MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

ORDINUL Nr. 937 din 02.07.2002

pentru aprobarea reglementării tehnice„Ghid pentru determinarea performanţelor energetice

ale instalaţiilor de încălzire şi de apă caldă de consum dinclădirile social-culturale existente, în vederea reabilitării

şi modernizării acestora", indicativ GT 038-02

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/ 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,

În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,

Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 7/26.10.2002,

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei emite următorul

ORDIN :

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid pentru determinarea performanţelor energetice ale instalaţiilor de încălzire şi de apă caldă de consum din clădirile social-culturale existente, în vederea reabilitării şi modernizării acestora", indicativ GT 038-02, elaborată de PRODOMUS SA Bucureşti şi prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii Bucureşti (IPCT SA), prin grija Direcţiei Generale Tehnice în Construcţii.

Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.

Art. 4. - Prezentul ordin conţine 1 filă, iar anexa conţine 42 file.Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la

îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU,

MIRON TUDOR MITREA

107

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

GHID PENTRU DETERMINAREA PERFORMANŢELOR

ENERGETICE ALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE

Şl DE APĂ CALDĂ DE CONSUM DIN CLĂDIRILE

SOCIAL-CULTURALE EXISTENTE, ÎN VEDEREA

REABILITĂRII Şl MODERNIZĂRII ACESTORA

INDICATIV GT 038-02

Elaborat de:PRODOMUS SA - Bucureşti

Director general: ing. Călin ŞTEFĂNESCU

Director tehnic: arh. Michaela GAFAR

Şef proiect: ing. Dinu ZAHARESCU

Avizat de:

DIRECŢIA GENERALA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII - MLPTL

Director general: ing. Ion STĂNESCU

Responsabil lucrare: ing. Ligia FORSEA

Coordonat de:

ASOCIAŢIA INGINERILOR DE INSTALAŢII DIN ROMÂNIA

Preşedinte: acad. prof. onor. dr. ing. Liviu DUMITRESCU

108

CUPRINS

1. OBIECTUL ŞI SCOPUL REGLEMENTĂRII........................110

2. DETERMINAREA PERFORMANŢELOR

ENERGETICE...........................................................................112

3. METODE DE EVALUARE GLOBALĂ A

PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE

INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI

PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM .....................115

4. CERINŢE DE CALITATE ŞI CRITERII DE

PERFORMANŢĂ......................................................................117

5. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAŢIILOR

DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI ALIMENTARE CU

APĂ CALDĂ DE CONSUM.....................................................132

5.1. Sursele termice................................................................132

5.2. Instalaţia interioară de încălzire centrală ........................135

5.3. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum ............136

5.4. Instalaţia de încălzire cu aer cald.....................................137

6. TERMINOLOGIE......................................................................137

7. BIBLIOGRAFIE.........................................................................138

109

GHID PENTRU DETERMINAREAPERFORMANŢELOR ENERGETICEALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIREŞI DE" APĂ CALDĂ DE CONSUM DIN Indicativ GT 038-02CLĂDIRILE SOCIAL-CULTURALEEXISTENTE, ÎN VEDEREA REABILITĂRIIŞI MODERNIZĂRII ACESTORA ____________ _________________________________________

1. OBIECTUL ŞI SCOPUL REGLEMENTĂRII

Reglementarea de faţă se adresează proprietarilor, administrato-rilor şi utilizatorilor clădirilor publice, inginerilor de instalaţii, experţilor tehnici de construcţii şi instalaţii şi altor specialişti care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energeticii construcţiilor şi a căror activitate are ca scop creşterea eficienţei energetice a construcţiilor şi instalaţiilor termice aferente acestora.

Metodologia propusă în ghid se referă la clădirile publice existente, în care se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic, corespunzător reglementărilor tehnice în vigoare.

Pentru adoptarea unei soluţii rapide, eficiente, dar mai ales unitare pentru varietatea clădirilor publice, se propune metodologia din prezentul ghid, care poate sta la baza unor variante specializate pentru anumite tipuri de clădiri sau pentru clădiri din anumite domenii de activitate.

Elaborat de:

PRODOMUS S.A. - Bucureşti Aprobat de: MINISTRULSOCIETATE COMERCIALĂ DE LUCRĂRILOR PUBLICE,CERCETARE ŞI PROIECTARE PENTRU TRANSPORTURILOR ŞILOCUINŢE ŞI CONSTRUCŢII CIVILE, LOCUINŢEI, cu ordinulURBANISM, EXPERTIZĂRI ŞI nr. 937 din 02.07.2002CONSULTING

110

Clădirile publice cuprind construcţii cu utilizări în diverse domenii ale activităţii umane:

• administrative,• comerciale,• financiar - bancare,• de cultură,• 'pentru sănătate,• pentru turism• din domeniul sportului

Pentru toate aceste utilizări, există numeroase soluţii constructive, dar la marea majoritate soluţia principală de alimentare cu căldură o constituie instalaţiile interioare cu corpuri statice (radiatoare), alimentate de la centrale termice aferente clădirii sau din surse comune cu alţi consumatori (centrale termice de cartier, termoficare).

In conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii, activităţile de reabilitare şi modernizare a surselor termice, instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum trebuie să asigure nivelurile de performanţă cel puţin pentru cerinţele de calitate privind:

• izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie;• igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;• rezistenţa şi stabilitatea,• siguranţa la foc;• siguranţa în exploatare;• protecţia împotriva zgomotului.

Concomitent cu reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor trebuie realizată şi aducerea acestora la niveluri calitative şi cantitative în concordanţă cu prevederile normativelor în vigoare.

Numai după îndeplinirea cerinţelor obligatorii se va putea trece la determinarea performanţelor energetice, la reabilitare, respectiv modernizare.

Aceasta se face având în prealabil acordul proiectantului, în conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii,

111

realizarea de modificări, transformări, modernizări, consolidări care pot afecta cerinţele menţionate mai sus urmând a se face pe baza unui proiect verificat de specialişti atestaţi conform prevederilor legale.

2. DETERMINAREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE

Sursa termică proprie care alimentează o clădire publică, constituie elementul de plecare în acţiunea de evaluare a performan-ţelor energetice.

Înainte de a se trece la acţiunea de evaluare propriu-zisă a performanţelor sursei termice existente, se urmăreşte îndeplinirea cerinţelor obligatorii specificate în Legea 10/1995 în ceea ce priveşte clădirea în care este amplasată centrala termică, în primul rând rezistenţa şi stabilitatea, în special din punct de vedere al protecţiei antiseismice. De asemenea, trebuie luată în consideraţie respectarea cerinţelor de calitate specifice minime:

1. Rezistenţa şi stabilitatea• Rezistenţa la presiunea lichidelor• Rezistenţa la temperatura lichidelor• Rezistenţa la variaţii de temperatură• Rezistenţa la eforturi în exploatare• Limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje• Protecţia antiseismică a instalaţiilor propriu-zise

2. Siguranţa în exploatare• Evitarea pericolului de explozie• Gradul de asigurare al consumatorului• Securitatea la contact

112

3. Siguranţa la foc• Riscul de incendiu• Clasa de combustibilitate a materialelor utilizate, în

principal izolaţiile termice

4. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

• Igiena încăperilor• Evitarea riscului de producere a substanţelor nocive sau

insalubre• Evitarea poluării mediului (aer, sol, apă)

5. Protecţia împotriva zgomotului• Confortul acustic

Neîndeplinirea unuia sau a mai multor dintre criteriile de performanţă prezentate mai sus conduce la oprirea acţiunii de evaluare a performanţelor energetice până la găsirea soluţiilor pentru încadrarea în prevederile legale, în primul rând prin aducerea la zi în concordanţă cu prevederile normativelor în vigoare.

În cazul în care încadrarea în prevederile Legii 10/1995 se poate face numai prin modernizarea sursei termice, evaluarea performan-ţelor va porni de la această premisă.

Acţiunea de evaluare a performanţelor energetice a instalaţiilor de încălzire şi de apă caldă de consum începe cu cerinţa obligatorie consemnată în Legea 10/1995:

6. Izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie

În cadrul acestei cerinţe trebuie analizate elementele sursei de energie termică, corelat cu instalaţiile, precum şi cu clădirea deservită.

S-a pornit de la o bază de evaluare comună pe baza unui punctaj care să dea o imagine cât mai exactă a situaţiei existente şi care să constituie baza de plecare pentru proprietarul sau beneficiarul de dotaţie a unei clădiri publice, precum şi pentru expertul care realizează analiza performanţelor energetice.

113

Acţiunea de reabilitare şi modernizare se concentrează asupra clădirilor publice construite în perioada 1960-1989, acestea având cea mai mare pondere în dotarea edilitară a localităţilor.

Totodată, aceste construcţii au, în general, structură de rezistenţă corect calculată la solicitări seismice, ceea ce le conferă posibilitatea modernizării din punct de vedere al caracteristicilor termice ale anvelopei, cu intervenţii minime asupra elementelor structurale.

Clădirile publice realizate înainte de al II-lea război mondial sunt în general clădiri monumentale şi reprezentative pentru localităţile în care se găsesc la care se pune foarte puţin problema modernizării anvelopei din punct de vedere termic.

La toate aceste clădiri, cu trecerea timpului, se pune cu tot mai multă acuitate problema înlocuirii instalaţiilor existente, uzate fizic şi moral, cu consum mare de energie şi, uneori, cu grad scăzut de fiabilitate.

La clădirile publice realizate după 1990, se pot trage concluzii privind fiabilitatea diverselor tipuri de utilaje şi materiale folosite, precum şi asupra eficienţei schemelor folosite.

Utilizarea unui punctaj pentru evaluarea performanţelor energetice ale instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum dintr-o clădire constituie, pe de o parte, o apropiere dintre diversele tipuri de clădiri publice cu utilizări variate şi, pe de altă parte, o cuantificare a modelului de funcţionare a utilajelor, echipamentelor şi materialelor care compun instalaţiile respective.

Unul dintre criteriile informative, de analiză pentru evaluare îl constituie şi uzura utilajelor şi materialelor în funcţie de durata normală de funcţionare (durata de serviciu) stabilită prin Decizia CPMB nr. 630/13 mai 1980 pentru utilajele şi echipamentele care s-au montat până în 1990 şi care, la multe dintre construcţiile publice, mai sunt în funcţiune şi în prezent.

S-a ţinut seama şi de acest act normativ pentru că HG nr. 964/ 23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe se referă la construcţii în mod global, fără a detalia elementele componente ale instalaţiilor în funcţiune realizate la clădiri din anii 1960-1989, dar şi la cele mai

114

vechi, care conţin elemente a căror durată de serviciu este indicată în actul normativ din anul 1980.

3. METODA DE EVALUARE GLOBALĂ A PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM

Conform STAS 12400/1 performanţa este înţeleasă drept „comportarea unui produs - în cazul de faţă un echipament de instalaţii sau o instalaţie în ansamblul ei - în raport cu utilizarea lui".

Prin criteriu de performanţă se înţelege „enunţarea unui principiu de apreciere, cu indicarea valorilor numerice (dacă este posibil) în raport cu care se evaluează îndeplinirea unei exigenţe (cerinţe)".

Deci, instrumentul de evaluare a calităţii unei instalaţii este constituit din totalitatea criteriilor de performanţă ale instalaţiei.

Calitatea unei instalaţii este dată de suma performanţelor acesteia.

Aprecierea poate fi făcută pe ansamblul instalaţiei şi pe sistemele, elementele şi echipamentele de instalaţii.

Obiectul analizei poate fi constituit din proiectul instalaţiei sau din instalaţia realizată, la darea în funcţiune sau după o perioadă de timp de la aceasta. În cadrul prezentului ghid se urmăreşte analiza instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum existente după o perioadă de funcţionare de zeci de ani, timp în care s-au înlocuit unele echipamente cu altele, uneori această operaţiune făcându-se prin adoptarea „liniei de minimă rezistenţă", cu montarea unor echipamente care au putut fi aprovizionate rapid, cu preţ minim.

