251
1 Partea 1 Sunt forme de exprimare ale dreptului roman: - izvoarele de drept în sens formal; - obiceiul; - legea. Sunt izvoare ale dreptului roman în sens material: - Sunt izvoare ale dreptului roman, în sens material: - condiţiile vieţii materiale care au determinat o anumită reglementare juridică; In concepţia romană obiceiul reprezintă: - voinţa poporului exprimata prin lucruri si fapte; - regula straveche care reglementa relatiile dintre oameni sau dintre oameni si divinitate. Cel mai vechi izvor al dreptului roman a fost: - obiceiul; - consuetudo; Obiceiul a constituit un important izvor de drept: - la începutul dreptului roman; - în timpul dominatului. Prin lex romanii înţelegeau: - o convenţie obligatorie între părţi; - un acord de vointa intre 2 persoane; - un acord de vointa intre magistrat si popor. In conceptia romana, cuvantul lex avea sensul de lege cand intervenea un acord de vointa intre: - magistrat si popor; Cuvantul lex avea intelesul de contract cand acordul de vointa intervenea intre: - In conceptia romana legea reprezinta: - quod populas Romanus iubet atque constituit; - o hotarare pe care poporul o lua in adunarile sale legislative. Initiativa legislativa apartinea: - magistratilor superiori. Iniţiativa legislativă aparţinea comiţiilor: - Iniţiativa legislativă putea să aparţină: - consulilor; - pretorilor; - dictatorilor; - tribunilor plebei. Adoptarea unei legi se făcea , de obicei, cu prealabila consultare a: - senatului; Propunerea legislativă era supusă aprobării, după caz, a: - comiţiei curiate; - comitiei centuriate; - comitiei tribute.

grile drept roman

Embed Size (px)

DESCRIPTION

grile drept roman

Citation preview

Page 1: grile drept roman

1

Partea 1 Sunt forme de exprimare ale dreptului roman: - izvoarele de drept în sens formal; - obiceiul; - legea. Sunt izvoare ale dreptului roman în sens material: - Sunt izvoare ale dreptului roman, în sens material: - condiţiile vieţii materiale care au determinat o anumită reglementare juridică; In concepţia romană obiceiul reprezintă: - voinţa poporului exprimata prin lucruri si fapte; - regula straveche care reglementa relatiile dintre oameni sau dintre oameni si divinitate. Cel mai vechi izvor al dreptului roman a fost: - obiceiul; - consuetudo; Obiceiul a constituit un important izvor de drept: - la începutul dreptului roman; - în timpul dominatului. Prin lex romanii înţelegeau: - o convenţie obligatorie între părţi; - un acord de vointa intre 2 persoane; - un acord de vointa intre magistrat si popor. In conceptia romana, cuvantul lex avea sensul de lege cand intervenea un acord de vointa intre: - magistrat si popor; Cuvantul lex avea intelesul de contract cand acordul de vointa intervenea intre: - In conceptia romana legea reprezinta: - quod populas Romanus iubet atque constituit; - o hotarare pe care poporul o lua in adunarile sale legislative. Initiativa legislativa apartinea: - magistratilor superiori. Iniţiativa legislativă aparţinea comiţiilor: - Iniţiativa legislativă putea să aparţină: - consulilor; - pretorilor; - dictatorilor; - tribunilor plebei. Adoptarea unei legi se făcea , de obicei, cu prealabila consultare a: - senatului; Propunerea legislativă era supusă aprobării, după caz, a: - comiţiei curiate; - comitiei centuriate; - comitiei tribute.

Page 2: grile drept roman

2

Calitatea de legislator era acordata: - Promulgatio era de competenta: - Un proiect de lege nu mai putea fi modificat: - după ce a fost afişat în for pentru a fi adus la cunoştinţa publicului; - după promulgatio. Iniţial, votul în comiţii a fost: - oral; - deschis. De la lex Papiria, votul în comiţii era: - secret; - in scris. Votarea legilor în adunările poporului se făcea: - pe curii; - pe centurii; - pe triburi. Pentru adoptarea unei legi era necesar să se pronunţe jumătate plus unul din numărul: - curiilor; - centuriilor; - triburilor. In adunarea poporului, proiectul de lege putea să fie: - adoptat integral; - respins integral. Legea intra în vigoare: - imediat după ce era votată. Legea rămânea în vigoare până la: - abrogarea totală; - abrogarea parţială; - căderea în desuetudine; - modificarea printr-o dispoziţie adiţională. Abrogarea totală a legii purta numele de: - abrogare; Abrogarea parţială a legii purta numele de: - derogare; - exrogare. Modificarea legii printr-o dispoziţie adiţională purta numele de: - subrogare; In dreptul roman legea purta numele: - de la nomen gentilicium purtat de legis lator; - la genul feminin. Dupa organul de la care emanau, legile puteau fi: - leges datae, când proveneau de la magistrat în baza unei delegaţii legislative; - leges rogatae când erau adoptate de către popor;

Page 3: grile drept roman

3

Legile datae reglementau situaţii care priveau: - acordarea cetăţeniei; - întemeierea unei colonii. Legea a avut un rol important ca izvor de drept: - în timpul Republicii; Ultima lege votată de popor a fost adoptată în timpul împăratului: - Nerva; Părţile legii erau: - sanctio, rogatio, praescriptio. Termenul praescriptio desemna în dreptul roman: - parte a legii; - parte accesorie a formulei; - forma a uzucapiunii. Numele magistratului care a propus legea era menţionat în: - titlul legii; - praescriptio; Cuprinsul legilor care opreau să se facă ceva era conţinut de: - rogatio; Consecinţele ce decurgeau împotriva celor care violau legea erau arătate de: - Din punct de vedere al sancţiunii, legile care opreau să se facă ceva, puteau să fie: - perfectae; - imperfectae. Din punct de vedere al sancţiunii, legile care opreau să se facă ceva, puteau să fie: - imperfectae; - minus quam perfectae. Legea era perfectă în cazul în care: - prevedea anularea actelor efectuate împotriva dispoziţiilor sale; Legea era mai puţin perfectă dacă: - nu anula actele contrare prevederilor sale; - penaliza cu amenda sau altă sancţiune încălcarea prevederilor sale. Legea era imperfectă daca: - nu prevedea nici o sancţiune în cazul nerespectării prevederilor sale; - dispoziţiile sale erau respectate în mod indirect. Era legea imperfectă: - lex Cincia de donis et muneribus; Lex Furia testamentaria care interzicea legatele mai mari de 1000 de aşi, sancţiona încălcarea acestei dispoziţii cu: - Lex Cincia de demis et muneribus care interzicea donaţiile peste un anumit cuantum, in cazul nerespectării acestei dispoziţii: - nu prevedea vreo sanctiune. S-a stabilit că toate legile sunt. perfecte , actele contrare fiind sancţionate cu nulitatea, printr-o constituţie imperială emisă în timpul lui: - Teodosiu al II-lea; - Valentinian al III-lea.

Page 4: grile drept roman

4

Legea celor XII Table a fost adoptată: - in timpul Republicii; Legea celor XII Table cuprindea dispoziţii de drept: - privat; - public; - civil. Legea celor XII Table reglementa proprietatea: - quiritară; Legea celor XII Table cuprindea dispoziţii referitoare la: - întreţinerea drumurilor rurale; - stipulatie. Legea celor XII Table consacra posibilitatea căsătoriei dintre: - plebei; - patricieni. Potrivit Legii celor XII Table, debitorul insolvabil putea sa fie: - ucis dacă era plebeu; - ucis dacă era patrician; - vândut ca sclav , dacă era plebeu; - vândut ca sclav , dacă era patrician. Edictele puteau fi emise de: - magistrati superiori; - cenzori. Edictele afisate in for timp de un an purtau numele de: - edictum perpetua. Edictul emis în cursul anului pentru soluţionarea unor probleme noi neprevăzute iniţial, purta numele de: - Edictele orale au aparut: - Edictul emis de un magistrat era valabil: - in mod normal, timp de un an; - in mod normal, mai putin de un an, daca era un edict neprevazut. Partea edictului moştenită de la magistraţii anteriori , care trecea dintr-un edict în altul, se numea: - edictum vetus; - edictum translaticium.. Dispoziţiile din edict care reprezentau creaţia personală a magistratului purtau numele de: - edictum novum; Edictul pretorului a atins apogeul: - Edictul pretorului urban a fost sistematizat intr-o forma definita de jurisconsultul: - Se numea edictum perpetuum: - edictul care rămânea afişat în for timp de un an; - edictul sistematizat din ordinul imparatului Hadrian.

Page 5: grile drept roman

5

Sistematizarea edictului pretorului a avut drept consecinţe: - imposibilitatea derogarii de la dispozitiile edictului perpetuu; - imposibilitatea pt pretori de a crea noi institutii juridice. Anumite reguli ale dreptului civil puteau fi paralizate de pretor prin: - repunerea in starea de mai inainte. Definiţia dată de Papinian lui ius praetorium sau ius honorarium a fost următoarea: - Din definiţia dată de Papinian dreptului pretorian rezultă că pretorii aveau dreptul: - sa influenteze dreptul civil; - sa completeze dreptul civil; - sa imbunatateasca dreptul civil. Jurisconsultul care a afirmat că dreptul pretorian „ este vocea vie a dreptului civil" a fost: - Marcianus. Edictul perpetuu sistematizat de Salvius Iulianus cuprindea: - o parte principala si trei apendice; - 45 de titluri. In partea principală a edictului perpetuu sistematizat de Salvius Iulianus erau cuprinse: - formulele acţiunilor privitoare la sesizarea instanţei; - formulele acţiunilor referitoare la executarea sentinţei. Nu erau cuprinse în partea principală a edictului perpetuu sistematizat de Salvius Iulianus: - formulele interdictelor; - stipulatiile pretoriene. In edictul perpetuu sistematizat de Salvius Iulianus, excepţiile erau cuprinse: - intr-un apendice; - alaturi de formulele interdictelor. In timpul Republicii au fost izvoare directe ale dreptului roman: - obiceiurile; - legile; - edictele magistraţilor; In epoca veche , au fost izvoare directe ale dreptului roman: - legile; - edictele magistratilor. In timpul Republicii, senatul avea competenţa: - sa interpreteze legile; - sa avizeze legile; - sa declare o lege neaplicabila. In timpul Republicii, senatusconsultele puteau să fie izvoare de drept: - indirect, prin intermediul unor edicte ale magistraţilor; Senatusconsultele au devenit izvoare directe ale dreptului roman: - in timpul principatului; - in timpul imparatului Hadrian. Senatul roman adopta: - senatusconsultele; - hotarari; - orationes.

Page 6: grile drept roman

6

Iniţiatorul unui senatusconsult - izvor de drept putea să fie: - împăratul; - un consul; Senatusconsultul purta nomen gentilicium; - al împăratului care l-a propus; - al consulului care 1-a propus; - la care se adăuga sufixul anum. Propunerea împăratului de adoptare a unui senatusconsult era precedată de: - expunerea de motive; - oratio. In epoca dominatului, erau izvoare de drept: - obiceiurile; - constitutiile imperiale. Constituţiile imperiale (constitutiones principis) erau: - dispoziţii luate de împăraţi; - dispoziţii redactate de un consiliu imperial. Constituţiile imperiale au fost izvoare de drept: - în epoca dominatului; - în dreptul clasic; - în dreptul, postclasic. Făceau parte din categoria constituţiilor imperiale: - decretele; - mandatele. Dispoziţiile cu caracter genera! date de împărat în calitate de veritabil legiuitor purtau numele de: - Edictele imperiale erau valabile: - In epoca postclasică , cele mai importante izvoare de drept erau: - edictele; In timpul dominatului, edictele împăraţilor erau numite: - leges edictales; - leges novae; - novellae; Instrucţiunile cu caracter administrativ trimise de împărat funcţionarilor superiori purtau numele de: - mandate. Guvernatorii de provincii primeau instrucţiunile cu caracter administrativ trimise de împăraţi pe calea: - mandatelor; Simplificarea formelor de testare pentru militari a fost introdusă pe calea: - mandatului; Pe calea mandatelor au fost introduse norme juridice referitoare la: - interdictia casatoriei fuctionarilor cu femei din provincia pe care o administrau; - simplificarea formelor de testare pt militari.

Page 7: grile drept roman

7

Hotărârile date de împărat în pricinile pe care le judeca se numeau: - Instrucţiunile cu caracter administrativ trimise de împărat magistraţilor municipali si care constituiau izvoare de drept purtau numele de: - Rescriptele au fost: - consultatii date de imparat la soliciatarea unor particulari; - consultatii date de imparat la solicitarea unor magistrati. Răspunsul împăratului la solicitarea unui magistrat prin care se puteau introduce reguli noi în dreptul roman lua de obicei forma: - unui rescript; - unei scrisori (epistula); Răspunsul împăratului la solicitarea unor particulari prin care se puteau introduce reguli noi în dreptul roman lua de obicei forma: - unor rescripte; - unor rezoluţii (adnotationes). Rescriptele care introduceau reguli noi erau înregistrate într- un: - liber libellorum rescriptorum et propositorum; In sens juridic roman, termenul „ jurisprudenţa" desemnează: - ştiinţa dreptului; - doctrina elaborată de jurisconsulţii romani pe calea interpretării dispoziţiilor legii. Jurisprudenţa sacrală a existat: - în epoca veche: - in timpul regalităţii; - în timpul Republicii. Răspunsurile (responsa) pontifilor erau: - nemotivate; - considerate ca o manifestare a unei priceperi secrete; - considerate ca o manifestare a unor persoane initiate. Se crede că ar fi opera jurisprudenţei pontificale: - adopţia; - emanciparea; Se crede că ar fi opera jurisprudenţei pontificale: - in iure cessio; Se crede că ar fi opera jurisprudenţei pontificale: - Faza sacrală a jurisprudenţei a încetat prin divulgarea: - formulelor solemne ale legisacţiunilor; - calendarului cu zilele când se puteau intenta acţiunile; Principalii jurisconsulţi din epoca veche au fost numiţi: - veteres. Un comentariu al Legii celor XII Tabte intitulat Tripartita a fost scris de: - Fundatores iuris civilis au fost socotiţi jurisconsulţii: - Publius Mucius Scaevola , Manilius şi Brutus;

Page 8: grile drept roman

8

Un liber singularis, devenit modelul tuturor lucrărilor de acest gen din dreptul roman, a fost realizat de: - Quintus Mucius Scaevola. Publicarea de către libertul lui Appius Claudius Caecus a procedurii de judecată a avut drept consecinţe: - încetarea monopolului pontifilor asupra dreptului; - incetarea fazei sacrale a jurisprudentei; - începerea fazei laice a jurisprudenţei. Faza laică a jurisprudenţei a început în anul: - Dreptul a devenit o ştiinţă accesibilă oricărui cetăţean roman: - odată cu începutul fazei laice a jurisprudenţei; - prin crearea lui ius Flavianum. Faza sacrală a jurisprudenţei se caracterizează prin: - interpretarea de către pontifi a normelor cu conţinut juridic; - interpretarea de către pontifi a normelor cu conţinut religios; - păstrarea în secret a metodelor de interpretare a dreptului, - păstrarea în secret a modului în care se rezolvaseră anterior diverse speţe. In epoca regalităţii , pentru a afla formele ce trebuiau îndeplinite cu ocazia judecării unui litigiu , părţile trebuiau să se a Gaius. Primul jurisconsult căruia i s-a acordat ius publice respondendi a fost: - Primul jurisconsult căruia i s-a acordat ius publice respondendi a fost: - Massurius Sabinus. Au scris comentarii asupra edictului pretorului: - M. Antistius Labeo; - Sextus Pomponius; - Gaius; - Iulius Paulus. Comentarii asupra edictului provincial au fost realizate de: - Gaius; Comentarii asupra dreptului pontifical au fost realizate de: - M. Antistius Labeo; O lucrare intitulată Res cotidiane a fost realizată de: - Gaius; Gaius a realizat comentarii asupra: - Legii celor XII Table; - Legii Iulia Papia; - Edictului pretoriului; - Edictului provincial. Funcţia de praefectus praetorio a fost îndeplinită de: - Papinianus; - Ulpianus; Funcţia de praefectus vigilum a fost îndeplinită de:. - Iulius Paulus.

Page 9: grile drept roman

9

Potrivit lui Cicero activitatea jurisconsultului de asistare a clientului în justiţie se exprima prin termenul: - agere; Potrivit lui Cicero activitatea jurisconsultului de a acorda consultaţii gratuite cetăţenilor se exprima prin termenul: - respondere. Potrivit lui Cicero, activitatea jurisconsultului de îndrumare a cetăţenilor în redactarea actelor se exprima prin termenul: - cavere. Potrivit iui Cicero, activitatatea jurisconsultului consta în: - ager; - cavere; - respondere. In perioada clasică a dreptului roman s-au creat: - şcoala cassiană; - şcoala proculiană; - şcoala sabiniană; - ius publice respondendi Şcoala cassiană a fost întemeiată de: - Ateius Capito; Şcoala proculiană a fost întemeiată de: - Labeo; Şcoala sabiniană a fost întemeiată de: - Şcoala cassiană era o şcoală: - conservatoare; - traditionalista. Şcoala proculiană era o şcoală: - novatoare; - progresiva. Şcoala sabiniană era o şcoală: - conservatoare; - tradiţionalistă. Şcoala proculiană a funcţionat: - în timpul principatului; In perioada clasică a dreptului roman au trăit jurisconsulţii: - Capito; - Labeo; A scris Libri iuris civilis: - Massurius Sabinus; Comentarii intitulate Libri ad Sabinum au realizat: - Pomponius; - Paulus. Principala operă a lui Salvius lulianus a fost: - Un liber singularis enchiridii a scris:

Page 10: grile drept roman

10

- Pomponius. Tranziţia între şcolile de jurisconsulţi şi marii jurisconsulţi ai epocii clasice a fost tăcută de: - Pomponius; Principala opera a lui Gaius a fost: - un manual de drept; Principala operă a lui Gaius a fost: - Institutiones; Cel mai mare jurisconsult roman (primus omnium) a fost: - Principalele lucrări ale lui Papinianus au fost: - Quaestiones; - Responsa. Cel mai productiv dintre jurisconsulţii romani a fost: - Iulius Paulus; Au scris Libri ad Edictum si Libri ad Sabinum: - Domitius Ulpianus; - Iulius Paulus. Jurisconsultul utilizat cel mai mult de comisarii lui lustinian aproape două treimi din Digeste fiind alcătuite din opera sa, a fost: - Massurius Sabinus a fost: - reprezentant al şcolii cassiene; - reprezentant al şcolii sabiniene; - succesorul lui Capito; Libri tres iuris civilis a fost comentată în lucrarea Liber ad Sabinum de: - Ulpianus. O lucrare importantă pentru cunoaşterea istoriei dreptului roman a fost realizată de: - Pomponius; Herennius Modestinus a fost elevul lui: - Ius publice respondendi a fost creat în timpul împăratului: - Octavian Augustus; Ius publice respondendi presupunea: - dreptul de a acorda consultatii in mod oficial; - dreptul de acorda consultatii in numele imparatului; - acordarea consultatiilor numai in scris. Ius publice respondendi a avut ca scop: - atragerea jurisconsulţilor de partea regimului monarhic; - supravegherea modului de elaborare a dreptului; In timpul împăratului Hadrian , răspunsurile jurisconsulţilor care se bucurau de ius publice respondendi erau pentru judecători: - asimilate unei decizii a împăratului; - obligatorii în toate cazurile similare, dar numai dacă nu existau controverse între jurisconsulţii oficiali. In timpul împăratului Octavian Augustus , răspunsurile jurisconsulţilor care se bucurau

Page 11: grile drept roman

11

de ius publice respondendi erau pentru judecători: - asimilate unor decizii ale împăratului; - obligatorii numai în speţa în care fuseseră date; Dacă între opiniile a doi jurisconsulţi ce fuseseră consultaţi în soluţionarea unei speţe existau divergenţe , judecătorul era liber să aleagă: - una din cele doua opinii , dacă ambii jurisconsulţi se bucurau de ius publice respondendi; - oricare din cele două opinii , dacă nici unul dintre jurisconsulţi nu se bucura de ius publice respondendi. Manualele elementare de drept destinate studenţilor şi începătorilor purtau numele de: - Regulae; - Enchiridia; - Institutiones. Culegerile de speţe imaginare purtau numele de: - Disputationes; - Quaestiones. Definitiones erau: - manuale elementare de drept; Quaestiones erau: - culegeri de speţe imaginare; - culegeri de cazuri teoretice discutate în şcoală; Regulae erau: - Enchiridia erau: - Repertoriile de drept destinate în special practicienilor purtau numele de: - Opiniones; - Sententiae; Libri ad Edictum erau comentarii asupra edictului: - pretorilor; - edililor curuli; Lucrările cu caracter enciclopedic purtau numele de: - Digesta; Din punct de vedere al izvorului de drept, „legea citaţiilor" a fost: - o constituţie imperială. Constituţiei împăratului Valentinian al III-lea i s-a dat numele „legea citaţiilor": - Legea citaţiilor a consacrat autoritatea jurisconsulţilor: - Pomponius , Gaius , Paulus; - Papinianus , Ulpianus , Modestiiflus; Potrivit constituţiei lui Valentinian al III-lea , în faţa judecatorilor puteau fi citati jurisconsultii: - Papinianus si Gaius; - Papinianus si Ulpianus; - Paulus si Modestinus. In sistemul legii citaţiilor, judecătorul era obligat:

Page 12: grile drept roman

12

- să ţină seama de opinia majorităţii jurisconsulţilor; - să ţină seama de opinia lui Papinianus în caz de paritate. Legea citaţiilor a fost inclusă în: - Codul Theodosian; Din iniţiative private au fost realizate: - Codul Gregorian; - Codul Hermogenian; Din iniţiative oficiale au fost realizate: - Codul Theodosian; - Codul lustinian. Conţine numai constituţii imperiale emise după împăratul Hadrian şi succesorii săi pâna la Constantin cel Mare: - Codul Gregorian; Conţine constituţii imperiale emise până în anii 364-365: - Codul Hermogenian; In anul 429 , împăratul Theodosiu al H-lea a acordat recunoaşterea valabilităţii pentru: - Codul Gregorian; - Codul Hermogenian; O comisie de jurisconsulţi în frunte cu Antiochus a realizat: - Codul Theodosian; Prima încercare de feunifieare pe pian legislativ a imperiului roman a fost realizat prin: - Codul Theodosian; Impăratul Valentinian al III-lea a adoptat pentru partea occidentală a imperiului: - Codul Theodosian; A fost completat cu constituţii ale împăraţilor Diocleţian şi Maximian: - Codul Hermogenian: Prima ediţie a Codului iui lustinian (codex vetus) a fost redactată de o comisie în frunte cu: - Tribonian; - Leontin; - Theophil. A doua ediţie a Codului lui lustinian (codex repetitae praelectionis) a fost realizată de: - Tribonian; - Dorotheu. Codex repetitae praelectionis este structurat în: - 12 cărţi; Codex repetitae praelectionis conţine materii: - de drept privat; - de drept public; - sub forma unor constituţii imperiale aranjate în ordine cronologică. Materia din codex repetitae praelectionis este structurată în următoarea ordine: - cărţi, titluri, constituţii, fragmente. Ordinea în care se citează un text din codex repetitae praelectionis este următoarea: - Ordinea în care se citează un text din codex repetitae praelectionis este următoarea: - cartea , titlul, constituţia, paragraful.

Page 13: grile drept roman

13

Ordinea în care se citează un text din codex repetitae praelectionis este următoarea: - cartea , titlul, constituţia, paragraful; Codul lui Iustinian (codex repetitae praelectionis), conţine constituţii imperiale aranjate în ordine cronologică şi emise începând cu: - împăratul Hadrian; Ordinea cronologică în care s-a publicat opera legislativă a lui Iustinian , exclusiv Novelele, a fost următoarea: - codex vetus , Digesta , Institutionis , codex repetitae praelectionis. Ordinea cronologică în care s-a publicat opera legislativă a lui Iustinian , exclusiv codex vetus, a fost următoarea: - Digestele,Institutiunile, codex repetitae praelectionis, Novelele. Digestele lui Iustinian au fost redactate de o comisie alcătuită din: - Semnificaţia cuvintelor „digesta" şi „ pandectae" este următoarea: - digesta înseamnă „ ceea ce este pus în ordine”; - pandectae înseamnă „ceea ce cuprinde totul"; Digestele lui Iustinian conţin materii: - de drept civil; - sub forma unor extrase din operele jurisconsulţilor clasici; - de drept public. Materia Digestelor lui Iustinian a fost structurată în: - 50 de cărţi; Ordinea în care se citează un text din Digestele lui Iustinian este următoarea: - cartea, titlul, fragmentul, paragraful; Ordinea în care citează un text din Digestele lui Iustinian este următoarea: - Ordinea prezentării fragmentelor în fiecare titlu al Digestelor lui Iustinian este următoarea: - masa sabiniana, masa edictala, masa papiniana, apendicele. Fragmentele din Digestele lui Salvius lulianus incluse în Digestele lui Iustinian fac parte din: - masa sabiniană; In apendicele din Digestele lui Iustinian sunt incluse fragmente din: - Instituţiunile lui Iustinian au fost redactate de către: - Tribonian; - Doroteu; - Teofil. Instituţiile lui Iustinian au fost: - publicate mai târziu decât Digestele; - promulgate în acelaşi timp cu Digestele; Instituţiunile lui Iustinian au fost redactate: - în acelaşi timp cu Digestele; Instituţiunile lui Iustinian reprezintă: - un manual destinat studenţilor; - opera legislativa, solutiile date fiind obligatorii pt judecatori.

Page 14: grile drept roman

14

Instituţiunile lui Iustinian cuprind: - 4 cărţi; Novelele sunt: - cele 158 de constituţii imperiale; - date de Iustinian în ultimii 30 de ani de domnie. Interpolaţiile sunt modificări: - ale operelor jurisconsulţilor; - ale constituţiilor imperiale; - efectuate cu ştiinţă (intenţie); Glosele sunt modificări: - ale textelor jurisconsulţilor clasici; - efectuate din greşeală; Capitis deminutio minima se putea realiza prin: - emancipatio; - adoptio; - adrogatio; O condamnare penală putea să atragă: - capitis deminutio media; - pierderea cetăţeniei. Cetăţeanul roman scăpat din captivitate şi reîntors în patrie , redobândea toate drepturile pe care le avusese până în momentul în care fusese declarat mort în temeiul lui: - ius postliminii. Cetăţenia romană a fost acordată unor străini prin legi precum: - Iulia; - Plautia Papina; Ius honorarium este dreptul: - Se bucurau de un ius commercii integral: - latini coloniarii; - latinii fictivi; - latini prisci. Peregrini alicuius civitatis erau: - peregrinii obişnuiţi; - locuitorii unor state cu care Roma întreţinea relaţii internaţionale; Peregrini nullius civitatis erau: - dezrobiţii care suferiseră o pedeapsă gravă în timpul sclaviei; - dezrobiţii care luptaseră ca gladiatori în timpul sclaviei; - cetăţenii care îşi pierduseră cetăţenia în urma unei condamnări; - dediticii Aeliani. Peregrini nullius civitatis erau: - străinii a căror cetate a fost desfiinţată; - dezrobiţii care suferiseră o pedeapsă gravă în timpul sclaviei; - dezrobiţii care luptaseră în arenă ca gladiatori. Străinii învinşi care s-au predat şi a căror cetate a fost desfiinţată erau: - peregrini nullius civitatis; - peregrini dediticii;

Page 15: grile drept roman

15

Afirmaţia „ vivunt quasi ingenui, moriuntur ut servi" îi privea pe: - Se bucurau de un ius commercii limitat: - sclavii eliberaţi prin manumissiones iure praetorio; - sclavii eliberaţi post mensam; - Latini luniani. Libertus orcinos este: - un fost sclav dezrobit prin testament; - persoană care nu are un patron. Formula „hune hominem liberum esse volo" se folosea în cazul unei: - manumissio iusta ac legitima; - manumissio vindicta. Dezrobirea per fideicommissum era o dezrobire efectuată: - indirect; - prin testamen. Ius noxae dandi este: - un drept care aparţine lui pater familias; - o componentă a lui patria potestas. Făceau parte din peculium castrense: - bunurile dobândite de fiii de familie în cadrul serviciului militar; - bunurile moştenite de la soţie de către un veteran. Patria patestas lua naştere prin: - adoptio; - adrogatio; - legitimatio. Condiţiile de formă ale căsătoriei fără manus erau: - deductio uxoris in domum mariti; - festivitas nuptiarum. Condiţiile de formă ale căsătoriei cu manus erau: - Usus este: - formă a căsătoriei cu manus; - servitute personală; - acelaşi lucru cu usus sine fructu. Coemptio este: - imaginaria venditio; - aplicaţie a lui mancipatio; Lex Canuleia interzicea căsătoria între. - Impăraţii Marcus Aurelius şi Commodus au interzis casatoria intre: - pupilă şi fiul tutorelui; - pupilă şi tutore; In timpul lui Iustinian constituia un impediment la căsătorie: - cognaţiunea în linie directă diferent de grad - cognaţiunea în linie colaterală pana la gradul al III-lea In timpul Republicii constituia un impediment al căsătoriei:

Page 16: grile drept roman

16

- cognaţiunea în linie colaterală pana la gradul al IV-lea - cognaţiunea în linie directă. Cognaţiunea în linie directă un impediment la casatorie pana la gradul: - al III-ea; - al IV-lea; - al V-lea; - al VI-lea. In timpul lui Iustinian constituiau impedimente la căsătorie: - adfinitas în linie directă; - adfinitas în linie colaterală; - cognaţiunea în linie directă, indiferent de grad; Intre Legea celor XII Table (449 î Hr.) şi Lex Canuleia (445 i.Hr.) era interzisă căsătoria: - între plebei şi patricieni; - între ingenui şi liberţi; - militarilor. Copilul născut din căsătorie se afla sub patria potestas: - a tatălui, dacă tatăl era un sui iuris; - a bunicului, dacă tatăl era un alieni iuris Adfinitas constituie o legătură, de rudenie între soţ şi rudele celuilalt soţ care: - dura perpetuu; - se stabilea în linie directă; - se stabilea în linie colaterală Era un copil legitim, copilul născut din: - confarreatio; - usus; - coemptio; - matrimonium sine manu.. Constituie efecte generale ale căsătoriei: - aplicabilitatea normelor privitoare la savarsirea delictului de adulterium; - interzicerea donatiilor intre soti. Pentru femeie constituiau efecte specifice căsătoriei fără manus: - păstrarea legăturilor agnatice cu familia de origine; - dreptul de a-şi moşteni părinţii; Adfinitas constituia: - un efect general ai căsătoriei; In dreptul clasic , constituiau efecte generale ale căsătoriei: - stabilirea prezumţiei de paternitate pentru copilul născut din căsătorie; - interzicerea donaţiilor între soţi; - aplicabilitatea normelor referitoare la adulterium. Dacă femeia era alieni iuris , căsătoria cu. manus avea ca efecte: - dota devenea proprietatea bărbatului; - considerarea sa ca o frică faţă de soţul, sui iuris. Femeia era considerată loco filiae faţa de: - sotul sui iuris, in cazul casatoriei cu manus. Femeia era considerată loco neptis în cazul căsătoriei: - cu manus, dacă soţul era alieni iuris;

Page 17: grile drept roman

17

Opinia potrivit căreia fetele se putea căsători de la vârsta de 12 ani a fost sustinuta de: - şcoala proculiană; - Iustinian. Desfacerea silită a căsătoriei se putea produce prin: - capitis deminutio maxima; - capitis deminutio minima. In dreptul lui Iustinian existau următoarele forme de repudium: - divortium ex bona gratia; - divortium ex iusta causa; - divortium sive iusta causa. Copiii născuţi din concubinat purtau numele de: - liberi naturalis. Divortium se putea produce ca urmare: - Adulterul constituia un motiv pentru: - difarreatio; - divortium ex iusta causa. Adulterul constituia un motiv pentru: - difarreatio; - divotium ex iusta causa; - repudium. Pierderea drepturilor asupra dotei sau asupra donaţiilor propter nuptias era sancţiune care se aplica în cazul unui divortium: - ex iusta causa; - sine iusta causa. In timpul lui Iustinian , divortium communi consensu era admis în cazul: - In timpul lui Iustinian, un motiv de desfacere a căsătoriei , considerat legitim pentru soţul reclamant ,dar neimputabil soţului pârât, constituia o cauză pentru: - divortium ex bona gratia; In timpul lui lustinian , un motiv de desfacere a căsătoriei ,considerat legitim pentru soţul reclamant , dar neimputabii soţului pârât, constituia o cauză pentru: - La început concubinatul constituia o uniune de fapt: - nerecunoscută de dreptul civil; - tolerată de dreptul penal; Concubinatul reprezintă: - o instituţie specifică dreptului roman; In timpul lui Iustinian , concubinatul producea faţă de copii următoarele efecte: - existenţa unei obligaţii de întreţinere din partea tatălui; - un drept redus la succesiunea ab infestat între copii şi tată. Sub influenţa creştinismului, concubinatul era considerat: - o căsătorie de rang inferior , recunoscută de dreptul civil; Concubinatul este o unire dintre un bărbat şi o femeie caracterizată prin: - stabilitate; - lipsa intenţiei partenerilor de a se considera soţ şi soţie.

Page 18: grile drept roman

18

La început, concubinatul constituia o uniune de fapt: - tolerată de dreptul penal; - nerecunoscută de dreptul civil. La început , concubinatul constituia o căsătorie de rang inferior: - Copiii născuţi din relaţii întâmplătoare sau prohibite purtau numele de: - vulgo concepti; - spurii. Legătura dintre bărbat şi femeie era interzisă în caz de: - stuprum. In raport de situaţia lor juridică, ordinea descrescătoare (de ia situaţia juridică cea mai bună la situaţia juridică cea mai proastă) a copiilor era următoarea: ^ t - liberi legitimi, liberi naturalis, spurii, vulgo concepti; In raport de situaţia lor juridică, ordinea descrescătoare (de le situaţia juridică cea mai bună ia situaţia cea mai proastă a copiilor era următoarea: - liberi legitimi, liberi naturalis, vulgo concepti, spurii. - liberi legitimi, liberi naturalis, spurii, vulgo concepti. In raport cu situaţia juridică a copiilor, ordinea descrescătoare (de la situaţia cea mai bună la situaţia cea mai proastă) era următoarea: - In raport de situaţia juridică a copiilor, ordinea crescătoare (de la situaţia cea mai proastă la situaţia cea mai bună) este următoarea: - In raport de situaţia juridică a copiilor , ordinea crescătoare (de la situaţia cea mai proastă la situaţia cea mai bună) era următoarea: - spurii, vulgo concepti, liberi naturalis, liberi legitimi; Adopţia în sens restrâns este actul prin care: - un alieni iuris trece de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias. Adrogaţia este actul prin care: - Adrogaţia este un act care presupune: - trecerea unui pater familias sub puterea altui pater familias; - trecerea unui sui iuris sub puterea altui sui iuris. Adrogaţia este un act care presupunea trecerea: - lui adrogatus sub puterea lui adrogatus; - unui pater familias sub puterea altui pater familias. Adopţia în sens larg cuprinde: - trecerea unui sui iuris sub puterea altui sui iuris; - trecerea lui adrogatus sub puterea lui adrogans. Adopţia în sens larg cuprinde: - adoptio stricto sensu; - adrogatio. Adopţia în sens larg cuprinde: - adoptio imperio magistratus; - adoptio populi auctoritate;

Page 19: grile drept roman

19

- adoptio stricto sensu; - adrogatio. Adoptio stricto sensu se realiza în: - In epoca veche , adrogaţiunea se realiza în: - comitia curiata; - adunarea poporului prezidată, de pontifex maximus. In epoca veche adrogaţia se realiza: - printr-o lege curiată; In epoca târzie imperiului, adrogaţiunea se realiza: - prin constituţie imperială; - prin rescript; - prin adnotationes Prima fază a adopţiunii propriu-zise a unui fiu de familie presupunea: - stingerea puterii părinteşti în persoana tatălui firesc; A doua fază a adopţiunii propriu-zise presupunea: - crearea noii patria potestas in persoana tatalui adoptiv; - un proces fictiv tinand de procedura voluntara. Patria potestas a tatălui adoptiv se năştea: - în a doua fază a adopţiunii propriu-zise; - prin in iure cessio, A doua fază a adopţiunii propriu-zise presupunea: a) un proces fictiv; b) o procedură voluntară; c) o procedură graţioasă. In timpul lui Iustinian prin rescriptum principis se realiza: a) o adrogatio; b) o legitimatio; c) o emaneipatio. In epoca veche , prin rescripum principis se realiza o: - Condiţiile de formă ale adopţiei erau: - Pentru realizarea adopţiei, adoptanţul trebuia să îndeplinească printre altele următoarele condiţii: a) să fie bărbat, sui iuris , în vârstă, de minimum. 18 ani; c) să fie pater familias , în vârstă de minimum 18 ani. Pentru a se realiza adopţia stricto sensu trebuiau îndeplinite , printre altele, următoarele condiţii: a) adoptanţul să fie mai mare de 18 ani; b) sa existe consimtamantul adoptatului. Pentru a se realiza adopţia stricto sensu trebuiau îndeplinite, printre altele, următoarele condiţii: a) adoptatul să fie o persoana alieni iuris; b) între adoptant şi adoptat să fie o diferenţă de vârstă de minimum 18 ani; In dreptul vechi , adopţia producea în raport cu familia originară a adoptatului, printre

Page 20: grile drept roman

20

altele , următoarele efecte: a) pierderea legăturilor agnatice; b) pierderea drepturilor succesorale; c) pierderea numelui. In dreptul clasic legitimarea putea fi făcută prin: - Beneficiau de legitimare copiii născuţi din: a) concubinat; Beneficiau de legitimare: a) liberi naturalis; In timpul lui Iustinian legitimarea avea loc: a) per subsequens matrimonium; b) per oblationem curiae; c) per rescriptum principis; In timpul lui Iustinian emanciparea avea loc: b)per rescriptum principis; d)per tabulas. In timpul lui Iustinian emanciparea avea loc: a) per rescriptum principis; b) per tabulas; c) prin redactarea unui document in fata magistratului. Pana in epoca tarzie a imperiului se desfasurau in 2 faze: a) adoptiunea propriu-zisa; b) emanciparea. In epoca postclasica emanciparea avea efecte: a) iesirea de sub puterea parinteasca; b) dobandirea statutului de persoana sui iuris; c) ruperea legaturilor agnatice cu familia de origine. Incapacitatea de drept poate rezulta din: a) capitis deminutio minima; b) capitis deminutio media; c) capitus deminutio maxima; d) unele condamnari. Sub tutela se putea afla: a) un sui iuris; b) un pater familias; Sub tutela se putea afla: a) un pater familias; b) vaduva din casatoria cu manus. Tutela este o forma de ocrotire a persoanelor: a) sui iuris; b) lipsite de capacitate de exercitiu. Aveau un caracter subsidiar: - In timpul lui Iustinian, dupa persoanele puse sub interdictie, exista tutela: a) impuberului.

Page 21: grile drept roman

21

Negotiorum gestio a fost un procedeu de administrare a tutelui in cazul impuberului: a) mai mic de 7 ani; b) infans; c) absent. In cazul tutelei dative , de obicei era numit tutore: a) cognatul cel mai apropiat; Auctoritatis interpositio este procedeul prin care: - Impuberul este copilul în vârstă de cel mult: a) 14 ani; Se cerea auctoritas tutorelui în cazul în care pupillus efectua: a) acte per aes et libram; b) acte de dezrobire; Nu se cerea auctoritatis interpositio în cazul: - Negotiorum gestio este procedeul prin care tutorele: a) nu-1 reprezintă pe cel aflat sub tutelă. In cazul lui auctoritatis interpositio: b) efectele actelor încheiate se produceau asupra persoanei pupilului; c) tutorele asista la încheierea actelor juridice. Auctoritatis interpositio se utiliza în cazul tutelei: a) femeii; b) impuberului mai mare de 7 ani. După modalitatea de constituire, curatela putea fi: a) dativă; b) legitima. După persoanele aflate sub ocrotire , curatela putea fi: a) a bolnavului mintal; b) a risipitorului. Persoana juridică era desemnată prin termenii: a) corpora; b) universitates; Constituiau persoane juridice de drept public: a) civitates; b) societates publicanorum. In timpul împăratului Augustus , o asociaţie cu caracter religios putea funcţiona dacă: a) existau cel puţin trei membri. La început, dreptul roman a recunoscut calitatea de persoană: a) patricienilor; b) plebeilor; Prin caput romanii înţelegeau: a) aptitudinea de a avea drepturi; b) aptitudinea de a avea obligaţii: c) capacitatea juridică; d) personalitatea.

Page 22: grile drept roman

22

In dreptul roman , un om putea fi parte într-un raport juridic numai dacă avea: a) caput; b) personalitate; c) capacitate juridica. Calităţile care trebuiau întrunite pentru o personalitate completă au fost: a) membra al unei familii agnatice; b) şef al unei familii agnatice; c) cetăţenia romană; d) libertatea. Capitis deminutio presupunea pierderea uneia din următoarele calităţi ale individului: a) libertatea; b) cetăţenia; d) statutul familial; Capitis deminutio putea să fie: a) maxima; b) media. Căderea în sclavie a unei persoane constituia un caz de capitis deminutio: a) maxima; Căderea în sclavie a unei persoane constituia un caz de capitis deminutio: - Sancţionarea unei persoane cu infamia constituia un caz de capitis deminutio: - Pierderea libertăţii unei persoane presupunea: a) căderea în sclavie; b) capitis deminutio minima; c) capitis deminutio maxima; d) capitis deminutio media. Principiul infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur era: a) o excepţie în legătură cu începutul personalităţii; b) aplicabil la naştere în dobândirea statutului de ora liber; Potrivit principiului hereditas iacens personalii defuncţi sustinet, se considera că personalitatea: a) a încetat mai târziu. Prin fictio legis Corneliae, se considera că personalitatea: a) a încetat mai devreme: Potrivit principiului infans conceptus pro nato hahetur quotiens de commodis eius agitur se consideră ca personalitatea: a) a. început mai devreme; Principiul hereditas iacens personam defuncti sustinet se aplica în interesul: a) mostenitorilor straini (heredes extranesi); b) mostenitorilor voluntari (heredes voluntarii). Excepţiile în legătură cu sfârşitul personalităţii se refereau la: b) aplicarea principiului hereditas iacens personam defuncti sustinet; c) fictio legis Corneliae. Pentru a se aplica fictio legis Corneliae se cerea ca persoana să. fi murit:

Page 23: grile drept roman

23

a) ca sclav, prin căderea în prizonierat; Prin fictio legis Corneliae se considera că persoana a murit în momentul: a) în care a căzut în prizonierat; b) pierderea libertăţii ca urmare a captivităţii la duşmani; Prin fictio legis Corneliae se urmărea: a) evitarea caducităţii testamentului; b) apărarea intereselor moştenitorilor testamentari; Ius postliminii presupunea: a) eliberarea cetăţeanului roman din prizonierat; b) reîntoarcerea cetăţeanului roman în patrie; c) redobândirea de către cetăţean a drepturilor pe care le avusese în momentul în care căzuse prizonier; d) redobândirea de către cetăţean a drepturilor pe care le avusese în momentul în care fusese declarat mort. Potrivit lui Gaius , clasificarea fundamentală a oamenilor era aceea care distingea între: a) liberi şi sclavi; d) oameni învestiţi cu personalitate juridică şi oameni fără personalitate juridică. Expresia familia rustica desemna: - Sclavii care trăiau pe domeniile care se formaseră în perioada clasică purtau numele de: a)sclavi rurali; b)familia rustica; In perioada clasică , cei mai mulţi sclavi trăiau: a) în afara casei stăpânului; b) pe domeniile stăpânului. In perioada clasică, numele sclavilor era format: a) dintr-un nume individual , la care se adaugă numele 'stăpânului; Un om putea deveni sclav: a) prin naştere , dacă mama era sclavă; b) prin condamnarea la muncă silnică în mine. Izvoarele sclaviei puteau să fie: a) razboaiele; b) nasterea. Duşmanii capturaţi în război deveneau sclavi: a) ai statului roman; b) ai particularilor , după ce erau vânduţi prin intermediul edililor curuli Războiul a constituit principalul izvor al sclaviei: a) în epoca veche; b) în perioada clasică; c) în timpul principatului. In comparaţie cu războiul, naşterea a constituit un izvor mai important al sclaviei în: a) epoca postclasică; b) timpul dominatului. Principiul infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur presupunea că un copil se năştea liber dacă:

