GÄZETH SOCIETĂŢII „CULTURĂ POPORULUI" SUB CONDUCEREA COMITETULUI DE ACŢIUNE Ä „CULTUREI POPORULUI"

Prim Redactor: V. Chlru Administraţia: Piaţa Cuza Vodă 16 = i = - = Redacţia: Sír. Dorobanţilor 11 Secretar V- Nicoară ABONAMENTE ANUALE: pentru cititori .. .. .. 3 0 Lel | pentru autorităţi .. .. .. .. .. .. 6 0 Lei | pentru intreprinderi financiare 100 Lei

P E N T R U B A N A T í Banatul este al Românilor. £1 este al Româniior atât prin graniţele sale fireşti, adică prin Dunăre şi Tisa, cari îi marginese aşa de • eotărît, cât şi prin locuitorii Români cari au fost dela început, şi prin părinţii, lor Daci, şi prin ei înşişi, stăpânitori ai lui. Astfel, este lucru de neîn-•|eies cum vecinii noştri sârbi spun că au drepturi asupra unei părţi din el. Sunt mărturii puternice, aflate şi arătate de istorici, ca un Niculae Iorga, /jcari ne vorbesc lămurit că Sârbii au venit mai târziu în Banat, din ţara lor, şi a nume fie pentru a-şi găsi un adăpost la noi împotriva duşmanilor, ca ; Turcii, fie sub formă de colonişti. In cât ei au fost şi sunt numai nişte oaspeţi în Banat. Şi noi i-am primit frăţeşte, pentrucă Românii au fost tot­deauna mari la suflet, şi deci apărători ai ceior necăjiţi. — Aşa fiind, este mirare cum vecinii noştri spun acum că este a lor acea parte din pământul dostru, în care noi i-am primit aşa de frăţeşte pentru ca ei să-şi găsească un adăpost împotriva duşmanilor.

In ceeace ne priveşte, ţinem să facem cunoscut fraţiior n:>ştri sârbi ca, spre binele şi al poporului nostru şi al lor, trebue sa trăim în bună Viţetegere. Şi buna înţelegere se îatemeîază pe dreptate. Şi dreptatea ne mărturiseşte că Banatul este românesc. Ca atare noi rugăm pe vecinii 'noştri, cu care totdeauna am trăit şi voim să trăim ca prieteni, să nu ne fică această crudă durere de a ne rupe Banatul. Sa nu uite că şi noi avem /ЯОіПапі în ţara lor, pe valea Timocului, şi că ceeace ei ne fac astăzi, se va putea ca noi să le facem mâine. Căci niciodată nu vom îngidul ca să ni se rupă suflet din sufletul nostru, deoarece de la o asemeni faptă ne opreşte şi firea şi Dumnezeu. O naţiune» ca şi tot ce este pe lttme, nu are

^dreptul să-şi facă Siama singură. Copiii sunt datori să păstreze cu sfinţenie moştenirea lăsată de strămoşi şi de părinţi. Banatul este românesc. Aşa Ш s'a lăsat nouă din bătrâni. — Şi noi nu putem, nu avem dreptul să-1 trecem copiilor noştri decât tot românesc. Să se ştie că un părinte mai bine

iOioare decât să se arate nevrednic în faţa fiilor. Şi nevrednici ara fi daca am îngădui să ni se ia Banatul. Deaceea ne vom apăra cinstea cu preţ» bieţii. Şi cinstea ne • porunceşte ca să nu ne înstreinăiti suflet din sufletul nostru, ci sä zicem din toate -puterile că Banatul a fost românesc, este ?«iânesc( şi nu poate să fie decât românesc.

Da*- avem o nemărginită nădejde că, mat curând sau mai târziu, fratele popor sârb, în fireasca lui înţelepciune va zice el însuşi Ci "trebuie să trăească frăţeşte cu poporul român, şi că pentru aceeasta Banatul trebue să fie al Românilor.

M a r i n S t e f ă n e s c u . Profesor la Universitatea din Cluj.

Pentru cei ară de sărbătoare

Într'o zi de sărbătoare şi de mare bucurie, dacă ne trece cineva pe dinaintea ca­sei, oricine ar ii, chiar şi un străin, îl poftim înlăintru, îi dăm un scaun, îi închină.n

(un pahar, ca să ştie şi acest 'trecător de bucuria ce est*, în casa noastră.

Dar. pe un frate cum am putea să-1 lăsăm pe afară?

Şi totuşi aceasta o facem de doi ani şi jumltate cu a-proape doui sute de mii dc Români din partea Batiatj rămasă până astăzi sub pânire sârbească şi cu alţi îpesie trei sute de mii de R )-mâni din Valea Timocului. ' Sărbătoarea măreaţă a Ro­mâniei Alan* fra:il;>r acestora nu le. este îngăduit să o pri­vească decât dela depărtare, printre lacrimi şi îngenuu-

Dar, încă, ce fraţii B.măţenii ajunşi subt Sârbi

sunt fruntea şi între Bănăţeni. * Chipoşi, vioi, harnici şi deş­

tepţi, oamenii aceştia şi subt urgia stăpânirii duşmane un­gureşti au putut să-şi facă o stare înfloritoare şi să păs-treie o cultură şi o conşti­inţă naţională cu care ar pu­tea sta cu cinste în Argeş sau în Vrancea. Iar cei d:n Valea Timocului, prunci tine­rei şt bărbaţi în toată firea, cari în timp de şeasă ani din 1912 până în 1918 au ţinut piept în trei războaie mari, împotriva alor trei duş mani crânceni: turcul, bul garul şi austriacul, vitejii dit; făinoasa divirie a Timocului.

Ce vom răspunde conşti­inţei noastre, pentrucă noi stăm la masa luminata şiîm-

împăcat până când nu îi vom vedea şi pe fraţii aceştia la locui ce ll-зе cuvine ia masa bogată şi cu toate libertăţile împodobită a Romàniei-Mari.

* Pe fraţii din Valea Timo­

cului măcar aşa i-am pomenit din moşi'-strimoşi, razlefiţi peste. hotarele ţârilor româ­neşti, despărţiţi de c^tre tul­pina neamuLu prin apa Du­nărei, peste care nu ne în­

curcat, pentru care nu e ne-voe să ne luăm numai decât la bătae, dar care trebue to­tuşi să o limpezim, pentrucă să putem aveà o bună veci­nătăţi unii cu alţii.

lată, cum s'a iscat pricina aceasta.

In 1918, după revoluţi' ungurească, urmată de o re­pede prăbuşire, trupele fran­ceze dela Dunăre au intrat în Banat şi cu ele alături -au

cu.netam să facem pod. Va j intrat şi trupele sârbeşti. In

chind subt uniiuele şi sub | podobită a României Mari, nedreptatea unei stăpâniri străine. Noi, cari şedem l i -lăuntru, la masa mare şi fru­moasă, oare nu ne vom cu­tremură ca de o mustrare a Sufletului, gândiniu-ne la cei Ш afara?

Nu sunt ei fraţii noştri buni ?

iar fraţii- aceştia stau pe a fară?

Vom îngăima ceva despre urzeli e încâlcite ale domnilor diplo iiaţi şi mai ales despre nevoia de a nu ne strica prietenia cu ѵесіші sârbi. Dar sufletul nu ne poate fi

veni odată şi ziua acestora. Ei aşteaptă de sute de ani şi fiind obişnuiţi ne gândim, că pot să mai aştepte încă. Dar e mai greu, fiindcă du­rerea e mai proaspetă, pentru acei, cari, întemeindu-se pe contractul nostru cu aliaţii, încheiat în 17 August 1916, s'au crezut pe o clipă îmbră­caţi de Ţara-Mamă şi n'au încetat să aştepte îmbra;îşarea care întârzie.

Pentruce întârzie? Fiindcă am lăsat, ca aliaţii

noştri să nesocotească învo-'ia!a ce au iscăiit-o cu noi dimpreună. Dar, mai ales, fiindcă de trei ani şi noi şi Sârbii ne ascundem pe după deget şi nu voim sâ ne dăm pe faţa, ca nişte oamen drepţi şi fără gânduri ascunse, că avem o pricină de des-

teritorul ocupat de Sarai s'au săvârşit multe nedreptăţi. Au fost omorâţi oameni fără nici o vină. Altora li-s'a răpit avutul. Iar alţii au fost de­portaţi la Belgrad şi până în Albania.

Până spre vara anului 1919 încordarea dintre Români şi Sârbi era atât de mare, în-

|pât dacă mai ţinea aşa, pu­ţinii francezi ce se găseau între noi şi Sârbi de bună seamă nu ne-ar fi putut îm­piedica de a ne încăera. Pela începutul lunei Mai deld Murăş spre mează-noapte ar­mata româna înaintase până la Tisa şi Sârbii, cu trupele puţine ce le aveau în Banat n'ar fi putut să ţină piept o săptămână, dacă aripa stângă a armatelor române s'ar fi .abătut spre raeazăzi, peste

Murăş. Atunci — ca să nu se întâmple cumva una ca asta — Conferinţei din Paris i-a dat prin gând să hotă­rască o linie de despărţire între noi şt Sârbi şi a trimis harta acestei unii de despăr­ţire generalului. De Tour-madre, care comanda trupele franceze din Banat, ca acesta împreună cu delegaţi militari români şi sârbi să facă o combiune şi să hotărască mai amănunţit, până unde să meargă Românii şi până unde să rămână Sârbii. Această împărţeală nu aveà să sta­tornicească o graniţă, ci nu­mai s i preîntâmpine o cioc­nire între Români şi Sârbi. Francezii se retraseră ceva mai spre Seghedin, Românii înaintară până la linia gene­ralului. De Toumadre zisă şl „linie demarcaţională" şi de atunci până astăzi aşa am rămas, cu lina aceasta ţi­nând loc de graniţă.

Acum e vorba să se în­trunească din nou o comisi-une la Timişoara, de data aceasta pentrtt a trage o graniţă statornică în toată legea. , Sârb/i, vezi bine, vor care sa rămână graniţa pe unde s'a tras linia demarcaţională. Noi însă nu putem sa nu a-

Pag. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I No. ?>4. Decemvrie 1921

Cuvântul nostru Jucem aminte Guvernului şi Comisiei care va lucra la hotar fârea graniţei, câ a n avut con­tact în scris, pe temeiul că-Ыа ani întrat în război în Inul 1916 şi în care se fcpune, că Banatul întreg până ia Tisa şi până la Dunăre pi-se cuvine nouă. Şi raai tare decit acest contract tic fea^ă voinţa fraţilor lăsaţi peste linia dernarcaţională şi voinţa neamului întreg, ca fraţii aceştia sä nu fie des-lip:|i de către tulpina neamului,

Când s'a tras linia gene­ralului De Touraadre ca des-

Eănire între trupele român; i cele sârbeşti, s'a făcut estiiiä greşaîă, lăsundu-se

Sârbilor 12 sate peste h'm'a hotărâtă la Paris. Dar a-tunci se putea spurte că cea-cee se făcea avea să stea numai de astăzi pe raâae. Acura însă ar fi vorba să se facă o graniţă, care să nu se mai mute cu una cu două ţi ne place a crede, că nu se va găsi un guvern în Ţara Românească, care să iscăle­ască pierderea pentru totde­auna alor două sute de mii de Români, fără a raai vorbi de cei clin Valea Tűnocului. iar dacă s'ar găsi, poate să o ştie din linie, că o asemenea faptă n'ar putea găsi ertare In faţa judecatei ooştesţi a

i neamului românesc.

Libertatea dsplio m s. F I I

Când s'a hoiarít programul peestei pubiicaţiuni am pomii mia marele principiu, admis de ţntreaga lume civilizată, câşti­gat de omenire cu sacrificii de veacuri, după mari lupte intre vpopoare şi consolidat in trata­tele de pace ale marelui răz­boia; de la prinăiiiai „Autode-ierminärilor nationale".

Pe temeiul acestui principiu ţnscris in programele celor mai ţsmniate partide politice din în­treaga lume, s'au înfăptuit atâ-\tea ţări naţionale, cuie neamuri Ifelurite trăiau înglobate într'un singur stat, fiind chemate la o viaţă de sine stătătoare toate

\popoarele sugrumate de forţa altor neamuri mai puternice.

Ş; am privit cu simpatie infün-Sfiarea statelor noui, convins fiind leă ioale neamurile din lame a-\vând o statornică aşezare pe globul pământesc, armonia uni­

versala va fi definitiv stabilită. Pohmii au ţara lor, Cehoslo­

vacii patria lor. Ungarii1-plaiul lor, nimeni nu mai pribegeşte astăzi in cuprins strein, fiecare popor îşi are ţara kd naţionala. Cei urgisiţi de veacuri, cei ce rătăceau în largul lumei, cău­tând zidurile dărâmate ale Eri-chonului legendar, Evreii ce s'au plâns veşnic dc urgia neamuri­lor şi vitregia împrejurărilor, aa

j şi ei astăzi ţara lor naţională, în I care de sigur se vor aduna din

cele putru vânturi ale lamă pe undo i-au risipit nevoile vieţii. Palestina visată şi. dorită de veacuri s'a înfăptuit.