Metoda de evaluare globală a unei instalaţii presupune următoa-rele operaţii:

• analiza criteriilor de performanţă;

115

• însumarea efectelor;• scalarea rezultatelor.

Indicatorul global care evaluează calitatea instalaţiei are expresia:

unde:i = 1 ... n;j = 1 ...m; n = numărul total al criteriilor de performanţă aferente

instalaţiei respective; m - numărul grupelor în care se reunesc cerinţele de

calitate stabilite după importanţă faţă de exigenţele utilizatorului.

S-a adoptat m = 4 şi cerinţele de calitate au fost grupate conform capitolului 4.

Ki - indicele de ierarhizare a criteriilor de performanţă în funcţie de importanţa cerinţei de calitate (grupa)

S-a ataşat fiecărei grupe câte un indice de ierarhizare, astfel:K = 4 pentru grupa l (criterii esenţiale);K = 3 pentru grupa 2 (criterii importante);K = 2 pentru grupa 3 (criterii de importanţă medie);K = l pentru grupa 4 (criterii de importanţă redusă);

Clasificările sunt valabile în prezent, urmând ca pe măsura utilizării Ghidului şi a evoluţiei concepţiei despre economia de energie integrarea instalaţiilor în ansamblul construcţiilor să existe posibili-tatea de schimbare a încadrării.

Ni = notarea obţinută de către criteriul de performanţă

Pentru toate criteriile de performanţă s-a adoptat o scală cu un număr impar de clase (5) cu următoarele notări:

N= + 2 - corespunzător, cu consumuri energetice minime; N = + l - corespunzător, dar cu consumuri energetice mai

mari cu 10 % faţă de cele minime;N= 0- parţial corespunzător, cu încadrarea în normativele

actuale;

116

N = - l - necorespunzător, dar cu încadrare în normativeleactuale;

N = -2- necorespunzător, nu se încadrează în normative.

Indicatorul global I, cu care se evaluează performanţele instalaţiei are un domeniu de variaţie definit de limita maximă M (corespunzătoare pentru N = + 2 pentru toate cerinţele şi criteriile de performanţă) şi de limita minimă m (corespunzătoare lui N = - 2 pentru toate cerinţele şi criteriile de performanţă).

Domeniul indicatorului global de evaluare este:

I = minim (- 2)... 0; maxim (+ 2).

Lui I = 0 îi corespunde o instalaţie (sistem, echipament) de calitate modestă, aflat la limita admisibilă. Peste această valoare se află instalaţiile de bună calitate, iar sub această valoare cele de proastă calitate, care nu trebuie acceptate, ci trebuie reabilitate sau, de cele mai multe ori în situaţia actuală, modernizate.

4. CERINŢE DE CALITATE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ

Trebuie subliniat că nu se acceptă instalaţiile care nu îndeplinesc criteriile minime de performanţă pentru cerinţele de calitate obligatorii specificate în Legea 10/1995 a calităţii în construcţii.

In cele de mai jos sunt prezentate explicit cerinţele de calitate care au influenţă directă asupra performanţelor energetice şi celor conexe acestora, celelalte fiind presupus a fi îndeplinite.

Grupa I - criterii esenţiale1.1. Gradul de asigurare al consumatorului reprezintă

concordanţa dintre debitul de energie termică al surselor şi cel necesar la consumator.

117

Se ţine seama de existenţa unui cazan de rezervă în centrala termică în funcţie de importanţa consumatorului, fiabilitatea şi durata de viaţă a echipamentului, de condiţiile speciale etc.

De asemenea, se ţine seama de divizarea sarcinii termice pe mai multe unităţi de cazane (2 cazane la CT cu capacităţi între 0,1 şi 2 MW şi 3 cazane la CT peste 2 MW).

Arzătoarele trebuie să aibă Qarzător = 0,6...l,2Q nominal cazan pentru a se putea adapta cu uşurinţă debitului de energie termică necesar consumatorului la un moment dat.

La analizarea acestei cerinţe se ţine seama de faptul că şi în cazul în care instalaţia de automatizare asigură cu prioritate prepararea apei calde de consum pe baza micşorării debitului de agent termic pentru încălzire, totuşi capacitatea sursei nu poate fi dimensionată exclusiv pentru asigurarea necesarului de căldură pentru încălzire. Este necesar ca debitul maxim de căldură ce poate fi produs în sursă să ţină seama de ponderea tot mai mare a necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de consum comparativ cu necesarul de căldură pentru încălzire.

Notarea pentru gradul de asigurare al consumatorului se face ţinând seama de faptul că, în general, sursele termice care trebuie modernizate au fost proiectate pentru a asigura 100% necesarul de căldură al consumatorului (uneori având şi un cazan rezervă rece), prepararea apei calde de consum făcându-se prin racordarea boilerelor cu serpentină şi acumulare la conductele de expansiune spre şi de la vasul de expansiune deschis.

În condiţiile în care există un necesar de căldură şi pentru încălzirea aerului de ventilaţie, acesta trebuie să se adauge la capacitatea instalată a centralei termice.

Notarea se face pentru următoarele trepte de asigurare a sursei:

1.2. Confortul higrotermic se determină într-o primă etapăprin măsurarea temperaturii în încăperi şi compararea cu valorile dinproiect şi cu cele indicate în SR 1907/2. Temperaturile interioareconvenţionale de calcul pot fi considerate temperaturile reale aleîncăperilor în condiţiile când reprezintă media temperaturilor înregis-trate timp de 24 h la o distanţă de 2 m de pereţii exteriori, la 0,75 mdeasupra pardoselii şi l ,5 m de corpul de încălzire.

La clădirile publice cu spaţii cu aglomerări de persoane se măsoară şi umiditatea relativă a aerului în încăperile respective şi se compară cu valorile indicate în Normativul NP 006 de proiectare a sălilor aglomerate cu vizitatori sau în alte normative speciale (în general = 50...60%).

