite in plus la asigurari sociale sunt evidentiate distinct in contabilitate, iar
regularizarea se efectueaza prin debitul conturilor 431 “Asigurari sociale” si creditul contului
4382 “Alte creante sociale”.
Datoriile sociale, rezultate ca urmare a regularizarilor, sunt reflectate in contabilitate
prin creditul contului 431 “Asigurari sociale, protectie sociala” si debitul contului 4381 “Alte
datorii sociale”.
Ca un rezumat al celor prezentate in acest subcapitol, in anexa nr. 1 am prezentat
Sinteza obligatiilor de plata de natura salariala datorate de angajat si angajator incepand
cu 01 ianuarie 2007.
1.4.Impozitul pe salarii – important venit al bugetului de stat
Impozitul pe salarii este un impozit direct, fiind introdus în România de la 1 ianuarie
1991. El contribuie la realizarea PIB. De-a lungul timpului acest impozit a suferit mai multe
transformări, trecând de la impunerea cedulară (separată) a veniturilor realizate de persoane
fizice (până în anul 1977) la impunerea individuală a salariilor şi a drepturilor asimilate
acestora, continuând să preocupe economiştii din întreaga lume şi să nemulţumească salariaţii
de pretutindeni.
În România, impozitele salariale au evoluat din 1990 şi până în prezent, suferind
modificări, atat în ceea ce priveşte sfera de cuprindere a materiei impozabile, cât şi mărimea
cotelor de impunere. Au fost majorate cotele aferente tranşelor de venit mici şi mijlocii şi
reduse cotele aferente veniturilor mari. Scopul a fost sporirea veniturilor bugetare, chiar
13
dacă aceasta presupunea împovărarea celor mulţi cu salarii modeste şi uşurarea sarcinii
suportate de cei cu salarii mari, care formau o minoritate.
Pe de alta parte, cheltuielile fiscale si sociale privind utilizarea fortei de munca erau
foarte mari.Datorita costului social si fiscal ridicat pentru fiecare angajat, firmele au tendinta
de a se orienta in utilizarea fortei de munca fara forme legale.
Astfel practica muncii la negru ca fenomen negativ dublu asupra protectiei personalului
angajat cat si dimensionarea corecta a economiei subterane devine curenta. Impozitul pe
salarii, ca impozit direct a reprezentat cel mai important venit la bugetul statului in primii sase
ani de dupa revolutie, deoarece era un impozit sigur, dificil de practicat evaziunea fiscala,
daca s-ar fi incheiat legal raporturile de munca intre salariati si angajatori. Daca analizam
legile bugetelor de stat din 1991-2000, se observa ca incepand cu anul 1991 si pana in anul
2000 inclusiv, impozitul pe salarii era principala sursa de venituri ale statului cu marimi
relative cuprinse intre circa 21% in anul 1991 si 34% in anul 2000, din veniturile totale ale
statului.
PONDEREA IMPOZITULUI PE SALARII IN VENITURILE
TOTALE BUGETARE (%)
21.8 23.25 30.63 30.18 31.47 33.88 32.28 17.48 9.52 8.1
Cresterea deficitului bugetar an de an, impune o analiza atenta a veniturilor directe in
raport cu cele indirecte.
14
La finele anului 1997 a fost instituit impozitul pe veniturile persoanelor fizice care au
inlocuit multiplele impozite pe venituri adoptate din 1954.
Dupa 1997 impozitul pe salarii cunoaste o usoara descrestere fata de anul precedent,
pentru ca un an mai tarziu, acesta sa fie redus la circa 50% fata de 1996. Acesta era un semnal
pozitiv pentru incurajarea fortei de munca, stimularea initiativei, sensibilitatea conducerii
firmelor pentru dezvoltarea cifrei de afaceri corelata cu costurile pentru realizarea veniturilor.
Cu toate acestea, ordonanta amintita nu raspundea decat in mica masura la particularitatile si
cazuistica activitatilor individuale.
Se impunea astfel un sistem just si mai echitabil de impunere a veniturilor persoanelor
fizice si care sa tina cont de particularitatile si diversificarea activitatilor individuale,
insuficient tratate de multitudinea actelor legislative anterioare. Mai mult sistemul de
impunere al persoanelor fizice trebuia sa raspunda normelor internationale.
Evolutia impozitelor pe veniturile salariale a urmarit, ca si celelalte impozite,
indeplinirea unor strategii social-economice ale programelor partidelor de guvernamant.
Impozitul pe veniturile salariale ramane la ora actuala impozitul ce indeplineste cel mai
riguros dezideratele justitiei fiscale.
Incepand cu data de 01 ianuarie anul 2000 veniturile realizate intr-un an fiscal de
persoane fizice romane si straine care realizeaza venituri in Romania prin intermediul unei
baze fixe, se supun impozitului pe venitul anual global.
Impunerea globala a veniturilor persoanelor fizice deschidea “unda verde” cerintelor de
armonizare cu legislatia tarilor din Uniunea Europeana si raspundea in mare masura situatiei
economice generale, apropiindu-se in mare masura de principiul constitutional de participare
a tuturor cetatenilor la acoperirea cheltuielilor publice in raport de suma veniturilor
impozabile realizate.
Impozitarea venitului global al persoanelor fizice in tarile dezvoltate reprezinta o
traditie fiind o forma superioara de prelevare a veniturilor la bugetul statului.
Impozitele pe veniturile salariale prezintă avantaje şi dezavantaje.
Dintre avantaje menţionăm: constituie un venit sigur pentru stat dinainte cunoscut, pe
care se poate baza în anumite perioade de timp; împlinesc deziderate de justiţie fiscală
deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existenţă; au în vedere natura şi
mărimea veniturilor impozabile şi prin faptul că ţin seama de sarcinile familiale; sunt uşor de
calculat şi de perceput. Dezavantajele se referă la următoarele aspecte: nu sunt agreabile de
plătitor; se consideră că nu ar fi productive; conducerea statului nu are interes să devină
nepopulară prin mărimea acestor impozite; pot conduce la abuzuri în ce priveşte aşezarea şi
încasarea impozitelor.
15
1.4.1.Natura juridică şi fiscală a impozitului pe salarii
Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare, economice şi sociale
urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie
cunoscute şi respectate atât de către organele fiscale, cât şi de către contribuabili. Drept
urmare, în legile prin care se instituie impozite se precizează persoanele în sarcina cărora cade
plata impozitelor; materia supusă impunerii; mărimea relativă a impozitului; termenele de
plată; sancţiunile ce se aplică persoanelor fizice şi/sau juridice care nu-şi onorează obligaţiile
fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere şi încalcă alte
dispoziţii ale reglementărilor fiscale. Impozitele, taxele şi alte venituri se stabilesc numai prin
lege, fiind interzis a se încasa dacă nu au fost reglementate prin acte normative.
Impozitul pe salarii este o cheltuială salarială, fiind suportat din drepturile lunare
cuvenite salariaţilor.
Incepand cu anul 2005 au aparut unele schimbari majore in ceea ce priveste impozitarea
veniturilor realizate de persoanele fizice. Astfel, s-a instituit cota de impozitare de 16% asupra
majoritatii categoriilor de venituri (exceptie facand veniturile din investitii si cele din jocuri
de noroc), s-a renuntat la globalizarea veniturilor in vederea determinarii impozitului anual
global (totusi, pentru veniturile realizate in anul 2004 se va realiza procedura de globalizare in
anul 2005), deducerile personale nu se mai acorda decat salariatilor etc.
Veniturile supuse impozitarii
Veniturile din salarii cuprind toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o
persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau
a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate
temporara de munca.
Astfel, in cadrul veniturilor din salarii, se cuprind sume primite pentru munca prestata
ca urmare a contractului individual de munca, a contractului colectiv de munca, precum si pe
baza actului de numire :
salariile de baza;
sporurile si adaosurile de orice fel;
indemnizatiile de orice fel;
recompensele si premiile de orice fel;
sumele reprezentand premiul anual si stimulentele acordate, potrivit legii,
personalului din institutiile publice, cele reprezentand stimulentele din fondul de
16
participare la profit, acordate salariatilor agentilor economici dupa aprobarea bilantului
contabil, potrivit legii;
sumele primite pentru concediul de odihna, cu exceptia sumelor primite de salariat cu
titlu de despagubiri reprezentand contravaloarea cheltuielilor salariatului si familiei sale
necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualelor prejudicii suferite
de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna;
sumele primite in caz de incapacitate temporara de munca.
