#

#

Cornelia Hernea

IMPADURIRI Vol I

Producerea materialului forestier de impadurire

- Note de curs -CUPRINS

GENERALIT ATI4

INTRODUCERE4LegAtura impAduririlor cu alte discipline4Materiale forestiere de reproducere5Terminologie5

Surse de materiale forestiere de reproducere6

SEMINTE FORESTIERE11

SCURT ISTORIC11Notiuni privind morfologia FRUCTULUI I A semintei11Procesul de fructificare la speciile lemnoase13

Aspecte generale13

Fenofazele proceselor de cretere vegetativa i de reproducere15

Cantitatea i calitatea semintelor forestiere16

PROGNOZA I EVALUAREA FRUCTIFICATIEI19

Prognoza fructificatiei19

Evaluarea productiei de seminte21

Recoltarea fructelor i conurilor22

Epoca de recoltare22

Recoltarea fructelor i conurilor23

Prelucrarea fructelor i conurilor25

Prelucrarea fructelor uscate25

Prelucrarea fructelor carnoase i suculente26

Prelucrarea conurilor26

Controlul calitAtii semintelor28PAstrarea semintelor32PregAtirea semintelor pentru semAnat33

Stratificarea semintelor34

Fortarea semintelor35

Ambalarea i transportul semintelor35CULTURA SPECIILOR LEMNOASE IN PEPINIERE FORESTIERE 36

Pepiniera forestierA36Aspecte generale36

Alegerea terenului pentru pepiniera37

Suprafata i forma pepinierei38

Impartirea terenului din pepiniera40

Spatii adapostite i medii de cultura41

Inmultirea plantelor lemnoase prin seminte42Metode de semanat in pepiniera42

Epoca de semanat44

Adancimea de semanat45

Desimea culturilor i norma de semanat45

Repicarea culturilor47

Inmultirea vegetativA a plantelor lemnoase48

Butairea48

Altoirea50

Marcotajul53

Intretinerea culturilor53Recoltarea materialului de plantat55

Inventarierea puietilor55

Scosul puietilor55

Sortarea puietilor56

Pastrarea puietilor57

Transportul puietilor57Indicate privind cultura principalelor specii lemnoase in pepinierA58

Specii ra^inoase autohtone58

Specii ra^inoase exotice60

Specii foioase indigene61

Specii foioase exotice65

BIBLIOGRAFIE66I M P A D U R I R I

I. Generalitati

/

Introducere

Procesul de inlocuire a unei generatii de arbori cu o alta poarta numele de regenerare.

Regenerarea arboretelor se realizeaza pe cale naturala atunci cand noua generatie de padure se obtine din samanta diseminata sau din lastari (drajoni) sau artificiala atunci cand materialul de reproducere este adus i instalat pe suprafata de regenerare de catre om

Speciile forestiere au capacitate de regenerare pe cale naturala, uneori insa aceasta capacitate nu depinde doar de producerea i diseminarea semintelor ci i de conditiile de mediu

Regenerarea naturala a padurilor se impune ori de cate ori de cate ori este posibila i asigura arborete de valoare, de mare productivitate.

Exista situatii in care este necesar ca arboretele sa fie regenerate pe cale artificiala i anume:

arborete de molid in care, datorita pericolului doboraturilor de vant se aplica tratamente bazate pe regenerare artificiala;arborete bracuite, degradate, de productivitate redusa;arborete derivate;arborete calamitate: doboraturi de vant, incendii, uscare in masa.

Un caz particular este al terenurilor in care vegetatia lemnoasa nu exista ci trebuie instalata, caz in care nu putem vorbi de regenerare artificiala ci de crearea unei paduri.

In toate aceste situatii se impune interventia omului, adica instalarea artificiala a arboretelor folosind ca materia de reproducere semintele sau puietii (in unele situatii se recurge i la altoaie, butai sau marcote).

Obiectul impaduririlor il constituie vegetatia lemnoasa creata artificial. Dupa Damian (1978), obiectul impaduririlor este padurea artificiala sau cultura forestiera.

Scopul impaduririlor il reprezinta instalarea artificiala a vegetatiei forestiere lemnoase acolo unde nu este posibila instalarea ei naturala.

Importanta impaduririlor deriva din faptul ca, pe cale artificiala padurea poate fi instalata in cele mai variate conditii stationale, adoptand scheme i compozitii diverse.

Lucrarea de fata abordeaza problemele legate de producerea materialului forestier de impadurire (seminte, puieti, butai, altoaie, marcote), material necesar in vederea instalarii culturilor forestiere.

Legatura impaduririlor cu alte discipline

Impaduririle nu au constituit dintotdeauna o ramura aparte a tiintelor silvice. Disciplina s-a desprins din silvicultura generala i s-a impus ca tiinta aplicata in randul altor discipline silvice. principalele probleme ale disciplinei de impaduriri sunt:

producerea materialului seminologic i de plantat;cultura i extinderea speciilor repede crescatoare i de valoare economica ridicata;instalarea culturilor forestiere;reconstructia eologica a arboretelor degradate.

Impaduririle prezinta legaturi cu o serie de alte discipline i anume: Pedologia, Meteorologia, Fiziologia plantelor lemnoase, Dendrologia, Ecologia forestiera, Genetica i ameliorarea plantelor lemnoase, Tipologia padurilor i a statiunilor forestiere, Mecanizarea lucrarilor silvice:

cunotiintele de Pedologie sunt importante deoarece deoarece solul reprezinta sursa de aprovizinare cu substante nutritive a speciilor lemnoase.

Meteorologia studiaza factorii climatici, factori cu rol determinant in procesele care au loc in viata plantelor lemnoase in toate etapele de dezvoltare a acestora; in vederea instalarii culturilor forestiere este necesara cunoasterea proceselor fiziologice care stau la baza cresterii si dezvoltarii plantelor lemnoase precum si a proceselor care conditioneaza rezistenta lor la actiunea factorilor de mediu nefavorabili;

informatii legate de particularitatile biologice, de raspandirea si modul de viata a plantelor lemnoase sunt oferite de Dendrologie;

legatura dintre plante si mediul lor de viata este studiata de Ecologia forestiera. Cunostiintele de ecologie sunt necesare atunci cand se recurge la instalarea speciilor lemnoase in afara arealului natural.

sporirea capacitatii de productie a culturilor forestiere face obiectul Geneticii si ameliorarii plantelor lemnoase;

la baza criteriilor de alegere si asociere a speciilor stau Tipologia padurilor si a statiunilor forestiere;

mecanizarea lucrarilor silvice, atat in ceea ce privete obtinerea materialului de reproducere cat i instalarea culturilor forestiere sunt studiate de disciplina Mecanizarea lucrarilor silvice.

Materiale forestiere de reproducere

Terminologie

Material de baza

Arbore-sursa

Arboret

Parinti de

familii

Clona

Plantaj

(livada

semincera)

Material

forestier de

reproducere

sursa din care se obtine material forestier de reproducere;

arbore izolat sau dintr-un arboret nedeclarat ca material de baza din care se recolteaza seminte ori parti de arbore; Suprafata de padure de minim 0,25ha omogena din punct de vedere stational, biometric, functional, al folosintei si care reclama aceleasi masuri de gospodarire; arbori din care se obtin descendenti pe cale sexuata (prin polenizare) cu care ulterior se infiinteaza plantaje; totalitatea arborilor (rameti) obtinuti dintr-un singur arbore (ortet) prin inmultire vegetativa (butasire, altoire, micropropagare, lastarire etc.);

cultura forestiera constituita din arbori proveniti din mai multe clone sau familii cu scopul de a produce cantitati mari de seminte usor de recoltat; material biologic vegetal prin care se realizeaza reproducerea arborilor importanti pentru scopurile forestiere. Este format din:

seminte

/

parti de plante:folosite ca atare: lujeri, butasi, muguri, radacini, lastari;folosite in micropropagare: explante sau embrioni pentru producerea de puieti forestieripuieti (obtinuti din seminte, parti de planta sau din

Arboret

regenerari naturale) arboretul regenerat pe cale naturala (ca si arboretele care lau precedat pe aceeasi suprafata) sau artificiala (cu material obtinut din arboretul care a existat anterior pe respectiva suprafata sau din arboretele autohtone limitrofe);

autohton

Arboret

indigen

Origine*

arboret autohton sau artificial creat cu material de reproducere avand originea in aceeasi regiune de provenienta;

locul de unde provine materialul forestier de reproducere din care s-a constituit arboretul

pentru arboretul autohton - locul unde se gaseste arboretul;pentru arboretul neautohton - locul din care a fost recoltat materialul forestier de reproducere din care s-a creat arboretul;

Se identifica prin nominalizarea unitatilor teritoriale de amenajament (ocol silvic, unitate de baza (productie), unitate amenajistica.)

Provenienta*

/

Regiunea de provenienta

Originea arboretului poate fi cunoscuta sau nu. locul in care se gaseste un arboret;

Suprafata sau gruparea de suprafete cu conditii ecologice relativ uniforme si in care arboretele au caracteristici fenotipice sau genetice similare;

Notiunile de origine si provenienta a materialului forestier de reproducere nu trebuie confundate cu notiunile de origine si provenienta a arboretului cunoscute din Silvicultura:originea arboretului poate fi naturala sau artificiala;provenienta arboretului poate fi din samanta, din lastari de tulpina sau de radacina (drajoni) sau mixta (din samantasi din lastari).

3.2. Surse de materiale forestiere de reproducere

In vederea instalarii vegetatiei forestiere pe cale artificiala este nevoie de cantitati mari de

seminte, de cea mai buna calitate. Calitatea semintelor alaturi de conditiile de mediu favorabile

/ ' / /

stau la baza reusitei culturilor forestiere.

Programul de selectie al arboretelor sursa de seminte a inceput in Romania anul 1962 si s-a derulat in mai multe etape

In etapa I, 1962-1965, s-au selectat aproximativ 5060 arborete pure sau amestecate, cu o suprafata de circa 120 mii ha din care 85 mii ha suprafata efectiva a speciilor pentru care au fost selectionate. Aceste arborete au fost clasificate in arborete sursa de seminte de categoria A si B:

arborete - surse de seminte de categoria A (plus), arborete care au avut un caracter permanent si trebuiau excluse de la taiere pentru a fi ulterior transformate in rezervatii

de seminte.

/

Arborete naturale deosebit de valoroaseArborete artificiala de productivitate si calitate exceptionalaArborete -surse de seminte de categoria B (normale) care se exploatau normal la varsta exploatabilitatii si in care s-au incadrat celelalte arborete apte pentru a se recolta

seminte.

/

In etapa a II-a, 1972-1973, s-a recurs la revizuirea arboretelor selectate anterior, fiind pastrate ca arborete surse de seminte circa 4100 de arborete din care circa 3000 arborete de rainoase cu o suprafata de 110 mii ha

In etapa a Ill-a, 1976-1978 s-a facut o noua selectie a acestor arborete pastrandu-se arborete in suprafata de 65.000 ha din care 30.915 foioase i 34.374 rainoase.

