Imobilizările corporale

Imobilizările corporale sunt acele bunuri materiale deținute de o unitate patrimonială pentru

a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii. Imobilizările corporale mai pot avea ca

destinație și inchirierea lor la terți sau susținerea de actvități administrative proprii. Imobilizările

corporale reprezintă bunuri fizice cu o utilitate îndelungată și care dețin ponderea cea mai mare în

totalul imobilizărilor unei unități patrimoniale.

Imobilizările corporale sunt evaluate și reflectate în contabilitate, în funcție de modalitatea

lor de intrare in patrimoniu , la valoarea lor de intrare, care poate fi:

valoare de aport - pentru imobilizările corporale reprezentând aport la

capitalul social;

costul de achiziție – pentru imobilizările corporale achiziționate ;

costul de producție – pentru imobilizările corporale produse în unitate

valoarea justă – pentru imobilizările corporale primite cu titlu gratuit

Imobilizările corporale mai pot fi evaluate la valoarea rezulttă în urma reevaluării. Aceasta

se stabilește, avându-se în vedere valoarea de intrare în patrimoniu, utilitatea și prețul pieței, precum

și gradul de uzură al imobilizărilor corporale, estimat la data reevaluării.Valoarea rezultată în urma

reevaluării se numește, potrivit reglementărilor actuale, valoare justă și se determină, de regulă, de

evaluatori competenți, pe baza unor calcule specifice și ținând cont de elementele enumerate

anterior.

Reflectarea în contabilitatea imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor:

211 ,,Terenuri și amenajări de terenuri”, cont sintetic de gradul I care se

dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:

2111 Terenuri

2112 Amenajări de terenuri

212,, Construcții ”

213 ,, Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”, cont

sintetic de gradul I care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II:

2131 ,, Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalațiide lucru) ”

2132 ,, Aparate și instalații de măsurare , control și reglare ”

2133 ,, Mijloace de transport ”

2134 ,, Animale și plantații ”

214,, Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane

și materiale și alte ctive corporale”

Georgescu I., ,,Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituții

publice”, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2004

Caracterizarea analitică a activelor

Imobilizările corporale reprezintă active care :

a) sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producție proprie de

bunuri și servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru folosirea lor în scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe o perioadă mai mare de un an

c) au o valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Elemente patrimoniale :

2.1. Terenuri și construcții cuprind :

suprafețe terestre cu o destinație economică dobândite de agenți economici prin

acte de vânzare-cumpărare sau sub forma de despăgubiri în cazul exproprierilor;

investiții efectuate cu amenajările, căile de acces racordările la sursele de energie și

apă, pădurile, lacurile, bălțile

construcțiile

2.2. Instalații tehnice și mașini

Conform OMFP nr. 1752/2005 în structura lor se includ :

instalații tehnice

mijloace de transport

animale și plantații

2.3.Alte instalații utilaje și mobilier cuprind:

mobilier

aparatură birotică

echipamente de protecție a valorilor umane și materiale

alte imobilizări corporale

2.4. Avansuri și imobilizări corporale în curs

Conform OMFP 1752/2005, cuprind:

costul de producție sau achiziție al investițiilor neterminate la finele exercițiului

efectuate în regie proprie sau în antrepriză;

avansurile acordate furnizorilor de imobilizări corporale;

Popa E., Briciu S., Oprean I., Bunget O., Pereș C., Pete Ș., ,,Bazele contabilității”, Editura Economică,

București 2009, pag 44

Contabilitatea opera iunilor privind deprecierea activelor imobilizateț

Se poate vorbi de deprecierea activelor imobilizate atunci când valoarea actuală de inventar la un

moment dat, este mai mică decât valoarea lor de intrare.În funcție de cazul în care se află diferența

corespunde unei deprecieri reversibile sau unei deprecieri ireversibile. De regulă, deprecierile ireversibile

(definitive ) se înregistrează în contabilitate sub forma amortizării, iar în cazul deprecierilor reversibile

intervin provizioanele pentru depreciere.

În concepția economică, amortizarea imobilizărilor presupune includerea in cheltuiele de exploatare

a fiecărui exercițiu, a sumei totale a deprecierii ireversibile suferite de acestea, astfel încât durata normală

de utilizare, valoarea lor de intrare să se recupereze integral.