Societatea lor naţională le a-iută emigrarea din toate părţile lundi hz {ara lor Jtoate popoare­le ingăditindu-le însă celor ee vor să râmând tn ţările adop­tive, cu singura condiţiune su devină naţionalii statelor în ca­

re prinzándu-i inpremrărîle, vor să se stabilească definitiv.

In aceste condiţiuni, când neamurile au statele lor naţio-nale, convingerea noastră a fost şi rûmûne, сц România de acum este numai a Românilor, că Ro­mână pot vorbi, gândi şi simţi româneşte in ţara in care este a lor numai, fără să se poată supăra stranii, ce toţi, dar ab­solut toţi, an ţara lor naţioiuilâ, unde vor putea simţi, gândi şi vorbi în graiul lor strămoşesc.

$i călăuziţi de acest gând cu­rat, convinşi că nu mm' avem cu cine ne învrăjbi în ţara în care urmează să avem acelaş gând şi aceeaşi, simţire româ­nească, am început înfăptuirea programului nosirú românesc, de trezirea conştiinţei naţionale, dc formarea eaucaţiunii şi sim­ţirii neamului nostru românesc,

Convinşi că in cartea neamu­rilor s'a mai înscris marea li­bertate câştigată tot cu atât de muri sacrificii, libertatea de cu­getare şi gândire, ne-am ridi­cat cu tărie in potriva unor gân­duri ce ni se par in desacord eu interesele noastre naţionale, protestând in contra mor în­cercări de zavistie in samt! nea­mului nostru liniştit.

Se pot sjpărâ Românii? Nu cred, fiindcă interesele lor na-ţioihde sunt mai apropiate de gândurile noastre româneşti, fiindcă ci, ca şi noi, vor propă­şirea neamului nostru in îinişte, ridicarea economică şi culturală în li'iuntrul hotarelor noastre şi aşezarea cuminte pe bazele so­lide'oîe naţionalismului do stat.

Este natural să orientăm po-• porul nostru în vederea acestor

principii şi să vedem amestecul duşman acolo unde el se arată, sâ-l semnalăm, să-l comentăm şî să-l combatem.

m\\ mim J U N I I mm

Р О Ш І Е А У І В І І ETIL Hille A L E X A N D R I

M c ds б£©г.~е Valsau

•Vcndeiaiei RoîtîûriP. Profesor Universitar.

M'am încercat să scriu, m cuvinte simple şi iară podoabă, viaţa unui oui mare al Ţarii noastre: a lui Vasîîe Alexandri. Orice Român cu oarecare ştiin­ţ ă de cane îi cunoaşte măcar de pe nume şt toţi copilaşii şcoa-lelor noastre, cei de pe prundu­rile Dunării, precum şi cei din văile umbrite ale Carpaţilor, au versurile ini pe buze. Cu cân­tări alcătuite de pe poeziile lui, toţi ne-am trăit copilăria, şi pâ­nă ni se va plecă fruntea spre {pământ ne vom aminti cu drag

ішШ Î N A I N T E , Alexandri. Viaţa lui, mai puţm cunoscută, e o viaţă de laudă şi ne poate fi învăţătură. Căd a fost fiu de boer, purtat prin străin ăia ţi, având avere la în­demână. Dar nu a trăit în nepă­sare şi plăceri, nu şi-a uitat ţara săracă şi umilită de pe vremea aceea, ci a căutat să o înnalţe pe toate căile şi cât l-au ajuta? puterile. Dacă Alexandri, ca om, a pierit de mult dintre noi, amintirea bunei lui vieţi nu poa­te pieri din mintea noastră, pre­cum şi opera lui tânără ca flu­

ide ele. Toţi am simţit mulţu- j rile primăverii, veşnic va rămâ-jmire şi când le-ara spus şi când ne între noi şi ne va însenină su-. le-am auzit, fiindcă prin ele simţiam parcă vorbind glasul ce! veşnic al neamului nostru.

Dar nu numai pentru ce a scris se cade să îl slăvim s e

flotele. $1 viaţa lui, pe scurt, voiu po­

vesti-o ец acum cu prilejul a o sută de ani de ia naşterea aces­tui Comun >Sf сяятк

1. împrejurările in care s'a născut.

La începutul anului 1821 se auzi în laşi că prinţul Ipsilante, general în armata rusească — însă Grec de neamul lui — vrea să înceapă un războiu cu Turcii pentru scăparea Greciei de sub juirul turcesc. Un astfel de zvon îngriji pe locuitorii târgului laşi­lor. Lumea adunată în piaţă, la uşile prăvăliilor, la sindrofiile boereşti, vorbiâ numai de lu­cru! aceasta. Atâtea războaie trecuseră peste Moldova, că omul se speria de cea mai mică ameninţare de nelinişte.

C?nd însă la sfârşitul lui Fe­bruarie veni vestea că Ipsilante a şi trecut apa Prutului şi se în­dreaptă spre porţile Inşilor, grija se prefăcu în spaimă şi mulţi negustori şî bogătaşi se gândiră să apuce mai bine ca­lea pribegiei, de cât să rămână în* oraş ca să ia parte la întâmplă­ri, cari Dumnezeu ştie de aveau să fie bune ori rele.

Fiecare îşi adună ce aveà mai bun scule, blănuri şi îmbrăcă­minte: icoane îmbrăcate în ar-

Adresăm părerile noastre sol-daţilor, cetăţenilor soldaţi şi massclor largi ale poporului nostru, fiindcă să nu se uite de nimeni, că armata este naţiona­lă, că cetăţenii sânt români, că massele largi ale poporului a-parţin Popomba Românesc.

Considerând că vom reuşi să ne adresăm îaţiurtii, înţelegerii, prin convingere m prin violen­ţe, socotim că nu facem operă de învrà'ïtire cu nimeni, fiindcă nu preconizăm luptele politice şi de clasă.

Vom lupta de bună seamă in potriva oricărui curent anti-ro-mânesc, mărgininda-ne la mij­loace de propagandă cuviin­cioase, civilizate, căutând să convingem, nu să impunem şi să terorizam.

In ţara făcută de strămoşii noştri români, mărită prin jertfa sângelui nostru romanesc, de noi Românii, vrem şi vom impu­ne tutvlor voinţa noastră de a fi stăpâni noi, şi numai noi, la noi in ţară.

Internaţionalismul fiind pro-tivnic iniercslor noastre naţio­nale şi de stat, vom intru fatal in conflict cu propagatorii lur, fiindcă aşa ne impune simţirea şi raţiunea noastră româneasca.

Cum " această propagandă streină şi prin aceia ce o fac şi prin toate principiile ce le pre­conizează, este strâns legată de libertatea de cugetare şi gândi­re, Vbcrtcue ridicată şi în ţara noastră la principiu de guver­nământ, este liberă şi împrăştie doctrina primejdioasă din punc­tul nostru de vedere, prin ziare, reviste şi broşuri tipărite in sute de mii de exemplare, socotim că pe temeiul aeelnaşi libertăţi şi noi. Românii, cu atât mai mult arem dreptul, să ne apărăm in­teresele noastre naţionale prin

aceleaşi mijloace intelectuale, fără să se poată supăra care-va.

Nu putem încrucişa brütete, societatea romanească trebue si reacţioneze în potriva celor e* H ştirbeşte dreptul ci de auto­determinare.

Organizarea noastră actuala, e a noastră, statul nostru aşo curii este, e al nostru, poporul nostru, accesibil evohtţionisnut kd fatal al timpului va evolua fără zguduiri, aşa cum ne, erata tot trecutul nostru istoric şi strei nii, ce nu se pot împăca cu sta­rea acestei ţări, ţările lor visate, şi astăzi înfăptuite, îi aşteaptă cu hotarele larg (Tesch'tsc. Aceia ce vor să facă experienţa unor idei nouă, de stat nou, cu prin­cipii de guvernământ nou, te stau la dispoziţie ţările în care se face această tristă experien­ţă şi în care nn au curajul şi tăria convingerilor să păşească. $i unii şi alţii pornind la dram, le vom ura: călătorie bună!

Nu trebue să se supere nime­ni când cerem ca România să fie a Românilor, când luptăm să consolidăm cultura, sufletul şi gândul poporului românesc, in graniţele ordinii şi simţirii ro­mâneştii

VASILE D. CtilRU. SIEBSËSOEÎEGS егвввіазг

І ^ C Œ I R I ~ sí PÍISPFMNIN £ ZÎÎÎRIÎ'J DOSIRI!

O Ü I O R F L

POPORUhUI ; CE cRdcSTe mn ; ' OUI S! penRUDöü

; Debit шпкш - о ш м-: вшійп-ойсосоегтіьг.

іа

aar

i e

poi încuia uşile de stejar ale ca­selor, punea grele lacăte Ia be­ciuri, trăgea obloanele şi ră­can du-şi cruce, pipăind, legătu­ra cu galbeni din sân, pornea cu nevasta, cu copiii, cu slugile mai credincioase, pe drumul munţilor.

Printre aceşti pribegi de fri­ca cteriei era şi boerul Vasile Alexandri bătrânul, care în­ainte fusese sameş în cetatea Binderului, iar de la răpirea Basarabiei de către Ruşi (1812; făcea negoţ de sare prin ţară.

Bananul Alexandri într'o bu­nă dimineaţă îşi urcă nevasta şi copiii într'o căruţă cu coviltir smolit şi o porni din Iaşi spre Sirct apoi pe sub poala munţi­lor înspre Bacău.

Drumurile pe atunci erau re­le; adesea se întâmplă să întâl­neşti la un cot de drum, în mi­ma pădurii, tâlhari înarmaţi până în dinţi, care pe lângă bani îţi puteau hiâ şi viaţa. De aceea Alexandri şi cele câteva slugi credincioase păzeau cu puşti şi topoare căruţa sub coviltirul căreia stăteau cucoana şi copiii boerului.

A s l f e l эішалуглгІ œ w w t l ü » ] fe­

ras de sub munte al Вас.шЫ, unde trebuia să se nască cd mai de seamă vlăstar din oc anini' Alexandri. - In vremea aceasta oastea lui

Ipsilante innaintă până îa iaşi stropi uliţele cu sângele tuturor: Turcilor din oraş, apoi se co­bori în Ţara-Românească. Aci însă nu avu noroc şi până la în­ceputul lui Iunie nu se аісче ni­mic nici de oaste, nici de gene­ralul ei. Oastea fu bătută, şi îm­prăştiată, iar Ipsil.nie fu prins îu Ardeal si bätrat la temnnà.— Dwr cu dreptate rminieà acum, căci şi el poruncise uciderea bunului Domn Tudor, a (îiîea-riuhii nevinovat, fruntea ţărăni­mii, care se răsculase pentru binele neamului sau, înţefciând în câtă batjocură fusese a nm­en tă ţara noastră şi cât d l mult sujerise de pe urma Grecilor.

Deci până în toiul verii, ete-ria fusese nimicită, aşa ca bă­trânul Alexandri nu mai avea de ce să se teamă. El însă ră­mase tot în Bacău cu ar Iul, fiindcă din zi în zi aştepta naş­terea unul nou prunc care avea să-i înveselească bătrânelele.

ГіЧО. I i . í>.V»:>.vr:e 1921 CULTURA POPORULUI Pag. 3

Pagina Oier ară

— Zău, coană Smaran-i u c ă , « u fii aşa de hapsâna soro <iragâ şi vinde-mi un 'curcan. Iaca, Duminică îm­plinesc 24 de ani şi vreau jţa dau băcţilor o masă. Ştii

f umneta ca numai eu şi cu [apoleon ara comandat ba-

tabori la vârsta de 24 ani ? — Treaba dv., răspunde

hursuz coana S m ar an da mu-tând cu limba din stânga In dreapta, capătul negru al [ţigării lipit de bazele pâr­lite. Eu nu văd ce legătura este între curcanii raci şî Napoleonul d-tale. Eu, dom-inule leco&ncnt, mi-am amâ-jrlt sufletul pana când am fvăzut sburătucite curcile jtca, rrânca-le-ar pârdalnicu, j$i nu le vând acu măcar sa ivie tata din groapa . Avo s& jîe viind încolo îa iarnă, când jor fi mai scumpe, sa strung ioleţicj dc parale, că asta-i i toată averea mea. *

— Păi, ţi-l plătesc coană iSmarandiî ; îţi dau 50 dc I c i • -— Cefcaee? Nici c'o sută itiu-I dau ! Şi coana Sma-[randa sări friptă de pc [scaun. f — Stai, coană Smăraa-;ducă, mai stai la noi, su ne léteié peţitori. J — D'apoi doar ştm câ ;a'ai fete ele măritat. : — Am băeţi. Am un ba-: talion. Şi până una al tal; vreae sul însor pe amurîtul ăsta.

iNn-i a>i ma Va s i l e? V?.si!e, ordonanţa locote-

jneatului Todiriţă, rezemat Ic'îin umar de uşa, îşi tntm-jse gura intr'un zimbet poz-Inaş şi clipea şiret privind |s:".-re br.bă.

poamtle de soarele lai îc'îa. când grâul secerat se adună te movile d - aur pe câmpuri, câtid säSer.h încep să cosoască llve-

(zile înflorite. A doua zi de Siâa-Ítui-Jí'c ce! cu tunete, la 21 l o ­ji!-: 1821. se născu Vasile A-jle';ai)di"i. Ni-1 dăruise vara şl jbfîşîr^cl şi ei toată viaţa avea |să îr^xma darnic cântări de fe» Iricire. dz lumină şi sănătate.

2- Copilăria. Puţin trebue să mai fi stat

,'bâmmui Alexandri în Bacău-•Se va ii întors iar în iaşi, Ia ca­isa iui boercască înconjurată de o largă curte, unde Vasilică, noul eäscut, îşi petrecu pruncia, Copi1.:.'! «îîiji n u aveà; toate fl stau Lî îndemână, aşa că nu-i mai rămânea dc cât să alerge şi să se joa^e. Şî târziu, spre bătrâneţe. îşi aduce aminte ca duioşie V. Alexandri de aceste jocuri ale lui cu nu băiat de ţi­gan, Porojan, care fusese adus ea rob la curtea lui tată-său-

Când se făcu cevù mai mări­cei, fu dat pe mâna unui călu­găr cărturar, părintele Gher-;man. Acesta, în schimbul lo-coirtţel şl mâncării, îi învăţă să

— Uite, coană Smărân* ducă, te rog în genunchi; te iubesc cura iubeşte orbul din naştere lumina soarelui şi pentru o dragoste aşa de înfocată nu se poate sä nu-mi faci hatârul ăsta.

— Ei, pai dumnitale Iţi viuc a zburda şi eu nu-mi văd capul de treabă. Mai rămâneţi sănătoşi. Şi coana Smaranda -eşi legănându-se ca o raţa.

— Afurisită sgripţoroaică Ii . hârca asta, zise Vasile privind cu ciudă în urma el

— Ce ne facem ma frate Vasile ? Eu am făgăduit ofi­ţerilor friptură de curcan pe varză caiita şi vrau mu­sai,— cum zici ta,—să ma ţin de cuvânt.

-— Apoi d-îe locotenent, răspunde a lene Vasile, eu chitesc că am su găsesc a-iurea curcan. Daţi-mi o sti­cluţă de coniac, una de ceie mititele, şi va aduc eu cur­can,

— Să no te pue dracul să furi, mă parlíttde câ te zvânt în bâtae.

— Ferească Dumnezeu, domnule locotenent, doar «i eu is om gospodar.

— Psi dar ţ frate Vasile, fa tu cura te-i pricepe.

Coana Smaranda, preo­teasă văduvă, aveà patima păsărilor. Creştea sute de găini, curci şi raţe, dar nu se Indura sa tae una, mă­car la zile mari. Locotenen­tul Todiriţă căzuse în can­tonament ia coana Smaran-da, şi două luni se trudise sű mănânce o supă de găina, dar n'a fost chip s'o îndu­

plece. Cu trei zile In urmă-la ua păhăruţ de vin, loco­tenentul Todiriţă scăpase vorba, ca Dmmnica ce v ine va da băeţăor din batalio­nul Ы o „masă bogată" cu prilejul aniversării naşterii. Si acum amârtt că nu gă­sea curcanul făgăduit, privea trist ta curte, la coana Sma-randa, care, c*o oala mare, plină cu grăunţe Îşi tremura guşa chemând k mâncare „paserüe". Ua rnăcăit cum-plxt răsuna ta curte şi raţele pântecoase se repeziră In mers legăna la strigătul babei Dm eeis mai ascunse colţuri, găini odolene şi doape, claponi greoi şi gâşte gâlâgiose, veneau în ,'fuga marc spre prispa, unde se aşezase coana Smăranda şi ţipa d t o ţinea gura: „puii mamei, pui pui, puii'. Cur­cile gânditoare veneau cu gâturile întinse şi moţul vâ­năt grămădit de<isupra cio­cului, iar în urma lor, urn­ii at, cu aripile târâş, cu mo­ţul atârnând şi mărgelele roşii, venea Ghiţâ, cei mai mare curcan ad coanei Smă­randa, mândria şi dragostea ei. Si pe când! coana Smă­randa verbeà cu 'dragoste şi duioşie păsărilor, care înfulicau grăbite grăunţele împrăştiate de mâna ei as­pră şi pârlita, Vasile, cu ochii de uliu pânditor privea ta curta.

— Ce zkeţi domnule lo­cotenent, oare Ghiţâ ar fi bun de friptura?

— Eşti nebun mă Vasile ?î — Da nu zk eu cu gând

rău. întreb numai dacă ar fi de-sjuas uu curcan aşa ca Ghiţă.

In' aceeaşi zi, cam pe la

Cântec. Noapte târzie, noapte târzie, Bară de pioae, frunze şi vânt — Cei care-aşteaptă cèi ce or să vie, Suflete, spune-mi să cănU.

Dar n'au tn cântec murmur de ape. Nici vaet tainic de adânci vâttori: Noaptea mă strânge tot mal aproape, Suflete, spune-mi unde cobori?...

Bura de pioae, putredă treaptă, Frunze şi visări, taflet cernit -— Cei care'n lame mereu aşteaptă. Cei depe drumuri fără sfârşit.

G. Talaz

asfinttol soarelui, când toate „gofcaáe" coanei Smaraaáe se aactmseseră la culcuşurăe lor, Ciuţâ venea din livaáa împàetîdndu-se amarnic. Coa­na Smăranda, cu ţigara li­pită fel colţul gurii sta k vorba cu Vasile.

— îa te uită, Ghiţă m s'a cokat! face mirată asa­na Srasaranda. Unde-ai um­blat boinaru'e ? Du-te Ia ho­dini. Dragul mamei, drag, hai cu mama la. culcare. Si vorbfodu-i cu gingäfie se a-propie de curcan. Dar Ghiţâ cu odkfi păinjeniţî, încerca să-şi resfire coada, încerca să-şi întindă aripile, însă o ameţeala cumplită îl dobori. Se datina de câteva ori de la dreapta la stânga şa se prăbuşi cu ciocul ia ţârâaSL Cu moţai şi mărgelele vi- 1

nete, eu ochii închişi, se J trudüsa să se ridice roişcăma pidoarde moleşite, dar dup* câte-wa încercări z&darstce răraaae lat, cu ciocul deschis.

— Vai de mine, şi de mine, moare Ghiţâ 1 ţipa coana Smaranda I Oare ce-o fi având rnă Vasile ? 1

— D'apoi dă, coană preo­teasă, mă tem să nu fie pustia de holeră. Eu zic să4 tăiem până ce nu piere,

— Da cum, Doarmie iar-tä-mä, sä tai aşa mândreaţi de curcan 1

— Apoi cum socoti şî mata, da eu züc să nu-î laşi să piară.

- Mai Vasile, mă rog ţie du-1 la fântână şa toarnă apă rece, poate s'a tavioră. Imi rupe inhna ; nid nu mă pot uità la el, zise coana Smaranda cu ochii plini de lacrimi

—- Eu, coană Seaaranda, văd bine câ Gh%a îşi Ш duhul şi nu se mai îndreaptă câtu-i lumea. Dara iaca І iau, cum spui nata, şi dacă oiu vedea că n'are leac apoi at toată supărarea, cuţitut îl îndreaptă muia

— Numai să ш văd e% că mor, răspunse Coana Smaranda, clătinând captü cu tristeţ.ă

Şi pc când Vasile ducci pe Ghiţâ spre fântâna, coa­na Smaranda porul spre casă trăgându-şi broboada

c'teascä pe ri şi p* Mihail Co-gălniceanu, car« aveà să ajtîn-Cä nul târzia bărbatul atât d î însemnat ia cărmnirea ţării.

Dupa ce mvăţă c i t p u ^ îi»-văţa de la căluiiăr, Vasile A b -xandri fn trimis de btă-său te şcoala щш! prefetor francez, care se pr'paşise îu îaşf pe vre­mea aceea. Aci rămase până la treisprezece ani în şcoala a-ceasta, dac* na învăţă carte prea multă, iegă pretenü trai­nice .şi îşi deşteptă închipuirea ascultând de la prieteni! iul po­veşti despre ţări depărtate şi despre întâmplări minunate:

VM Insule frumoasa şl mari necunoscuta Şi splendide Breje sl lociirl Je sina-ald, 51 cete ds siîbatici prin соЛгІІ drşi pierduta ?i tint ce sî scj'dJ în îi-ptul гПеі c.i!d.

3. Tinereţea şi călătoriile. Boerul Alexandri dorea ca

fiul sân să ajungă un mare căr­turar. De aceea, cu toate că „Vasilică" eră încă tânăr de tot, in 1R34 părintele său H trimise la Paris cu gândul ca să înveţe medicina. Băiatul plecă din ţară împreună cu Ion Cuza. care pe atunci eră numai un fiu de boer. dar care în urmijl aveà să ajungă întâiul Domnitor al ţă­

rilor rumAnrşii uisJte. Frumuseţile, zffomotel şi plă­

cerile *?j-ăi3ăUţt? întru atât l-aa meâatai pa Atexandri, că nid nu a шаі vrai *Л msx de medi­cină. La început colindă prin spitale ca gâu4a! cinstit că tre­buia să se facă doeîor, cum îl hotirhc parinţH. Dar când simţi mirosul greu -al sălilor de spi­tale, când văzu atâtea boale, a-tâhrs trupuri spintecate pe me­se de piatră, fl pieriră toate gân­durile de ascultare a poruncii părinteşti. Firea hii eră prea se­nină, prea vesptă ca să poată răbda astfel de priveRşti. A-tund se încercă să înveţe ma-tematiçile. Dar mei Ştiinţa so­cotelilor nu-i fn pe plac şi se a-pucă să studieze lègue. Puţia timp trecu şl i se urî şi cu a-cestea. Fructul ştiinţei erà prea acru pentru el. Când în jurul lui erà atâta viaţă şi atâta petre­cere, cum să sc închidă ei în casă şi să-şi poarte ochii pe foi­le sarbede ale cărţilor de le^i? Lui H trebuia hmcă înverzită, câmpuri întinse acoperite cu flo­ri, cer albastru plin de lumină, cântece şi veselie. Şî ca să îm­pace astfei de trebuinţe ale firii

iui. c* «Hă cale puteà urma <& cât a f&ssM? Prieîaa! väjgfe»-du-1 fattăctrid fără spor de la • Ştiiaţ» la alta fi sfătulră sâ и las* è* hrrăţătsră $ să ш ерж-ce ô s poezie, lucra care гЛзвраи»-deă Hdftanat g^nduribr Ы m* сцпм. De atunci aceasta a fmet îndek*B*cirea de seamă a Шт-

ssk vieţi. La vârsta de Î8 aia* pbd l

Negît fa italia. Mulţi vor 8 ara-zit d* «ceasta ţară care e dfettre cele ймі frumoase ţări drär fe­rnst. Pe dtad la noi troène le * e ö -рет пвдв$й şi şesurile, іас іве»-ne si ** strângem fe Jurai P»-cuhá. aotäo num^ îa tăiat fcev nd mal vezi câte m petec é» zăpadă pe vârful munţilor, dar pe vài şi pe. câmpa viorefe*» brândîişete, lalelels cresc ca primăvara, iar unii copaci A-mân рѵгѵті verzi şi înfloresc m anul. Cerni e senin şi albastra ca marna ce ocoleşte mal áe pretţrttndeni această ţară nfefe-cuvâutefă. Pe alocuri primă­vara se îmbulzesc atâtea fkei. în cât rm oraş s'a numit Fhsre-renţt. Pretutindeni răsună cffa-tece, An vârful munţilor p»*-păstioşi până pe străzile

lor celăţî ale căror palate Щ scaldă treptele de шагэдога ta vidul liniştit ai mării, te oraşeî» mari şi mici se maal^i cîădîîS şi biserici care se paA socoti printre cele mai fromease pe care k-a ridicat vr»-o dată mâ­na omenească. In mezee stan a» dunate măreţe statut ^ comori de tablouri. — Şl nu пдагді atâtî Dar ce ne e mai scwrap nouă, în această ţară looaeşos un po­por frate cu al nostru, un p«-por cîi ua graiţj aproape ca ai nostru. Pämuntul îtaBd e presă--rat cu ruinele lăsate de cea mú puternică împărăţie a hnnfl, îm­părăţia romană. In car4tala Ita­liei, la Roma, se înnaftS stâlpii de piatră, foarte гтшжй, pe car* Tit ian a pus să se cteptească războiul în care el a fost birui­torul Dacilor şi întemeietorul neamului românesc Acolo se află pecetea istorică despre kt* tinitatea neamului nostru.

Toate aceste lucruri »cum tal» burau puternic pe tânărul Ale­xandri. Comori de frumuseţi se adunau în sufletul tel încân­tat Acum se hotărîse ca desă­vârşire: el aveà să tei kmamte de toate un poet

Pag. 4 C U L T U R A P O P O R U L U I No. U , Decemvrie 1921

Шп toate peste ochii înrouraţi d e la­cr imi . Vasile pândea s'o vadă intrată în casă, şi cum închise uşa coana Smaranda, făcu scurt stânga'raprejur sfri goană porni spre t run­chiul în care sta tolipt to­porul. Bietul Ghiţă strâns sub braţul lui Vasile c u ca­pul atârnând grcoiu Îşi căs­ca pliscul, fărâ să ştie câ-i d u s la moarte.

Când locotenentul Todi-riţa intră pe poarta, flueranci o doiuă românească,'Vasile Üb fundul ogrârii de längs t r u n c b i u , îi facti u n semn t a i n i c .

— Ce vrai ma frate Vá­s i k ? întrebă Todiriţa a-propiindu-se.

•— Avem curcan, dom-Bule locotenent r ă s p u n s e şop­tit Vasile.

— De u n d e raă nebunak? tetrrbâ v e s e l locotenentul.

— Coarta Smaranda ni ho dat pe Ghiţă, ca eră să piară.

Locotenentul fâcu un semn. ee ceplăcere şi Vasik se grăbi să-1 lairmrească.

— Păi cum, doamne iar-tă-mă, sâ n u sc bolnăvească, dacă. hâuse toată sticluţa és coniac. Beţivă iighioae, dorn-яиіе locotenent ; saraânâ In «artea răposatului, c a m zice C o a n a Smaranda.

Si Vasile luă pe Ghiţâ 4e picioare şi porni spre bucătărie sâ-I j u m u l e a s c ă .

Vladimir Nicoră.

Ш m cunosc... Multe delegaţii din srxăi-

.«ătate s'au abil tut pda noi fel dorinţa de a ne cunoaşte mai bine.

De ede mai multe ort in­teresul acestor streini a fost îndreptat tot asupra noilor provincii alipite Ia regat Ei căutau să ştie întrucât ele-ßientu; ra;nânesc din aceste provincii ne îndreptăţeşte unirea

Pornire lăudabilă pentru cu­noaşterea adevărului—am sus-ţinul-o totdeauna şi pe cât ne-a fost în putinţă, am primit a-ceste delegaţii dându-le cin­stea cuvenită. '

Care a fost însă procedeul de cunoaş tere , şi care a fosî-rezultatul ?

Dacă am luà de exemplu ѳ provincie care este cea mai uitată, cea niai oropsită, din toate punctele de v e d e r e — Basarabia — am vedea bine cât de mare este păcatul ce­lor ce cred că, vi/jtând2—3 centre: Chişinău!, Cetatea-Al-bă, Soroca, au cunoscut Basa­rabia în adevăratul ei element.

Şi trebuie să recunoaştem, şi mai cu scamă să recunoas­că aceste delegaţii, că n'au plecat nid odată pe drumuri­le întoriochiate şi noroioase-pentru ca să se afunde fei sa ide moldoveneşti, în satele »cestea peste care totdeauna pare ca pluteşte un nor le-

tuaecos, dar în care trăesc cei mulţi: ţăranii români care timp de o 100 de ml au fost robi.

Ori centrate deia care ema­nau ordinele ş! care păstrau tainele unei siäftnM nedrepte au fost populata вишаі cu streiiii.

Fie acei trimit de decrete ţariste, fie acei ce găseau matcă prielnici ta care să scurgă toată mierea, tot bel­şugul unei round de zi şf de uoapte, dată departe pdn sa­te, pe câmpuri, atât de ne­cunoscute lor încât credeau totul drept ca o mana ce­rească venită Ш Ызее*-váatarea Ы 0%шззеа, pe câsîd Iu realitate, acesta er.-preţul cel mare peatra ксгш". de nimica, ori pescui datorii kiîiîuse de fege.

Şi asii:-', în aceste eeatre o p,3îtc din ёгшсаіаі івша-nes: a b i t absorbit de cei ce sîăpâ-îaau, Iar altă parte s'a scitri treptat, treptat, pe unde putea să mai audâ ga­sul % care s'au Liţeies pă­rinţii şi bunicii

Cura ne-au cimoscuî atun­ci, prietenii vesifi шгесшоа-ştere ?

Teatral national din Ciul

'uadamental faiş~. şi aceas­ta ne-au spus-o econri din psesa ce adăpostea joraaid-2 de călătorie ale odegaţuor o-fjdah' sau neoficiali. Ne-a spas-o îndeajuns şi aoi n'am protestai, peatecâ pre ţa iam părerea acestora m după rea-iitatea lucrurito către caţe se îndrepta, ci după dajpatte şi iusi cu samă dspă Bieataii-tatea, că ori cespaae an stre­in despre mi, trebae sâ fie adevărat — dar nu fiindcă e adevărat ci peotra cä na e Român cel ee face constatarea..

Si n'a m protestat pentru că nici noi înşine nu ежюн-»teffl realitatea. La fel cu stră­inii căror nu le abace de spor­turi, pe dramuri nepefrutre; de vizite prin colibe de lat, şl noi n'am părâsttlmia featâ şi trotuarul, dar toţi — ma: sceptic ori mai oprkaist vor­bim de ţăranii baearabeai...

Cei interesai;!' pot să zâm­bească şi să exploateze acest fel de a ne cunoaşte ; dacă nu vom luă măsuri' grabsiec prii care, mai îarii nouă şi apoi la mii să arătăm ade­vărata stare dc- lucruri.

Nu depe trotuare şi i m ca­fenele sä reflectăm asupra e-lementului românesc dia Ba­sarabia, şi nici din birouri oficiale, căci toate aceste po­ziţii cu duhoarea lor de pre­ocupări meschine şi cu sgo-morul lor de babilonie — km îndepărtai prin ешЪагііе tu­pilare printre dealuri şi dum­brăvi roditoare.

Acolo a putut anmd şi şi-a putut păstră credinţa şi graiul strămoşesc.

Să trecem, si să treacă pe aici şi astfel ne vom cunoa­şte şi ne vor cur?craşte.

O. Talaz.

O altă piesă jucată pentru prima oară în acest an este w Marşul mp$alu scrisa de шші dintre cei mai mari scriitori de teatru dm Frai iţi.

O fată de viţă nobilă se îndrăgosteşte, de profesorul ei de pian, un om йаяркц modest, fricos, dar de-o bítoaraíe rară, cbbtit şi bMntL Părinţii fetei, se'oţelege, câ se tapâtrivesc ia căsătorie. Atunci иаетй fug la Paris, unde a'aa ca ce trăi. Fata î$ aminteşte că are o prietenă ele scoală măritata c'un bogaiaş. Se dace, cu htmttd ei, pántra a-i cere ipriji-auî să-i găsească lecţii de [ian sau vre-o slujbă. Aici bietul profesor jerpelit, stâagacfn şi fricos face o impresie arita şi cucoana R face o raon?Jă straşnică fetei, pentru pasul greşii. Iar ea îşi apăra iubirea ei cinstită cu atâta patimă şi convingere, cu atâta curăţenie Sufletească, în cât învinge greutatea.

Bûrbatui prietenei sais, bo­gătaşul îi dă profesorului un post în birourile ini, dar m din bunătate safleteascä ci pentru că se siffite îadrâgostit de fată.

Într'o zi vine* la ea acasă, s'o convingă a lunecă pe dru­mul adulterului. Fata й pri-meşte atât dt sărios, Ц face o morală atât de straşnică în­cât el pleacă тпШ, ЦІ cere ertare, dar se duce coniplect îndrăgostit de această feßieie fru.TiOasă şi cmstííá".

După o boală grea, fata e chemată de prietena ei la ţară, la o raoşie, peatra a se odihaî câteva săptămâni. Aici, tre­zeşte raai cumplit dragostea bogătaşului, care la început nu-i.;-puiie ninâc, dar o în­conjură cu atâta gîagăşie res­pectuoasă, cu atâta ateafic dulce cu ea ee ameţeşte toi mai mult. Viaţa de lax şi bo­găţie, frumuseţea bogătaşului, spiritui lui ѵіош şi aprins, ii întunecă tot mai шш ашіь tirüe şi bí tul profesor de pian se înfunda tot mai mult in u«nbrâ. La o declaraţie de aprinsă dragoste pe care i-o face bogătaşul i se trezeşte cumplit conştiinţa şi se îngro­zeşte la nenorocirea în csre l-ar arunca pe bietul profesor, dacă ea l-ar părâsL Şi rezistă la îndemnurile bogătaşului. Pe când. vorbeaa, intra soţia bogătaşului, prietena ti, şi când rănîân singure îi cere,

•în chip delicat, socoteala de chipul cum ea se poartă. Fata îi răspunde câ dacă l-ar iubi vreodată pe bărbatul prietenei sale atunci „s'ar pedepsi sin­gură".

Dar după câteva clipe intră bărbatul şi într'un ameţitor vârtej de dragoste se srrâng în braţe şi pecerJuesc iubirea lor ascunsă printr'o aprinsă sărutare. Fata ee trezeşte în­

dată dm această beţie de dragoste şi pleacă pe jos la gară şi se întoarce la profesorul ei ta Paris. Este urmărită tosă de bogătaş care la ea aca^â fi face o declaraţie de adâncă şi curată dragoste. Sunt sur­prinşi de profesor care îl roagă pe bogătaş sâ plece.

Durerea bietului profesor este atât de zguduitoare, se simte atât de sfârşit şi neno­rocit, o roagă atât de sfâşietor să Hu-l părăsească, încât fata Й fâgădaeşte câ i va fi cre-dfedoasâ pâaă la moarte.

Şi aici ea cade prada шіеі cumplite lapte sufleteşti: de o parte iubirea ei neţeraiurită pentru, bogătaş, de sită par­te conştiinţa că face o faptă grozav de urîfcă, îrtşc-lând pe prietera ei şi zdro­bind viaţa profesorului, care o iubeşte cu toată puterea sufletului lui clmtit şi curat. Nu poate cşl învingătoare dm această luptă, şi pentru a-şi ţinea cuvântul dat priete.iei sale şi profesorului, căruia i-a fă­găduit credinţă până la moarte, trece în camera de alaiuri, pe când profesorul îi cântă ia

¥ pian uu câutee care îi amin­teşte timpul petrecut la bo­gătaş, şi se împuşcă.

Piesa a fost jucată cíastít, eu multă mutică, cu mult studiu, şi cu scene de ade­vărată artă. Fot uliul 9.

Oe ¥§rliă oi cafifurli D-lail. I. comma Pangala.

Nc pare foarte râu că până acum nu ne-ai înţeles cum câ tut vrem sâ i'acexn din gazetă o foae de denunţuri. Nu ne putem permite a da publicităţii scrisori dc bat­jocură. Şi dacă cele ce spui d-ta sunt adevărate, apoi ai auíoritátíle şcolare care pot aduce pe (ІгитЫ bun pe cei vinovaţi.

D-lui Pâscu'.escu Ilie. îţi spunem şi d-tale ceea cc am mai spus-o de atâtea ori : versurile nu le poate scrie toata lumea. Nu mai vor­besc de poésie, care-i cu to­tul altceva de cât versurile.

Nu toţi care scriu versuri sunt poeţi, după cum foarte mulţi oameni ca suflete de poeţi nu scriu versuri. Si dacă noi publicăm ta fiecare număr versuri, apoi să şti câ foarte rar avem poezii.

loan Ciocănel. Am pri­mit scrisoarea d-teîe şi aeşl dorinţa noastră este de a-ţi răspunde îndată la întreba­rea ce ne iaci, totuşi ches­tiunea ne Sind lămurită pen­tru noi trebue să ne sfătuim cu oameni care pricq> aceas­ta chestiune. Şi îndată ce vom aveà răspunsul lor lim­pede iţi vom răspunde tn primul număr al gazetei.

V. N.

La ireafiă ЬШ, ia mâncare cosaş. O cucoana, xice, câ avea

un bâeţan la coasa. Şi ca-coana când li ducea d e mân­care sâ mănânce s e uita şi cum mânca, dar se uită ţi cam cât mânca.

Nu se cam potrivea. Şi-i zice băeţanuhii: — „Mai băele, da puţin

şa încet mai coseşti іц? — „De cucoana, face bă­

cani, de, cosesc şi eu ca ua baci". . .

iar după ee mănâncă, cu­coana îi zice iar :

— „Mâi bâetc, nu fie de de oda, da muk mai mă­nânci tu ! . . .

_ Bâeţanul, mghiţând şi cea din urma îmbucătură zise cu ©are care supărare.

Apoi de, cucoană, rnânâae şi eu ca nn cosaş.

(gposá ée- Gh. Obreja àm Zimbrii ta 15 itî»e, cÄmS R «veam la cosit tri.*).

Preot. Petra öh. Swrin

Valea fui Suflă. Părintele se nimerise ma­

sa 6r la un cumatru. Pâra-tcie însă lacom peste tr.asura, iar cumàtru 1 bem mehai-chm, hc-care cu пйглѵиі щ feicşngul lui.

Tura-vura, una alta. vre­mea trece şi vine mapei mesei.

Pucc cumătră mas.» întinsa ca pentru cumatru părintele.

Cc găină grasa, ca şedea vmtura-coaja deasupra şi nici un abur nu eşia.

Părintele n'are de l u c r a ? -- horp ! o lingura ş\ repede, repede iasă iingura jos şi se uùâ în sus.

Se fripsese de i s<: făcuse băşici in guri , dar de ruşine tăcea chitic.

Cumătră - său b a g a de searaâ.

— Ce-i cumetre părinte, ce vuzuşi de te uiţi în pod?

— Ma uit câ d r e p t e corzi ai îs ci să, d e unde le-ai luat?

— Din valea lui Scria pă­rinte zise mehenchiu! de Román.

Petru G. Sorin

CJTfTORH NOŞTRI, mai aies cei dela sak pre­cum şi moseriaşi si mun-cit&ri de orice fel, cari do­resc a înfiinţa orice fel de cooperative precum şi în­drumări speciale, su se au' reseze inspectoratului coope rafiei din Transilvania şf Banat, Str. Land 54, CHI

No. U. DeecíBvrie Ш 1 CULTURA P O P O R U L U I 5

f a pentru po{

івсаЦая linsele de tec şi cdte le cazane nu sânt bane, căci ide suirt impermeabile şi t i s pi-

d e prea reci Iarna ş i prea ISdde vara. ; lriv...<isüjxuntefe câpiaşite pe

. j feáianr;' щ і ţin ca id decât când

Et nouá, caca daca se în-•o căptuşeala să ЬШіо-o ; e îndeasă şi nu mai .ţiae

jcaW, uşa că lâna, fianela sau va-jfetrcbuese sciîimbate des; este ІШ8І !>i; ie pentru ceice sufer d« feif la picioare să-şi puie in m-''Ajá-nhue tălpi mobile (sbanţu-li) de pâslă, sau de piaţă, sau le psrie.

Sünt mal multe feluri de m-tUţăîuinte: ghete, papuci, paa-lafi.(immei, hileri), eterne (cin-Şkote\ &oifne (cipici) şi opird, jbr pentru iarnă mai scut şoşo-№ şi wcy;? (pantofi de pos tav)

ßtru ploolc galeşii. Dintre acestea, ceie mai purtate

şear. zhetclc la oraşe şi opmcite Ѣ sate, apoi cişmele.

(ihfiek cele mai practice suai liefe cari sá încheie ca şiret, Iar jto ci: nasturi, cari s ent raai ba-jK decât cele cu elastic. Ohe tete jaaot mai bane decât pantofii,

irnbracă mai bine pkáoraí ăiesneîe. Cişmele sunt bune

jtamai fu «rmmite împrejurări, ţeted mence omul la vânătoare Jeu are mult de umblat prin uo-іюаіе şi ploi, când îl apără de i«te?<*ală şi de răceală. PontofU ia?ir înciiiţiminte uşoară de va-й; papucii sâ tetrebnlnţează nai uuniai prin casă; botinele m R'PIII ţăramrtui sunt ca şi (berek- nn/şanţiiui, n?«ă făcut-dis-pick mai or -Hnară şl mai

ОІЯТЧІ este »ncattaromtea o-üciwltii a Românului, încălţă­mintea lui naţională, d&i care pricina numeie ei se identifică cu a ţăranului nostru. Ea se fa­ce dm o bucată de piele tăbă-jcftá, drept-unghiulară şi niare cât trebue pentru ca să cuprin-Й piciorul. Această bucată de leiek se cease ín forrná de gfe-IPŢI !a im capăt, iar restul să .ttrânge îr, jnrul piciorului pria storul unor curele trecute prin j^ăurile tac aie pe marginile d i ceste cureîe prelungindu-se fcaga opinea de picior şi de ţur-tóu pe deasupra ciorapilor sau ;» obidelor. Curelele cari mfă-jjara ţurloîuî sunt sau de piele, Щ dc aţă do cânepă, de păr 'de cal say d~ hcu şi să numesc îMrsme say. tw'ùie.

Opinca este o îucălţărnînte u-.şeară şi călduroasă când se a-ipScă pe ciorapi sau oblele bune ,ţ potrivite anotfmpeluL Ca es te fcshi! de d a r a b ® (2—3 hfflf) şi costă cu urnit mal puţin decât Ьвйпеіе şl cişmele: s e tocaîţă ş i

|.ÎRcalţă cu uşurinţă; se acomo-

dează шаі Ы»е după forma pi­ciorului aşa cu umbletul se iac* cu multă uşurinţă. Dar opinca, are'şi cusururi: ea nu acopere partea, dc sus a piciorului şi nu-i păzeşte dc umezeală şi de udea-lä; ea este rea pentru uoroiu, când acesta trece peste margi-aUe ei. De aceea ţăranul va tre­bui să aibă in casa şi o pereche de cisnie, pe cari le va purta dupa anotimp, după vreme.

Voi» termina spunând că este lucra înţelept ca să nu purănj aceleaşi iiicălt Гі minte fără nici o întrerupere; c bine sa a v e m cel puţin două perechi, ps cari le vom schimba dintr'o zi intrai ta. Dea«micrK:;i гщ e bine ca îa-trân<j acasă să te descalţi de

mai depărtate de m i r a i . Pentru aceasta el este ban k cei ce sa­fer de anemie (Spsă de sânge), şi limfa tism, pentru cei ce au de o b i c e i u picioarele reci.

Exerciţiul măreşte trompira-(ш (as?;darea, năduşeala), ceea ce face bine, căci prin sudoare ies afară din corp multe lucru­ri rele, cum este ki cei ce sufer de reumatism, de obezitate (boală de grăsime), etc., dar se Înţelege că transpiraţia prea multă poate să facă şi rău.

Exerciţiul deschide pofta de mâncare (apetitul) şi uşurează mistuirea, din care pricină el este foarte bun pentru cei ce sa­fer de dispepsie (msituire grea), dar exerciţiul nu treboc făcut îndată după mâncare, fiindcă atunci sângele se diiee spre muşchii cari sunt în mişcare, în loc de a merge spre stomac, care are nai mare trebuinţă de d în tirnpal mistuirii.

Exerciţiul desvoită muşchii, în volum şl ta energie, şi dă

pneîî ori pantofii, căci te învc- j ţi aşa şi apoi când ппрта|агагіІе | te vor hnpedecâ s*o iod Г І І З З greu şi o se răceşti.

sa-

:ete sau d? cteme şi să ici pa- I corpului o putere nonă. Muşchii • cei mai munciţi se desvoîtu aia?

mult; îa brutari, ferari, zidari, j etc.. muşchii braţelor; îa cei ce j alearjfă.' dansează, etc., muşchii j picioarelor (în deosebi pulpele). ' Igiena cere însă ca să exercitam

toţi muşchii de o potrivă, pria urinare să facem iot felul de exerciţi?.

Exerciţiul micşorează greuta­tea сограЫ, dm care pricină ci se recomandă foarte mult la cel-graşi şî la cei predfcpnşi Ы tofraşare, la obezitate.

Exerciţiul face ca corpul să ße mai patin simţitor ta tefkiin-ţele stricătoare, cran nnaî: căl­dura, frignl oboseala, etc., ast­fel se expBcă de ce lucrătorii suportă bme frigul, "umezeala, lama aspră, pe câtă vreme ceice Mau în casă, lucrând k masă, cari Juc o viaţă sedentară, ca­pătă repede reamaösm.

Afară de acestea, exerciţiul îndrepresză diformităţile, de­viaţiile, strâmbăturile corpetai, anat pe cele din naştere, cât şî pc cete câştigate prin atitudine vtţioasa, prin cădere, lovitură, etc.

I>n toate acestea se poate ve­dea cât de folositor este exer­ciţiul, dor trebne să ţinem samă de «nautoarele ге^ай: să nu

facem ехегсфа bîdată după masa, dtípa ce am mâncat, cî să lăsăm să treacă cel puţin un das, iar când am mâncat prea muit şl ia timp de ysră acest risümp trebue să fie şl mai teng.

La lacepat exercipnt îi vom face inai încet, apoi din ce tn ce mai aite şi «pre sfârşit iar mâl încet pentru ca respiraţia şi dr-culaţi'i să se Iscă în mod regu­lat şi să au se ostenească siste­mul nervos. Respiraţia trebue să fie adâncă şi largă, for rra grăbită ш tiatpui e x e r d ţ i T î l u i , căci nu este Ыве să earoducem аепіГ trebuinck» ht plămâni prin îîmroiţîrea respiraffflor d prin lărsii°ea Ier făcâa4 taspira-

Se numeşte exedţiu orice mişcare făcută cu voiuţă, ск metoda şi cu un scop igienic ho­tărît, pe care o săvârşesc muş­chii membrelor şi ai trnncîriubri. între exerciţii se numără сШ-na sau есЫЩіипеа, fuga, dea-ţoi, üumasiiíü, innotarw sau notaţiii?.ea, mereul sau итЫеШ, scrima, vûslatal, precum şl di­feritele focuri, cam sunt: «ae, popicele, lawn-tenis, etc-

Mscorc dffl aceste exerciţii Іисге.чгй hnr'nn mod special, anele pan îu mişcare muşchii manilor, altele al picioarelor şi altele ai trunchiului, d'ir toate ta şi efecte comune, şi агщше: activează (înwţesc) respiraţia (răsuflarea): cei ce fac exerci­ţiu de mai mnît tin*p şl se obi-cinuesc cu ci au raişcăriîe res­piratoare ceva mai dese şi plă­mânii (bo}ocîi) se lărgesc şi pri­mesc asr mai malt dm care ат:Л un exerciţiu mărit încet cu încetul este bun pentru cei ce au răsuflarea scurtă în urma unei tuse inveehîte, pentru cel aplecaţi spre oftică, etc. La cel ce fac ptmtru mtâîa -oară exer- i ciţru, răsuflarea este mai deasă şi mal scurtă, ba щій să îneacă, îl se ia calea stsfletirfui şi trebne să se oprească; rcenri acesta msă dispare prin obidn-îîinţă.

Exerciţiul ţrrăbeşte ciradaţfa sângelui, aşa că mima bate mal Iute şi mai cu putere. Pentru cei ce safer de palmtefü (bătaie de mimă) exerciţiul mult au este bmt. Exerciţiul moderat este fem rte folositor, căci el fa­ce să chcnfe regulat sângele ta toate părţile corpului şt fl im-piage până la extiemii50tt osia

ţa adânci ; astfel vom face exer­ciţiul cu multă înlesnire şi fără oboseala. Nu trebue ca hainei© să fie strânse în jurul gâtului şi al pepiidül.

Asudarea (năduşeala) este bună chiar şi când este maliă, cu condiţia însă ca ea să fie ab­sorbită de îmbrăcăminte pe ma-sora îr, care ea se face şi ca evaporarea apei care pătrunde hi haine să se facă pe încetul peatru ca să nn răcească cor­pul; pentru aceasta se recoman­dă hainele de lână, íkmeteíc. Când suntem prea asudaţi na este bine să stăm pe loc în cu­renţi de aer, în vânt шсі să bem multa apă rece, iar apa rece să o bem încet, înghiţitură cn înghi­ţitură, Când se poate, este bine după exerciţiu să facem o spă-lătmă repede cn apă rece, duşi. după care indstă să ni se facă o fricţiune uscată şi să nc îm­brăcam repede.

Exerciţiul este bute să să facă

Carbone, Antrax, Dalac, Talan sau lnspHnat-r.:ia şi aceeaşi melodie sub al cărei nume se ascunde una din cele mai vechi boaîc cunos­cute, atat la animale cât şi îa om.

Boala e cunoscuta din cea mai veche antichitate şi care a produs adevărate ravagii (pagube mari) întotdeauna printre animale.

Boala care atuiicea nu se cunoştea de ce este predusă, f ă c e a ca părţi întregi ale unei ţâri să fr: pustiite dc vite şi astfe! de pe cum erà Ш fiinţa se numeau „Câmpiile bleste­mate ale Auvcrgniei" din cau/Л că orice animal păş­tea iarba verde sau mânca faa din aceste reginai mu­rea imediat, fără canzâ cu­noscuta. Este boala çsa mai ctmoscuîă din cele raai a-d.lnci bătrâneţe. A s í í d Moïse în Cartea II ce a scris, nu­meşte aceasta boala, â şa­sea plagă a Egiptului, fer în a Ш-а carte'ce scrie mai

întotdeauna îa aer Ш&г, iar nu iu loc închis, acoperit -.in hala de gimnastica, în mane}, unde aerul se strică repede. El trebue făcut zilnic şi chiar de doini ori pe îi, căci nu este mare lucru ca ©mul să-şi rupă'din ocitt>aţiiîuea Ini o jumătate de clas dimineaţa

. şi tot atâta după amiazi. Exerciţiul trebue potrivii du­

pă vrâstă, după puterile şi după starea de sănătate a fiecăruia. Aşa k copii este de. ajuns um­bletul, alergările şl jocurile; la acolesccuţi alargăriie (cursa), căiărla, danţiil. ginmastica, m-«otarea, scrima, vâslatul; îa fe­tele tinere plimbările, gimnas­tic?? potrivită sexului tor şi înno-tarea; ia adulţi aceleaşi exerci­ţii ca şl la adolescenţi, Insa ta raasura mai mică; Ja bătrâni plimbarea po |os, pe ioc drept, fără urcnşmi şi plimbarea » trăsură.

Dr. yasüe ßiaun medic colonei îs rezervă.

târziu, atrage atenţiunea oamenilor asupra acesta te­ribile maladii, căci constată că se transmite şi îa om. Este citată în scrierile lor de cei mai cunoscuţi scrii­tori ai timpurilor de atun-cea, ast-fel Homer în ffiada şi Ovidiu m „Metamorfozele^ sale vorbeşte despre această boală îngrozitoare.

Este o boală care a ins­pirat frică celor vechi care îi dedeau fel de fei de mrme.

Ast-fei doctorii arabi nu­meau această boală JPocul Persan". Boală cu atât mai gravă ca cât ee cunoştea încă de ai micea că se traxts-mke k om, ceea ce făcuse pe Vencţienă sä сшеашое Ы пкшѣе pe ces care v»*;

deau carne, sau iână. sau piei ele la animale moarte de această borJă.

Din cauza uşurinţei cu case se transmue şi iuţeîei AX care omoară, toţi hivutaţii s'au ocupat de aceasta boa­lă şj aa căutat să găsească cauza şi modul de a o vin­deca.

As tă» , aproape ou mai prezintă nici uapericol, căci ât şi sunt în toate ţările părţi (regiuni) îh care a-ceastă boală există ht per­manenţă, graţie .mijloacelor воі de prevenire n boalei, ea »u nmi inspiră nici o teamă şi azi іш шаі pier v à e k de cât acelora care tax vor să ia măsuri să йѵ pedice această mortaliiate.

Din nenorocire şi în ţara noastră* sunt p ă F ţ î unde a-ceastă boală se iveşte în toţi anii ast-fel pe cum este.: Bărăganul, iu vechiul regat, jöd. Butor, Cojocna ş. a. ende această boală prăpă­deşte anual «ti mare mmiăr de vite.

Pentru a se putea înţe­lege cum această boală, tvăeşte nuaiai în anume părţi, trebue ştiut ca boala este datorita unui microb» care se desvoită in bânge şi care trăeşte foarte mult m pământ chiar, când ani-maml se îngroapă destul de adânc.

Microbii din animalui care moare de această boală, fac nişte ouă .foarte mici, care sunt înghiţiţi de viermi de pământ (râme) care ti scot ia (aţa pământului şi sade uscându-«e i e trans­formă ta praf, care punan-da-se pe iarba, *<animalete CARE pasc pe acolo mănâncă krba tmpreună şea ouăle de microbi. Ш «trmà.

Pag. ô C U L T U R A P O P O R U L U I No %L Decemvrie PJ21

ava — Legendele m I m mm шшш шшш г^1

' Am terminai cu istoria, pe scurt, a aşezării neamurilor jstrăine printre Români. După jBmpüi, durata şi nrniăriie aces­tor aşezări, popoarele acestea formează mai multe grupuri. A-jwsrn, ia vre-o sntăcincizeci de •ni, după colonizarea Daciei de către Traian, grupul popoară-lor gtrmanice: Vizigoţii, Ostro-jgoţii şi Gepizii, tuti aceştia mal jpuţini barbai şi mnltunrmdu-se jnai mult cu striiîgerea birurilor în farmä de cereale, vite etc. itíeia populaţia băştinaşe, do la Daco- Rornaai. Ţinuta aceasta mai inoderată li-a {ost impusa ,Şi prin îaptul. că mai ales Goţii se aşezaseră m jlbcia noastră cu învoirea împăraţilor romani, cari t r a u suzeranii lor şi car! ii-au primit niai târziu dincolo Ide Dunăre. Déjà din timpul lor fereS Daco-Romanii, numiţi a-jjoi ГІІУІ târziu Vlahi, adecă Ro-inànj. retras în munţi, tsn-Йе егги mai h adăpost. Delà Üceste popoară germanice nn Жв-ад rămas r.io o urma.

Tot cam in timpul acesta a ттэі şi năvălirea Slavilor, cari «U ocupat mai ales viile şl câm­piile Daciei noa.strc, după cura dovedesc şi multele numiri to­posra iura, (de ape, locuri, sate) «i cuvinte rămase hi limba noas-îtră- Partea cea mai mare a a-cestor Slavi a trecut Dunărea în .Peninsula Balcanică, iar ceice *ü lâmas la noi s"au prefăcut în Români.

. A urmat ar oi păvâiirea unor jpopoiră dc rassă turanică, cei Unat sălbateci dintre ceice au băgat groa/ă în sufletul popoa-răior de pe atunci: Hunii, Ava­rii, Bulgarii şi mai pe urmă U«-tfurii T.s.u Maghiarii. Cele trei idintói vor fi făcut năvăliri şi în föranrilvania, dar munţii acestei ţări s'au dovedit şi de data a~ •ceasia adăpost sigur pentru neamul nostru. Manii şi Avarii «'au risipit ca făina oibului Bul­garii Ф-Ь noi, cunoscuţi în is­toria şi cu numele de „robi ai 'Avarier*' ац 2isp;:rut partea cea mai mare în Peninsula Bal­canică.

A urinat apoi o pauză de a-jproapc o sută de ani, în-care iRomân'i îşi reocupă văile şl tSniplile din Transilvania, în parte şi cele din Sudul şi Estul CarpaţUor. în timpul acesta se «organizează, aşa că la năvaB-şrea imiii nou popor tűrnie, a Ungurilor, П vedem pe Români (formând mai multe veovodate Independente unui de altul. Un­gurii, a căr«r mare majoritate s'a aşezat inafară de Dacia noastră pe şesui Tisei şi al Da-oării, an răzbătut în număr mai

mic şi in Transilvania, unde a» şt rainas. De asemeni au rămas aici şi Saşii veniţi începând d ia veacut al 12-lea.

Carpaţii. cari in ceie dintâi şapte sute de ani au tost adă­postul neamului nostru, au de­venit după stăpânirea Ungurilor şi in Transilvania cauza despăr­ţirii poporului român in două: ia cei din іюггіиі Carpaţilor pe de o parte şi în cei din sudul şi es­tul acestor munţi pe dc alia parte. Când s'au format Princi­patele române. Muntenia şi Mol­dova, acestea erau prea slabe, ca să poată păstra unitatea na­ţională, i,şa că Românii din Ti ansilvania au rămas sub ju­gul străin ţ-ână iu anul 1918.

In cele două Principate ro­mâno, mai bogate îu daruri d í -ale naturii decât toate, ţările vecine, dar şi ca locuitori ves­tiţi ca primitori de nevoiaşi, an început să vină apoi oameni dia Ţările vec ine; Unguri, Ruşi, Bulgari, Sârbi, Aîbaneji, apoi Greci şi Evrei în mimăr mare. unii mai de demult, alţii în tim­purile mai noul.

Grecii, Sârbă, Bulgarii şi Aî­baneji veniţi de mal de mult s'aa românizat partea cea mai mare. la ceeace a contribuit mrüt şi faptal, cä en*?! de aceeaş reli­gie ca Românit Dar nu cxîstă nici o dovadă Ы Istoria Româ­niei vechi, că ar.fi fost vre-odnîl cineva silit să se românizeze, cum au făcut Ungurii ca R o m l -nîî şî celelalte popoară din fosta Ungarie,

Din potrivă, îu România ve­che străinii s'au bucurat tot­deauna de o toleranţă atât d® mare, cum nu se mai găseşte în nici o ţară. Nici chiar religia, care deosebiâ în trecut popoa­rele mai .mult decât limba, nn a fost pedecâ pentru străini, ca să se simtă în Ronîâaia mai bine decât în vechea lor patria.

Dovada acestei toleranţe o g> sini şi în multe documente de-aîc Domnitorilor român!, cari îugaduesc ţăranilor creştini re­fugiaţi din părţile Rusiei Turca uneori cliiar şi Săcui, să se aşs* ze în ţările româneşti şi să în­temeieze sate. Mai încoace apoi găsim documente, prin cari «« dă voe şi multor meseriaşi şi lucrători străini să se aşeze hi oraşele româneşti, ca prin mim-ca lor să-şi câştige cete trebuin­cioase pentru viaţă.

Străinii aşezaţi în Principa­tele române nn s'au bucurat de scutid acestora numai pentru *-sigurarea bunăstării lor, ci d

au avut prilejul să câştige atât de mult, unii să facă pe Domnii şi boeril români atât de mflos-,

tM, meat au putut sä ajute c s mână largă şi pe fraţii lor r i ­maşi în patria veche. Aceasta s'aa întâmplat mai ates cu Gre­cii şi BulgarU veniţi ta Româ­nia veche.

Dacă ne punem acum între­barea, cum au răsplătit aceş& străini ospitalitatea românea­scă, trebue să constatăm cu da­re ie, că o parte mare dintre el s'au dovedit a fi ca ariciul din fa bula, care cerând adăpost în gaura scboluUii 1-a silit pe aces te să-şi părăsească locuinţa dia cauza ghimpilor, cu cari îl în~ tăpu. Ospitalitatea prea mare a Românului s'a dovedit, că e slăbiciune.

ia Transilvania, Ungurii şl Saşii , m Banat Sârbii şl ŞvabS, toţi oaspeţi pe pământul româ­nesc, s'au folusit.de împrejura­rea, ca două din írd părţi al* Românilor formau o tară deo­sebită (la început două:* Munte­nia şi Moldova) şi au asuprit partea rămasă sub coroana Un­gă i iei .răpindu-i drepturile v e ­chi şi împ.-d&cându-o cu tot dinadinsul în înaintarea ei eco­nomică şi culturală. Iar îa Ro­mânia veche , Grecii ajunşi îa-câlva vinpântre, an stors fără ОІШ pe ţăranii r mâni, iar л : , c-l din urmă neam străin aşezat aci, s'au fo­losit dc tonte prilejurile, până şl îa inchierea păcii dm î 919, ca să ne ponegrească ţara şl să o subjuge economiceşte străinilor lacomi după avuţiile pământu­lui românesc Şl e întrebare, da­că şi celei.:'te frânturi de po­poară străine nn ar fi lucrat la fel. când ar fi fost mal nume­roase.

Faptele acestea trebee să m dea de gândit. Noi na învăţam istoria de dragul povestirilor din trecut, ci pentrucă să scoa­tem din ea învăţături pentra viitor. Căci încă strămoşii noştri Romanii , ziceau, că istoria e în­văţătorul vieţii. Din trecutul is­toric al neamurilor străine ocro­tite de patria noastră româ­nească învăţăm, că o partä ma­re (Ji.'i acestea ne-au dujmanít N'frf însă пц ne gândim le răs­plata faptelor lor rele din tre­cut. Simtemt rasă hotârîţi sâ zdiobim fără milă pe ceice v<sf ruai încercă, nu să ne mai a-suprească, căci aceasta nn se mai poate acum, dar să se în­tovărăşească cu străinul cel dîa afară de hotarele patriei, cm ţ'ândtd de a ne face răn. Tar pe Pomânul, care va da mân5 d* ajutor străin иЫ dovedit că e potrivnic neamului nostru, Я vorn strivi sub disprefttl nostru. CâH sunt mărturisirea sufletn-UT* nostru vorbete plânse de poe-tnl Emiiicscu.

Chie a îndrăgit străini! Mâncà-1-ar taina cânii, îndrăgl-1-ar ciorile Şi spSnzttrătoriîe,

УШвг Lazir.

Spre o Re Ia frământările actuale-ce ţin­

tesc refacerea generală a vilto-rosii organism social al Româ-Bká de mâine observăm o m al­

de probleme mal mult sau puţin importante.

O chestiune foarte importan­tă tesă, de car* depinde în ma­re parte deslegarca multor pro­bleme fundamentale ale Roroâ-nka nouă constatăm cn regret că formează prea puţiu o eisend preocrapăriioi claselor condueä-teare: e problema morală. -

Să examinăm cu atenţiune carsete dezsstndui nostru so­cial de astăzi, căci trebue s i reennoaştem că, cu toată vic­toria războiului, ne aflăm, dîs viea împrejurărilor şi a пазъ-tri. într'o stare de paralizie e«-

Prima canză a acestei st&rl est« neglijarea şi chiar descon-siderarea princii-ПІог morale cs-bxr aial elementare îa \daţa pri­vată ca şi în cea publică.