Dupa anul 1990, in tara noastra existau circa 2900 arborete surse de seminte in suprafata de aproximativ 60.000 ha din care 33 mii ha rainoase i 27 mii ha foioase suprafete raportate ca rezervatii de seminte adica arborete pentru care s-a recurs la

Alegerea semincerilor.

Alegerea semincerilor s-a facut dupa caracterele fenotipice ale arborilor plecand de la ideea ca exemplarele cu cele mai bune insuiri fenotipice sunt superioare i din punct de vedere genetic. Intr-un arboret echien semincerii sunt arborii ce cele mai mari dimensiuni (diametru, inaltime), sanatoi, cu tulpina dreapta, verticala, elagata pe o inaltime mare, coroana ingusta, simetrica, cu frunzi abundent i sanatos, cu lujerul terminal neinfurcit. In categoria semincerilor se aleg mai intai arbori cu creteri exceptionale, conformatie buna, lemn de calitate superioara - arbori cunoscuti sub denumirea de arbori plus.

Rarirea arboretului.

Constituirea rezervatiei de seminte a presupus realizarea desimii optime favorabile proceselor de inflorire i fructificare. Pentru majoritatea speciilor desimea optima este de 0,6 iar pentru cele expuse doboraturilor de vant de 0,8. Rarirea arboretului costa in extragerea arborilor care nu au fost alei ca seminceri in una sau mai multe reprize. Mai intai se aleg arborii din clasele IV i V Kraft cei care fac obiectul taierilor de igiena, apoi cei care nu care nu au fost alei in randul semincerilor, arbori situati in etajul dominat, cu coroane puternic dezvoltate astfel incat arborii alei sa aiba o distributie cat mai uniforma. Este de preferat ca in arboretele amestecate toate exemplarele speciei pentru care s-a constituit rezervatia de seminte i care nu au fost alese ca seminceri sa fie extrase.

Crearea unei benzi izolatoare.

In vederea impiedicarii contaminarii semincerilor cu polen strain este necesara crearea unei benzi izolatoare de 300-1000 m (in functie de specie) din care se extrag toti arborii necorespunzatori din punct de vedere fenotipic pentru a evita contaminarea semincerilor cu polen strain, inferior din punct de vedere genetic.

In contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana i ca urmare a prevederilor Directivei Consiliului Europei referitor la materialul forestier de reproducere s-a recurs la clasificarea materialelor forestiere de reproducere:

material de reproducere din sursa identificata"material de reproducere selectionat"material de reproducere calificat"material de reproducere testat"Material de reproducere din sursa identificata

Materialul de reproducere din sursa identificata este obtinut din material de baza care trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa fie un arbore sursa sau un arboret;sa fie indigen/autohton.Material de reproducere selectionat

Materialul de reproducere selectionat" este materialul forestier de reproducere obtinut din material de baza selectionat fenotipic. Materialul de baza trebuie sa indeplineasca

urmatoarele cerinte:

/

sa fie un arboret;sa fie autohton/indigen sau neautohton/neindigen dar cu caracteristici fenotipice deosebit de valoroase;sa fie izolat fata de polen strain. Arboretul trebuie sa fie situat la o distanta suficient de mare de arborete formate din aceeasi specie cu caracteristici inferioare sau din specii inrudite susceptibile la hibridare In cazul in care conditia de izolare nu este indeplinita este necesara crearea unei benzi izolatoare de 300-400 m din care sa se extraga arborii fenotipic inferiori din aceeasi specie sau din specii inrudite susceptibile la hibridare.numarul de arbori din arboret sau din grupele de arbori din specia pentru care se constituie materialul de baza (cazul arboretelor amestecate)sa fie suficient de mare pentru a obtine interfecundarea. In cazul speciilor dioice proportia dintre exemplarele femele si mascule sa fie de circa 2:3.Suprafata minima sa fie de 3ha iar numarul semincerilor sa fie de minim 50/ha.consistenta sa fie de 0,6, cu exceptia arboretelor sensibile la doboraturile de vant pentru care consistenta se impune a fi de 0,8.varsta arborilor trebuie sa permita evaluarea pe baza criteriilor impuse pentru selectie;arboretul sa fie omogen, arborii cu caracteristici inferioare trebuie eliminatiarboretele trebuie sa evidentieze adaptabilitatea lor fata de conditiile ecologice specifice regiunii de provenientaarboretele sa fie sanatoase si sa manifeste rezistenta la daunatoriproductia de lemn sa fie superioara mediei pentru conditii ecologice similare.calitatea lemnului sa fie superioara iar acest lucru se realizeaza prin admiterea unor procente maximale in ceea ce priveste infurcire (20%) si fibra tors (10%) - la foioase; respectiv trunchiuri cilindrice, elagate pe minim 60%, numar mic de ramuri in verticil si inserat sub un unghi de 900 la rasinoase.Material de reproducere calificat"

Materialul de reproducere calificat" este materialul forestier de reproducere obtinut din material de baza care poate fi constituit din plantaje, parinti de familii, clone sau amestecuri de clone netestate sau in curs de testare.

Materialul de baza trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

Varsta arborilor trebuie sa permita evaluarea pe baza criteriilor impuse pentru

selectie.

/

Arboretul sa fie omogen, arborii cu caracteristici inferioare trebuie eliminatiArboretele trebuie sa evidentieze adaptabilitatea lor fata de conditiile ecologice specifice regiunii de provenientaArboretele sa fie sanatoase si sa manifeste rezistenta la daunatoriProductia de lemn sa fie superioara mediei pentru conditii ecologice similare.Calitatea lemnului sa fie superioara iar acest lucru se realizeaza prin admiterea unor procente maximale in ceea ce priveste infurcire (20%) si fibra torsa (10%) - la foioase; respectiv trunchiuri cilindrice, elagate pe minim 60% , numar mic de ramuri in verticil si inserat sub un unghi de 900 la rasinoase.In cazul plantajelor trebuie respectate cerintele impuse i instalarea i conducerea plantajelor.Material de reproducere testat"

Materialul de reproducere testat" este material de reproducere de calitate superioara obtinut din materiale de baza care pot fi: arborete, plantaje, parinti de familii, clone sau amestecuri de clone. Superioritatea acestui material trebuie sa fi fost demonstrata prin culturi comparative sau prin estimari rezultate din evaluarea genetica a materialului de baza. Materialul de baza trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

cele specifice materialului de baza selectionat" sau calificat" dupa caz;testarea se va avea in vedere caracterele specifice; pondere mare se va acorda adaptarii, creterii i rezistentei la daunatori i boli.Plantaje

Plantajele, cunoscute i sub denumirea de livezi semincere, sunt culturi forestiere cu rol de producerea a semintelor genetic ameliorate.

Avantajele plantajele:

surse de seminte cu insuiri genetice superioare;fructificatia are loc mai devreme (1-15 ani de la instalare, in functie de specie);frecventa mare a fructificatiei;

/ / '

productie mare de seminte;talie redusa a exemplarelor i prin urmare uurinta in recoltare.

Ameliorarea genetica se realizeaza prin selectia i incruciarea arborilor superiori (arbori plus).

Incruciarea arborilor plus are loc:

in plantaje de clone. Acestea se obtine prin multiplicarea vegetativa a arborilor cu ajutorul altoaielor, exemplarele obtinute fiind copii vegetative a arborilor plus de la care provin.in plantaje de familii. Acestea se obtin prin multiplicarea generativa, prin seminte, ca urmare a polenizarii libere sau controlate. se disting:plantaje de descendente materne. Se creeaza din samanta liber

fecundata provenita de la mai multi arbori plus care se amesteca.

La varsta primei fructificatii se recurge la o rarire a exemplarelor

din plantaj in favoarea celor mai buni indivizi (semifrati) - selectie

de descendente materne.

/

plantaje de familii cu repetitii. se creeaza ca urmare a polenizarii controlate, cu polen recoltat de la mai multi arbori plus, amestecat i apoi folosit la polenizarea arborilor.plantaje de descendente biparentale. Se creeaza prin polenizare controlata dar fara a amesteca polenul recoltat de la arbori plus. Descendentele au prin urmare parinti cunoscuti, sunt deci frati buni.

Plantajele de clone sunt plantajele care asigura obtinerea catigului genetic in cel mai scurt timp.

Plantatiile semincere de familii sunt de regula plantajele care asigura cele mai mari catiguri genetice i au o longevitate superioara. Dintre acestea plantajele de descendente biparentale sunt superioare plantatiilor semincere de descendente materne.

Plantajele de familii au insa i o serie de dezavantaje:

fructificatia are loc la varste mai mari;

/ '

mentinerea taliei reduse a arborilor este dificila;

/ '

tratamentele de stimulare a fructificatiei sunt greu de realizat;in cazul plantajelor de descendente materne, fecundarea, nefiind controlata, se poate face i cu polen genetic inferior;costurile sunt mari.

La instalarea plantajelor forestiere trebuie avute in vedere cateva aspecte:

plantajele se instaleaza in statiuni de bonitate mijlocie-superioara, pe soluri fertile. Climatul trebuie sa fie mai bland decat climatul in care vegeteaza specia aleasa.Alegerea terenului. La alegerea terenului se are in vedere ca pe o banda de 6001000m latime sa nu se gaseasca arbori din aceeai specie cu cea din care se instaleaza plantajul, adica plantajul trebuie izolat de sursele de polen genetic inferior.Marimea suprafetei plantajului. Se recomanda instalarea plantajelor pe suprafete mai mari de 3-5 ha. suprafata unui plantaj depinde de cantitatea de seminte ce se preconizeaza a se recolta; in acelai timp este necesar sa se asigure anse egale de polenizare intre clonele i familiile unui plantaj eliminandu-se in acelai timp riscul autopolenizariiInstalarea propriu-zisa a plantajului. Premergator instalarii culturii forestiere este necesara pregatirea terenului i a solului. Pregatirea terenului se face prin curatarea acestuia de resturi vegetale i alte obstacole. Pregatirea solului se face prin desfundarea acestuia la adancimea de 30-40 cm i mentinerea acestuia sub forma de ogor negru sau cultivat timp de 1 an. Instalarea plantajului consta in plantarea exemplarelor altoite la distanta de 4x4 sau 8x8m in functie de specie (in cazul instalarii plantajelor de clone) sau la distanta mai mica de 2-3m in cazul plantajelor de seminte (plantaje ce se raresc ulterior).

Conducerea plantajelor - in vederea obtinerii de recolte bogate de seminte la intervale mici de timp necesita:

lucrari de intretinere a solului;

/ '

asigurarea aprovizionarii de apa in sol;taieri de formare a coroanelor;administrarea de ingraaminte in vederea stimularii fructificatiei;folosirea substantelor stimulatoare de cretere;lucrari de protectie impotriva factorilor biotici i abiotici, etc.

Materialul care sta la baza acestor plantaje nu este testat genetic. Testele de descendenta se fac prin culturi comparative de clone (parcuri de clone) i culturi comparative de

descendente.

/

Instalarea unui parc de clone se face prin multiplicarea vegetativa a arborilor iar a unei culturi comparative de descendente prin multiplicarea generativa a arborilor dupa care are loc selectia celor mai valoroase exemplare - arbori elita - i instalarea plantajelor din:

clone din arbori elita;seminte de la arbori elita.

