Embed Size (px)
Citation preview
Implicatii-Psihopedagogice-Ale-Jocului-Didactic-in-
Dezvoltarea-Limbajului-La-Prescolari
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I. PRESCOLARITATEA-VARSTA JOCULUI
1.1. LIMBAJUL LA PRESCOLARI
1.2. PARTICULARITATI ALE VOCABULARULUI LA VARSTA PRESCOLARA
1.3. ROLUL LIMBAJULUI IN PROCESUL DE CUNOASTERE A REALITATII SI IN
STIMULAREA ACTIVITATII INTELECTUALE
1.4. DEZVOLTAREA PERSONALITATII SI CREATIVITATEA LA VARSTA
PRESCOLARA
1.5. TEORII DESPRE JOC
CAPITOLUL II. JOCUL DIDACTIC
2.1. IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC
2.2. CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE
2.3. VALENTE FORMATIVE SI INFORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC
CAPITOLUL III. CERCETARE-ACTIUNE PE TEMA” VALENTELE
COMUNICARII VERBALE IN DIRECTIA IMBOGATIRII VOCABULARULUI
PRESCOLARILOR”
III.1. SCOPUL CERCETARII
III.2. IPOTEZA CERCETARII
III.3. VARIABILELE CERCETARII
III.4. OBIECTIVELE CERCETARII
III.5. COORDONATELE CERCETARII
III.5.1. ESANTIONUL DE SUBIECTI
III.5.2. ESANTIONUL DE CONTINUT
III.5.3. LOCUL SI DURATA CERCETARII
III.5.4. METODOLOGIA CERCETARII
III.5.5. ETAPELE CERCETARII
III.5.5.1. ETAPA PREEXPERIMENTALA
III.5.5.2. ETAPA EXPERIMENTULUI
III.5.5.3. ETAPA POST EXPERIMENTALA
III.6. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
IMPLICATII PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI
DIDACTIC IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA
PRESCOLARI
ARGUMENT
Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros şi determinate de
scopul suprem al comunicării. Copilul se deprinde cu aceste semne intuitiv, la vârsta când i se
formează primele abilități de comunicare.
După cum știm, o achiziție noua se clădește pe un sistem de cunoștințe şi deprinderi
sedimentate deja şi nu pe un teren gol. Copilul vine deci in grădinița cu o anumita competenţa
lingvistica, graţie a integrării sociale şi condiție a dobândirii performanţei lingvistice.
Vârsta cuprinsa între trei şi șapte ani este vârsta vorbirii. Nu întâmplător ea coincide
cu vârsta grădiniței, aceasta fiind cea care dă prima educație organizată. Dar grădinița nu şi-ar
îndeplini această menire daca n-ar acorda educării limbajului un loc de frunte in cadrul
preocupărilor sale educative. Desigur că vorbirea, privilegiul ființei umane, se naște in chip
spontan in sânul grupurilor, in cursul jocurilor. Lipsită de ajutorul grădiniței, ea poate rămâne
însă frustă si adesea incorectă, mai cu seamă dacă mediul familial are un aport scăzut in acest
domeniu, unde totul se învață prin imitație.
Grădinița, fiind prima treaptă a procesului de învățământ, are rolul de a-i pregăti pe
copii pentru școală, pentru societate. De multe ori învățătorii se plâng că in clasa întâi unii
copii nu stăpânesc suficient de bine limbajul ca mod de comunicare şi de aceea întâmpină
greutăți in însușirea citit-scrisului. De aceea învățământul preșcolar acordă o atenție
deosebită dezvoltării capacității de comunicare verbală, căci exprimarea verbală este condiția
de bază in formarea, fixarea şi diferențierea noțiunilor şi în transmiterea informaţiei. Ca
urmare, copilul reușește să treacă cu ușurința de la limbajul situativ la folosirea celui
contextual.
Activitățile de educare a limbajului fac posibilă cultivarea limbajului oral, accentul
punându-se pe comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare ordonată
a gândirii si de însușire a structurii gramaticale. Asigurarea capacitații copiilor de a folosi
corect limbajul le da posibilitatea de a se adapta cu ușurința la sarcinile complexe ale învățării
in clasa întâi.
Știm că, fată de școală unde învățarea este forma dominantă, in grădinița aceasta este
înlocuită cu jocul. Acesta este baza conceperii întregii activități instructiv-educative. Fără joc
nu se poate ajunge la o finalitate reală. Jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educație a
copiilor, ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul
de învățământ şi ca formă de organizare a activității de cunoaștere şi de dezvoltare a
capacitaților psiho-fizice pe toate planurile. Particularitățile de dezvoltare ale preșcolarilor fac
ca prin joc ei să învețe fără a se simți constrânși, obligați, nefiind conștienți ca fac acest lucru.
In literatura de specialitate jocul este definit şi explicat in moduri foarte variate după
cum tot atât de variate sunt şi funcțiile şi sensurile ce i se atribuie. După J. Huizinga, jocul
este o acțiune specifică, încărcată de sensuri şi tensiuni, întotdeauna desfășurată după reguli
acceptate de bunăvoie si in afara sferei utilității sau necesitații materiale, însoțită de
simțăminte de înălțare şi de încordare, de voioșie şi de destindere.
Jocul este o acțiune fără utilitate imediată, dar generatoare de distracție şi
reconfortare, de sentimente de plăcere şi de bucurie. Datorită spontaneității, jocul reclamă o
îmbinare armonioasă între cerințele situației de joc şi aptitudinile celor care se joacă.
Jocul ca activitate didactică specifică, îndeplinește multiple funcții: de distracție, de
creativitate in conformitate cu vârsta, in final de modelare si formare a personalității copiilor.
Încorporate în activitățile didactice, elementele de joc imprimă un caracter mai viu şi mai
atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, prevenind
apariția oboselii.
Stabilind un echilibru în activitatea copilului, jocul fortifică energiile intelectuale si
fizice, furnizează o motivație stimulatorie, o prezentă necesară in ritmul vieții copilului. Jocul
poate folosi scopuri pe care copilul, cel care se joacă, nu le sesizează, dar care sunt inerente
jocului; de asemenea, el poate să capete o finalitate pedagogică şi un conținut instructiv bine
determinat.
Trebuie precizat însă că utilizarea prea abundentă a jocurilor prezintă riscul de a
transforma procesul de instrucție in joc şi prin aceasta de a îndepărta activitatea preșcolară de
realitate, mai ales la grupa mare pregătitoare când copiii trebuie obișnuiți cu activitatea
școlara. Din această cauză un loc deosebit îl ocupă jocul didactic. El este cel care îmbină
elementele distractive cu cele de munca, de învățare, dar acest lucru se face treptat,
ajungându-se la studiu realizat cu seriozitate. Rolul si importanta jocului didactic consta in
faptul ca el facilitează procesul de asimilare, fixarea si consolidarea cunoștințelor, iar datorita
caracterului sau formativ influențează dezvoltarea personalității copilului.
Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuala care pune in valoare si
antrenează capacitățile creatoare ale preșcolarului. El este folosit pentru cunoașterea realității
pe o cale mai accesibila deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se
in eforturi de gândire ce le oferă satisfacții. Ei sunt participanți nemijlociți la propria formare
si, antrenați in joc, ei sunt capabili sa depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date.
Activitatea de joc antrenează in mod spontan un efort susținut din partea tuturor copiilor,
indiferent de nivelul lor de pregătire. Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea
judecații, memoriei, atenției spiritului de observație, la cultivarea obișnuinței cu munca
intelectuala si cea independenta. El constituie un mijloc si un procedeu deosebit de valoros de
acumulare de noi cunoștințe, de echilibrare a procesului de învățare si a activității de joc,
putându-se desfășura atât in cadrul activităților libere cat si in cele comune. Este un prilej de
a completa unele lacune, de a asimila si de a folosi cunoștințe noi, de a-si dezvolta limbajul
sub aspect fonetic, lexical, gramatical.
Jocul didactic oferă posibilitatea copiilor de a-si forma noțiuni noi, de a-si însușii
treptat formele structurii gramaticale, contribuind la ridicarea nivelului calitativ al
comunicării verbale. Ei pot fi influențați mai ușor in tehnica analizei si sintezei fonetice, fiind
nevoiți sa găsească metode si procedee adecvate vârstei lor care ii determina sa opereze
conștient cu materialul verbal însușit. Metoda de baza rămâne exercițiul-joc, care oferă
posibilitatea copiilor de a-si afirma priceperile. Copiii desfășoară o activitate serioasa dar in
același timp distractiva, activa, deconectata, participând activ. Punctul de plecare si materia
prima a exercițiului va fi expresia spontana. Pornind de la aceasta expresie spontana,
educatoarea poate dirija exercițiul, urmărind o îmbogățire a limbii si o adecvare mai buna a
cuvintelor la obiecte. Prin urmare, exercițiul de vorbire pornește de la o tema al cărei scop
este sa dea naștere unor comentarii spontane, care se vor dezvolta si in cursul cărora
educatoarea își va plasa intențiile educative.
Lucrarea încearcă sa demonstreze daca si cum contribuie jocul didactic la dezvoltarea
cantitativa si calitativa a vocabularului copiilor daca se folosesc metodele si strategiile
adecvate si daca, folosind jocul didactic, se consolidează si perfecționează deprinderile de
exprimare coerenta si expresiva, corecta din punct de vedere gramatical, adresativă, in dialog
si in monolog.
CAP I. PRESCOLARITATEA-VARSTA JOCULUI
1.1.LIMBAJUL LA PRESCOLARI
Din punct de vedere al inițiativei de comunicare, limbajul este de doua feluri: limbaj
activ si limbaj pasiv. Limbajul activ este limbajul in care este prezenta intenția de
comunicare, este procesul de pronunțare a cuvintelor si de fixare a lor in scris. Limbajul pasiv
este limbajul in care nu este prezenta intenția de comunicare, ci de recepționare si înțelegere a
limbajului celui care ne transmite un mesaj oral sau scris. Limbajul pasiv îl precede pe cel
activ si este mai bogat decât acesta. Limbajul activ presupune exersare si cultivare
sistematica.
După forma de exprimare, limbajul este de doua feluri: intern si extern.
Limbajul intern este limbajul care se desfășoară in sfera lăuntrica, mintala. Este
vorbirea in gând cu sine însuși si pentru sine. Este asonor, ascuns, este centrat pe înțelesuri ,
pe idei si imagini, este economic pentru ca uzează de prescurtări si condensări. Este foarte
rapid, se desfășoară cu o viteza foarte mare, de sute de ori mai mare decât limbajul oral.
Limbajul intern îndeplinește funcții de anticipare, de proiectare, de conducere dinlăuntru si de
coordonare a limbajului oral si scris.
Limbajul extern este adresat unor destinatari din afară si se realizează in doua forme:
limbaj oral si limbaj scris.
Limbajul oral este limbajul vorbit si rezulta din succesiunea selectiva, structurata după
reguli logico-gramaticale ale sunetelor articulate. Este forma de baza a limbajului la om,
pentru ca de la limbajul oral pornesc toate celelalte forme de limbaj. După specificul
comunicării, limbajul oral se realizează in trei variante: solilocviu, monolog si dialog.
Solilocviu este vorbirea cu vocea tare cu noi înșine. Aceasta forma de comunicare se
întâlnește la copil pana la vârsta de 5 ani si prin ea se exteriorizează intențiile si se
consemnează desfășurarea activității curente.
Monologul presupune existenta unui destinatar extern care sa recepteze fluxul
mesajelor fără a replica după fiecare secvența, ci doar la sfârșit.
Dialogul este comunicarea intre doua persoane, relație in care fiecare partener de
dialog este si emițător si receptor. Dialog înseamnă schimb reciproc de mesaje.
Indicatorii limbajului oral sunt:
volumul de cuvinte
fluenta
diversitatea vocabularului
rapiditatea, adică frecventa cuvintelor in unitatea de timp-minutul
tempoul care poate sa fie regulat sau sincopat
tăria, adică forța pronunției
claritatea dicției
intonația
gradul de melodicitate
timbrul
Limbajul scris consta in codarea mesajelor orale in forma grafica. Apare mult mai
târziu decât limbajul oral.
Evoluția limbajului la copil este strâns legata de evoluția gândirii, pentru ca limbajul
impune gândirii exigentele sale culturale, contribuind, in felul acesta, la restructurarea ei.
Extinderea si complicarea raporturilor dintre copil si realitatea înconjurătoare, sporirea
independentei copilului se răsfrâng direct asupra limbajului sau.
De la limbajul situativ specific antepreşcolarităţii, se trece la limbajul contextual care
cunoaște o dezvoltare coerenta, este un limbaj închegat si structurat. Limbajul situativ de la
antepreşcolar are forma dialogului cu caracter extreme de concret, pentru ca este legat de
împrejurimile si situațiile particulare la care participa copilul, pe când limbajul preșcolarului
ia înfățișarea monologului, deoarece el povestește ce a văzut, ce a auzit, fără ca ascultătorii sa
cunoască neapărat situația despre care se vorbește.
Aceste doua forme de limbaj, situativ si contextual, coexist ape toata perioada
preşcolarităţii, însa importanta, locul si rolul lor se schimba in funcție de sarcinile si condițiile
in care are loc comunicarea.
Specifica preşcolarităţii este coexistenta limbajului situativ cu limbajul contextual si
predominanta când a unuia, când a celuilalt, dar si apariția unei noi forme de limbaj din
limbajul monologat, si anume a limbajului interior.
Procesul de formare a limbajului interior are loc la preșcolar intre 3 ani si jumătate si
5 ani si jumătate. Apariția limbajului interior sporește enorm de mult posibilitățile copilului
de a-si planifica mintal activitatea, de a si-o regla permanent. Copilul vorbește cu sine si
pentru sine mai ales atunci când se afla in situații dificile, problematice.
Vorbind cu sine, copilul găsește soluții, își ordonează acțiunile. Limbajul interior are
o mare importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului, pentru ca limbajul interior este
mecanismul de baza al gândirii.
Tot la preșcolar se dezvolta foarte mult latura fonetica a limbajului, cu toate ca
pronunția cuvintelor nu este corecta din cauza unor particularități ale aparatului fonator, ale
analizatorului verbo-motor si ale analizatorului auditiv.
1.2.PARTICULARITATI ALE VOCABULARULUI LA VARSTA
PRESCOLARA
La vârsta preșcolara, copilul intra tot mai mult in contact cu mediul înconjurător si
automat are loc o creștere considerabila a vocabularului.
Din datele statistice reiese ca la vârsta de trei ani copilul stăpânește circa 1000 de
cuvinte, mai multe substantive si verbe, la vârsta de patru ani numărul cuvintelor se dublează
la 2000; la cinci ani numărul cuvintelor din vocabular ajunge la 3000, iar la 6 ani vocabularul
ajunge sa conțină 3500 de cuvinte. La aceasta vârsta,unii copii au un vocabular mai sărac in
conținut si se exprima mai greoi, alții deopotrivă au un vocabular mai bogat in conținut si o
exprimare corecta si coerenta.
Tot la aceasta vârsta de obicei vocabularul pasiv este mai bogat decât cel activ.
