I.1 Date geografice şi climatice Aşezarea şi reliefularpmgl.anpm.ro/files/arpm galati/starea mediului/2010/regiunea sud est...Aşezarea şi relieful Regiunea Sud-Est România a

C A P I T O L U L I – P R O F I L D E R E G I U N E

AGENŢIA REGIONALÃ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI

1

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I 2 0 1 0

~ REGIUNEA SUD-EST ~

CAPITOLUL I - PROFIL DE REGIUNE I.1 Date geografice şi climatice � Aşezarea şi relieful

Regiunea Sud-Est România a fost constituită potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea Regională a României şi cuprinde judeţele: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea.

Regiunea are graniţe naturale formate de râul Prut şi fluviul Dunărea la est, precum şi Marea Neagră la sud-est pe o lungime de 245 km. Vecinătăţile regiunii includ frontierele naţionale cu Bulgaria la sud, la nord – est cu Republica Moldova şi Ucraina, dar şi cu alte regiuni administrative: cu Regiunea Sud-Muntenia la sud şi sud-vest, Regiunea Centru la vest şi Regiunea Nord la nord.

Pe teritoriul regiunii se întâlnesc aproape toate formele de relief: Munţii Măcinului în partea de nord a podişului Dobrogei şi o parte a Carpaţilor de Curbură şi a Subcarpaţilor de Curbură în partea de nord-vest a regiunii (Munţii Buzăului şi Munţii Vrancei), Lunca Dunării, Câmpia Bărăganului în centru şi Câmpia Covurlului în nord, Podişul Dobrogei în est şi sud.

Mai mult de 2/3 din suprafaţa totală a regiunii o reprezintă câmpia şi dealurile joase. Partea de nord-vest cuprinde şi o porţiune a Carpaţilor de Curbură, zonă puternic seismică. Regiunea este străbătută de fluviul Dunărea pe parcursul căruia regăsim confluenţa cu cei doi mari afluenţi ai săi, râurile Siret şi Prut (joncţiune a unor vechi şi importante drumuri comerciale) şi bifurcaţia în cele trei braţe: Chilia, Sfântul Gheorghe şi Sulina, care formează cea mai mare deltă din Europa, Delta Dunării.

Altitudinile se situează între 0 m în Delta Dunării (nivelul mării), 2-10 m în localităţile de pe litoralul Mării Negre (Mangalia, Costineşti, Eforie, Năvodari), până la peste 1600m în Munţii Vrancei şi Munţii Buzăului.

Altitudinea medie a principalelor oraşe din regiune:

Sud-Est



2



Judeţ Principalele oraşe Altitudinea medie (m)

Brăila Brăila 20 Buzau Buzau 95 Constanţa Constanţa 25 Vrancea Focşani 55 Galaţi Galaţi 35 Tulcea Tulcea 30

� Resursele naturale

1. Resurse naturale neregenerabile – minerale şi combustibili fosili

Principalele formaţiuni montane (Munţii Măcinului, aflaţi în est, Subcarpaţii de Curbură şi Carpaţii de Curbură, aflaţi în vest şi nord-vest) prezente pe teritoriul regiunii reprezintă şi principalele surse de material lemnos, calcar, granit şi pietriş din regiune, activităţile economico-productive din jurul acestor resurse fiind în plin proces de dezvoltare.

Regiunea dispune de petrol în zăcămintele de hidrocarburi la Berca, Sărata – Monteoru, Pâclele, Oprişeneşti, Iancu) şi de asemenea, în platforma continentală a Mării Negre.

Platforma continentală a Mării Negre conţine rezerve semnificative de minerale şi hidrocarburi, exploatate cu echipamente de foraj marin, produse în România şi care furnizează un procent de cca. 10% din producţia de ţiţei şi gaze naturale a României. Rezerve de hidrocarburi lichide şi gazoase mai sunt şi în judeţele Brăila, Vrancea şi Galaţi. Singurul depozit de petrol la suprafaţă din Europa se află în zonele Berca şi Monteoru din judeţul Buzău.

Gazele naturale au fost puse în evidenţă şi se află în exploatare în zona de sud-est a Platformei Moesice la Oprişeneşti, Bordei Verde, Lişcoteanca, Berteşti, Stăncuţa, Jugureanu, Padina, Gradiştea, Balta Albă, Frumuşiţa, Independenţa - Schela, Matca, Griviţa Nord şi Slobozia Conachi, Buciumeni, Cudalbi.

Cărbunele existent în judeţul Buzău este de slabă putere calorică, în cantităţi mici, ceea ce îl face neexploatabil. Se întâlneşte pe o suprafaţă de circa 125 ha, în regiunea Ojasca, unde a fost extras, mai mult pentru nevoile locale, până în anul 1959.

Alte resurse - regăsim calcare la Istriţa, Măgura, Năieni, calcare grezoase la Başchioi, calcare dolomitice de la Mahmudia, Cârjelari şi Codru Babadag; diatomita, care se exploatează prin intermediul unei cariere din dealul Burduşoaia, situat pe malul stâng al râului Buzău, la confluenţa cu valea Sibiciului; argilă, la nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc), la Cilibia şi în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat, argilă prăfoasă nisipoasă la Brăila, şi argilă mărnoasă cu înalt grad de refractaritate la Făurei; pietrişuri şi nisipuri în rezerve importante în albia Buzăului, a Râmnicului şi a altor râuri; plăci de gresie Tarcău şi Kliwa; zăcăminte de sare la Mânzăleşti, Bisoca, Brătileşti, Goideşti, care pot fi luate în exploatare în viitor; chihlimbarul, semnalat în perimetrul Mlăjet – Sibiciu – Colţi – Bozioru – Ploştina - Terca, în depozitele oligocene.



3



O categorie aparte a bogăţiilor de subsol o constituie apele sulfuroase, feruginoase, clorusodice (Brăila, Buzău, Constanţa).

2. Resurse naturale regenerabile – apa, solul, fauna, flora, energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor

Sunt în general resursele vii, care se pot reface dacă nu sunt supravalorificate. Ele pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite raţional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depăşeşte rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua şi în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susţinută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere şi de mărimea disponibilului acelei resurse.

Pe baza originii acestora, resursele regenerabile se pot clasifica în: - resurse biotice, derivate din animale şi plante; - resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ş.a.m.d.; resursele minerale şi

energetice sunt, de asemenea, resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.

