www.interregrobg.eu
The content of this material does not necessarily represent the official position of the European Union
29 Smardan Street, Post Code 220138,
Drobeta Turnu Severin, Mehedinti, Romania,
tel.+40 252310280, E-mail: [email protected] , web: www.cciamh.ro
Camera de Comert,
Industrie
si Agricultura
Mehedinti
Project “ Danube Partnership for Mobility and Entrepreneurship ”,
e-MS code ROBG – 186, Project code 16.4.2.067
Co-financed by ERDF by the Interreg V-A Romania-Bulgaria Programme
HUMAN RESOURCES MANAGEMENT
http://www.interregrobg.eu/
mailto:[email protected]
http://www.cciamh.ro/
www.interregrobg.eu
The content of this material does not necessarily represent the official position of the European Union
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
1. Fundamentele teoretice ale managementului resurselor umane
1.1. Conceptul de management al resurselor umane
Literatura de specialitate ne oferă un număr mare de definiţii date managementului
resurselor umane care se deosebesc nu numai sub aspectul formulării termenilor, dar şi din punct de
vedere al interpretării problematicii resurselor umane sau al opiniilor cu privire la rolul, conţinutul
şi obiectivele acestui domeniu ştiinţific. Cu toate că nu există o definire unitară şi exhaustivă, cea
mai mare parte dintre definiţii contribuie la o bună înţelegere a conţinutului managementului
resurselor umane, arătând că acesta reprezintă1:
- funcţiunea care facilitează cea mai eficientă folosire a oamenilor în vederea realizării
obiectivelor individuale şi organizaţionale;
- funcţiunea care permite organizaţiilor să-şi atingă obiectivele prin obţinerea şi menţinerea
unui personal eficient;
- abordarea strategică a asigurării, motivării, antrenării şi dezvoltării resursei cheie a unei
organizaţii;
- ansamblul de funcţii şi procese intercorelate care au în vedere atragerea, socializarea,
motivarea, reţinerea şi menţinerea angajaţilor unei organizaţii;
- fixarea obiectivelor în raport cu oamenii, realizarea şi controlul acestora într-o logică a
sistemului;
- implică toate deciziile şi practicile manageriale care afectează sau influenţează direct
oamenii care muncesc pentru organizaţie;
- o serie de decizii referitoare la relaţia dintre patroni şi angajaţi (relaţia de angajare sau alte
tipuri de relaţii), precum şi cu alte părţi interesate care influenţează eficacitatea angajaţilor şi a
organizaţiei;
- ansamblul activităţilor de ordin operaţional (planificarea, recrutarea, menţinerea
personalului) şi de ordin energetic (climat organizaţional, motivare), care permit asigurarea
organizaţiei cu resursele umane necesare;
- punerea la dispoziţia întreprinderii a resurselor umane necesare, cu dubla constrângere a
funcţionării armonioase şi eficiente a ansamblului uman, precum şi a respectării dorinţei de
dreptate, securitate şi dezvoltare a fiecărui angajat;
- ansamblul activităţilor referitoare la asigurarea utilizării optime a resurselor umane, în
beneficiul organizaţiei, al fiecărui individ şi al comunităţii, în general;
- complexul de activităţi orientate către utilizarea eficientă a „capitalului uman”, în scopul
realizării obiectivelor organizaţionale, simultan cu asigurarea condiţiilor ce garantează satisfacerea
nevoilor angajaţilor;
1 Manolescu A., Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.37-38; Răducan R., Dalotă
M.D., Introducere în managementul resurselor umane, Editura Mirton, Timişoara, 1999, p.12
http://www.interregrobg.eu/
www.interregrobg.eu
The content of this material does not necessarily represent the official position of the European Union
- ansamblul deciziilor care afectează relaţiile dintre principalii parteneri sociali – patronul şi
angajaţii – menite să asigure sporirea productivităţii şi a eficienţei activităţii economice;
- toate activităţile orientate spre factorul uman, având drept obiective: conceperea,
proiectarea, utilizarea optimă, întreţinerea şi dezvoltarea socio-umană.
Analizând diferitele definiţii prezentate şi care nu sunt singurele consemnate de literatura de
specialitate, se constată că până în prezent nu există o definiţie oficială unanim acceptată a
managementului resurselor umane şi care să întrunească consensul specialiştilor în domeniu.