In categoria veniturilor din salarii sunt cuprinse, conform legislatiei in vigoare si
urmatoarele :
a) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate
publica, stabilite potrivit legii;
b) indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul
persoanelor juridice fara scop lucrativ;
c) drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte
drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor
la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a
administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin
subscriptie publica;
f) sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor, in consiliul de
administratie si in comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, conform legii;
h) indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul valorii inscrise in declaratia de
asigurari sociale;
i) sumele acordate de organizatiile nonprofit si de alte entitati neplatitoare de impozit pe
profit, peste limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe
perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul
serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;
j) indemnizatia administratorilor, precum si suma din profitul net cuvenite
administratorilor societatilor comerciale, potrivit actului constitutiv sau stabilite de
adunarea generala a actionarilor;
k) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.
Venituri care nu se supun impozitarii :
17
a) ajutoare de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile
proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile,
ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai
salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la
locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv
transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de
angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevazut in
contractul de munca. Cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai
angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 Iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale
altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 Martie
sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice
ocazie dintre cele de mai sus, nu depaseste 150 lei (RON). Nu sunt incluse in veniturile
salariale si nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevazute mai sus, realizate de
persoane fizice, daca aceste venituri sunt primite in baza unor legi speciale si finantate din
buget;
b) tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, in
conformitate cu legislatia in vigoare;
c) contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitatii,
potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activitatii prin cadrul
normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din
sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si
compensarea diferentei de chirie, suportate de persoana fizica, conform legilor
speciale;
d) cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitatilor
publice, a angajatilor consulari si diplomatici care lucreaza in afara tarii, in
conformitate cu legislatia in vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protectie si
de lucru, a alimentatiei de protectie, a medicamentelor si materialelor igienico-
sanitare, a altor drepturi de protectie a muncii, precum si a drepturilor de echipament, ce
se acorda potrivit legislatiei in vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care
angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la
nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile in care nu se asigura locuinta sau nu se
suporta contravaloarea chiriei, conform legii;
18
g) sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, a
indemnizatiei primite pe perioada delegarii in alta localitate, in tara si strainatate, in
interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele
juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit peste
limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice;
h) sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de
mutare in interesul serviciului;
i) indemnizatiile de instalare ce se acorda o singura data, la incadrarea intr-o alta
localitate dacat cea de domiciliu, in primul an de activitate dupa absolvirea studiilor, in
limita unui salariu de baza la angajare, precum si indemnizatiile de instalare si mutare
acordate, potrivit legilor speciale, personalului din institutiile publice si celor care isi
stabilesc domiciliul in localitati din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, in care isi au
locul de munca;
j) sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe
unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute
ca urmare a concedierilor colective, precum si sumele reprezentand platile
compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de
personalul civil din sectorul de aparare nationala la incetarea raporturilor de munca sau de
serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, acordate potrivit legii;
k) sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete,
acordate personalului militar trecut in rezerva sau al carui contract inceteaza ca urmare a
nevoilor de reduceree si de restructurare, precum si ajutoarele stabilite in raport cu
solda lunara neta, acordate acestora la trecerea in rezerva sau direct in retragere cu drept
de pensie sau celor care nu indeplinesc conditiile de pensie, precum si ajutoare sau plati
compensatorii primite de politistii aflati in situatii similare, al caror cuantum se
determina in raport cu salariul de baza lunar net, acordate potrivit legislatiei in materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitatii de creare de programe pentru
calculator; incadrarea in activitatea de creatie de programe pentru calculator se face prin
ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, al ministrului
comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului finantelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitati dependente desfasurate
intr-un stat strain, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac exceptie
veniturile salariale platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident in
Romania sau are sediul permanent in Romania, care se supun procedurii de globalizare,
indiferent de perioada de desfasurare a activitatii in strainatate;
19
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregatirea profesionala si perfectionarea
angajatului legata de activitatea desfasurata de acesta pentru angajator;
o) costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, efectuate in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu
p) avantajele sub forma dreptului la stok option plan, la momentul angajarii si implicit la
momentul acordarii;
r) diferenta favorabila dintre dobanda preferentiala stabilita prin negociere si dobanda
practicata pe piata pentru credite si depozite.
Ca venituri din salarii sunt considerate atat sumele in bani, cat si contravaloarea
veniturilor in natura, in cadrul acestora putandu-se include primirea de catre angajat a unor
bunuri, beneficierea gratuita de unele avantaje. Evaluarea veniturilor obtinute in natura, in
vederea impozitarii, se realizeaza la pretul pietei sau la costul de productie. Avantajele primite
cu plata partiala sunt evaluate ca diferenta intre pretul pietei la locul acordarii avantajului si
suma reprezentand plata partiala. In cazul avantajelor primite in bani, valoarea lor este egala
cu valoarea sumei primite.
In cazul in care un angajator acorda sub forma unor venituri in natura unele produse din
productie proprie salariatilor, valoarea veniturilor este data de costul de productie al
produselor, inclusiv accizele, la care se adauga taxa pe valoarea adaugata.
In cadrul avantajelor impozabile de care poate beneficia un salariat includem :
- utilizarea oricarui bun din patrimoniul angajatorului in interes personal, inclusiv a
vehiculelor de orice tip, cu exceptia deplasarii la si de la locul de munca;
- cazarea, hrana, imbracamintea, personalul pentru munci casnice, precum si alte bunuri sau
servicii oferite gratuit sau la un pret mai mic dacat pretul pietei;
- imprumuturile nerambursabile;
- anularea unei creante a angajatorului asupra angajatului;
- abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice utilizate in
interes personal;
- permisele de calatorie pe orice mijloc de transport folosite in scop personal;
- primele de asigurare platite de catre suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de
venituri din salarii, la momentul platii primei respective, altele decat cele obligatorii;
- gratuitatile de bunuri si servicii;
- sumele acordate pentru distractii sau recreere;
- alte avantaje de natura celor de mai sus.
In ceea ce priveste determinarea veniturilor impozabile, nu sunt considerate avantaje
urmatoarele :
20
a)contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitatii,
potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activitatii,
compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de aparare nationala, ordine publica,
precum si compensarea diferentei de chirie suportate de persoana fizica conform legilor
speciale;
b)contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care
angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la
nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile in care nu se suporta contravaloarea
chiriei.
Un mod specific de determinare a valorii avantajului apare in cazul folosirii in interes
personal a autoturismului de serviciu. Determinarea valorii avantajului se face aplicand
procentul de 1,7% asupra valorii de intrare in patrimoniu a autoturismului.Prin aplicarea
acestui procent rezulta o valoare lunara a avantajului (aceasta valoare reprezinta cheltuiala
lunara cu amortizarea autoturismului).
Daca autoturismul este inchiriat de la o terta persoana de firma la care beneficiaza de
autoturism in scop gratuit pentru interes propriu, atunci valoarea avantajului este data de
valoarea chiriei platita pentru autoturism.
Daca autoturismul este folosit si in interesul propriu si in interesul afacerii de catre
salariat, atunci valoarea avantajului este proportionala cu numarul de km parcursi in interes
propriu.
In cazul folosirii cu titlu gratuit si a altor bunuri, valoarea avantajului este data de
nivelul cheltuielilor pe unitatea de masura specifica a bunurilor respective sau de pretul
practicat pentru terti. In cadrul acestor bunuri putem include : produse alimentare,
imbracaminte, cherestea, lemne de foc, carbuni, energie electrica, termica, abonamente de
radio si televiziune, de transport, abonamentele si costul convorbirilor telefonice, cartele
telefonice, permisele de calatorie, biletele de tratament si de odihna, cadourile primite cu
diverse ocazii etc.
1.4.2.Calcularea, retinerea, varsarea si reflectarea in contabilitate a impozitului pe
salarii
Impozitul pe salarii este datorat lunar, acesta fiind impozit final. El se calculeaza si se
retine la sursa de catre platitorii de venit. Modul de calcul al impozitului pe salarii si, in
special, al venitului impozabil, difera la locul de munca unde salariatul are cartea de munca de
celelalte locuri de munca.
21
Pentru determinarea impozitului pe salarii la locul unde salariatul are cartea de munca
aplicam algoritmul din anexa nr.2.
Venitul brut din salarii reprezinta suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare
loc de realizare a venitului.