/

II. Seminte forestiere

/

Scurt istoric

Consemnarea folosirii semintelor forestiere ca material de reproducere in vederea instalarii de culturi forestiere apare in documente administrative datand de la mijlocul sec al XVIII-lea si din prima jumatate a secolului al XIX. Folosirea semintelor pe scara larga in lucrarile de impadurire a avut loc incepand cu a doua jumatate a sec al XlX-lea in toate provinciile romanesti.

1983 in Bucovina functiona o uscatorie de conuri de molid iar pana in 1897 s-au infiintat alte patru;1894, in Moldova la O.S. Bicaz s-a construit prima uscatorie din Principatele Romane;1929 apar primele lucrari referitoare la controlul semintelor agricole si forestiere si la regulile internationale pentru controlul semintelor;1934, Iuliu Moldovan publica recomandari si procedee pentru recoltarea si

conservarea semintelor;

/ '

1936 C. Chirita publica lucrari despre provenienta semintelor utilizate in culturi forestiere si recomanda folosirea semintelor indigene;1948 Lupe precizeaza principiile si metodele de stabilire a calitatii semintelor;1950 primele reglementari de folosire in cultura a materialelor de impadurire prin elaborarea Instructiunilor provizorii asupra miscarii materialului de impadurire intre diferite unitati forestiere";1953 Sparchez, 1960 Benea, 1969 Enescu fac precizari legate de constituirea si

conducerea rezervatiilor de seminte;

/ / '

1954 au fost publicate instructiuni definitive de raionare a transferului materialuluide impadurire (Pascovschi, S. si col.);1957 se intocmesc standardele pentru calitatea semintelor forestiere;1960, 1969 Enescu aduce precizari legate de selectia individuala a celor mai valorosi arbori;1965 se infiinteaza Centrul de conservare a semintelor de rainoase Brasov;1967 apar primele elemente legate de certificarea materialului de impadurit (Enescu);1973 aparitia Hartii vegetatie Rominiei (Donita N. si Roman) care a stat la baza stabilirii unitatilor teritoriale de recoltare a semintelor si de utilizare in cultura a materialelor forestiere de reproducere;1974 are loc delimitarea zonelor de recoltare pe principii moderne ale geneticii si ecologiei (Enescu, V. si col)s-au publicat numeroase lucrari de sinteza despre semintele forestiere sub forma de instructiuni (1948,1953, 1959, 1961, 1988, 2000), de lucrari monografice (Enescu, 1956 si 1968) si manuale (Damian, 1969 si 1979).Notiuni privind morfologia fructului i a semintei

La baza inmultirii plantelor lemnoase stau semintele forestiere. Germinarea semintelor si rasarirea plantulelor sunt faze importante in procesul de regenerare a padurii fie ca este vorba de regenerarea naturala a acesteia fie de obtinerea puietilor in pepiniera. In acest scop, consideram necesare reluarea catorva cunostinte privind morfologia fructului si semintei.

La angiosperme elementele unei flori complete sunt:

Receptacul (axa florala) - portinea superioara a pedicelului pe care se prin invelisurile florale, androceul si gineceul;Periantul (invelisurile florale) - reprezentat de caliciu (totalitatea sepalelor) si corola (totalitatea petalelor);androceul - totalitatea staminelor, reprezinta organul masculin al florii;gineceu - totalitatea carpelelor dintr-o floare(constituit din ovar, stil, stigmat) reprezinta organul femel.

Se disting urmatoarele tipuri de flori:

unisexuate, atunci cand sunt prevazute fie cu androceu fie cu gineceu;hermafrodite, prevazute atat cu androceu cat si cu gineceu.

Din punct de vedere al modului de dispunere a florilor pe arbori distingem:

arbori monoici - pe acelasi exemplar se gasesc flori unisexuate, mascule si femele separate intre ele;arbori dioici - florile unisexuate mascule si femele se gasesc pe arbori diferiti;arbori poligami - pe acelasi exemplar se intalnesc flori unisexuate si flori hermafrodite.

La gimnosperme, florile au o structura simpla, sunt in majoritate unisexuat monoice si nu au invelis floral

florile mascule sunt formate din numeroase stamine solziforme asezate spiralat pe un ax comun (conuri);florile femele sunt formate din numerosi solzi carpelari, nesudat,i dispusi spiralat in jurul unui ax (strobil sau galbul).

ovarului. El se

Fructul se formeaza in urma procesului de fecundare, prin transformarea compune din:

pericarp (exocarp) - epiderma;mezocarp- partea carnoasa;endocarp- partea lignificata (samanta propriu zisa)

se compune

care provine din transformarea ovulului si

din:

tegument (coaja semintei);endosperm (substantele nutritive de rezerva);embrion (partea vie a semintei)

Clasificarea fructelor:

dupa modul de formarefructe veritabile - cand peretii fructului s-au format din

peretii ovarului;

fructe false- cand la formarea fructului participa si

alte parti ale florii;

dupa provenienta:fructe simple- provenite dintr-un singur pistil;fructe compuse - provenite din transformarea unei

inflorescente.

/

dupa consistenta pericarpului:fructe uscate (cu pericarp tare, uscat)dehiscente - care se deschid la maturitatecapsula - cu una sau mai multe loji in care stau seminte (liliac, lamaita);folicula - cu deschidere pe linia de sudura a carpelei, de sus in jos, in partea opusa nervurii mediane si care prezinta mai multe seminte intr-un singur cuib;pastaia - cu deschidere fie de-a lungul nervurii mediane fie de-a lungul liniei de sudura a carpelei rezultand doua valve si care prezinta mai multe seminte intr-o singura loja (salcam, gladita);silicva - fruct cu deschidere in doua valve (cu doua loji);

ii. indehiscente - care nu se deschid la maturitate

achena (nucula) - prezinta un invelis exterior numit cupa si o singura samanta;samara - cu pericarpul sub forma de aripioara (frasin, ulm);bisamare (disamara) - cu doua aripioare (paltini, jugastri, artar tataresc)fructe carnoase (cu pericarp moale, carnos)dehiscente

1. capsula carnoasa - cu pericarp carnos ce se desface in doua valve (castan porcesc)

indehiscentebaca - fruct cu o singura loja si mai multe seminte (coacaz);drupa - fructe cu o singura loja si o singura samanta (cires, prun).

Fig. 2-1 Tipuri de fructe i conuri

a - pastaie dehiscenta (caragana); b - pastaie indehiscenta (sofora); c - folicula (spirea); d - fruct multiplu (zmeura); e - fruct compus (platan); f - baca (agris); g - drupa indehiscenta (cires); h - drupa dehiscenta (migdal pitic); i - achena (salcie); j

fruct fals sau poama (mar); k - achena (alun); l - samara (ulm); m - samara (frasin); n - disamara (paltin de camp); o - galbul (tisa); p - con (Tsuga) ( din Purceleanu dupa I. Grintescu, )Procesul de fructificare la speciile lemnoase

Aspecte generale

De-a lungul vietii plantelor lemnoase se disting mai multe etape ale dezvoltarii acestora:

etapa embrionara. Incepe de la fecundarea celulei ou si se incheie cu dezvoltarea completa a embrionului in samanta. Aceasta etapa dureaza un an, cu cateva exceptii: cer si pini -2 ani; ienupar -3 ani.etapa tineretii. Incepe odata cu germinarea semintelor si rasarirea plantulei si se incheie cu formarea organelor de reproducere.

In cadrul acestei etape se disting mai multe faze:

faza de plantula - se intinde pe perioada unui sezon de vegetatie, de la rasarire pana la sfaritul primului sezon de vegetatie;

faza dezvoltari individuale - din al doilea an de viata pana la constituirea starii de masiv;

faza dezvoltarii in masiv - o data cu constituirea starii de masiv i pana la formarea mugurilor floriferi.

etapa maturitatii. Incepe odata cu formarea organelor de reproducere si se incheie cu intrarea arborelui intr-o stare avansata de decrepitudine.etapa batranetii. Incepe cu intrarea arborelui starea de decrepitudine si se incheie cu moartea plantei.

Fructificarea plantelor lemnoase este legata de trecerea acestora in etapa maturitatii. Maturarea plantelor are loc la varste diferite in functie de specie iar in cadrul aceleiasi specii difera in functie de conditiile stationale si de pozitia arborilor in structura verticala a arboretului. De remarcat faptul ca in cazul arborilor izolati, varsta la care are loc fructificatia este mai redusa datorita conditiilor mai bune de lumina (si posibil de nutritie).

Speciile repede crescatoare cu temperament de lumina ajung de regula mai repede la maturitate si deci fructifica la varste mai mici comparativ cu speciile mai incet crescatoare, cu temperament de umbra.

Cu cat conditiile stationale sunt mai favorabile cu atat maturarea plantelor se produce mai repede si deci fructificatia are loc la varste mai mici.

In tabelul de mai jos (tabelul 3-1) se redau varstele si periodicitatea fructificatiei la cateva specii forestiere.

Tabelul 3-1

Varstele si periodicitatea fructificatiei la speciile forestiere

(dupa Damian, I. 1978)

Specia

Fructifica la varsta de

... Ani

Periodicitatea in ani

Izolat

In masiv

Molid

30-40

50-60

3-5

Brad

30-40

50-60

2-3

Duglas

20-25

30-50

2-3

Pin strob

20-25

30-50

4-5

Pin silvestru

10-15

30-40

2-3

Larice

15-20

25-35

3-5

Fag

40-50

60-80

4-6

Gorun

45-55

60-70

4-6

Stejar

25-35

50-60

3-8

Frasin

20-25

35-40

2-3

Paltin

15-25

30-50

2-3

Tei

15-20

20-30

2-3

Anin

10-15

20-30

1-3

Salcam

5-7

10-20

1-2

Ulm

10-15

20-30

anuala

Mesteacan

10-15

20-30

anuala

Plop

10-15

-

anuala

Salcie

5-15

-

anuala

In cazul plantajelor varsta la care are loc fructificatia arborilor este mult mai redusa in special in plantajele de clone, acolo unde exemplarele pastreaza capacitatea de productie a arborilor de unde au fost recoltate altoaielor (Tabelul 3-2).

Un rol important in procesul de fructificare il au o serie de factori externi:

lumina;temperatura;umiditatea din sol si din atmosferasolulfactorii biotici

Lumina. Creterea vegetativa a plantelor precum i formarea organelor de reproducere au loc doar in prezenta luminii. In conditii de lumina insuficienta plantele nu fructifica sau au o fructificatie slaba. Stimularea fructificatiei se poate face prin interventiile in arboret , prin lucrarile de rarire.

Tabelul 3-2

Cifre estimative privind productia de seminte la plantaje de clone (dupa Bouvarell, P., 1963, i alti autori).

