Contabilitate financiară aprofundată, Lector univ. dr. Daniela Ciolpan, curs 10,11

IAS 16 Imobilizări corporale

Obiectiv – prescrie tratamentul contabil al imobilizărilor corporale în momentul recunoaşterii iniţiale, evaluarea iniţială şi ulterioară, amorizarea şi derecunoaşterea acestora.

Imobilizările corporale sunt acele active tangibile care:

� Sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri şi prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, şi

� Este posibil să fie utilizate pentru o perioadă mai mare de un an. Recunoaşterea imobilizărilor corporale O imobilizare corporală va fi recunoscută dacă:

• Este probabil că va genera beneficii economice viitoare pentru companie, şi • Costul său poate fi determinat în mod fiabil.

Evaluarea iniţială În momentul recunoaşterii iniţiale, o imobilizare corporală va fi recunoscută la costul său. Costul unei imobilizări corporale este preţul plătibil la data recunoaşterii.

Costul unei imobilizări corporale cuprinde:

a) Preţul de cumpărare, inclusiv taxele de import şi alte taxe nerecuperabile, după deducerea eventualelor reduceri comerciale.

b) Costurile direct atribuibile pentru a aduce activul în entitate în locul şi în starea de funcţionare, corespunzătoare aşteptărilor managementului pentru acel activ

c) Costul estimat iniţial pentru dezafectarea şi reamenajarea spaţiului în care a fost utilizat activul, ca urmare a unei obligaţii legale sau asumate de către companie.

În cazul imobilizărilor corporale produse de către companie, acestea vor fi recunoscute iniţial la costul de producţie. Imobilizările corporale obţinute prin schimb vor fi recunoscute la valoarea justă, dacă aceasta poate fi determinată fiabil. Dacă activul primit în schimb nu poate fi evaluat la valoarea justă, atunci el este evaluat la valoarea contabilă a activului cedat.

Exemple 1.Pe data de 30 mai N o societate a achiziţionat un utilaj în următoarele condiţii: preţ de cumpărare 105.000 u.m., remiză 5% negociată cu furnizorul, cheltuieli de transport 250 u.m., cheltuieli de montaj 300 u.m. Pentru demontarea şi reamenajarea spaţiului în care a funcţionat utilajul, la sfârsitul perioadei de exploatare, vor fi necesare cheltuieli estimate la 700 u.m. 2.O societate a încheiat un contract de leasing financiar pentru un autoturism pe o perioadă de 4 ani. Valoarea justă a autoturismului este 30.000, iar valoarea actualizată a plăţilor minimale generate de contract este de 29.500 u.m. 3. În cursul exerciţiului N o societate a construit prin forţe proprii o hală de producţie pentru care a angajat următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materialele 30.000 u.m, cheltuieli cu manopera 12.000 u.m., alte cheltuieli alocate raţional acestei construcţii 8.000 u.m.. La 31 decembrie N s-a realizat recepţia acestei construcţii. 4.O societate deţine un autoturism cu o valoare justă estimată la 65.000 u.m. Costul de achiziţie al autoturismul a fost de 90.000 u.m, iar amortizarea cumulată înregistrată este de 45.000 u.m. Acest autoturism este schimbat contra unui alt autoturism cu o valoarea justă estimată de 80.000 u.m. Societatea va achita suma de 15.000 u.m. pentru a compensa diferenţa. 5. Presupunem că autoturismul din exemplul anterior este schimbat contra unei instalaţii cu o valoare justă de 65.000 u.m.

Contabilitate financiară aprofundată, Lector univ. dr. Daniela Ciolpan, curs 10,11

Cheltuielile ulterioare Cheltuielile generate de imobilizările corporale în anii posteriori punerii în funcţiune sunt recunoscute diferit în contabilitate, în funcţie de efectul lor asupra performanţelor imobilizărilor respective:

� Cheltulielile ulterioare privind imobilizările corporale care au ca efect creşterea nivelului de performanţă prevăzut iniţial vor majora valoarea contabilă a activului respectiv;

� Toate celelalate cheltuie angajate pentru a obţine sau menţine nivelul de performanţă prevăzut iniţial vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere, atunci când ele sunt angajate, sun forma cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile.

Exemple 1.În luna septembrie, societatea X a procedat la renovarea clădirii utilizată în scopuri administrative, efectuând lucrări de izolaţie termică în speranţa reducerii consumului de energie termică. Costul acestor lucrări a fost de 15.000 u.m. 2. În luna octombrie s-a efectuat revizia anuală la instalaţia de producţie, costul total facturat de furnizor fiind de 5.000 u.m.

Evaluare ulterioară recunoaşterii iniţiale

Pentru evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale a imobilizărilor corporale, o companie va putea opta între două modele, drept politică contabilă, şi va utiliza această politică pentru întreaga clasă de imobilizări corporale:

1. Modelul costului După contabilizarea iniţială, o imobilizare corporală trebuie să fie evaluată la costul său diminuat cu amortizarea cumulată şi/sau pierderile de valoare recunoscute.