Contributiile obligatorii datorate potrivit legii sunt :
- contributia pentru protectia sociala a somerilor (AS), ea reprezentand 1% din salariul de
baza;
- contributia pentru asigurarile sociale de sanatate (CASS), ea reprezentand 6,5% din
salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile sau adaosurile reglementate prin
lege sau contractul colectiv de munca;
- contributia individuala de asigurari sociale (CAS), reprezentand 9,5% din venitul brut.
Contributia la asigurarile sociale maxima datorata de un salariat este cea aferenta sumei
reprezentand cinci salarii medii brute pe economie. Pentru sumele ce depasesc aceasta valoare
nu se mai calculeaza CAS, chiar daca acestea sunt cuprinse in baza de impozitare a acestei
contributii.
Contributiile la schemele facultative de pensii ocupationale se deduc din venitul net,
astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei a 200 euro.
Transformarea contributiilor retinute pentru schemele facultative de pensii ocupationale
din lei in euro, pentru verificarea incadrarii in plafonul anual, se face la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei in vigoare in ultima zi a lunii pentru care se
platesc drepturile salariale.
Platitorul de venituri din salarii cumuleaza sumele in euro reprezentand contributiile
retinute pentru schemele facultative de pensii ocupationale si verifica incadrarea in plafonul
deductibil prevazut de lege.
Deducerile personale reprezinta o suma neimpozabila acordata persoanelor fizice
rezidente in Romania, cu domiciliu in Romania, precum, si persoanele fizice care au sediul
intereselor vitale in Romania sau sunt prezente in Romania pe o perioada sau mai multe
perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive,
care se incheie in anul calendaristic vizat, timp de 3 ani consecutiv. Pentru a beneficia de
deduceri personale contribuabilii trebuie sa obtina venituri din salarii.
Deducerile personale se acorda pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru
veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.
La stabilirea nivelului deducerilor personale sta salariul brut si numarul persoanelor aflate
in intretinere.
22
Astfel, pentru contribuabilii care au un venit brut lunar de pana la 1000 lei, inclusiv deducerile
personale, sunt urmatoarele :
- pentru contribuabilii care nu au in intretinere – 250 lei;
- pentru contribabilii care au o persoana in intretinere – 350 lei;
- pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 450 lei;
- pentru contribabilii care au trei persoane in intretinere – 550 lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere – 650lei.
Pentru contribuabilii care au un venit brut lunar cuprins intre 1000 si 3000 lei, inclusiv,
nivelul deducerilor personale se stabileste conform celor prezentate in Anexa nr.3
Deducerile personale calculate dupa formulele din Anexa nr.3 se rotunjesc la 10 lei in
favoarea salariatului.
Pentru persoanele care au un venit brut lunar mai mare de 3000 lei nu se acorda
deduceri personale.
Persoanele care pot fi luate in intretinere din punct de vedere fiscal sunt : sotul/sotia,
copiii sau alti membri de familie, rudele pana la gradul II de rudenie, inclusiv (gradul I :
parinti, copii; gradul II : bunici, nepoti, frati, surori). Copiii minori (in varsta de pana la 18 ani
impliniti) ai contribuabilului sunt considerati intretinuti, cu exceptia celor incadrati in munca.
Din punct de vedere fiscal nu sunt considerate persoane in intretinere, pentru a se putea
beneficia de deduceri personale majorate :
a) persoanele care obtin venituri (impozabile si neimpozabile) mai mari de 250 lei/luna;
b) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp in
zonele colinare si de ses si de peste 20.000 mp in zonele montane;
c) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si valorificarea florilor, a legumelor si a
zarzavaturilor in sere, in solare amenajate in acest scop si in sistem irigat, a arbustilor si
plantelor decorative, a ciupercilor si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole,
indiferent de suprafata.
In cursul anului fiscal, in cazul in care angajatul obtine venituri la functia de baza,
pentru a stabili dreptul acestuia la deducere personala majorata pentru persoanele aflate in
intretinere, se compara venitul lunar realizat de persoana aflata in intretinere cu plafonul
lunar, astfel :
a) in cazul in care persoana aflata in intretinere realizeaza venituri lunare de natura pensiilor,
indemnizatiilor, alocatiilor si altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana
intretinuta rezulta din insumarea tuturor drepturilor de aceasta natura realizate intr-o luna;
b) in cazul in care venitul este realizat sub forma de castiguri la jocuri de noroc, premii la
diverse competitii, dividende, dobanzi si altele asemenea, venitul lunar realizat de
23
persoana fizica aflata in intretinere se determina prin impartirea venitului realizat la
numarul de luni ramase pana la sfarsitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c) in cazul in care persoana intretinuta realizeaza atat venituri lunare, cat si aleatorii, venitul
lunar se determina prin insumarea acestor venituri.
Impozitul lunar pe veniturile din salarii sau asimilate acestora care nu sunt realizate la
locul de munca unde angajatul are cartea de munca se impoziteaza dupa algoritmul din Anexa
nr.4.
Angajatorii au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor salariale
ale fiecarei luni, la data efectuarii platii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de
stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare. De asemenea, au obligatia de a determina
impozitul anual pe veniturile din salarii pentru fiecare contribuabil. Salariatii pot dispune de
2% din impozitul anual datorat pentru sponsorizarea entitatilor non-profit care functioneaza
conform legislatiei referitoare la asociatii sau fundatii. Obligatia calcularii, retinerii si virarii
acestei sume catre organizatiile non-profit revine organului fiscal.
Informatiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind in
fisele fiscale. Angajatorul are obligatia sa completeze fisele fiscale, pe intreaga durata de
efectuare a platii. De asemenea, este obligat sa pastreze fisele fiscale, pe intreaga durata a
angajarii si sa transmita organului fiscal competent si angajatului, sub semnatura, cate o copie
pentru fiecare an, pana in ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
1.4.3.Cota unica de impozitare.Controverse si aplicatii.
In TARA noastra, ca de altminteri in majoritatea statelor lumii, indeosebi a celor
dezvoltate economic,partea predominanta a resurselor care acopera nevoile financiare publice
este reprezentata de acele fonduri care provin ca efect al participarii statului in economia de
piata ca subiect de drept suveran si care isi impune deciziile de a prelua, cu titlu obligatoriu,
definitiv si fara contraprestatie directa, o parte din veniturile obtinute de persoanele fizice si
juridice. Este vorba despre resursele financiare mobilizate la dispozitia intregii societati sau a
unor colectivitati locale prin intermediul unor prelevari obligatorii sub forma de impozite,
taxe, contributii.
Una din problemele de baza ale finantelor publice o reprezinta distribuirea intre
contribuabili a poverii finantarii costurilor bunurilor si serviciilor publice. Practic nu exista
un mod de distribuire a acestor sarcini fiscale care sa-i satisfaca pe toti platitorii. Exista insa
formulate anumite principii pentru infaptuirea acestui lucru, iar unul dintre cele mai
importante este echitatea fiscala.
24
Echitatea fiscala presupune ideea de drept, de justitie sociala in materie de asezare si
percepere a impozitelor. In domeniul impunerii, ideea de justitie a fost intodeauna acceptata.
Dar, in decursul timpului, notiunea de echitate fiscala a capatat interpretari diverse. In
practica, cu toate perfectionarile ce au fost aduse in politica fiscala, impozitele nu au reusit sa
fie absolut echitabile. Daca, teoretic, notiunea de echitate fiscala este usor de inteles si de
explicat, aplicarea sa in practica intalneste multe dificultati din cauza inexistentei unor
instrumente si metode clare de cuantificare si exprimare.
Principiul echitatii fiscale trebuie privit in DOUA SENSURI : sens orizontal si sens
vertical.
Echitatea in sens orizontal constituie una din cele mai acceptate norme de distribuire a
impozitelor intre indivizi si presupune ca doi subiecti aflati in situatii similare sa fie tratati in
mod similar. Astfel, sarcinile fiscale pentru doi contribuabili care obtin venituri egale, dar din
surse diferite vor trebui sa fie egale.
Incercarea de a mentine echitatea orizontala poate fi un lucru deosebit de complex in
practica, de vreme ce este greu de obtinut un consens cu privire la ceea ce constituie echitatea.
Daca pornim de la afirmatia : ’’ indivizii care obtin venituri de marime egala trebuie
impozitati cu aceeasi suma ’’, ramane de clarificat cum este echitabil sa fie apreciate
numeroasele aspecte practice cum ar fi urmatoarele :
- subiectii obtin venit in mod individual, dar il cheltuiesc in gospodarie ; ar trebui oare ca
familia sa fie tratata in vederea impozitarii ca un grup de indivizi pentru care venitul
individual sa se determine impartind venitul total pe familie la numarul membrilor ei, sau sa
fie facuta impunerea individuala a fiecarui membru de familie dupa venitul realizat ?
- cum ar trebui tratate, sub aspectul financiar, cuplurile casatorite sau familiile cu un numar
diferit de persoane in intretinere ? Ne intrebam daca modul in care o persoana are grija de
copiii sai este si o problema publica ? Daca este si o problema publica, atunci cum este mai
bine sa fie rasplatita acea persoana : prin intermediul unor deduceri fiscale sau prin beneficii
sociale?
- cum trebuie sa fie apreciata situatia acelor persoane care cheltuiesc mult din cauza starii
lor de sanatate?
Aceste aspecte discutabile reprezinta elementele care atesta ideea ca infaptuirea in
practica a cerintelor de echitate in domeniul fiscal nu reprezinta o sarcina usoara.
Echitatea fiscala in sens vertical presupune aplicarea tratamentului fiscal inegal
pentru contribuabilii care obtin venituri inegale. Doua persoane care obtin venituri de marime
inegala vor suporta o impunere diferentiata. Intrebarea care se ridica este pana la ce limita ar
trebui acceptata diferentierea marimii impozitelor intre contribuabili.
25
In scopul solutionarii acestei probleme pot fi utilizate diversele cote de impunere :
cotele progresive, cotele proportionale (unice) sau cotele regresive. Se cunoaste faptul ca
Guvernul Romaniei a hotarat trecerea, de la 1 ianuarie 2005, la cota unica de impozitare de
16% a veniturilor persoanelor fizice .
Consideram ca, raportat la semnificatia si implicatiile unui astfel de demers in sistemul
nostru fiscal, au fost insuficient analizate aspectele complexe legate de fundamentarea unui
nou sistem de impozitare.
Renuntarea la practica cotelor progresive de impozitare pe transe de venit si
introducerea cotei unice de impozitare rastoarna o buna parte din arhitectura sistemului fiscal
din tara noastra care – prin sistemul de impozit pe venitul global introdus in anul 2000 – a
amplificat elementele birocratice si a determinat cheltuieli extrem de ridicate cu asezarea si
perceperea acestor impozite, in perioada 2000 – 2004.
Optiunea pentru sistemul de impozitare prin cota unica pentru veniturile persoanelor
fizice a insemnat o decizie politica majora a actualului Guvern, considerand una din
posibilitatile prin care se poate actiona asupra fluxurilor de economie si asigura reglarea
sistemului fiscal. Cand analizam gradul de fundamentare al unei decizii in domeniul fiscal
trebuie se pornim de la aprecierea caracterului rational si logic al acestuia. Astfel,
rationalitatea deciziilor de politica fiscala implica raportarea acestora la principiile de baza
ale impunerii : principiul echitatii fiscale, principiul certitudinii impunerii, principiul
comoditatii in domeniul fiscal, principiul randamentului impozitelor, principiile social-
politice ale impunerii.
Totodata, caracterul logic al deciziilor de politica fiscala presupune ca acestea sa fie
luate in raport cu sensul si evolutia previzibila a variantelor economice endogene si obtiunile
contribuabililor. De gradul in care sunt armonizate, prin actul decizional, aceste doua grupe de
cerinte depinde influenta pe care o exercita sistemul fiscal asupra mediului economico-social.
Pana acum, in tara noastra nu au fost prezentate, in suficienta masura si cu argumente
adecvate, avantajele impunerii prin cote unice, spre a constientiza ideea ca trecerea de la
sistemul cotelor progresive pe transe de venit la cota unica reprezinta un progres in politica
fiscala.
Optiunile exprimate in literatura de specialitate pentru cota unica de impozitare
apartin gandirii economice liberale.
Referindu-se la alternativa cotei progresive sau cotei unice de impozitare, economistul
american Milton Freidman arata ca este larga aprecierea potrivit careia impozitul pe venitul
personal in cote progresive, care este cel mai mult folosit de catre guverne pentru modificarea
repartizarii veniturilor, a avut o eficienta limitata in reducerea inegalitatilor. ’’Ca
26
liberal,afirma Fridman,imi vine greu sa gasesc vreo justificare pentru aplicarea cotelor
progresive de impunere, numai in scop de redistribuire a veniturilor. Acesta mi se pare un
exemplu clar de folosire a coercitiei pentru a lua de la unii si a da altora, fapt ce intra in
conflict cu libertatea individuala. In concluzie, structura impozitelor ce mi se pare cea mai
buna este aceea a unui impozit uniform asupra veniturilor’’.
Reputatul economist se pronunta si pentru eliminarea numeroaselor deduceri din
venituri permise de lege spre a diminua impozitul. Referindu-se la S.U.A., el opteaza pentru
ideea unei cote unice de impozitare de 23,5% asupra venitului impozabil, asa cum este el
raportat si definit in prezent de legislatia fiscala, adica dupa deducerea minimului neimpozabil
si dupa aplicarea tuturor deducerilor admisibile. Acesta ar conduce la obtinerea chiar a unui
randament fiscal mai ridicat decat cel realizat prin aplicarea cotelor progresive, ca urmare a
cresterii bazei de impozitare in urma diminuarii evaziunii fiscale.
Dealtminteri, ideea impozitarii in cote unice, NU constituie un element de noutate in
teoria si practica fiscala. Confruntarile intre specialisti pe aceasta tema s-au cantonat mai cu
seama in perimetrul raportarii acestui procedeu de impozitare la unul dintre principiile de baza
ale impozitarii, si anume cel al echitatii fiscale. Daca in esenta echitatea si justetea impunerii
nu sunt concentrate ca principii ale asezarii obligatiilor fiscale ale contribuabililor, ceea ce
trebuie remarcat este sensul si semnificatia ce li s-au conferit acestora in decursul timpului.
De-a lungul istoriei, notiunea de echitate care da substanta conceptului de dreptate
sociala in domeniul impozitelor, a fost diferit intrepretata. Tocmai de aceea, in decursul
timpului s-a considerat a reprezenta un succes ideea de a inlatura privilegiile in domeniul
fiscal si de a asigura o impunere universala, pentru toti contribuabilii, precum si preocuparea
pentru evitarea sustragerii de la impozitare a unei parti din materia impozabila.
Desi in mare masura s-a asigurat universalitatea impunerii, totusi principiul echitatii
impunerii a continuat sa cunoasca semnificatii si interpretari discutabile. Astfel, cea mai
mare parte a specialistilor sunt cantonati pe ideea ca impunerea progresiva a bazei
impozabile ar fi o expresie a unei asezari echitabile a obligatiilor fiscale, in raport cu
capacitatea lor contributiva. In acest sens, au aparut extrem de numeroase analize si studii pe
baza carora sa se intemeieze mecanismul de asezare a impozitului progresiv, prezentandu-se
avantajele pe care sistemul le contine, dar sunt subestimate uneori dezavantajele sale.
Literatura economica este bogata in reflectii care aduc elogiu impozitarii in cote
progresive. Astfel, economistul Allain Barrere considera ca, pentru realizarea justetei fiscale,
statul trebuie sa lase fiecarui om minimum necesar pentru a-si acoperi nevoile proprii si ale
familiei sale. Aceasta presupune ca impozitul pe venit sa nu afecteze decat intr-o mica masura
27
sau deloc partea de venit destinata satisfacerii nevoilor vitale si sa loveasca, in schimb,
surplusul, cu atat mai puternic, cu cat el este mai mare.
Una din consecintele negative ale progresivitatii impozitelor o constituie efectul sau de
substituire a muncii cu odihna, fiind astfel un obstacol al cresterii economice. Tocmai
progresia impozitului pe venitul personal devine din ce in ce mai mult subiect de critici si pe
motiv de echitate a impozitarii. Criticii cotei progresive arata ca platitorii harnici nu trebuie
pedepsiti prin impozite mai mari, ci impozitul trebuie se fie proportional. Suedia, Norvegia,
precum si unele din fostele state socialiste au introdus deja cota unica de impozitare, iar din
aprecierile rezultatelor obtinute dupa introducerea ei se desprinde concluzia ca au crescut
simtitor incasarile fiscale.
In acest context, se impune o maniera mai critica de abordare a insasi sistemului de
impozitare si indeosebi a dezavantajelor pe care impozitarea in cote progresive le are.
Totodata, se cer evaluate si avantajele promovarii cotei unice de impozitare a veniturilor
persoanelor fizice si raportarea acesteia la principiile impozitarii.
Este limpede ca randamentul impozitului nu poate fi subestimat cand este vorba de a
aprecia eficienta unei forme de impozitare. Elementul definitoriu privind judecatile de valoare
pe care trebuie sa le exprimam pentru motivatia trecerii la cota unica de impozitare trebuie sa-
l constituie avantajele acestei noi forme, comparativ cu impozitarea progresiva, avand in
vedere principiile impozitarii.
Este indiscutabil ca obiectiunile esentiale ce se aduc impozitarii progresive se axeaza pe
ideea ca povara fiscala apasa mult mai greu, ca proportie, asupra veniturilor mai ridicate.
Acestei afirmatii i s-ar putea aduce contraargumentul ca progresivitatea impozitelor
individuale ar putea avea si menirea de a copensa, intr-un fel, tendinta multora din impozitele
indirecte de a apasa mult mai greu, in termeni proportionali, asupra veniturilor obtinute de
categoriile populatiei cu venituri mai mici. Se are in vedere faptul ca majoritatea impozitelor
indirecte (T.V.A., accize, taxe vamale) sunt stabilite in cote unice.
In sustinerea ideii cotelor progresive, principalul argument care se aduce este ca
impozitarea progresiva constituie cel mai important instrument de redistribuire a veniturilor.
Desi afirmatia este intemeiata, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca se poate realiza o
redistribuire a veniturilor si in conditiile practicarii unui sistem fiscal in cote proportionale.
Acest aspect se poate infaptui atat in etapa de mobilizare a veniturilor la buget, cat si a
cheltuirii de care sa beneficieze, prioritar, anumite categorii ale populatiei (de exemplu,
subventii pentru populatia cu venituri mici etc.). Indiferent de tipul cotelor de impozitare
practicate, procesul de impozitare in sine reprezinta o cale importanta de redistribuire a unei
parti din P.I.B.
28
Consideram ca importanta ce s-a acordat impozitarii progresive se explica prin aceea ca
in decursul timpului acesta a parcurs un lung drum sub masti inselatoare, exacerbandu-se rolul
sau ca factor de redistribuire a veniturilor.
Alaturi de rolul redistributiv ce este conferit impozitarii progresive, un argument pe
care multi autori il prezinta in sustinerea sistemului, argument care aparent ar fi stiintific, este
cel legat de descresterea utilitatii marginale a veniturilor aditionale pe care le obtin
contribuabilii din activitatile prestate. Se stie ca, in esenta ei, ideea utilitatii marginale sustine
ca fiecare cantitate de bunuri de acelasi fel achizitionate suplimentar de un consumator are o
utilizare tot mai mica, deoarece se confrunta cu o nevoie in descrestere.
O asemenea conceptie, transpusa in domeniul veniturilor crescande obtinute, considera
ca utilitatea marginala a venitului tinde sa scada pe masura ce venitul si averea unui individ
cresc. Astfel, o unitate monetara castigata in plus produce o utilitate mai redusa unei persoane
ce obtine venituri mai mari comparativ cu o persoana mai saraca. De aici ar rezulta ca o
persoana mai bogata ar trebui sa plateasca impozit mai mult decat una mai saraca, pentru a
spori utilitatea partii de venit mobilizata la buget comparativ cu utilitatea asigurata prin
destinatiile ce i le-ar conferii consumul individual.
Dar principiul nu este deloc clar in ceea ce priveste alegerea unui sistem de cote
variabile (progresive) de impozitare pentru niveluri diferite de venit, care sa poata fi oportune
din punct de vedere social. Mai degraba am putea considera ca, prezentata in acest mod,
utilitatea marginala descrescanda ar putea constitui temelia spre a argumenta ideea
cotelor proportionale (unice) de impozitare.
Consideram insa ca explicatiile intalnite in literatura de specialitate referitoare la
motivatia stiintifica a impunerii progresive, asa cum este ea realizata pana in prezent, nu
rezista la o confruntare cu teoria utilitatii marginale; aceasta din cauza greselilor intalnite in
demersul metodologic inreprins.
Principial vorbind, ideea utilitatii marginale presupune a compara descresterea utilitatii
consumarii unei cantitati aditionale de bunuri de acelasi fel doar pentru aceeasi persoana. De
aceea, teoria utilitatii marginale nu poate sta la temelia explicarii diferentierii cotelor de
impozitare, intrucat nu exista posibilitatea compararii utilitatilor pentru persoane diferite, fiind
indoielnic faptul ca aceasta conceptie privind descresterea utilitatii marginale poate fi aplicata
venitului global aditional. Mai mult decat atat, utilitatile ce le sunt conferite venitului
marginal aditional nu se concretizeaza in bunuri de acelasi fel spre a fi comparabile; unii vor
folosi sporul de venit intr-o proportie mai mare pentru investitii, altii il vor investi in bunuri
de lux etc.
29
Putem considera ca folosirea analizei utilitatii marginale in teoria fiscala pentru
justificarea impozitarii progresive a fost o eroare ce se impune inlaturata prin promovarea
cotei unice de impozitare. Caci progresivitatea nu ne ofera un principiu care sa ne spuna care
ar trebui sa fie contributia relativa a diferitelor persoane. Ea nu reprezinta altceva decat o
respingere a proportionalitatii si adoptarea unei discriminari impotriva celor cu venituri mai
mari, fara a exista un criteriu de limitare a acestei discriminari. Deoarece nu exista o rata
ideala a progresiei, care sa poata fi exprimata printr-o formula, numai ineditul principiului a
impiedicat atingerea unor niveluri exorbitante ale ratei marginale. In cazul impozitarii
progresive, asa-numitul principiu nu este altceva decat o incitare directa la disciminare
impotriva unei minoritati.
Impozitarea proportionala (in cota unica) are marele merit ca ofera o regula asupra
careia pot cadea de acord atat cei care platesc mai mult, cat si cei care platesc mai putin (in
valoare absoluta), o regula care, odata acceptata, nu mai creaza problemele care sunt generate
de impunerea progresiva.
Pot exista opinii diferite referitor la modificarea sau conservarea relatiei intre doua
venituri, atunci cand ele sunt reduse cu aceeasi suma sau in aceeasi proportie. Nu exista, insa,
nici o indoiala ca doua venituri care erau egale inainte de impozitare vor ramane egale si dupa
scaderea impozitelor. Aici, efectele impozitarii progresive difera considerabil de cele ale
impozitarii proportionale (in cota unica).
1.5.Armonizarea sistemului de impunere a veniturilor salariale din Romania cu cel al
tarilor membre ale Uniunii Europene
Exista diferente foarte mari de la o tara la alta in ceea ce priveste nivelul obligatiilor de
plata bugetare, atat pe total, cat si distinct pe cele de natura fiscala, si distinct pe cele de natura
nefiscala.
In plus, obligatiile de plata bugetare, atat cele fiscale, cat si cele nefiscale, sunt
repartizate foarte diferit intre angajat si angajator (vezi anexa nr. 5), nu numai de la o tara la
alta, dar chiar in cadrul aceleiasi tari, de la o perioada la alta.
Aceste diferentieri atat de mari ridica serioase preocupari in armonizarea
reglementarilor din tarile membre ale Uniunii Europene si ale celor candidate la aderare.
Problema armonizarii reglementarilor se ridica chiar si la nivel international in
conditiile in care s-au elaborat si se aplica deja Standardele Internationale de Contabilitate,
dupa care urmeaza a fi elaborate si aplicate Standardele Internationale de Fiscalitate si alte
asemenea standarde, asa cum sunt in domeniul tehnic.
30
In Franta impozitul pe venitul global este unic stabilit pe totalitatea veniturilor relizate
de persoanele fizice in cursul unui an calendaristic. Impozitul se aplica avand in vedere
domiciliul fiscal si sursa de venit. Astfel, distingem doua categorii de persoane supuse
impozitarii :
a) persoanele cu domiciliul stabil in Franta si care sunt impozitate asupra ansamblului
veniturilor;
b) persoane care obtin venituri din Franta dar care au domiciliul fiscal in afara teritoriului
Frantei sau au domiciliul in Franta o perioada mai mare de 6 luni.
Contribuabilii francezi sunt supusi impozitului pe venit asupra veniturilor totale
(ansamblul beneficiilor si veniturilor membrilor domiciliului fiscal), indiferent de sursa de
provenienta, franceza sau straina in conditiile de drept comun, si sub rezerva aplicarii
conventiilor internationale.
Spre deosebire de legislatia din tara noastra care considera pe fiecare dintre soti
contribuabili separati si depun declaratii distincte de venit, in Franta impozitul asupra
domiciliului fiscal in situatia persoanelor casatorite este stabilit in comun, sotii semneaza in
comun declaratia ansamblului veniturilor lor fiind solidari la plata impozitului pe venit.
Totalitatea veniturilor se determina in mod distinct pe fiecare beneficiu sau venit realizat de
fiecare membru al domiciliului fiscal. Dupa evaluarea separata beneficiile si veniturile se
cumuleaza in vederea impozitarii. Fac exceptie veniturile funciare care se adauga masei
veniturilor brute si a taxelor ansamblului proprietatilor domiciliului fiscal. Determinarea
venitului net global anual asupra caruia se aplica impozitul are reguli proprii de calcul :
sursele de venit sunt clasate pe categorii; veniturile nete categoriale sunt luate in calcul pentru
fixarea venitului global.
Asupra acestui rezultat este imputat deficitul din anii anteriori, dupa care se deduc
anumite taxe deja platite in cursul anului : pensii suplimentare, avantaje in natura pentru
persoane care depasesc varsta de 75 de ani in limita stabilita de lege, dobanzi la anumite
imprumuturi, cotizatii de securitate sociala si asimilate.
Impozitul pe venit are un caracter familiar si este calculat pe transe procentuale
progresive in functie de importanta veniturilor impozabile. Lichidarea impozitului la sfarsitul
anului calendaristic ia in calcul situatia si taxele familiei contribuabilului pentru a determina
suma aferenta impozitului corespunzator unui venit dat in functie de numarul de persoane ce
traiesc din venitul realizat.
Determinarea numarului de parti ce corespunde situatiei familiei contribuabilului are in
vedere situatia personala : casatoriti, celibatari, vaduvi, divortati sau separati si de numarul de
persoane aflati in intretinere.
31
Calculul impozitului este realizat astfel :
1) Venitul net global este impartit la numarul de parti determinate pentru fiecare
contribuabil. Rezultatul obtinut reprezinta venitul impozabil ce corespunde unei parti.
2) La venitul corespondent unei parti intregi este aplicat un barem progresiv fixat pe transe
procentuale progresive de venit.
3) Impozitul astfel obtinut se inmulteste cu numarul de parti de care beneficiaza
contribuabilul si se obtine impozitul brut corespunzator venitului net global impozabil.
4) Impozitul net se obtine prin aplicarea unor corectii impozitului brut cum ar fi : imputarea
reducerilor prin credite fiscale, contributii specifice etc.
In Cehia daca in 1993 existau 6 transe de impozitare (intre 15% si 47%) acestea s-au
redus, fiind abrogate ultimele doua paliere, iar cotele incadrandu-se din anul 2000, intre 15%
si 32%.
In Letonia politica fiscala este preponderent bazata pe o serie de legi care au inceput sa
produca efect odata cu reforma fiscala din anul 1995. Pentru a promova dezvoltarea
economiei nationale politica fiscala a fost axata pe orientarea presiunii fiscale dinspre
intreprinzator catre afacere.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice este cel mai bine reprezentata de faptul ca
exista o cota de 25%, clar sub media Uniunii Europene, indiferent daca este sa vorbim de
grupul UE – 15 sau noi membri. Suma neimpozabila este foarte scazuta (21 lats), si nu a fost
modificata din 1997. In plus si deduccerile personale sunt extrem de reduse.
Cu o presiune fiscala de 39%, Ungaria detine primul loc intre noii membri ai Uniunii
Europene, situandu-se chiar foarte aproape de media UE-15(intre anii 1999 si 2002 s-a
inregistrat o crestere de 4 puncte procentuale).
Ponderea impozitelor directe este cu 6 puncte procentuale mai scazuta decat media
Uniunii Europene, in timp ce contributiile sociale se situeaza deasupra acestei medii, fiind in
cazul de fata in special in sarcina angajatorilor.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice se face de peste 10 ani (din 1992) pe baza
unei grile de impozitare cu 3 transe. Incepand cu anul 2004 prima cota este de 20%, iar
ultima 38%. Ungaria aplica deducerile personale in sensul creditelor fiscale. Cele mai
importante in acest sens sunt :
- creditul de angajare (18% din salariul brut);
- contributiile personalului la schemele de pensii publice sau bazate pe voluntariat (25% din
contributii);
- contributiile asiguratului la fonduri de asigurari mutuale (30% din contributii);
- donatiile catre fundatii (30%);
32
- creditul ipotecar (40% din platile efectuate cu acesta).
1.6.Impozitul pe veniturile din salarii in Statele Unite ale Americii
Fiecare subiect care este cetatean sau rezident permanent al S.U.A. este impozitat fiind
obligat sa intocmeasca o declaratie pentru venitul impozabil si a impozitului aferent. Statutul
social al subiectului impozabil : persoane casatorite; soti supravietuitori; persoane
necasatorite; contribuabil individual etc. reprezinta elementul de baza in reflectarea situatiei
familiale a individului pe baza careia se determina cotele sau ratele la care acesta este impus.
Aceste date sunt cuprinse in declaratia contribuabilului american sau rezident si influenteaza
calculul venitului impozabil.
Calculul venitului impozabil al unui subiect se desfasoara in patru etape :
1. Calculul venitului total prin enumerarea tuturor veniturilor recunoscute in anul curent :
salarii, cedarea folosintei bunurilor, venituri din dobanzi, venituri din afaceri etc.
2. Calculul venitului brut ajustat (vba) se determina ca diferenta intre venitul total si
deducerea a jumatate din orice impozit care nu are legatura cu afacerile sau veniturile
obtinute ci asupra angajarii propriei persoane la care este obligat contribuabilul.
3. Valoarea bruta ajustata este diminuata de deducerea standard, deducerile
suplimentare, deducerile pe componente si deducerile pe componente cumulate. In anul
1998 deducerile standard sau de baza :
- casatoriti cu declaratie comuna si soti supravietuitori 7.100 USD
- casatoriti cu declaratie separata 3.550 USD
- necasatorit, contribuabil individual 4.250 USD
- cap de familie 6.250 USD
Contribuabilii care pana in ultima zi a anului au implinit varsta de 65 de ani precum si
persoanele cu handicap recunoscute legal au dreptul la deduceri suplimentare in sume fixe.
Pentru anul 1998 deducerile suplimentare erau :
- casatoriti cu declaratie comuna si soti supravietuitori sau separati 850 USD
- cap de familie sau necasatorit 1.050 USD
Ambele tipuri de deduceri sunt indexate la inflatie.
Deducerile pe componente cuprind reduceri acordate legal care nu pot fi scazute la
(vba). Persoanele fizice raporteaza deducerile pe componente doar daca suma deducerilor
totale este mai mare decat deducerea standard pentru anul fiscal respectiv. Deducerile
enumerate sunt recunoscute de lege pentru cheltuieli si pierderi din tranzactii no-business.
Deducerile pe componente cumulate constau in maximizarea valorii deducerilor
enumerate printr-o tehnica previzionata a impozitarii numita cumulare. Ele constau in
33
amanarea platilor aferente anului I in anul II si accelerarea platilor pentru anul III in anul II.
Astfel, cheltuielile deductibile sunt concentrate intr-un singur an prin crearea deducerilor pe
componente.
4. Valoarea bruta ajustata diminuata de scutirea personala anuala formeaza venitul
impozabil. Scutirea personala anuala este o suma fixa stabilita de legea bugetara. Aceasta
se inmulteste cu numarul de persoane din familie si rezulta totalul sumei scutite.
Calculul impozitului pe venitul impozabil individual este realizat functie de ratele
stabilite dupa categoria situatiei familiale a contribuabilului. Ratele de impozitare sunt
stabilite in favoarea cuplurilor casatorite fata de o persoana individuala. O asemenea
explicatie rezida in faptul ca un cuplu nu poate trai la fel de bine din acelasi venit ca o singura
persoana, capacitatea lor financiara fiind mai mica si deci impozitul este mai mic.
Angajatorii sunt raspunzatori pentru impozitele federale, locale, statale si cele de pe
statul de plata. La sfarsitul anului calendaristic, toti angajatorii intocmesc o declaratie pentru
fiecare angajat.
2.Studiul de caz privind mecanismul de impozitare a veniturilor din salarii
Totalitatea veniturilor obtinute de catre salariat, pe fiecare loc de realizare a lor,
constituie venitul brut.
Venitul net se determina diferentiat pentru salariile obtinute la locul de munca unde
salariatul are cartea de munca fata de salariile care nu sunt realizate la locul de munca unde
angajatul are cartea de munca.