Dat fiind faptul că folosirea surselor subterane este mai puţin costisitoare şi sunt teoretic de calitate mai bună, acestea sunt rezervate în majoritatea cazurilor pentru alimentări cu apă potabilă, iar cele de suprafaţă pentru cerinţele industriale, care, de regulă, sunt mai mari decât cele menajere, pentru irigaţii, piscicultură şi alte folosinţe.

• APA Spre deosebire de alte resurse naturale care cunosc un proces de epuizare în timp, apa este o resursă regenerabilă, fiind supusă unui proces continuu de reîmprospătare, urmând circuitul natural care îi asigură continuitatea. - Resurse de apă de suprafaţă

Dat fiind că folosirea surselor subterane este mai puţin costisitoare şi sunt teoretic de calitate mai bună, acestea sunt rezervate în majoritatea cazurilor pentru alimentări cu apă potabilă, iar cele de suprafaţă pentru cerinţele industriale, care de regulă sunt mai mari decât cele menajere, pentru irigaţii, piscicultură şi alte folosinţe.

Principalele cursuri de apă care străbat regiunea sunt: Dunărea, Siretul, Prutul, Bârladul, Buzăul, Călmăţuiul, Trotuşul, Putna, Râmnicu Sărat.

Cea mai importantă arteră hidrografică a judeţului Brăila este Dunărea cu cele două braţe principale: Braţul Măcin (Dunărea Veche) spre Dobrogea şi Braţul Cremenea, spre Câmpia Brăilei, închizând la mijloc fosta Baltă a Brăilei, care astăzi este îndiguită. Dunărea are o mare importanţa economică, atât din punct de vedere al alimentării cu apă a municipiului Brăila cât şi a sistemelor de irigaţii. Râul Siret delimitează partea de nord a judeţului Brăila de judeţul Galaţi, pe o lungime de 50 kilometri. Pe partea



4



dreapta, la Voineşti, primeşte ca afluent râul Buzău, care udă teritoriul judeţului Brăila pe o lungime de 126 kilometri. Intre Jugureanu şi Gura Călmăţui, pe o distanţă de 84 kilometri, curge râul Călmăţui, care în cea mai mare parte este amenajat pentru irigaţii.

Râul Buzău este cel mai important curs de apă care străbate judeţul Buzău. Din totalul de 325 km cât măsoară de la izvoare la vărsarea în Siret, râul Buzău curge pe circa 140 km în limitele administrative ale judeţului. Izvorând din versantul răsăritean al Munţilor Ciucaş, după ce trece prin depresiunea Intorsura Buzăului unde face un cot de aproape 1800, se îndreaptă spre sud, traversând judeţul de la nord-vest la sud-est, adunând numeroşi

afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: în zona montană - Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare şi Nehoiu (pe dreapta); Zabratau, Hartagu, Casca şi Bâsca Rosilei (pe stânga); în zona subcarpatică, pe partea dreaptă Bâsca Chiojdului şi Niscovul, iar pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărăţelul, Slănicul şi Câlnăul. Urmează zona de şes, unde afluenţii sunt lipsiţi de importanţă şi cu un debit extrem de scăzut. Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, al cărui curs pornit din coastele Furului Mare străbate, fără afluenţi importanţi, cale de circa 28 km o mică regiune din estul judeţului.

Reţeaua hidrografică a judeţului Constanţa este formată de următoarele cursuri de apă: Dunărea, pe o lungime de 137 km, Valea Carasu, Valea Baciu şi Valea Casimcea. Reţeaua hidrografică s-a îmbogăţit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre-Marea Neagră pe o distanţă de 64,2 km, Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari, pe o distanţă de 27,5 km şi alte canale de irigaţie din Valea Carasu. Judeţul Galaţi cuprinde o reţea hidrografică constituită din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea (de la km 155 - confluenţa cu râul Siret şi până la km 134 - confluenţa cu râul Prut), precum şi din cursul inferior al râurilor Siret (cu afluenţii principali: Bârlad, Geru şi Suhu), Prut (cu principalii afluenţi: Elan-bazinul inferior, Liscov şi Chineja). Aceste cursuri de apă, împreună cu afluenţii lor, au generat o lungime de reţea hidrografică de 1524 km (din care 110 km frontieră de stat - râu Prut), cu o suprafaţă de 4465 km2, în cele trei bazine hidrografice: Dunăre, Siret şi Prut.

Reţeaua hidrografică a judeţului Tulcea, exceptând fluviul Dunărea, este relativ săracă. Principalele râuri din judeţ au lungimi sub 60 km şi debite medii multianuale sub 0,4 mc/s. Cele mai importante cursuri de apă sunt cele 4 braţe de vărsare ale Dunării în mare:

• CHILIA - cel mai nordic braţ şi cel mai activ, cu două grupări de ramificaţii şi o microdeltă proprie. Lungime: 105 km până la Periprava;

• TULCEA - braţ care se întinde între ceatalurile Chilia şi Sf. Gheorghe (pe malul drept, oraşul Tulcea). Lungime: 19 km;

• SULINA - cel mai scurt, mai drept şi mai amenajat braţ de vărsare. Lungime: 64 km;

• SF. GHEORGHE - cel mai vechi braţ de vărsare a Dunării în mare. Lungime: 64 km.



5



Principalele cursuri de apă din judeţul Vrancea sunt:

• râul Siret - cu o lungime de 116 km, delimitează judeţele Vrancea şi Galaţi, fiind principalul curs de apă în care se varsă râurile interioare ale judeţului

• râul Trotuş – afluent de dreapta al râului Siret, cu o lungime de 14 km pe teritoriul judeţului

• râul Putna - izvorăşte din munţii Vrancei şi are o lungime de 153 km, fiind cel mai important curs de apă din judeţ

• pârâul Milcov - cu o lungime de 79km, în partea superioară a bazinului prezintă o mineralizare naturală.

• pârâul Râmna - cu o lungime de 66 km, este un pârâu care în perioadele secetoase nu are debit.

• râul Suşiţa cu o lungime de 68 km, este caracterizat de fonomenul de sec tot anul, scurgerea fiind numai în cazul apelor mari.

• râul Rm. Sărat - traversează judeţul Vrancea pe o lungime de 86 km şi prezintă o puternică mineralizare naturală, ca urmare a spălării rocilor salifere

• râul Zabrauţi - lungime de 41 km.

Dunărea şi Marea Neagră constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul României, au o importanţă economică şi ecologică aparte.