Unii copii, deși cunosc multe cuvinte le înțeleg sensul, nu le folosesc in vorbire,
pentru ca sunt timizi, vorbesc puțin, se exprima greoi si sunt reținuți când sunt solicitați de
către educatoare.
La vârsta preșcolara, dificultățile de exprimare in învățarea limbii romane, nu sunt
numai de natura fonetica ci mai ales de natura gramaticala, greșeli in folosirea acordului după
gen, număr, si caz, „este multe cărți” in loc de „sunt multe cărți”, in conjugarea verbelor: „sa
mănâncă cu noi” in loc de „ sa mănânce cu noi”, dificultăți in formularea pluralului
substantivului „lingure” in loc de „linguri”, înlocuirea genitivului cu dativul: „i-au dat la
Maria” in loc de „i-au dat Mariei”.
Din punct de vedere calitativ , cunoașterea copilului diferă de cea a adultului prin
aceea ca cu cat copilul este mai mic , cu atât operațiile gândirii , analiza , sinteza , comparația
, generalizarea si abstractizarea sunt mai slab dezvoltate.
Posibilitatea de a face aceste operații este mai mica la vârsta de trei ani si ea se
dezvolta progresiv in cadrul vârstei preșcolare.
Educatoarea trebuie sa cunoască bine aceste particularități ale copilului pentru a putea
sa-si dea seama ce cunoștințe pot fi predate la o anumita vârsta si cum trebuie predate.
Un rol important in dezvoltarea gândirii copilului îl are limbajul care constituie un
instrument al gândirii. Intre limbaj si gândire exista o strânsa interdependenta. Dezvoltarea
gândirii copilului preșcolar nu se poate face însușirea limbii de către aceștia.
Cuvântul este cel care fixează conținutul celor percepute de către copil. La început el
este pentru copil numai un semnal al unui anumit obiect , al unei anumite relații , acțiuni sau
însușiri pe care o denumește , capătă prin legarea lui de experiența mereu crescânda a
copilului rol de integrata , ceea ce face posibila apariția încă din timpuriu a operațiilor de
generalizare si abstractizare ca de altfel si a tuturor celorlalte operații ale gândirii pe care ele
se bazează (analiza , sinteza, comparație)
Rolul limbajului creste in perioada vârstei preșcolare pe măsura ce vocabularul si
posibilitățile de comunicare ale copilului cresc si se perfecționează.
Analiza si sinteza
Analiza însușirilor obiectelor si ființelor consta in diferențierea lor după diferite
criterii. Informații despre forma , culoare , dimensiuni , despre cantități , despre temperatura ,
despre sunete , despre cantități , despre densitate si despre alte însușiri ale obiectelor ,
ființelor si fenomenelor din lumea înconjurătoare le căpătam prin percepții.
Forma este însușirea cea mai ușor perceputa de către copii, de aceea este prima
componenta ce se impune in formarea in mintea preșcolarului a imaginii unui obiect sau
ființe. Ea poate fi perceputa de copil pe doua căi: vizual si haptic (prin apucare)
Percepția vizuala da aspectul de contur, percepția haptica da informații asupra volumului.
Copilul de 3-4 ani privește forma numai ca pe o însușire proprie a obiectului respectiv. El nu
operează o generalizare asupra lui.
La vârsta de 4-5 ani copii percep cu ușurința si alte forme in afară celei rotunde , chiar
si forme plane , legătura dintre forma si denumire se stabilește mai ușor si este mai trainica la
aceasta vârsta.
La vârsta de 5-6 ani , copii încep sa o diferențieze de obiect sa o privească
independent de el , operand astfel o forma elementara de abstractizare si generalizare la
nivelul acestei însușiri. In felul acesta ei ajung treptat ca la grupa mare sa integreze in
categoria „forma” orice noua forma ce mai cunoaște.
Culoarea este o alta însușire a obiectelor care reflectata in psihicul copilului constituie
o componenta importanta a imaginii pe care si-o formează despre ele.
La grupa mica copii disting in general numai culorile de baza: roșu , galben , verde si
mai apoi albastrul si maroul la grupa mijlocie , iar treptat nuanțele lor. La grupa mica copii
privesc culoarea ca pe o însușire o obiectului si nu o desprind de acesta. Începând cu grupa
mijlocie ei o pot privi separat de obiect ca pe o însușire independenta.
Dimensiunea este componenta dimensionala a imaginii formata in timpul percepției ,
fiind de fapt reflectarea unei relații , este cu atât mai greu de sesizat de către copii cu cat
aceștia sunt mai mici. Copii grupei mici înțeleg si exprima corect numai raporturile gros ,
subțire , mic, mare si alte raporturi ca: lat – îngust. Spre șase ani se sesizează mai întâi practic
si mai târziu exprima verbal raporturile mare-mijlociu-mic.
Cantitatea-primele raporturi cantitative si cele mai ușor înțelese de copiii mici sunt:
mult, un, doi, iar mai târziu trei si patru.
Toate cantitățile care depășesc limita posibilităților de înțelegere a copilului la vârsta
si in momentul respectiv vor fi eliminate din explicațiile pe care le dam si menționate cu
termenul de „multe”. Chiar si la grupa mijlocie si mare educatoarea trebuie sa releve in
timpul percepției elementul cantitativ pentru a ușura înglobarea lui in imagine.
Relațiile spațiale de orientare-reprezentările de orientare spațiale reflecta așezarea in
spațiu o obiectelor unele fata de altele si a părților unui obiect fata de celelalte. Aceasta
componenta se include cel mai greu in imagine.
De aceea pe copii de 3-4 ani nu-i interesează daca imaginea pe care o desenează este
cu capul in jos. Chiar si la grupa mare se întâlnesc greșeli de orientare.
Analiza părților componente ale imaginilor consta in descompunerea in mintea
noastră a unui întreg in părțile componente. Ex : rădăcina, tulpina , crengi, frunze.
Sinteza părților componente ale întregului si a însușirilor lor este operația prin care
noi reunim intr-un tot părțile componente si însușirile lor, pe care le-am diferențiat prin
analiza.
Pentru a înlesni aceasta operație analitico-științifica educatoarea trebuie sa insiste in
observarea părților componente.
b)Comparaţia - este operația prin care se stabilesc asemănări si deosebiri intre doua
sau mai multe obiecte de diferite puncte de vedere sau după diferite criterii. Copiii de 3-4 ani
nu sunt capabili sa facă singuri comparații decât intr-o forma implicita, pe baza percepției
unei însușiri , a unui amănunt sau a unei părți a obiectului care l-a impresionat in mod
deosebit.
La 4-5 ani, pot înțelege comparația explicita si pot sa o facă in mod conștient si sa o
exprime verbal. Ex: pot spune fără ajutorul educatoarei – galben ca lămâia etc.
Ei devin capabili sa efectueze si operații pe baza de operații de analitico-sintetice
putând chiar sa exprime verbal aceste operații.
După multe exerciții de acest fel se formează treptat deprinderea de a efectua
comparații sistematice, organizate.
c)Generalizarea si abstractizarea
Abstractizarea este desprinderea unei însușiri a obiectelor si gândirea si independent
de obiectul însuși.
Generalizarea este operația prin care se detașează o însușire proprie unei grupe de
obiecte omogene , unei clase întregi de obiecte si fenomene.
Copiii grupei mici nu fac întotdeauna generalizări pe criterii esențiale, nu operează
abstractizări in sensul ca ei nu pot gândi însușirile obiectului independent de acesta. Ex:
minge roșie, scaun mare, bila mica etc.
Începând cu grupa mijlocie si mare, deoarece la aceasta vârsta se dezvolta
posibilitățile copiilor de a opera analiza si sinteza organizate, încep sa facă si generalizări pe
baza mai multor însușiri întrunite intr-un tot.
Educatoarea are rolul de a-l ajuta pe copil sa facă aceasta operație in mod conștient.
De asemenea ea trebuie sa-l ajute sa dobândească elementele comune esențiale de elementele
comune neesențiale, astfel ca ei sa poată face generalizări pe baza de elemente esențiale. In
felul acesta ea ii ajuta pe copii sa-si formeze reprezentări generale si sa-si lărgească sfera
noțiunilor. Daca sunt îndrumați in mod corect si sistematic copii pot opera generalizări
corecte(in limita cunoștințelor) chiar la grupa mijlocie spre sfârșitul anului si se continua
dezvoltarea acestor posibilități in cadrul grupei mari.
Începând cu grupa mijlocie copiii pot sa efectueze si abstractizări in sensul ca ei pot
gândi culoarea roșie, forma pătrata, etc. ca elemente separate de obiectele concrete.
La grupa mare gândirea copilului poate fi condusa da către educatoare in așa fel încât
copilul sa devina capabil sa aplice operațiile de abstractizare si generalizare si in alte situații.
In procesul comunicării copiilor cu persoanele din jur, are loc asimilarea rapida a
diferitelor aspecte ale limbii (compoziția fonetica, aspectul semantic, structura gramaticala)
apare limbajul contextual, dar acesta coexista cu cel situativ din perioada antepreşcolară, dar
relațiile dintre ele se schimba, limbajul contextual dobândind un rol tot mai mare pe măsura
ce copii se dezvolta.
Deoarece trăsătura esențiala a limbajului situativ consta in caracterul sau de
comunicație, forma inițiala a limbajului este dialogul, aceasta forma de limbaj adresându-se
intr-o mai mare măsura ascultătorului decât limbajul contextual (monologat).
Din limbajul extern, monologat, cu timpul se desprinde si se dezvolta limbajul intern.
Procesul de interiorizare a limbajului intervine evident la vârsta de 4-5 ani când se
intensifica si funcția sa cognitiva (ca instrument al gândirii, iar pe de alta parte funcția
reglatoare – planificarea mentala si reglarea proceselor psihice a conduitei).
1.3.ROLUL LIMBAJULUI IN PROCESUL DE CUNOASTERE A
REALITATII SI IN STIMULAREA ACTIVITATII INTELECTUALE
Indiferent de vârsta si profesie pentru orice cetățean gradul de stăpânire si folosire a
limbii a devenit o trăsătura definitorie a personalității sale.
Limbajul este definit ca un sistem de semne specific oamenilor alcătuit din sunete
articulate care au apărut in procesul muncii concomitent cu gândirea si îndeplinește doua
funcții:
de comunicare interumana
de cunoaștere a lumii reale
Cea mai importanta cale de elaborare a limbajului si-n același timp forma de baza
a vorbirii este dialogul, care impune o tema comuna partenerilor de discuție.
A-l opri pe copil sa vorbească înseamnă a-l opri sa se autorealizeze si implicit sa se
dezvolte la modul personalizat.
Referindu-se la cultivarea limbii, Tudor Vianu spunea: “O greșeala de limba, nu este
numai o încălcare a oricăreia dintre regulile prescrise de gândirea logica, de simțul
literar, de civilizație in raporturile sociale, o formalitate incorecta, confuza, improprie
sau triviala alcătuiește o abatere de la norma limbii literare, e tot atât, daca nu mai
mult decât forma corupta de limba.”
Sub aspect fonetic, limbajul prezintă anumite particularități specifice, particularităților
de vârsta. La copiii de vârsta preșcolara mica, întâlnim dificultăți mari la consoane datorita
faptului ca ele au o perceptibilitate auditiva mai mica in comparație cu vocalele. Acestea din
urma sunt mai favorizate, având o intensitate sonora mai mare, o durata mai mare, ceea ce
face ca ele sa fie pronunțate mai bine de către copii.
In general, copiii in vârsta de 5 ani pronunța corect anumite sunete (r, s, ş, t, f ), le
înlocuiesc cu alte sunete mai ușoare sau le omit din cuvânt.
De o mare importanta in vorbirea copiilor este eliminarea sunetului “r”, indiferent in
ce poziție se afla in cuvânt (ac-rac; ciorapi-cioapi), de asemenea putem aminti de inversiunea
sunetelor: a place-palce, a trage-targe, etc.
Frecvente si variate sunt cazurile la preșcolari, de substituire a sunetelor. Astfel,
înlocuiesc pe “j” cu “z” , (cozoc-cojoc); sau pe “s, (sosoni-şoşoni).
Printr-o munca susținuta din partea educatoarei, preșcolarii vor reuși sa-si corecteze
acele mici greșeli care le fac in pronunțarea cuvintelor.
Odată cu trecerea vârstei către grupa mijlocie, încep sa dispară, înlocuirile,
inversiunile, omisiunile, ajungând la grupa mare sa pronunțe corect in proporție de
100% .Aceste defecte se pot corecta sau lichida complet numai daca educatoarea are o
pronunție si o exprimare impecabila, mai ales știind ca la vârsta preșcolara spiritul de imitație
este foarte mare.
Când se încadrează in limite specifice particularităților de vârsta, aceste greșeli de
pronunție nu trebuie sa ne alarmeze. Numai daca sesizam aceste greșeli si la grupa mare, aici
se poate vorbi de o întârziere dependenta de aparatul fondator si-n acest caz, apelam la un
logoped sau poate fi vorba de o dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, atunci se
pune problema unei munci speciale de îndreptare in grădinița.
Mulți părinți, fac o mare greșeala folosind un limbaj infantil cu copiii, îngreunând
astfel însușirea pronunției corecte a sunetelor de către copii. Copilului trebuie sa i dea prilejul
sa se exprime liber, deschis, sa vina cu inițiative personale, sa-si exprime gândurile si
sentimentele sa-si exerseze expresivitatea verbala. Fără comunicarea verbala dintre oameni,
nu sunt posibile cooperarea, acumularea si generalizarea experienței sociale.
Perceperea auditiva a fiecărui sunet din cuvânt , diferențierea de celelalte sunete,
analiza compoziției fonetice a cuvintelor, sunt foarte importante pentru însușirea citit-
scrisului in școala.
1.4.DEZVOLTAREA PERSONLITATII SI CREATIVITATEA LA
VARSTA PRESCOLARA.
O incursiune in istoria gândirii umane si in special a pedagogiei, arata ca jocul a fost
considerat un mijloc educativ din cele mai vechi timpuri. De la Platon sau Aristotel pana la
K. D. Usinschi si pana in zilele noastre s-a subliniat contribuția jocului la dezvoltarea fizica si
psihica a copilului, la formarea si educarea lui.
Jocul constituie o activitate fundamental normativa si dominanta in copilărie.
Jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau
imaginare, de a se transpune in diferite roluri si situații care ii apropie de realitățile
înconjurătoare.
Pentru copil, aproape orice activitate este joc: „jocul este munca, este binele, este
datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosfera in care ființa sa psihologica poate sa
respire si in consecința sa acționeze”.Tocmai prin joc, el ghicește si anticipează conduitele
superioare.
A ne întreba de ce copilul se joaca, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Despre un
copil nu se poate spune ca “el creste” si atât, ci trebuie spus ca ;;el se dezvolta” prin joc.
Astfel, el pune in acțiune toate posibilitățile care decurg din structura sa particulara, traduce
in fapta potentele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează, le
dezvolta, le îmbina si le combina , își coordonează ființa si ii da vigoare.
In copilărie, jocul duce la antrenarea atât a funcțiilor fiziologice cat si a celor psihice.
