Universitatea din Craiova, Facultatea de economie si administrarea afacerilor,

Sectia: Economia comertului, turismului si serviciilor

Impactul paradisurilor fiscale asupra economiei mondiale

Studenti: Alionescu Marinela

Cotel Nicoleta

Gabroveanu Andreea

Iordache Madalina

Craiova, 2014

Introducere

Atunci cand se vorbeste de paradisuri fiscale, lumea se gandeste, in general, la Alpii Elvetieni si la Insulele Caraibe. Dar locurile traditionale- fie ca vorbim de Elvetia, de Lichtenstein, de Luxemburg sau de Caraibe, sau de insulele Virgine britanice- sunt concurate cu success de Statele Unite, unde avocatii din 7 state, cum sunt Nevada si Alaska, fac tot posibilul sa atraga aici pe cei mai bogati oameni de pe planeta. In Texas, nu exista taxe pe venit personal, iar taxa bruta de afaceri este la un nivel scazut( propietarii unici si parteneriatele generale sun exceptiile scutite de impozite). Nu exista insa nici un paradis fiscal care sa ii multumeasca pe toti. Unele zone s-au specializat pe activitatiile bancare, altele servesc interesele multinationalelor, in timp ce celelalte aduna sub umbrela lor protectoare bogatii lumii. In plus, despre aceasta lume a finantelor “offshore” - tarile sau jurisdictiile cu legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute - nu totul e de bine.

Toate aceste raiuri ale finantelor au legi stricte referitoare la spalarea banilor negrii pentru a se asigura ca institutiile financiare care-si au sediul acolo nu sunt folosite in scopuri ilicite. Departamente speciale investigheaza orice posibila incalcare a reglementarilor. In paradisurile fiscale este interzisa dezvaluirea oricarui aspect al tranzactiilor, inclusiv informatiile cu privire la conturile bancare private, fara un ordin judecatoresc. Sunt amenzi uriase sau chiar pedeapsa cu inchisoarea pentru angajatii bancilor care incalca intimitatea unui posesor de cont. In raiul fiscalitatii, este imprtanta rezidenta, nu cetatenia. Conform celui mai recent raport, intre numarul celor cu averi de peste 1 milion de dolari erau 27000 de miliarde, dintre care 8500 de miliarde ( 31%) erau inregistrate intr-un paradis fiscal. In lume, sunt nu mai putin de 73 de astfel de refugii pentru eviatrea taxelor, conform datelor detinute de organizatia nonprofit Tax Justice Network, care militeaza impotriva acestor paradisuri pentru cei bogati.

Paradisurile fiscale sunt utilizate de contribuabili din alte tari din diverse motive ca si : - protectia averii; - realizarea de profituri mari; - spalarea banilor obtinuti în urma unor operatiuni ilegale; - fuga din calea presiunii fiscale excesive din statul de origine;

Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spalarea banilor proveniti din activitati ilegale: trafic de droguri, de arme, prostitutie sau contrabanda; din acest motiv, elereprezinta o componenta semnificativa a crimei organizate.

Pot exista trei tipuri de societati instalate în paradisurile fiscale:

- Societatile holding : detin un portofoliu de titluri de participare dar nu desfasoara nici o activitate economica. - Societatile de baza: sunt societati înregistrate într-o tara cu fiscalitate redusa dar care nu desfasoara activitati economice aici ci doar gestioneaza beneficiile concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt înregistrate în tari cu fiscalitate ridicata. - Societatile fictive: se rezuma la o simpla „ cutie de scrisori” existenta pe lânga un contabil, avocat, notar, neavând sediul în oaza fiscala respectiva; Scopul lor este transferul profiturilor catre paradisul fiscalati, sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilitatii întreprinderilor din grup.

Problema paradisurilor fiscale, “gauri negre in privinta finantelor”, a fost readusa in discutie in noiembrie 2008, in perioada cea mai grava a crizei financiare, la o reuniune a 17 tarii organizata la Paris, la initiativa Germaniei si Frantei. Statele participante au cerut OCDE( Organizatie pentru Cooperare si dezvoltare econiomica) sa reactualizeze, pana la mijlocul anului 2009, lista neagra a paradisurilor fiscale, la care Berlinul cerea adaugarea Elvetiei.

Continut

Orice contribuabil este tentat sa plateasca impozite si taxe cat mai mici sau sa nu plateasca nici un fel de impozit. Pentru a profita de o astfel de slabiciune umana, de-a lungul timpului au existat teritorii care au creat o legislatie de atragere a fondurilor financiare, acordandu-se facilitati deosebite, dintre care cea mai importanta o constituie scutirea de impozite ori nivelul acestora extreme de redus. Aceste teritorii sunt denumite in literature fiscala paradisuri fiscale.

Ca o definitie mai generala, prin termenul de paradis fiscal se itelege orice tara care nu percepe impozite ori impozitele sunt reduse pe toate sau doar pe unele categorii de venituri, un nivel ridicat de secret bancar sau commercial, cerintele minime din partea bancii comerciale si un fel de restrictii asupra schimbarilor valutare.

