Maxilarul:

Os pereche, neregulat, situat în centrul feței, împrejurul său grupîndu/se celelalte oase ale feței. Intră în constituția palatului osos și delimitează cavități anatomice:

Cavitatea bucală/ superior Cavitatea nazală/ lateral Orbita/ inferior Fosa infratemporală și pterigopalatină/ posterior

Fiecare maxilă este format din două oase care s/au sudat: maxila propriu zisă și osul incisiv.

Maxilarul are formă de piramidă triunghiulară cu 3 fețe :

Superioară/ orbitară Postero/externă/ pterigomaxilară Antero/laterală/ jugală

O bază/ internă (formează peretela lateral ai foselor nazale)

4 procese:

Alveolar Frontal Palatin Zigomatic

Vascularizație: aprot dublu

Extern:

Art suborbitală Art jugală Art sfenopalatină Art palatină posterioară

Intern:

Art suborbita Art jugală Art sfenopalatină Art antro/alveolară

Inrevația: asigurată de n trigemen prin (n dentar superior, infraorbitar, lacrimal)

Mandibula.

Os median, nepereche, singurul os mobil al feței, se art cu osul temp la nivelul ATM.

Prezint un corp și două ramuri ascendente.

Corpul are formă de potcoavă cu 2 fețe și 2 margini.

Ramurile ascendente se desprind din extremitatea corpului, prezint pe fața intrnă orificiul de intrare a canalului dentar inferior. Marginea sup a ramului corespunde apofizei coronoide și condilului în jurul căreia se inseră capsula articulației tm.

Vascularizație / aport dublu:

Extern:

Art submentală Art maseterină Art facială Art linguală

Intern:

Art mandibulară Art condiliană

Inervația: asigurat de n mandibular (ram al n trige men), cantonat în canalul mandibular care începe la niv găurii mandibulare are un traiect curb, la niv celor 2 premolari se orientează spre vestibular dînd nastere găurii mentniere. Se poate continua cu canalul incisiv.

Modificări anatomice ale oaselor maxilare:

Urmărită în dinamică , resorbția osoasă este mai accentuată în primele săptămîni după extracție, reducînduse treptate în timp.

La niv mandibulei:

Resorbția crestelor din zona frontală este de 4 ori mai rapidă decît la maxilar Este mai accentuată lingual Modul de resorbție este centrifug Canalul mandibular poate ajunge in sit extreme pe creastă

La niv maxilarului:

Prezența sinusului maxilar afectează oferta osoasă verticală Rezorbția este unul centripet

Stopurile anatomice la maxilar:

Sinusul maxilar Artera palatină Fosele nazale Gaura incisivă Rădăcinile dinților vecini

Stopuri anatomice la mandibulă:

Canalul mandibular Loja sublingulaă Gaura mentonieră Loja submandibulară Rădăcininle dinților vecini

Materiale utilizate in implantologie

Condiție onligatorie asigurarea lipsei de nocivitate locale și generale.

Trebuie să fie compatibile dpdv:

Biologic Mecanic Funcțional Să se adapteze tehnologiei clinice și de laborator

Biocompatibilitatea.

Prin biocompatibilitatea se înțelege posibilitatea ca un organism viu să tolereze în anumite limite , fără a determina apariția unor reacții de apărare, un material străin de el, inserat în intimitatea lui.

Un rol determinant îl au procesele chimice, fizico-mecanice și cele de surrafață.

Ca etalon în ceea ce privește biocompatibilitaeta este considerat reacția lor cu osul și comportarea mucoasei în regiunea periimplantară

Interacțiunea dintre mucoasă și regiunea periimplantară nu are voie să inducă prin coroziune liză osoasă i biodegradare , modificări secundare în organism sau instabilitate biologică a implantului

Compatibilitatea mecanică:

Trebuie să asigure transmiterea forțelor ocluzale tuturor țesuturilor de susținere și să prezinte o rezistență mecanică suficientă. (modul de elasticitate și rezistență la tracțiune).

Funcționalita și adaptabilitatea clinică:

Implantul trebuie să fie:

Clinic utilizabil (posibilități de protezare) Să permită sterilizarea și igienizarea corespunzătore Să poate fii inserat și uneori indepărtat fără manevre ch laborioase

Dpdv imunologic se pot clasifica implantele in:

Autolocege/ de la acelas organism Omologe/organism diferit din acelas specie Heterologe/ specie diferită Aloplastice/ din material sintetic

Implantele endoosoase sunt confecționate exclusiv din mat aloplastice.

Avantajele materialelor aloplastice:

Disponibilitate nelimitată Manipulre mai ușoară Posibilitatea de a le inbunătăți proprietățile fizice și chimice Prin standardizare obținerea unui nivel calitativ ridicat și constant

Dezavantaj: riscul declanșării unei reacții de corp străin.

După Osborn se pot declanșa 3 grupe de reacție:

Biotolerat/ osteogeneză la distanță Bioinret/ osteogeneză de contact Bioreactiv/ osteogeneză de legătură

Materiale utilizate în tehnicile de augmentare osoasă.

În ROG se utilizează 2 tipuri de materiale:

Implantel de adiție Membrane

Implantele de adiție dpdv imunologic pot fi:

Autologe/ de la același organism (intraorale/translplant de dinți, replantări de dinți; transplant osos din menton sau tuberozitate) (extraorale/ spongiosă și medulară din creasta iliacă)

Omologe (individ diferit genetic din același specie/ spongiosă refrigerată, os alogen refrigerat și uscat, os demineralizat refrigerat și uscat)

Heterologe/ din altă specie (os refrigerat și uscat, os demineralizat refrigerat și uscat) Aloplastice/ substanțe sintetice ( biosticle/ AW, pe bază de fosfat tricalcic, pe bază de

hidroxiapatită, polimeri de înlocuire a țesuturilor dure)

Substituenți sintetici de os: gips sterilizat (după chistectomii sau tumori benigne), sulfat de calciu semihidratat 35%.

Membranele: pot fi resorbabile sau neresorbabile.

Membranele sunt bariere care separă defectul osos de lamboul mucoperiostal.

Rolul membranelor:

Contenție Impiedică proliferarea celulelor epiteliale din lamboul mucoperiostal spre defectul osos.

Membranele se utilizează în următoarele situații clinice:

Terapia recesiunilor gingivale și a furcațiilor descoperite Umplerea defectelor în urma ch parodonțiului marginal Defecte osose după speudotumori, traumatisme Corecții ale suprafețelor periimplantare și în terapia periimplantitelor Tehnici de augmentare a rezervei ososare în implantologia orală.

Condițiile pe care trebuie să le indeplinească o membrană:

Biocompatibilitate Integrare tisulară Funcția de barieră Manipulare clinică facilă Funcția de menținere de spațiu

Mijloacele de menținera a membranelor:

Pt augmentarea stabilității primare se utilizează pini care pot fi resorbabile sau nerasorbabile

Avantajele utilizări pinilor:

Diminuă semnificativ complicațiile postoperatorii Simplifică tehnica operatorie Simplifică traseul inciziilor

Diagnostic preoperator.