Pornind de la afirmația lui Schiller: “omul nu este întreg decât atunci când se joaca”,
putem spune ca jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Așa cum adultul se simte
puternic prin lucrările sale, la fel se simte si copilul prin succesele sale ludice.
Un joc bine pregătit si organizat constituie un mijloc de cunoaștere si familiarizare a
elevului cu viața înconjurătoare, deoarece in desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care
contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor si la valorizarea lor
creatoare. Ch. Bihler scria: “Copilul care construiește ceva cu un material învăța sa accepte si
sa îndeplinească o datorie.”
Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie sa existe si voința
de a le realiza. Jocul este adesea obositor, chiar istovitor. Astfel departe de a se naște din lene,
jocul se naște din voința si munca.
Este clar ca jocul nu exersează numai forța fizica, ci in mare măsura inteligenta. El
aduce stăpânire de sine fără de care nu poți fi o ființa umana fără a fi cu adevărat om.
In timpul jocului se dezvolta pasiunea de cunoaștere, curiozitatea si tot jocul oferă un
larg câmp de identificare si cultivare timpurie a inclinațiilor native ale copilului si pe baza lor
posibilitatea dezvoltării capacitaților si aptitudinilor creatoare. Jocul, chiar in formele lui
primare, îl umanizează si-l ajuta sa fie armonios dezvoltat din punct de vedere psihofizic.
In joc, copilul dobândește noi cunoștințe, I se formează variate acțiuni mintale cu
importante repercusiuni pentru dezvoltarea percepțiilor memorării, reproducerii voluntare,
generalizării si abstractizării.
Prin activitatea de joc se produc schimbări in conținutul si structura proceselor
cognitive. Spunem aceasta întrucât jocul este forma de activitate prin care se face trecerea in
etape de la acțiunile practice, materiale de joc spre acțiuni mintale. Jocul ii oferă copilului
posibilitatea de a reconstrui, de a reproduce intr-o forma intuitiv-activa o arie cuprinzătoare
din realitatea obiectiva. Aplicând in cadrul jocului cunoștințele lor, copiii tind in același timp
sa obțină informații necesare desfășurării jocului dezvoltându-se astfel interesul pentru
cunoaștere.
In joc se produce dezvoltarea corecta a percepțiilor, reprezentărilor, a imaginației, a
gândirii, a limbajului. Venind in contact cu obiectele pe care le folosește, copilul învăța sa
perceapă si sa observe variatele lor însușiri.
Jocul este considerat ca una dintre metodele cele mai active, mai eficiente, prin care
se obține activizarea maxima a copilului.Ca atare, conținutul instruirii trebuie sa se realizeze
prin intermediul sau.
Jocul este pentru copil un important mijloc de cunoaștere directa, de înțelegere a
lumii. In joc se exprima valoarea atitudinii intelectuale in care își au rădăcina toate
posibilitățile viitoare de însușire a cunoștințelor. El este privit drept activitatea care formează,
modelează inteligenta, dar pe de alta parte permite ca reprezentările copilului sa se
îmbogățească;ele se precizează, se corectează.
In jocuri, funcțiile limbajului ( de comunicare, de formare a experienței cognitive si a
celei de organizare a activității ) sunt amplu exersate, cu o sporita eficienta in planul
exprimării logico-afective si in planul gândirii formale.
Pentru ca jocul sa dea rezultate optime in toate situațiile arătate, una din condițiile
esențiale este buna pregătire a lui.
Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune educatoarei respectarea unor cerințe specifice
jocului, pregătirea si organizarea clasei pentru joc, explicarea si fixarea regulilor, urmărirea
executării lui de către elevi, aprecierea rezultatelor.
In afară de joc, la vârsta preșcolara exista si alte modalități de exprimare a copilului :
cuvântul, desenul, modelajul, muzica, dansul, sportul etc.
1.5. TEORII DESPRE JOC
Pentru elaborarea unei teorii științifice despre joc o însemnata contribuție au adus
vederile unor pedagogi.
“Numeroase teorii despre joc elaborate pe parcursul timpului unele contradictorii, iar
altele completându-se reciproc, vin sa răspundă la o seama de întrebări din cele mai complexe
si dificile:
Pentru ce simte copilul nevoie atât de imperioasa de a juca?, Ce fel de funcții
formative îndeplinește jocul in dezvoltarea psihica a copilului?, Constituie jocul o forma
predominanta de numai conducătoare de activitate a copilului preșcolar?, Care sunt si cum se
explica particularitățile caracteristice ale jocurilor de vârsta preșcolara?”
Acestea sunt câteva întrebări la care pedagogii si psihologii pe baza datelor
observației si ale cercetărilor experimentale au dat răspunsuri diferite.
Jocul satisface in cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului constituie o forma
de manifestare întâlnita la copiii tuturor popoarelor , din cele mai vechi timpuri este tovarășul
de nedespărțit al copilăriei si constituie una dintre formele cele mai importante de activitate a
preșcolarului. Preșcolarul este o ființa deosebit de activa, un copil sănătos, cu organismul in
creștere, nu poate sa nu se joace; a opri sa facă acest lucru înseamnă a-i frâna dezvoltarea
fizica si psihica.
Aristotel arata ca pana la al cincilea an de viața, copilul nu trebuie supus învățării si
nici unei munci aspre, pentru ca prin acestea sa nu dăuneze creșterii, ci trebuie sa i se asigure
atâta mișcare cat ii este necesara. Aceasta mișcare trebuie stimulata atât prin diverse ocupații
cat mai ales prin joc.
Astfel, se conturează pentru prima data ideea folosirii jocului ca mijloc de educare.
Frobel afirma ca jocurile sunt forma dominanta a activității la vârsta preșcolara si de
aceea ele sunt cea mai buna metoda de influențare asupra copiilor.
“Nu trebuie sa privim jocul ca pe ceva neserios, ci ca pe o activitate care are o adânca
semnificație. Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieți a omului , caci acestea dezvoltându-
se, prin ele dezvăluie si însușirile cele mai ascunse ale ființei sale. Întreaga viața a omului își
are izvorul in aceasta epoca a existentei si daca aceasta viața este senina sau trista, liniștita
sau zbuciumata, rodnica sau zadarnica, acesta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin
înțelepte, date la începutul vieții”.
Frobel aduce ideea prețioasa ca educatorul poate influenta in mod direct copilul prin
jocuri special organizate de el, supravegheate si dirijate in funcție de directe obiective
educative urmărite. Referindu-se la joc considera ca nu orice fel de joc poate rezolva
problemele educative complexe ale vârstei, ci numai jocurile metodice , coordonate, care
urmăresc progresiv si regulat diferite posibilități de dezvoltare care se arata la copil pe
măsura ce el creste.
E. Claparede interesat de jocurile copiilor a atras atenția asupra faptului ca ele
reproduc cea ce impresionează copilul, fapt ce determina asimilarea realității, incorporarea ei
ca act de trăire, fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibilități si disponibilități de a
reacționa. De asemenea, Claparade se refera la universalul joc cu păpușile si susțin ca in acest
joc nu se exercita la copii instinctul matern ci o infinitate de stări afective, de disponibilități
nuanțate subtil si de trăiri necesare in procesul adaptării; jocul realizează un pre-exercițiu mai
mult mental, psihologic
Lazarus subliniază faptul ca” jocul constituie tipul fundamental de activitate, adică
forma de activitate ce susține in cea mai mare măsura, dezvoltarea psihica prin antrenarea
psihomotorie, senzoriala, intelectuala, si afectiva, la o tensiune cu totul specifica, ce prezintă
pentru procesul creșterii si dezvoltării psihice o importanta tot atât de mare ca si activitatea de
instruire din anii de școala”
V.S. Vagotski susține ca in perioada preșcolara, jocul alimentează foarte mult tendința
spre libertate, emancipare de tutela strânsa a adultului. El are funcții formative care sunt in
principiu educative. Totuși condițiilor de contact, sensibilitatea fata de acestea vor determina
valoarea educativa a jocului. Jocul apare ca o activitate complexa a copiilor in care ei reflecta
si reproduc lumea si societatea, asimilându-le si prin aceasta adaptându-se la dimensiunile lor
multiple.
M. Montesori reduce întreaga dezvoltare intelectuala a copilului la “ exersarea
organelor de simt”, aceasta exersare este însa organizata de așa natura încât prin materialul
didactic preconizat, copilul nu poate veni in contact direct cu viața reala, cu lumea plantelor,
cu cea a animalelor.
J.Piaget susține ideea ca „Însușirea si respectarea regulilor are o influenta puternica in
formarea judecații morale a copiilor in evoluția lor morala bazata pe constrângere la cea
bazata pe cooperare”
Ursula Șchiopu susține ideea ca: “Jocul apare ca o activitate fundamentala formativa
si dominanta in copilărie, iar munca are aceleași caracteristici, din ce in ce mai pregnante, pe
măsura ce se depășește copilăria, este un fel de anticamera vasta si bogat ornata a muncii.
Așadar jocul trebuie privit drept activitate care formează, modelează inteligenta, dar
pe de alta parte permite sa se surprindă numeroase din caracteristicile ei”.
De asemenea jocul prilejuiește o refacere energetica, relaxare, o odihna activa
evidenta, pe când munca se realizează printr-un important consum de energie care trebuie
refăcut.
Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacitaților
psihologice, inclusiv a celor intelectuale si a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai
importante ale sociabilității copilului. Ele pot surprinde prin modul in care se joaca.
“Jocul – considera Ursula Șchiopu – stimulează creșterea capacitații de a trai din plin
cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate, având
funcția de o mare si complexa școala a vieții.
CAP.II. JOCUL DIDACTIC
2.1. IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC
Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila, prin care se
realizează o buna parte din sarcinile instructiv-educative din grădinița. Jocurile didactice ajuta
la instruirea copiilor, le consolidează si precizează cunoștințele despre lumea înconjurătoare.
Ele îmbina armonios elementele instructive si exercițiul cu elemente distractive. Deși copilul
pare ca se joaca, el se distrează si învăța in același timp. Îmbinarea celor doua elemente duce
la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează si intensifica procesele de reflectare
directa si mijlocita a realității si de fixare a cunoștințelor.
Jocul didactic rămâne joc numai daca conține elemente de așteptare, de surpriza, de
întrecere, de comunicare reciproca intre copii.
Jocurile didactice exercita o influenta deosebita asupra dezvoltării psihice a copiilor.
In primul rând, contribuie la dezvoltarea intelectuala: la formarea percepțiilor de culoare,
forma, mărime, etc., la educarea spiritului de observație, imaginației creatoare, gândirii,
limbajului, memoriei.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii
si a gândirii logice a preșcolarilor. Eficienta jocului didactic fata de celelalte activități
obligatorii consta in faptul ca la desfășurarea lui participa toți copiii, ei depunând eforturi de
gândire, de exprimare, dar fără a conștientiza, considerând ca se joaca. Printr-o alegere
judicioasa, procesul asimilării si al adâncimii cunoștințelor este adaptat la cerințele si
specificul vârstei preșcolare. Prin intermediul jocului didactic se fixează, se precizează si se
activează vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronunției si
însușirea unor construcții gramaticale. Eficienta jocurilor didactice in dezvoltarea vorbirii
depinde, in mare măsura, de modul in care educatoarea știe sa selecteze jocul in raport cu
situația concreta existenta in grupa de copii. Educatoarea trebuie sa cunoască foarte bine
copiii sub nivelul raportului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor
de vorbire.
Numeroase jocuri didactice organizează procesul perceperii analitico-sintetice, a
însușirii caracteristice ale obiectelor. Situațiile concrete ale jocurilor solicita copilului
alegerea obiectelor după culoare, mărime, forma si găsirea asemănărilor dintre ele. De
exemplu, in desfășurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizează obiectele,
diferențiază corect formele geometrice, culorile principale si complementare. Odată cu
acestea el învăța si denumirea lor.
Percepția spațiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care copilul așează la un loc
figurile sau construiește ceva. Pe aceasta cale se familiarizează cu raporturile spațiale dintre
obiecte: sus-jos, fata-spate, aproape-departe etc. Prin alte jocuri învăța sa cunoască formele si
dimensiunile obiectelor( rotund, oval, pătrat etc.).Comparând obiectele după dimensiuni,
învăța sa cunoască lungimea( lung, scurt), înălțimea( înalt-scund), mărimea(mare-mijlociu-
mic), grosimea( gros-subțire).
Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului si la activizarea vorbirii. In acest
scop sunt folosite jocuri prin care copiii memorează denumirea obiectelor si acțiunilor si își
precizează înțelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificației cuvintelor in memoria
copiilor sa fie asociata cu acțiunile jocului. Numai in felul acesta sensul cuvintelor se retine
mai bine.
In egala măsura prin aceste jocuri se formează la copii deprinderea unei vorbiri
gramaticale corecte. De exemplu, deprinderea de a completa o propoziție din care lipsește
subiectul, predicatul sau complementul precum si de a respecta acordul dintre subiect si
predicat.
Jocurile didactice sunt mijloace eficiente si pentru realizarea sarcinilor educației
moral-civice a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a
spiritului de independenta, a disciplinei conștiente, a perseverentei, sociabilității, precum si a
multor alte calități si trăsături incipiente de caracter.
Multe din jocurile didactice ajuta la dezvoltarea spiritului de independenta. Din
aceasta categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.
Pe măsura ce copilul devin stăpân pe aceste jocuri, el este in stare sa acționeze si in
mod independent. Acest fapt are mare importanta in pregătirea copilului pentru școala, unde
începe munca individuala si independenta.
Valoarea educativa a jocurilor didactice consta si in dezvoltarea spiritului colectiv, a
relațiilor interpersonale corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa la copii simțul
răspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii învăța sa se ajute unii pe alții, sa se bucure de
succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoască nepărtinitor succesele altora.
Jocurile didactice exercita o influenta pozitiva nu numai asupra laturii intelectuale, ci
asupra întregii personalităţi a copilului.
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor de vârsta
preșcolara, deoarece rezolva intr-o forma cu totul adecvata vârstei, sarcini instructive
complexe, programate in grădinița.
Eficienta lor in raport cu alte mijloace este cu atât mai mare cu cat se realizează o
concordanta perfecta intre procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de
învățare si acțiunea de joc, atât de distractive pentru preșcolari. In felul acesta procesul
asimilării si adânciri cunoștințelor este adaptat la cerințele si specificul vârstei preșcolare.
Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca mijloc de baza in cunoașterea
mediului înconjurător si in dezvoltarea vorbirii se realizează una dintre cele mai importante
cerințe ale educației preșcolare, aceea de a-I învăța pe copii destul de multe lucruri însa nu
prin metode școlărești, ci sub forma de joc.
2.2. CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE
Clasificarea jocurilor didactice se poate face după doua categorii, in funcție de
conținut si material didactic. In conformitate cu aceste criterii se întâlnesc mai multe feluri de
jocuri didactice:
După conținut, jocurile didactice se clasifica in:
Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( Cu ce sunet încep cuvântul?, Eu spun
una, tu spui mai multe, Răspunde repede si bine.)
Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător ( Anotimpurile, Unde s-a
oprit roata, Cu ce călătorim )
Jocuri didactice pentru numărat si socotit ( Jocul numerelor, După mine cine vine?,
Găsește aceeași culoare)
La baza acestei clasificări sta principiul dezvoltării proceselor psihice a copiilor:
dezvoltarea percepțiilor si reprezentărilor de forma, mărime, culoare, spațiu timp;
îmbogățirea vocabularului, însușirea sistemului fonetic al limbii materne, însușirea structurii
gramaticale, etc.
Cel de-al doilea criteriu se orientează după materialul didactic folosit pentru jocuri,
indiferent de natura conținutului lor. După acest criteriu ele se împart in doua grupe mari cu
subdiviziunile respective:
1.Jocuri didactice cu material:
jocuri cu material didactic ( jocuri didactice, jocuri de masa)
jocuri cu material ajutător, diferite obiecte si jucării ( obiecte din
natura, obiecte de uz zilnic)
jocuri cu interpretarea unor povesti si lecturi precum si jocuri
numărătoare, folosindu-se jucării corespunzătoare
2. Jocuri didactice fără material didactic sau jocuri orale
ghicitori ( fără ilustrații)
jocuri cu alcătuire de propoziții si fraze
jocuri de citire labiala
jocuri de compunere de povesti
Clasificarea jocurilor după cele doua criterii este mai mult sau mai puțin
convenționala. Astfel, unele jocuri clasificate după criteriul conținutului se realizează cu sau
fără material didactic. De exemplu, pentru dezvoltarea limbajului copiilor se pot folosi cu
succes atât jocuri cu material cat si jocuri orale. De asemenea, jocurile clasificate după
criteriul materialului didactic urmăresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiași obiectiv
ca si jocurile după criteriul conținutului. O delimitare neta nu este posibila nici intre jocurile
didactice individuale si cele colective. De la început, multe jocuri didactice sunt accesibile
copiilor numai in colectiv, mai târziu, datorita conducerii educatoarei, ele devin individuale,
așa cum se întâmpla cu jocurile de masa.
Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifica de
celelalte activități cu conținut asemănător. Unitatea deplina dintre sarcina didactica si
acțiunea de joc, forma distractiva pe care o îmbracă si o păstrează permanent trebuie sa
caracterizeze jocul didactic.
Activitate organizata de instruire a copiilor, care se desfășoară sub conducerea directa
a educatoarei si antrenează in majoritatea cazurilor întreaga grupa, jocul didactic se poate
desfășura atât in cadrul activităților obligatorii cat si in afară lor, atunci când este repetat de
copii, la inițiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei.
Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte mare deoarece el poate fi practicat in
diferite momente din programul zilei, putând fi extins chiar si in viața de familie a copilului.
Jocul didactic este creat de pedagog. Specificul lui consta in faptul ca ii este
subordonat, in sensul ca intra in fondul mijloacelor sale pedagogice, este însușit treptat de
către copii si poate deveni apoi conținutul activităților individuale. Comparat cu celelalte
jocuri cu subiect si cu reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin
conținutul pe care-l dezvăluie si prin faptul ca accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educației
intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, pe dezvoltarea facultăților
intelectuale, pe dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.
Intre mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupa locul cel mai important
prin influenta pe care o exercita asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului
prin rolul sau in formarea unei gândiri corecte.
In determinarea jocului didactic problema care se ridica consta in determinarea
parților sale componente, a trăsăturilor sale caracteristice, prin care își menține esența sa de
joc si in același timp specificul sau de activitate didactica. Pedagogia preșcolara
fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se de:
conținutul jocului
sarcina didactica
acțiunea si elementele de joc
regulile jocului
Esența si specificul jocului didactic constau in întrepătrunderea si interacțiunea
acestor componente, cat si in echilibru dintre sarcina didactica si acțiunea de joc. Ponderea
mai mica sau mai mare a uneia dintre aceste doua componente poate duce la detunarea
jocului, la schimbarea profilului sau.
In vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie sa îmbine elementele
surpriza cu cele de așteptare. Jocul didactic poate fi folosit la toate grupele si in cadrul
diferitelor activități. Pentru a influenta dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic
este necesar sa ținem seama de particularitățile de vârsta a copiilor la cele trei grupe
preșcolare. In același timp este necesar ca sarcina didactica sa fie complicata gradat pentru a
nu întârzia sau stagna dezvoltarea copiilor.
Jocul didactic este activitatea cea mai fireasca, care corespunde cerințelor de
dezvoltare a copilului, tendințelor lui de a fi in contact cu adultul si cu alți copii, de a percepe
activ, de a înțelege oglinda lumii înconjurătoare, dorinței lui de a-si exprima gândurile.
2.3. VALENTE FORMATIVE SI INFORMATIVE ALE JOCULUI
DIDACTIC
Rolul si locul jocului didactic in sistemul mijloacelor educative a fost si este
recunoscut de către marea majoritate a pedagogilor lumii.
Prin urmare, jocul este activitatea dominanta a copilului. Formele de manifestare ale
jocului si funcțiile sale, diferă de la o perioada de vârsta la alta. Daca in perioada copilăriei
jocul îndeplinește funcții cognitive sau formativ educative, mai târziu, funcțiile sale devin
recreere si reconfortare fizica si psihica.
Când copilul intra in școala jocul trece in plan secund, pe primul loc trece învățarea;
se produce o schimbare radicala; locul jocului îl ia învățarea, mai apoi locul acestuia îl ia
munca.
Ceea ce caracterizează in esența jocul didactic consta tocmai in aceea ca el îmbina
intr-un tot unitar si armonios atât sarcini cat si funcții specifice învățării, cat si sarcini si
funcții specifice jocului.
Deci jocurile didactice au drept scop sporirea interesului pentru activitatea respectiva,
prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului care facilitează atingerea
scopului formativ-educativ urmărit si împreuna cu celelalte activități obligatorii exercita o
puternica influenta formativ-educativa asupra copilului in vederea pregătirii lui pentru școala.
Împreuna cu celelalte mijloace de dezvoltarea vorbirii, jocul didactic pate aduce o
contribuție de seama sub următoarele aspecte deosebit de importante, pregătirii pentru școala:
corectarea pronunției greșite a unor sunete si cuvinte
pronunțarea clara si corecta a tuturor sunetelor ce intra in componenta cuvintelor
clarificarea si precizarea noțiunilor de mare circulație legate de activitatea preșcolara
si școlara
îmbogățirea vocabularului cu noțiuni noi si-ndeosebi cu termeni specifici învățării
cititul-scrisul
activarea vocabularului cu noțiuni noi introduse in limbajul copiilor
Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca modalitate de dezvoltare a vorbirii la
preșcolari, se realizează una dintre cele mai importante sarcini ale educației preșcolare, aceea
de a-i învăța pe copii destul de multe lucruri însa nu prin metode școlărești ci, sub forma de
joc.
Prin aceste forme de joc se dezvolta percepția, orientarea in spațiu, capacitatea de a
distinge culorile, formele etc.
“Eficienta învățământului preșcolar este mai ridicata daca educatoarea se sprijină pe
joc pe un aspect de baza al activității copiilor in vârsta de la 3 la 6 ani, daca acesta creează
condiții de trecere de la joc la instrucție”.
Jocul didactic exercita asupra copilului o influenta multilaterala mai ales asupra
dezvoltării lui psihice.
O însemnătate deosebita in acest sens o au jocurile didactice pentru dezvoltarea
vorbirii.
Ele contribuie in mare măsura la dezvoltarea acuității auditive, a auzului fonematic,
iar odată cu asimilarea fondului lexical, copilul își însușește si semnificația cuvintelor si
structura gramaticala in mod practic.
Copilul nu învăța “regulile gramaticale” dar le respecta in vorbire pentru ca are in
permanenta modelul de vorbire, este corectat ori de cate ori greșește.
Jocul didactic de dezvoltarea vorbirii, formează la copil o exprimare corecta din punct
de vedere gramatical, dar in același timp are si funcții formative.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea psihica a copilului, stimulând funcțiile
intelectuale prin intermediul cărora se realizează cunoașterea realității. Prin jocul didactic se
dezvolta spiritual de observație, imaginația creatoare, memoria.
Prin jocul didactic se stimulează si modelează procesele afective.
El învăța sa reacționeze sincer, pozitiv fata de ceea ce este bun, frumos, moral si
negative fata de ceea ce este urat, rău, imoral.
Latura voliționala este intens solicitata in jocurile cu reguli. Daca regula jocului i-o
cere el poate sta nemișcat minute in sir, cea ce in alte situații ar fi cam greu de realizat. Tot
prin jocul didactic este cultivata si funcția de comunicare.
Trebuința de comunicare devine evidenta pentru copil când este înconjurat de semeni.
Jocurile didactice sunt si un mijloc eficient de realizare a sarcinilor educației moral-
patriotice.
Jocul este un bun prilej de pregătire psihologica a copilului si care-i da posibilitatea de
a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. Educatoarea are menirea de a stabili
conținutul informațional si lexical, alegând jocul cel mai adecvat ca mijloc si procedeu de
influențare a dezvoltării vorbirii.
Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său
copilul asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul
social în care trăieşte. Jocul îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai
mic sau mai mare. El îşi îmbogăţeşte viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu
ceilalţi copii, prin prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu
numai de sentimente, cunoştinţe, ci şi de experienţă socială.
Jocul dă posibilitatea formării unor relaţii corecte în cadrul societăţii infantile şi pune
bazele relaţiilor caracteristice societăţii adulţilor spre care tinde întreaga activitate de
educaţie.
CAPITOLUL III CERCETARE- ACTIUNE PE TEMA “ VALENTELE COMUNICARII VERBALE IN DIRECTIA IMBOGATIRII VOCABULARULUI PRESCOLARILOR”
III.1. SCOPUL CERCETARII
Învățământul preșcolar, ca prima treapta de învățământ, are ca obiectiv major
pregătirea copilului pentru școala. Aici copilul începe sa fie educat de la primele sale
confruntări cu necunoscutul, satisfăcându-si curiozitatea si repetatele întrebări “cum” si “de
ce”.
Preșcolarul este obiectul unor influente complexe si bine organizate, grădinița
contribuind din plin la dezvoltarea lui psiho-fiziologica precum si la adaptarea lui la regimul
de viața si instruire in cadrul colectivității de copii.
Când va intra in școala , copilul care a frecventat grădinița va poseda un bogat volum
de cunoștințe despre mediul înconjurător dar si capacitatea de comunicare dezvoltata din
punct de vedere fonetic, lexical si gramatical. Aceasta îl va ajuta sa-si exprime gândurile,
nevoile, bucuriile.
Pregătirea lor pentru școala se realizează printr-o serie de activități specifice
învățământului preșcolar, un rol primordial avându-l „jocul”.
Jocul este pentru copii activitatea cea mai atractiva prin care se lărgește orizontul
copiilor cu cunoștințe noi, care îl vor ajuta sa se orienteze mai ușor in realizarea propriilor lui
trebuințe.
O importanta deosebita o are dezvoltarea gândirii copilului preșcolar iar acest aspect
nu trebuie neglijat întrucât nu tine cont de acest parametru înseamnă a lasa goluri de la
început in intelectul viitorului școlar, goluri ce cu greu vor putea fi înlăturate ulterior.
Un rol important in dezvoltarea gândirii copilului îl are limbajul, care constituie un
instrument al gândirii. Intre limbaj si gândire exista o strânsa interdependenta.
Dezvoltarea gândirii copilului preșcolar nu se poate face fără însușirea limbii de către
aceștia. Nu este suficient ca preșcolarii sa pronunțe numai cuvintele, fără sa le cunoască
sensul pentru ca le vor folosi greșit in diferite contexte, iar gândirea lor nu va avea o
desfășurare corecta.
Însușirea vocabularului si a structurii gramaticale este numai un punct de plecare
pentru a-si forma deprinderea de a se exprima si comunica cu educatoarea cat si cu ceilalți
copii.
Cercetarea de fata este un studiu exploratoriu, ce are ca scop identificarea şi
precizarea locului şi rolului jocului didactic în stimularea comunicării orale a preşcolarilor, ca
formă de activitate în grădiniţă şi ca metodă de predare-învăţare-evaluare, găsirea şi
evidenţierea celor mai eficiente strategii didactice de valorificare a valenţelor instructiv-
formative ale jocului didactic de educare a limbajului.
III.2. IPOTEZA CERCETARII
In condițiile actuale in care învățământul a luat o mare amploare in dezvoltarea sa, in
tara noastră învățământul preșcolar fiind o parte integranta a acestuia se impune tot mai mult
perfecționarea metodelor si procedeelor didactice si totodată modernizarea întregului proces
informativ.
Acest proces informativ se traduce in învățământul preșcolar prin activitatea de
transmitere a cunoștințelor pe tot parcursul zilei respective.
Grădinița joaca un rol important pe latura informativa, de aceea nu trebuie privit
superficial, mai ales ca de la vârsta de 5 ani, copilul este foarte receptiv la tot ce-l înconjoară,
la orice informație.
Paralel cu acest scop învățământul trebuie sa aibă si are o finalitate formativa in
sensul de a modela ființa umana in raport cu posibilitățile anatomo-fiziologice de care
dispune.
Pentru a facilita operația de cunoaștere profunda a psihologie preșcolarilor, trebuie sa
cream condiții prielnice preîntâmpinării sau atenuării crizei de adaptare a copilului, fenomen
determinat de sentimentul insecurității personale la intrarea intr-un mediu străin.
Celui care face investigarea i se cere intuitie psihologica, pricepere, tact si abilitate in
mantuirea metodelor de cunoastere a copilului.
Unui viitor scolar i se cere sa fie ascultator, sa asculte si sa retina informatii transmise
pe cale orala, sa gandeasca asupra lor pentru a raspunde la intrebari.
Deci concentrarea atentiei, vointa, gandirea si maturitatea socio-afectiva au implicatii
deosebite in succesul sau insuccesul scolar.
Caracterul formativ al procesului instructiv-educativ din gradinita reiese din
urmatoarele considerente:
Gradinita, ca prima veriga a invatamantului, trebuie sa asigure realizarea
sarcinii de a conduce copilul treptat, in mod uimitor la integrarea sa in scoala;
Este bine cunoscut faptul ca varsta prescolara se caracterizeaza printr-o
receptivitate si sensibilitate; ca atare, trebuie inceputa de pe acum studierea
personalitatii copilului;
Cercetarea pedagogica reprezinta un demers cognitiv care va surprinde relatiile functionale
si cauzale dintre variabilele fenomenului educational.
Una dintre etapele parcurse intr-o cercetare este elaborarea ipotezei stiintifice si de lucru
specifice temei stabilite pentru cercetare. Ipoteza stiintifica este o predictie, o presupunere
privind desfasurarea in perspectiva a unui proces sau fenomen educational, conceput si
proiectat in conditii naturale sau provocate, in scopul obtinerii unor date teoretice si a unor
rezultate practice noi, care sa conduca la optimizarea fenomenului sau procesului educational
studiat. In studiul de fata ipoteza de la care am pornit este: „Daca jocul didactic este
considerat activitate de bază în stimularea comunicării la prescolari, fiind integrat şi utilizat
preponderent în toate tipurile de activităţi de educare a limbajului (activităţi comune, alese,
pe arii de interes şi recreative), atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă de predare-
învăţare-evaluare, atunci capacităţile de comunicare ale preşcolarilor se formează şi se
dezvoltă într-un ritm mai rapid, cu o motivaţie sporită, asigurând îmbunătăţirea rezultatelor
preşcolarilor.