Privita prin prisma reducerilor sau scutirilor de impozite aproape fiecare tara poate fi considerata paradis fiscal, pentru ca, intr-o forma sau alta, societatilor comerciale sau persoanelor individuale straine le sunt oferite diferite stimulente pt a incuraja investitiile lor si a promova astfel cresterea economica in zona.

Tot un fel de paradisuri fiscale, intr-un anumit sens, pot fi definite si zonele libere, respective zonele defavorizate care, potrivit legislatiei ce reglementeaza functionarea lor, profita de diverse inlesniri fiscale sau de alta natura.

In vederea sustragerii de la impozitate a unei parti din profit, o modalitate foarte utilizata de companiile transnationale o constituie înfiintarea unor filiale în tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale( de multe ori, numai scriptice) între acesteasi unitatile producatoare aflate pe teritoriul altei tari cu fiscalitatea mai ridicata.

Caracteristicile comune ale paradisurilor fiscale pot fi urmatoarele: - ofera avantaje fiscale contribuabililor care îsi stabilesc sediul sau rezidenta pe teritoriul lor; - asigura protectia operatiunilor comerciale sau financiare; - existenta unui sistem bancar fara reglementari restrictive si a unor mijloace de comunicatie performante; - rapiditatea derularii operatiunilor economice si comerciale; - absenta unui control asupra operatiunilor comerciale de schimb.

Pentru a fi atractive pentru investitorii straini sau pentru dezvoltarea unor anumite ramuri economice ( turismul) si realizarea de venituri colaterale, în special tarile mai putindezvoltate economic relaxeaza sistemul fiscal peste limitele normale si reduc controlul înanumite sfere de activitate economico-financiara.

Printre facilitatile acordate de statele considerate paradisuri fiscale se numara: - scutirea de impozitul pe profit, pe plusvaloarea de capital sau pe avere; - cote de impozitare foarte scazute; - avantaje pentru anumite tipuri de societati: holding-uri; - perceperea de impozite pe profiturile aferente unei baze teritoriale : daca profiturilenu îsi au sursa acolo , nu exista impozit; - cedarea investitiilor realizate în cadrul unui paradis fiscal este scutita de impozit peplusvaloare; - existenta specialistilor din domeniul bancar, juridic, contabil extrem de competenti.

Principalul obiectiv al contribuabililor care doresc s_ intre în paradisurile fiscale ar fi:reducerea materiei impozabile din statele cu o fiscalitate ridicat_ _i transferarea acesteia înzonele în care cotele de impunere sunt mai mici decât în _ara de origine sau chiar nule.

Principalele caracterisitici ale paradisurilor fiscale sunt:

- Impozitele reduse- Importanta relativa a activitatii bancare- Mijloace de comunicatii moderne- Lipsa de control asupra monedei- Publicitatea promotionala

Potrivit metodei OCDE, o tara trebuie sa indeplineasca patru criterii pentru a se incadra in categoria paradisurilor fiscale. In primul rand, asocierea cu paradisurile fiscale tine de nivelul impozitelor percepute care sunt foarte scazute, iar in unele cazuri zero. Dar acest criteriu nu este suficient in conditiile in care fiecare jurisdictie are dreptul sa stabileasca individual nivelul impozitelor percepute in interiorul sau.

Celelalte criterii enumerate de OCDE se refera la lipsa transparentei operatiunilor bancare, existenta unor reglementari care impiedica schimbul de informatii referitoare la impozite intre guverne si lipsa unor conditii ca activitatile economice intreprinse de companii sau sa fie unele subtantiale. Acest ultim criteriu poate releva intentia anumitor state de a atrage investitii doar pe baza operatiunilor oferite de nivelul de impozitare asa numite centrele offshore.

Grupul de presiune Tax Justice Network estimeaza ca pierderile generate sistemului global de impozitare prin intermediul paradisurilor fiscale se ridica la 255 mld. dolari pe an, dar aceste cifre sunt acceptate in unmanitate. OCDE, de exemplu, estima ca la nivelul anului 2007 capitalurile plasate prin intermediul firmelor offshore in paradisurile fiscaleatingeau o valoare cuprinsa intre 5000 – 7000 mld. dolari. Numai in Insulele Cayman capitalurile de acest fel erau estimate la 1400 mld. dolari.

André Beauchamp, în cartea sa „ Guide mondial des paradis fiseaux”, grupeaza principalele paradisuri fiscale în raport cu regimul fiscal existent, în urmatoarele sase grupe: a) tari în care nu se impoziteaza venitul si cresterea de capital ale persoanelor fizice:Bahamas, Bahreim, Bermude, Principatul Monaco, Insulele Cayman; b) tari în care impozitul pe profit este stabilit pe o baza teritoriala, contribuabilii beneficiind de o scutire de impozit pentru profiturile obtinute din tranzactii realizate în afara teritoriului: Costa Rica, Hong Kong, Malaiezia, Panama, Filipine, Venezuela; c) tari în care cotele de impozit sunt mici: Liechtenstein, Elvetia, Insulele Virgine britanice, Antilele Olandeze; d) tari care ofera avantaje specifice societatilor holding: Luxemburg, Singapore, tarile deJos; e) tari care ofera exonerari fiscale investitiilor create în vederea cresterii exporturilor:Irlanda pentru societatile create înainte de 1981; f) tari care ofera alte avantaje specifice anumitor societati: Antiqua, Auguilla, Grenada,Jamaica, Barbados.