Contraindicații sistemice:

Deficienențe imunitare majore Cardiopatii decompensate, HTA sever, endocardite, DZ insulinodependent Ciroze, boli pulmonare cronice obștructive Terapie cu steroizi Afecțiuni psihotice

Abuz de droguri

Contraindicații locale:

Igienă bucală deficitară Prezența unor resturi radiculare Neoplasme de maxilari și stări precanceroase Afecțiuni ale mucoasei bucale Procese inflamatorii locale Ofertă osoasă insuficientă Pat osos slab dpdv calitativ Status cervico/oro/facial post radioterapie

Radiografia panoramică:

Evidențiează rezerva ososasă Chiste reziduale Dinți incluși Leziuni periapicale Înălțimea și lungimea crestelor Baza oaselor maxilare Topografia siunurilor și foselor nazale Traiectul canalului mandibular Localizarea găurii mentoniere

Teleradiografia:

Realizat la 5/10 m dă imagine cu dimensiuni exacte Aprecierea formei crestei, spațiul între corticală și spongioasă Predeterminarea lungimii implantului.

Radiografia retroalveolară: util preoperator, postoperator pt controlul de durată scurtă, medie și lungă

Radiografia cu fim mușcat: ajută la diferențierea calitativă a structurii osoase compacte de cea spongioasă.

Bilanț preprotetic:

Evaluare spațiului interarcadic Analiza planului de ocluzie Statusul arcadelor Formele crestelor edentate Examinarea protezelor vechi Nr și topografia dinților absenți Stdiul temeinic al ocluziei

Bilanțul estetic:

Analiza atentă a fizionomieie

Pacientul să fie conștient că estetica poate fi iferioară protezei totale

se va urmări:

Poziția buzei Integrarea dinților în armonia feței Inălțimea etajului inferior

Edentațiile unidentare pun cele mai serioare probleme.

Componentele implantului de stadiul II:

Corpul Surub de acoperire Extensia permucozală Stîlpul implantului Dispozitiv de transfer (direct/indirect) Stîlp analog Capă Dispozitivul de înșurubare a protezei.

Clasificarea edentațiilro în restaurările protetice pe implante.

Oferta osoasă cantitaitvă se măsoară în :

Lățime Înălțime Lungime Angulație Raport implant/coroană

În genral trebuie să existe un minimum de 2 mm de os în jurul oricărui implant. Atît pt rezerva ososasă cît și pt implant sunt importante cele 3 dimensiuni: înălțime, lățime, lungime.

Oferta osoasă în înălțime:

Se măsoară de la nivelul crestei pînă la limita opusă (fose nazale, sinus maxilar, canal mandibular, marginea inf a mandibulei in zona frontală mandibulră)

Limita minimă în înălțiem este de 10 mm

Oferta ososasă în lățime:

Se măsoară între suprafețele vestibulare și orale ale osului , la nivelul crestei alveolare, în dreptul locului de inserție a implantelor

Implantul cilindric necesită un minimum de 5 mm

Implantul lamă un minimum de 2,5 mm

Oferta osoasă în lungime:

Lungimea în sens mezio/distal este limitate de dinți invecinați edentației în edentații intercalte

Pt implant cilindri minim 5 mm Pt imlpant lamă minim 15 mm

Oferta osoasă în angulație:

Frontalii superiori sunt cel mai puțini perpendiculari pe planul de ocluzie Angulația 1față de planul de ocluzie în zone premolrului 2 este10 *, molar 1: 15*, molar

2:20-25*

Relația coroană/implant:

Influențează momentul forței Cu cît raportul coroană/implant este mai mare în favoarea coroanei cu atît crește

momentul forței exercitate pe implant , iar succesul acestuia diminuă.

Clasficarea ofertei osoase în diviziuni:

Diviziunea A:

Cantitate osoasă sufiecientă în toate dimensiunile Lățime peste 5mm Înălțime peste 10mm Lungime peste 5mm Angulație sub 30* Raport coroană/implant subunitar Se folosesc implante cilindrice din motive: distribuția forțelor, aspect protetic, vindecare,

inserție

Diviziunea B:

Resorbția e mai accentuată vestibular/afectează lățimea 2,5/5mm Înălțime de cel puține 10 mm Lungime cel puțin 15mm Raport coroană/implant subunitar Posibilități de terapie: osteoplastie, augmentare osoasă, utilizarea de imlante lamă

Diviziunea C:

Resorbție atît în lățime cît și in înălțime Lățimea poate fi sub 2,5 mm Înălțimea cel puțin 8 mm Angulația poatea depăși 30*

Raportul coroană/implant supraunitar Posibilități: dacă se optează pt implant trebuie sa crească nr acestora, osteoplastie cu

adiție de os sau HA, repoziționarea n denta inferiro, imlpant subperiostal sau intracortical

Diviziunea D:

Pierdera completă a procesului alveolar cu resorbție bazală accentuată Gaura mentonieră poate fi situat în apropierea crestei alveolare, sau chiar pe creastă. Posibilități: se recomndă grefe osoase înainte de orice încercare de tratament

Clasificarea după Atwood:

1. Alveolă du dinți2. Alveolă postextracțională3. Apofiză alveolară inaltă4. Creastă alveolară înaltă și subțire5. Creastă rotunjită aplatizată6. Creastă concav aplatizată

Calsificarea după Wical și Swoope:

Pe baza OPG, în funcție de gaura mentonieră, raportul dintre distanța de la marginea bazilară la gaura mentonieră și creasta edentată.

1. Atrofie nulă (A:C-0,3)2. Atrofie medie (A:C -0,5)3. Atrofie accentuată (A:C mai mare de 0.5)

Clasificarea după Lekholm și Zarb:

A: creste alveolare integre B: resorbție minimă a crestelor alveolare C: resorbție accentuată pînă la arcul bazal al maxilarelor D: resorbie incipeintă a bazei maxilarelor E: resorbția extremă a bazei

Clasificare după Fallschüssel:

0. Os alveolar dentat1. Creastă alveolară înaltă și lată2. Creastă alveolară înaltă și îngustă3. Creastă alveolară înaltă și ascuțită4. Creastă alveolară lată redusă în înălțime5. Creastă alveolară resorbit complet

Clasificarea după Misch și Judy:A combinat clasificarea Kennedy a edentațiilor cu diferite grade de atrofie, fiecare edentație a fost impărțită în 4 grupe:

1. Edentație totală bimaxilară:

Clasa dimensiuni Variante terapeuticeA Lățime peste 5mm

Înălțime 8-12mmLungime peste 5mmAngulație sub 30*Rap C/I subunitar

Implante cilindrice șurub

B Lățime: 2,5-5mmÎnălțime peste 10mmLungime peste 15mmAngulație sub 20*Rap C/I subunitar

Implant lamăSchimb de clasăOsteoplastieaugmentare

C Inadecvat dpdv al inălțimii, lățimii, lungime, angulațieRap C/I suprauntar

Implant subperiostalAugmentare ososasă

D Atrofie severă, maxilar neted, mandibulă în creionRap C/I supraunitar 4

Augmentare osoasăImplant subperiostal

Clasa I și II Kennedy

clasa dimensiuni Variante terapeuticeA Înălțime peste 15mm

Lățime peste 5mmRefaceri protetice conjuncte cu sprijin mixt sau exclusiv pe implant

B Înălțime peste 10 mmLățime aprox 5 mm

șurub sau cilindrice cu dimensiuni mai mici (nr mai mare de implante)implnate lamă