Specia

Varsta la care incepe

fructificatia - ani

/

Varsta primei recolte cu caracter de productie - ani

Productia la hectar - kg

Molid

5-8

10-12

15-20

Brad

5-8

15

100-250

Duglas

5-8

10

10-15

Larice

3-6

10

20-35

Pin silvestru

1-3

8

15-20

Pin negru

-

10

25-40

Anin

1-2

-

40-50

Frasin

3-4

-

50-100

r

a

tej

St

2-3

-

100-300

Temperatura. Formarea mugurilor floriferi este conditionata de o temperatura mai ridicata decat formarea mugurilor foliari. Temperaturile foarte ridicate (de peste 350C) au insa efecte negative asupra procesului de fructificare. Astfel in verile foarte calduroase i secetoase fructele pot sa cada inainte de dezvoltarea lor normala. Efecte negative au i ingheturile tarzii care au loc in timpul infloririi i care pot duce la distrugerea florilor.

Umiditatea din sol si atmosfera. Ploile abundente i reci incetinete diferentierea mugurilor floriferi, fecundarea florilor iar precipitatiile sub forma de grindina duc la distrugerea florilor i fructelor. Verile calde i secetoase sunt urmate de regula de un sezon cu fructificatie abundenta.

Solul. Fructificatia plantelor lemnoase este strans legata de fertilitatea solurilor, astfel fructificatia este abundenta la plantele lemnoase care cresc pe soluri fertile comparativ cu plantele lemnoase care cresc pe soluri sarace.

Factorii biotici. Insectele i ciupercile au efecte negative atat asupra creterii plantelor lemnoase cat i asupra fructificatiei.

Factorii externi determina ani cu fructificatie abundenta - ani de samanta, ani cu

/ / '

fructificatie redusa - ani de stropeala, precum i ani complet lipsiti de fructificatie.

Fenofazele proceselor de cretere vegetativa i de reproducere

Faza de maturitate a plantelor lemnoase incepe cu formarea primelor organe de reproducere i se incheie cu intrarea acestora in starea de decrepitudine, stare in care cantitatea de biomasa asimilata este mai redusa decat cantitatea de biomasa pierduta prin dezasimilatie. In aceasta faza au loc atat procese de cretere vegetativa cat i procese de formare a organelor de reproducere.

Cresterea vegetativa. Are loc in sezonul de vegetatie i se disting patru fenofaze:

Prima fenofaza incepe o data cu umflarea mugurilor foliari i seincheie

cu aparitia primei frunze.

A doua fenofaza incepe cu aparitia primei frunze i se incheie atuncicand

lujerii au atins un maximum de cretere.

A treia fenofaza incepe odata ce lujerii au atins maximum decrestere

si dureaza pana la formarea mugurelui terminal.

A patra fenofaza incepe cu formarea mugurelui terminal si seincheie

cu caderea frunzelor.

Formarea organelor de reproducere procesul se intinde pe 1-2-3 ani in functie de specie. Se disting patru fenofaze:

Prima fenofaza se refera la diferentierea mugurilor floriferi. Aceastafenofaza

are loc in anul anterior infloririi si este stranslegata de existenta in cantitati

suficiente a substantelornutritive

/

A doua fenofaza o reprezinta infloritul si fecundarea. Perioada incare se

produce aceasta fenofaza depinde de specie si deconditiile stationale.

Cele mai multe specii infloresc lainceputul sezonului de vegetatie, la

temperaturi mai maride 100C. Unele specii infloresc la sfarsitul

primaverii -inceputul verii (salcam, tei).

A treia fenofaza este reprezentata de cresterea fructelor. Aceastafenofaza

se caracterizeaza printr-un consum intens desubstante asimilate de plante.

A patra fenofaza consta in coacerea fructelor si maturatia semintelor.

Se caracterizeaza de asemenea printr-un consum intensde substante.

Speciile cu fructe si seminte mici pentru a caror formare nu sunt necesare cantitati mari de substante si la care procesul de formare si coacere a fructelor precum si de maturare a semintelor se desfasoara intr-un interval de timp scurt (1- 2 luni) fructifica de regula anual si abundent. Dupa coacerea fructelor si diseminarea semintelor plantele dispun de timpul necesar pentru acumularea de substante necesare diferentierii mugurilor floriferi.

Speciile cu fructe si seminte mari consuma pentru coacerea si maturarea acestora nu doar rezervele de substanta acumulate in anul anterior ci si substantele sintetizate in anul in curs. In plus, de cele mai multe ori maturarea semintelor acestor specii coincide cu sfarsitul perioadei de vegetatie si prin urmare plantele nu mai dispun de timpul necesar acumularii de substante necesare diferentierii mugurilor floriferi. Aceasta este cauza periodicitatii fructificatiei la multe specii forestiere la care se adauga si factorii externi.

Cantitatea i calitatea semintelor forestiere

Cantitatea de seminte forestiere variaza in functie de

/ /

conditiile stationale;

/ / '

structura arboretului;varsta.

Cu cat conditiile stationale sunt mai favorabile cu atat arborii fructifica mai des si mai abundent iar in anii de samanta calitatea semintelor este superioara (tabelele 3-3 si 3-4).

In arboretele din clasele de productie superioare fructificatia este mai abundenta iar calitatea semintelor mai buna comparativ cu cea a arboretelor din clasele inferioare de productie.

Arborii de varste mici produc cantitati mai mici de seminte comparativ cu arbori de varste mari. Calitativ insa, semintele produse de arbori de varste mici sunt superioare celor procese de arbori la varste inaintate (tabelele 3-3 si 3-4).

Tabelul 3-3

Variatia calitatii conurilor si a semintelor de pin silvestru in raport cu varsta arborilor (dupa 777 Tolski)

Varsta arborilor (ani)

Greutatea a 100

Nr. seminte in 100

Greutatea a 1000

conuri (g)

conuri (buc)

seminte (g)

Pana la 50

700-1000

1500-2000

8,0

Panala 80

500-700

2500-3000

7,0

Panala 120

400-500

2000-2500

6,5

Panala 160

100-300

1000-1500

5,5

Tabelul 3-4

Influenta varstei asupra calitatii semintelor de pin (dupa V.V. Oghievschi)

Caracteristicile calitative

Varsta arborilor

20 ani

75 ani

Lungimea conurilor, in cm

9,30

8,60

Greutatea a 1000 seminte, in g

5,80

5,15

Germinatia absoluta

97

91

Tabelul 3-5

Productia de seminte pure la hectar (din Damian, dupa V. Enescu)

Specia

Productia de seminte kg/ha

medie

Amplitudinea de variatie*

Molid

13

0,2-90

Pin

10

0,02-80

Brad

25

3-10

Larice

15

2-80

Fag

150

5-300

Gorun

300

10-1000

Stejar pedunculat

400

20-1500

Frasin comun

30

15-100

Tei

50

10-20

Paltin de camp

100

20-225

Salcam

10

1-20

Anin negru

20

1-40

*Amplitudinea maxima nu reprezinta cifra record

In tabelul de mai sus (tabelul 3-5) sunt prezentate productiile de seminte (in kg/ha) pentru cateva specii forestiere.

Cercetarile care au fost efectuate au aratat faptul ca in general, speciile forestiere cu un areal larg de raspandire fructifica mai des si mai abundent in optimul climatic. La limita altitudinala sau latitudinala a arealului periodicitatea fructificatiei creste iar cantitatea si calitatea semintelor scade (tabelele 3-6 si 3-7) .

Tabelul 3-6

Variatia greutatii semintelor in raport cu latitudinea (din Damian, dupa V.V. Oghievski)

Specia

Regiunea din fosta URSS

Greutatea a 1000 seminte (g)

Pin silvestru

Nordica - Arhanghelsk

3,8

Centrala - Moscova

5,8

Sudica - Kiev-harcov

6,3

Molid

Nordica - insula Kola

1,8-2,7

Centrala - Leningrad

5,0

Sudica - Europa centrala

0,8 si mai mult

Tabelul 3-10

Tabelul 3-10

#

#

Tabelul 3-7

#

Variatia unor indicatori de calitate a conurilor si semintelor de molid in raport cu altitudinea locului de provenienta (din Damian, dupa Engler)

Altitudinea - m

Lungimea medie a conului (cm)

Greutatea medie a conului (g)

Greutatea a 1000 seminte (g)

500

11,5

24,1

6,9

1000

11,3

24,2

6,0

1400

9,6

20,6

5,3

1800

8,1

12,4

4,8

Cercetarile efectuate asupra arborilor individuali arata ca arborii din clasele superioare Kraft dau cea mai mare productie de seminte de cea mai buna calitate (tabelul 3-8).

Tabelul 3-8

Raportul procentual al productiei de seminte la arbori de diferite clase Kraft (dupa V.V. Oghievschi)

Clasa Kraft

I

II

III

IV

V

Cantitatea de seminte, in %

100

88

8

0,5

0

In cazul in care cantitatea de seminte a unui arbore din clasa I Kraft se considera a fi 100%

/

atunci productia arborilor din clasele III-V Kraft este nesemnificativa.

La acelasi arbore cantitatea de seminte variaza in functie de locul din coroana unde s-au format. Cercetarile au aratat ca, la pinul silvestru, cantitatea cea mai mare de seminte se gaseste in sectorul vestic mijlociu si superior al coroanei iar cantitatea cea mai mica in sectorul nordic inferior. Calitatea semintelor este intotdeauna in corelatie cu cantitatea acestora (Tabelele 3-9 si 3-10).

Tabelul 3-9

Distributia conurilor in coroana arborelui de pin (dupa I. Damian)

Expozitia

coroanei

Est

Sud

Vest

Nord

Valori medii

Sectiunea pe verticala a coroanei

Conuri

nr

%

nr

%

nr

%

nr

%

nr

%

Inferioara

33

4

36

4

45

5

12

1

126

14

Mijlocie

42

5

76

10

100

12

37

5

255

32

Superioara

95

11

106

12

140

19

101

12

442

54

Valori medii

170

20

218

26

285

36

150

18

823

100

Calitatea conurilor si a semintelor de pin silvestru in functie de pozitia lor in coroana (dupa I.

Damian)

Expozitia

Est

Sud

Vest

Nord

coroanei

Sectiunea

Greutatea

Greutatea

Greutatea

Greutatea

pe

medi

a

medi

a

medi

a

medi

a

verticala a

e a

1000

e a

1000

e a

1000

e a

1000

coroanei

unui

semint

/

unui

semint

/

unui

semint

/

unui

semint

/

con

e

con

e

con

e

con

e

(g)

(g)

(g)

(g)

(g)

(g)

(g)

(g)

Inferioara

8,9

5,6

8,6

5,9

8,9

6,2

8,7

5,4

Mijlocie

9,8

5,7

9,0

6,3

12,1

6,8

9,5

5,5

superioara

10,6

6,0

11,0

6,5

12,2

6,6

9,8

6,0

Exista diferente intre seminte si in raport cu pozitia lor in con. Astfel, semintele cele mai bune sunt localizate in partea centrala si de varf a conurilor.

Prin urmare, desi mai costisitoare, recoltarea conurilor din partea superioara a coroanei este indicata in vederea obtinerii de seminte cu indicatori superiori de calitate. In acelasi timp, extragerea semintelor din partea superioara si mijlocie a conurilor este recomandata aceasta putandu-se realiza prin diminuarea timpului de uscare a conurilor (deschiderea conurilor si eliberarea semintelor are loc de la varf la baza).

