Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiCHRISTIE, AGATTIA

Moarte pe Nil / Agatha Christie; had. Iustina Bandol.Bucureqti: RAO lntemational Publishing Company, 2007

ISBN 978-973- 103-252-8

L Bandol, lustina (rad.)

821.111-31=135.1821.111-312.4="13s.1

RAO Intemational Publishing CornpanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. lll-119, Bucuretti, Romdniawww.rao.ro

wwwraobooks.com

AGATHA CHRISTIEDeath on the Nile

@ 1937 Agatha Christie Limited, a Chorion CompanyToate drepturile rezerv ate

Traducere din limba englezaIUSTINABANDOL

IlustraJia coperteiFLORICAZAHIU

Q RAO Intemational Publishing Company, 2007pentru versiunea in limba rom0ni

septembrie 2007

rsBN 978-973- 103 -252-8

Capitolulunu

I

- Linnet Ridgeway!tu

- Chiar eal spuse domnul Bumaby, proprietarul barului

Three Crowns, si-i d[du un cot tovara$ului sAu.

Cei doi barbatri holbari niste ochi rotunzi bucolici si ri-masera cu gurile intredeschise

Un Rolls-Royce masiv, ro$u aprins, se oprise in fataPostei.

Din el iesi iute o fat6, cu capul gol gi imbricatA inff-o ro-

chi14 ce pirea (dar numai parea) cat se poate de simpl&. Era o

fatl cu pAr auriu $i cu trasAturi regulate, care-i tradau autori-

tatea, $i cu o siluefi inc0ntitoare - o fatA cum rar se vedea inMalton-under-Wode.

Cu paqi repezi, imperativi, intrA in localul Pogei.

- Ea e! zise din nou dornnul Bumaby. $i continuh impre-

sionat, cu voce scAzutA: E milionari... Are de gdnd si bage

zeci de mii in proprietatea aia. Piscine, $Adini italiene$ti, o

sa16 de bal, plus jumltate din casa dararnati si reconstruit4...

- O sa aducabani in orag, spuse prietenul sbu, rur ins subtire,

cam jerpelit. Vocea ii era plini.de invidie $i de resentiment.

Domnul Burnaby fu de acord.

- Da, e mare lucru pentru Malton-under-Wode. Mare lucru.

Domnul Burnaby era multumit ca a$a stateau lucrurile.

- O si ne scuture pe toti cum trebuie, adf,ugb.

- Nu ca Sir George, zise celilalt.

t Aoaa'c*'E- O, pe el caii l-au nenorocit, replicd domnul Bumaby

indulgent. N-a avut niciodata noroc.

- Ctt a luat pentru mogie?

- Vreo gaizeci de mii bunicele, a$a am auzit.Barbatul cel sublire scoase un fluierat.Domnul Burnaby continua triumfator:

- $i se zice ch ea va mai cheltui gaizeci de mii cu toatereamenajarile.

- Groaanic ! replici subgiraticul. De unde are toti banii aStia?* Din America, a$a am inteles. Mama ei a fost unica fiicd

a unuia dintre milionarii aia ai lor. Ca in filme, nu?Fata iegi din localul Pogtei Si se urci in masinl. Birbatul

cel sublire o urmi,ri cu privirea ln timp ce pomea motorul qi

se indepirta mormaind:

- E o mare nedreptate - sa arate in.felul Asta. $i bani,,6ifrumusete -- e prea mult! O fatd atAt de bogatb n-ar trebui sa

fie gi frumoasa. Iar asta e chiar frumoas6... Are tot ce-ti po(idori. Nu e fuept...

II

Extras din rubrica de mondenitAtri aziaruluiDaily Blague

Printre cei care luau cina la Chez Ma Tante atr zit-rit-o pe frumoasa Linnet Ridgeway- Statea la masf, cuonorabila Joanna Southwood, cu lordul Windlesham sicu domnul Toby Bryce. Domnigoara Ridgeway, dupicum se gtie, este fiica lui Melhuish Ridgeway, care s-acasatotit cu Anna Hartz. A mo$tenit de la bunicul ei,Leopold Hartz, o avere imensi. incAntitoarea Linnet este

senzafia momentului, gi se zvonegte ci logodna ei ar pu-

Moarce pe Nil 7

tea fi anuntati curdnd. Cu siguranla lordul Windlesham

parea foarte ,prins"!

m

Onorabila Joanna Southwood sPuse:

- Draga mea, cred ca totul are sa fie absolut superb!