C Atrofie osoasă accentuată Se pot insera implante după sinuslift, permutare de nerv dentar inferiorImplant cu adiție de os

D Atrofie extremă care interesează și baza crestelor maxilare

Chiar și protezarea mobilizabilă e dificilă

Clasele III și IV Kennedy

clasa dimensiuni Variante terapeuticeA Mandibulă Implante șurub și cilindrice în

Înălțime peste: 20mmLățime peste 5mmMaxilar:Înălțime peste 15mmLățime peste 5mm

funcție de lungimea crestei

B Pt cl IIIÎnălțime peste 10 Lățime aprox 5Pt cl IVÎnălțime peste 15 mm la mandibulă și 10 mm la maxilarLățime aprox 5mm

Implant cilindric cu gabarit mic

C și D Grad f avansat de atrofie osoasă

Inserarea unui implnat nefiind posibilă decît în cazuri excepționale

Clasificarea după Lekhorlm și Zarb în funcție de calitatea osului:

1. Predominant compactă omogenă2. Compactă lată cu spongiosă densă3. Corticală subțire cu spongiosă densă4. Corticală subțire cu spongiosă aerisită

Clasificarea de variante protetice a lui Misch:

1. Proteză fixă care inlocuieste doar coroana dentară2. Proteză fixă care inlocuiște coroana și o parte din rădăcină3. Proteză fixă care inlocuiște coroana dentară și țesutul gingival4. Proteză mobilă cu sprijin complet pe implante5. Proteză mobilă cu sprijin atît pe implante cît și pe țesuturile moi.

Clasificarea implantelor în funcție de raportul lor cu oferta osoasă:

Implante edoosoase (în grosiema acestora) Implante juxtaosoase (submucoase, subperistale, intracorticale)

Clasificarea implantelor după formă:

Implante rădăcină (șurub, cilindru, combinate) Implante lamă

Implante ac Implante disc Implante degetar Implante diabazon

Clasificarea implantelor dpdv a materialelor:

Metalici (oțel: crom/cobalt, titan, aliaje de titan) Polimerici (PMMA) Ceramici HA Alte materiale (carbon, oxid de zirconiu, safirele)

Clasificarea implantelor dpdv imunologic:

Autogene Alogene Xenogene

Iplante subperiostale:

Prezintă conectori sub formă de benzi plate, uneori perforate Stîlpi pot fi confecționți din material plastic sau din metal care după adaptare se pot turna

din aur sau titan Pot prezenta stîlpi pe bilă prin înșurubare pt ancorarea supraprotezărilor

Poate fi:

Implant subperiostal unilateral Implant tripodal Implant subperiostal total

Implante subcorticale:

Sunt îngropate în corticala oaselor maxilre și ulterior acoperite de lambou muco/periostal După o inițială halistereză corticala include implantul, acoperîndu/l cu țesut osos.

Implante endoosoase:

Din materiale aloplastice care se inseră chirurgical într/o creastă osoasă reziduală cu scopul de a deveni o infrastructură protetică

Sunt confecționați din titan, trioxid de aluminiu sau biosticle

Imlpantul de trasfixație:

Constă într/o tijă de transfixare ce străbate dintele de/a lungul axului său longitudinal și pătrunde pe o anumită lungime în os cu scopul stabilizării dintelui

La dinți cu insuficiență parodontală și funcția redusă

Pot fi conice netede (realizează o inchidere marginală bună în zona apicală rezecată) Cilindrice netede Sub formă de șurub Pot fi confecționate din : titan, tantal, ceramică aluminoasă

Se pot realiza prin două tipuri de intervenție

Ca implante endodontic fără rezecție apiclaă (Wirz) Transfixație asociată cu rezecție apicală (Pruin)

Ca avantaj: rămîne intactă inserția epitelială fiziologică, se practică cu succes la dinți frontali

Indicațiile transfixației:

Mobilitate dentară cu înălțiema procesului alveolar suficientă Stabilizarea dinților cu insuficiență parodontală care vor fi utilizați ca stîlpi de punte Procese periapicale și chiste Resorbții radiculare Traumatisme dentare Replantarea și transplantare armată

Transfixația fără rezecție apicală (Wirz)

Indicații :pt dinți frontali mandibulari eventual P1 Cu 2/3 mm de parodonțiu marginal sănătos atașat de dinte Parodonțiu apical sănătos Indicate implantele de transfixație sub formă de șurub

Etape:

Tratament parodontal corect Anesetzie Devitalizare, trat mecanic de canal, spălare, uscare Realizarea preparației osoase cu freză de același calibru cu viitorul implant Aplicarea de pastă resorbabilă (Walkhoff) cu un ac Lentullo Aplicare imlantului cu ajutorul cheii din trusă, secționarea la nivel coronar După vindecare realizarea suprastructurii protetice

Trasnsfixația cu rezecție apicală (Pruin)

Se practică mai frecvent Implantele utilizate au formă conică cu convergentă de 3* Din aliaj de titan In două dimensiuni cu diametru de 1.8 respectiv 2.3 mm Porțiunea coronară are formă de șurub, pe care se va fixa dispozitivul coronar

Etape:

Secționrea coroanei surpagingival la 2mm și prepararea bontului Rezecția apicală Preparare de canal cu răcire internă Se prepară o suprafață de sprijin plană pernepndidulară dep canal, circulră Vidarea canalului și verificarea tijei Dezinfecție, uscare, obturare cu sealer de canal Inserarea implantului cu cheie, printrun inel de silicon pînă în poziția finală După priză, inșurubarea dispozitivului coronar Indepărtarea inelului de silicon Sutura plagii și control radiologic.

Avantajele transfixației cu rezecție apicală:

Biocompatibilitate Variante multiple Reconstituire coronară intraoperatorie Manipulră ușoară Inchidere marginală bună la niv apical Risc scăzut de fractură apicală Mutare centrului de rotație a dintelui spre apical

Condiții pt succesul unui imlpant de transfixație:

Ancorarea implantului în țesut osos sănătos Fixare sigură în canalul radicular Obturație radiculră completă Alveolă intactă Parodonțiu sănătos, suficient cantitativ Evitarea suprasolicitărilor

Implante imediate:

Se inseră imediat postextracțional

Avantaje:

Inserție ușoară postexctracțională Realizarea ușoară a suprastructurii Preț de cost acceptabil

Indicații:

Edentații unidentare Ca stîlp intermediare în punți cu agregare mixtă Avulsie traumatică Granulom intern cu comunicare parodontală Parodontită apicală neresorbabilă prin rezecție

Rezorbții radiculare importatnte

Etaprele clinice ale implanterlor imediate:

Extracție cît mai puțin traumatizantă Măsurarea lungimii alveolei Diametrul implntului în concordanță cu diametrul orificiului alveolar Lărgirea și adîncirea alveolei cu freze cu răcire internă Pregătirea finală cu freze cu lame cu pas oblic Spălarea alveolei cu ser fiziologic Inserarea implantului și aducerea ei în poziție prin ciocănire Suprafața implantului nu trebuie atinsă Suprastructura protetică se aplică după 3 luni (este posibilă protezarea provizorie, dar

scoasă din ocluzie)

Implantele tardive:

Cînd inserarea acestuia are loc după regenerarea osoasă la nivelul alveolei (9-12 luni de la o extracție)

Implantele cilindrice:

În zone anterioară mandibulară la pac edentați total, cu diamentru 3.75 mm lungime între 7-20mm

Realizat din titan, aliaje de titan, hidroxiapatită, cu surpafața cu depunere de plasmă de titan, hidroxiapatită, fosfat tricalcic.