Desi paradisurile fiscale ofera, in general, acelasi fel de facilitati, totusi exista si unele deosebiri intre ele care le fac mai atractive pentru anumite categorii de investitori. Alegerea unui paradis fiscal va depinde de obiectivul de baza al persoanei in ce priveste utilizarea unei jurisdictii a secretului financiar situate in afara tarii de rezidenta. Totodata, nu trebuie omis in alegerea paradisului fiscal si impactul legislatiei din tara de origine a investitorului asupra conditiilor legale de investire in strainatate si de repatriere a profiturilor obtinute.

Adevarul este ca nu exista un paradis fiscal perfect sau cel mai bun, pentru ca intr-o astfel de situatie toti investitorii se vor napusti in acel teritoriu, iar celelalte paradisuri fiscale ar disparea. S-au facut incercari de a stabili un sistem cantitativ de ierarhizare, astfel incat sa se poata gasi cel mai bun paradis fiscal, din toate punctele de vedere.

Desi lista nu este exhaustiva, vom prezenta in continuare cateva din cele mai cunoscute paradisuri fiscale.

Commonwealthul Insulelor Bahama este o colonie independent a Coroanei Britanice cu puternice traditii britanice, situata in largul coastei de est a Floridei de Sud. In Insulele Bahama exista peste 350 banci diferite, inclusiv cele mai multe din cele mai importante banci ale lumii. Circa 95% din volumul total al tranzactiilor financiare care se desfasoara aici sunt legate de tranzactii internationale pentru straini. Conturile bancare sunt usor de deschis pot fi create chiar si prin posta. Nu exista nici un fel de restrictii de ordin monetar sau de schimb valutar asupra fondurilor straine care pot fi transferate si din tara cu usurinta.

Bermuda este, de asemenea, o fosta colonie britanica, cu indelungate traditii de centru financiar international. Aici nu exista nici un fel de control asupra schimburilor valutare si orice cantitati de bani pot fi introduse sau scoase din tara. Bancile din Bermuda ofera o larga varietate de conturi si servicii ( conturi curente, de economii, fiduciare si de custodie, conturi de trust, management de investitii, servicii de brokerage, servicii executori, management si administratie de coruptie, management de proprietati imobiliare si servicii de creditare financiare). Bancile din Bermuda sunt ceva mai restrictive in ce priveste acceptarea de noi client, cel putin in comparative cu celelalte paradisuri fiscale din bazinul caraibian. In general, ele prefera ca noii clienti sa fie recomandati de un membru al cominitatii profesionale ( nu neaparat profesionisti locali). Este interesant de notat ca in Bermuda exista doar patru banci ( The Bank of Bermuda, Bermuda National Bank, Bermuda Provident Bank, The Bank of N.T. Butterfield and Son).

Cipru. Datorită regimului favorabil existent în Cipru în privinţa impozitul pe profitul societăţilor (cu cel mai redus nivel de impozitare globală din Uniunea Europeană), cât şi reţelei foarte bune de tratate privind evitarea dublei impuneri pe care Republica Cipru o are cu peste 40 de state, Cipru a devenit un loc bine cunoscut în care investitorii internaţionali şi societăţile multinaţionale deţin, planifică şi administrează investiţii transfrontaliere. Există mai multe considerente avute în vedere de investitori când se optează pentru desfăşurarea de activităţi prin intermediul Ciprului:

a) regimul favorabil existent în Cipru privind impozitarea Dividendele primite de la filialele situate în afara Ciprului sunt scutite de la plata impozitelor, cu condiţia deţinerii unui procent minim de 1%. Singurele excepţii se aplică filialelor care: sunt supuse unui nivel de impozitare mai mic de 5% şi mai mult de 50% dacă activităţile acestora produc venituri (pasive) din investiţii şi plasamente. Pentru dividendele plătibile acţionarilor nerezidenţi nu se reţine nici un impozit la sursă. Venitul din dobânzile obţinute de către o societate din Cipru este supus următoarelor impozite: o contribuţie specială de 10% pentru Fondul de Apărare şi 50% din venitul din dobânzi este supus impozitului pe profit de 10%.