Încercând să dea o definiţie atotcuprinzătoare, profesorul Corneliu Russu arată că
„managementul resurselor umane reprezintă acea latură specializată a managementului general
al organizaţiei în care problematica personalului este abordată într-o viziune integratoare,
globalistă, interdisciplinară şi profesională şi care constă în asigurarea îndeplinirii obiectivelor
organizaţiei prin recrutarea, selecţionarea şi utilizarea adecvată a resurselor umane ale acesteia,
astfel încât să se pună integral în valoare potenţialul profesional şi creativ al tuturor
membrilor”.2
Managementul resurselor umane încearcă să dea cele mai bune răspunsuri la întrebările:
- ce îi determină pe oameni să lucreze?
- cum devin oamenii angajaţii unei organizaţii?
- cum trebuie selectaţi oamenii în vederea angajării?
- ce trebuie să ştie oamenii şi ce au de făcut în cadrul unei organizaţii?
În funcţie de răspunsurile date la aceste întrebări, managementul resurselor umane, arată
acelaşi autor, mai poate fi definit ca „ansamblul de activităţi specializate, omogene şi
complementare desfăşurate de persoane specializate ce folosesc metode şi tehnici specifice prin
care se asigură resursele umane necesare unei organizaţii, precum şi utilizarea integrală şi
eficientă a acestora, dezvoltarea şi motivarea lor”3.
1.2. Activităţile componente ale managementului resurselor umane
În conţinutul său, managementul resurselor umane înglobează o multitudine de activităţi
care, prin modul în care trebuie desfăşurate, corelate şi armonizate, au un impact deosebit asupra
rezultatelor obţinute.
Pentru enumerarea acestor activităţi au fost formulate numeroase opinii prin care se reflectă,
de fapt, specificitatea managementului resurselor umane în ţările de origine ale autorilor respectivi.
Întrucât o prezentare dezvoltată a acestora se regăseşte în multe lucrări de specialitate4, în tabelul 1
se prezintă o sinteză a acelor activităţi care, în majoritatea opiniilor exprimate fac parte din
domeniul de preocupare al managementului resurselor umane.
2 Russu C., Gheorghe I., Managementul resurselor umane, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004, p.17-18
3 Idem, p.19
4 Rotaru A., Prodan A., Managementul resurselor umane, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1998, p.19-25; Manolescu A.,
Op. cit., p.39-45; Russu C., Gheorghe I., Op .cit., p. 19-20.
http://www.interregrobg.eu/
www.interregrobg.eu
The content of this material does not necessarily represent the official position of the European Union
Tabelul 1
Structura activităţilor managementului resurselor umane în funcţie de obiectivele acestuia
Obiectivele MRU Activităţi componente
Obţinerea resurselor umane evaluarea funcţiunii de resurse umane
planificarea strategică a resurselor umane
analiza, descrierea şi evaluarea posturilor
recrutarea şi selecţia personalului
asigurarea de oportunităţi egale la angajare
Dezvoltarea resurselor umane pregătirea profesională
dezvoltarea carierei
evaluarea performanţelor / evaluarea personalului
Motivarea resurselor umane gestionarea stimulentelor şi a sistemului de compensaţii
şi ajutoare / avantaje
consilierea personalului
Menţinerea resurselor umane organizarea MRU
asigurarea condiţiilor de sănătate şi securitate a
personalului
relaţiile de muncă şi comunicarea
drepturile şi obligaţiile personalului
disciplina muncii
A) Obţinerea resurselor umane
Evaluarea funcţiunii de resurse umane trebuie să pornească de la premisa că fiecare latură
funcţională a oricărei organizaţii este determinată de competenţa, motivaţia şi acţiunea
organizatorică umană. În acest context este necesar ca la nivelul organizaţiei să fie bine delimitată
sfera de competenţă şi responsabilitate a funcţiunii de resurse umane ţinând seama că aceasta
asigură capitalul uman necesar desfăşurării activităţilor care contribuie la:
- realizarea în cele mai bune condiţii a obiectivelor organizaţiei;
- utilizarea raţională şi eficientă a resurselor umane, dezvoltarea continuă a competenţei lor
profesionale;
- asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă, sănătate şi securitate a personalului;
- recompensarea factorului uman prin salarii, stimulente, ajutor şi avantaje în rap