Procesului de amortizare i se supun atât imobilizările corporale cât și cele necorporale.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data

punerii acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de

viață și condițiilor de utilizare a acestora. Unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter

economic amortizează imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe utilizând unul din următoarele

regimuri de amortizare:

amortizarea liniară

amortizarea degresivă

amortizarea accelerată

Georgescu I., ,,Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituții

publice”, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2004, pag 184

Casarea i cedarea imobilizărilor corporaleșO imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun

beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilzarea sa ulterioară.

Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri

parțiale, atunci ea scaote din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă

dispune de informații necesare.

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din

vânzare,cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea

acesteia.

În scopul prezentării contului de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casări

sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de

scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, și trebuie

prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli.

Compensa ii de la ter i ț țÎn cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale , creanțele sau sumele

compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de

active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor

justificative. Astfel deprecierea activelor se evidențiează la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a

încasa compensațiile se evidențiează pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în

momentul stabilirii acestuia.

Exemple de compensații pot fi înregistrate în următoarele situații:

a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurarepentru deprecierea sau

pierderea unor imobilizări corporale cauzată ( dezastre naturale sau furt )

b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale (terenuri care au

fost exproprietate)

Evaluarea la data bilanțului

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările

cumulate de valoare.

Moroșan I., ,,Contabilitate financiară și de gestiune” Editura CECCAR, București, 2013,pag 154-158

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, ținîndu-se seama de

inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței. Reevaluarea imobilizărilor corporale se

efectuează de către evaluatori autorizați sau de către specialiști din cadrul entității, cu pregatire tehnică in

domeniu.

Operațiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se

în principal două metode:

1. metoda valorii brute- potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a

imobilizărilor corporale, cît și amortizarea cumulată

2. metoda valorii nete- care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a

amortizării cumulate și a ajustărilor pentru dpreciere.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere în

mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanțului.

Activele care fac parte din aceeași clasă de imobilizări corporale (terenuri, clădiri, mașini etc.)

trebuie să fie reevaluate simultan, pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situații financiare

anuale a unor sume care sunt o combinație de valori calculate la date diferite.

Plus valoarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o

crestere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreștere a valorii contabile

nete, atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. Dacă valoarea justă stabilită la

inventariere este mai mică decât valoarea contabilă netă, diferența în minus se înregistrează ca o cheltuială

nedeductibilă fiscal.

Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve, fie la scoaterea din

evidență a activului pentru care s-a construit rezerva din reevaluare, fie pe măsură ce activul este folosit de

entitate. În cazul din urmă, valoarea rezervei transferate este egală cu diferența dintre amortizarea

calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al

activului

Pântea Iacob Petru, Bodea Ghe., ,,Contabilitate financiară românească ”, Editura INTELCREDO,

Deva 2009, pag 68

Contabilitatea imobilizărilor corporale

Structura i criterii de recunoa tereș ș

Un activ corporal este o resursă care poate fi încadrat în categoria imobilizărilor corporale,

atât conform Directivelor Economice Europene cât și IAS 16 ,, Terenuri și mijloace fixe ”, dacă

sunt reprezentate de active care :

a. sunt deținute de o entitate/întreprindere , pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau

prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative,

și

b. este posibil a fi furnizate pe parcursul mai multor perioade.

Față de aceste două condiții de încadrare a unui obiectiv în categoria imobilizărilor

corporale, referențiatul românesc prevede și o a treia condiție :

c. au valoarea mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare (în

prezent, valorea minimă pentru încadrarea unui obiectiv în categoria imobilizărilor corporale este

de 1800 lei.

Pentru aplicarea unui tratament financiar contabil corect al imobilizărilor corporale se

impune clasificarea următorilor termeni :

1. Durata de viață utilă reprezintă:

a. perioada pe parcursul căruia se estimează că entitatea va utiliza activul supus amortizării,

sau

b. numărul unităților de produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute

de entitate prin folosirea obiectului respectiv

2. Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa

durată de viață utilă.

3.Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în

situațiile financiare anuale, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

4.Costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a

altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției

acesteia.

5.Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează că o va obține

pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acesteia, după deducerea prealabilă a costurilor de

cedare estimate.

6.Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie

între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

7.Pierderea de valoare este reprezentată de diferența dintre valoarea contabilă și valoarea

recuperabilă

8.Valoarea contabilă este reprezentată de valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț

după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum și a pierderilor cumulate din

depreciere.

9.Valoarea recuperabilă este maximul dintre prețul net de vânzare și valoarea de utilizare :

prețul net de vânzare este valoarea ce se poate obține din vânzarea unui

activ de bunăvoie, între părți aflate în cunștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care

prețul este determinat obiectiv, după scăderea costurilor directe de vânzare;

valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor de numerar viitoare

estimate, care se apreciază să fie generată de utilizarea continuă a unui activ și de vânzarea

lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.

10. Valoarea reevaluată sau valoarea actuală este valoarea stabilită în urma operațiunii

economice de reevaluare a imobilizărilor coform hotărârii guvernului , valoarea care înlocuiește

valoarea de intrare sau contabilă a unei imobilizări. Această valoare se stabilește în funcție de rata

inflației comunicată de institutul național de statistică, cu posibilitatea de ajustare în funcție de

condițiile în care se găsețte imobilizarea reevaluată.

Un activ corporal este recunoscut în situațiile finaciare anuale ca activ atunci când:

a. este posibilă generarea către entitate (întreprindere) de beneficii economice viitoare

aferente activului, și

b. costu activului poate fi măsurat credibil

În practca entităților economice apar cazuri de achiziții de imobilizări corporale cu scopul

sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului, care nu cresc în mod direct beneficiile

economice viitoare, dar sunt necesare pentru ca entitatea să poată funcționa și să obțină beneficii de

la celelalte imobilizări corporale, îndeplinind criteriile de recunoaștere ca active.

Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie măsurat inițial la

costul său, iar cheltuielile ulterioare, aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a

fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activelor, deci capitalizate numai dacă se

estimează că entitatea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele

estimate inițial.În caz contrar toate cheltuielile ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli îm

perioada în care au fost suportate.

( Matiș, D., Pop, A., ,,Contabilitate finaciară”, Ediția a II-a, Editura FSEGA, Cluj Napoca,

2008, pag. 195-197 )

Contabilitatea imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixeImobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe sunt imobilizări corporale care

îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :

sunt deținute și utilizate în producția, livrarea de bunuri sau prestarea de

servicii pentru a fi închiriate terților sau în scopuri administrative ;

au o valoare de intrare mai mare decât limita minimă prevăzută de lege.

Această valoare poate fi actualizată anual, în funcție de indicele de inflație.

În cadrul imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se cuprind :

- Construcții

-instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale

și alte active corporale.

Observație : Există posibilitatea ca în contabilitate să se înregistreze imobilizări

corporale care se îndeplinească din punct de vedere contabil cele două condiții de a fi

utilizate în producție proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților

sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și de a avea o durată de viață mai mare de

un an, dar să aibă o valoare diferită de plafonul minim recunoscut din punct de vedere fiscal.

Contabilitatea avansurilor acordate pentru imobilizările corporale

Avansurile acordate pentru imobilizările corporale reprezintă sume bănești achitate

furnizorilor înaintea termenului de achiziție și derulării cheltuielilor reprezentînd imobilizările

corporale.

Contabilitatea avansurilor pentru imobilzările corporale se conduce cu ajutorul contului

sintetic de gradul I 232 ,, Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” care au funcție contabilă

de activ.

Contabilitatea imobilizărilor în curs de execuție

Imobilizările corporale in curs de execuție reprezintă imobilizările corporale

neterminate, realizate în regie proprie sau în antrepriz.

Observații :

1.Imobilizările corporale în curs de execuție se evaluează la costul de producție ,respectiv la

costul de achiziție, ca preț de diviz al investiției.

2. Imobilizările corporale în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate

după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Contabilitatea terenurilor și amenajărilor de terenuri

Terenurile sunt reflectate în contabilitatea agenților economici numai dacă aparțin acestora

și cuprind: terenurile propriu-zise și amenajările de terenuri. Acestă structurare se justifică prin

regimul financiar diferit al celor două componente cu implicații asupra contabilizării lor.

Deși evaluarea terenurilor se face potrivit regulilor general admise apar anumite

particularități determinate de criteriile care trebuie avute în vedere: clasa de fertilitate, suprafața,

amplasamentul, destinația etc. Luarea în considerare a lor duce la valori diferite ale terenurilor pe

unitatea de suprafață, de la un agent economic la altul.