Sistemul IMZ:

Între implant și suprastructură prezintă un amortizor de forță Din titan pur, suprafața cu TPFS (crește suprafața de contact) Diametre 4 mm cu lungime de : 9,11,13,15 și cu diametrul de 3,3 cu lungime de

8,10,13,15 mm Cel mai des utilizat în zona interforaminală la mandibulă edentat total Prezintă un element intramobil care se schimbă o dată pe an

Implant Branemarkt:

De stadiul II În două diametre 3,75 și 4mm Lungime de : 7,10,13,15,18,20 Corpul sub formă de șurub autofiletant Din titan

Etape de inserarea:

Faza I:

Anestezie (locală sau loco/regională) cu adrenalină Incizie și decolarea muco periostic Modelarea crestei Forarea puțului implantului cu freze cu diametre progresiv crescînde cu răcire Finisarea preparație / tarodare dacă e cazu Verificarea cavității cu sondă, spălare cu ser fiz steril Inserarea implantului Aplicarea șurubului de acoperire Sutura fibromucoasei

Faza a II:

După 3 luni la mandibulă, 4-6 luni la maxilar anestezie Reperarea implantului Excizia mucoasei acoperitoare Scoaterea șurubului Spălare cu ser fiz Poziționarea stîlpilor de transfer , amprentă Capă de vindecare pt gingie șurub de acoperire.

Șurubul biocortical a lui Garbaccio:

șurub autofiletant din titan monobloc prezintă un grad mare de sprijin diametre 2,5 ; 4,5mm lungime: 17; 36mm la edentații prin traumatisme se înșurubează pînă în corticala opusă

Implantele lamă:

cînd oferta osoasă nu permite inserarea unui implant rădăcină preponderent de stadiul I dar există si de stadiul I există implante lamă cu 1,2, chiar 4 stîlpi corpul implantului este fenestrat

fromate din

corp extensie permucozală stîlp

Indicații implalntelor lamă:

edentații mandibulare inguste lămine 2,5-5mm înălțime 10mm lungime 15mm angulație peste 20* la edentații maxilare intinse

Aprecieri asupra inplantelor endoosoase:

rezistență mecanică biocompatibilitate să permite agregarea unei suprastructuri să prezinte un instrumentar adecvat calibrat intervenția să fie cît mai puțin traumatizantă aspectele protetice să fie luate în considerare de la început să se respecte perioda de osteointegrare surpastructura să permită o igienizare dento/parodontală adecvată

Criterii de succes a implantului inserat:

să fie imobil și să nu apară radiotransparență atrofia osoasă verticală să nu depășească 4 mm să nu lezeze n dentar inferior și să nu pătrunde în sinusul maxilar adîncimea șanțului gingival să nu depășească 5 mm la 2 controale consecutive

Materiale și condiții minime.

Condiții minime:

pavaj de gresie și sifon de pardoseală pereți placați cu faianță sau vopsiți cu lavabil unit dentar echipat cu micromotor fiziodispenser sursă de lumină bactericidă sisteme moderne de aspirare echipament de protecție pt personalul medical

materiale de chirurgie dento/alveolară:

cutie autoclavabilă bisturiu lame de bisturiu 15, 15c, 12, 11 decolator muco/periostal decolator pt papilă depărtătoare de țesut moale chiurete Lucas sondă port ac forfecuță pt mucosă, pt fire de sutură

forfecuță de microchirurgie set de osteotome ciocan chit de fixare a memebranelor în pioneze chit de șuruburi pt fixarea blocului osos răzușe de os ciupitor de os dăltiță fire de sutură

Materiale necesare inserării unui implant:

cutie autoclavabilă freză globulară freză cu vf ascuțit freză pilot freze cu diametru progresiv cu vf bont cheie dinamometrică cheiță pt șurubul de acoperire pini de paralelizare sondă pt măsurara adîncimii port implant tarod teșitor piesă de multiplicare

Anestezie, incizii și suturi:

Anestezie locală sau loco/regională cu adrenalină, aî să rezulte o zonă de siguranță de 1/1,5 cm de o parte și de alta a liniei de incizie.

Incizii:

tehnica bisturiu circuar- decupează un capușo tehnica conservării papilei-pornește din vestibul și ocolește papila lambou în plic- incizie inrsulculară, vestibular și oral lambou trapezoidal- la deficiențe osoase lambou total- pe creastă edentată cu incizii verticale la nivelul caninilor

Noduri și suturi:

nodul simplu punctiform sutura în saltea (verticală/ orizontală) sutura continuă sutura în x

Materiale de sutură: ace din oțel, ușor flexibile , 12-20mm cu profil rotund, oval, triunghiular, în romb, deschiderea acului la ¼, ½, 3/8

Sutura cea mai utilizată:

ac 16mm profil triunghiular deshidere 3/8 fir de polipropilenă, monofilament grosime 4.0/6.0, lungime 45 cm

Timpi de foraj:

Diferă de la un implant la altul.

Peforarea:

freză globulară diametru 1,5-2mm freză ch Zekyra răcire cu jet de ser fiziologic secvențe de frezaj scurte 1000-1500 ture/min În scopul depășirii corticalei

Foraj inițial:

Crearea unui lăcaș de profunzime definitivă Freză cu irigație internă diametru 2 mm Frezajul se realizeasă secvențial , cu timpi de lucru puțin mai lungi decît la preforare ,

frezele se scot periodic pt curățare Viteze 800-1000 ture/min Frezele prezintă marcaje pt adîncime

Preforaj intermediar:

Se realizează înaintea lărgirii patului osos receptor Se impune în două situații: cînd creasta este îngustă și cînd se utilizează freze cu cap

rotunjit Viteze 800-1000 ture /min Frezele cu sistem de irigare intern Se forează în etape scurte cu irigare

Forajul intermediar:

Permite atingerea diametrului necesar

Diametru 2,8-3,2mm Prevăzute cu sisteme interne de răcire 500-800 ture / min Corespunzătore implantului utilizat și prevăzute cu marcaje

Foraj terminal:

Patul osos este calibrat prin realizarea unui ultim foraj Se utilizează freze de diferite diametre, în funcție de densitatea osului 200-500 ture/min Prevăzute cu marcaje

Evazarea cervicală:

Dacă implantul prezintă evazare cervicală, lojeta corespunzătoare în os se prepară cu o freză specială cu bizou exact calibrat

Prevăzut cu prelungitor care permite centrarea corecta 200-500/min

Tarodaj/ pt implante cu șurub:

Cînd se începe tarodajul dispozitivul de tarodare nu mai poate fi scos pt a fi răcit fără a compromite filetul deja preparat

Vitezele de tarodare sunt mici 15-20 ture/min Presupune utilizarea pieselor contraunghi, cu reductori de viteză Se întroduce tarodul, se verifică angulația apoi se pornește motorul Presiune ușoară pt primel ture, apoi se menține doar în ax Motorul se oprește apoi se dă în marcherriere, tarodul se scote cu prudență fără tracțiune

excesivă Se insreă implantul Se aplică șurubul de acoperire

Implante autoforante:

Implante special concepute în acest sens În cazul imlpnatelor autoforatne patul osos preparat trebuie sa fie ușor subdimensiont față

de implant Implantul se fixează în port implant Inșurubara se incepe manual, după cîteva ture se poate continua cu piesa contraunghi sau

cu cheie manuală După inserara se indepărtează port implantul și se montează șurubul de acoperire

Implant cilindric impactat:

După forajul terminal implantul se inseră printr/o presiune digitală Se desprinde prot implantul și implantul este lovit prin intremdiul unei piese intermediare

cu ciocanul pînă la situația finală Freza pt prepararea neoalveolei trebuie să fie subcalibrată față de implant.