Dobânzile obţinute din activităţile obişnuite ale societăţii (sau care au o legătură strânsă cu acestea) sunt scutite de contribuţia specială pentru apărare, dar sunt supuse integral impozitării în ceea ce priveşte cota de 10% a impozitului pe profit. Pentru dobânzile plătite creditorilor nerezidenţi în Cipru nu se reţin impozite la sursă. Veniturile din redevenţe obţinute de o societate rezidentă în Cipru sunt supuse impozitului pe profit de 10%. Pentru redevenţele plătite de o societate rezidentă în Cipru unei societăţi nerezidente nu se reţin impozite la sursă în Cipru, cu condiţia ca exercitarea drepturilor la redevenţe să aibă loc în afara Ciprului. Acordarea unei sublicenţe către o firmă nerezidentă se încadrează în aceste prevederi. Câştigurile obţinute prin vânzarea proprietăţilor imobiliare deţinute în Cipru sunt supuse impozitării la cota de 20%. În ceea ce priveşte impozitul pe capital, în principiu, Cipru nu percepe un astfel de impozit sau alte taxe asemănătoare asupra contribuţiilor de capital la societăţile rezidente.

b) tratatele încheiate de Cipru pentru evitarea dublei impuneri Cipru a dezvoltat o reţea extinsă de tratate pentru evitarea dublei impuneri cu peste 40 de ţări. Aceste tratate de evitare a dublei impuneri asigură reţinerea unui impozit minim sau nul la sursă în ţara care efectuează plăţile, pentru dividendele, dobânzile şi redevenţele plătite de filialele/creditorii străini către societăţile din Cipru. În cazul în care în ţara care plăteşte dobânzile şi redevenţele se reţin impozite la sursă, există multiple opţiuni ca aceste impozite să fie deduse din impozitele datorate în Cipru.

c) alte avantaje pe care le oferă Cipru: lipsa legislaţiei SSC. În Cipru nu există conceptul de "legislaţie SSC" (societate străină controlată), conform căruia profiturile realizate de filialele străine ale unor societăţi rezidente în Cipru din activităţi "pasive" precum finanţarea, acordarea de licenţe etc. sunt incluse în baza de impozitare a societăţilor din Cipru; taxe competitive pentru constituirea şi administrarea societăţilor; valoare redusă a capitalului social obligatoriu; un sistem legislativ puternic bazat de dreptul civil englez; poziţionare geografică strategică.

Insulele Cayman sunt situate la Sud de Cuba si sunt sevite de mai multe companii aeriene majore, care efectueaza curse regulate la Miami, Houston si alte orase din SUA al caror numar este in rapida crestere. Principala activiate pe Insula Marelui Caynam este activitatea bancara internationala, in insula existand circa o banca la fiecare treizeci de locuitori. Imaginea Caymanului de stat paradis fiscal este viguros promovata de autoritatile guvernamentale si sectorul economic privat. Legea bancilor si trusturilor, precum si Legea relatiilor confidentiale se numara printre cele mai severe si restrictive din intreaga lume. Dupa cum ne putem astepta Cayman poseda toate celelalte caracteristici ale unui paradis fiscal reusit, printre care: un sistem de telecomunicatii superior, nici un fel de restrictii monetare sau de schimb valutar, reprezentarea tuturor marilor banci internationale si specialisti locali in domeniul impozitelor international.

Caymanul se mandreste, de asemenea cu trsturile sale specializate in finantarea si administrarea corporatiilor straine si activa promovare a bancilor “cu placi de alama” clasa b, cu companiile de investitii si o varietate de alte entitati, toate fara ca cineva sa intrebe ceva.

Elveţia, considerată drept cel mai mare centru offshore din lume, a făcut în permanent obiectul multor dezbateri legate de evaziunea fiscală,datorită poziţiei sale ferme vizavi de menţinerea confidenţialităţii în relaţia cu clienţii săi. În cadrul conferinţei din Frankfurt a profesioniştilor în domeniul financiar din septembrie 1999, ministrul de finanţe al Elveţiei, Kaspar Villiger, a declarat că problema confidenţialităţii client-bancă nici nu se pune în discuţie. Pe parcursul ultimelor negocieri privind combaterea evaziunii fiscale, începute la sfârşitul anilor ’80, oficialii elveţieni au refuzat să renunţe la politica lor de confidenţialitate, fiind constrânşi să accepte în schimb implementarea unui regim de taxe pe economii. Acest sistem, adoptat în iulie 2005, a fost văzut ca o modalitate de a recupera o parte din banii pierduţi de economiile naţionale europene ca urmare a operaţiilor de tip offshore, deşi exista riscul ca aceste investiţii, în loc să se

diminueze, să se îndrepte către alte centre offshore din afara Europei, cum ar fi Singapore sau Hong Kong.

O analiză din 2005 a firmei de consultanţă Boston Consulting Group prevedea ieşirea a cel puţin 1.000 de miliarde de euro (1.300 de miliarde de dolari) din Elveţia si Luxemburg, de asemenea important centru de investiţii offshore. Cu toate acestea, la mai bine de un an de la adoptarea acestei decizii, indicele arată ca investitorii din Elveţia au rămas pe loc. Cifrele din spatele operaţiunilor bancare de acest tip sunt greu de precizat, dar James Nason, purtătoul de cuvânt al Asociaţiei Bancherilor din Elveţia, a înaintat următorul argument: ”Dacă (în urma impunerii taxei) investitorii şi-ar fi reorientat investiţiile către alte ţări, băncile elveţiene ar fi ripostat, lucru care nu s-a întâmplat”. Mai mult, capitalul controlat de băncile elveţiene a crescut semnificativ în ultimii ani, chiar şi după intrarea în vigoare a taxei, ajungând la 4.400 de miliarde de fraci elveţieni (3.500 mld. $) în 2005, faţă de 3.500 de miliarde de franci în 2004, conform declaraţiilor Băncii Naţionale a Elveţiei şi ale Asociaţiei Bancherilor din Elveţia. Aceste sume includ şi capitalurile provenite de la clienţii străini, care au crescut de la 2.000 de miliarde de franci elveţieni în 2004 la 2.600 de miliarde de franci elveţieni în 2005. Taxa nu a afectat nici poziţia de lider a băncii UBS în domeniul managementului averilor la nivel mondial. În plus, o altă bancă elveţiană, Credit Suisse, ocupă locul patru în acest clasament, conform unui sondaj efectuat de firma de consultanţă Scorpio Partnership din Londra.