III.3. VARIABILELE CERCETARII
Studiul de fata reliefeaza doua gategorii de variabile. Variabila independenta exprimata de
jocul didactic, considerat activitate de baza in stimularea comunicarii la prescolari.Variabila
dependenta este exprimata de formarea capacitatilor de comunicare a prescolarilor, cresterea
motivatiei si imbunatatirea rezultatelor prescolarilor.
III.4. OBIECTIVELE CERCETARII
Ca orice strategie, strategia cercetării pedagogice se subordonează unor intenţionalităţi/
finalităţi, respectiv unor obiective formulate operaţional. Obiectivele cercetarii de fata sunt:
O1: evaluarea obiectivă a cunoştinţelor, capacităţilor proceselor cognitive, priceperilor,
deprinderilor, abilităţilor de comunicare dobândite de preşcolari până la debutul grupei
pregătitoare;
O2: înregistrarea, compararea şi interpretarea rezultatelor obţinute la probele iniţiale,
formative şi sumative, urmărind evidenţierea progresului realizat de preşcolari;
O3: utilizarea la grupul experimental, în mod constant, a unor strategii variate, atractive,
bazate pe jocul didactic, ca factor determinant al dezvoltării capacităţilor de comunicare la
preşcolari, reflectate în progresul şi îmbunătăţirea performanţelor acestora;
O4: valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice
ulterioare.
III.5. COORDONATELE CERCETARII
III.5.1. ESANTIONUL DE SUBIECTI
Subiectii investigatiei vor fi prescolarii grupei pregatitoare din cadrul Gradinitei cu
program normal Borlesti, cu un efectiv de 19 copii.
III.5.2. ESANTIONUL DE CONTINUT
Din gama variata de jocuri practicate in gradinita, jocurile didactice constituie una
dintre cele mai eficiente forme de munca cu prescolarii.
Fiind o activitate atarctiva si accesibila, imbinand elementul distractiv cu cel instructiv, jocul
didactic ofera copiilor posibilitatea sa-si formeze anumite notiuni, sa-si insuseasca treptat
formele structucturii gramaticale ale limbii; pornind de la propozitii scurte si simple in care se
exerseaza acordul intre subiect si predicat la forma singulara, se ajunge la propozitii care
presupun raporturi gramaticale mai complicate si la elaborarea unor raporturi logice intre
notiuni.
Jocurile didactice au un loc bine stabilit in procesul de invatamant, planificarea lor fiind
dirijata in mare masura de programa.
In munca cu prescolarii, se pot organiza jocuri didactice ori de cate ori este necesara
constatarea masurii in care si-au insusit copii anumite cunostinte, cuvinte noi sau explicarea
sensului cuvintelor respective sau sistematizarea cunostintelor dobandite.
Urmarind dezvoltarea gandirii concomitent cu exteriorizarea gandurilor intr-o virbire corecta,
se organizeaza diverse jocuri didactice si exercitii cu material, jocuri care dau bune rezultate.
III.5.3. LOCUL SI DURATA CERCETARII
Testarea ipotezei generale a cercetarii va presupune desfasurarea un ui experiment pedagogic
in cursul anului scolar 2009/2010, pe perioada primului semestru, in cadrul Gradinitei cu
program normal Borlesti.
III.5.4. METODOLOGIA CERCETARII
Legarea scolii de cercetarea științifica asigura cadrului didactic o menținere in
problematica științei pedagogice si a disciplinelor de predare; adică o autoperfecționare
profesionala continua si dezvolta interesul pentru cercetarea științifica.
Participarea la munca de cercetare dezvolta o atitudine științifica fata de realitatea
educaționala nemijlocita ajutând cadrul didactic sa ia distanta fata de propria-I activitate
practica, sa privească in mod practic situațiile de instruire create si deja parcurse, sa reflecteze
sa sesizeze noi cai de abordare, de ameliorare a procesului de învățământ.
In cercetarea pedagogica se folosesc metode menite sa asigure colectarea datelor in
problema investigata.
Dintre acestea, cel mai des se recurge la:
observarea pedagogica
experimental pedagogic
convorbirea
studiul de caz
analiza produselor
Oricât de utile ar fi metodele de cercetare a datelor si tehnicile de prelucrare a
acestora, ele nu pot înlocui imaginația cercetătorului manifestata in interpretarea datelor, in
analiza lor teoretica.
De aceea, sunt necesare acumularea de experiența in cercetare si exersarea
permanenta a imaginației creatoare.
In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea,
experimentul, convorbirea, analiza produselor activității, am încercat sa adun cat mai multe
date privitoare la pregătirea copiilor pentru un debut școlar in bune condiții.
Metoda cuprinde un ansamablu de strategii prin care se poate ajunge la detinerea unor
rezultate noi care sa asigure perfectionarea si optimizarea actiunii educationale.
Metoda are sens operational, conducandu-l pe cercetator spre descoperirea unor
realitati noi, prescurtandu-i diferite operatii ce vor trebui intreprinse pe parcursul cercetarii iar
in functie de rezultatele obtinute sa poata interveni in transformarea realitatii.
METODA OBSERVARII
Termenul “observație” provine din latina, de la cuvântul “servare”, căruia se
adăuga prefixul “ob” conferindu-i-se semnificația de “a avea înaintea ochilor”, “a cerceta”.
Ca metoda de colectare a datelor in cercetările pedagogice observația consta in
urmărirea intenționata, metodica si sistematica a unui fenomen sau a unui complex de
fenomene educaționale, dintr-o anumita perspectiva, in condiții obișnuite de existenta si
desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), in scopul explicării, înțelegerii
si ameliorării.
Reconsiderarea metodologica a metodei observației a condus la cristalizarea unei
metode alternative de evaluare didactica, denumita “observația sistematica a activității si a
comportamentului elevilor in clasa” care ii permite profesorului colectarea de informații
diverse si bogate, referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile si competentele disciplinare-
intelectuale si practice si transversale ale acestora. Instrumentele de evaluare specifice acestei
metode sunt:fisa de evaluare, scara de clasificare si lista de control\verificare.(M.Bocos,
F.Ciomos, 2001).
Observarea trebuie sa se desfasoare in mod sistematic, adica dupa un plan in care
sunt precizate problemele si aspectele ce vor fi urmarite.
Datele culese cu ajutorul observarii, trebuie sa fie notate pentru a oferi in orice
moment date precise si clare.
Observarea de desfasoara in conditii obisnuite, dand posibilitatea de a surprinde ceea
ce este caracteristic si esential.
In desfasurarea activitatilor de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale, se poate
folosi cu precadere metoda observarii directe. Toate datele culese pe parcursul activitatilor se
noteaza in caietul de observatii individuale si pe baza lor, la sfarsitul grupelor mari se poate
intocmi caracterizarile psiho-pedagogice ale copiilor, care i-au insotit la intrarea in clasa I,
constituind un ghid pretios pentru invatator.
Notitele facute pot folosi drept ghid in corectarea unor greseli de vorbire prin
activitati individuale sau cu grupuri mici de copii.
Observarea, corectarea, imbogatirea vorbirii copiilor se face continuu, dar activitatile
de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale au rol conducator.
Iata cateva observatii consemnate in urma desfasurarii unor activitati obligatorii de
dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale prin joc didactic:
CATEGORIA ACTIVITATII - Dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale.
MIJLOC DE REALIZARE - Jocul didactic
GRUPA - Mica 3-4 ani
TEMA - „Focul si vantul”
SARCINA DIDACTICA - Redarea corecta a unor sunte izolate si a unor
sunete din componenta unor cuvinte.
-Pronuntia corecta a consoanelor, labio-dentale:
„c”, „f”, „v”, „s”, „j”
CONDITII INITIALE -Copiii sunt sositi in colectiv din medii diferite. Unii
pronunta clar aceste consoane, altii le omit, altii le
inlocuiesc
CONSTATARI -Dupa desfasurarea jocului, se poate observa tendidnta
si dorinta unor copii de a pronunta clar si corect
consoanele vizate.
Sunt copii care refuza sa mai vorbeasca atunci cand
vad ca sunt corectati de mai multe ori de educatoare,
altii participa la imitarea zgomotului („vaj-vaj”), dar
nu pronunta si cuvantul.
Prin jocuri, exercitii individuale, si cu grupuri mici de copii pe parcursul grupei mici se poate
rezolva problema, si toti copiii pronunta clar consoanele: „f”, „v”, „s”, „j”.
O caracteristica de baza a observării este individualitatea. Este greu sa se poată
observa întreaga grupa simultan sau 2-3 copii odată, deși la unele activități comune este
posibil.
Folosirea metodei observații furnizează date importante si permite cunoașterea
individualității copiilor, a stadiului lor de dezvoltare in plan intelectual, socio-afectiv,
asigurând o buna orientare in alegerea celor mai eficiente cai si mijloace de formare si
dezvoltare a preșcolarilor.
Datele observării pedagogice ne-au demonstrat ca educația intelectuala a copiilor de
vârsta preșcolara, se realizează in primul rând, sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de
cunoaștere, al formarii unor deprinderi de activitate intelectuala si a spiritului de orientare in
mediul înconjurător.
Masuri luate pe tot parcursul corectării, datorita metodei observării, au contribuit la
înlăturarea defectelor vorbirii, la creșterea fondului pasiv de cuvinte, au favorizat modificarea
poziției si relațiilor copiilor in cadrul activității.
Observarea se poate utiliza pe tot parcursul etapelor de cercetare, ea insotind toate
celelalte metode si oferind date suplimentare in legatura cu diversele aspecte ale
fenomenelor.
METODA EXPERIMENTULUI
,,Prin experiment, fenomenele urmărite sunt provocate de către cercetător, acesta
modificând condițiile lor de producere in conformitate cu scopurile urmărite.”
Experimentul presupune producerea sau schimbarea deliberata a unor evenimente sau
procese educationale, cu scopul de o observa, masura si evalua prin control sistematic,
factorii care le influenteaza, le determina.
Prin folosirea metodei experimentului, cercetatorul poate ajunge mai sigur la
descoperirea cauzelor fenomenelor studiate. De aceea experimnetul este o metoda superioara
celorlalte metode de cercetare.
Prin experiment, cercetatorul provoaca ori de cate ori doreste fenomenul pe care
doreste sa-l cerceteze, fara sa astepte producerea lui naturala: el se poate repeta fie in aceleasi
conditii, fie in conditii modificate. In acest fel, ceea ce dorim sa cercetam poate fi cunoscut
profund si vast.
Prin repetarea experimentului, rezultatele pot fi confruntate.
Pentru a detine date reale, concludente, experiemntul trebuie sa indeplineasca anumite
conditii:
sa se stabileasca clar conditiile initiale obisnuite care au dus la anumite
rezultate;
observarea evenimentelor sa se faca ca si cand ar avea loc in conditii normale
(copilul nu trebuie sa simta ca este cercetat);
compararea rezultatelor obtinute in conditii normale cu cele in conditii
modificate si invers.
METODA CONVORBIRII
Convorbirea este o alta metoda folosita in cercetarea pedagogica. Este o forma activa
in care intervențiile educatoarei sunt hotărâte pentru obținerea datelor cu reala valoare pentru
cercetarea întreprinsa.
La originea convorbirii, stau datele deținute pentru observare precum si efectele unor
masuri pedagogice întreprinse de educatoare.
In obținerea datelor si informațiilor necesare in cercetare, se tine cont de următoarele
cerințe ale convorbirii:
sa aibă un scop precis formulat si concretizat
convorbirea se efectuează atunci când educatoarea a dobândit deja si alte date
rezultatele convorbirii sunt reale numai atunci când intre cercetător sic el cercetat s-au
realizat condiții de acceptare reciproca a dialogului
tema convorbirii sa se refere la o problematica selective, corespunzătoare scopului
propus
sa fie reluata sistematic, urmărind sau micșorând sfera dialogului, in funcție de
nevoile cercetării
sa îmbine scopurile cercetării cu cele de acțiune pedagogica propriu-zisa, urmărind da
fapt si depistarea unor lacune individuale si de grup, in cunoașterea lumii înconjurătoare.
Convorbirile libere, fără o tema anume, dau posibilitatea copilului sa se afirme
nestânjenit, ii dau libertatea de a comunica in voie.
Aceste convorbiri sunt foarte concludente pentru educatoare, pentru a cunoaște fiecare
copil.
III.5.5. ETAPELE CERCETARII
III.5.5.1. ETAPA PREEXPERIMENTALA
In cadrul etapei preexperimentale, prin intermediul unor probe desfasurate sub forma
de exercitiu-joc, se urmareste cunoasterea stadiului in care se gasesc copiii la inceputul
experimentului.
Etapa a constat în aplicarea a trei probe de evaluare, cu conţinut variat, sub formă de
jocuri-exerciţiu, orale şi scrise, centrate pe următoarele conţinuturi:
1.gradul de cunoaştere şi operare cu elementele componente ale unor structuri
gramaticale: „propoziţia”, „cuvânul”, „silaba”, „sunetul”;
2. exprimarea gramaticală corectă;
3. nivelul vocabularului
PROBA DE EVALUARE NR. 1
UNITATEA DE CONŢINUT: exprimarea gramaticală corectă.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei personale
şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi ;
să formuleze propoziţii corecte, integrând cuvintele în contexte adecvate.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O.1. Să asocieze cuvintele pronunţate oral cu imaginea la care se referă, sesizând
diferenţa singular-plural.
O.2. Să formuleze propoziţii corecte, realizând intuitiv acordul între subiect şi
predicat.
O.3. Să construiască propoziţii, cu ajutorul imaginilor, realizând acordul corect între
subiect şi atributul genitival.
CONTINUTUL ITEMILOR:
I.1. Arată obiectul pe care l-am numit! Spune unul (multe)!
I.2. Citeşte imaginea şi spune: ce face? ce fac?
I.3. Răspunde la întrebarea mea, asociind imaginile perechi! Încercuieşte imaginile
la care ai folosit cuvântul “ale”
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
ITEMI SUFICIENT
BINE FOARTE BINE
I.1. Numeste corect
obiectele din imagini,
asociind cuvantul
adecvat formei de
singular/plural;
comite doua greseli
in construirea formei
cerute.
Numeşte corect
obiectele din imagini,
asociind cuvântul
adecvat formei de
singular/plural;
comite o greşeală în
construirea formei
cerute.
Numeşte corect
obiectele din imagini,
asociind cuvântul
adecvat formei de
singular/plural,
construind corect
forma cerută.