Implantele lamă:

Nu imită morfologia radiculară, deci și timpi de inserție sunt diferite Incizie și trasarea șanțului cu un disc calibrat în grosimea corticalei Foraj inițial și intermediar cu freze fisură Foraj terminal Se verifică cu un instrument de măsură adîncimea șanțului preparat pe toată intinderea sa Se verifică cu implant șablon Dacă nu trebuie retușat se bate lama adevărată Este necesar ca între umerii implantului și lamă să existe 2 mm de os Se aplică șurubul de acoperire Sutura plăgii

Tehnici moderne de avangardă:

Opreația de sinuslift cînd oferta osoasă în zona premolaro/molară este isuficinetă Constă în interpunera unui material (auto, homo, hetero sau aloplastic) între mucoasa

sinusală și planșeul osos Configurația crestei nu se modifică Membrana sinusală nu este lezată Osteotomie în U cu repoziționrea membranei sinusale, segmentul osos se rotește în

interiorul sinusului, spațiul care aprae se augmentează cu material aloplastic

Etape de restautrare protetică.

Dacă se aplică proteză provizorit nu sunt permise contactel intime mare să genereze presiuni, edeme

La edentat total amprentel pot fi luate cel mai devreme la o lună de la intervenție Etapa protetică provizori începe după punerea în funcție a implantelor, se adaptează cănd

se montează șuruburile de cicatrizare Proteza provizorie se mențien 2-3 luni, pt maturara țesuturilor și conformarea limitelor

cervicale

Amprentele se iau cu siliconi sau hidrocoloizi.

Conaxiuni și modalități de agregare:

Agregare prin cimentare Agregare prin înșurubare Agregare prin mijloace speciale de menținere sprijin și stabilitate

Agregare între surpastructură și implant se face prin intermediul stîlpului imlpantului.

Stîlpul implnatului se poate fixa la corpul implantului prin:

Înșurubare Cimentare Cimentare și înșurubare

Pt construcții protetice mobilizabile se fol:

Telescopare Culisare Magneți

Pt protezări hibride: mijloace speciale de menținere sprijin și stabilizare.

Conexiune directă (implant-stîlp):

Stîlpii protetici se inșurubează sau se lipesc la implant fără vreo piesă intermediară Conexiunea protetică se situează intrasulcular Suprastructura se fixează prin intermediul unui șurub intraimplantar Amprenta se ia utilizînd un stîlp din 2 părți

Avantajele conexiunii directe:

Simplitatea prodedeului de amprentare Construcție protetică de tip monolit Preț scăzut Posibilitatea de ablație

Dezavantaje conexiunii directe:

Nu se pot utiliza toate sistemele Conexiunea se face la nivel subgingival În cadrul demontărilor pacientul nu poate fi lăsat mai mult de 30 de min

Conexiune directă:

Cele mai multe implante osteointegrate sunt ingropate în os, conexiunea lor protetică fiind transgingivală

Suprastructura poate avea o conexiune directă sau această conexiune se poate face prin intermediul unei piese intermediare

Extensia permucozală:

Prevăzut cu un filet extern care se inșurubează în implant și un filet intern în care se poate ancora o bară de conjuncție sau stîlpul unui implant

Avantajele extensiei permucozale:

Permite adaptarea transgingivală a unor piese pe care se va adapta primul etaj al suprastructurii

Impiedică instalarea unor iritații parodontale Au înălțimi variabile (compensează diferențele spațiului protetic) Pot fi blocate cu un produs siliconic evitînd astfel deșurubările spontane

Agregarea prin cimentare:

Într/o primă fază trebuie fixați stîlpii antificiali la corpul implantului Peste aceste stîlpi urmeazî etapa de fixare a suprastructurii protetice Cimentarea punților pe implante se practică mai ales în situații cu stîlpi paraleli, cînd

elementele de agregare prezintă delimitări clare ale terminației din zona cervicală și cu precădere în agregările pur implantare

șanțul antirotațional are și rol de retenție adițională în vederea înbunătățirii cimentării între infrastrucutură și suprastrucută există un spațiu de aprox 40 microni destinat

cimentului acest spațiu conferă pasivitate suprastructurii, amortizează forțele și conferă distribuția

uniformă a stresului ocluzal

Avantajele agregării prin cimentare:

surpastrucutra mult mai pasivă corecția ușoară în cazul unei suprastructuri active distribuția adecvată a forțelor axiale la niv infrastructurii tehnici protetice și de tehnologie tradițională control estetic ușor, exercitarea progresivă a forțelor, stîlpii pot fii conectați între ei fracturi mai rare, risc minim de descimentare acces ușor la nivelul stîlpilor posteriori nr redus de etape

Fixarea prin cimentare se poate realiza cu:

Ciment oxifosfat de zinc FOZ Ciment pe bază de rășini Ciment policarboxilat de zinc PCZ Ionomere de sticlă/ care realizează de fapt o lipire (se preferă cimentarea provizorie)

Dezvantaj :

Descimentare Poate fi necesară și ablația punții

Agregare prin înșurubare:

Dacă din motive estetice este necesară supraconturarea sau o proteză gingivale, atunci puntea va fi întotdeauna demontabilă , fixată prin înșurubare

Presupune existența unor șuruburi de fixare a suprastructurii la infrastructură În caz de cerințe estetice deosebite se pot acoperi cu materiale fizionomice , fără să

afecteze ocluzia Fracturile maselor ceramice de la niv trapelor ocluzale sunt frecvente

Avantaje:

Permit oricînd accesul la implant Permit efectuarea unor reoptimizări sau reparații , extinderi ulteriore

Dezavantaje:

Tehnologie mai complicată Posibile accidente prin fractura unor componente Obținera dificilă a unei suprastructuri pasive Corecția suprastructurii este dificilă, etape suplimentare de laborator Forțele axiale recepționate de șuruburi, avînd o distribuție relativă Necesită personal de specialitate Compromiterea șurubului Acces dificil în regiunea posterioară Nr crescut de etape

Agregare prin mijloace speciale

Avantaje:

Permit igienizarea și o stimular gingivală corespunzătoare Realizează o bună menținere și stabilitata a punților pe implante Asigură solidarizarea punții la stîlpii implantului Amortizează și transmit forțele ocluzale spre joncțiunea ciment/os

Prin telescopare:

Capă cilindrică din metal cimentat la stîlpul implantului, peste capă se aplică suprastructura protetică

Menținera se realizează prin fricțiune

Asigură:

Sprijin la niv feței ocluzale Menținere prin fricțiune Distribuția adecvată a forțelor Încercuirea stîlpului implantului pe toată circumferința lui

Prin intermediul magneților:

În porțiunea endoosasă a implantului aliaj feromagnetic, iar în intradosul suprastructurii magnetul fixat cu rășină acrilică autopolimerizabilă

Ca dezavantaj: rezistență scăzută la coroziune

Prin culise:

Matirce+patrice Patricea în elementul de agregarea a suprastructuri Matricea solidarizată în corpul de punte Stabilitate prin fricțiune La lucrări cu sprijin mixt atît pe implant cît și dinți naturali

Prin intermediul unor bare cu călăreți:

Bara cu rol de mezostructură Călăreții în suprastructură Cînd este indicată supraprotezarea dar și pt punți care trebuie să fie demontabile Bara poate fi fixată prin cimentare sau înșurubare de implante, are rolul de a solidariza

implantele și de retenție pt suprastructură Fricțiunea dintre bară și călăreț asigură o retenție bună a suprstructurii

Tehnici de amprentare:

Transferare statusului clinic pe modelul de lucru Tehnica diferă în funcție de suprastructură pt care se optează, de sprijinul acesteia precum

și de sistemul de implant folosit

Poate fi amprentă directă:

Este redată situația implantului prin intermediul dispozitivului de transfer înșurubat.

Tehnica directă:

Pt amreantarea finală Necesită DTD (formă paralelipipedică) prevăzute cu șuruburi lungi care permit atașarea

la stîlpul implantului Se realizează cu lingura individuală confecționată pe bata modelului preliminar Lingura va fi perforată la nivleul șuruburilor, deoarece șuruburile depășesc lingura Se realizează cu siliconi de consistență chitoasă sau cu polieteri Dezinserția se face simultan cu DTD ulterior se fixează pe ele stîlpi analogi prin

interemediul șuruburilor de fixare Modelul va fi turnat din gips extradur

Realizarea tehnici directe:

Tehnica directă este rec omandată dacă sistemul de implante oferă DTD și situația anatomică permite utilizarea acestora

Se verifică lingura individuală în cavitatea bucală cu DT montate pe implante Se adaptează o placă de ceară peste orificiul din lingură pt centrarea corectă a acesteia Material de amprentă pe bază de polieter Pensularea lingurii cu un adeziv pt retenționarea mat de amprentă Materialul de amprentă se aplică cu ajutorul unei siringi în jurul DT și a bonturilor

dentare Se aplică lingura încărcată în cavitatea bucală Se centrează lingura După priza materialului se slăbesc șuruburile de fixare a DT Dezinserția amprentei cu a DT rămase în amprentă Evaluare amprentei dezinfecț

Avantaje:

Risc scăzut de deformare a amprentei Tehnica se poate aplica și în cazul implantelor cu angulații Obținerea unui model de lucru mai fidel

Dezavantaje:

Posibilitatea de deformare a amprentei la montarea stîlpilor analogi Greu de executat în regiunile laterale Dacă există mai multe implante în regiunile laterale necesită timp în delungat

îndepărtarea șuruburilor de fixare

Amprenta indirectă: se redă situația stîlpului protetic al implantului.

Tehnica indirectă:

Caracteristic este că dispozitivul de amrentare rămîne înșurubat în implant pe cămpul protetic la îndepărtara amprentei

După îndepărtarea amrentei din cavitatea bucală se deșurubează dispozitivu de amprentarea de pe implant și se atașează la sîlpul analog și se repune în amprentă

Se paote realiza cu lingură standard sau cu lingură individuală Materialul de amprentă este obligatoriu elastic (silicon, polieter, hidrocoloid) Se manipulează cu precauție pt evitarea deformărilor Se dezinfectează înainte de repoziționarea ansamblului stîlp analog-dipspozitiv de

transfer în lingură

Avantajele tehnici indirecte:

Asemănător tehnicilor de amprentare clasice Prezintă posibilitatea repoziționrăii la vedere a ansamblului DTI-stîlp analog

Dezavantaje:

Tehnica nu se aplică în cazul implantelor angulate Poate apare posibilitatea deformării materialului de amprentă la dezinserție Există dificultate în repoziționarea DTI-stîlp analog

Realizarea modelului preliminar:

În amprenta preliminară se toarnă gips extradut, vacuum malaxat pe măsuța vibratorie Se demulază după priză, obținîndu/se modelul preliminar DTI se îndepărtează, și se atașează DTD astfel este pregătit pt realizarea lingurii

individuale

Confecționarea lingurii individuale:

Se izolează modelul Se realizează din rășină acrilică termopolimerizabilă sau compozit fotopolimerizabil Între machetă și DTD trebuie să existe un spațiu de 3 mm și 1 mm pînă la țesuturile moi Ajustarea lingurii aî DTD să depășească înălțimea acestuia cu 5 mm Se poate realiza și din acrilat termopolimerizabil

Confecționarea modelului de lucru:

Se toarnă gips vacuum malaxat, nu se recomnadă utilizarea măsuței vibratorii Esteica finală poate fi înbubătățită prin injectarea unor materiale elastice de tip polieter

sau silicon în jurul stîlpilor analogi de pe modelul de lucru După priza completă a gipsului sunt îndepărtați din DTD Se demulează amprenta obținîndu/se modelul de lucru DTD se poate striliza și reutiliza

Suprasturctura.

Implantele se inseră pt a fi ulterior încărcate prin intermediul pieselor protetice:

Punți cimentate Punți mobilizabile Punți demontabile Proteze mobile Supraprotezare pe bare cu călăreți Proteze unidentare

Principii de realizare a suprastructurii:

Se ține seama de:

Forțele dezvoltate de mușchii ridicători ai mandibulei

Diferențele de mobilitate existene între dinți naturali și implante, în cadrul agregărilor mixte

Cantitatea și calitatea ofertei osoase Designul protetic să fie cît mai apropiat de dinți naturali Să respecte schema ocluzală DVO va fi de regulă mai mică decît cu dinți naturali Ambrazurile cervicale vor fi bine conturate

Principii pt suprastructură pe implante:

Pasivitatea suprastructurii Lățimea suprafeței ocluzale în sens V-O Limita cervicală- posibilitatea igineizării perfecte Mărimea coroanelor-estetica poate fi inferioară dinților naturali sau a protezelor mobile

Punte totală sau supraprotezare...

Punte totală:

Preferința pacientului Plan de tratament dificil Tehnica chirurgicală implicată mai mult Igienizare mai dificilă Pt pacienți cu psihic echilibrat Ofertă osoasă necesară mai mare Spațiul interarcadic necesar mai redus Fonația satisfăcătoare Extensii- limitat Nu oferă soluții pt cei cu malformații congenitale

Supraprotezare:

Preferința pacintului Plan de tratament mai simplu Tehnica chirurgicală mai puțin implicată Igienizare facilă Contraindicat la pac cu psihic labil Preț de cost mai scăzut Necesarul de ofertă osoasă mai redusă Spațiul interarcadic necesar bine reprezentat Fonația –bună Oferă soluții în caz de malformații congenitale cu minus de substanță

Particularități ale restaurării protetice pe implante la maxilar:

Densitatea scăzută a osului impune inserarea unui nr mai mare de implante Supraprotezarea la niv maxilarului oferă avantaje în : igienizare, fonație, fizionomie La pacienți cu reflex de vomă exagerat se preferă punțile totale

Particularitățile restaurări protetice pe imlpante la mandibulă:

Supraprotezarea necesită un suport tisular ferm și dispensarizarea pacineților În cazul crestelor în muchie de cuțit se recomandă punțile toatel sau grafă osoasă În cazul crestelor foarte înguste supraprotezare căptușită cu materiale reziliente Adesori doar spațiul interforaminal permite inserarea unor implante se poate continua cu

o proteză scheletizată pt rezolvare edentației termino/terminală

Reconstituiri pe implante în diferite situații clinice.

Breșă unidentară:

Punte clasică Punte adezivă Rezolvare mobilizabilă Inserararea unui implant cu protezare unidentară (imediat sau tardiv, cu implant șurub,

cilindru sau lamă) implantul unidentar trebuie să prezinte sistem antirotațional, agregarea poate fi prin cimentare sau înșurubare

Edentație intercalată:

Ca pt breșa unidentară Sprijin mixt, implant și dinte natural Sprijin exclusiv pe implant

Edenație terminală:

Proteze mobilizabile Distalizarea premolarilor Punți pe implante Implantul poate tansforma edentația terminală în edentație intercalată Punțile pot fi monobloc sau pot include sistem de disjuncție Fixarea prin cimenatare sau înșurubarer

Agregările prin înșurubare se controlează la 15 zile, apoi din 6 în 6 luni în primi 2 ani, apoi anual.

Edentația totală:

Inserarea a 2 implante la mandibulă și 4 la maxilar contribuie la stabilizarea unor proteze totale

Posibilități de retenție a protezelor totale:

Bară de conjuncție Buton de presiune cu inele în formă de o Sisteme telescopice sau conice

Proteze fixe implano/purtătoare:

La mandibulă pe 5-6 implante inserate interfoaminal se poate face o punte totală cu cîte 2 extensii

La maxilar se poate confecționa o proteză fixă de tip tradițional care de agreagă prin înșurubare sau cimentare la stîlpii implantelor

Proteze fixe cu agreagre mixtă:

Un implant osteointegrat este considerat imobil În cazul punților cu agregare mixtă rata mobilității în sens axial variază între 3-5 micorni

și depinde de diametrul , nr, și geometria porțiunii intraosoase a implantelor Longevitatea punții este mai mare la suprastructurile sprijinite mezial pe 2 dinți, mai ales

dacă acestea au fost devitalizate Dacă implantul se va fixa rigig de dintele natural, lungimea și înălțimea surpastructurii

trebuie redus la minim pt a scădea brațul pîrghiei și forțele exercitate pe implant Un implant stîlp intre 2 dinți naturali poate determina descimentaea , în special dacă unul

din dinți naturali prezintă mobilitate Implantele care prezintă un status clinic corect prezintă o oarecare mobilitate În cazul inrfrastructurilor mixte se recomandă utilizare unor mijloace suplimentarea de

menținere de tipul ruptorilor de forțe

Principipii gnaotologice.

Principalae reguli ale conceptului ocluzal a lui Zarb și Chapman:

Prima regulă: stabilizarea unei relații intermaxilare cu contacte bilaterale , multiple, stabile, uniforme în PIM, cu inocluzie frontală de aproximativ 30 de microni

A doau regulă: realizarea unui relief ocluzal cu contacte de tip cuspid-fosă, freedom in centric

A treia regulă: inexistența contactelor premature în PIM și în ORC și lipsa interferențelor în timpul mișcărilor mandibulare

A patra regulă: nu trebuie să existe contacte ocluzale pe părțile nelucrătoare în mișcările de lateropulsie

Conceptul ocluziei funcțională în protetica tradițională:

Stopur ocluzale stabile, multiple și simultane pe cît mai mulți dinți în RC Ghidajul anterior în acord cu mișcările funcționale și posibilitățile ATM Dezocluzia totală și imediată a tuturor dinților cuspidați în propulsie Dezocluzia tuturor dinților cuspidați de parte nelucrătoare în lateropulsie Absența interferențelor la nivelul dinților cuspidați pe partea nelucrătoare în lateropulsie

Conceptul de ocluzie în protecție mutuală:

Necesită existența contacteelor tripodale multiple , simultane, unirome și stabile în zonele laterale în PIM

Este bine să existe o inocluzie frontală de 30 de microni Existența dezocluziei la niv posterior în mișcările de propulsie și la niv părții nelucrătoare

în lateralitate Este de dorit ghidajul de grup în mișcările de propulsie și lateropulsie ale mandibulei

În cazul unei punți totale pe implante se recomandă ocluzia cu protecție mutuală.

Avantajele respectării principiilor ocluzieie cu protecție mutuală:

Creșterea eficienței masticatorii Asigurarea unei stabilități V-O Reaalizarea unei fizionomii corespunzătoare

Dezavantaje:

Există posibilitatea apariției unor forțe nocive la interfața os/implant Apare o difucultate în evaluarea exactă a contactelor ocluzale bilaterale simultane Necesită utilizarea obligatorie a simulatarelor ADM

Schema ocluzală cu protecție mutuală implică:

Recepționarea forțelor ocluzale verticale în ocluzie centrică Ghidajul anterior să fie suportat de un nr cît mai mare de dinți Absența contactelor posterioare în timpul mișcărilor de propulsie și lateropulsie

mandibulară Sisteme accesibile de verificare a distribuției forțelor DVO să fie în armonei cu echilibrul muscular și cu spațiul minim de vorbire Realizarea unor efecte estetice satisfăcătore pt pacient

Particularitățile ocluzale ale punților pe implante

Ocluzie cu balans generalizat Gysi:

Recomandat în ptoteza mobilă Contacte dento/dentare posterioarea în propulsie Contacte dento/dentare la niv hemiarcadei nelucrătoare în lateropulsie

Pt supraprotezare se redomandă ocluzia lingualizată.

Avantaje:

Eficiență masitcatorie crescută Repartiția judiciosă a forțelor masticatorii Reproducerea facilă în simulatoarele ADM

Dezavantaje:

Comportă modificări față de ocluzia caracteristică dentiției naturale Există posibilitatea diminuării în timp a eficientței masticatorii

Aspecte parodontale.

Criterii clinice și radiologice Albrekttson pt evaluare succesului inserării de implante osteointegrate:

Absența mobilității implantului Absența radiotransparenței Peirdere de os alveolar periimplantar sub 0,2mm /an Absența durerilor persistente a infecțiilor, neuropatiilor, parestezilor sau lezării canalului

mandibular

Complicațiile periimplantare după Meffert:

Implant cu succes condiționat : o ușoară pierdere de substanță osoasă , inflamația parțială a mucoasei, pierderea de substață osoasă nu este progresivă

Implantul cu tedință de eșec: pierder progresivă de substanță osoasă și o inflamație periimplantară persistentă

Implantul insoțit de eșec: prezintă o pierdere a osteonintegrării, este mobil și nefuncțional

Un implant mobil trebuie îndepărtat, unul cu succes condiționat sau cu tendință de eșec poate fi tratat.