Pentru construcţii reprezentative se pot determina indicii de ambianţă termică PMV (opţiunea medie previzibilă) şi PPD (procen-tajul previzibil de insatisfacţie termică). Indicele PMV reprezintă opţiunea medie a unui grup important de persoane asupra senzaţiei termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinsă între „frig" şi „cald". Indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman; omul este în echilibru termic şi mediul este resimţit ca neutru atunci când căldura internă produsă în corp este egală cu pierderea de căldură în mediul ambiant.

Notarea se face ţinând seama de temperatura şi umiditatea interioară sau de indicele PMV conform STAS 13149:

• pentru valoarea optimă notarea este + 2;• pentru valori intermediare notarea variază între +1 ... - 1;• pentru valori extreme şi în afara intervalului, notarea

este - 2.

1.3. Stabilitatea şi continuitatea în funcţionare se determinăprin măsurători, astfel încât:

• temperatura pe întoarcere a agentului termic de pe fiecareramură a distribuţiei să fie aceeaşi;

• temperatura pe ieşirea din fiecare corp de încălzire să fieaceeaşi, confirmând o distribuţie corectă a agentului termic deîncălzire.

119

Utilizarea robinetelor de echilibrare realizează echilibrarea hidraulică, şi deci cea termică.

Pentru apa caldă de consum, temperatura şi presiunea de utilizare la fiecare obiect sanitar alimentat trebuie să aibă valori corespunzătoare folosinţei, conform STAS 1478 şi Normativului I 9.

Punctajul este în funcţie de numărul de ramuri şi de corpuri de încălzire, respectiv obiecte sanitare cu diferenţe de temperatură şi presiune între ele.

• notarea + 2 pentru N < 5%;• notarea + l pentru 5% N < 15%;• notarea 0 pentru 15% N< 40%;• notarea - l pentru N 80%;• notarea - 2 pentru N 80%.

1.4. Consumul de energie în exploatare se determină prin compararea consumului de combustibil sau a cantităţii de energie primite anual cu bilanţul energetic al clădirii pentru aceeaşi perioadă de timp.

La sistemele arzător - cazan existente randamentele globale, la puterea nominală - trebuie să fie de minimum 85% pentru combustibil gazos (gaze naturale, GPL), minimum 70% pentru combustibil solid (cărbune), minimum 80% pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină) urmând ca după modernizare valorile minime să fie de 90%, respectiv 89%, şi 80%. Scăderea randamentului la funcţionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3% la hidrocarburi.

Punctarea se face în funcţie de randamentul nominal de produ-cere a căldurii al sistemului arzător - cazan - coş pentru alimentarea cu hidrocarburi sau combustibil solid.

120

Randamentul nominal de producere a căldurii este diferit pentru funcţionarea continuă a cazanului la sarcina termică nominală şi în general este dat fie în documentaţia tehnică a cazanului (dacă există), fie pe plăcuţa cu datele tehnice stanţate pe cazan, în cazul în care în nici una din situaţiile menţionate nu este posibilă cunoaşterea randamentului nominal, acesta poate fi măsurat utilizând o procedură normată.

1.5. Eficienţa termică a suprafeţelor de schimb de căldurăse determină, în principal, pe baza observaţiilor din exploatare prin scăderea temperaturii agenţilor termici produşi ca urmare a depunerilor de piatră şi/sau mâl în echipamentele în care are loc schimb sau cedare de căldură: cazane, schimbătoare de căldură, baterii de încălzire a aerului, corpuri de încălzire etc. Prin controlarea şi curăţarea periodică a separatoarelor de impurităţi (obligatorii în instalaţiile modeme înainte de cazane şi schimbătoarele de căldură cu plăci) se poate constata existenţa unor surse de impurificare a apei din instalaţie (cel mai adesea apa de adaos netratată în staţii de dedurizare a apei).

Metodologia de punctare se realizează făcând determinări în cursul exploatării pentru fiecare echipament sau sistem în parte, ţinând seama de faptul că pentru echipamentul nou montat, la condiţiile normale notarea este + 2.

121

Într-o primă aproximaţie, punctarea se face ţinând seama de duratele normale de viaţă „D" prezentate informativ la punctul 3.1. Astfel, se acordă:

• notarea + 2 pentru echipamente cu o durată de funcţionaresub 0,1 D;

• notarea + l pentru echipamente cu o durată de funcţionarecuprinsă între 0,1 ... 0,4 D;

• notarea 0 pentru echipamente cu o durată de funcţionarecuprinsă între 0,4 ... 0,6 D;

• notarea - l pentru echipamente cu o durată de funcţionarecuprinsă între 0,6 ... l D;

• notarea - 2 pentru echipamente cu o durată de funcţionarepeste D.

1.6. Temperatura de distribuire a apei calde de consum estede maxim 60°C, temperatură pentru care sunt date şi consumurilespecifice în STAS 1478.

Punctarea se face având ca bază temperatura cuprinsă între + 45 ... 60°C, astfel:

• notarea + 2 pentru 55° < T 60°C,• notarea + l pentru 50° < T 55°C;• notarea 0 pentru 45° < T< 50°C;• notarea - l pentru 40° < T 45°C sau 60° < T< 70°C;• notarea - 2 pentru T 40°C sau T 70°C.

1.7. Evitarea poluării mediului (aer, apă, sol)

Pentru evitarea poluării aerului, concentraţia măsurată a pulbe-rilor, CO, SO2 şi NOx în gazele de ardere trebuie să se încadreze în valorile indicate în Anexa 2 a Ordinului MAPPM 462/1993 şi a pragului de alertă de 70 % din aceste valori, indicat în ordinul MAPPM 756/1997.

122

1.8. Siguranţa la foc. Se urmăreşte dacă sunt respectate prevederile Normativelor P 118, 16, I 13 şi 131 privind încăperile centralelor termice, ale Normativelor 16, I13 şi I31 privind instalaţiile de alimentare cu gaze naturale, respectiv combustibil lichid şi gaze petroliere lichefiate.