Dunărea este sursă de apă pentru diverse folosinţe şi sursă de hrană (faună piscicolă). În acelaşi timp, datorită unor caracteristici naturale excepţionale (volumul de apă al fluviului) are influenţă şi asupra celorlalte elemente naturale, precum şi asupra navigaţiei. Astfel, o bună parte din exporturile şi importurile ţărilor central-europene, fără acces la mare sau cu acces la alte mări, folosesc în prezent calea navigabilă a Dunării şi a Mării Negre.

Navigaţia fluvială se practică în cea mai mare parte pe Dunăre. Canalul Dunăre - Marea Neagră (construit în perioada 1975-1984), care leagă Dunărea (la sud de oraşul Cernavodă) cu Marea Neagră (la Agigea, la sud de Constanţa) şi scurtează drumul spre Constanţa cu aproape 400 km. Canalul are o lungime de 64,4 km, fiind al 3-lea din lume ca lungime, după Suez (192 km) şi Panama (77 km), având de-a lungul lui 3 porturi (Cernavodă, Medgidia, Basarabi) şi 2 ecluze (Cernavodă şi Agigea). Canalul secundar, cu bifurcaţie spre nord, Poarta Albă – Midia Năvodari, are o lungime de 31,2 km, având de-a lungul lui 2 porturi (Ovidiu şi Luminiţa) şi 2 ecluze (Ovidiu şi Midia). Cele 4 ecluze duble au lungimea de 310 m, permiţând atât tranzitarea convoaielor de barje cât şi a navelor de capacitate cu pescaj maxim de 5,5 m.

Marea Neagră are o importanţă majoră pentru Europa, împreună cu Dunărea, constituind o cale de transport internaţional pentru zece ţări europene, dintre care cinci: Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Moldova (fără ieşire la mare) au, pe ruta Dunăre - Marea Neagră, acces la oceanul planetar.

La nivelul Regiunii S - E există următoarele lacuri importante:



6



Tipul lacului Numele lacului Judeţul Suprafaţa

(ha) La

curi

natu

rale

Lacuri în crovuri (depresiuni de tasare)

Ianca Brăila 322,0 Movila Miresei Brăila 180,0 Lacul Sărat Brăila 39,0

Lacuri în depresiuni carstice Vintileasca Vrancea 4,7

Limane fluviatile

Oltina Constanţa 2.509,0 Balta Albă Buzău, Brăila 1.012,0 Jirlău Brăila 890,0 Amara Buzău 600,0 Hazarlîc Constanţa 168,0

Limane fluvio-maritime

Taşaul Constanţa 2.335,0 Techirghiol Constanţa 1.161,0 Mangalia Constanţa 261,0 Tătlăgeac Constanţa 178,0

Lagune marine

Razelm Tulcea 41.500,0 Sinoe Constanţa 17.150,0 Zmeica Tulcea 5.460,0 Siutghiol Constanţa 1.900,0

Lacuri de luncă Brateş Galaţi 2.400,0 Lacul Rotund Tulcea 219,0

Lacuri din Deltă

Dranov Tulcea 2.170,0 Lacul Roşu Tulcea 1.445,0 Gorgova Tulcea 1.377,5 Lumina Tulcea 1.367,5 Merhei Tulcea 1.057,5 Furtuna Tulcea 977,5 Matiţa Tulcea 652,5

Lacuri antropice Siriu Buzău 360,0 Sursa: INS- Anuarul statistic al României – ed. 2010 - Resurse de apă subterană Pe teritoriul judeţului Galaţi, apa subterană este înmagazinată în orizonturi de pietrişuri şi nisipuri, prin infiltrarea apelor din precipitaţii, topirea zăpezii cât şi din apele din reţeaua hidrografică, formându-se straturi acvifere întinse sau locale situate la adâncimi de 10 - 30 m către terasele Siretului, unde adâncimea acestora descreşte treptat.

In zona Buzăului, varietatea litologică, tectonică şi structurală, specifică celor trei mari unităţi de relief, influenţează în mod direct distribuţia şi caracterul apelor subterane. Zona montană corespunde flişului paleogen compus din facies grezos sau pelitic bituminos, cu fisuraţii fine, ce permit circulaţia şi acumularea apelor subterane. Cele mai bogate rezerve de ape subterane se întâlnesc, însă, în depozitele deluvio-coluviale, cantonate sub formă de lentile. Prezenţa lor este pusă în evidenţă prin izvoare numeroase, cu debite suficient de mari. Sunt cunoscute şi câteva structuri hidrogeologice cu ape minerale, care au conţinut ridicat în hidrogen sulfurat, cum sunt cele de la Siriu, Lopătari, Nehoiu şi Fişici. Zona dealurilor subcarpatice se caracterizează hidrogeologic prin existenţa a două sectoare. Cel situat la vest de Valea Slănicului are o litologie şi o tectonică variată (gresii şi marne nisipo-argiloase), ce permit circulaţia şi acumularea apelor subterane la mari adâncimi. Prezenţa masivelor de sare, a argilelor sărate şi a gipsurilor influenţează chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de mineralizare. Ca o particularitate



7



hidrologică apare concordanţa ce există între direcţia de curgere a apelor subterane şi înclinarea generală a reliefului (mai pregnantă în cazul piemontului Râmnicului, unde orizonturile acvifere se găsesc la 20-30 m adâncime). Mineralizarea apelor freatice din acest sector este destul de ridicată.

În zona de câmpie, formaţiunile cuaternare permeabile favorizează înmagazinarea unor importante cantităţi de apă. Alimentarea straturilor acvifere de adâncime se face din marginea externă a subcarpaţilor, unde apele sunt cantonate la 50-200 m. La contactul cu dealurile, unde predomină pietrişurile, se formează 1-2 straturi acvifere, cu grosimi mari şi debite bogate (5 - 10 l/s), în timp ce spre exterior, unde depozitele devin mai fine, se găsesc straturi acvifere mai subţiri şi cu debite mai mici (sub 1 l/s). Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatura medie de

30º C şi un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit. Terapia într-un cadru neorganizat, se practică sub formă de băi cu nămol, expunere la soare şi băi în lac.