CScl dacă există o criză 8-naacteră-econc-îîrică o сгітй poEticâ momentan incoritestî»-btti, există in mai mare măsură crl*ă morală care datează de msiîă vreme,

E vma noastră a tnturor m пщваі că nu am hm măsmrt b tiî?*p pentru primenirea sufSe-teassdL dar că arn participat — pria compSoitatea unora şi ря̂ в ti?îeftinţa celor mai nruffi — te e t ţ ^ u a r e a demoralizări. — Oestătfte şl împrejurările vfc-ţtî RTjstre K'.orice n'au регшН. esfe drept, să Pm dm p^nctel de vedere moral Ь no nivel tn-ѵі&зЪВ- Desele incursinui Ьяе-Ь«л. contactul cu orientul de-rn«rafizat, starea de subjugi* sas de vasalitate, ce пц aduceae siguranţa viejH şi <-lţinerea a-cti sitnr?ţiunJ de cât prin orn*-preeolsurl, an adus -neontestä-Ы ssnltc scăderi morale, c* $*за transmis prin moştenire. Lipsa de caractere ce o с«в-statăm mereu în junii nostru, «r fi prm urmare într'o Iwnä.pcJle er^eabiîS ф& punctul de w-àen Istoric,

Dar, tocmai pentru că cam пэогай avea la noi o cauză a-dâncă, trebuia mai multă muncă peatiu dezrădăcinarea ei. Ori. ce s'a făcut în această privin­ţă? Nimic sau aproape nimic

fes şcoală s'a neglijat сц total ed»cathtnea morală — ca d* aîtid şl cea fizică şi estetică — încărcând mißtea elevilor cn Ш кШ de cunoştinţe, ce s'au wt -pomt înainte chiar ca elernl si fi terminat şcoala.

îa viaţa socială, politicianis-mrf. nepotismul şi arivismul an înăbnşit ori ce scrupule morale te ftţa mtereselor individuale nea de partid-

Starea de pregătire a rSr-ЬстЫ, epoca neutralitate! ca şl a rixboixjlni propriu zis aù adus faurttueiite dezorientare si dath

orali echihbnil de care au proftţpa toţi pescuitorii in apă turbur* toţi corbii nenorocirilor noasmi naţionale trecătoare, ereind asii fel o atmosferă cu totul opusă principUksr morale. Dpsa, dsçi, de teren şl de pregătire pentra dezvoltarea nsel morali táp ire* proşsbue, au crelat o menta* litate cu totul periculoasă stăji morste a natíuinl noastre, mea* tal;tale cu care foarte mulţi dla-tre noi nu se pot imprieteaL |ată de œ se impun măsuri ră­dicate în privinţa însănătoşirii şi purificării moralei

Se înţelege că din amesteca­rea şi frământarea tuturor sţh {tetelor româneşti, din toate cak ţunte tecürte de Români, щ reeşi o altă societate mu't nsfll înaintat* din punctul de vede» moral.

Atmosfera şi mentalitatea so­cială se va schimbă îndată ts flipre ;;e va convinge, сЗ m eztetÄ anumite lucruri permfea mimai агюга, san că se poată si existe abuzuri care sa rămâil nepedepslte.

Totuşi regenerarea т а г Л comj^ecü nu poate veni duci тДзщІ serioase şl radicale s i se ver bA in şeoflă. m farnS» ca şl îa societate; hi şcoală st ">e dea o tnai mare гк-nţiane *> ămxţlmM moralÎ pr;.u mistui pracöce, pria supravegherea $ apreclarea moralităţg fi«c&ná etev, pria Infüntarea шгцЗ csat de moraä aplicată etc. m faiafc fie, aceeaşi supraveghere şi c*« reciitt'dfeic din partea părlnţjîw cari sunt datori ci, cei dintâi, & formere copilul cărnia trebuii să-i poată servi de pildă.

In societate trebtie sä dispoiî exemplele rele, mentalitatea ps-ricrdoasă a ітрцлііаиі şi a pte-ponderenţe! bioralităţii; acesak • t» pasira toţi în genere şi mai rrmít pentru cri ce vor fonal societatea de mâine.

Neces 'tă de aseîi.eni o mtia-sS şî serioasă propagandă r«o-raiS fScută dß oameni destst« n-d, cinstiţi şl înzestraţi .cu p » terea convingerii. Să se fad propagandă prin eraiu, pris scris şî mal mult prin bunul *-xemphi. Trebuesc propuvădsi-tori şi muncitori ai mordéi îa marea societate cât şi în şcoafll şi aceasta cât mai curând şi c& mai conştiencios.

Evenimentele imporlaiiie, uria сате ara trecut ele ci ii va ani trebß« să ne servească de în­dreptare tuturor, peutni ca vfl-tomî să ne găsească la înăîpV meii împrejurărilor ce vor vtri

Educaţie deci în clasele coe» ducătoare, educaţie în şcoală şl în familie, căci până rm se v«r roă toate aceste măsuri nu pih tem spera într'o regenerare mo­rală reală, atât de necesară bl prezent şl, mal ales pentru asi­gurarea viitorului.

No. 34. Decemvrie 1921 CULTURA POPORULUI Pag. 7

Cronica săptămănei Din lăuntrui hotarelor

Sttaaţia politică. Marile sbu-caimări politice ale ultimei gaptâmâni au fost observate ші mult In sâmi1 guvernu-jlui şi al majorităţilor sale |din staturile Ţârii. Două au fost cauzele neînţelegerilor. Mai întâi faptul, ca,Ia ale­

gerea vicepreşedinţilor Ca-'шегеі au cazul candidaţii din Ardeal, a pricinuit nemul­ţumirea aleşilor din acest ţinut. Apoi, cu prilejul re­întoarcerii deîa Paris a D-lui Ţitulescu au reînceput une­le certuri în privinţa refor­mei nouilor biruri, pe care D. Averescu voeşte sâ le uşureze, pe când d. Ţitules­cu, ministru d e finanţe, ţine sâ Ie aplice întocmai cum le-a plănuit. Dc asemenea d. Tache Ionescu, vechia duşman al D-lui Stere, frun­taş ţărănist, pentru câ acesta din urmă a fost prieten al nemţilor, este nemulţumit de înţelegerea între guvern şi' ţărănişti nevoind să vie la cameră. S'a vorbit din cau­za aceasta la Bucureşti şi st . vorbeşte încă de-o remanie­re, adică de-o primenire a juvernului, intrând noui mi­niştri In locul D-!or Ţitules­cu şi Tache Ionescu. Nu- pu­tem şti încă daca se va a-jurge la acest sfârşii sau •lucrurile s e vor împăca. Ce­lelalte partide politice din o-poziţie urmează o lupta a-'prigă contra guvernului şi a majorităţilor sale din sfa­turile ţărei. Această lupta e uşurată şi de faptul că ne­înţelegerile din guvern au un răsunet trist în popor, tapedecând totodată delà lu­crări serioase pe conducă­torii treburilor obşteşti.

Discuţiunile urmate Insfa-iturîle ţarii în aceasta săp­tămână, au avut de obiect r ă s p u n s u l la M e s a g i u , care, d u p ă o b i c e i u , ,a /ost înmânat M. Sale Re-şelui de o c o n i i s i u n c . S'a

;'.depus d e a s e m e n e a la Ca­lmera proeotul dc lege elec­torală c c va fi discutat d e urgenţa. T o t d e u r g e n ţ ă s e Vor revizui l eg iu ir i l e noilor biruri. L a S e n a t a a v u t Ioc o înălţătoare slujbă religi­oasa, servind însuşi I. P. S •Sa M i t r o p o l i t u l Primat al Tării, în a m i n t i r e a morţilor cu pri lejul a t e n t a t u l u i crimi­nal dc a c u m un an (6 D e ­cembrie). A u !':--!; faţă p e lângă miniştr i i "ş i s e n a t o r i , faniiiiiic c e l o r d i spăruţ i , a căror a m i n t i r e vă rămânea veşnică ir.tre no i . .Răposatu l Episeop R a d u ca şi шірis­tm! Di in i tr ie Greceanu ce-au murit făcându-şi datoria că­tre ţară uc iş i de-o mănâ plă­tită de duşmanii d in afară, vor rămânea veşnic ca o pildă v i e de iubire de patrie, cinste şi devotament.

Situaţia economică şi fi­nanciară. D. ministru de fi­

nanţe Ţitulescu s'a întors delà Paris aducând veşti bu­ne în privinţa valutei şi bo­nurilor noastre de tezaur. Valuta a reuşit, prin ce mij. loace nu se afată, a fi fic-sată în jurul a io centime. Bonurile de tezaur, un fel de împrumut al Statului, au fost de asemenea bine întă­rite, urmând ca bancherii ce Ie stăpânesc să trimită o de­legaţie la Bucureşti pentru fixarea condiţiunilor unei în­ţelegeri definitive. Intr'un cu­vânt se poate spune că spe­cula în leu a mâi încetat, importul mărfurilor de lux a fost mărginit, punându-se astfel mai multă ordine. Da­că ar înceta unele cheltueli nefolositoare în administra-ţiunile publice şi s'ar începe încasarea serioasă a impo­zitelor, s'ar putea ajunge poate la o mai mare înflo­rire economică.

Crou'ca bisericească. La Bucureşti a avut loc solemni­tatea investirii P. S. S. Episcopul Ivan al Clujului, care a primit din mana M. Sale R e g e l u i cârja păstori-cească. întreaga solemnitate a fost făcută cu mult alai , P. Sa Sa. episcopul Ivan venind la Palatul Regal în trăsura de gală a Curţii, însoţit de î. P. S. S. Mitro­politul Primat şi păzit de garda regală. Acolo, în sala Tronului, erau faţă M. Sa Regele şi Regina, guvernul . , mulţi generali şi diferiţi membri ai cierului. Primind cürja delà M . Sa R e g e l e P. S. Sa Episcopul I v a n a ţinut o cuvântare arătând credinţa şi dragostea sa că­tre Coroană, la care M. Sa Regele a răspuns arătând datoria fiecărui bun Român de-a conlucra la unificarea bisericii ortodoxe astfel cum marele Şaguna a voit-o. Apoi cu acelaş a îa iu noul episcop s'a dus la Palatul Metropo­litan unde a primit felicită­rile.

Viaţa medicală. Păreri de­osebite, prefăcându-se d. e multe or i in certuri prin zia­re, continuă a s e da in ju­rul descoperirii serului pen­tru vindecarea tuberculozei sau ofticei. Descoperitorul, D. D o c t o r Puţureanu e s t e ridicat în slavă d e unii, bat - j jocorit de alţi i . De r e g u l ă bolnavii p e cari el i-a în­grijit au numai cuvinte de i a u d ă . Ceilalţi doctori î n s ă , şi d in cei mai cinstiţi şi în­văţa ţ i , c r e d că nu e bine s ă ne grăbim ci t r e b u e s â aş­teptăm rezultatele hotâri-toare. S'a numit astfel mai multe comisiuni care lucrând cu acest s e r asupra bolnavi­lor de oftica, cercetează e-fectele. Peste o luna, cel muh două, consiliul sanitar superior, cea mai mare au­toritate doftoriceasca* va da

un comunicat înştiinţând po­porul dacă în adevăr s'a descoperit faimosul leac.

Până atunci doctorii sfă-tuesc bolnavii să aibă răb­dare neducându-se- la sana­toriul delà Oîaneşti unde lu­crează d. Puţureanu, spre a nu rămâne acolo fără locu­inţă şi mâncare din cauza marelui număr de bolnavi cari s'au strâns în acea lo­calitate.

Din afara hotarelor veş­tile ce vin sunt menite sa păstreze aceeaşi stare de ne­siguranţă asupra zilei de. mâi­ne. Pretutindeni greutăţile economice şi financiare pri­cinuite de războiu au de ur­mare o mare învrăjbire în­tre popoare şi între diferi­tele paturi sau clase ale a-celuiaşi popor. - Consfătuirea dezarmării ce a avut loc la Washington, dupa cum ştim n'a dat nici un rezultat, ba încă între Franţa şi Anglia au izbucnit unele neînţelegeri primejdioase. De asemenea între Japonia şi Statele-Uni­te ale Americei nu domneş­te nici o armonie. In aceas­tă situaţie pricepem foarte bine dece Franţa n'a voit să renunţe la armata ei de us­cat şi luând exemplul lv> mâniei, o ţară înconjurata numai de duşmani, trebue să păstreze o armată cât mai bine organizată şi numeroasă

Acestea zise asuora poli­ticei generale, să ne ocupăm puţin de faptele mai impor­tante întâmplate în ultin ia săptămână. î n o \nd b i n e î n ţ e l e s e u ţările vecine nouă. mai întâi cu Iugoslavia şi Cehoslovacia, ambele ţări lo­cuite de popoare de neam slav, s e observă o vie încli­nare spre reînceperea unei politici panstave îndată ce Rusia se va înfiripa, scăpată fiind de guvernul bolşevic. Numim politică panslavă, a-cea politică ce a r e drept ţin­tă unirea tuturor popoare­lor mici de neam slav din centrul şi sudul Europei, cu Rusia, spre a forma o to­vărăşie cu scopuri de răş-luire a pământurilor p o p o a ­relor d e neam strein lor si tot odată pentru a impune în Europa hegemonia slavă, adică voinţa atotputernică a unui singur neam. Pentru noi începerea unei astfel de politici, la care s'a grăbit să se declare părtaşă şi Bul­g a r i a , are o d e o s e b i t ă im­portanţă deoarece R u s i a d in cele mai vechi vremuri ne-a fost totdeauna duşmană şi îndată ce se va r e f a c e va avea ochii aţintiţi a s u p r a Ba­sarabiei. Or, ajutată de trei vecini ne putem închipui ce primejdie însamnă pentru noi când politica panslavă nu poate învinge de cât trecând peste trupul României. Desi­gur insa că politica provo­catoare a Slavilor va pro­duce ш Europa o nouă gru­

pare de alianţe şi datorit* ţării noastre este de-a sea~ lipi din vreme acelei grupă­ri a marilor Puteri care va garanta libertatea neamului şi desvoltarea Iui netul burată.