Prognoza i evaluarea fructificatiei.

Cele mai multe specii forestiere nu fructifica anual ci la un interval de mai multi ani. Atat periodicitatea (numarul de ani la care se produce fructificatia) cat si intensitatea fructificatiei (cantitatea de seminte produsa) difera in functie de specie si factorii externi. De remarcat ca in cazul speciilor cu fructificatie anuala intensitatea fructificatiei este diferita.

Cunoasterea cu anticipatie a procesului de fructificatiei este necesara pentru:

recoltarea semintelor in vederea producerii materialului de impadurit;executarea taierilor de regenerare.

Cunoasterea cantitatii de seminte ce se poate recolta, eventual a calitatii acestora este necesara in vederea instalarii vegetatiei forestiere pe cale artificiala.

Prognoza fructificatiei

Prognoza sau prevederea fructificatie este operatia de stabilire cu anticipatie a procesului de fructificare. Metodele de prognozare sunt diferite in functie de specie.

Analiza inelelor anuale

Anii cu fructificatie abundenta se pot deduce din analiza arborilor, prin examinarea inelelor anuale. Se stie ca in anii cu fructificatie abundenta acumularea de biomasa este mai redusa

Cercetarea semintisului natural.

Analizand varsta puietilor intr-un semintis natural se pot face aprecieri aproximative asupra periodicitatii si intensitatii fructificatiei

Evolutia factorilor meteorologici

#

#

Prin analiza factorilor meteorologici in diferite fenofaze se pot face aprecieri asupra prognozei fructificatiei. Cercetarile efectuate asupra pinului silvestru din regiunea Leningrad au aratat ca deficitul de umiditate din lunile iulie-august (sau numai in una din aceste luni) a creat conditii favorabile de aparitie in masa a mugurilor floriferi (in special a florilor femele)

Observatii fenologice

Observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul binoclului i aprecierea gradului de incarcare cu flori-fructe sau conuri a arborilor din masiv i a celor izolati sau de la liziera padurii. Intensitatea fructificatiei se exprima cu ajutorul calificativelor

foarte buna sau exceptionala, atunci cand toti arborii izolati i din masiv sunt bogat incarcati cu flori sau fructe;buna, atunci cand arborii izolati i cei de la liziera sunt bogat incarcati cu flori

sau fructe iar arborii din masiv sunt moderat incarcati.

/

mijlocie, atunci cand arborii izolati sau de la liziera sunt inca bogat incarcati cu flori sau fructe iar in masiv doar arbori din clasele I i II Kraft poarta pe varf flori sau fructeslaba, atunci cand arborii izolati sau de la liziera sunt satisfacator incarcati cu

' / /

flori sau fructe iar in masiv doar arbori cei mai inalti poarta pe varf sporadic flori sau fructe

foarte slaba, atunci cand florile i fructele se gasesc in cantitate redusa doar pe arborii izolati i cei de la liziera padurii

Daca se noteaza 100% fructificatia foarte buna (Wagenknecht) atunci se apreciaza cu

70-80% fructificatia buna,

/ '

40-60% fructificatia mijlocie10-30% fructificatia slaba

/

0-10% fructificatia foarte slaba

/

Intre intensitatea fructificatiei apreciata prin calificative i cantitatea de conuri produse de un arbore s-a stabilit o corespondenta (vezi tabelul 4-1)

Tabelul 4-1

Cantitatea de conuri la un arbore in raport cu intensitatea fructificatiei

n

e

g

a

.W

w

a

p

u

(d

ht

c

e

5

Intensitatea fructificatiei

Pin

Molid

In calificative

%

Numar

de

conuri

buc

Greutatea

conurilor

kg

Numar

de

conuri

buc

Greutatea

conurilor

kg

Foarte slaba

10

200

1,25

75

2,5

Slaba

20

400

2,50

150

5,0

20

600

3,75

225

7,5

Mijlocie

40

800

5,00

300

10,2

50

1000

6,25

375

12,5

60

1200

7,50

450

15,0

Buna

70

1400

8,75

525

17,5

80

1600

10,00

600

20,0

Foarte buna

90

1800

11,25

675

22,5

100

2000

12,50

750

25,0

Metoda lujerilor de proba Aceasta metoda presupune stabilirea cu precizie a numarului de muguri floriferi, flori femele i flori mascule sau fructe, la metru liniar de ramura.se aleg 15-20 arbori seminceri;se recolteaza 60-80 de ramuri cu lungimea de 40-70 cm situate in partile superioare ale coroanei;se determina lungimea totala cumulata a ramurilor;se numara fructele de pe aceste ramuri;se calculeaza numarul mediu de fructe pe m.l. ramura;se apreciaza prin calificative intensitatea fructificatiei in functie de numarul mediu de seminte, fructe sau conuri (tabelul 4-2);se apreciaza cantitatea productiei de seminte.

Tabelul 4-2

Rezultatele obtinute prin aplicarea metodelor de prognoza i apreciere cantitativa a fructificatiei (din Enescu, dupa Tomescu)

Metoda vizuala Gradul de recolta

Metoda ramurilor de proba (nr. de ghinde/1 m de ramura)

Aprecierea cantitativa (kg ghinda la 1 ha)

Lipsa de fructificatie

6

100

Fructificatie slaba

7-10

200-400

Fructificatie buna

11-14

500-700

Fructificatie abundenta

15

800

Evaluarea productiei de seminte

Aprecierea cantitativa eventual calitativa a productiei de seminte se poate face prin mai multe metode.

Metoda arborilor de proba. Consta in determinarea productiei de seminte plecand de la productia unor arbori de proba (arbori medii).In arboretul sursa de seminte se alege o suprafata de 0,25-0,50 ha in care se inventariaza toti arbori din primele doua sau trei clase Kraft.Se stabilesc arborii medii pentru fiecare clasa Kraft (arbori de proba).In suprafata de proba sau in afara acesteia se aleg arbori cu dimensiuni asemanatoare arborilor de proba in numar de 10% din totalul arborilor

inventariati.

/

Se determina cantitatea de seminte a fiecarui arbore de proba (se culeg toate fructele sau conurile i se cantaresc semintele)Se determina cantitatea de seminte medie pe clase KraftSe determina cantitatea de seminte pe fiecare clasa Kraft prin inmultirea numarul de arbori inventariati in suprafata de proba cu cantitatea medie de seminte pe clasa KraftCantitatea totala de seminte pe suprafata de proba se determina ca suma a cantitatilor determinate pentru fiecare clasa KraftDatele se extrapoleaza la hectar respectiv la suprafata arboretului Cercetarile efectuate de catre V.V. Oghievschi arata ca intre grosimea arborilor (exprimata prin diametru) i cantitatea de seminte exista o corelatie de forma y = ax - b

undey - cantitatea de seminte,

x - diametrul arborelui,

b - constanteMetoda seminometrelor

Seminometrele au forma unor cutii cu dimensiunea de 1x 1 x 0,25 m, suprafata lor fiind de 1 m2. Ele se aseaza grupat cate 3-4 in acelasi loc sau uniform distribuite. Se determina cantitatea de seminte adunata in seminometre si se calculeaza cantitatea medie de seminte adunata intr-un seminometru, adica cantitatea de seminte pe m2. Datele se extrapoleaza la hectar si la suprafata arboretului.

Metoda se aplica in cazul semintelor de mici dimensiuni si aripate, seminte care de regula se dispun uniform pe suprafata arboretului.

Avantaje

este usor de aplicateste destul de precisa Dezavantajenu permite diferentierea semintelor dupa arborii care le-au produsMetoda suprafetelor de proba

Se delimiteaza pe teren suprafete de 2 x 2 pana la 5 x 5 m. SE aduna toate semintele , se calculeaza cantitatea medie de seminte pe m2 iar apoi pe hectar, eventual pe suprafata arboretului.

Metoda se aplica in cazul semintelor mari si grele care nu se astern uniform pe sol.

Recoltarea fructelor i conurilor

Materialele forestiere de reproducere trebuie recoltate numai din surse de materiale forestiere de reproducere identificate", calificate", selectionate" si/sau testate". Cele mai utilizate materiale forestiere de reproducere, in silvicultura, sunt semintele forestiere. Pentru obtinerea unor puieti sanatosi in pepiniera precum si in culturile forestiere, in cazul instalarii vegetatiei forestiere prin semanaturi directe, o atentie deosebita trebuie acordata recoltarii semintelor, atat perioadei de recoltare cat si metodelor folosite.

Epoca de recoltare

Recoltarea fructelor la foioase si a conurilor la rasinoase are loc dupa ce semintele au ajuns la maturatie si sunt apte de semanat.

O samanta a ajuns la maturatie atunci cand:

embrionul este complet format;in cotiledoane sau endosperm sunt acumulate suficiente substante de rezerva;este capabila sa germineze in conditii favorabile de caldura, umiditate, oxigen.

Maturatia semintelor forestiere depinde de :

specie;conditiile stationale.

/ /

Perioada de timp de la inflorire pana la maturarea semintelor difera de a specie la specie. Astfel, aceasta perioada este de:

cateva saptamani - plopi, salcii, ulmi;aproximativ 6 luni - molid, brad, stejar, fag;al doilea an de la inflorire - cer, stejar rosu, pin.

In practica intereseaza maturarea semintelor dar mai ales coacerea fructelor gi conurilor deoarece, obignuit se recolteaza fructe gi conuri. Coacerea se pune in evidenta prin dimensiuni, forme gi aspecte cromatice.

Distingem specii la care:

coacerea fructelor precede maturarea semintelor (fenomenul de postmaturatie): pini, fag etc. Prin pastrare sau semanare are loc gi maturatia semintelor nefiind necesara o pregatire speciala a acestora.coacerea fructelor este simultana cu coacerea semintelor;coacerea fructelor urmeaza maturarii semintelor: tei, frasin acerinee. In cazul

/ '

recoltarii in parga" gi a semanarii imediate semintele rasar imediat, in caz contrar ele necesita pregatire prealabila prin stratificare.

Redam mai jos cateva perioadele la cere se produc maturatia semintelor gi coacerea fructelor (tabelul 5-1):

Tabelul 5-1

Perioadele de producere a maturatiei semintelor gi coaceri fructelor

Specie

Data la care are loc coacerea fructelor gi maturatia semintelor

Plop

mai -iunie

Salcie

Ulm

Cireg

iunie-iulie

Vigin

Tei

august-septembrie

Duglas

Pin strob

Brad

septembrie-octombrie

Frasin

r

a

it

St

Salcam

Paltin

Pin silvestru

octombrie-noiembrie

Pin negru

Larice

Gladita

Diseminarea naturala consta in:

desprinderea gi caderea fructeloreliberarea din fructe gi impragtierea semintelor

In cazul speciilor cu seminte mici (salcii, plopi, brad) acestea nu pot fi adunate de pe suprafata solului prin urmare este necesara urmarirea procesului de maturare in vederea

recoltarii semintelor inainte de diseminare.

/

In cazul speciilor cu seminte mari (stejar, fag, castan), seminte care se recolteaza de pe suprafata solului, se agteapta diseminarea in masa in vederea recoltarii.

In cazul speciilor a caror fructe sau conuri cu seminte se mentin pe arbore, perioada de recoltare este mare (ajunge chiar la cateva luni).

Recoltarea fructelor i conurilor

Metoda de recoltare a fructelor gi seminte depinde de:

inaltimea arborilor seminceri

/

marimea gi forma fructelor sau semintelorepoca gi modul de diseminare etc.

Recoltarea se poate face:

de pe suprafata solului;de pe arborii doborati;de pe arborii in picioare;de pe suprafata apei.

Recoltarea de pe suprafata solului.

in cazul speciilor cu fructe sau seminte mari (stejar, fag, nuc, castan) care cad imediat dupa coacere gi nu sunt impragtiate de catre vant.

Terenul se curata in jurul semincerilor iar fructele se aduna cu mana sau cu lopata de pe suprafata solului;

la mar, par, unele specii arbustive fructele gi semintele cad ca urmare a scuturarii gi se recolteaza de pe suprafata solului Sub coroana arborilor sau arbugtilor din care urmeaza a se recolta fructe se agezaprelateinvedereaugurarirecoltarii. Pentru scuturarea fructelor din arbori de talie mica se poate folosi agregatul pneumatic.unele conuri de raginoase precum gi fructele tei, frasin, acerinee pot fi desprinse de pe ramurile purtatoare prin taierea pedunculilor urmand a fi recoltate ulterior tot de pe suprafata solului.

Recoltarea de pe arborii doborati:

se aplica la speciile a caror fructe raman, dupa coacere, inca multa vreme pe ramuri (molid, pin, larice, frasin, acerinee, tei etc.). Se aplica doar in arboretele ajunse la varsta exploatabilitatii, acolo unde se aplica taieri de regenerare. Exploatarea parchetelor se va face in anii cu samanta (atunci cand avem fructificatie) iar doborarea arborilor se va face in epoca optima de recoltare. Fructele gi conurile se culeg cu mana din coroana arborilor doborati.

Recoltarea de pe arborii in picioare:

se aplica la speciile a caror fructe sunt mici gi aripate gi pot disemina ugor la distante mari. Se recurge la aceasta metoda de recoltare in cazul surselor de materiale forestiere de reproducere selectionate, calificate gi testate. In cazul arborilor cu inaltimi mari dificultatea apare la urcarea culegatorului in coroana sau ridicarea lui la nivelul acesteia.

Urcarea pe trunchiul arborelui se poate face cu ajutorul unor dispozitive dintre care amintim: inelele de franghie, dispozitivul elvetian de tip bicicleta", scara de franghie, scara suedeza.

Inelele de franghie sunt bucati de franghie prevazute la un capat cu o veriga iar la celalalt capat cu un carlig. De aceste inele se fixeaza, prin intermediul unor carlige, pedale cu ajutorul carora lucratorul urca in arbore. Se fixeaza primul inel, apoi cel de-al doilea iar operatia se repeta pana cand lucratorul ajunge la inaltimea dorita. Este obligatorie purtarea centurii de siguranta.

Dispozitivul elvetian de tip bicicleta" este constituit din doi suporti prevazuti cu pedale la partea inferioara gi o lama arcuita de otel la cea superioara. Cei doi suporti au dimensiuni diferite pentru a compensa diferenta de nivel a lamelor iar diametrul lor poate fi reglat in functie de grosimea arborelui. Cu centura de siguranta fixata, lucratorul ridica un picior, apoi pe celalalt cu intregul mecanism gi realizeaza astfel urcarea pe arbore.

Scara de franghie. Este ugor de transportat gi manipulat. Fixarea scarii de franghie se face cu ajutorul unei franghii de ancorare. Aceasta ajuta la ridicarea scarii de franghie prin tragere peste o ramura mai rezistenta si fixare ulterioara la baza arborelui

Scara suedeza. Este constituita din tronsoane de duraluminiu cu lungimea de circa 3 m si greutatea de 1,3 kg/m.l. Fiecare tronson este prevazut la capete cu bucse pentru fixarea de un alt tronson. Pastrarea distantei fata de trunchiul arborelui se face prin intermediul unor pinteni. Dupa fixarea primului tronson, prin legare de arbore cu ajutorul unor franghii sau curele, lucratorul fixeaza urmatorul tronson s.a.m.d.

Bazata pe acelasi principiu este si scara model Heidelberg. Are o greutate de 33,4 kg si permite urcarea pana la o inaltime de 15-20m. Prezinta avantajul ca fiecare tronson poate fi folosit ca o scara separata.

Pentru urcarea in arborii de mari inaltimi este folosita si scara cu un singur brat, alcatuita din mai multe segmente puse cap la cap.

Se impune ca lucratorul sa poarte echipament de protectie special. Pentru recoltarea fructelor si conurilor de la periferia coroanei lucratorul este obligat de multe ori sa adopte o pozitie suspendata .

Recoltarea se poate face si cu ajutorul unui agregat telescopic. Este cazul arborilor situati in apropierea drumurilor. Culegerea fructelor si a conurilor se face cu ajutorul unor palnii receptoare. Fructele si conurile ajung in rezervorul utilajului prin intermediul unu tub .

Desi dificila, recoltarea fructelor si conurilor din arbori in picioare se impune in cazul speciilor la care recoltarea de pe suprafata solului este de cele mai multe ori imposibila si mai ales incerta din punct de vedere al provenientei.

Recoltarea de pe suprafata apei:

se aplica la anin, plop, salcie, specii a caror fructe plutesc la suprafata apei si pot

fi adunate cu ajutorul sitelor. Pentru a nu isi pierde capacitatea de germinare, dupa ce au fost adunate se zvanta si se seamana imediat.

Prelucrarea fructelor i conurilor

Prin prelucrare se intelege ansamblul operatiilor tehnice prin care semintele forestiere sunt extrase din fructe, curatite si sortate. Aceste operatiuni difera in functie de specie, de natura fructelor si a semintelor

Prelucrarea fructelor uscate

Extragerea semintelor din fructe se aplica la leguminoase. La multe specii forestiere, fructele poarta denumirea de seminte deoarece ele se seamana asa cum disemineaza fara a mai fi necesara extragerea semintelor. Amintim astfel: ghinda, jirul, castanele, alunele, samarele de frasin, bisamarele de acerinee etc.

Zvantarea. Este necesara pentru eliminarea surplusului de apa pe care semintele il contin de regula in momentul recoltarii. Ea trebuie sa fie uniforma si moderata. Nu se expun semintele direct la soare sau in spatii incalzite deoarece, uneori zvantarea brusca (plesnirea invelisului) ca si expunerea prelungita si excesiva (scaderea vitalitatii semintelor) duce la pierderea calitatii

semintelor.

/

Fructele se aseaza pe prelate sau pe dusumea (sau in incaperi prevazute cu rafturi in cazul cantitatilor mari de seminte) in straturi cu grosimi de 5-15 cm si se lopateaza cu regularitate.

Curatirea i sortarea semintelor. Se realizeaza prin cernere consecutiva cu ajutorul gratarelor cu ochiuri de diferite marimi.

In cazul semintelor mari (castane, ghinde) sortarea se poate realiza prin flotatie. Semintele se scufunda in apa; cele grele (pline) se depun la fund, cele ugoare (seci) impreuna cu impuritatile se ridica la suprafata de unde sunt inlaturate.

Semintele de frasini sau acerinee, dupa o ugoara umectare gi zvantare se pot freca pe gratare pentru o dezaripare cel putin partiala.

Pastaile de leguminoase, bine uscate, se pun in saci gi se bat cu maturi de nuiele pana la sfaramarea acestora gi eliberarea semintelor.

La mesteacan, anin, plop, salcie etc. se recolteaza ramurile cu fructe gi legate in snopi se atarna de tavanul unei incaperi incalzite. Prin uscate fructele se desfac gi elibereaza semintele.

Prelucrarea fructelor carnoase i suculente

Fructele carnoase (baca, drupa, poama) trebuie supuse imediat dupa recoltare operatiilor de prelucrare, in caz contrar fermenteaza. Prelucrarea fructelor carnoase depinde de marimea gi consistenta pericarpului gi de cantitatea de fructe.

La mar par, sorb etc. fructele se maruntesc cu ajutorul unor magini de zdrobit apoi semintele se separa prin flotatie.

La vigin, cireg, prun, porumbar, paducel etc. fructele , bine umectate, se strivesc in albii sau putini dupa care semintele se separa prin flotatie.

La soc, calin , dud (fructe mai suculente) fructele bine umectate cu apa se freaca pe site pana la separarea completa a semintelor.

Fructele se pot prelucra mecanizat cu ajutorul maginii de descarnat.

Maina este alcatuita din):

co de alimentare;

carcasa ;

ax elicoidal in interiorul carcasei (antreneaza fructele, descarneaza semintele conduce amestecul);

cilindru prevazut in interior cu o captueala de cauciuc in prima jumatate i cu orificii in a doua jumatate;

rotor cu palete de cauciuc (in interiorul cilindrului);

orificii pentru jeturile de apa.

vase de colectare a pulpei i a semintelor.

Fructele sunt introduse prin cogul de alimentare gi antrenate de catre axul elicoidal care le descarneaza prin presare gi conduce amestecul in cilindru. Amestecul este puternic umezit de jeturile de apa gi preluat de catre rotorul cu palete care desavargegte operatia de descarnarea a fructelor prin frecare cu peretele de cauciuc. In functie de gradul de fluiditate al pastei formate, aceasta ajunge in vase colectoare iar semintele ajung in alt vas colector.

Prelucrarea conurilor

Prelucrarea fructelor la raginoase presupune extragerea, dezaripare, curatirea gi sortarea

semintelor.

/

Extragerea semintelor.

Pentru extragerea semintelor din conurile de raginoase (cu exceptia bradului, a pinului strob etc.,) acestea se introduc in uscatorii solare sau artificiale. In uscatorii durata de uscare

variaza in functie de:

/

specie;temperatura;continutul de apa al conurilor;gradul de saturatie in vapori al mediului.

La aceeasi temperatura solzii conurilor de pin se desfac:

Umiditate

17%

45%

Timp de desfacere a conurilor - ore

8

50

La acelasi continut de umiditate a conurilor desfacerea solzilor de molid are loc la

Temperatura

350

45-550

Timp de desfacere a conurilor - ore

65

20-23

De retinut faptul ca temperaturile mai ridicate grabesc desfacerea conurilor dar aerul prea incalzit si saturat in vapori de apa duce la pierderea vitalitatii semintelor.