În cadrul imobilizărilor corporale de natura terenurilor și amenajărilor de terenuri se cuprind

:

Terenuri, care în contabilitatea analitică, sunt evidențiate pe categorii, astfel:

-terenuri agricole;

-terenuri silvice;

-terenuri fără construcții;

-terenuri cu construcții;

-terenuri cu zăcăminte;

-alte terenuri;

Amenajări de terenuri, care la rândul lor în contabilitate analitică sunt evidențiate pe

următoarele categorii :

-racordarea terenurilor la sistemul de alimentare cu energie;

-împrejurimi;

-lucrări de acces.

(Paraschivescu. D.,R., Radu, F., ,,Managementul contabilității finaciare ”, Editura

Tehnopress, Iași, 2008, pag. 193-212 )

Măsurarea inițială a imobilizărilor corporale

Pentru a fi recunoscută o imoblizare corporală, aceasta trebuie să poată fi evaluată.

Potrivit principiului prevăzut în standard ,, un element al imobilizărilor corporale care este

recunoscut ca activ trebuie măsurat inițial la costul său.

Componentele costului unei imobilizări corporale

Structura și modul de determinare a costului imobilizărilor corporale diferă în funcție de

modalitatea de intrare a acestora în cdrul întreprinderii.

Imobilizările corporale pot intra în întreprindere pe următoarele căi :

a) prin achiziție

b) prin producție

c) prin schimb

d) ca aport în natură

e) cu titlu gratuit

Achiziția de imobilizări corporale

Potrivit standardului, costul unei imobilizări corporale este format din prețul de cumpărare, (

prețul de cumpărare luat în calculul costului imobilizării corporale se calculează prin ajustarea

acestuia cu reducerile comerciale acordate de furnizor), la care se adaugă :

taxele vamale;

taxele nerecuperabile;

cheltuieli direct legate de punerea în funcțiune a activului precum :

costul de amenajare a amplasamentului

costuri inițiale de livrare și manipulare

costuri de montaj

onorarii arhitecți, ingineri etc.

costuri estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile de

restaurare a amplasamentului, în măsurarea în care costul este recunoscut ca un provizion

conform IAS nr. 37

Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau

producției imobilizării corporale respective, determinate în conformitate cu tratamentul

contabil alternativ permis

Din structura costului unei imobilizări corporale, prevăzute mai sus, se observă că acesta

corespunde cu prețul de cumpărare ajustat cu unele cheltuieli accesorii; anumite dificultăți constau

în faptul că cheltuielile accesorii ocazionate de o achiziție de imobilizări pot fi foarte variate și nu

toate fac în mod obligatoriu parte din costul activului respectiv.

Prețul de cumpărare este suma convenită între cumpărător și vânzător, la data tranzacției,

după deducerea taxelor recuperabile; este prețul de cumpărare corectat cu orice reducere comercială

și cu taxa pe valoare adăugată sau orice alte taxe recuperabile.

Cheltuielile administrative și alte cheltuieli de regie pot constitui elemente ale costului unei

imobilizări corporale numai dacă ele pot fi atribuite direct achiziționării sau punerii în funcțiune a

aceteia.

Producția de imobilizări corporale

Costul unei imobilizări corporale produse în regie proprie este determinat folosind aceleași

principii ca și în cazul imobilizărilor corporale achiziționate, cu precizarea că cheltuiala cu

rebuturile, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile

care au apărut în cursul construcției în regie proprie nu sunt incluse în costul imobilizărilor

corporale respective.

Costul unei imobilizări corporale produsă în regie proprie trebuie să cuprindă:

-cheltuielile directe de producției, inclusiv costul îndatorării

-cote de cheltuieli alocate (amortizarea, cheltuielile de fabricație, și administrare a secțiilor)

Tratamentul diferențelor de curs valutar

În ceea ce privește diferențele de curs valutar ce pot rezulta dintr-o devalorizare sau

depreciere monetară accentuată, împotriva căreia nu se pot lua nici un fel de măsuri de acoperire a

riscului și care afectează datoriile ce nu pot fi decontate și ce apar din achiziția recentă a unui activ

facturat în valută, acestea, potrivit Standardului nr.21, pot fi în valoarea contabilă a activului

respectiv, cu condiția ca valoarea contabilă ajustată să nu depășească minimul dintre costul de

înlocuire și suma recuperabilă prin vânzarea sau utilizarea activului.