I.2. Construieşte
propoziţii care redau
conţinutul imaginilor,
frecvent face
dezacorduri
(foloseşte aceeaşi
formă a verbului în
ambele propoziţii
Decodifică conţinutul
imaginilor, se
exprimă cu mici
ezitări în propoziţii,
foloseşte intuitiv
acordul între părţile
principale şi
secundare de
propoziţie
Formulează
propoziţii care redau
conţinutul imaginilor,
foloseşte intuitiv
acordul între părţile
principale şi
secundare de
propoziţie
I.3. Construieşte corect,
realizând acordul
corect între subiect şi
atributul genitival în
2 propoziţii
Construieşte corect,
realizând acordul
corect între subiect şi
atributul genitival în
Construieşte corect,
realizând acordul
corect între subiect şi
atributul genitival în
4 propoziţii
III.5.5.2. ETAPA EXPERIMENTULUI PROPRIU-ZIS
În această etapă, a fost promovată o manieră de lucru atractivă, sub semnul jocului,
îmbinându-se metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ-participative, integrându-se
jocurile didactice în activităţi inter şi transdisciplinare, selectându-se jocuri interesante,
atractive.
Prin jocul “Păcălește-mă pe mine!”- copii au fost solicitați sa găsească cuvinte care
sa se deosebească de cuvântul dat printr-un singur sunet. Exemplu: educatoarea pronunța
cuvântul “rac”, iar copii substituie sunetul “r” cu sunetul “l”- rezultând cuvântul “lac” (loz-
roz, paie-baie, bere-pere). Jocul se poate desfășura fără material, având in vedere ca nivelul
grupei (6-7 ani) este corespunzător, întrucât copiii au frecventat patru ani grădinița.
Pentru înțelegerea noțiunii de propoziție, pentru a forma deprinderea copiilor de a se
exprima corect, se pot desfășura jocuri in care se folosesc ilustrații care sa-i ajute sa înțeleagă
faptul ca, pentru a alcătui o propoziție, este necesara o înlănțuire, o relație logica intre
cuvinte.
Pentru îmbogățirea vocabularului, pentru a-i obișnui pe copii cu o exprimare corecta,
pot fi antrenați intr-un viu dialog despre povestirile cunoscute, dirijând observația copiilor
spre legăturile ce se stabilesc intre cuvintele unei comunicări.
Știind ca jocurile in care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea
capacitații de analiza si sinteza fonetica, copiii pot fi antrenați in jocuri de sortare a imaginilor
după anumite criterii, in jocuri de construire de imagini, dându-le de fiecare data alte sarcini.
Astfel, copiii își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte pe care le raportează la imaginile
corespunzătoare.
In scopul de a-i introduce pe copii in tehnica exprimării corecte, se organizează jocuri
didactice de completare a propozițiilor cum sunt:
-“ Continuați ce spun!”;
-“Fii atent si completează!”;
-“Ce cuvânt lipsește?”.
Se urmărește astfel o omogenizare a grupei de copii, având in vedere particularitățile
individuale ale copiilor, participarea lor active la activitatea instructiv-educativa.
Exercițiile de completare a propozițiilor se fac gradat, începând cu cele care cer un
efort mai mic ( găsirea subiectului, predicatului), trecând apoi la cele mai puțin dificile
(complement, atribut).
După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziții, se efectuează
exerciții pentru sensului cuvintelor, explicându-le ca unele cuvinte se pronunța la fel, dar au
înțelesuri diferite chiar in aceeași propoziție sau in propoziții diferite.
Prin jocul didactic “Spune mai departe” se urmărește respectarea acordului intre
subiect si predicat, activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens
si rapiditatea in gândire.
In acest sens, se poate folosi textul povestirii “Alba ca Zăpada si cei șapte pitici” din
care, intenționat se omit cuvinte. In timpul jocului, copiii dau dovada de multa atenție,
ascultând povestea, pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin
participarea activa a copiilor, este de înțeles ca ei cunosc foarte bine conținutul povestii si, in
mod special, dialogurile dintre Alba ca Zăpada si oglinda, dintre mama vitrega si Alba ca
Zăpada, dintre pitici si Alba ca Zăpada.
Prin jocul didactic “De-a școala” se urmărește evaluarea nivelului de dezvoltare a
limbajului si a comunicării orale a preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical, gramatical,
expresiv. In joc ca si material didactic se folosesc imagini ce desemnează anumite obiecte,
cerându-le sa denumească cuvinte, sa spună cu ce sunet începe cuvântul, sa despartă cuvântul
in silabe, sa alcătuiască cu cuvântul respectiv o propoziție. Pentru unele cuvinte se solicita
copiilor sa găsească omonime cu ajutorul imaginilor afișate pe panou. Pentru a folosi corect
substantivele la singular si plural, se poate folosi jocul didactic: „Eu spun una tu spui multe”.
Elementele de joc ( mânuirea materialului, acțiunea, aplauzele, etc.) sunt cuprinse in
desfășurarea jocului. In finalul jocului, pentru verificarea performantei, se cere copiilor sa
deseneze sub imaginea de pe fisa tot atâtea liniuțe cate silabe are cuvântul, iar cu o culoare
roșie sa încercuiască silaba care începe cu sunetul “m”.
Se știe ca la vârsta preșcolara, copiii au o deosebita pasiune pentru povesti si basme.
Pentru ca întreaga grupa de copii sa aibă o vorbire coerenta si expresiva, educatoarea
urmărește sa le formeze următoarele deprinderi:
deprinderea de a reproduce cu ușurința povesti cunoscute fără deviere de la subiect,
păstrând o nota de originalitate;
deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conținutului;
deprinderea de a interpreta rolul personajelor.
Pentru a se putea realiza cele propuse, educatoarea trebuie sa se apropie de
copii cat mai mult, sa-i înțeleagă, sa le ofere exemplul personal in exprimare, in expunerea
unor povestiri sau întâmplări, in scopul de a-i stimuli sa-si exprime gândurile si sa se
manifeste liber in activitate.
Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințe si deprinderi necesare unei
însușiri logice a unor idei prin povestire, se poate desfășura jocul didactic “Sa facem o
poveste”. Pentru desfășurarea jocului ca mijloace de învățământ se pot folosi o serie de
jetoane corespunzătoare unei ilustrații mai mari, pus ape panou, rugându-i pe copii sa
povestească, folosind cuvinte si expresii pe care le cunosc din alte activități.
Ca elemente de joc, se folosesc: întrecerea, aplauzele, mișcarea, mânuirea jetoanelor.
Regulile jocului-copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător
ilustrației răspunde.
Exemplu: copilul care are un jeton pe care era desenat un om de zăpada, la indemnul
“Sa facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, merge la panou, unde se
afla ilustrația corespunzătoare imaginii de pe jetonul sau si răspunde: “Omul de zăpada l-au
făcut si copiii din tablou, in care se vede ca este anotimpul iarna”. Răspunsul corect dat de
copii a fost apreciat, iar copilul respectiv are voie sa fixeze jetonul sau pe ilustrațiile de pe
panou. Alți copii formulează si alte propoziții. Astfel, se pot folosi in continuare toate
ilustrațiile afișate pe panou si toate jetoanele copiilor.
Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințele si deprinderile necesare
unei însușiri logice a ideilor,sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, ala alcătuirii de
propoziții, se pot introduce intre jetoane si alte imagini care nu au legătura cu tema jocului si
cu conținutul sau.
Intr-o alta variantă, copiii pot fi solicitați sa înlănțuie o serie de propoziții care sunt
formulate, in timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afișează pe ilustrațiile mai mari de la
panou, cerându-le sa dea un titlu povestirii alcătuite de ei.
Jocurile se pot desfășura cu toți copiii grupei, dar in mod diferit; copiii mai timizi pot
fi grupați in activități cu copiii mai vioi, mai operative pentru a-i antrena si pe ei sa răspundă
la activitățile de joc didactic.
La început se poate ca rezultatele sa fie mai slabe, dar cu timpul, din dorința copiilor
de a fi ascultați, educatoarea poate sa reușească sa-i integreze si pe copiii timizi. Pentru a-i
încuraja mai mult pe acești copii, ca sa-si exprime cu ușurința gândurile prin formulare de
propoziții si fraze, educatoarea poate valorifica cunoștințele copiilor însușite in diferite forme
din mediul social, in etapele de dimineața sau de după-amiaza.
Astfel, copiilor cu un vocabular sărac li se pot da imagini, învățându-i cum sa le
“citească”, insistând sa-si exprime impresiile, sa verbalizeze adecvat prin folosirea corecta a
cuvintelor, sa formuleze propoziții.
In activitățile alese se pot organiza concursuri gen “Cine știe câștiga”, cu scopul de a
le dezvolta gustul de a povesti. Se lucrează diferențiat cu copiii, formând grupe cu cei care au
un vocabular mai bogat si stăpânesc mai bine instrumentul vorbirii, si grupele de copii cu un
vocabular mai sărac, care sunt antrenați separat in relatarea după imagini a unei povestiri
desfășurate in activitățile alese si, ajutați prin întrebări referitoare la imagini, astfel reușind sa
se apropie de copiii cu un nivel dezvoltat de exprimare.
Pentru a determina copiii sa efectueze o operație de generalizare bazata pe o activitate
analitico-sintetica si de comparare, se organizează jocul didactic Găsește locul potrivit, in
care copiii trebuie sa așeze anumite animale sălbatice si domestice după mediul in care trăiesc
si după dimensiunile lor. Prin sarcina didactic ape care o au de rezolvat, copiii sunt supuși
unui proces de activizare a gândirii.
Comparând obiectele, trebuie sa le grupeze după trăsăturile caracteristice generale.
Pentru aceasta, mai întâi le compara pentru a desprinde notele comune de cele esențiale,
clasificându-le in animale domestic care trăiesc pe lângă casa omului, animale sălbatice care
trăiesc in pădure, animale mari si animale mici, potrivindu-le pe imagine, conform conturului
indicat ( putea fi o vulpe mare, una mica, un câine, un cățel). In timpul desfășurării jocului
este nevoie sa-i ajutam pe unii pentru a da răspunsuri corecte si complete, folosind
întrebările: “Unde l-ai așezat?”, “Ce fel de animal este?”. Se urmărește in același timp
corectarea greșelilor de gramatica si de pronunție, ca in exemplul: “Vulpea mai trăiește in
pădure?”, folosind adverbul mai in plus.
Alături de activitățile comune, cu întreaga grupa de copii, activitățile la alegere își
aduc o importanta contribuție in însușirea unei exprimări corecte din punct de vedere fonetic
si gramatical.
Unul dintre momentele cele mai favorabile pentru exersarea libera a vorbirii copiilor
care se creează datorita comunicării intense, vii, ce se stabilește intre copii, îl constituie
jocurile de creație. Acestea presupun doua situații de comunicare:
a) comunicarea intre copii, in vederea organizării jocului, a împărțirii materialului, a
stabilirii planului si regulilor jocului, a îndrumării copiilor de către conducătorul jocului, a
rezolvării unor conflicte apărute pe parcursul jocului;
b) comunicarea intre copii determinate de tema si acțiunea propriu-zisa a jocului, pentru
a reflecta raporturile ce se creează intre adulți si situația respectiva.
In cadrul jocurilor de creație desfășurate la cele trei grupe de vârsta, pe lângă
numeroase acțiuni care sunt implicate in joc, acestea presupun un dialog mai mult sau mai
puțin bogat intre copil si adultul respective sau intre copil-copil.
Antrenarea copiilor, stimularea lor in exprimarea relațiilor dintre ei in dialoguri sau
chiar in monologuri au o mare importanta nu numai pentru dinamismul jocului, ci, mai ales,
pentru dezvoltarea vorbirii lor. Din acest punct de vedere, al doilea tip de comunicare este
mai valoros, deoarece presupune folosirea unui vocabular mai variat, construirea unor fraze
mai complicate. Ținând seama de aceasta constatare, in atenția educatoarei trebuie sa stea
cultivarea comunicării verbale a copiilor. S-a constatat ca, daca se pune accent pe
comunicarea dintre educatoare si copil ( educatoarea cere, de pilda, copiilor sa se exprime
corect gramatical, corectează pronunția unor sunete), intercomunicarea dintre copii se
urmărește mai puțin.
O prima problema care trebuie sa stea in fata educatoarei in etapa jocurilor si
activităților alese este aceea de a-l antrena pe copil in dialoguri care necesita prezenta ei, pe
de o parte, si a copiilor, pe de alta parte. Consideram ca deosebit de importanta este si
prezenta educatoarei in jocurile copiilor in stadiul in care dialogul, comunicarea este săraca,
cu scopul de a-i antrena si încuraja in acțiunea întreprinsa.
De aceea, consider ca activitățile libere sunt un bun prilej de exersare, de
perfecționare a vorbirii copiilor in vederea pregătirii pentru activitatea de scris-citit din clasa
I. Printre procedeele ce pot fi utilizate in vederea însușirii de către copii a laturii fonetice,
lexical si a celei gramaticale a limbii romane figurează: convorbirile libere, povestirile libere,
jocul didactic, exercițiile de vorbire, jocurile de masa, memorarea unor versuri.
1. Convorbirile libere
La sosirea copiilor in grădinița, educatoarea poarta un dialog viu cu copii, fie
individual, fie in grupuri mici ( cum si-au petrecut duminica, ce au urmărit la televizor, cum
si-au petrecut ziua de naștere etc.)
Acest prilej este deosebit de favorabil in vederea educării limbajului, pentru ca, in
mod spontan, copilul este nevoit sa-si împărtășească impresiile, sa-si adune gândurile si sa
folosească vocabularul necesar.
Convorbirile libere constituie o ocazie deosebita pentru depistarea unor dificultăți in
pronunțarea sunetelor, iar in cadrul activităților alese se va insista mai mult asupra
deficientelor constatate.
Copii sunt antrenați in jocuri de sortare a jetoanelor sau de alegere dintr-un grup, cum
este, de exemplu, jocul “Tip-Top” sau jocul “Alegeți si grupați”. Li se cere copiilor sa aleagă
dintre jetoanele respective un anumit jeton, sa denumească imaginea respectiva. Purtând acest
dialog cu copilul, putem constata progresul lui, făcut de la o zi la alta sau rămânerea lui in
urma. Alteori tematica acestor convorbiri poate fi mai variata, cuprinzând aspect legate de
familie, de prietenii de joaca, de jucăriile preferate. In cadrul convorbirilor libere, copiii
prezintă liber si nestingheriți părerea lor despre ceea ce sunt întrebați, in timp ce educatoarea
urmărește felul cum reușesc sa formuleze propozițiile, cat de corect se pot exprima din punct
de vedere gramatical. Utilizarea convorbirilor libere constituie un mijloc eficient pentru
dezvoltarea vorbirii copiilor.
2. Povestirile libere
Se organizează cu întreaga grupa de copii sau numai cu o parte. Ca material didactic,
se poate confecționa o “cutie cu povesti” ( o cutie din carton in care se găsesc decupate
personaje din poveștile cunoscute de copii sau imagini cu aspect din povesti).