Venitul net = Venitul brut -
-contributia personalului la pensia suplimentara
-contributia personalului la fondul de somaj
-contributia personalului la asigurarile sociale de sanatate
Venitul impozabil = Venitul net –
-deducerea personala
-cotizatia sindicala
-contributia la pensiile ocupationale
34
2.1.Calculul obligatiilor de plata bugetare de natura salariala datorate de angajat, la unitatea la care are functia de
baza, pentru salariile cele mai reprezentative
Nr.
crt. (C)
Salariul
de baza
(S.bz.)
Alte
Venituri
(a.v.)
Venit
Brut
(v.br.)
Contributii bugetare pentru :
1%
(C.sj.)
9,5%
(C.A.S.)
6,5%
(C.A.S.S.)
0 1 2 3 4 = 2+3 5 = 2x1% 6 = 4x 9,5% 7 = 4x6,5%
1 C1 310 - 310 3 29 20
2 C2 310 - 310 3 29 20
3 C3 783 - 783 8 74 51
4 C4 783 - 783 8 74 51
5 C5 921 - 921 9 87 60
6 C6 921 - 921 9 87 60
7 C7 1.000 - 1.000 10 95 65
8 C8 1.000 - 1.000 10 95 65
9 C9 1.000 - 1.000 - 95 65
10 C10 1.000 1.500 2.500 10 238 163
11 C11 1.000 3.000 4.000 10 380 260
12 C12 5.000 4.000 9.000 50 855 585
Total 14028 8500 22528 130 2140 1465
Venit net
v.net
N.p.i
.
D.p. C.s. C.ps
.
Venit
impozabil
Impozit Rest de
plata
Nr.
crt.
8=4-5-6-
7
9 10 11 12 13=8-10-11-12 14=13x16
%
15=4-5-6-7-
14
0
257 - 250 - - 7 1 256 1
257 4 650 - - -392 - 257 2
650 4 650 - - - - 650 3
650 - 250 - - 400 64 586 4
765 - 250 - - 515 82 682 5
765 4 650 - - 115 18 746 6
830 - 250 - - 580 93 737 7
830 4 650 - - 180 29 801 8
840 - 250 - - 590 95 745 9
2.090 4 163 - - 1.928 308 1.782 10
35
3.350 4 - - - 3.350 536 2.814 11
7.510 4 - - - 7.510 1.202 6.308 12
18794 28 4013 14781 2428 16366
NOTATII
C = nume si prenume contribuabil;
S.bz. = salariu de baza;
A.v. = alte venituri;
V.br. = venit brut;
C.sj. = contributia pentru somaj;
C.A.S. = asigurari sociale de stat, calculate cu cota de 9,5%
C.A.S.S = asigurari sociale de sanatate, cu cota de 6,5%
V.net. = venit net;
N.p.i. = numar persoane in intretinere;
D.p. = deducere personala;
C.s. = cotizatie sindicala;
C.ps. = contributia la pensiile ocupationale;
V.iz. = venit impozabil, numit si venit baza de calcul (V.bz.c.);
Iz. = impozit;
V.ef. = venit efectiv cuvenit, numit si rest de plata (Rp.).
Valorile sunt exprimate in lei(RON)
INTERPRETARE
In liniile nr. 5 si nr. 6 s-a luat in calcul si salariul mediu brut lunar utilizat la
fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, de 921,10 lei lunar, in anul 2005,
stabilit prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2005, nr. 512/2004, care
prevede :
“Art.24-(2) Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de
stat pe anul 2005 este de 921,10 lei.”
In linia nr. 5 s-a luat in calcul “salariul mediu brut pe tara” in cazul unui salariat care nu
are in intretinere nici o persoana, iar in linia nr. 6 s-a luat in calcul “salariul mediu brut pe
tara” in cazul unui salariat care are in intretinere 4 persoane.
36
In liniile nr. 7 si nr. 8 s-a luat in calcul un venit brut lunar de 1.000 lei, atat in cazul unui
salariat care NU are in intretinere nici o persoana (in linia nr.7),cat si in cazul unui
salariat care are in intretinere 4 persoane (in linia nr. 8). Se observa ca si la un venit brut
de 1.000 lei lunar diferenta de venit efectiv incasat intre un salariat care are in intretinere
4 persoane (in linia nr. 8) si un salariat care nu are in intretinere nici o persoana (in linia
nr. 7) este de 64 lei, egala cu impozitul platit in plus de salariatul care nu are in intretinere
nici o persoana. Astfel spus, pentru acelasi venit brut lunar incepand cu 783,10 lei, in
anul 2005, diferenta maxima de deducere personala, de 400 lei lunar(= 650lei – 250
lei),dintre un salariat care beneficiaza de maximum de deducere personala, de 650 lei
lunar, si un salariat care beneficiaza de minimum de deducere personala, de 250 lei lunar,
genereaza o diferenta de impozit de 64 lei (= 400 lei x 16%).
In linia nr. 9 s-a luat in calcul cazul unui salariat-pensionar, pentru a sublinia faptul ca
salariatii pensionari nu datoreaza contributia individuala pentru somaj, cu cota de 1%;
In linia nr. 10 s-a luat in calcul cazul unui salariat care, pe langa salariul de baza, de
1.000 lei lunar, mai obtine si alte venituri, in suma de 1.500 lei lunar, , obtinand un venit
brut de 1.000 lei + 1.500 lei = 2.500 lei lunar. Prin acest exemplu s-a urmarit a se
evidentia doua aspecte, foarte importante : contributia individuala pentru somaj, cu cota
de 1%, se calculeaza din salariul de baza, nu din venit brut; pentru contribuabilii care
realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1.000,01 lei si 3.000 lei,
inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele obtinute de contribuabilii care
realizeaza venituri brute lunare din salarii de pana la 1.000 lei, inclusiv.
In linia nr. 11 s-a luat in calcul cazul unui salariat care, pe langa salariul de baza, de
1.000 lei lunar, mai obtine si alte venituri, in suma de 3.000 lei lunar, obtinand un venit
brut de 1.000 lei + 3.000 lei = 4.000 lei. Prin acest exemplu s-a urmarit a se evidentia 2
aspecte foarte importante : contributia individuala pentru somaj, cu cota de 1%, se
calculeaza din salariul de baza, nu din venitul brut; pentru contribuabilii care realizeaza
venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei, nu se acorda deducerea personala;
In linia nr. 12 s-a luat in calcul cazul unui salariat care, pe langa salariul de baza, de
5.000 lei lunar, mai obtine si alte venituri, in suma de 4.000 lei lunar, obtinand un venit
brut de 5.000 lei + 4.000 lei = 9.000 lei lunar. Prin acest exemplu s-a urmarit a se
evidentia 3 aspecte foarte importante : contributia individuala pentru somaj, cu cota de
1%, se calculeaza din salariul de baza, nu din venitul brut; pentru contribuabilii care
realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei, nu se acorda deducerea
personala; contributia individuala de asigurari sociale de stat, calculata cu cota de
9,5%, nu poate depasi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut, respectiv 5 x 921,1 lei =
37
4.605,5 lei lunar, in anul 2005. Mai precis, la contribuabilii care realizeaza venituri brute
lunare din salarii de peste 5 salarii medii brute, contributia se calculeaza numai pana la
plafonul de 4.605,5 lei lunar; pentru ceea ce depaseste acest plafon, nu se mai calculeaza
contributia individuala de asigurari sociale de stat, cu cota de 9,5%.
Instrumentarea contabila a obligatiilor de plata bugetare de natura salariala datorate
de angajat :
-cheltuielile cu salariile
641 = 421 22528
Cheltuieli privind Personal, remuneratii datorate
remuneratia personalului
-contributia asiguratilor la asigurarile sociale de sanatate
421 = 4314 1464
Personal, remuneratii datorate Contributia asiguratilor la CASS
-contributia asiguratilor la fondul de somaj
421 = 4372 130
Personal, remuneratii datorate Contributia asiguratilor la fondul de somaj
-contributia asiguratilor la pensia suplimentara
421 = 4312 2140
Personal, remuneratii datorate Contributia asiguratilor la pensia suplimentara
-evidentierea impozitului pe venitul din salarii
421 = 444 2428
Personal, remuneratii datorate Impozit pe salarii
-plata salariului net
421 = 5311 16366
Personal, remuneratii datorate Casa in lei
38
2.2.Opinii, dileme si avantaje privind impunerea
capitalului uman
In primul rand, deoarece si Romania va adera la Uniunea Europeana, trebuie sa avem
in vedere practicile noilor membrii corelate in directia atragerii investitorilor straini.