2. Modelul reevaluării După contabilizarea iniţială, o imobilizare corporală trebuie să fie evaluată la valoarea lor justă la data reevaluării, diminuată cu amortizările cumulate şi/sau pierderile de valoare ulterioare recunoscute. Reevaluările trebuie realizate cu suficientă regularitate astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de valoarea justă la data raportării financiare.

Un activ nu poate să fie reevaluat în mod izolat. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul bunurilor din aceeaşi categorie, adică la toate activele de natură şi utilizare identică.

Contabilizarea reevaluării:

� Dacă valoarea contabilă a unui activ creşte ca urmare a unei reevaluări , creşterea are ca efect şi majorarea capitalurilor proprii prin rezervele din reevaluare. Atunci când o reevaluare pozitivă compensează o reevaluare negativă a aceluiaşi activ, anterior contabilizată la cheltuieli, reevaluarea pozitivă trebuie să fie contabilizată la venituri.

� Dacă valoarea contabilă a unui activ se diminuează ca urmare a unei reevaluări , această diminuare trebuie să fie contabilizată la cheltuieli. Atunci când pentru acel activ a fost recunoscută anterior o reevaluare pozitivă pe seama rezervelor din reevaluare, reevaluarea negativă va fi direct imputată rezervei din reevaluare în limita acesteia, iar diferenţa rămasă (dacă există) pe seama cheltuielilor.

Rezerva din reevaluare cuprinsă în capitaluri proprii poate fi transferată la rezultatul reportat, în mod direct, atunci când rezerva din reevaluare este realizată. Rezerva din reevaluare se consideră realizată cu ocazia scoaterii din funcţiune sau cu ocazia cesiunii activului. IAS 16 permite ca o parte din rezerva din reevaluare să poată fi realizată pe măsura utilizării activului respectiv. In acest caz, mărimea rezervei de reevaluare realizate corespunde diferenţei dintre amortizarea determinată pe baza valorii reevaluate şi amortizarea ce s-ar fi înregistrat dacă activul nu ar fi fost reevaluat (determinată pe baza costului de intrare).

Contabilitate financiară aprofundată, Lector univ. dr. Daniela Ciolpan, curs 10,11

Exemplu La sfârşitul exerciţiului N, societatea X a decis reevaluarea terenurilor şi clădirile deţinute. Valoarea de intrare a terenurilor este de 100.000 u.m., iar valoarea lor justă determinată de experţi este de 140.000 u.m. Clădirile au fost achiziţionate la un cost de 250.000 u.m. şi sunt amortizate pentru suma de 120.000 u.m.. Valoarea justă a clădirilor determinată de experţi este de 180.000 u.m.

Amortizarea imobilizărilor corporale (ambele modele)

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Valoarea amortizabilă = cât vom amortiza? - costul unui activ sau o altă valoare substituită costului minus valoarea sa reziduală.

Valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată pe care ar obține-o în prezent o entitate din cedarea unui activ, după deducerea costurilor asociate cedării, dacă activul ar avea deja vechimea și starea prevăzute la sfârșitul duratei sale de viață utilă.

Durată de viață utilă = pe ce perioadă? - este:

(a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau (b) numărul de unități de producție sau unități similare preconizate a fi obținute din activ de către o entitate.

Alocarea sistematică = cum, prin ce metodă? – metoda de amortizare: trebuie să reflecte tiparul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare ale activului de către entitate. Metode de amortizare:

� Metoda de amortizare liniară � Metoda de amortizare degresivă � Metoda unităților de producție

Cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă sunt recunoscute în general în contul de profit sau pierdere. Exemple 1. Societatea X a achiziţionat o clădire la un cost de achiziţie de 200.000 u.m. şi managementul a stabilit pentru această clădire următoarele: durata de utilitate 15 ani, metoda de amortizare liniară, valoarea reziduală a clădirii 20.000 u.m.. Data punerii în funcţiune 01.01.N. 2. S-a achiziţionat un echipament tehnologic la un cost de achiziţie de 40.000 u.m., pus în funcţiune la data de 01.01.N, pentru care managementul a stabilit o durata de utilizare de 5 ani şi metoda de amortizare degresivă cu un coeficient de degresie de 1,75. 3. La data de 01.06.N a fost pusă în funcţiune o instalaţie cu o valoare de intrare de 80.000 u.m. Pentru această instalaţie managementul a estimat că va produce 20.000 de produse repartizate pe perioada de utilizare astfel: 5000 bucăţi primul an, 6000 bucăţi în anul 2, 5500 bucăţi în anul 3 şi 3500 bucaţi în ultimul an de utilizare. Valoarea reziduală, durata de viață utilă şi metoda de amortizare ale unui activ trebuie revizuite cel puțin la fiecare sfârșit de exercițiu financiar și, dacă așteptările se deosebesc de alte estimări anterioare, modificarea (modificările) trebuie contabilizată(e) ca modificare de estimare contabilă, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori.