Grupa sanguina ABO

Descoperirea a grupei de sânge ABO, în urmă cu peste 100 de ani, a provocat mult entuziasm. Până atunci, toate tipurile de sange erau considerate a fi la fel, iar consecințele, de multe ori tragice, a transfuziilor de sânge nu pareau a avea noimă. Pe masura ce cunostiintele oamenilor despre ABO au crescut, nu numai că toate transfuziile de sange au devenit mult mai sigure, dar si oamenii de stiintă pot studia acum una dintre primele caracteristici umane dovedite a fi moștenite. Tipul de sânge ABO al unei persoane a fost folosit de către avocați în teste de paternitate pentru procese, de poliție în domeniul științei medico-legale, și de antropologi, în studiul de populatii diferite. Antigenii grupului sanguin ABO rămân o prioritate în medicina transfuziei si sunt cele mai imunologicice din toate antigenele grupelor sanguine. Cea mai frecventa cauza de deces de la o transfuzie de sange este o eroare materială în care un tip incompatibil de sânge ABO este transfuzat. Antigenele de grupă sanguină ABO, de asemenea s-au dovedit a fi fost importante de-a lungul evolutiei noastre, deoarece frecvențele diferitelor tipuri de sange ABO variază de la populatie la populatie, ceea ce sugerează că un anumit tip de sânge a conferit un avantaj la selecție (de exemplu, rezistenta la o boala infectioasa.)

4.1. O primă impresie

4.1.1 Antigeni ale grupei sanguine ABO

Numar de antigeni

4: A, B, AB, si A1

Specificitatea antigenilor

CarbohidratiSeria de oligozaharide determină dacă antigenul va fi A, B, sau A1.

Molecule purtătoare de antigeni

Glicoproteine și glicolipide cu funcție necunoscutăAntigenii grupei sanguine the tip ABO sunt legati de oligozaharide, prin lanțuri care proiectează pe suprafeța RBC. Aceste lanțuri sunt legate de proteinele si lipidele care se află în membrana hematiilor.

Baza moleculară

Gena ABO codifică indirect antigenii de tip ABO.Locusul ABO are trei forme principale alelice: A, B, și O. Alelele A și B, codifică fiecare o glucotransferază care catalizează etapa finală în sinteza antigenului A și B, respectiv. Polimorfismul A / B reiese din mai multe SNPuri, in gena ABO, ce rezultă in transferazele A si B ce diferă prin patru aminoacizi. Alela O codifică o glucotransferaza inactivă ce lasă antigenul precursor ABO (antigenul H) nemodificat.

Frecevnta aparitiei antigenilor specifici grupului

A: 43% Caucazieni, 27% Negri, 28% AsiaticiB: 9% Caucazieni, 20% Negri, 27% AsiaticiA1: 34% Caucazieni, 19% Negri, 27% Asiatici Nota: NU include si grupele sanguine AB (1).

sanguin ABO

Frecventa aparitiei fenotipurilor de tip ABO

Grupa sanguină O este cel mai des intalnit fenotip la majoritatea popoarelor.Caucazieni: tipul O, 44%; A1, 33%; A2, 10%; B, 9%; A1B, 3%; A2B, 1%Negri: tipul O, 49%; A1, 19%; A2, 8%; B, 20%; A1B, 3%; A2B, 1%Asiatici: tipul O, 43%; A1, 27%; A2, rareori; B, 25%; A1B, 5%; A2B, rareoriNota: Grupa sanguină A se imparte in doua mari fenoptipuri, A1 si A2 (1).

4.1.2. Anticorpi produsi pentru a combate antigene a grupului sanguin de tip ABO

Felul anticorpilor IgG si IgM (imunoglobina G si M) Se produce in mod natural. Anti-A se gaseste in fluidele corporale ale oamenilor cu sange de tip O si B. Anti-B se gaseste in fluidele corporale ale oamenilor cu sange de tip O si A.

Reactivitate a anticorpilor

Capabil de hemoliză Anti-A și anti-B se leaga de hematii și activează cascada grupului acestora, care lizează hematiile, timp in care acestea sunt încă în circulație (hemoliza intravasculara).

Reactie la transfuzie

Da — in mod obisnuit cauzează reactii hemolitice la transfuzieMajoritatea mortilor cauzate de transfuzii de sange sunt rezultatul transfuziei de sange ABO incompatibil.

Boli hemolitice ale nou-nascutilor

Nici o boală sau boli usoareHDN poate aparea daca o mamă cu sange de tip O ramane insarcinată de doua sau mai multe ori purtand copil cu sange de tip A, B, sau AB. Majoritatea cazurilor sunt usoare si nu necesită tratament.

4.2. Informatii generale

4.2.1. Istoric

La începutul secolului 20 un om de știință austriac, Karl Landsteiner, a remarcat că hematiile unor persoane au fost aglutinate de fluidele altor persoane. El a făcut o schită a modelelor de aglutinare și a arătat că sângele ar putea fi împărțit în grupe. Aceasta a marcat descoperirea primului sistem de grupe de sange, ABO, și i-a adus lui Landsteiner un Premiu Nobel. Landsteiner a explicat că reacțiile dintre hematiile și serul erau legate de prezența unor semnalmente (unii antigeni) pe hemoglobine și anticorpii din ser. Aglutinarea avut loc atunci când antigenii hematiilor au fost legate de anticorpi în ser. El a numit antigenii A și B, si în funcție de care antigen

era prezent in hematii, sangele aparținea fie grupei A fie grupei B. O a treia grupă sanguină conținea hematii care se manifesta ca și cum nu ar fi avut nici proprietățile specifice grupei A și nici B, și această grupă a fost numită mai târziu "O", după cuvântul german "Ohne", care înseamnă "fără". Anul următor a patra grupa sanguina, AB, a fost adăugată la sistemul grupelor sanguine ABO. Aceste hematii prezentau atât antigeni de tip A cat și B. În 1910, oamenii de știință au dovedit că antigenii hematiilor au fost moșteniti, și că antigenii A și B au fost moșteniti dominand impreuna peste O. Inițial se crease o oarecare confuzie asupra modului în care a fost determinată grupa de sânge a unei persoane, dar dilema a fost clarificata în 1924 de către Bernstein prin modelul sau de "trei alele".

Genotip de tip ABO la progenituri

Alelă ABO moștenită din partea mamei

A B O

Alelă ABO moștenită din partea tatălui

A A AB A

B AB B B

O A B O

4.2.2.Nomenclatură

Număr de antigeni a grupei de sânge ABO: 4

Simbol ISBT: ABO

Număr ISBT: 001

Simbol genă: ABO

Nume genă: Grupă de sânge ABO (A transferaze, α1,3-N-acetilgalactosaminiltransferaze; B transferaze, α1,3-galactosiltransferaze)

4.3.Biochimie generală

4.3.1.Fenotipiuri ABO

Cele patru fenotipuri de bază ABO sunt O, A, B, și AB. După ce s-a constatat că hemtiile grupei sanguine A au reacționat diferit la un anumit anticorp (denumit ulterior anti-A1), grupa de sânge a fost împărțită în două fenotipuri, A1 și A2. hemtiile cu fenotipul A1 reacționează cu cel anti-A1 constituind aproximativ 80% din sângele de tip A. Hematiile cu fenotipul A2 nu reacționază cu cele anti-A1 și constituie 20% din sângele de tip A. Globulele roșii de tip A1  prezintă de aproape 5 ori mai mult antigen A decât globulele roșii de tip A2 , însă ambele tipuri de celule reacționează cu cele de tip anti-A, iar în ceea ce privește obiectivul transfuziilor, grupele de sânge A1 și A2  se pot schimba intre ele.

Exista multe alte subgrupe ale grupei sanguine A, in care hematiile au vaga tendinta de a manifesta antigenul A, in timp ce variantele slabe ale fenotipului grupei sanguine B sunt rare.Sistemul imunitar formeaza anticorpi impotriva oricaror antigeni ai grupului sanguin ABO, care nu se gasesc pe hematiile individului. Astfel, un individ cu grupa A va avea anticorpi anti-B si un individ cu grupa B va avea anticorpi anti-A. Grupa O este comuna si indivizii cu aceasta grupa sanguina vor avea si anticorpi anti-A si anti-B in plasma lor. Grupa AB este cea mai rara si acesti indivizi nu vor avea nici anti-A nici anti-B in plasma.

Grupa sanguina

Antigenul/antigenii prezent(i) in celulele rosii

Anticorpi prezenti in plasma

Genotip(uri)

A Antigen A Anti-A AA sau AO

B Antigen B Anti-B BB sau BO

AB Antigen A si B Nimic AB

O Nimic Anti-A si Anti-B OO

Anticorpii ABO din plasma sunt formati in mod natural. Producerea lor este stimulata cand sistemul imunitar gaseste antigenii "lipsa" ai grupului sanguin ABO in hrana sau microorganisme. Acest lucru se intampla la o varsta frageda, deoarece zaharurile (sau zaharozele, nu stiu sigur, am gasit mai multe variante si chiar nu stiu daca sunt corecte pt textul de fata) care sunt identice sau foarte asemanatoare cu antigenii grupului sanguin ABO se gasesc in natura.Locusul? (nu sunt sigura, am gasit pt "locus" si "loc" si "pozitie a unei gene pe cromozom" si mai multe si chiar nu stiu. Alege tu ce se potriveste cel mai bine) ABO are 3 forme alelice principale: A, B si O. Alela A codifica o glicozil-transferaza, care produce antigenul A(N-acetilgalactozamina este zaharul sau imunodominant) si alela B codifica o glicozil-transferaza.

Abrevieri:Fuc = fucoza, Gal = galactoza, GalNAc = N-acetilgalactozamina, GlcNAc = N-acetilglucozaminaDin: Sectiunea 11.2, Carbohidratii complecsi sunt formati din legarea monizaharidelor Biochimie, editia a 5-aBerg JM, Tymoczko JL, Stryer L.New York: W H Freeman; 2002.

Alela O codifica o enzima care nu are nici o functie, deci nu este pridus nici antigenul A si nici antigenul B, lasand orecursirul care sta la baza(antigenul H) neschimbat. Acesti antigeni sunt incorporati in unul din cele 4 tipuri de lanturi de oligozaharide, tipul 2 fiind cel mai intalnit in moleculele purtatoare de antigen din membranele hematiilor. Cateva dintre celelalte enzime implicate in primele faze ale sintezei antigenilor ABO, sunt implicate si in producerea antigenilor grupului sanguin Hh si a grupulu sanguin Lewis.

4.3.2. Manifestarea

Desi antigenii grupului sanguin ABO sunt priviti ca antigeni ai hematiilor, ei sunt manifestati pe o varietate mare(larga) de tesuturi umane si sunt prezenti pe majoritatea celulelor epiteliale si endoteliale. Fiecare hematie umana manifesta aproximativ 2 milioane de antigeni ai grupului sanguin ABO. Alte celule sanguine cum ar fi celulele T, celulele B si trombocitele, au antigeni ai grupului sanguin ABO care au fost adsorbiti din plasma.La indivizii care sunt "secretori", o firma solubila a antigenilor grupului sanguin ABO se gaseste in saliva si in toate fluidele corporale, mai putin in lichidul cefalorahidian.Un numar de boli poate modifica(schimba) fenotipul ABO al unei persoane. Pacientii pot "dobandi" antigenul B in timpul unei infectii necrozante, in care bacteria elibereaza o enzima in sistemul circulator, care transforma antigenul A1 intr-unul asemanator antigenului B. In acest rastimp, pacientii nu ar trebui sa primeasca produse sanguine care contin antigenul B, pentru ca limfa(fluidele lor corporale; "serum"=limfa, "sera"=pluralul de la "serum", de asta m-am gandit ca e vorba de toate fluidele corporale) va contine inca anti-B. Odata ce infectia care sta la baza este tratata, grupa sanguina a pacientului revine la normal.

Tot boala poate provoca pacientilor "pierderea" antigenilor grupului sanguin ABO. Orice maladie care sporeste cerinta de hematii a organismului poate slabi manifestarea antigenilor grupului sanguin ABO, de exemplu: talasemia.In plus, antigenii grupului sanguin ABO pot fi deformati(transformati) de cancerele hematologice, care pot modifica "sugar chains" (sugar=zahar, zahãr, zaharoza chain=lant, catena, grup, grupare. Chiar n-am stiut cum sa traduc asta) purtatoare de antigeni ai grupului sanguin ABO, imprumutand ? utilizarea antigenilor A si B ca markeri tumorali ? pentru leucemie acuta, boli mieloproliferative si mielodisplazie.

4.3.3. Functia antigenilor A si B.

Functiile antigenilor grupului sanguinABO nu sunt cunoscute. Indivizii carora le lipsesc antigenii A si B sunt sanatosi, acest lucru sugerand ca orice functie au acesti antigeni, nu este importanta, cel putin nu in vremurile moderne.

4.3.4. Boli asociate cu antigenii grupului sanguin ABO.

Nu se cunosc boli care sa rezulte din lipsa de manifestare a antigenilor grupului sanguin ABO, dar susceptibilitatea la un anumit numar de boli a fost legata de fenotipul ABO al unei persoane. Aceste corelatii raman controversate si includ observatia ca cancerul gastric pare sa fie mai des intalnit la indivizii cu grupa sanguina A, in timp ce ulcerele gastrice si duodenale apar mai des la indivizii cu grupa sanguina O.O corelatie clara a fost stabilita intre fenotipul ABO si nivelul a 2 proteine implicate in coagularea sangelui: factorul VII(FVIII) si factorul von Willebrand(vWF).Indivizii cu grupa sanguina O au cu aproximativ 25% mai putin FVIII si vWF in plasma lor. Este bine stabilit ca niveluri scazute de FVIII si vWF sunt cauza hemoragiei excesive si, de asemenea, ar mai putea fi si cazul in care niveluri crescute fac mai posibila formarea de cheaguri, crescand riscul de probleme arteriale(ischemie cardiaca) si venoase(tromboembolie). Intr-adevar, s-a aratat ca indivizii care nu au grupa sanguina O sunt expusi unui risc crescut de boli arteriale si venoase.

4.3.5. Insemnatatea(semnificatia) clinica a anticorpilor ABO

Anticorpii ABO sunt de insemnatate clinica majora din 2 motive: apar in mod natural si se regasesc in mod universal si sunt foarte reactivi.

4.3.6. Reactii la transfuzii (ale transfuziilor).

Practica obisnuita a stabilirii grupei sanguine si a potrivirii produselor sanguine ar trebui sa previna reactiile adverse ale transfuziilor, cauzate de anticorpii ABO. Totusi, erorile materiale pot avea ca rezultat transfuzua "sangelui gresit" la un pacient(unui pacient), o eroare care poate conduce la moartea pacientului.Daca un primitor cu grupa sanguina O primeste o transfuzue cu hematii de alta grupa sanguinavdecat O, anti-A si anti-B care apar natural in plasma primitorului se leaga de antigenii lor corespunzatori de pe hematiile transfuzate. Acesti anticorpi "fix complement"(chiar n-am stiut cum sa traduc asta si nici n-am gasit ceva de ajutor pe net) si provoaca hemoliza intravasculara rapida, declansand o reactie hemolitica acuta la transfuzie, care poate cauza coagulare intravasculara diseminata, soc, insuficienta renala acuta si moarte.Anti-A1 este o cauza mai putin importanta a reactiilor la transfuzii si nu pare sa "fix complement".

4.3.7. Boala hemolitica a nou-nascutului.

Cele mai multe cazuri de boala hemolitica a nou-nascutului(HDN) care apar dintr-o incompatibilitate ABO nu necesita tratament. Cazurile de hemoliza severa care necesita transfuzii sunt mai rare, iar hidropizia fetala e rara.HDN cauza de anticorpii ABO apare aproape in mod exclusiv la la copiii cu grupa sanguina A sau B care se nasc din mame cu grupa sanguina O. Acest lucru se intampla deorece anti-A si anti-B formati la indivizi cu grupa sanguina O tind sa fie de tipul IgG(Ig=prescurtarea de la immunoglobulina, iar G este de la tipul antigenuluipe care il leaga, sau ceva de genul asta) si, deci, pot traversa placenta, in timp ce anti-A si anti-B care se gasesc in plasma indivizilor cu grupele sanguine B si A, respectiv, tind sa fie de tipul IgM. Desi neobisnuite, cazuri de HDN au fost semnalate la copii nsacuti din mame cu grupa sanguina A2 si B.HDN tinde sa fie relativ usor ca natura, in principal deoarece hematiile fatului(fetale) nu manifesta aceleasi niveluri de antigeni A si B ca la un adult. Cu toate acestea, puterea antigenilor fetali din grupul sanguin ABO poate varia si, implicit, gradul de hemoliza si , in consecinta, severitatea HDN poate fi imposibil de prezis(prognozat)(sau imprevizibila, dar eu zic ca mai bine se potriveste prima varianta). Primele studii sugerau ca rasa unui nou-nascut era un factor de risc in dezvoltarea de ABO HDN. Totusi, studii ulterioare aratau ca predominanta bolii care a necesitat tratament nu era diferita in mod semnificativ intre copiii asiatici, negri, hispanici si caucazieni(albi).

4.4. Informatii moleculare.

4.4.1. Gena

Locusul ABO codifica glicozil-transferaze specifice, care sintetizeaza antigenii A si B pe hematii. Pentru ca sinteza antigenilor A/B sa aiba loc, un precursor, numit antigenul H trebuie sa fie prezent. La hematii, enzima care sinterizeaza antigenul H este codificata de locusul H(FUT1). In saliva si alte secretii corporale, enzima care sintetizeaza antigenul H este codificata de locusul Se(FUT2).

4.4.1.1. Locusul ABO

Locusul ABO se afla(este localizat) pe cromozomul 9 la 9q34.1-q34.2. Contine 7 exoni care se intind pe mai mult de 18kb de ADN genomial(genomic). Exonul 7 este cel mai mare si contine majoritatea secventei de codificare(codare). Exonul 6 contine stergerea care se gaseste in majoritatea alelelor O si are ca rezultat o pierdere a activitatii enzimatice.Alelele A si B difera una de cealalta prin cateva inlocuiri(substituiri, substitutii) de nucleotide, dintre care 4 se traduc in diferiti aminoacizi in produsul genei(R176G, G235S, L266M, G268A) Reziduurile de pe pozitiile 266 si 268 determina specificitatea A sau B a glicozil-transferazei pe care o codifica.Alela O difera de alela A prin stergerea guaninei de pe pozitia 261. Stergerea cauzeaza o mutatie genetica si are ca rezultat traducerea intr-o proteina aproape complet diferita, careia îi lipseste activitatea enzimatica. Sunt multe alele ABO variabile, care codifica fenotipuri ABO variabile, dar nu codifica antigeni specifici in afara de antigenii A si B. De exemplu, subgrupele A slabe, cum ar fi A3, Ax si Ael, manifesta antigenul A si subgrupele B slabe, cum ar fi B3 si Bx, manifesta antigenul B.