Capitalurile administrate de UBS au crescut în 2005 la 1.310 miliarde de dolari, în comparaţie cu 2004, când însumau 1.210 miliarde de dolari. Reglementările UE vizau împiedicarea rezidenţilor europeni de a evita taxele prin investiţii în paradise fiscale ca Monaco, Elveţia sau în insulele britanice Jersey si Guernsey. În urma acordului, Elveţia şi celelalte ţări vizate trebuie să aplice taxa sub forma unei rate fixe la dobânzile câştigate de investitorii rezidenţi. Cuantumul acestei taxe, care în prezent este de 15%, este declarat în sumă globală ţărilor UE din care provin investitorii, fără a releva identitatea acestora. Rata dobânzii va creşte la 20% în 2008 şi va ajunge la 35% în 2011. Taxa este direcţionată către un segment restrâns de investitori, şi anume către investitorii individuali care obţin câştiguri din depunerile bancare şi din obligaţiuni. Veniturile din dividende nu sunt supuse taxei, ceea ce înseamnă că cetăţenii europeni care doresc sa evite plata acestei taxe o pot face prin investiţii offshore în acţiuni. Aceste particularităţi au atras critici privind selectivitatea taxei. Unele bănci s-au plâns de restricţiile impuse de noua taxă, considerând că o măsură pentru prevenirea evaziunii fiscale nu este absolut necesară, întrucât aceasta nu reprezintă o problemă a mediului elveţian de afaceri.

În ciuda creşterii îngrijorătoare referitoare la efectele negative ale taxei asupra activităţii băncilor, investitorii nu s-au îndreptat spre alte ţări. Cauzele ar putea fi încrederea clienţilor în experienţa bancherilor elveţieni sau faptul ca aceştia şi-au adaptat portofoliile astfel încât să evite taxele, însă motivul principal îl reprezintă încrederea clienţilor în politica de confidenţialitate a băncilor elveţiene în ciuda presiunii exercitate de U.E. “Atractivitatea Elveţiei pentru investitorii bancari din exterior constă în stabilitatea, siguranţa şi know-how-ul dobândite de-a lungul generaţiilor precum şi în asigurarea confidenţialităţii clienţilor”, a observat Nason.

Insula omului. Isle of Man, naţiunea cu cea mai veche structură parlamentară, datând de acum 1000 de ani, se bucură de o economie naţională de succes, cu sectoare financiar, bancar şi de asigurări bine reglementate. În insulă sunt înregistrate aproximativ 33.000 de societăţi offshore. Pe langă acestea, mai sunt aproximativ 2.500 de firme, provenind din alte jurisdicţii şi care sunt prezente sub diferite forme, fiind sunt inregistrate în Registrul Comerţului pentru companii Anul VI, Nr. 6/2007 183 străine (Foreign Register). În ianuarie 2002, Isle of Man a devenit unul din primele centre financiare din lume care a reglementat agenţiile responsabile cu înregistrarea şi administrarea companiilor offshore.

Pentru iniţierea unei companii offshore în Isle of Man, există o procedură reglementată de Legea companiilor, datând din 1931. Astfel, pentru înregistrare sunt necesare, în primul rând, un Memorandum şi Documentele de Asociere. Acestea definesc, printre altele, activităţile companiei şi cum va funcţiona aceasta. Apoi mai trebuie să existe cel puţin doi directori şi o secretară, un birou în Isle of Man şi un furnizor de servicii local. Taxele pentru înregistrare însumează 180 de lire sterline, la care se adaugă unele taxe de plătit avocaţilor sau contabililor care au oferit consultanţă. Identitatea proprietarilor de companii nu este o informaţie publică, însă identitatea proprietarilor reali trebuie comunicată furnizorilor de servicii şi transmisă autorităţilor, la solicitarea acestora. Ca răspuns la acuzaţia adusă jurisdicţiilor offshore că ar favoriza frauda fiscală, există numeroase studii care au confirmat faptul ca Isle of Man cooperează complet în combaterea fraudei fiscale, că măsurile adoptate împotriva spălării de bani se realizează la cele mai înalte standarde internaţionale. Aceste rapoarte vin de la guvernul Regatului Unit al Marii Britanii, Garda Financiară şi FMI. Isle of Man a fost inclusă în cea mai bună categorie, din acest punct de vedere, “Group I”. În privinţa nivelului taxelor, Isle of Man este o zonă cu taxe foarte mici pentru sectorul privat, de fapt majoritatea egale cu zero. În domeniile bancar şi asigurări se percepe un mic impozit, dar în alte domenii nu există de loc impozite pentru companii. Există doar impozite plătite de către angajaţi. Insula colaborează cu instituţii globale precum OECD, pentru a stabili noi sisteme de transfer al informaţiilor între autorităţile din domeniul fiscal.