Tabloul clinic și radiologic în periimplantită:

Pierdere osoasă periimplantară Creșterea adîncimii pungilor în raport cu evaluările precedente

Sîngerare gingivală la sondare Prezența unui exudat inflamator Prezența edemului și eritemului Prezența durerii Mobiltatea implantului

Semne de sănătate a țesutrilor periimplantare:

Parodonțiu de acoperire neinflamat Adîncime de sondare periimplantară minimă sau nulă Absența sîngerării spontane Menținerea unui nivel constant a osului alveolar periimplantar

Periimplantite și eșecul ale implantelor:

Toate eșecurile de implantare se caracterizează prin mobilitatea implantului respectiv și radiotransparență periimplantară

Implantul eșuat se caracterizează macroscopic prin prezența de numeroase sprirochete, bacterii fusiforme și bacterii Gram negative, anaerobe

Bacteriile subgingivale asociate implantului eșuat sunt identice cu cele găsite în parodontita adultului

În locul osului alveolar apare țesut de granulație

Implantele endoosoase în ortodonție.

Indicațiile implantelor în ortodonție:

Migrări dentare la niv aceleiași arcade Migrări interarcadice Deplasări osoase

Implantele permit:

Corectarea dizarmoniilro dento-maxilar Redresarea axelor dentare Inchiderea spațiilor postextracționale Abordarea pluridisciplinară a leziunilor parodontală

Indicațiile orotdonției în implantologie:

Amenajarea spațiului protetic Corelarea axelor dentare Amenajarea tisulară periimplantară

Igiena în implantologie:

Indepărtarea zilnică a plăcii bacteriene

Paste ușor abrazive Igienizare profesională Sol pe bază de clorhexidină

Intervalele de control depind de:

Sănătatea prodontală a pacinetului Starea țesuturilor periimplantare Eficiența îndepărtări plăcii bacteriene de către pacient Cantitatea de depozite de tartru prezente Tipul de suprastructură protetică

Osteointegrarea.

Criterii de succes după Branemark

Un implnat izolat trebuie să fie imobil la testările clinice În jurul lui nu trebuie să apară radiotransparență Pierderea osoasă după primul an de la punere în funcțiune să nu depășească 0,2mm Nu trebuie să prezinte simtome persistente sau ireveresibile de infecție, durere,

parestezie, necroză sau efracție a canalului mandibular

Rate de succes după Branemark:

Maxilar 84% la 1 an, 81% la 15 ani, eșec 3% după 14 ani

Mandibulă 91%, eșec nesemnificativ

Tehnica chirurgicală:

Să nu se depășească 47* C de a lungul unui minut Trebuie folosite instrumente cu acțiune așchietoare maximă Se evită ancrasarea instrumentului prin curățire Se recomnandă foraj inințial 1500 t/m, foraj terminal la 200t/m, filetaj la 15t/m Răcire continuă cu jet de ser fiziologic steril Diametrul frezei este direct proporțională cu căldura degajată: deci se utilizează 1000-

1500 pt diametrul de 2mm, 500-700 pt diametrul de 3mm și 200-300 pt diametru de 4mm

Condiții de încărcare:

Încărcarea imediată duce la formarea unui țesut fibros la interfața os –implant (stadiul I) La implantele de stadiul II apare contact implant-os Intervalul de osteointegrarea este de 5-6 luni la maxilar și 4 luni la mandibulă cu volum

de os mare

Verificarea osteointegrării:

Corect ar fii controlul histologic dar nu e posibil de realizat deci se evaluează radiologic și clinic.

Prima radiografie la 10-15 zile Următoarea la 3 luni Implantul să fie imobil La percuție un implant osteointegrat raspunde cu un sunet de stîncă Să prezinte liniște clinică

Eșecurile apar de obicei în primele 2 săptămîni de la inserare , ori în primele 2 săptămîni de la încărcare

Complicații periimplantare.

Complicații apărute datorită solicitărilor funcționale (Merfert):

Implant cu succes condiționat: ușoasă pierdere de substanță osoasă, inflamația parțială a mucoasei, pierderea osoasă nu este progresivă

Implant cu tendință de eșec: pierdere progresivă de substanță osoasă, și inflamație periimlantară persistentă

Semnele clinice ale mucozitei:

Infecția , inflamația, sîngerare la palpare cu sonde

Trat mucozitei: igieneizare, verificarea suprastructurii, aplicare locală de CHX

Etiopatogenia distrucților periimplantare:

Tehnici chirurgicale deficitare Surpasolicitări funcționale Infecții microbiene Tulburări ale sistemului imunitar

Spiekermann:

Mărimea și evoluția progresivă a defectului osos depind de frecvența și mărimea suprasolicitărilor ocluzale asociate cu o suprainfecție bacteriană

Procesul infecțios în zonele periimplantare evoluează cu același viteză ca și cel din cadrul leziunilor parodontale

O suprasolicitare ocluzală poate fi cauza eșecului implantului ca și solicitare precoce

Prevenirea complicațiilor periimplantare:

Prin asigurarea unei igiene periimplantare corecte Pacientul să respecte ședințele de dispesarizare

Evitarea suprasolicitărilor ocluzale Evitarea solicitărilor premature

Gravitatea infecției periimlantarea după Rosenberg:

Cl 1: inflamația țesutului moale periimplantar (mucozită periimplantară) Cl 2: mucozită asociată cu o ușoară pierdere verticală și orizontală de substanță osoasă,

pînă la 1/5 din lungimea intraosoasă a implantului Cl 3: mucozită cu o pierdere osoasă medie pînă la 1/3 din lungimea intraosoasă a

implantului Cl 4: mucozită cu pierdere masvă peste 1/3 din lungimea intraosoasă a implantului

Tratamentul suprafeței implantare:

Suprafața unu implant cu succes condiționat sau cu tendiță de eșec este contaminată cu placă sau cu toxine bacteriene

Abordarea chirurgicală a regiunii periimplantare Îndepărtarea cu chiurete a țesutului de granulație, chiuretajul se realizează cu instrumetne

speciale din material plastic Spălarea manșonului de mucoasă periimplantară cu clorhexidină Utilizarea mijloacelor chimice : pulbere cu jet de apă (pt titan pur), acid citric 40% la

pH1 pt 30-60 de secunde (pt implante acoperite cu HA) Spălare cu ser fiziologic

Tratamentul inițial în toate complicațiile periimplantere (inclusiv mucozită):

1. Chiuretaj cu instrumente speciale din material plastic2. Spălarea manșonului de mucoasă cu clorhexidină3. Clătirea cavității bucale cu clorhexidină 0,2% timp de 2 săptămîni4. În cazul periimplantitelor de grad 2,3,4 andiminstrara de antibiotice pt 2 săptămîni

(2x500 mg Tiberal, aplicații locale de antibiotice cu fir imbibat cu tetraciclină)

Măsuri chirurgicale pt clasele 2-3:

La o pierdere ușoară predominant verticală se poate face o deplasare în sens vertical a unui lambou cu scopul de a obține o porțiune de gingie cheratinizată

Suprafața implantului descoperit se netezește cu intstrumente diamantate și se lustruiește

Mîsuri de regenerea tisulară:

Surpafața implantului este detoxifiat cu jet de apă și pulbere Spălat cu ser fiziologic Defectul osos este completat cu materiale de substituție analoge sau aloplastice, acoperit

cu o membrană neresorbabilă (Gore Tex) Membrana acoperită complet du lambou muco-periostal, se îndepărtează după 6-8 luni