Copilul ia un jeton si recunoaște si povestea din care face parte, apoi relatează ce știe
despre el. Pe baza acestui material se înfiripează o repovestire. In felul acesta se urmărește
consolidarea conținutului povestii redate si implicit dezvoltarea vorbirii, deoarece copilul este
pus sa povestească, folosind un vocabular bogat. In alegerea si recunoașterea personajului
respectiv sunt antrenați copiii mai timizi, care nu au curajul sa povestească in public sau care
au deficient in exprimare si in pronunțare. Corectarea exprimării greșite se face prin
intermediul unei întrebări care îl face pe copil sa repete singur fraza. Alteori se repeta in cor
unele onomatopee conținute in povestire pentru a-i antrena pe toți copiii grupei in
pronunțarea unor sunete mai dificile.
3. Jocul didactic si exercițiile de vorbire
Din munca desfășurata cu preșcolarii, se constata ca, in cadrul activităților alese, un
mijloc valoros de educare a limbajului îl constituie jocul didactic si exercițiile de vorbire.
Durata acestor jocuri este de 5-10 minute, după care copiii își aleg alta activitate. Prin
jocurile “Cine (ce) este desenat pe jeton?”, “Cine a venit?”, se urmărește recunoașterea
obiectului prezentat pe jeton, pronunțarea corecta a denumirii, exersarea pronunțării sunetelor
mai dificile: |r|, |s|, |t|, |d|, |j|, |z| si a unor grupuri de cuvinte.
Lucrând cu imagini simple, copilul este învățat sa denumească corect imaginea si sa
folosească corect articolul hotărât/nehotărât ( Pe jeton este desenat(a) “un băiețel sau o fetița,
o minge, niște flori, multe flori”), deci implicit, sa folosească singularul si pluralul. Prin
jocurile “Ce face?” si “Cum așezam o cartoanele?”, copiii sunt puși in situația de a formula
propoziții, pentru a exprima acțiunea prezentata pe jeton. Lucrând astfel, putem depista mai
ușor dificultățile pe care le întâmpina copiii in exprimare, din punct de vedere gramatical.
Jucându-se cu diferite materiale sau jucării, copiii sunt solicitați sa reprezinte o
propoziție cu ajutorul acestora. De exemplu: din “Plaxticon”, copiii pot scrie o propoziție cu
ajutorul rotitelor sau bețișoarelor, fiecare reprezentând un cuvânt. Acest joc constituie un bun
prilej de analiza fonetica, lucru atât de necesar însușirii citit-scrisului in clasa I.
4. Jocul de masa
Setul cu imagini intitulat “Răspunde repede si bine” sau “Alfabetul in imagini” este
destinat pentru jocurile de masa ale copiilor de vârsta preșcolara si ale celor din clasa I si
constituie, din punct de vedere pedagogic, un material deosebit de important, deoarece
pregătește copiii pentru însușirea citit-scrisului, a unei exprimări corecte si expresive.
Cu aceste imagini se organizează jocuri si exerciții sistematice de vorbire, prin care
copiii de 3-7 ani, prin intermediul ilustrației, reușesc sa cunoască obiecte, sa le denumească,
sa alcătuiască povestiri, sa le clasifice si sa le ordoneze după anumite criterii.
Întregul set de imagini constituie un important material cognitive si răspunde
următoarelor obiective educative:
dezvoltarea auzului fonematic, exersarea aparatului fonator, in vederea corectării
eventualelor defecte de vorbire si dobândirii unei pronunții corecte si clare a sunetelor si a
cuvintelor;
dezvoltarea capacitații de analiza si sinteza fonetica (diferențierea sunetelor ce pot
da naștere la confuzii fonetice: |p|-|b|, |c|-|s|, |t|-|d|, familiarizarea copiilor cu sunetele a căror
pronunțare se poate prelungi: |a|,|e|, |i|, |o|, |u|, |s|,|z|, |r|,|j|; pronunțarea si folosirea corecta a
diftongilor in vorbirea curenta: |oa|, |ua|, |ia|, |ea|; formarea capacitații de a diferenția silabele;
activizarea vocabularului cu noi cuvinte, raportarea acestora la imaginile
corespunzătoare;
integrarea cuvintelor si a ideilor in scheme sintactice corecte ( exprimare corecta
din punct de vedere al structurii gramaticale);
îmbogățirea vocabularului, completarea cu noi termini, in vederea folosirii ca
instrument de baza in comunicarea verbal; adâncirea sensurilor exprimate prin cuvinte;
dezvoltarea capacitații copiilor de a stabili relații verbale corecte cu partenerii de
joc;
5. Memorarea unor versuri
De un real folos in însușirea laturii fonetice si a structurii gramaticale a limbii romane
s-a dovedit a fi, in cadrul activităților alese, memorarea unor versuri scurte pentru corectarea
sau preîntâmpinarea pronunției greșite a unor sunete pe care copiii le rostesc mai greu. De
exemplu versurile:
“Ursu-let si ursu-flet
Vor sa prindă peste-n lac.
Dar de ce plângi ursu-flet?
Eu n-am prins decât un rac!”
Sau exersarea pronunțării sunetelor: |ş|, |j|, |r|:
“Şapte porci așteaptă-n şir
Şapte saci umpluți cu jir,
Şapte ghinde de stejar
Şi felii de gogoşar”.
Tot in aceasta idee se caută exemple care contribuie la consolidarea pronunțării
corecte a sunetelor, in diferite poziții pe care le ocupa in cuvânt: inițiala, mediana, finala,
intre vocale sau grupuri consonantice.
Având in vedere importanta dezvoltării vorbirii in pregătirea copilului preșcolar
pentru școala, se poate amenaja, in sala de grupa, o mica biblioteca: pe rafturi așezate la o
înălțime potrivita pentru copii sunt aranjate cărți cu ilustrații, cărți cu poveștile cuprinse in
programa.
Biblioteca poate stârni un viu interes in rândul copiilor, deoarece copiii pot folosi
materialele expuse, pot povesti si face lectura după imagini. Educatoarea are, in permanenta
posibilitatea sa le corecteze vorbirea si exprimarea.
Aceasta “biblioteca”are un rol deosebit in vederea pregătirii copiilor pentru școala,
deoarece ei se obișnuiesc sa răsfoiască o carte, s-o tina corect in mana, sa aibă grija de ea, sa
nu-i îndoaie foile sau sa le rupă, s-o pună la loc pe raft, fiindcă aparține întregii grupe de
copii.
MODELE DE PROIECTE DE ACTIVITATE FOLOSITE IN ETAPA
EXPERIMENTALA
PROIECT DE ACTIVITATE
Grupa : Pregatitoare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Tema activitatii: ,,Eu spun una, tu spui multe”
Mijloc de realizare: Joc didactic
Scopul : -Formarea deprinderii de a folosi corect substantivele la singular si plural.
- Insusirea unor structuri gramaticale ale limbii romane; integrarea cuvintelor in propozitii dezvoltate; folosirea corecta a cuvintelor de legatura.
- Dezvoltarea atentiei si a memoriei vizuale; exersarea pronuntarii corecte a unor sunete si cuvinte.
Obiective operationale:Pe parcursul si la sfarsitul activitatii copiii vor fi capabili:
- Sa foloseasca corect formele de singular si plural ale substantivelor;
- Sa formuleze propozitii simple si dezvoltate;
- Sa recunoasca imaginea si sa indice corect daca reprezinta un obiect sau mai multe obiecte;
- Sa recunoasca culorile;
- Sa raspunda corect la anumite cerinte ale educatoarei, folosind limbajul oral.
Sarcina didactica: Alegerea corecta a jetonului cu una sau mai multe imagini, exprimarea corecta a singularului si pluralului construind propozitii.
Elemente de joc: Cautarea si manuirea materialului, surpriza, intrecerea, ghicirea, aplauze.
Regulile jocului: Copiii actioneaza cu materialul, rezolva sarcina data numai la comanda educatoarei, aplauda raspunsurile corecte. Copiii sunt impartiti in doua echipe.au pe masute cosulete cu jetoane.Ei recunosc Imaginea si alcatuiesc propozitii cu singularul si pluralul substantivelor.Fiecare raspuns corect este punctat .Castiga echipa cu cele mai multe raspunsuri corecte.
Strategii didactice:
Metode: explicatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea. Material didactic: jetoane, cutia cu surprize, scrisoarea,jucarii
Durata : -25 minute
Momentele activitatii
Continutul stiintific Strategii didactice
Evaluare
Momentul organizatoric
- aerisirea salii de grupa;
- asezarea masutelor in forma de careu deschis;
- introducerea copiilor in sala de grupa si asezarea la masute.
Captarea atentiei
Se face printr-o cutie cu surprize si o scrisoare de
La ,,Zana Primavara’’.
Conversatia Orala
-,,Dragi copiii,
A venit primavara si odata cu ea au venit si surprizele Am auzit ca sunteti cuminti,curiosi si dornici de a afla cat mai multe .Va propun sa intram in lumea minunata a cuvintelor prin jocul pe care vi l-am trimis. Cu multumiri,,zana Primavara’’
Anuntarea temei si a obiectivelor
Astazi vom juca un joc care se numeste,,Eu spun una, tu spui multe”pentru ca voi sa stiti sa vorbiti corect romaneste.
Explicatia
Dirijarea invatarii
Jocul de proba
Desfasurarea
Propriu-zisa a jocului
Complicarea jocului
Copiii sunt impartiti in doua grupe.
Explic cum se va desfasura jocul precizand regulile de joc.
Jetoanele sunt asezate in cosulete pe masute.
Voi scoate un jeton din cosulet.El trebuie sa recunoasca imaginea si sa spuna daca este unul sau sunt mai multe elemente pe jeton.Va trebui sa formeze singularul sau pluralul substantivelor,apoi va forma o propozitie.
Se acorda stimulente pentru fiecare echipa.
1.Copiii vor scoate din cosulete jetoane si vor spune ce este reprezentat in imagine .Vor forma propozitii cu singularul si pluralul.
2.Prezint copiilor cutia cu surprize.Un copil va scoate din cutia fermecata o jucarie sau un plic .Ei vor trebui sa spuna ce jucarie au gasit in cutie .Vor formula pluralul si vor alcatui propozitii cu cuvantul respectiv.Vor raspunde la ghicitori.Se vor acorda Stimulente pentru fiecare raspuns corect de la echipa respectiva.
Se citesc ghicitorile si se raspunde .Fiecare raspuns corect este punctat.
Explicatia
Demonstratia
Exercitiul
Orala
,,Coarne are si e blanda,
Ne da lapte si smantana,
Puiul ei e mititel
Si se numeste vitel
‘’Vaca
,,Prin ograda la vecini,
Ea fura mereu gaini.
Ati ghicit –o deindata,
Cine este cea sireata? Vulpea
,,Tup,tup,tup dupa alune,
Dupa ghinde prin padure.
Are codita stufoasa
Si in pomi isi face casa’’
Veverita
Problematizarea
Pe echipe
Aprecierea
performantei
Un copil de la prima echipa va numara stimulentele, alt copil de la echipa adversa va numara si el stimulentele .Va castiga echipa cu cele mai multe puncte.Vor fi rasplatiti cu aplauze si bomboane .
conversatia
explicatia
orala
PROIECT DE ACTIVITATE
Grupa Pregatitoare
Categoria activitatii: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: Joc Didactic
Tema activitatii: „De-a scoala”
Obiective Generale:
Evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale a prescolarilor
sub aspect fonetic, lexical, al structurii gramaticale si al expresivitatii;
Perfectionarea deprinderii de a efectua analiza si sinteza fonetica a propozitiilor si a
cuvintelor;
Stimularea dragostei si a dorintei de a deveni scolari.
Continut Informativ
- Descrierea unor imagini, constituirea si completarea unor propozitii simple si
dezvoltate;
- Folosirea unor omonime;
- Distingerea numarului de cuvinte, silabe si sunete;
Obiective Specifice
- Sa denumeasca si sa descrie corect imaginile prezentate
- Sa gaseasca un numar tot mai mare de cuvinte care incep cu sunetul dat si imaginile
corespunazatoare acestui sunet;
- Sa alcatuiasca propozitii cu cuvantul ( imaginea) gasit(a);
- Sa formuleze propozitii cu un continut logic, asociind 2-3 imagini pentru formularea
acestora;
- Sa analizeze propozitiile, distingand: numarul de cuvinte, numarul de silabe din
cuvinte, numarul de sunete;
- Sa completeze o propozitie cu cuvantul care lipseste;
- Sa gaseasca omonime, antonime, formuland cu acestea propozitii;
- Sa manifeste interes pentru activitate
Mijloace de Invatamant:
- Imagini ce desemneaza diferite obiecte (rechizitele scolare);
- Imagini pentru omonime si anotonime;
- Tabla magnetica;
DESFASURAREA ACTIVITATII
ETAPELE ACTIVITATII ACTIVITATEA DE
INVATARE
ACTIVITATEA
COPIILOR
1. Captarea atentiei Anuntarea temei:
Mai este putin timp si veti
merge la scoala. M-am gandit
sa desfasuram astazi un joc
care se numeste: „De-a
scoala”
Enuntarea obiectivelor
Vreau sa ma conving ca ati
invatat sa vorbiti corect in
propozitii, ca stiti sa
compuneti propozitii cu
cuvintele date, ca despartiti
corect in silabe si sunete.
2. Dirijarea invatarii Prezint imaginea cu un scolar
(scolarita)
- Ce vedeti in aceasta
imagine?
- Cu ce sunet incepe
cuvantul scolar?
- Formulati propozitii
cu cuvantul scoalar!
- Cate cuvinte are
aceasta propozitie?
- Despartiti cuvantul in
silabe si spuneti cate
silabe are si care sunt!
Solicit copiilor sa bata de
atatea ori din palme cate
silabe are cuvantul.
Cer copiilor sa gaseasca cat
Privesc imaginea, gasesc
cuvantul potrivit, formuleaza
propozitii.
Enumera cuvintele si
silabele.
Bat din palme la rostirea
fiecarei silabe.
Lucreaza si raspund de cate
ori sunt solicitati.
Gasesc omonime la
cuvintele: toc, bloc, guma.
Privesc cu atentie imaginile,
alcatuiesc propozitii.
mai multe cuvinte care incep
cu sunetul dat ( c, o, d, b etc)
sau se termina cu acesta.
Sa alcatuiesca propozitii
logice cu sens, stabilind
legaturi intre 2-3 imagini
date.
Adresez in contiunuare
urmatoarele intrebari:
- Gasiti un cuvant care
sa inceapa cu
silaba( ma, ca, in, ta
etc);
- Ce propozotii puteti
alcatui cu aceste
cuvinte?
- Spuneti cuvinte dintr-
o silaba!
- Cu ce sunet incepe
cuvantul?
- Puteti sa gasiti
cuvinte care incep si
se termina cu „a”?
Stimulez copii sa gaseasca
cat mai multe cuvinte.
Prezint copiilor imagini cu:
toc de scris, bloc de desen,
guma de sters.
Cer copiilor sa gaseasca
opusul (antonimul)
cuvintelor: curat, silitor,
ordonat, ascultator.
3.Obtinerea performantei Distribui copiilor fise de Deseneaza tot atatea liniute
lucru, apreciez
comportamentul din timpul
activitatii, promtitudinea si
rapiditatea in raspunsuri.
cate silabe are cuvantul si
incercuiestesilabe care incepe
cu sunetul |m|.