Justificarea oficialilor insulei pentru nivelul scăzut de impozitare este următoarea: nu se impozitează profitul, compania îl reinvesteste, angajează personal, iar personalul plăteşte impozit. Aproximativ 20-25% din acest impozit ajunge la buget. Astfel cresc şi sumele atrase de stat, iar sectorul privat se dezvoltă.

Liechtenstein este o tara independenta, situata intre Elvetia si Austria. Sistemul ei bancar si legile confidentialitatii sunt, din toate punctele de vedere, aceleasi ca legile din Elvetia, asa cum sunt reglementarile monetare si excedentul sistem de telecomunicatii. Cei mai multi experti considera ca Liechtensteinul si Elvetia intersanjabile din perspectiva paradisurilor fiscale.

Olanda. În ciuda impozitului relativ ridicat de 25% pe venit pentru companii, o combinaţie între deduceri, excepţii fiscale şi tratate internaţionale oferă companiilor posibilitatea de a nu plăti deloc impozite şi taxe. Mai bine de 400 de companii americane au declarat că au sediu în Olanda, potrivit „Financial Times”.   

Olanda este o destinaţie atractivă şi pentru starurile rock. Trupe precum U2 şi The Rolling Stones au profitat de faptul că Olanda nu aplică taxe pe drepturile de autor, potrivit unei anchete „The New York Times”. 

Luxemburgul formeaza impreuna cu Belgia si Olanda o uniune vamala si economica cunoscuta sub denumirea de Benelux. Infrastructura perfecta, confidentialitatea operatiunilor, precum si pozitia sa in structurile europene fac din Luxemburg un lider in domeniul financiar bancar.

Luxemburgul se adreseaza in special afacerilor mari si institutiilor financiar-bancare, fiind cotat al 7-lea centru financiar-mondial . Pentru a putea inregistra o companie in Luxemburg sunt necesare : -un capital minim de un 1250000 franci luxemburghezi sau echivalent;-varsarea intregului capital ,daca sunt emise actiuni la purtator ;-minim 2 actionari,persoane fizice sau juridice ,care isi vor declara numele,sediul si ocupatia;-minim 3 directori ,persoane fizice sau juridice;-un auditor calificat;-statutul societatii in limbile germana sau engleza ;-sediul official in Luxemburg. Este,de asemenea ,obligatoriu ca anual sa se depuna bilant contabil audiat;acesta trebuie aodoptat de adunarea generala a actionarilor;de asemenea, este obligatorie formarea unui fond de rezerva ,din profitul obtinut ,pana la 10 % din capitalul inscris.

  Austria a rămas unul dintre cele două state din UE care încă mai garantează secretul bancar. Ţara este în continuare atractivă pentru nerezidenţi datorită faptul că nu prevede impozit pe moştenire, potrivit Tax Justice Network. Totodată, impozitele imobiliare pot fi evitate prin intermediul înregistrării ca fundaţie - beneficiarii rămân anonimi, potrivit legislaţiei austriece.    Statul percepe însă o taxă pe veniturile obţinute din dobânzi bancare, pe care o transferă apoi guvernelor naţionale în cazul conturilor deţinute de străini în bănci austriece.    Asupra Austriei s-au exercitat presiuni intense pentru a dezvălui informaţii bancare cu alte guverne din UE, însă principiul secretului bancar a fost apărat feroce de cancelarul Maria Fekkter, care a atacat SUA şi Marea Britanie, cele mai puternice voci care cereau mai multă transparenţă din partea sistemului bancar austriac. 

Insulele Virgine Britanice.Pana in present,in acest teriroriu s-au inmatriculat 215000 de companii offshore,aproape de 20 de ori cat numarul de locuitori,iar bancile inmatriculate aici administreaza fonduri a caror valoare depaseste 300 miliarde USD.

Vecinul cel mai apropriat este Puerto Rico, la 60 de mile sprer Vest.

Companiile nerezidente care se inregistreaza aici trebuie sa aiba managementul si control in afara teritoriului.Ele platesc o taxa initiala de 250 USD si,in continuare ,o taxa anula de inregistrare de aceeasi valoare.Nu este necesara tinerea contabilitatii si nici alte declaratii fiscale.

Ungaria, in prezent cunoaste o dezvoltare economica deosebita, facand eforturi pentru realizarea unei infrastructuri necesare aderarii cat mai repede la Piata Comuna. Este foarte posibil ca in viitor Ungaria sa devina nu numai o Elevetie a Europei de Est,ci si unul din cele mai importante centre financiare bamcare din lume .

Pentru a putea infiinta companiile offshore in Ungaria trebuie indeplinite urmatoarele conditii:-societatea sa fie detinuta in intregime de straini;-veniturile firmei nu trebuie sa provina din Ungraia,ci numai din strainatate;-majoritatea angajatilor si directorilor sa fie cetateni maghiari ;-conturile firmelor offshore sa fie deschise in banci maghiare;-obtinerea unui permis pentru exceptarea de la control valutar .

Procedura deschiderii unui cont este simplificat .Odata cu semnarea contractului de cont,clientul specifica si doua cuvinte de cod cunoscute numai de el si ofiterul de cont .Aceste parole pot fi schimbate ori de cate ori clientiul doreste .Utilizarea acestor parole face posibila accesarea contului de la distanta ,el poate fi controlat prin transmiterea ordinelor de plata prin fax sau prin internet.

Irlanda.   În ciuda crizei din UE, economia Irlandei a început să-şi revină treptat datorită abilităţii de a atrage multinaţionale. Taxa pe venit pentru companii, de numai 12,5%, a reuşit să aducă în Irlanda giganţi precum Google, care se folosesc de stat pentru a-şi desfăşura exporturile în UE.    Însă ca urmare a împrumutului de urgenţă uat de Dublin în noiembrie 2011 de la UE şi FMI, presiunile asupra statului au crescut pentru înăsprirea cadrului fiscal. Senatul american a acuzat gigantul Apple că s-a folosit de o înţelegere cu guvernul irlandez pentru a plăti taxe mai mici de 2%.    România nu se află în clasamentul paradisurilor fiscale, însă organizaţia care a realizat topul specifică faptul că ţara noastră este încă în dezvoltare. Potrivit ActionAid, 66 de companii din Marea Btianie şi-au deschis subdiviziuni ale afacerilor în România, printre cele mai cunoscute fiind Vodafone, GlaxoSmithKline, Unilever,  Tabacco, Marks and Spencer sau Next.

În perioada 2000-2008, din România au ieşit, sub formă de fluxuri financiare ilicite, 32,4 miliarde de dolari. Aceste sume reprezintă ieşirile de capital considerate ilicite, un exemplu fiind expatrierea profitului prin metode la limita legii, în special când vine vorba despre preţurile de transfer, destinaţiile fiind paradisurile fiscale sau statele cu o fiscalitate mai scăzută. În cazul în care cele 3,6 miliarde de dolari ar reprezenta doar profit externalizat de către multinaţionale, ar însemna că pierderea la bugetul statului a fost, în fiecare an, de aproape 580 de milioane de dolari, prin neimpozitarea acelui profit cu 16%.

Faptul că România a avut ieşiri de fluxuri financiare ilicite de capital, în medie, de 3,6 miliarde de dolari nu înseamnă că ţara noastră nu este privită de unii investitori ca un loc în care se pot spăla bani. "Nu mă pronunţ asupra acestui studiu pentru că nu l-am citit încă. Este clar că se fac asemenea transferuri şi că ele sunt făcute de multinaţionale. Ceea ce pot să vă spun însă este că din datele BNR, calculate după metodologia FMI, reiese că România are intrări de capital

mai mari decât ieşirile, ceea ce înseamnă că şi România este un teren propice pentru spălarea de bani", a declarat pentru Gândul, analistul economic Ilie Şerbănescu. În raportul privind balanţa de plăţi, la capitolul 3 intitulat "Erori şi Omisiuni" este trecută cifra de 450 de milioane de euro pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că "în acea perioadă, în România au intrat aceşti bani care nu pot fi găsiţi nicaieri.

Folosirea companiilor-paravan Acestea sunt companii pasive care, de obicei, au un obiect de activitate foartediversificat sau un obiect de activitate care nu mai corespunde activitatilor despre care se presupune ca genereaza un flux substantial de fonduri atunci când este vorba de companii recent preluate. Adeseori, aceste companii utilizeaza persoaneparavan, adrese fictive sau adrese de casute postale. De cele mai multe ori, în cazurile de spalare de bani sunt implicate companii, inclusivinstitutii financiare, înfiintate în paradisuri fiscale sau centre offshore. Conturile intermediare sunt în mod frecvent utilizate pentru fonduri provenite din strainatate. Aceste fonduri sunt ulterior transferate cât mai repede posibil în conturile unor companii cu sedii în paradisuri fiscale sau centre offshore. Atât timp cât în centrele offshore, va exista o legislatie privind secretul bancar sicentrele financiare offshore nu vor fi dispuse sa efectueze un schimb de informatii cu autoritatile de aplicare a legii (FIU, investigatori) unui investigator îi va fi greu sa depisteze anumite tranzactii financiare. Astazi, toate companiile bancare offshore aplica normele FATF, asa cum au fost acestea stabilite în cadrul Grupului Wolfberg. Astfel, schimbul de informatii se poate produce. O comisie rogatorie se poate dovedi utila în aceasta problema.

Exemple de indicii privind persoane juridice offshore frauduloase 1. Nu se fac plati. Compania offshore fie împrumuta, fie investeste fonduri înRomânia. Cu toate acestea, nu se efectueaza plati de dobânzi sau de dividende. 2. Nu se depun declaratii de venit. Compania offshore nu depune declaratii deimpozit pe venit. În general, venitul obtinut într-o tara (România) este impozabil întara respectiva. 3. Nu exista loc de desfasurare a activitatii. Compania nu are un loc de desfasurare aactivitatii nici în tara de provenienta, nici în România. Acest lucru indica în mod clarca entitatea offshore reprezinta un mijloc de a ascunde proprietarul fondurilor ilegale.