Pe linia impozitarii veniturilor persoanelor fizice, Romania este un adevarat paradis,
prin cota unica de 16%. Celelalte tari, daca au o singura cota (Letonia), aceasta este
superioara (25%), altfel fiind in vigoare cel putin trei transe. Deducerile personale se afla si
ele la o cota mai redusa in tarile U.E., iar in anumite cazuri se opteaza pentru un sistem
complex al codului fiscal, asa cum este aplicat in Ungaria. Printre elementele considerate
credit fiscal, nu poate sa nu atraga atentia contributia la schemele facultative de pensii.
Romania ar putea sa definitiveze si ea un regim similar, actualul sistem public fiind planificat
pentru o cu totul alta situatie demografica, structura a somerilor si a salariatilor si asa mai
departe. Oricum nu trebuie sa ne bucuram prea mult, pentru ca 16% din putin se resimte de
catre populatie la fel cu 20-25% din ceva mai mult.
Referitor la contributiile platite pentru asigurarile sociale, in numeroasele tari ale
Uniunii Europene, acestea sunt suportate de catre angajatori (Cehia, Ungaria). In cazul Cehiei
angajatorul, suporta ¾ din totalul contributiei sociale. In Romania, o astfel de masura este
posibil sa fie daunatoare angajatilor, fiind posibil ca acestia sa se confrunte cu diferite
alte ,,posibilitati” oferite de catre patroni.
Ca o concluzie de final, reformele fiscale adoptate de Romania in ultimii ani vor
permite aderarea catre Uniunea Europeana daca vor continua intr-un ritm sustinut.
Chia daca impozitele sunt bine fundamentatee, ele nu produc efectul scontat de legiuitor
atat timp cat colectarea acestora este deficitara. Se poate avea in vedere armonizarea
legislatiei fiscale cu Codul Muncii, Legea Falimentului, Legea Ajutorului de Stat.
Avantajele utilizarii sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice in cote
unice se concretizeaza prin aspecte cum sunt :
- raspunde mai deplin criteriilor de echitate in domeniul fiscal;
- ofera o mai deplina transparenta a sistemului fiscal, intrucat cota unica asigura cu
usurinta posibilitatea fiecarui contribuabil sa-si calculeze marimea obligatiilor fiscale;
- asigura un tratament fiscal egal pentru toti contribuabilii; indiferent de evolutia marimii
veniturilor; asupra acestora se va aplica aceeasi cota de impozit spre a determina marimea
sarcinii fiscale;
- incurajeaza cresterea eforturilor pentru munca si contribuie la diminuarea evaziunii
fiscale, la diminuarea economiei subterane si, implicit, la sporirea veniturilor publice;
39
- creste randamentul impozitelor ca urmare a reducerii cheltuielilor cu stabilirea si
incasarea acestora.
Trecerea la practicarea unei cote unice de impozitare reprezinta o decizie politica de
mare responsibilitate a Guvernului ea presupunand o munca laborioasa ce nu se poate
infaptui intr-o perioada scurta de timp, din cauza problemelor complexe ce se cer solutionate.
Practicarea unei cote unice de impozitare nu exclude insa si posibilitatea ca sistemul de
impozitare sa fie astfel construit incat impozitul sa poata fi utilizat si ca un instrument
important de protectie sociala, stabilindu-se un venit minim neimpozabil, precum si un alt
sistem de deduceri pentru persoanele cu situatii familiare mai grele, asigurand in acest mod
corelarea marimii impozitelor platite cu capacitatea contributiva a platitorilor.
Stabilirea unei cote unice de impozitare de 16% pentru veniturile persoanelor fizice, le
confera acestora din urma (in masura in care nu au lucrat la negru), un surplus de venituri,
care ar face mai usoara suportarea impozitelor indirecte in continua crestere. Oricum,
persoanele fizice au posibilitatea sa opteze pentru orientarea consumului spre bunuri
neaccizabile, aceste impozite indirecte fiind preponderent asimilate tutunului si bauturilor
alcolice.
Aplicarea cotei unice reduse va duce pe termen mediu la evidentierea efectului
preconizat de Laffer : cresterea impozitelor incasate. Cresterea impozitelor incasate va fi
determinata de 3 cauze :
- economia subterana ar putea iesi la suprafata ;
- cresterea consumului menajelor, datorita veniturilor salariale marite, ce duce la cresterea
T.V.A.-ului;
- cresterea investitiilor firmelor, ce va duce de asemenea la cresterea T.V.A.-ului dar si la
crearea de noi locuri de munca, noi salariati platind impozit pe venit.
Avem ocazia sa verificam in practica daca economia romaneasca reactioneaza la
politicile fiscale in concordanta cu legitatile economice fundamentate de teoriile economice.
Ne situam pe o pozitie optimista, bazata si pe trendurile statistice ce confirma teoria lui
Arthur Laffer in alte tari din estul Europei.
Impozitul pe salarii si pe venit se determina in functie de totalul veniturilor din
munca, indiferent din ce sursa. In schimb, contributiile pentru asigurarile sociale nu se
calculeaza asupra tuturor veniturilor, nici chiar ale celor de natura salariala.
Neincluderea tuturor veniturilor in calculul contributiilor pentru asigurarilor sociale este
un act de mare inechitate sociala si compromite “principiul solidaritatii sociale”, declarat ca
principiu de baza in realizarea “sistemului public de asigurari sociale”, specific unui stat care
si-a propus infaptuirea principiilor de echitate fiscala si sociala.
40
BIBLIOGRAFIE
I. ANDONE , A. TUGUI , Sisteme inteligente in management, contabilitate, finante banci si marketing, Editura Economica, Bucuresti, 2001.O. BOJIAN, Contabilitatea intreprinderii – Contabilitatea financiara – Contabilitatea de
gestiune. Teorie, Aplicatii, Actualizari, Editura Economica, Bucuresti, 2001.
PETRE BREZEANU, Fiscalitate. Concepte, metode, practici, Editura Economica,
Bucuresti, 2000.
OPREA CALIN,GH. CARSTEA, Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor,
Editura GENICOD LTD, Bucuresti,2002.
OPREA CALIN, MIHAI RISTEA, Bazele Contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica
R.A., Bucuresti, 2004.
N. FELEAGA, Sisteme contabile comparate, editia a II-a, vol.I, Bucuresti, 2000.
N. FELEAGA, I. IONASCU, Tratat de contabilitate financiara, VOL. I, II, Editura
Economica, Bucuresti, 2000.
N. FELEAGA, I. MALCIU, Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti,
2002.
ANA MORARIU, GABRIEL RADU, MIRELA PAUNESCU, Contabilitate si fiscalitate
in dezvoltarea firmelor. Editura Ex Ponto, 2005.
V. MUNTEANU, Contabilitatea financiara a intreprinderilor, Editura Luminalex, Bucuresti,
2003.
CERASELLA NAE, DORU PLESEA, Noua contabilitate a intreprinderilor mici si mijlocii
si a microintreprinderilor, Editura Ecran Magazin, 2003.
L. POSSLER, GH. LAMBRU, N. CUCUI, Contabilitatea intreprinderilor, Editia a-V-a,
Editura Fundatiei ,,Andrei Saguna”, Constanta,2002.
M. RISTEA, Contabilitatea intreprinderii, vol. I, Editura Margaritar, Bucuresti, 2000.
I. STANCU, Finante, Editura Economica, Bucuresti, 2002.
I. VACAREL, Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000.
I. VACAREL, Relatii financiare internationale, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
2000.
FRIEDMAN MILTON, Capitalism si libertate, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2000.
***
41
*** GHID PENTRU INTELEGEREA SI APLICAREA STANDARDELOR
INTERNATIONALE DE CONTABILITATE. BENEFICIILE ANGAJATILOR, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2004.
*** Revista Tribuna Economica, 2005.
*** Revista Finante-Banci-Asigurari, 2005.
*** Revista Impozite si taxe, 2005.
*** Revista Controlul economic financiar, 2005.
*** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr.
927/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
*** H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu
privire la Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 112/2004,
cu modificarile si completarile ulterioare.
*** Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea fortei de
munca publicata in Monitorul Oficial nr. 103/2002, cu Normele metodologice si modificarile
ulterioare.
*** Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
publicata in Monitorul Oficial nr.140/2000, cu Normele metodologice si modificarile
ulterioare.
*** O.U.G. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de
sanatate publicata in Monitorul Oficial nr.838/2002, cu Normele metodologice si modificarile
ulterioare.
42