Terenurile

La achiziționarea terenurilor, de regulă, pe lângă prețul de achiziție, în costul cărora se

cuprind și diverse cheltuieli, ca de exemplu: comisioane agenți imobiliari, onorarii avocați, impozite

plătite de cumpăător, costul pregătirii terenului pentru construcții, cum ar fi drenajul, dărâmarea

construcților vechi, curățirea și nivelarea, valoarea estimată a lucrărilor de amenajare, cum ar fi

străzi și sisteme de canalizare.

Clădiri

Costul unei clădiri achiziționate include prețul de cumpărare al acestuia , plus toate

reparațiile și alte cheltuieli necesare pentru darea acesteia în exploatare. Când o întreprindere își

construiește singură o cladire, costul acesteia va cuprinde toate cheltuielile oportuneși necesare,

cum ar fi : materialele de construcție, salariile, o parte din cheltuielile de administrare și alte

cheltuieli indirecte, onorariile arhitecțiilor, asigurarea pe durata construcției, taxe de amortizare,

etc.Când construcția se realizează de terți, costul acesteia va cuprinde prețul net al contractului, plus

alte cheltuieli necesare pentru darea în exploatare a clădirii.

Echipamente

Costul echipamentelor cuprinde toate cheltuielile legate de achiziționarea și pregătirea

acestora pentru a fi puse în exploatare, cumar fi : prețul facturat ( minus eventualele reduceri ),

transport, asigurări pe timpul transportului, accize, instalare, teste de pregătire pentru punerea în

exploatare și altele.

Imobilizările corporale aduse ca aport

În cazul creării unei întreprinderi sau cadrul operațiunilor de fuziune – divizare – asociere ,

imobilizările corporale pot constitui aporturi, iar prețul de intrare al acestora este cel care rezultă din

documentele care stau la baza acestor operațiuni.

Imobilizări corporale primite cu titlu gratuit

Prețul de intrare al acestora se stabilește la nivelul prețurilor care s-ar fi plătit în condițiile

normale pe piață; în cazul în care produsul nu are o piață, prețul său de intrare se stabilește la

nivelul valorii determinate de evaluator independent.

Imobilizările corporale subvenționate

Subvențiile obținute pentru achiziționarea sau producerea unei imobilizări corporale nuau

incidență asupra costului acesteia. Fiind vorba de un ajutor acordat de către altă întreprindere sau

de către o autoritate publică, ne aflăm în prezența unor operațiuni cu caracter exclusiv financiar care

nu afectează valoarea imobilizării astfel cumpărată sau produsă.

Schimbul de imobilizări corporale

Un bun de natura imobilizărilor poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un alt

bun de aceeași natură sau cu un alt activ. Costul acestei imobilizări corporale este determinat la

valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu valoarea justă a activului cedat ,

corectat cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau echivalent de numerar.

( Standarde Internaționale de Raportare financiară IAS 16, Editura CECCAR, București, 2003,

pag.38-44 )

Aportul în imobilizări corporale la capitalul altor societăți

Așa cu s-a arătat la cesiunea imobilizărilor corporale, între prețul de cesiune și valoare

contabilă netă pot interveni diferențe sub formă de plusvalori sau minus valori. Cele două mărimi

pot crea contradicții între reguli contabile și fiscale. Semnificativă în același acest sens este soluția

privind aporturile parțiale de active. În țara noastră se prevede expedierea câștigurilor rezultate din

astfel de tranzacții ( diferența pozitivă între valoarea de emisiune a acțiunilor primite și valoarea

contabilă a imobilizărilor cedate ) la structura de ,, Alte rezerve ” în regim de facilitate fiscală,

urmând a fi impozitate cu ocazia cesiunii acțiunilor sau lichidării societăților comerciale.

Exemplu :

Societatea comercială ALFA SA contribuie cu aport în natură la capitalul social BETA SA

în următoarele condiții :

valoarea contabilă de intrare a imobilizării : 6000 lei

amortizarea cumulată: 1200 lei

durata normală de funcționare : 5 ani

renumerarea aportului : 1000 actiuni la un pret de emisiune de 70 lei/acțiune și o valoare

nominală de 65 lei/acțiune.

Actiunile remunerate sunt primite în regim de acțiuni deținute la entitățile afiliate.

a) în momentul consemnării aportului

b )