Concluzii La simpla auzire a cuvântului „paradis fiscal” ne imaginăm locuri populate de miliardari

care îşi petrec cea mai mare parte a timpului pe plajă, lungiţi pe un şezlong sau într-un hamac agăţat de doi cocotieri, cu un pahar la îndemână. Averea lor, în mod evident inepuizabilă, este ascunsă într-o bancă elveţiană sub un număr de cont.

Fiecare îşi făureşte astfel scenariul viselor sale... (Duphin, C., “Ghidul cu adevărat practic al paradisurilor fiscale”,)

Realitatea este că paradisurile fiscale nu sunt situate toate la tropice, ci sunt răspândite pe cele cinci continente şi nu sunt refugiul exclusiv al celor mai bogaţi. Majoritatea celor care obţin profituri în aceste locuri dispun de o avere modestă pe care doresc să o dezvolte şi să o păstreze. În epoca avionului şi a internetului, orice individ care deţine câteva bunuri resimte într-adevăr nevoia de a proteja ceea ce posedă.

În contextul mondializării schimburilor, o întreprindere care ignoră paradisurile fiscale se condamnă prin aceasta la non-competivitate.

Denumirea de „paradis fiscal”, folosită într-un domeniu larg în ultimii 20 ani, tinde din ce în ce mai mult să fie înlocuită prin acela de „paradis financiar” sau de „centru financiar internaţional” sau mai nou de „centru financiar offshore”.

În aceste mici ţări, în marea majoritate insulare, se poate alege domeniul fiscal, locul de instalare a bazei de lucru, se poate trăi aici, se pot câştiga bani sau se poate obţine cetăţenia şi se adresează fie persoanelor fizice, fie persoanelor juridice, fie ambelor în acelaşi timp.

Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale constituie un refugiu pentru toate tipurile de societăţi cu scopul de a permite beneficiarilor să reducă şi respectiv chiar să suprime în totalitate taxele la care sunt supuşi în deplină legalitate şi de o manieră practic imposibil de controlat de către serviciile fiscale din ţara de origine.

În lume există aproximativ 60 de paradisuri fiscale. Unele, după ce au dispărut, aşa cum e cazul Libanului, renasc din propria cenuşă. Altele, aşa cum este Elveţia, sunt pe cale de dispariţie sau au dispărut de curând, cum este Hong-Kong-ul. Concomitent, în alte locuri se nasc paradisuri noi. În concluzie, o planificare fiscala cu companii offshore nu este sinonima cu spalareabanilor. Cu toate acestea, o planificare fiscala cu companii offshore înseamna evaziune fiscala… dar, în multe cazuri, exista bigoti si ea se poate transforma usor în evaziune fiscala. În cele mai multe cazuri, evaziunea fiscala implica spalare de bani. Tranzactiile bancare necesare efectuate de companie si constituirea companiilor offshore nu pentru evaziune fiscala, ci pentru „a scapa de impozit”, trebuie investigate în detaliu în astfel de cazuri. În plus, pierderea venitului impozitabil reprezinta o povara grea pentru bugetul unui stat, iar concurenta neloiala distorsioneaza comertul. În cazurile în care tranzactiile economice si cele monetare nu sunt transparente, din cauza unor anumite constructii offshore ilegale,investigatorii sunt obligati sa îl caute pe proprietarul beneficiar. Obtinerea informatiilor este o sarcina foarte importanta pentru a ajunge la concluzii corecte într-o investigatie, în ciuda faptului ca aceste investigatii sunt dificile si cronofage. Este în joc raspunderea agentului bancar de conformitate si a consilierilor juridici si fiscali. Interogarea acestor persoane este obligatorie, desi de cele mai multe ori sunt chestionate numai persoanele executante.

Bibiografie

*Buziernescu Radu, Evaziune Fiscala interna si international, Editura Universitaria Craiova, 2007

*Manaila Adrian , Companiile Offshore sau evaziune fiscal legala, Editura All Beck, Bucuresti ,1999

*Popa Stefan, Cucu Adrian , Economia subterana si spalarea banilor, Editura Expert Bucuresti, iulie 2000

http://www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/view/1040/959

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-03/20_CONSTANTIN_ENEA.pdf

file:///C:/Users/Vasy/Downloads/51725386828_BUZIERNESCU_RO.pdf

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/finante/top-10-paradisuri-fiscale-in-lume-vezi-care-e-situatia-romaniei-240972.html

http://www.gandul.info/stiri/romania-intre-sursa-de-bani-pentru-paradisurile-fiscale-si-teren-pentru-spalat-banii-unde-s-au-dus-peste-30-de-miliarde-de-dolari-7913003

http://www.gandul.info/stiri/romania-intre-sursa-de-bani-pentru-paradisurile-fiscale-si-teren-pentru-spalat-banii-unde-s-au-dus-peste-30-de-miliarde-de-dolari-7913003