Aerul absoarbe o cantitate cu atat mai mare de apa cu cat temperatura este mai ridicata. In uscatoriile cu incalzire artificiala exista pericolul de a expune semintele la temperaturi ridicate si intr-o atmosfera saturata cu vapori de apa. De aceea se impune respectarea urmatoarele reguli:

conurile se supun operatiei de preuscare, zvantare in aer liber sau in incaperi cu temperaturi de 20-250C;conurile se introduc in camerele de uscare. Temperatura se ridica treptat. Ea nu trebuie sa depaseasca anumite valori, variabile in functie de specie (550C pentru pinul silvestru, 450C pentru molid si larice) si se pastreaza in continuare constanta.in camerele de uscare temperatura trebuie sa fie cat mai uscata. Acest lucru se realizeaza prin eliminarea vaporilor de apa cu ajutorul unui curent de aer proaspat si cald.dupa desfacerea solzilor, semintele desprinse se scot imediat din atmosfera calda si inevitabil mai umeda a spatiilor de uscare.Dezariparea semintelor

Cele mai multe specii rasinoase au seminte aripate. Dupa extragerea semintelor din conuri are loc dezariparea acestora. La unele specii aripioarele sunt concrescute cu tegumentul semintelor (brad, larice, duglas); la altele (molid, pin) aripioarele sunt atasate de seminte. Inainte de dezaripare semintele se umecteaza usor apoi se zvanta si se dezaripeaza prin frecare pe o tesatura aspra sau intre palme inmanusate. Se acorda a atentie deosebita semintelor de brad pentru a evita spargerea pungilor de rasina pe care le contin semintele. Dezariparea se poate face si cu ajutorul dezaripatoarelor.

Acesta este constituit din:

co de alimentare

toba din plasa de sarma

ax cu perii sau palete de cauciuc

palnie conducatoare

cutie receptoare

Curatirea i sortarea semintelor

Curatirea este operatia prin care se urmareste indepartarea componentelor straine din masa de seminte. Este importanta deoarece prezenta impuritatilor incomodeaza semanarea iar in timpul pastrarii duce la aparitia fenomenului de incingere si dezvoltare de boli Sortarea este operatia care presupune gruparea semintelor dupa forma, marime si greutate. Este necesara pentru a folosi seminte de cea mai buna calitate, de dimensiuni mari, grele, cu un continut bogat de substante nutritive de rezerva.

Cele doua operatii se executa de cele mai multe ori concomitent cu ajutorul unor masini de vanturat-sortat.

Vanturatoarea cu curent de aer orizontal separa semintele de impuritatile mai usoare si le sorteaza dupa greutate. Se foloseste in cazul speciilor a caror seminte seci difera sensibil in greutate de cele sanatoase.

Vanturatoarea cu curent de aer vertical se folosete in cazul speciilor la care impuritatile, semintele seci i cele sanatoase difera putin in greutate.

Controlul calitatii semintelor

Semintele forestiere constituie materialul de baza pentru inmultirea plantelor lemnoase. S-a demonstrat experimental ca, in aceleagi conditii stationale, semintele de calitate superioara produc puieti sanatogi, cu cregtere viguroasa spre deosebire de semintele de calitate inferioara care rasar mai greu gi produc puieti firavi. Calitatea semintelor se stabilegte cu ajutorul analizelor unor probe medii.

Semintele forestiere se apreciaza dupa:

insugiri geneticeinsugiri fizicegerminative.

Calitatea genetica a semintelor forestiere. Semintele de calitate superioara se obtin in baze seminologice (surse de materiale forestiere de reproducere identificate", selectionate", calificate" gi testate).

Semintele de aceeagi provenienta, recoltate dintr-o anumita baza seminologica, formeaza un lot de seminte. Pentru fiecare lot de seminte se intocmegte un certificat de provenienta in care sunt inregistrate principalele caracteristici climato-edafice ale locului de origine gi unele date esentiale cu privire la vegetatia forestiera.

Caracteristicile de ansamblu a semintelor se apreciaza in functie de caracteristicile locului de origine gi valoarea fenotipica a arboretelor de unde provin.

lnsuirile fizice. Sunt redate de caracteristicile individuale pe care le au semintele gi impuritatile. Caracterul mai mult sau mai putin eterogen depinde de modul cum au fost executate operatiile de curatire gi sortare. Insugirile fizice ale semintelor se exprima prin indici calitativi:

1.

puritatea;

2.

capacitatea de curgere gi autosortare;

3.

porozitatea;

4.

conductibilitatea termica;

5.

higroscopicitatea;

6.

masa a 1000 de seminte;

7.

numarul de seminte;

/ '

8.

umiditatea (continutul in apa al semintelor);

Puritatea. Exprima proportia de seminte pure din masa de seminte. Se considera seminte pure totalitatea semintelor normal dezvoltate gi intregi. In categoria impuritatilor se incadreaza seminte evident vatamate mecanic, semintele altor specii, materii inerte (resturi de aripioare, frunze, pedunculi pamant, nisip etc.).

P = a 100 b

unde a - greutatea semintelor pure, exprimata in grame b - greutatea totala a probei (seminte + impuritati)

Determinarea puritatii semintelor se face in laborator. Proba de seminte se intinde pe masa, sub forma de dreptunghi, intr-un strat uniform, cu grosimea de 1-3 cm in cazul semintelor mici i de

3-5 cm in cazul semintelor mari. Se extrag cu ajutorul unei spatule cate 15-30 probe mici, din diferite locuri ale stratului si se constituie proba care se cantareste la o balanta analitica, cu o precizie de 0,01g in cazul semintelor mici, respectiv 0,1g pentru cele mari. Dupa cantarire se face

osortare a probei de seminte prin indepartarea corpurilor straine si pastrarea doar a semintelor pure. Acestea se cantaresc din nou. Raportul celor doua cantariri, exprimat procentual, reprezinta puritatea semintelor. Se poate stabilii si procentul impuritatilor fata de masa de seminte prin exprimarea greutatii acestora la masa de seminte (cu impuritati).

Capacitatea de curgere si autosortare. Este redata de forma, marimea, gi greutatea semintelor precum gi de proportia gi natura impuritatilor.

Capacitatea de curgere se apreciaza prin unghiul taluzului natural, format de o gramada de seminte care se obtine lasandu-le sa cada printr-o palnie pe o suprafata plana.

In timpul curgerii, datorita lipsei de omogenitate, are loc autosortarea semintelor, adica separarea lor spontana dupa marime, forma gi greutate.

Porozitatea. Exprima totalitatea spatiilor dintre componentele solide (seminte, impuritati), ocupate cu aer gi se determina ca raport intre volumul golurilor intergranulare gi volumul total al masei de seminte.

v

P = 100

w

unde v - volumul golurilor

w - volumul masei de seminte

/

Conductibilitatea termica. Reprezinta fenomenul de propagare a caldurii din aproape in aproape, prin masa de seminte. Se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica redat prin cantitatea de caldura care trece in regim permanent, printr-un cub de seminte cu latura de 1 m, in timp de o ora la diferenta de temperatura intre inceput gi sfargit de 10C (Kcal/m.h.grd)

La semintele forestiere coeficientul de conductibilitate termica variaza intre 0,12-0,20 find in corelatie negativa cu porozitate (aerul 0,02) si pozitiva cu umiditatea (apa - 0,50).

Higroscopicitatea. Este redata de capacitatea semintelor forestiere de absorbtie gi desorbtie a umiditatii din atmosfera inconjuratoare.

Prin absorbtie si desorbtie in aer liber se ajunge la o stare de echilibru dinamic, stare in care umiditatea semintelor este echivalenta cu cea din atmosfera. Umiditatea pe care o au semintele in aceasta stare se numeste umiditate de echilibru. Ea poate fi favorabila sau nefavorabila pentru conservarea semintelor.

Masa a 1000 de seminte (M1000). Este un indicator de calitate standardizat. Cu cat masa a

1000 de seminte este mai mare cu atat calitatea lotului de seminte este mai buna.

/ /

Pentru determinarea masei a 1000 de seminte se iau din categoria semintelor pure 4 probe a 100 de seminte care se cantaresc separat, se calculeaza media si se inmulteste cu 10.

Numarul de seminte la kg (Nkg). Este un indicator de calitate care se deduce din masa a 1000 de seminte:

1.000.000 N =

M 1.000

Cu cat numarul de seminte la kg este mai mare, cu atat proportia semintelor mici gi seci este mai ridicat gi invers.

Umiditatea sau continutul in apa al semintelor. Se determina pentru a asigura conditii corespunzatoare de conservare. Semintele mici intregi gi cele mari maruntite se supunuscarii in etuve la temperatura de 1050C, pana cand greutatea nu se mai modifica. Procentul de umiditate se determina pe baza relatiei:

U = 100

G

unde G - greutatea probei de seminte inainte de uscare G1 - greutatea probei de seminte dupa uscare

lnsuiri germinative. Se exprima prin indici calitativi si anume:

perioada de germinatie;germinatia tehnica;germinatia absoluta;energia germinativa;puterea de rasarire;valoarea culturala.Perioada de germinatie. Reprezinta intervalul de timp necesar pentru incoltirea semintelor germinabile. Se poate exprima prin indicele de germinare Kotowski (Ig), calculat cu formula=100 g I (nzNz )00

unde nz - numarul de seminte germinate dupa Nz zile

Nz - numarul de zile scurse de la asezarea semintelor la germinat (primei zi ii este atribuita valoarea 0)

Daca inregistrarea semintelor se face la anumite intervale de timp, perioada de germinatie (Pg) se calculeaza cu formula:

pg =

N1T1 + N 2T2 +... + NnTn N1 + N 2 + ...Nn

unde N1 - numarul de seminte germinate in timpul T1

N2 - numarul de seminte germinate intre timpul T1 si T2 Rezultatul reprezinta inversul indicelui de germinare Kotowski.

Germinatia tehnica (Gt) reprezinta capacitatea semintelor de a incolti in decursul perioadei de germinatie si se determina pe baza relatiei:

Gt = a100 ' b

unde a - numarul semintelor germinate

b - numarul total de seminte puse la germinat

Determinarea grminatiei tehnice se poate face prin mai multe metode: metoda fiziologica (metoda germinarii in germinatoare), metoda sectionarii (metoda organoleptica), metoda biochimica. Metoda germinarii se aplica doar in cazul speciilor a caror seminte germineaza in primele trei saptamani. Se ia o proba de seminte pure (din cele sortate la stabilirea puritatii semintelor) i se pun in germinator asigurandu-le conditii optime de incoltire. Semintele sanatoase se considera incoltite atunci cand au radicele normale, cu lungimea mai mare decat jumatatea semintei. Dupa 3-5-7-10 zile iar apoi din 5 in 5 zile se face inventarierea semintelor i scoaterea lor din

germinator. Dupa incheierea perioadei de germinare semintele neincoltite se sectioneaza pentru a stabili numarul semintelor sanatoase dar neincoltite, al semintelor seci si a celor putrezite.

Metoda sectionarii se aplica in cazul speciilor a caror seminte incoltesc incet. Se considera bune, semintele cu embrion sau endosperm sanatos si normal dezvoltat. Metoda este insa mai putin precisa, ea ne da doar o imagine orientativa asupra capacitatii de germinare a semintelor.

Metoda biochimica consta in colorarea semintelor intr-o solutie de indigo-carmin care determina

ocolorare a celulelor moarte, aceasta colorare stand la baza separarii semintelor sanatoase de celelalte.

Germinatia absoluta (Ga). se determina ca raport intre numarul semintelor germinate gi numarul semintelor pline. Se determina cu ajutorul relatiei:

Gt = 100 b - s

unde a - numarul semintelor germinate

b - numarul total de seminte puse la germinat

s - numarul semintelor seci.

/

Energia germinativa(Eg) -viteza de germinatie reda capacitatea semintelor de a germina in prima treime a perioadei de germinare. Se determina ca raport intre numarul semintelor germinate in prima treime a perioadei de germinatie gi numarul semintelor puse la germinat . Se determina cu ajutorul relatiei:

Ee = a100 g b

unde a - nr semintelor germinate in prima treime a perioadei de germinare

b - numarul total de seminte puse la germinat

Puterea de rasarire. Exprima proportia semintelor germinate gi rasarite in sol din totalul celor semanate. Acest indice calitativ servegte la definitivarea normelor de semanare deoarece pe teren, numarul plantulelor rasarite este mai mic decat al semintelor germinate in laborator. Acest fapt apare, pe de o parte, ca urmare a conditiilor mai putin favorabile de caldura gi umiditate din sol iar pe de alta parte ca urmare a faptului ca, unele seminte, chiar daca germineaza nu au capacitatea de a rasari. Puterea de rasarire a semintelor depinde de calitatea acestora dar gi de conditiile edafice, agrotehnica adoptata, precum gi de modul de pregatire al semintelor.Valoarea culturala (V). Indice calitativ de sinteza cu importanta practica. Se determina cu ajutorul relatiei:

PGPG,Eg

V =L sau V2 =

100 2 1002

unde: P - puritatea

Gt - germinatia tehnica Eg - energia germinativa

Controlul calitatii semintelor consta in efectuarea analizelor obligatorii prevazute in standarde urmate de eliberarea buletinul de analiza.

Semintele sunt clasificate in trei categorii de calitate dupa anumite valori ale:

puritatii;germinatiei tehnice sau potentei germinative;masei a 1000 de seminte.

/

Pentru a fi admis in cultura un lot de seminte trebuie sa aiba pentru indicii calitativi analizati valori mai mari sau cel putin egale cu cele prevazute in stas pentru calitatea a III.

Pastrarea semintelor

Necesitatea pastrarii semintelor apare ca urmare a faptului ca:

perioada de recoltare gi epoca de semanare nu coincid;la multe specii fructificatie este periodica .

Dupa recoltare, procesele vitale ale semintelor nu inceteaza complet. In masa de seminte pot avea loc o serie de procese:

Respiratia. Pentru pastrarea semintelor intereseaza intensitatea procesului. Cu cat procesul este mai intens cu atat consumul substantelor de rezerva este mai accentuat gi semintele igi pierd mai repede vitalitatea. In timpul pastrarii respiratia trebuie redusa gi mentinuta la intensitatea minima necesara pentru viata latenta a semintelor.Uscarea semintelor. Se produce la temperaturi ridicate gi in lipsa umiditatii atmosferice.Germinarea semintelor. Se produce atunci cand conditiile de temperatura, umiditate, aerisire sunt favorabile declangarii acestui proces,Incingerea semintelor. Se produce atunci cand in masa semintelor apare o zona cu umiditate ridicata, zona ce duce la o intensificare a respiratiei gi determina o cregterii a temperaturii. La temperaturi de peste 34-380 C semintele incep sa se deprecieze (apare mucegaiul).Degerarea semintelor. Se manifesta atunci cand semintele cu un continut ridicat de umiditate sunt expuse temperaturilor negative.

In vederea pastrarii calitatii semintelor un timp cat mai indelungat este importanta reglarea factorilor determinanti ai respiratiei: umiditatea gi temperatura.

In functie de umiditatea optima de pastrare a semintelor distingem:

Seminte a caror umiditate optima de pastrare este mult mai mica decat umiditatea de echilibru (realizata prin zvantarea lor in aer liber).

Din aceasta categorie fac parte semintele celor mai multe raginoase a caror continut de umiditate trebuie sa fie 6-7% gi sa ramana nemodificat pe perioada pastrarii.

Semintele, dupa o prealabila uscare, se introduc in vase de sticla transparente ce se inchid ermetic cu dopuri parafinate.

Seminte a caror umiditate optima de pastrare este mai mica sau egala cu umiditatea de echilibru .

Semintele se pastreaza in cutii, lazi sau, in cazul semintelor cu tegumentul tare cum sunt salcamul gi gladita chiar in saci. Acestea se depoziteaza in incaperi bine aerisite gi cu temperatura reglabila.

Din aceasta categorie fac parte semintele unor specii de arbori gi arbugti a caror umiditate trebuie sa fie 7-15%.

Seminte a caror umiditate optima de pastrare este mai mare decat umiditatea lor normala. Din aceasta categorie fac parte semintele cu un continut ridicat de apa (50-60%) cum sunt castanele, ghinda, etc.

Acestea se pastreaza in straturi alterne sau in amestec intim cu nisip sau alt material care retine apa gi permite accesul aerului, la temperaturi de -2 pana la 20C.

In cazul cantitatilor mari se poate recurge gi la procedee improvizate de pastrare a semintelor peste iarna, procedee ieftine, accesibile gi care dau rezultate bune cum ar fi:

depozitarea in silozuri cu inaltimea de 50cm, latimea de 2 m si lungimea in functie de nevoi. Acestea se aseaza pe un pat de muschi sau frunze la suprafata solului sau se ingroapa partial in pamant. Longitudinal se introduc din loc in loc manunchiuri de nuiele pentru a usura aerisirea iar in jurul silozului se sapa un sant pentru scurgerea apei.Sub masivul padurii, pe sol in straturi subtiri acoperite cu litiera sau in ladite ingropate in pamant. Protectia ghindei se asigura prin imprejmuirea depozitelor cu garduri de nuiele si invelirea gramezilor cu plase de sarma.Pregatirea semintelor pentru semanat

Dupa recoltare toate semintele intra intr-o stare de repaus cunoscuta si sub numele de stare dorminda" sau dormanta". Aceasta stare de repaus este o caracteristica controlata genetic si variaza de la specie la specie. Semintele unor specii ies usor din starea de repaus si germineaza, altele insa necesita o pregatire prealabila.

Germinarea este procesul fiziologic de trecere a semintelor din starea de viata latenta la starea de viata activa. Acest proces are loc in prezenta apei, a oxigenului si a caldurii si dureaza atata timp cat embrionul creste pe seama substantelor de rezerva fara a avea loc procesul de fotosinteza.

Perioada de timp in care se desfasoara germinarea si plantulele apar la suprafata solului si trec la nutritia clorofiliana poarta numele de perioada de rasarire.

Semintele se comporta diferit in perioada de germinare-rasarire distingandu-se:

Seminte cu perioada scurta de germinare. Acestea incoltesc si rasar imediat dupa semanare fara a necesita o pregatire speciala. Ex. semintele de salcie, plop, molid, cvercinee etc.

i in cazul acestor specii se poate recurge la o pregatire prealabila a semintelor. Cercetarile au aratat ca semintele de molid de exemplu, inmuiate in apa rece timp de 12-24 ore determina aparitia mai rapida a plantulelor cu circa 7-8 zile.

Seminte cu perioada lunga de germinare Este cazul spre exemplu de semintele de frasin, tei, paltin, cires etc. Aceste seminte puse in conditii favorabile de germinare nu rasar decat dupa o perioada mai mare de timp. De remarcat faptul ca aceste seminte recoltate in parga - inainte ca procesele de sinteza biochimica sa se fi incheiat - incoltesc imediat dupa ce sunt puse in conditii prielnice de germinare. Recoltate dupa coacerea completa semintele necesita o pregatire prealabila prin stratificare.Seminte cu perioada scurta de germinare dar cu tegument impermeabil. Aceste seminte, datorita tegumentului tare nu permit patrunderea apei si a aerului dar nici eliminarea bioxidului de carbon ce se acumuleaza ca urmare a respiratiei si care actioneaza ca un inhibitor asupra embrionului impiedicand trecerea acestuia la viata activa. In vederea incoltirii semintele necesita o pregatire prin fortare.

Stratificarea si fortarea semintelor sunt tratamentele la care se recurge in vederea pregatirii semintelor pentru semanat. Alegerea modului de pregatire a semintelor se face in functie de tipurile de dormanta care se manifesta la semintele diferitelor specii. Se disting mai multe tipuri de dormanta":

Exogena

o Fizica, care se manifesta prin impermeabilitatea tegumentului seminal fata de apa si care se indeparteaza prin scarificare; o Chimica, care se manifesta prin prezenta unor factori inhibitori in pericarp si care se elimina prin indepartarea pericarpului;

o Mecanica, care se manifesta prin rezistenta mecanica a tegumentului la cregterea embrionului gi care se elimina prin executarea unor incizii in tegument.

Endogena

o Morfologica, care se manifesta prin dezvoltarea incompleta a embrionului gi se indeparteaza prin stratificare calda;

oFiziologica, care se manifesta prin mecanisme fiziologice de inhibare a germinatiei gi care se indeparteaza prin perioade scurte/lungi de stratificare calda/rece alaturi de diferite substante stimulatoare.

Stratificarea semintelor

Stratificarea este operatia prin care semintele sunt agezate gi tinute timp diferit in anumite conditii de umiditate, temperatura gi aerisire. La unele specii stratificarea se produce la temperaturi scazute la altele are loc o alternanta a temperaturilor (de la 5 la 250C).

Semintele forestiere se stratifica in nisip sau turba maruntita care se umecteaza in proportie de 60-70% din capacitatea maxima de retinere a apei. Turba maruntita in comparatie cu nisipul prezinta avantajul ca este mai penetrabila pentru oxigen gi mai higroscopica, retinand mai bine gi pe perioada mai lunga umiditatea iar semintele stratificate in turba putrezesc mai greu. Semintele se ageaza in straturi alterne (de unde gi denumirea de stratificare) sau in amestec intim cu nisipul sau turba in lazi (Fig. 9-1) sau ganturi (Fig. 9-2).

Lazile sunt dimensionate astfel incat greutatea lor (cu tot cu continut sa nu depaseasca) 40-50kg astfel incat sa poata fi usor de manipulat. Lazile se cantaresc si se aseaza in incaperi la temperaturi convenabile. Periodic se recantaresc iar daca se constata diferente de greutate (deficit de umiditate) se umezesc.

Stratificarea in santuri se foloseste atunci cand se opereaza cu cantitati mari de seminte sau nu se dispune de incaperi corespunzatoare pentru depozitarea semintelor. anturile se sapa in terenuri cu solul bine drenat. Latimea lor este de 1m iar lungimea in functie de necesitati, adancimea in functie de perioada de stratificare. Exemplu:

cazul semintelor care se stratifica de vara pana toamna, la temperaturi de 16- 180C - santul se sapa la adancimea de 30-40 cm (sant pentru stratificarea de vara)

cazul semintelor care se stratifica de toamna pana primavara, la temperaturi de 3-50C - santul se sapa la adancimea de 80 cm (sant pentru stratificarea de iarna)

In santuri semintele se aseaza in straturi alterne cu nisip. Dezavantajul stratificarii la sant consta in dificultatea controlarii si regla