Având în vedere importanţa acestei cerinţe de calitate notarea se face cu „0" pentru încăperile CT care îndeplinesc condiţiile impuse de normativele de mai sus şi „- 2" pentru cele care nu le îndeplinesc.

Grupa II - Criterii importante

2.1. Reglajul sarcinii termice

La instalaţii cu volum mare de apă (în principal în cazane şi corpuri de încălzire), reglajul manual este suficient de eficient şi precis, în cazul utilizării unor cazane şi corpuri de încălzire cu volum mic de apă, reglarea automată este indispensabilă, fiind discutabil gradul de complexitate. La instalaţiile cu mai multe cazane, funcţio-narea „în cascadă" se adaptează cel mai bine necesarului momentan de energie termică al consumatorului.

La corpurile statice de încălzire, prin montarea robinetelor termostatice se poate reduce cedarea de căldură în spaţiile neocupate până la temperatura de gardă, în funcţie de dorinţa şi posibilităţile financiare ale beneficiarului.

Notarea se face în funcţie de numărul corpurilor de încălzire

care sunt echipate cu robinete termostatice:

2.2. Protecţia termică a clădirii

Coeficientul global de izolare termică la clădiri cu altă desti-naţie decât cele de locuit G1 [W/(m3K)] se calculează în conformitate cu Normativul C 107/2. Prevederile acestui normativ au caracter de recomandare pentru amenajări sau modernizări ale clădirilor publice existente.

Verificarea criteriului de satisfacere a exigenţei de performanţă termoenergetică globală a unei clădiri publice se "face pe baza relaţiei Gl G1 ref.

Varietatea construcţiilor publice din punct de vedere al modului de realizare a anvelopei lor face necesară o expertiză de specialitate detaliată.

Într-o primă aproximaţie se poate face următoarea notare:

2.3. Limitarea consumului de energie pentru prepararea apei calde de consum se realizează prin reglare automată sau manuală care să nu permită depăşirea temperaturii de 60°C. În instalaţiile moderne, automatizarea permite prepararea cu prioritate a apei calde de consum în cantităţile strict necesare şi fără a se depăşi temperatura prescrisă.

Notarea ţine seama de următoarele situaţii:• + 2, reglare centralizată cu asigurarea preparării cu

prioritate a apei calde de consum;• + l, reglare centralizată a temperaturii a.c.c.;• 0, reglare locală a temperaturii a.c.c.;• - l, cu reglare manuală a temperaturii a.c.c.;• - 2, fără reglarea temperaturii a.c.c.

125

2.4. Adaptarea reţelelor de distribuţie/transport la utilizareare o semnificaţie mai importantă în cazul alimentării mai multor consumatori dintr-o sursă comună şi unde există pericolul dezechili-brării acestor reţele de alimentare. Contorul de energie termică indică şi debitele de agent termic putându-se astfel verifica dacă debitul furnizat de reţea este cel corespunzător.

Reglarea iniţială a reţelelor se face la debitul nominal de calcul, urmând ca variaţiile de debit şi deci de temperatură să fie compensate prin robinete de echilibrare.

Cuantificarea se face în funcţie de raportul dintre diferenţa maximă de temperatură obţinută pe întoarcerile la colector şi debitul total de agent termic vehiculat.

2.5. Economicitatea unei soluţii adoptate pentru o instalaţie deîncălzire etc. este cu atât mai mare cu cât costurile instalaţiei sunt maimici.

Pentru o apreciere cât mai reală a economicităţii unei soluţii trebuie luat în considerare costul total al instalaţiei:

C = C1 + C2 + C3 + C4, unde:

C1 = cost de investiţie; C2 = cost de exploatare; C3 = cost de întreţinere; C4 = cost de dezafectare.

La compararea economicităţii diferitelor soluţii de instalaţii se pot folosi indici de cost, prin raportarea costului la produsul instalaţiei:

c = C/p,

în care p este produsul (caracteristica) instalaţiei: kW, kcal/h, m3/h etc.

Economicitatea unei instalaţii nu trebuie considerată separat ca un scop în sine, ci trebuie avută în vedere în ansamblul categoriilor de exigenţă care determină calitatea instalaţiei.

126

Punctarea se face de la caz la caz prin compararea cu datele similare ale unor alte lucrări, în condiţiile unor costuri ridicate în valute cu mai mare stabilitate (USD sau EURO).

2.6. Modul de urmărire a funcţionării instalaţiei permite colectarea datelor pentru întocmirea bilanţului energetic al sursei termice şi clădirii deservite, înregistrarea datelor: temperatura exteri-oară, temperaturile pe ducere şi întoarcere ale agentului termic de încălzire, temperatura apei calde de consum, presiunile pe ducere şi întoarcere ale agentului primar şi, respectiv, secundar (la punctele termice) etc. se poate face de către fochist sau de instalaţia de automa-tizare, importante fiind acurateţea datelor consemnate sau înregistrate pentru a putea fi folosite ulterior.

Pe baza consumurilor totale de combustibil şi a bilanţului energetic se poate urmări încadrarea în valorile:

Q= 10... 340kWh/m3an

(pentru raportul A/V = 0,2 m2/ m3: Q = 10 ... 60 kWh/ m3an şi pentru A/V =12 m2/m3: Q = 30 ... 210 kWh/m3an) care deşi sunt indicate pentru locuinţe, permit o primă aproximare şi pentru clădirile publice.

Grupa III - Criterii de importanţă medie

3.1. Durata de viaţă

Pentru clădirile publice este în vigoare H.G.R. nr. 964 din 23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe (D) - cod de clasificare l .6.:

• 1.6.1.- Hoteluri şi cămine 50 ani

• l .6.2. - Construcţii pentru învăţământ, ştiinţă culturăşi artă, ocrotirea sănătăţii, asistenţă socială,cultură fizică şi agrement 50 ani

127

- l .6.2. l. - Case de sănătate, băi publice şi baze

de tratament 35 ani

• l .6.4. - Clădiri administrative 50 ani

• l .6.5. - Centrale termice 40 ani- l .6.5. l. - Puncte termice 30 ani

Aceste valori sunt variabile numai pentru clădirile propriu-zise, nu şi pentru instalaţiile care le deservesc (inclusiv în cazul centralelor şi punctelor termice).

Se dau informativ următoarele durate normale de funcţionare (D), informative:

- cazane din oţel funcţionând cu apă tratată 20 ani- cazane din oţel funcţionând cu apă netratată l 0 ani- cazane din fontă 20 ani- arzător pe combustibil lichid l 0 ani- arzător pe gaze naturale 15 ani- vas expansiune 20 ani- boiler (recipient) 15 ani- boiler (serpentină) 5 ani- aparat contracurent (manta) 15 ani- aparat contracurent (fascicul de ţevi) 5 ani- schimbător de căldură cu plăci (SCP) l 0 ani- pompe, ventilatoare, electromotoare 15 ani- pompe de ţeavă l 0 ani- conducte din oţel 20 ani- rezervor pentru depozitarea combustibilului 50 ani- radiatoare din fontă 50 ani- radiatoare din tablă de oţel tratat 20 ani- radiatoare din tablă de oţel netratat l 0 ani- radiatoare din aluminiu 35 ani- contoare apă, energie termică, gaze, CLU l 0 ani- aparatură automatizată, măsurare, reglare 10 ani- robinete de reglaj cu 3 căi 10 ani - filtre impurităţi l0 ani

128

• staţii de dedurizare l 0 ani• izolaţii conducte în mediu uscat 25 ani• izolaţii conducte în mediu umed 5 ani• canale şi coşuri de fum din beton

şi/sau zidărie 40...50 ani

Notă: Valorile de 20 ani pentru ţevile din oţel şi de 15 ani pentru corpurile de încălzire din oţel sunt indicate pentru o exploatare foarte îngrijită, la care apa de adaos şi intrarea aerului în instalaţie au fost reduse la minimum.

Punctarea se face ţinând seama de duratele de viaţă D prezen-tate informativ mai sus:

• + 2, pentru echipamente cu durata de funcţionare sub0,1 D

• + l, pentru echipamente cu durata de funcţionarecuprinsă între 0,1... 0,4 D;

• 0, pentru echipamente cu durata de funcţionare cuprinsăîntre 0,4... 0,6 D;

• - l, pentru echipamente cu durata de funcţionarecuprinsă între 0,6... l D;

• - 2, pentru echipamente cu durata de funcţionare peste D.

3.2. Etanşeitate

Controlul etanşeităţii instalaţiilor prin care se vehiculează apă sau aer se face atât vizual, prin controale periodice, cât şi prin citirea şi notarea indicaţiilor aparatelor de măsură.

Deoarece o instalaţie poate fi etanşă sau nu, notarea se face cu „0" pentru o instalaţie etanşă şi „- 2" pentru una care prezintă neetanşeităţi şi, implicit, pierderi de fluide termice.

3.3 Adaptabilitatea şi elasticitatea în funcţionare

Se ţine seama de:• scheme funcţionale elastice;

129

• existenţa racordurilor de rezervă, a robinetelor de sepa-raţie, gruparea consumatorilor pe ramuri;

• spaţii pentru montarea ulterioară a utilajelor, la extinderisau separarea consumatorilor;

• asigurarea funcţionării la sarcină redusă, la sarcinăparţială, interconectarea cu alte surse (dacă este cazul);

• condiţii de funcţionare a instalaţiei în caz de avarie.

Punctajul se acordă în funcţie de condiţiile prezentate mai sus, dar şi de situaţia de pe teren, urmând ca expertul tehnic de specialitate să ţină seama de situaţie concretă înainte şi după aplicarea soluţiei preconizate de modernizare.

3.4. Aplicarea soluţiilor economice de preparare a apeicalde de consum

Montarea unui contor de apă caldă de consum stabileşte ponderea consumului de energie termică pentru prepararea a.c.c. care se compară cu valoarea ce se calculează conform STAS 1478.

În cazul lipsei contorizării apei calde de consum, punctajul este - 2, iar în cazul existenţei acestuia este +1.

3.5. Reducerea pierderilor şi risipei de apă caldă de consum

Prin montarea unui contor pe apa caldă de consum se determină consumul comparativ cu prevederile STAS 1478 (funcţie de destinaţia clădirii publice), în paralel cu depistarea defecţiunilor ce conduc la pierderi.

Ca şi la punctul 3.4., în cazul lipsei contorizării apei calde de consum, punctajul este - 2, iar în cazul existenţei acesteia este + l.

130

Grupa IV

4.1. Integrarea instalaţiei în construcţie are implicaţii şi asupra economiei de energie datorită amplasării mascate a unor elemente ale instalaţiilor (conducte, canale, corpuri de încălzire) în zone cu rezistenţe termice ridicate ale elementelor de construcţie şi/sau cu izolare termică proprie insuficientă.

Punctarea se face ţinând seama de amplasarea mascată, dar şi de posibilităţile de intervenţie, astfel:

• conducte, canale mascate în totalitate cu elementedemontabile: + 2;

• conducte, canale mascate parţial cu elemente demontabile:+1;

• instalaţii montate aparent: 0;• conducte, canale mascate parţial cu elemente nedemon-

tabile• conducte, canale mascate în totalitate cu elemente

nedemontabile: - 2.

4.2 Anduranţa robinetelor este precizată în STAS 9143. De acest criteriu de performanţă trebuie să se ţină seama la clădirile publice, unde armăturile obiectelor sanitare sunt manevrate de persoane diverse, fără o preocupare specială privind păstrarea într-o stare bună de funcţionare.

Estimarea punctajului se face pe baza obţinerii mai multor date privind comportarea în exploatare a robinetelor cu plăcuţe ceramice comparativ cu bateriile cu robinete montate în prezent.

131

5. ELEMENTELE COMPONENTE ALEINSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ ŞI ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM

5.1. Sursele termice

Sursa termică pentru o clădire publică, constituie elementul de plecare în acţiunea de evaluare a performanţelor energetice. Sursa poate fi:

• Centrală termică aferentă clădirii;• Centrală termică de zonă;• Punct termic aferent clădirii;• Punct termic pentru ansambluri urbane.

Elementele componente de care se ţine seama în determinarea performanţelor energetice ale instalaţiilor termice din surse sunt:

5.1.1. În centralele termice arzătoarele sunt principalele utilajecare transformă energia chimică a combustibilului gazos sau lichid înenergie termică. Aceasta este preluată de agentul termic (apa sauaburul) din cazane, iar gazele de ardere sunt evacuate la coş. Sistemularzător-cazan (eventual împreună cu recuperatorul de căldură dingazele de ardere)-coş trebuie proiectat şi realizat ca un tot unitar,constituind sistemul de bază al unei centrale termice. Având în vedereimportanţa sa în cadrul sursei de energie termică, acest ansamblu estenominalizat pe fiecare dintre cele 3 componente principale.

5.1.2. In punctele termice elementul principal îl constituieschimbătoarele de căldură în care se realizează transferul călduriiîntre agenţi termici cu diverşi parametri funcţie de cerinţele instala-ţiilor de utilizare: agent termic primar - agent termic secundar deîncălzire, agent termic primar - apa caldă de consum.

132

5.1.3. Sistemul de siguranţă şi preluare a expansiuniiagentului termic din sursa termică şi instalaţie reprezintă un elementindispensabil în funcţionare, datorită lui asigurându-se nedepăşireatemperaturii şi presiunii maxime în instalaţie, precum şi umplereacompletă a instalaţiei atât la pornire, cât şi pe parcurs, prin comple-tarea pierderilor.

5.1.4. Sistemul de circulaţie a fluidelor termice (în principalapa caldă de încălzire) este elementul prin care se asigură transmisiacăldurii la punctele de consum (corpuri de încălzire statice, baterii deîncălzire a aerului de ventilaţie, pardoseli sau tavane radiante).

5.1.5.Centrala termică trebuie să fie amplasată într-o încăperecare îndeplineşte condiţiile PSI şi dimensiunile prevăzute în norma-tivele în vigoare: P118,1 6,I 9 şi I 13, respectiv I31.

Este important de subliniat că există clădiri publice ale căror centrale termice sunt amplasate în încăperi necorespunzătoare şi este obligatoriu ca după reabilitare/modernizare centralele să fie ori reamplasate în încăperi corespunzătoare ori respectivele încăperi să fie adaptate pentru a corespunde prevederilor normativelor în vigoare.

5.1.6. Instalaţia de automatizare asigură concordanţa dintrenecesarul de energie termică într-un anumit moment al construcţiei

deservite şi debitul de căldură produs de sursă. Instalaţia de automatizare poate cuprinde:

a. Elemente de limitare a temperaturii şi presiunii agenţilortermici;

b. Elemente de măsură, înregistrare, transmitere la distanţăa datelor;

c. Elemente de reglare a funcţionării cazanelor/schimbătoa-relor de căldură funcţie de debitul momentan necesar de energietermică, eventual cu asigurarea priorităţii pentru prepararea apeicalde de consum;

133

d. Elemente de reglare a grupurilor de pompare pentru asigurarea temperaturii şi debitului funcţie de necesarul momentan (încălzire, apă caldă de consum).

5.1.7. Sistemul de preparare a apei calde de consum consti-tuie elementul care realizează transmiterea căldurii între instalaţiainterioară cu consumuri instantanee variabile şi sursa de energietermică care este preferabil să funcţioneze cu un regim cât mai constant.

5.1.8. Sistemul de alimentare cu combustibil (la centraleletermice - cei uzuali fiind combustibilul gazos şi cel lichid) trebuie săasigure parametrii (debit, presiune, putere calorifică, compoziţie)pentru funcţionarea corectă şi cu maximă eficienţă a arzătoarelor.Rezerva de combustibil lichid nu trebuie să constituie un factor depoluare a solului şi apei freatice, iar gazele de ardere trebuie să seîncadreze în valori maxime conform actelor normative în vigoare.

5.1.9. Sistemul de dedurizare a apei de adaos din instalaţiecontribuie la menţinerea în stare corectă de funcţionare a instalaţiilor, în principal a cazanelor, schimbătoarelor de căldură, corpurilor de încălzire. Acest sistem capătă o pondere tot mai mare în exploatarea corectă a instalaţiilor care, în prezent, conţin un volum mic de apă, având în consecinţă şi o inerţie termică redusă.

5.1.10. Schema tehnologică a centralei sau punctului termicreuneşte într-un tot unitar sistemele prezentate mai sus, astfel încât săpermită economia de energie prin livrarea la consumator a unor debitede căldură cât mai apropiate de cele necesare, precum şi a celorlaltecerinţe de calitate obligatorii conform Legii calităţii în construcţii.

Schema tehnologică, materializată pe teren, trebuie să permită:• alimentarea cu energie termică pentru încălzire şi prepa-

rarea apei calde de consum a utilizatorilor;• asigurarea centralei şi instalaţiei contra depăşirii tempera-

turii şi presiunii maxime;

134

• circulaţia agentului termic în instalaţia de încălzire şi îninstalaţia de preparare a apei calde de consum;

• reglarea temperaturii agenţilor termici în funcţie detemperatura interioară, exterioară, programul dorit debeneficiari etc.;

• monitorizarea consumurilor de energie termică.

5.1.11. Contorizarea consumurilor de energie termică pentruîncălzire şi a celei conţinută în apa caldă de consum este esenţială laora actuală în cazul consumatorilor racordaţi la centrale sau punctetermice care deservesc mai mulţi consumatori.

5.1.12. Sistemul de recuperare a condensatului de la utila-jele care funcţionează cu abur contribuie la economisirea energiei, aapei dedurizate şi la protecţia mediului prin reducerea cantităţilor decăldură evacuate necontrolat în atmosferă sau la canalizare.

5.1.13. Izolarea termică a conductelor şi utilajelor din centralasau punctul termic are rolul de a reduce cât mai mult pierderile decăldură, dar şi de protecţie a personalului împotriva arsurilor în cazulatingerii accidentale.

5.1.14. Reţeaua de transport a agenţilor termici apare încazul alimentării consumatorilor de la o sursă comună pentru maimulţi consumatori (centrală termică de zonă, cartier, ansamblu sau dela un punct termic ce deserveşte un ansamblu de clădiri).

5.2. Instalaţia interioară de încălzire centralăPentru stabilirea performanţelor energetice, elementele compo-

nente care trebuie analizate sunt:

5.2.1. Tipul instalaţiei: cu corpuri statice, radiantă etc. Pe baza calculelor se constată dacă există egalitate între sursele de încălzire şi pierderile de căldură la nivelul anvelopei clădirii.

135

5.2.2. Corpurile de încălzire pot fi confecţionate din fontă, oţelsau aluminiu sau din materiale compozite (aluminiu şi oţel). O carac-teristică importantă a corpurilor de încălzire o constituie încărcareatermică minimă a metalului pentru durata de viaţă a corpului deîncălzire:

Astfel, pentru radiatoare din fontă, aceasta este 600 W/kg x an Pentru radiatoare din oţel, valoarea este 1900 W/kg x an.

5.2.3. Robinetele trebuie să permită reglarea debitului de agenttermic pe ramuri şi la corpurile de încălzire. Robinetele cu captermostat permit menţinerea temperaturii de gardă în unele încăperi,fapt ce conduce la economii de energie.

5.2.4. Conductele şi izolarea conductelor trebuie să îndepli-nească condiţiile prezentate mai sus la criteriul Integrarea instalaţiilorîn construcţii.

5.3. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum

5.3.1. Numărul de obiecte sanitare se verifică în conformitatecu STAS 1478 şi cu normativele de proiectare pentru diverse tipuri declădiri publice şi de numărul lor se ţine seama la calculul bilanţuluitermic.

5.3.2. Presiunea în instalaţie asigură o funcţionare corectă, cuconsum minim de energie.

5.3.3. Robinetele - trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii cala Anduranţa robinetelor.

5.3.4. Conductele şi izolarea termică a conductelor - trebuiesă îndeplinească aceleaşi condiţii menţionate la Integrarea instalaţiilorîn construcţii.

136

5.4. Instalaţia de încălzire cu aer cald

5.4.1. Echipamentele de producere a aerului cald trebuie săîndeplinească aceleaşi condiţii ca şi schimbătoarele de căldură.

5.4.2. Canalele şi izolarea termică a canalelor - trebuie săîndeplinească aceleaşi condiţii menţionate la Integrarea instalaţiilorîn construcţii.

6. TERMINOLOGIE

Expertiză - Operaţiune prin care se identificătermoenergetică principalele caracteristici termoenergetice alea clădirii construcţiei şi ale instalaţiilor de încălzire şi

preparare a apei calde de consum aferenteacesteia;

Utilizarea - Utilizarea energiei în scopul asigurăriiraţională condiţiilor normale de locuire sau utilizarea energiei în conformitate cu eficienţa energetică

caracteristică proiectului construcţiilor şiinstalaţiilor;

Utilizarea - Îndeplinirea condiţiilor specifice utilizăriieficientă a energiei raţionale a energiei pentru asigurarea

condiţiilor normale de locuire, cu consumde căldură cât mai redus;

Modernizarea - Retehnologizarea instalaţiilor prininstalaţiilor utilizarea de noi soluţii, scheme şitermice echipamente performante cu funcţionare

automată şi grad redus de poluare;

Reabilitarea - Efectuarea lucrărilor de reparaţii,instalaţiilor completări şi/sau înlocuiri de echipamentetermice pentru readucerea instalaţiilor la parametrii

iniţiali din proiect.

7. BIBLIOGRAFIE

1. * * * - Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii

2. * * * - Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă aenergiei

3. * * * - O.G. nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fonduluiconstruit existent şi stimularea economisirii energiei

4. * * * - Decizia C.P.M.B. nr.630/13.05.1980 privind duratelede serviciu pentru elementele de construcţii şi instalaţii ce compun clădirea de locuit

5. STAS 1478 - 90 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă laconstrucţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare

6. SR 1907/1 - 1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură.Prescripţii de calcul

7. SR 1907/2 - 1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură.Temperaturi interioare de calcul

8. STAS 9143 - 86 - Armături sanitare. Condiţii tehnice generale decalitate

138

9. STAS 12400/1 - 85 - Construcţii civile şi industriale. Performanţe în construcţii. Noţiuni şi principii generale

10. C 107/2 - 1997 - Normativ pentru calculul coeficientului globalde izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât celede locuit

11. C 107/3 - 1997 - Normativ pentru calculul termotehnic alelementelor de construcţie ale clădirilor

12. NP 006 - 1996 - Normativ de proiectare a sălilor aglomerate cuvizitatori. Cerinţele utilizatorilor

13. NP 048 - 2000 - Normativ pentru expertizarea termică şienergetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora

14. P 118 - 1999 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

15. P 135 - 1999 - Ghid cuprinzând coeficienţii de uzură fizicănormală la mijloacele fixe din grupa l - Construcţii

16. NTPA - 002 - 1997 - Normativ privind condiţiile de evacuare aapelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor

17.15 - 1998 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

18. I 6 - 1998 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale

19.19 - 1994 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

139

20.I 13 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire I 13-94). Redactarea a Il-a

21. Acad. Prof. onor. dr. ing. Liviu Dumitrescu „Reabilitareaşi modernizarea protecţiei termice a clădirilor şi ainstalaţiilor aferente" în „Instalaţii pentru începutulmileniului trei" - a XXXV-a Conferinţă de instalaţii(2000)

22. Prof. dr. ing. Mihai Ilina „O vizită tehnică în Italia" în„Instalatorul" nr. 10/1997

23. Prof. dr. Gerd Bohm, Trad. Petru Lificiu - Alegerea şiutilizarea cazanelor de încălzire şi acumulatoarelor de apăcaldă - Editura Tehnică 2000

140