PROIECT DE ACTIVITATE
Grupa Mare
Categoria activitatii: Educarea Limbajului
Mijloc de Realizare: Joc didactic
Tema: „Cine stie castiga”
Obiective generale:
Consolidarea deprinderii de a formula propozitii dezvoltate, corecte din punct de
vedere gramatical si cu sens logic;
Consolidarea deprinderii de a desparti in silabe cuvinte din cuprinsul unei propozitii;
Perfectionarea capacitatii de analiza si sinteza fonetica, a capacitatii de a efectua rapid
asociatii;
Educarea spiritului competitiv
Obiective operationale: pe parcursul si la sfarsitul activitatii , copiii vor fi capabili:
Sa formuleze cel putin doua propozitii cu cuvintele: „Randunica”, „cuc”, „pupaza”,
„lup”, „urs”, „vulpe”, corecte din punct de vedere gramatical.
Sa desparta corect in silabe cuvintele date
Sa precizeze numarul silabelor din cuvintele: „vaca”, „cal”, „gaina”
Sa precizeze primul sau ultimul sunet al cuvintelor: „mar”, „para”, „gutui”, „prune”.
Regulile Jocului: Copilul indicat va formula propozitii cu cuvinte date; determinarea
numzarului de cuvinte din propozitie; despartirea cuvintelor in silabe, precizarea sunetelor cu
care incep sau se termina cuvintele date.
Metode si procedee: conversatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea
Material Didactic: machete, imagini cu cele patru anotimpuri, jetoane cu animale si fructe.
DESFASURAREA ACTIVITATII
Continut esentializat Obiective
operationale
Descrierea situatiilor de instruire
Joc didactic „Cine stie
castiga”
1.Moment organizatoric (instructajul
verbal)
Se asigura conditiile necesare pentru
buna desfasurare a activitatii.
2.Captarea atentiei
Se descopera elementul surpriza: o
macheta care sugereaza anotimpul
primavara in parc.
Se realizeaza o conversatie despre
Alcatuirea de propozitii cu
cuvinte date; determinarea
numarului de cuvinte dintr-o
propozitie; despartirea
cuvintelor in silabe;
Mentionarea numarului
silabelor; precizarea
sunetului cu care incepe /se
termina cuvintele date.
anotimpul primavara dupa urmatorul
plan:
„Ce anotimp va sugereaza aceata
macheta?”
„Unde?” (in parc)
„Dupa ce cunoastem ca este
anotimpul primavara?”
Se canta prima strofa din cantecul
„Vine, vine, primavara”. Se
descopera apoi si celelalte machete
care sugereaza: vara la tara, toamn in
livada si iarna in padure.
Copiii recunosc anotimpurile
3.Anuntarea subiectului
Se anunta subiectul activitatii „Am
observat ca stiti anotimpurile, iar in
continuare vom desfasura un joc-
concurs Cine stie castiga”. Echipa
castigatoare va primi cate un
medalion.
4.Prezentarea continutului
Se prezinta regulile jocului:
La anotimpul primavara, copiii vor
alcatui propozitii cu cuvintele ce
denumesc pasari care se intorc in
acest anotimp in tara (randunica, cuc,
pupaza), apoi determina numarul de
cuvinte din propozitii;
La anotimpul vara, copiii despart in
silabe cuvintele care denumesc
animale domestice, apoi despart in
silabe cuvintele indicand prin
betisoare numarul de silabe;
La anotimpul toamna, copiii
enumera fructele din livada: mere,
pere, gutai, prune si precizeaza
primul sau ultimul sunet al
cuvantului, apoi dau exemple de alte
cuvinte care incep sau se termina cu
acel sunet.
La anotimpul iarna, copiii alcatuiesc
cat mai multe propozitii cu animale
care apar in padure (urs, vulpe, lup).
Se desfasoara jocul de proba, in
scopul verificarii intelegerii regulilor
de joc de catre toti copiii.
5.Obtinerea performantei
Se realizeaza jocul propriu-zis.
Se va da semnul de incepere a
jocului, timp in care, copiii numiti,
daca raspund corect, vor fi aplaudati,
iar cei care intampina dificultati vor
fi ajutati de colegi.
Jocul se desfasoara in doua echipe.
Pentru fiecare raspuns corect si
complet, echipa va primi un punct.
Varianta de joc: Se complica jocul:
copiii trebuie sa descopere cuvinte in
care prima silaba se repeta (ex:
veverita, papagal. etc).
6.Evaluarea performantei
Se fixeaza titlul jocului: „Cine stie
castiga”. Inainte de a se trece la
numararea punctajului si la stabilirea
echipei castigatoare, se realizeaza o
conversatie pe baza urmatorului plan
de intrebari:
„Ce am facut in cadrul acestei
activitati?”
(Ne-am jucat)
„Cu ce ne-am juca?”
(Cu cuvinte, cu silabe, si cu
sunetele).
Se numara punctele si se stabileste
echipa castigatoare.
7.Incheierea activitatii
Aprecierea verbala-globala si
individuala asupra desfasurarii
activitatii. Se canta in intregime
„Vine, vine, primavara.”
PROIECT DE ACTIVITATE
GRUPA: Pregatitoare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA: „Hai, să facem o poveste!
MODUL DE REALIZARE: Poveste creată cu personaj dat
TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidare de deprinderi, aprofundarea unor noţiuni morale
OBIECTIVE CADRU:
Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral.
Educarea capacităţii de exprimare orală.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
Consolidarea deprinderii de a elabora o poveste cu mijloace proprii, prin analogie cu
poveştile receptate anterior.
Activizarea şi îmbogăţirea vocabularului.
Aprofundarea reprezentărilor morale.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1-Să recunoască trăsătura caracteristică comună unor personaje
cunoscute(naivitatea) şi sensul acesteia.
O2-Să creeze o poveste având drept punct de pornire o trăsătură morală- naivitatea.
O3-Să folosească cuvinte şi expresii literare cunoscute, o exprimare nuanţată şi
expresivă.
O4-Să evidenţieze consecinţele comportamentelor greşite.
STRATEGII DIDACTICE:
METODOLOGIE DIDACTICĂ: Conversaţia, expunerea, explicaţia, problematizarea.
MIJLOACE DIDACTICE: Imagini(siluete) ale unor personaje cunoscute: Scufiţa
Roşie şi ursul din Ursul păcălit de vulpe
DESFASURAREA ACTIVITATII
Evenim. did.
Ob. operaţ
Activ.
educatoarei
Activ. copiilor Strategii
didactice
Evaluare
(instrum. şi
indicatori
I.Moment
organizatoric
II.Captarea
atenţiei
-aerisirea sălii de
grupă
-aranjarea
mobilierului
-pregătirea
materialului
didactic
Le prezint
copiilor cele două
personaje, le cer
să le recunoască
şi să le
Recunosc
personajele, le
denumesc.
Conversaţia
III.Reactualiza-
rea
cunoştintelor
O1
IV.Comunica-
rea obiectivelor
urmărite
V.Obţinerea
performanţei
O2
O3
denumească.
Le adresez
întrebări:-Ce i s-a
întâmplat Scufiţei
Roşii? De ce ?
Care a fost
greşeala ei? Cum
a reuşit vulpea
să-l păcălească pe
urs?Prin ce se
aseamănă cele
două personaje?
Ce înseamnă să
fii naiv?
„-Astăzi, voi veţi
compune o
poveste al cărei
personaj va fi un
puişor naiv,
încrezător. Ar fi
bine să folosiţi
cuvinte şi grupuri
de cuvinte
cunoscute din
alte poveşti,
personajele să
vorbească între
ele.
Urmăresc
exprimarea
copiilor, corectez
eventuale greşeli
de exprimare.
Recunosc şi
denumesc
trăsătura
caracteristică
comună :
naivitatea.
Explică
conţinutul
acesteia.
Urmăresc şi reţin
cerinţele.
Expun povestea.
Se exprimă în
propoziţii şi fraze,
redau dialoguri,
îşi nuanţează
exprimarea,
uzează de mimică
şi gestică.
Explicaţia
Povestirea
Frontal
(imagini ale
celor două
personaje)
VI.Evaluarea
performanţelor
O4
VII.Încheierea
activităţii
Solicit
reproducerea
dialogurilor între
personaje.
Solicit 2 copii să
redea povestea
integral. Le
adresez întrebări
ce implică
analiza
consecinţelor
naivităţii
puişorului
Fac aprecieri
privind
exprimarea,
expresivitatea
redării
conţinutului.
Redau povestea
integral.
Analizează
consecinţele
comportamentului
greşit.
Problematizarea Frontal
III.5.5.3. ETAPA POSTEXPERIMENTALA
Etapa post experimentala a constat în aplicarea unei probe de evaluare, pornind de la
cea din etapa preexperimentala, dar adăugând elementele noi de conţinut transmise, precum
şi un un grad sporit de dificultate.
PROBA DE EVALUARE NR1
UNITATEA DE CONTINUT: Aspecte lexicale si sintactice
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1. . să sesizeze dezacordul dintre unele părţi de vorbire în mod intuitiv, formulând
propoziţia în mod corect
Exemplu:
Barza stă într-un picioare.
Fetiţele sare în apă.
Ursuleţii mănânc frunze.
Legumele este bune.
Narcisele a înflorit.Ele miroase frumos.
Copiii construieşte un om de zăpadă.
Câinele este curajoasă.
Pomul este înflorită frumos.
Cartofii are gustul bun.
CONŢINUTUL ITEMILOR
I.1. Am spus bine, n-am spus bine?;Ascultă propoziţia spusă de mine şi spune dacă e
corectă sau nu. Spune propoziţia corectă
O.2. Să construiască propoziţii, cu ajutorul imaginilor, realizând intuitiv acordul
corect între subiect şi atributul genitival.
I.2. Denumeşte meseriile din imagine, materialele şi uneltele. Spune, a ( al, ai, ale) cui
este (sunt) fiecare din ele.
O.3.Să formuleze propoziţii intuind acţiunile din imagini, folosind corect acordul
subiect-predicat
I.3.Ce face? Ce fac?; Ce face ea? Ce fac ele?Ce face el? Ce fac ei?
DESCRIPTORI DE PERFORMANTA
ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE
I.1. Sesizează şi corectează dezacordul
în 5 propoziţii, formulând fiecare
propoziţie în forma corectă .
Sesizează şi
corectează
dezacordul în 7
propoziţii, formulând
fiecare propoziţie în
forma corectă .
Sesizează şi
corectează
dezacordul în nouă
propoziţii, formulând
fiecare propoziţie în
forma corectă .
I.2. Denumeşte corect materialele,
uneltele şi meseriile ilustrate,
construieşte propoziţii realizând
acordul între subiect şi atributul
genitival , cu 5-6 greşeli .
Denumeşte corect
materialele, uneltele
şi meseriile ilustrate,
construieşte
propoziţii realizând
acordul între subiect
şi atributul genitival ,
cu 3-4 greşeli .
Denumeşte corect
materialele, uneltele
şi meseriile ilustrate,
construieşte
propoziţii realizând
acordul între subiect
şi atributul genitival ,
cu 1-2 greşeli .
I.3. Formulează propoziţii, realizând
corect acordul subiect-predicat , cu
o greşeală.
Formulează
propoziţii, realizând
corect acordul
subiect-predicat , cu
o greşeală.
Formulează
propoziţii, realizând
acordul subiect-
predicat în mod
corect pentru toate
propoziţiile.
III.6. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII
In urma activitatilor desfasurate in cele trei fae ale cercetarii, se pot desprinde
urmatoarele concluzii cu privire la performantele copiilor:
Recunoasterea sunetelor se realizeaza mai usor in cadrul vocalelor (o-rar, a-
rici, a-vion);
Copiii nu disting care este vocala de inceput in cazul unor cuvinte de forma:
ie-pu-re;
Diferentierea mai greoaie a consoanelor care se pronunta insotite de o vocala
ajutataore: zana, lana, sarma, randunica.
Majoritatea copiilor cunosc semnificatia corecta a cuvintelor intrebuintate si le
utilizeaza corect, potrivit sensului care sa-l dea in diferite situatii;
Se poate constata ca toti copiii care au frecventat gradinita, formuleaza corect
forma de plural, in functie de genul substantivelor utilizate si se exprima in
propozitii si in fraze scurte.
CONCLUZII
Din analiza lucrarii se pot desprinde cateva constatari cu valoare de concluzii menite
sa imbunatateasca activitatea educatoarei in ceea ce priveste pregatirea copilului pentru
scoala.
Educatoarei ii revine sarcina de a constatacat mai timpuriu tulburarile de vorbire si de
a-i ajuta pe copii sa le corecteze prin exercitii si jocuri pentru dezvoltarea si corectarea
vorbirii copiilor prescolari.
Un rol deosebit il are pronuntia proprie a educatoarei, exprimarea cursiva corecta
printr-un vocabular ingrijit, ceea ce le face munca mai usoara si eficienta.
Jocul didactic poate fi folosita atat ca mijloc de predare dar mai ales ca mijloc de
consolidare si aplicare a cunostintelor insusite.
Jocurile didactice contribuie la realizarea unor importante sarcini ale dezvoltarii
vorbirii la imbogatirea si exersarea vocabularului activ al copiilor; la cultivarea unei
exprimari corecte si nuantate; la dezvoltarea capacitatii de a reda continutul unor povestiri.
Prin jocul didactic se cultiva increderea in fortele proprii precum si spiritul de
raspundere, de colaborare si ajutor reciproc.
Este bine ca educatoarea sa tina seama de specificul grupei in alegerea exercitiilpor de
vorbire si jocurilor didactice aplicate la grupa.
De o mare importanta este introducerea in practica prescolara a mai multor jocuri de
insusire a pronuntiei corecte a sunetelor, de dezvoltare a auzului fonematic, jocuri didactice
pentru formarea capacitatii de a efectua analiza fonetica, care sa asigure eficienta activitatii
de pregatire a copiilor pentru scoala.
Organizate cu iscusinta si pricepere de catre educatoare, jocurile si exercitiile au o
importanta contributie la pregatirea copiilor pentru viata, ajutandu-l sa-si insuseasca
cunostine temeinice pe cai usoare si placute.
Jocurile didactice constituie activitatea importanta in gradinita de copii deoarece de
reusita lor depinde insusirea tuturor deprinderilor intelectuale ale copilului.
Este bine de stiut ca, scoala isi incepe actiunea educationale fondul acumularilor
realizate de copii la varsta prescolara.
Asigurarea unui inceput bun in procesul de invatare a cititului sis crisului reprezinta o
conditie esentiala a procesului de activitate de tip scolar. Lucru acesta impune cu atat mai
mult cu cat este vorba de deprinderi intelectuale si morale de o deosebita complexistate cu o
arie de folosire extrem de variata.
Jocurile didactice de orice natura ar fi s-au dovedit a fi forme utile de invatare,
consolidare si verificare a cunostintelor copiilor in general.
Esalonarea jocurilor didactice pe tot parcursul perioadei prescolare, intr-o anumita
ordine gradata, a facut posibila accesibilitatea sarcinii didactice si obtinerea unor rezultate
calitativ superioare.