In Anglia un mare eve­niment s'a întâmplat: după îndelungate tratative între guvernul eng.ez şi naţiona­liştii irlandezi, s'a declarat de Stat liber Irlanda, pen­tru care necontenite lupte s'au dat în decurs de mai multe veacuri. Noul stat li­ber, supus însă Coroanei en­gleze, cum e şi Canada şi alte state, se orgrnizează a-pnrte cu un parlament deo­sebit, având totuşi o serie de înstituţiuni comune cu ale Angliei.

Noua înţelegere a avui un mare răsunet în întreaga lu­me, dând pildă pedeoparte cum un popor mic prin. lup­ta hotărîtă îşi poate căpă­ta deplina libertate, iar pe de alta dând iarăşi pildă cum un stat mare ca An­glia, după o victorie strălu­cită înţelege sâ lase liberă desvoltarea unui neam mai mic, cu care de multe se­cole eră în nelnţe 'egeri. Este liberarea Irlandei o pildă vie de asemenea a victoriei depline a principiului naţio­nalităţilor, adică a libertatéi popoarelor de-a fi stăpâne pe soarta lor, prin care de­altfel s'a făcut şi unirea tu­turor Românilor. Răsunetul* cel mai. mare I-a avut însă acest eveniment in America

ÎNŞTIINŢARE. • #

Soc. Nat. de Cruce-Roşie a României, fi. Cluj., aduce la cunoştinţă publică resul-tatul chetei şcolare, orga­nizată ia i.8 Nov. in şcolile locale, care a dat un rezultat de 4828 Lei 8H bani, în favorul copiilor srabi, tuber­culos^, pentru care dărnicie aduce v i i ewîţâmiri. D-1 primar a acordat 5 stângmi lemne gratuit, tar Inspecto­ratul General ai Sănătăţii şi Asistenţei Sociale prin Dl-. J. Moldovan. îmbrăcăminte pentru 10 copii.

Asemenea se aduce la cunoştinţa On. public, că D-1 prof. univ. T. Gaue ţine con-

* sulta ţiuni gratuite p e n t r u copiii suferinzi, in fiecare zi. deia 8-10 Î \ m. la Clinica infaniiiä, Str. Regala, 22; cu care ocazie se împart şi ajutoarele colectate pentru copii tuberculos*.

In numele Comitetului AL Seciu Staonia Шіези

Rectet. preced, Щ

ü o

INFORMATION. tt:

. і . ' - - > д а э ю с ц е і

Reformarea invef'ziîor ipa de i r . fer lo;»*

In regularnentoif tegir privi­toare la reformarea şi pensio­narea gradelor mferiearc din 1916 s'au introdus următoarele modificări;

Intre alin. IV şt У ale art. 35, sc introduc două «oui alimate

ce de mult nu putea trăi în j m u n n u í o a r t í у ^ й п ^ е г е bună armonie cu Anglia din cauza chestiunii irlandeze. Azi certurile toate s'au sfârşit prin înţelepciunea a doi oa­meni a căror nume trebue pomenit :

Lloj-d George, primul mi­nistru englez şi Dévalera, preşedintele republicii Irlan­dei.'

Trecând acum la o ulti­mă chestiune ce ne intere­sează, trebue să arătăm eă în Ausiria tulburările ee au

•avut loc din cauza lipsei de hrană, au încetat. Din ele n'au câştigat de altfel decât bolşevicii cari au devastat prăvăliile. Aceste tulburări este iiresc însă să. se întâm­ple atât timp cât poporul nu va aveà un mijloc .sigur de existenţă. Deodată popo­rul austriac trăeşLe numai din promisiuni şi putem spune câ numai Romfmia i-a aju­tat, prin convenţiunile co­merciale ce le-a încheiat cu el. Astfel zilele trecuie s'a încheiat o nouă convenţiune care din nenorocire nrote-jeazâ poate chiar prea mult pe Austriaci în dauna comer­ţului şi economiei româneşti. Dar aşa e Românul, răul din trecut îl răsplăteşte azi cu bine ! . . .

Bucium

„Daca i iavaíizÜ nu s'a» prezentai timp spre a fi re­vizuiţi, ei \ч>г putea fi revizuiţi la orice epocă ia cursul annfai următor şi în caaut câad ѵрг fi clasaţi pentru îsaeâ un an de în­cercare, data no«íui termeti de încercare medicală, se va con­sidera delà expirarea celui din­tâi, iar plata ajutorului va în­cepe de la aceiaşi <fata, adkra in continuare".

„Termenul de încercare pea-tru invalizii reformaţi timporal nu poate fi mai mare de 4 аяі, socotit de la data primei cla­sări, iar la împftnîrea acestui termen, se hotăraş te în mod definitiv asupra lor, fie că sunt în cazul de a Й reformaţi defi­nitiv cu sau fără pensiune ori ajua>r, fie că rămân buni de ser­viciu".

„In cazul câad vor fi refor­maţi definitiv ca drept la pen­siune, acest drept va curge dtla expirarea anului de încercare".

La finele art 65 se adăugii următorul aliniat;

„Invalizii reformaţi timpr>r;vl cu drept la ajţjforpe un an, eari la expirarea termenului de în­cercare, nu s'au prezentat pen­tru a fi геѵігиШ, potrivit art. 19 din lege, pot cere revizuire;» chiar după trecerea celor d«i ani prevăzuţi la art. 3(1 şî 37 din lege, dar în aaest caz, corai-siunile niedico-militare hotărăsc ta mod defmwiv aaup/a poziţia-

Pafj. H CULTURA P O P O R U L U I No. 3 1 Decemvrie 192!

Itcltatea Culturel Poporului

[ B A N C A R O M A N E A S C Ă ; • SOCIETATE AN0NYMA ! 5 C a p i t a l S o c i a l 1 6 0 , 0 0 0 . 0 0 0 C e i •ипірііі S e d i u l C e n t r a i t B U C U R E Ş T I . B

nii 1or, dacă cei 4 ani indicaţi la art. 35 au trecut, iar dreptul la ajutor sau ia pensiune, în caz de reforma definitivă, y a curge de la data ultimei revizuiri".

Evacuarea Albaniei da c ă t r e Sârbi

; Deoarece Jugo-Slavia a ară­tat câ ii este imposibil, din cau­za timpului şi altor conditiuni nefavorabile să îndeplinească complecta evacure a teritorului 'Albaniei până la 10 Decembrie, 4îonsib'ul ambasadorilor a con­venit să-l acorde o prelungire 'de timp până la 20 Decembrie.

Districtul Mirdiţilor a fost o-cupat de Albanezi fără inciden­te. Guvernul albanez, se zice că a adoptat acolo o politică con-ciiiatorie şi mulţumitoare.

Desrnrntk-ea Иаг.т&агііэг Ce m a m e i

Cancelarul Wirth desminte fanie/.iiie împrăştiate, de Matin asupra armatei de milioane a Germaniei precum şi înarmarea secretă a acesteia, atrăgând a-tenţia chiar asupra propriilor cuvinte ale domnului Briand pronunţate în Octombrie trecut, prin care arăta că Germania nu mai ameninţă pacea Europei. Deodată cu desbaterile în ca­mera franceză şi ziarele franţu­zeşti au început să întărâte con­tra Germaniei.

Austria ş i c h e s t i u n e a pleb i sc i tu lu i

Pe Miercuri se aşteaptă pre­zentarea notei conferinţei a m ­basadorilor, prin care se va răs­punde la protestul Austriei cu privire la plebiscitul în regiu­nea Sopron. Dacă conferinţa ambasadorilor nu va ţine sea­mă de obiecţiunile guvernului «ustriae, acesta nu va lua.parte !la plebiscit şi nu va recunoaşte eventuala cedare a regiunei ple­biscitare Ungariei.

Guvernul austriac cere ca plebiscitul să aibă Ioc Ia 20 De­cembrie, adică 8 zile după retra­gerea trupelor ungare din Şop­ron.

In vederea menţinerii ordinii cu ocazia plebiscitului au sosit 700 soldaţi aliaţi la Şopron.

П Р 1 І Ш І DR VÂNZARE, ui ferestrei cir­

cular r'iametru 85 c. m. Info -^jn_ţilJa_Aj{ia :i nilui. 01 CAUT: camere g o e şi b îcă-

tărfe. Oferte e I« zur S J O A. S.

СІТП1 ŞI RĂSPÂNDIŢI i larul vostru „CULTURA PO­PORULUI", c e trăieşte numai prin Voi şj pentru Voi.

S U C U R S A L E I

Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişlneu, Cernăuţi, Constanţa, Galaţi,

Cluj, Ismail, Târgu-Mureşului, Qradea-Мага, Sibiu, Tulcea, Tlmişoara. h L L J b

• B B a • Pace orice operaţiuni de bancă.2

9 999

S O C I E T A T E A N O N I M A CAPITAL Sl REZERVE LEI 1 7 5 . 0 0 0 . 0 0 0

9999 ••«§»999

999» m

B U C U R E Ş T I CALEA VICTORIEI 9 8 (Piaţa Palatului Regal)

m m й п ы й т с : ч о ш й , n m , нвд Ш Ш , т ш т ш ш ь

Щ999 9999

cum şi In principalele oraşe tUn ţară.

Execută orice operaţiuni de Bancă îo general. — Scont — Avansuri pe Ipoteci, gajuri de efecte publice, secţiuni şi măr­furi. — Efectuează plăţi şl încasări. Emite cecuri şi scrisori de credit in ţară şi in străinătate. — Primeşte depuneri spre fructificare- — Execută ordine de Bursa. —- Conturi curente.

9 9 9

U I "

fOOOOtX ХХХХХЭСХХХХХХХХХХХ71 A a ' p ö r u f

c a r e cupr 'nde : cântece p pora le d e iubire şi d e s p r e fire c f n t e c e d e pU>garie,p1storieşi pescărie» cântece ostăşeşt i , col inzi , u - turl, r u ­găciuni ş. a. p e n t r u t o a t e v â r s t e l e , s tăr l la s u f l e t e ş t i ş l înde le tn ic i r i l e poporu lu i r o m â n . • • • • • • • • •

Pre ţu l (128 радіш) Le i 4. £ K

Revânzătorilor rabat. — Se comandă deia 5 Librăria „ŞCOALA ROMÂNĂ" dm Suceava Q (Bucovina). • Costul se trimite înainte.

Q Г \f n Editura „Şcoalei Române" au apărut de asemeni şi alte Q cărticele religioase —poporale, de cântece, povestiri ş. a.

al error caigjög se trimite gratuit oricui îl cere. Q. У\ Spre a înlesni onor. cetitori cunoaşterea cărţilor no as re, yi îi rugăm să binevoiască a ne înştiinţa în cari gazete W cetite de ei, ar dori să publicăm ti;Iul şi preţul cărţilor

• noastre, care după cuprins sunt foarte folositoare. • w

^ХХХХХХХХХХХ"ХХЮС^ѴХХХХХ^

P E N T R U I N D U S T R I E S I . C O M E R Ţ S . P . A . C L U J , S T R . R E G I N A M A R I A N O . 6 - 8

(casele proprii).

Capi ta l social L e i 50,000,000 depl in vârsat S E C Ţ I A D E B A N C A ê S E C Î L A D E M Ă R F U R I

F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Haţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi stabili în Bu­

cureşti, Kosice, Praga ş \ Wîena.

m Ш99т9Щ999т9т9999Ш^99Ш9е9ѣ9999999999999Ш99999Ш999999Ѣ99999999999999Ш99Ш9Ѣ^99999999Ш99т99Ш999

• ДНиисШЯІЬБ si RECLAMELE se primesc la agenţia „Soarele" Cluj. Strada luliu Mania, 3 *99^»999е999Ф9т99999999і99999999999999999999999999999^9999999999999999Ш9Ш9»999999999ШШ9^99999Ш Girant. S. CRAIOVEANU. Tipărit cu maşina rotativă CARTEA ROMANEASCA institut de arte grafice „Cosinzeana" Cluj, str. Ualvârsiâtii No. 3 C. 1313