• SOLUL În ceea ce priveşte solul, în cadrul regiunii există foarte multe tipuri, iar în cadrul aceluiaşi tip se întâlnesc mari variaţii. Astfel, de la est la vest, odată cu creşterea în altitudine a reliefului şi a gradului de fragmentare a acestuia, la care se adaugă marea varietate a rocilor de solidificare şi a condiţiilor climatice, se remarcă următoarele caracteristici zonale: - treapta de relief joasă, corespondentă

Câmpiei Siretului inferior şi Câmpiei Râmnicului, se caracterizează prin prezenţa solurilor aluviale din lunci şi din ariile joase, a cernoziomurilor pe interfluvii şi a solurilor cenuşii din zona de contact cu dealurile care au favorizat dezvoltarea culturilor agricole; local gleizate şi pe alocuri salinizate, acestea se întâlnesc şi în luncile largi ale Buzăului, Siretului şi Dunării;

- în zona dealurilor subcarpatice, solurile brune podzolice, argiloaluviale şi cele brune oferă condiţii favorabile dezvoltării păşunilor, fâneţelor şi vegetaţiei forestiere, culturile agricole găsind aici condiţii mai puţin prielnice; solurile cenuşii de pădure şi brune cenuşii se întâlnesc şi în partea de est a zonei nisipoase Hanu Conachi - Tecuci şi, pe alocuri, în comunele Bălăbăneşti şi Nărteşti, din nordul judeţului Galaţi, unde umiditatea este mai bogată.



8



• FLORA ŞI FAUNA

România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii, dar în prezent multe specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia. Diversitatea florei şi a faunei se reflectă şi în faptul ca România deţine cele mai mari populaţii de lupi, urşi, capre negre şi râşi din Europa, cât şi extinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor. Nivelul ridicat al diversităţii habitatelor se reflectă şi în nivelul ridicat al diversităţii speciilor de floră şi faună, pe teritoriul României fiind identificate 3700 specii de plante, dintre care speciile endemice reprezintă 4%. In ceea ce priveste fauna, au fost identificate un număr de 33792 specii de animale, din care 33085 nevertebrate şi 707 vertebrate. Pe teritoriul Regiunii Sud-Est se reunesc nu mai puţin de patru regiuni biogeografice: zona alpină, zona continentală şi zona stepică şi zona pontică. Din punct de vedere floristic, au fost determinate peste 150 de asociaţii vegetale, iar în zona montană şi colinară se remarcă prezenţa a numeroase specii endemice dintre care menţionăm: Aconitum moldavicum, Campanula carpatica, Cardamine glanduligera, Chrysanthemum rotundifolium, Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius, D. tenuifolius, Hepatica transsilvanica, Poa nemoralis ssp. rehmanni, Ranunculus carpaticus, Sesleria heufleriana, Symphytum cordatum, Thymus comosus, precum şi specii monumente ale naturii: Taxus bacata, Leontopodium alpinum, Cyprypendium calceolus, Trollius europaeus, iar în zona de câmpie - Fritillaria meleagris ( identificată în cursul anului 2000 ) etc.

Aconitum moldavicum Ranunculus carpaticus

Fitogenetic, teritoriul aparţine următoarelor două regiuni floristice:

- Regiunea floristică eurosiberiană Este caracterizată prin următoarele specii: Anthriscus caucalis, Cyperus michelianus, Euphorbia peplis, Hieracium virosum, Prunus mahaleb, Radiola linoides, Ranunculus circinatus, Rumex thyrsifiorus, Solanum luteum, Zygophyllum fabago ş.a.

- Regiunea floristică irano – turaniană Se caracterizează prin speciile: Adonis volgensis, Alyssum linifolium, Astragalus contortuplicatus, A. varius, Centaurea diffusa, Cyperus pannonicus, Dianthus leptopetalus, Gypsophila paniculata, Lactuca tatarica, Lepidium cartilagineum ssp.crassifolium, Secale silvestre ş.a.



9



Principalele formaţii forestiere din Regiunea Sud-Est sunt: pădurile de molid, de brad, amestecurile de fag cu răşinoase, făgetele, pădurile de gorun şi fag. Este interesant de menţionat existenţa unor varietăţi mai deosebite de arbori cum ar fi stejarul brumăriu şi stejarul pufos. Alte specii de arbori care cresc în regiune sunt salcâmul, aninul, plopul indigen şi salcia.

Cel mai ridicat grad de naturalitate este asigurat în arboretele forestiere, pluriene, de tip natural-fundamental din zona montană şi colinară, unde daunele produse de factorii meteo-climatici şi

biologici sunt nesemnificative(rupturi şi doborâturi de vânt şi zăpadă, secetă, boli şi dăunători), spre deosebire de arboretele artificiale echiene şi scoase în afara habitatelor naturale ca, de exemplu pinul cultivat la câmpie (în cursul anului 2001 s-au resimţit efectele secetei).

Fauna aparţine biotopului stepei şi silvostepei precum şi biotopului luncilor şi bălţilor. Fauna spontană este reprezentată, atât prin animale sedentare, cât şi migratoare.

În zona montană se întâlneşte cerbul, care uneori coboară până în zona depresionară. Ursul apare cam în aceleaşi zone montane, dar cu precădere în Zboina Neagră. Aria lui de răspândire se întinde până în Măgura Odobeşti. Căprioara trăieşte pe un spaţiu foarte întins din zona montană până în cea de silvostepă, la fel şi pisica sălbatică. Între mamifere mai pot fi citate următoarele specii: lupul, mistreţul, jderul, veveriţa, nevăstuica, iar în zona de dealuri şi câmpie iepurele şi ariciul.

Elementele faunistice care populează zona silvostepei sunt adaptate agrobiocenozelor şi putem aminti: popândăul, hârciogul, dihorul de stepă, iar dintre păsări: raţe, gâşte, grauri, ciori, dropii.

Fauna care populează luncile şi bălţile se compune din: vulpe, vidră câinele Enot, bizamul, dihorul, bursucul, iar dintre păsări: raţa, gâsca, pescăruşul, sitarul, lişiţa. Păsările sunt reprezentate de: pelican, lebădă, raţa şi gâsca sălbatică, egreta, cormoranul, pescăruşul. Ele se concentrează mai ales în zona pădurilor de amestec, în bălţi şi în zonele mlăştinoase.

Peştii se găsesc într-o foarte mare varietate: crapul, ştiuca, şalăul, scrumbia, sturionii (morunul, nisetrul, păstruga, cega) calcanul, plătica, bâtca, văduviţa, carasul argintiu, babuşca, roşioara, bibanul, ghiborţul, răspărul, bibanul soare, avatul, obletele, scobarul, sângerul, novacul, carasul, guvidia mică; iar dintre amfibieni: broasca mică, broasca de lac, brotăcelul.

• SURSE REGENERABILE DE ENERGIE

Regiunea Sud Est are un potenţial foarte bun pentru producţia de energie din surse regenerabile, în mare parte rămas încă neexploatat. În zona de litoral şi, mai ales, în judeţul Tulcea, condiţiile sunt foarte favorabile pentru producerea de energie eoliană, de asemenea potenţialul este foarte ridicat pentru aplicaţiile electroenergetice ale energiei solare, precum şi pentru producţia de energie din biomasă (în special în judeţele Brăila şi



10



Constanţa). Primele proiecte pentru exploatarea resurselor neconvenţionale au apărut, însă valorificarea lor este încă într-o fază de început.

Judeţul Tulcea are un potenţial energetic eolian net superior altor judeţe ale ţării, fiind situat în Podişul Dobrogei care reprezintă una din cele cinci zone cu potenţial energetic eolian identificate la nivelul ţării. Folosit foarte puţin în trecut, prin mori de vânt, în prezent acest potenţial atrage atenţia unor investitori cu potenţial economic mare. Vânturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec. Potenţialul energetic eolian a început să fie valorificat prin derularea unor investiţii de construire de parcuri eoliene în diferite zone ale judeţului, respectiv amplasarea centralelor eoliene în zona comunei Baia, comunei Valea Nucarilor, comunei Topolog, zona oraşului Măcin. Sunt în derulare alte investiţii pentru construirea de parcuri eoliene mari cu turbine eoliene de mare capacitate în zonele Agighiol, Casimcea, Stejaru, Cerna, Mahmudia, Beştepe.

Nu este de neglijat potenţialul hidrografic reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajări hidroenergetice. Una dintre aceste amenajări este amenajarea hidroenergetică SIRIU-NEHOIASU (formată din barajul Siriu, lacul de acumulare Siriu, aducţiunea Siriu-Nehoiasu şi centrala hidroelectrică Nehoiaşu), care are rol de producere a energiei electrice, alimentare cu apă potabilă, regularizare a debitelor şi apărarea împotriva inundaţiilor. Cea de-a doua amenajare hidroenergetică Cândeşti –Verneşti - Simileasca (formată din barajul

Cândeşti, lacul de acumulare Cândeşti, canalul energetic şi centralele hidroelectrice Cândeşti, Verneşti şi Simileasca ) are rolul de producerea energiei electrice şi alimentare cu apă pentru irigaţii pentru Sistemul de Irigaţii Câmpia Buzăului Est şi respectiv Vest.

Pe teritoriul judeţului Buzău mai există 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Bâsca Chiojdului şi Slănic. Este în curs de realizare sistemul hidroenergetic Surduc-Nehoiaşu în bazinul Hidrografic al râului Bâsca.

Judeţul Constanţa este singurul loc din ţară deocamdată unde se produce energie nucleară în cadrul Centralei Nuclearo-Electrice Cernavodă cu Unităţile 1 şi 2 funcţionale.

� Clima

Clima este temperat-continentală cu ierni geroase în vest şi mai moderate în sudul regiunii. Zona câmpiei Dunării are de regulă veri caniculare şi ierni blânde. În partea de est, influenţată de Marea Neagră care amână răcirea sau încălzirea aerului, sunt toamne lungi şi primăveri târzii. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului şi Dunării introduc în valorile şi regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed şi mai răcoros vara şi destul de umed şi mai puţin rece iarna. Vânturile predominante sunt din sector estic şi nordic, în principal crivăţul, în timpul iernii. Apar şi vânturi cu caracter local, de exemplu brizele marine pe litoral şi brizele montane, în zona Carpaţilor Curburii. Tot în zona Carpaţilor şi Subcarpaţilor Curburii apar şi vânturi cu caracter de foehn.



11



I.2.1. Temperatura ambientalǎ (media anualǎ, maxima şi minima anualǎ)

Temperaturile medii anuale variază destul de mult, în special datorită reliefului. Astfel, dacă în Lunca Dunării, sudul Dobrogei, zona litorală şi Delta Dunării media multianuală depăşeşte 11 oC, în Câmpia Română aceasta are valori cuprinse între 10 -11 oC, scade în zona Subcarpatică, având valori cuprinse între 6 şi 10 oC (7,5 oC staţia Bisoca). În zona montană temperatura medie ajunge la valori cuprinse între 0 şi 6 oC, iar pe culmile cele mai înalte chiar sub 0oC.

Temperatura medie a lunii ianuarie are în general valori negative, între 0 şi -6 oC (în unele zone chiar sub aceste valori), excepţie făcând o mică porţiune în zona Mangalia, unde temperatura medie a lunii ianuarie este pozitivă (între 0 şi 1oC).

Temperatura medie a lunii iulie are, în general valori cuprinse între 20 şi 23oC, în zona de câmpie (chiar uşor mai ridicate în Lunca Dunării), coborând în zonele de deal la valori între 16 şi 20 oC, şi între 8 şi 16 oC în zona montană).

Staţia meteorologică /perioada

Media anuală

(°°°°C)

Temp. Maximă anuală

(°°°°C)

Data

Temp. Minimă anuală

(°°°°C)

Data

Brăila 1975-2000 10.7 - - - - 2010 11.6 37.2 15.08.2010 -22.6 26.01.2010

Buzău 1901-2000 - 39,8 5.07.2000 -29,6 24.01.1942 2010 11,6 37,63 13.07.2011 -25,7 25.01.2010

Constanţa 1901-2000 11,4 38,5

10.07.1927 şi

23.07.2007 -25 10.02.1929

2010 13,1 34,7 11.08.2010 -17,8 25.01.2010 Galaţi 1901-2000 10,5 40,2 5.07.2000 -28,6 10.02.1929

2010 11,8 37,6 13.08.2010 – 21,5 25.01.2010 Tulcea 2010 12,2 37,0 13.08.2010 -20,6 26.01.2010 Vrancea 2010 11,3 37,8 16.08.2010 -20,2 26.01.2010

Sursa: INS- Anuarul statistic al României – ed. 2010, ANM – Centrul Meteorologic Regional Moldova, Centrul Meteorologic Regional Dobrogea

Variatia temperaturilor medii in anul 2010

1010.5

1111.5

1212.5

1313.5

Braila Constanta Tulcea

Grade Celsius



12



I.2.2. Precipitaţii atmosferice (cantitatea anualǎ)

Precipitaţiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare şi cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite şi hidrometeori, sub formă lichidă (ploaie şi aversă de ploaie, burniţă etc.), solidă (ninsoare şi aversă de zăpadă, grindină etc.) sau sub ambele forme în acelaşi timp (lapoviţă şi aversă de lapoviţă). În meteorologie, observaţiile asupra precipitaţiilor atmosferice se efectuează vizual (felul, durata şi intensitatea lor) şi instrumental, măsurându-se şi înregistrându-se continuu cantitatea de apă căzută prin precipitaţii. Particularităţile şi repartiţia precipitaţiilor, ca şi a altor elemente meteorologice, depind direct de caracterul mişcărilor aerului, respectiv de gradul de dezvoltare al convecţiei termice, dinamice sau orografice, precum şi de deplasările advective. Cantitatea de precipitaţii este influenţată, în primul rând de altitudine, dar şi de influenţele climatice continentale din est.

Cantităţile de precipitaţii atmosferice înregistrate în principalele staţii meteorologice din regiune în anul 2010 sunt următoarele:

Staţia meteorologică

Perioada /Cantitate precipitaţii (l/mp)

Media multianuală 1901-2000

2010

Brăila lipsă date 653,6 Buzău 501,5 513,8 Constanţa 368,1 583,8 Galaţi 445,6 682,4 Tulcea lipsă date 633,9 Vrancea lipsă date 731,8

Sursa: INS- Anuarul statistic al României – ed. 2010, ANM – Centrul Meteorologic Regional Moldova, Centrul Meteorologic Regional Dobrogea Concluzii: Faţă de valorile medii multianuale, în anul 2010 volumul precipitaţiilor a crescut cu 58,48% la Constanţa şi cu 53,14% la Galaţi.

Variatia mediilor precipitatiilor in anul 2010

0100200300400500600700800

Bra

ila

Buza

u

Const

anta

Gal

ati

Tulcea

Vrance

a

l/mp



13



I.2.3. Extreme climatice şi manifestările acestora

Din comparaţia valorilor temperaturii aerului înregistrate la staţiile meteo din judeţul Constanţa, cu valorile normale multianuale, se constată faptul că mediile temperaturii aerului pe anul 2010 au fost cu 0,2-1,1oC mai ridicate decât valorile normale în bazinul hidrografic al Dunării, şi cu 1,1-1,4oC mai ridicate decât valorile normale în bazinul hidrografic Litoral.

Din punct de vedere pluviometric, în anul 2010 au existat perioade deficitare în precipitaţii (de exemplu luna august), dar şi perioade cu excedent de precipitaţii (de exemplu luna iulie, mai cu seamă zilele de 8, 9 şi 10 iulie când au căzut precipitaţii abundente, cea mai mare cantitate de precipitaţii fiind înregistrată în 9 iulie la Cernavodă - 120,3 l/mp). In general, cantităţile totale anuale de precipitaţii înregistrate la staţiile meteo în 2010, au fost mai mari decât normalele multianuale.

Ca fenomene meteorologice deosebite, care au avut loc în bazinele hidrografice Dunăre şi Litoral în anul 2010, notăm ploile torenţiale însoţite de intensificări puternice ale vântului, trecător cu aspect de vijelie: 9 iulie (Cernavodă - 120,3 l/mp, 14 m/s rafala vântului, Constanţa - 52,4 l/mp, 14 m/s rafala vântului, Hârşova - 49,8 l/mp, 14 m/s rafala vântului, Mangalia - 49,4 l/mp, 14 m/s rafala vântului).

In a 3-a decadă a lunii ianuarie 2010 pe arii extinse în Dobrogea vântul a prezentat intensificări puternice (rafale de 18-22 m/s), viscolind şi troienind zăpada. In această perioadă, la staţiile meteorologice s-au înregistrat depuneri de gheaţă consistente.

In judeţul Galaţi, pentru perioada 21-30.06.2010, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a emis aproape zilnic avertizări hidrologice privind creşteri de debite şi niveluri cu depăşiri ale cotelor de inundaţie şi atenţie, valabile în bazinul Dunării, în bazinele hidrografice: Corozel, Călmăţui, Geru, Suhu, Lozova, Greaca, Rusca, Mălina, Cătuşa, Chineja, Oarba, Horincea, Bârlad, Berheci şi Tecucel, pe râurile Prut şi Siret, precum şi atenţionări meterologice de ploi torenţiale, descărcări electrice, intensificări de vânt şi grindină. Pentru intervalul 2 - 4 august 2010, Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor a transmis atenţionare meteorologică de Cod galben către prefecturile din 22 de judeţe, între care şi Galaţi. Fenomenele vizate au fost disconfort termic şi caniculă. Luna decembrie a debutat cu precipitaţii însemnate cantitativ, ninsori, intensificări ale vântului, viscol şi variaţii termice semnificative şi cantităţi de apă însemnate, de peste 25-30 l/mp.

Pe parcursul anului 2010, cea mai importantã situaţie de urgenţã înregistrată în judeţul Galaţi s-a manifestat începând cu a doua jumãtate a lunii iunie 2010, timp de cca 3-4 săptămâni, prin creşterea debitelor râurilor Prut şi Siret şi a fluviului Dunãrea. S-au înregistrat cote istorice ale acestora, astfel: Dunãrea a înregistrat la Galaţi cota maximă de 680 cm, cu 80 cm peste cota de inundaţie (Cod portocaliu); la Oancea Prutul a înregistrat cota maximă de 683 cm, cu 83 cm peste cota de pericol (Cod roşu); la Sendreni, Siretul influenţat de remuul creat de fluviul Dunãrea, a înregistrat cota maximă de 730 cm, depãşind cu 80 cm cota de pericol.



14



Inundaţiile au afectat atât populaţia cât şi agenţii economici riverani, activitatea de transport, terenuri agricole şi amenajări piscicole.

Specialiştii Sistemului de Gospodărire a Apelor au monitorizat permanent îndiguirile, iar lucrători ai Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, jandarmi şi militari au intervenit operaţional prin acţiunile de supraînălţare şi consolidare a digurilor în zonele cu infiltraţii.

Ca fenomene meteo deosebite care au avut loc în judeţul Tulcea în anul 2010, notăm ploile torenţiale însoţite de intensificări puternice ale vântului, trecător cu aspect de vijelie, însoţite uneori şi de grindină, fenomene ce au produs pagube agricole: 22 iunie (Tulcea -57,4l/mp, 21m/s rafala vântului), 9 iulie (Gura Portiţei – 37,0 l/mp, 16m/s rafala vântului, Tulcea / 10,8 l/mp, 24m/s rafala vântului).

De asemenea, în decada a treia a lunii ianuarie 2010 pe arii extinse în Dobrogea vântul a prezentat intensificări puternice (rafale de 18-22 m/s), viscolind zăpada şi producând troienirea ei. În această perioadă, la staţiile meteorologice s-au înregistrat depunerile de gheaţă consistente.

Din comparaţia valorilor temperaturii aerului cu valorile normale multianuale înregistrate la staţiile meteo din judeţul Tulcea, se constată faptul că mediile temperaturii aerului pe anul 2010 au fost cu 0,2 - 1,1ºC mai ridicate decât valorile normale în bazinul hidrografic al Dunării şi cu 1,1- 1,4ºC mai ridicate decât valorile normale în bazinul hidrografic Litoral. Din punct de vedere pluviometric, în anul 2010 au existat perioade deficitare în precipitaţii: lunile septembrie şi noiembrie la cele 4 statii meteo, şi luna august la staţiile meteo Jurilovca şi Tulcea. Excedent de precipitaţii s-a înregistrat la staţia meteo Tulcea în lunile februarie, mai, iunie, octombrie şi decembrie, când cantitătile lunare au depăşit cu mult valorile multianuale pentru aceste luni. De asemenea, cantităţi lunare mai mari decât valorile normale au fost înregistrate în luna iulie la staţiile meteo Corugea şi Jurilovca, în luna august la staţia Sulina şi în luna octombrie la majoritatea staţiilor meteorologice.

� Date demografice şi organizare administrativ teritorială

Fiind a doua regiune ca mărime din România, Regiunea Sud-Est acoperă 35762 km2, adică 15% din suprafaţa totală a ţării şi 13,16% din totalul populaţiei. In Municipiul Brăila se află Centrul administrativ al Regiunii de Dezvoltare Sud-Est.

Structura administrativ-teritorială a Regiunii Sud-Est cuprinde 11 municipii, 24 oraşe şi 355 comune având 1447 sate.

Pe teritoriul regiunii se află 3 dintre cele 10 cele mai populate oraşe din România: Constanţa - 302242 locuitori, Galaţi - 291608 locuitori şi Brăila -212981 locuitori, urmate de Buzău - 132368 locuitori, Focşani - 98646 locuitori şi Tulcea - 91286 locuitori.

Judeţul Suprafaţa

totală (km2)

Numărul oraşelor şi

municipiilor

Numărul comunelor

Numărul locuitorilor

Densitatea locuitorilor

pe km2 Brăila 4766 4 40 360191 75,58 Buzău 6103 5 82 482684 79,09 Constanţa 7071 12 58 722360 102,16 Galaţi 4466 4 61 609480 136,48



15



Tulcea 8499 5 46 247444 29,12 Vrancea 4857 5 68 390596 80,42 Total 35762 35 355 2812755 78,65

Sursa: INS- Anuarul statistic al României – ed. 2010

Regiunea Sud-Est se caracterizează printr-o mare diversitate etnică, lingvistică şi religioasă. Datele de la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002, arată că 4,8% din populaţia Regiunii Sud-Est reprezintă minorităţi etnice.

Structura etnică la nivelul regiunii se prezintă astfel: - etnia romă -1,7 % ; - comunitatea ruşilor lipoveni - 0,9% - concentrată în judeţul Tulcea reprezentând

16.350 persoane din 25.464 persoane la nivelul regiunii; - comunitatea grecilor - 0,1%; - comunitatea turcă - 1% – concentrată în judeţul Constanţa reprezentând 27.914

persoane în acest judeţ faţă de 32.098 persoane la nivel regional; - comunitatea tătară destul de numeroasă, concentrată la nivelul judeţului Constanţa,

unde au fost înregistrate 23.230 persoane din 23.935 persoane la nivelul întregii ţări.

� Economia

• Industria

Sectorul industrial în Regiunea Sud - Est este orientat spre domeniile industriale cu valoarea adăugată scăzută (alimentar, îmbrăcăminte), în acelaşi timp, concentrând un număr însemnat de agenţi economici în domeniul industriei mecanice şi al produselor metalice. Domeniul de tradiţie şi de importanţă remarcabilă în aproape toate judeţele, este construcţia mijloacelor de transport acvatice.

Analiza pe bază teritorială pune în evidenţă diferenţe importante: judeţele Vrancea, Tulcea şi Brăila prezintă un profil industrial foarte legat de sectoarele industriale cu valoare adăugată scăzută, puţin competitive pe piaţa globală. Constanţa şi Galaţi sunt orientate spre activităţi cu conţinut tehnologic mai ridicat, cum ar fi mecanica şi producţia de mijloace de transport. Mai diversificat este sectorul industrial în judeţul Buzău care, chiar şi în condiţiile în care rămâne legat de industria tradiţională, are ponderi remarcabile de firme care operează în sectoarele cu valoare adăugată mai ridicată – cum ar fi mecanica uşoară şi grea, precum şi fabricarea de maşini electrice.

Variatia suprafetei judetelor

regiunii

Braila Buzau Constanta Galati Tulcea Vrancea

Variatia populatiei judetelor

regiunii

Braila Buzau Constanta Galati Tulcea Vrancea



16



• Agricultura

Fiind, prin tradiţie, o zonă agricolă, datorită condiţiilor pedoclimatice foarte favorabile, Regiunea Sud - Est deţine 15,86% din suprafaţa agricolă a ţării, producţia agricolă reprezentând 15,76% din producţia naţională. Producţia culturilor extensive este substanţială – regiunea poziţionându-se pe locul 39 din cele 267 regiuni europene pentru producţia de porumb, precum şi pe locul 29 pentru producţia de rapiţă – alte sectoare importante fiind horticultura şi cultivarea arborilor fructiferi.

O menţiune specială merită sectorul viticol: Regiunea Sud - Est se situează pe primul loc în ţară, în ceea ce priveşte suprafaţa viilor roditoare, deţinând 40,2% din suprafaţa viticolă a ţării în mare parte localizată în judeţul Vrancea.

Sectorul zootehnic este bine dezvoltat – în special creşterea de caprine, porcine şi păsări – producţia animală reprezentând 12,91% din totalul producţiei agricole a ţării.

Disparităţile între judeţe sunt importante: în judeţul Constanţa, structura proprietăţii, mai orientată către exploatări de mari dimensiuni, sugerează o agricultură mai modernă, în timp ce în judeţele Buzău şi Vrancea sectorul agricol, caracterizat printr-o pulverizare extremă a proprietăţii, rămâne încă legat de metodele tradiţionale.

• Transporturile

Dacă accesibilitatea faţă de Bucureşti poate fi considerată bună, analiza accesibilităţii Regiunii Sud Est pe drumuri, pe calea ferată şi pe calea aerului în contextul Uniunii Europene arată gradul relativ de izolare regională şi caracterul periferic al regiunii.

Potrivit unui studiu recent care a clasificat accesibilitatea regiunilor României pe baza timpului de călătorie pe căile ferate, reşedinţele de judeţ în Regiunea Sud Est dispun de o bună accesibilitate, excepţie făcând Tulcea. Constanţa are cea mai mare accesibilitate, prin intermediul portului său, aeroportul internaţional şi legătura autostrăzii aproape finalizate spre Bucureşti.

Izolarea derivă atât din obstacolele naturale geografice cât şi din distanţa faţă de coridoarele europene principale. În Regiunea Sud Est, sunt trei judeţe la graniţă - spaţiu terestru, râu sau graniţă maritimă- toate fiind graniţe externe sau interne UE (cu Republica Moldova, Ucraina şi Bulgaria, precum şi graniţele de-a lungul Mării Negre).

Lungimea drumurilor publice din regiune era în anul 2008 de 10.966 km, ceea ce situează regiunea pe locul IV la nivel naţional; din totalul drumurilor publice regionale, erau modernizate numai 21,6%, regiunea ocupând ultimul loc la nivel naţional. În Regiunea Sud Est, procentul străzilor orăşeneşti modernizate era de 71% în anul 2000 şi a fost tot de 71% şi în anul 2008. Gradul de modernizare variază de la 79% în oraşele din judeţul Buzău, la 49% în oraşele din judeţul Vrancea.

Regiunea se situează pe locul II la nivel naţional din punct de vedere al densităţii liniilor de cale ferată la 1.000 km, înregistrând o densitate de 48,9 faţă de media naţională de 45,2, însă, doar 476 km de linie ferată sunt electrificaţi, regiunea aflându-se din acest punct de vedere pe locul V la nivel naţional. Este necesar să se îmbunătăţească cantitativ şi calitativ



17



situaţia drumurilor de acces a căilor ferate spre centrele economice majore şi, de asemenea, legătura dintre acestea şi coridoarele de transport europene.

Porturile româneşti se împart în două categorii: maritime - Constanţa, Mangalia şi Midia şi fluvial-maritime - Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina, care au caracteristici tehnice ce permit accesul navelor maritime.

Portul Constanţa este al şaisprezecelea port maritim în Europa şi cel mai mare la Marea Neagră, situat la intersecţia Coridoarelor de Transport Pan-European nr. IV şi VII – Dunărea prin Canalul Dunăre – Marea Neagră. Portul Constanţa asigură toate tipurile de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, transport prin oleoducte), fiind totodată dotat cu depozite şi terminale pentru toate tipurile de mărfuri, având potenţial pentru a deveni principala poartă pentru Coridorul Europa-Asia. O importanţă deosebită o are canalul Dunăre-Marea Neagră, care face parte din Coridorul Fluvial European Rhin- Main-Dunăre, asigurând legătura între porturile Rotterdam şi Constanţa. Fluviul Dunărea, cale navigabilă internaţională, pe sectorul românesc, de la intrarea în ţară şi până la vărsarea în Marea Neagră prin Canalul Sulina, are o lungime de 1.075 km, dintre care circa 170 km, între Brăila şi Marea Neagră, asigurând condiţii tehnice pentru accesul navelor maritime. În regiune există patru aeroporturi: un aeroport internaţional la Mihail Kogălniceanu situat la 24 km de Constanţa, unul la Tulcea (care funcţionează în prezent numai pentru curse charter), un aeroport utilitar la Tuzla (Constanţa) şi un aeroport utilitar la

Buzău. Aeroporturile au fost construite în perioada 1921-1972 şi reamenajate/re-echipate gradual în perioada 1962-2000, fiind în mare măsură necorespunzătoare cerinţelor impuse de zborul anumitor tipuri de aeronave. Cel mai important aeroport din regiune, aeroportul din Constanţa are un trafic de pasageri modest, în această privinţă ocupând poziţia 7 între aeroporturile din România.

• Turismul

Patrimoniul bogat de resurse naturale şi culturale a reprezentat precondiţia pentru dezvoltarea industriei turismului în regiune. Gradul de diversificare este ridicat şi cuprinde turism de litoral, montan, de croazieră, turism rural şi ecologic, turism cultural şi religios, care totuşi prezintă nivele diferite de dezvoltare, destinaţii mai importante şi cunoscute



18



fiind Litoralul Mării Negre care concentrează 2/3 din resursele turistice şi cca. 43% din capacitatea de cazare a ţării, respectiv aproximativ 60% din circulaţia turistică internă şi internaţională, Delta Dunării, staţiunea balneară Lacu Sărat din judeţul Brăila, Valea Buzăului unde îşi au locaşul multe biserici ctitorite între anii 1800 şi 1850, cu o valoare arhitecturalã şi istorică deosebită, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, dar şi o serie de rezervaţii geologice şi paleontologice, Valea Slănicului cu rezervaţia naturală „Focul Viu” şi numeroase biserici monument. Un grad foarte mare de atractivitate există şi pentru monumentele istorice şi religioase (în special triunghiul celor trei mănăstiri aflate în nordul judeţului: Celic-Dere, Cocoş-Niculiţel, Saon şi Bazilica paleo-creştină situată în satul Niculiţel, cetăţi romane, italieneşti, bizantine Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodonum, Halmyris, Arganum, Enisala) De asemenea, în toate judeţele regiunii sunt prezente cele mai renumite podgorii şi centre de producţie a vinului din România. În România, regiunea deţine o poziţie de excelenţă, confirmată de toţi indicatorii care privesc piaţa turistică naţională: în anul 2008 regiunea a fost prima din ţară în ceea ce priveşte capacitatea de cazare - fie existentă, fie în funcţiune - pentru numărul de înnoptări precum şi de sosiri. Indicele de utilizare a capacităţii în funcţiune este cel mai ridicat din ţară.

Sursa: Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est – Masterplan Regional pentru Regiunea de Dezvoltare Sud-Est - 2010-2020

Documents

I.1 Date geografice şi climatice Aşezarea şi reliefularpmgl.anpm.ro/files/arpm galati/starea mediului/2010/regiunea sud est...Aşezarea şi relieful Regiunea Sud-Est România a