$edea in dormitorul lui Linnet Ridgeway din Wode Hall.

Pe fereastra, dincolo de gradini, se vedea cdmpul des-

Chis, mirginit de umbrele albastre ale padurilor.

- E perfect, nu-i a$a? zise Linnet.

Se sprijinea cu brafele de pervazul ferestrei. Chipul ii era

insufletrit, inflpcarat, energic. Ldnga ea, Joanna Southwood

p6rea intru c0tva gtearsf, - o tdnara inalt4, subtire, de 27 de

ani, cu o figura alungita, inteligenta, gi cu spr6ncene fante-

zist pensate.

- $i ai facut at6t de multe in atdt de putin timp! Ai avut

multi arhitecti?

- Trei.

- Cum sunt arhitectii? Nu cred ci am vf,zut vreodath

vreunul,

- Erau bunicei. Cam nepractici cAteodat4.

- Draga mea, sunt sigurb cf, ai avut tu grijl 4" usta! Fpti

cea mai pragmaticd {rnta din lume !

Joanna lui in m0na un girag de perle de pe toaleta.

- Banuiesc cA astea sunt adevi.rate, nu, Linnet?

- Bineinteles.

- $tiu ca e ,,binein{eles" pentru tine, draga mea, dar n-ar fila fel pentru majoritatea oamenilor. Mulli s-ar multumi cu

unele de culturl sau chiar cu imitatii. Scumpa mea, sunt abso-

httincredibile, se asorteazi perfect. Trebuie sa coste o avere!

tq.A"d*r'fr- li se par crrm vulgare?

- Nu, nici vorbi - sunt doar o mostri de frumusefe pura.CAt valorcazh, pdn6 la urma?

Cam cincizeci de mii.O suma de toati frumusefea! Nu fl-e teami c-o si ti le

fure cineva?

- Nu, le port in fiecare zi - gi, oricum, sunt asigurate.

- DA-mi voie sa le port pdni la cina, te rog! M-aq simliatAt de bine!

Li-nnet rdse.

- Desigur, daci vrei.

- $tii, Linnet, te invidiez cu adevi.rat. Ai pur qi simplutot ce-ti po{i dori. Iatb-te la douizeci de ani propria stApana,cu o avere incalculabila, frumoasi Si deborddnd de sini_tate. $i mai egti qi de1teapta! CAnd implinegfi douazeci. giunu de ani?

- tn iunie. O si dau atunci o mare petrecere de majoratla Londra.

- $i pe urma ai de gdnd s6 te marili cu Charles Windlesham?Totri gazetarasii istia dezgustitori de scandal sunt pugi pe jar.Iar Charles fi-e intr-adevar incredibil de devotat.

Linnet dadu din umeri.

- Nu gtiu. Adevarul e ca nu vreau sd mi mi.rit cu nimenideocamdata.

Draga mea, cdt6 dreptate ai! Dupb aceea Ru mai e nici_odatd acelagi lucru, nu?

Telefonul sunA strident, Si Linnet se duse si r&spund.6.

- Da? Alo?

li raspunse vocea majordomului.

- Vd cauti domnigoara de Bellefort. Si va fac legitura?- Bellefort? O, da, desigur, fa-mi legitura.Se auzirh un clic gi apoi o voce, insufle1it6, plicuti, ugor

g6fAind.

Moarte pe Nil 9

. - Buni ziua, dornni$oara Ridgeway? Liruet!

-fackie, draga mea! N-am mai auzit nimic de tine de o

gramada de weme!

- $tiu. E groaznic. Linnet, as vrea nespus de mult sA

te vad.

- Draga mea, nu poJi sa vii pdn[ aici? Sa-mi vezi noua

pasiune. Mi-ar face o plicere grozavd si ti-o arat.

- Chiar asta voiam sa fac.

- Foarte bine, ia repede un ffen sau o magina.

- A$a am si fac. Am un hdrb cu doua locuri. Am cumpi-rat-o pentru 15 lire. in unele zile se comporta foarte frumos,

dar are toane. Dac6 nu ajung pdna la ora ceaiului, si gtii cd de

vindL e vreun capriciu de-al ei. La revedere, scumpa mea.

Linnet puse receptorul jos gi se apropie din nou de

Joanna.

- E prietena mea cea mai veche, Jacqueline de Bellefort.

Am fost impreunb la o mi'nistire de maici din Paris. A avut

un ghinion teribil. Tatil ei era conte frNtcez, mama - ameri-

cancf,, din Sud. Tatal a fugit cu o alti femeie, iar mama ei

qi-a pierdut toti banii in crahul bursei de pe Wall Street.

Jackie a rf,mas complet lefteri. Nu stiu cnm o fi reu$it sA se

descurce in ultimii doi ani.

Joanna isi tot lustruia unghiile sAngerii. Se lisi pe spate,

cu capul intr-o parte, examindnd rezultatul.

-Draga mea, lungi ea vocalele; nu e oare plicticos? Dach

prietenii mei pf,{esc vreo nenorocire, eu renunt imediat la ei!

Sund foarte crud, dar astfel sunt scutita de o multime de ne-

pl4ceri mai tArziu! intotdeauna fie vor sd le imprumuti bani,

fie isi deschid vreun atelier de croitorie, 9i trebuie si cumperi

de la ei tot felul de haine oribile. Sau se apuc4 de pictat aba-

jururi, sau de confecflonat egarfe.

- Adic4, daci mdine mi-ag pierde toti banii, m-ai l6sa

balta?

lo s"a"a*"F- Da, scumpa mea, te-ag ldsa. Nu poli spune cA nu sunt

sinceri! lmi plac numai oamenii care au succes. $i ai sa des-coperi ch lucrul asta e valabil pentru aproape toam lumea -numai ci majoritatea nu vor sd-l recunoasca. Spun doar cinu se mai pot infelege nicicum cu Mary, cu Emily sau cuPamela! ,,Problemele astea au facut-o amt de acra gi de ciu-data, biata de ea!"

Ce dezgustatoare egti, Joanna!

- Doar dau din coate, ca toata lumea.

-Eu nu dau din coate!

- Din motive evidente! Nu ai de ce sa fii hrdpareal[ c6ndai ni$te tutori chipegi, tn floarea vdrstei, care iJi plitesc osumi enormA in fiecare luni.

- $i nu ai dreptate in ceea ce o privegte pe Jacqueline,

spuse Linnet. Nu e o cer$etoare, Am vrut si o ajut, dar'num-a lasat. E ingrozitor de mAndrA.

- De ce crezi clfine sa te vada atdt de repede? pun pariuca vrea ceva. Agteapta doar gi ai si vezi.

Pirea entuziasmati de ceva, recunoscu Linnet. Jackie

se ambala intotdeauna foarte tare. Odata a infipt un briceagin cineva!

- Ah, ce pasionant!

- Un baiat chinuia un cdine. Jackie a incercat sal fach sise opreasca, el n-a vrut, ea l-a tras gi l-a smucit, gi pdnd laurml a scos un briceag 9i l-a infipt in el. A fost o scend abso-lut ingrozitoare!

- Cred qi eu. Suni de-a dreptul neplicut!Camerista lui Linnet inffa in odaie. Murmur6nd cOteva

scuze, luf, o rochie din gifonier 9i iegi cu ea.

- Ce-i cu Marie? intrebi Joanna. Se vede ca a plAns.

- Biata de ea! $tii ci ti-am spus ci voia sd se md,rite cu untip care avea o slujbl ln Egipt. Nu aflase prea multe despre el,

Moarte pe Nil ll

aga c4 m-am gdndit cd era cazul sa-l verific. S-a dovedit ca

avea deja o sotie - gi trei copii.

- Cred cf,-ti faci o multrime de du$mani, Linnet.

- Dugmani?

Linnet era surprinsa

Joanna incuviinti din cap $i se servi cu o {igarir.

- Da, du$mani, scumpa mea. Esti at6t de cumplit de efici-

enta. $i te pricepi mult prea bine sf, faci exact ceea ce trebuie.

Linnet rdse.

- Nici gdnd, n-am nici un dugman pe lumea asta.

IV

Lordul Windlesham stf,tea sub cedd din fata casei, con-

templdnd proporfiile grafioase ale lui Wode Hall. Nimic nu-igtirbea frumusefea de modd veche - noile cladiri gi depen-

dintre se inalfau dupf, colJ, neviaute. Era o priveli$te placuta

gi pagnic6, scaldatl in lumina apusului de toamnS. $i totu$i,

pe mbsurl ce privea, Charles Windlesham vedea din ce in ce

mai pulin Wode Hall. tn fata ochilor ii aparea in schimb tot

mai clar o clf,dire elisabetana mai impozanta, cu un paxc vast,

pe un fundal mai auster.. Era casa familiei sale, Charltonbury,

Si in fata ei se vedea o silueta - silueta unei fete cu pA.r auriu

strilucitor gi cu un chip insufletit ce trAda increderea insine... Linnet, stf,p6ni la Chadtonburyl

Lordul se simlea plin de sperante. Refuzul ei nu fusese

nici pe departe definitiv. Era mai degrabd o am6nare. Ei bine,

el igi putea permite si mai a$tepte...

CAt de uimitor de bine se potriveau toate! Era, desigur,

preferabil si se tnsoare cu o persoana bogat6, dar nevoia nu-lpresa intr-at0t inc6t si fie nevoit ca,\a o adica, sa-Si ignore

t2 s'"a'a*'frsentimentele. Iar pe Linnet o iubea. $i-ar fi dorit s-o aibi desolie chiar gi daci ar fi fost practic lipsiti de orice mijloace,tn loc si fie una dintre cele mai bogate fete din Anglia. Nir_mai ci, din fericire, Linnet era una dintre cele mai bogatefete din Anglia...

Mintea lordului Windlesham croia tot felul de planuri deviitor. Si obfina poate administrafia mogiei Roxdale, sa resta_ureze aripa de vest, si nu mai fie nevoit sf,-gi inchirieze ca_

bana de v6natoare din Scotia...

Charles Windlesham visa cu ochii deschiqi.

V

Era ora patru cdnd micul automobil hdrbuit cu douilocuri se opri pe pietrigul din fata casei cu un scrAgnet. Din eliegi o fata - o fiint4 micut A, zvelt ,cu o claie de pdr intunecat -care se repezi pe sciri gi trase zdravin de clopo(el.

Cdteva minute mai tdrziu era introdusi in sufragerialunga 9i impozanti, gi un majordom cu mutra de preot o pre_zenta pe tonul mohordt propriu slujbei sale:

- Domnigoara de Bellefort.

- Linnet!

- Jackie!

Windlesham stdtea deoparte, privind cu infelegere cummica fiinta impetuoasi se ar:uncA asupra lui Linnet cu bra_

[ele deschise.

- Lordul Windlesham - dornni$oara de Bellefort, prie_tena mea cea mai buna.

,,O copila dr*gu1ii', se g6ndi el - nu chiar dragup, dar cusigurantd atragAtoare, cu parul acela negru inelat gi cu ochii

Moarte pe Nil 13

enormi. Lordul murmurl cdteva nimicuri politicoase, gi apoi

iesi pe nesimtite, lasdndu-le pe cele doub prietene singure.

Jacqueline se napusti indatir asupra lui Linnet - intr-un

fel care, isi aminti aceasta, ii era caracteristic. .

- Windlesham? Windlesham? Deciista e barbatul despre

care ziarele spun intotdeauna ca {i-e logodnic! Te miritri,Linnet? Chiar te mdriti?

Linnet murmura:

- Poate.

- Draga mea! Mi bucur atdt de mult! Aratd bine.

- A, nu fi at6t de siguri - nici eu nu sunt inciLt" - Bineinteles ci nu! Reginele iqi aleg intotdeauna cu

multa grijl printul consort.

- Nu fi ridicolf,, Jackie.

-Dar e'Sti o regin4, Linnet! Ai fost intotdeauna. Sa

Majest6, la reine Linette. Linette la blondel Iar eu - ei bine, eu

sunt confidenta reginei. Domnigoara de onoare gi de incredere.

- Jackie, scumpa mea, vorbe$ti prostii! Unde ai fost tot

timpul [sta? Dispari pur gi simplu gi nu scrii niciodati.

- Urdsc sl scriu scrisori. Unde am fost? Eh, cam pe trei sfer-

turi scufrrndatd. in SLUfSg. Slujbe sinistre cu femei sinistre!

- Scumpa mea, ce mult ag fi vrut s6...

- Profit de generozitatea reginei? Ei bine, draga mea, sin-

cerb sf, fiu, exact de asta sunt aici. Nu, nu ca sa-[i cer bani cu

imprumut. inca n-am ajuns acolo! Dar am venit sa-1i cer o

mare favoare.

-Da-i drumul!

- Daci ai sh te mariti cu Windlesham, poate ca ai sa

mh infelegi.Pentru cdteva clipe, Linnet paru buimhcit[. Apoi fala i

se lumina.

- Jackie, vrei si spui cf,...?

- Da, scumpamea. Svntlogodita!

.!I