Page 24: grile drept roman

24

a) mama fusese liberă în momentul concepţiei; b) mama fusese liberă între momentul concepţiei şi cel ai naşterii copilului; In dreptul vechi deveneau sclavi: a) copiii vânduţi de pater familias; b) dezertorii. In vechiul drept roman deveneau sclavi; a) cei condamnaţi pentru un furtuni manifestum; In dreptul clasic devenea sclav: - Senatusconsultul Claudian sancţiona cu sclavia: - In dreptul clasic puterea stăpânului asupra sclavului a suferit următoarele limitări: a) interzicerea dreptului de a-i expune pe sclavi fiarelor sălbatice dacă nu se făceau vinovaţi de comiterea unor infracţiuni; b) interzicerea uciderii fară motiv a sclavilor; c) interzicerea supunerii sclavilor la rele tratamente; In timpul împăratului Antoninus Pius li s-a interzis stăpânilor de sclavi: a) să ucidă sclavii fară motiv; b) să supună sclavii la rele tratamente; Contubernium era: a) o stare de fapt care nu producea efecte juridice; In timpul lui Antoninus Pius , sclavul putea: a) sa se planga magistratului printr-o procedura extra ordinem, dar numai daca era supus de stapan la rele tratamente. Dacă sclavul lui Primus suferea un prejudiciu din partea sclavului lui Secundus, existau următoarele posibilităţi: a) Primus să-1 cheme în judecată pe Secundus , pentru a fi obligat la despăgubiri; d) Secundus să-şi abandoneze sclavul în favoarea lui Primus. In dreptul clasic , sclavul putea să încheie acte juridice: - In epoca veche, sclavul putea să încheie acte juridice: a) in cazul în care prin actul încheiat stăpânul devenea proprietar; prin ficţiunea conform căreia sclavul împrumuta personalitatea stăpânului; b) in cazul în care stăpânul devenea creditor; prin ficţiunea, conform căreia sclavul împrumuta personalitatea stăpânului Din categoria oamenilor liberi tăceau parte: a) necetăţeni; b) quasi servi; c) servi terrae. In timpul principatului ingenuii erau: a) oameni liberi care s-au născut din părinţi liberi; b) oameni liberi care s-au născut din liberţi; c) cetăţeni care s-au născut din cetăţeni; d) cetăţeni care s-au născut din necetăţeni. Din punct de vedere al calităţii de cetăţean, copilul născut din căsătorie urma situaţia juridică:

Page 25: grile drept roman

25

a) a tatălui, în momentul concepţiei; Din punct de vedere al dobândirii calităţii de cetăţean , copilul născut în afara căsătoriei urma statutul părintelui cu situaţia cea mai rea, în conformitate cu: a) ius gentium; b) lex Mincia. Pentru ca un sclav să devină cetăţean prin dezrobire trebuia,în mod normal , să îndeplinească printre altele următoarele condiţii: a) să fie mai mare de 30 de ani; c) să nu fi suferit o pedeapsa gravă sau să nu fi exercitat o meserie dezonorantă. Pentru ca un sclav să devină în dreptul clasic cetăţean prin dezrobire, trebuie, în mod normal, să îndeplinească, printre altele, următoarele condiţii: a) să fie dezrobit printr-o manumissio iusta ac legitima; b) să fie dezrobit vindicta, censu sau testamento. Potrivit Legii Aelia Sentia , un sclav eliberat sub vârsta de 30 de ani putea deveni cetăţean roman dacă: a) era eliberat vindicta; b) exista o justă cauză a eliberării. Pentru verificarea justelor cauze ale eliberării sclavilor, exista o comisie de eliberări compusă: a) la Roma, din 4 senatori şi 5 cavaleri; b) în provincii, din 20 recuperatori; Se considera că este vorba de o justă cauză a eliberării, când persoana ce urma să fie eliberată era: a) un copil natural al stăpânului; b) un frate natural al stăpânului; c) un sclav ce urma să fie pus în fruntea unei afaceri; d) o sclavă ce urma să fie luată în căsătorie. Sistemul tria nomina s-a impus în timpul: a) Republicii; Sistemul tria nomina a căzut în desuetudine în timpul: a) epocii postclasice; b) dominatului. Drepturile civile ale cetăţenilor romani erau: a) ius commercii; b) ius conubii. Drepturile politice ale cetăţenilor romani erau: a) ius honorum; b) ius suffragii. Ius commercii (commercium) desemnează dreptul de a încheia acte juridice conform: a) dreptului civil; Cetăţenii romani puteau să încheie conform dreptului civil , acte juridice, precum: a) mancipatio; b) testamentum per aes et libram; c) in iure cessio. Conubium desemnează capacitatea cetăţenilor de a încheia: a) o căsătroie cu alţi cetăţeni;

Page 26: grile drept roman

26

b) un matrimonium; c) iusiae nuptiae. Ius conubii a fost acordat plebeilor prin: a) Lex Canuleia; Ius suffragii desemnează: a) dreptul de a vota în comitia tribula; b) un drept de care se bucurau , într-o oarecare măsură, şi latinii prisci; c) un drept de care se bucurau şi liberţii cetăţeni; Cetăţenia, se putea pierde prin: a) ius exilii; b) deportatio in insulam. Se pierdea numai cetăţenia când cetăţeanul roman: a)renunţa la cetăţenia statului roman; b)dobândea prin naturalizare cetăţenia altui stat; c) era predat statului pe care i-a ofensat, dar- acesta refuza să-1 primească,. Latinii prisci erau: a) locuitorii coloniilor romane fondate până în anul 338 î Hr.; b) vechii locuitori ai Laţiurnului. Latinii prisci se bucurau: a) integral de ius conubii; b) parţial de ius suffragii; Latinii coloniarii erau locuitorii coloniilor romane fondate: a) după anul 338 î Hr.; b) până la începutul secolului al II-lea î Hr.; Latinii coloniarii se bucurau de: b) ius commercii; Latini fictivi erau: a) locuitorii unor provincii cărora romanii le atribuiseră condiţia juridică a locuitorilor din coloniile romane; Latini fictivi se bucurau de: a) ius commercii; Dezrobitul fără forme solemne purta numele de: - Latini Iuniani aveau dreptul: a) să vândă; b) să cumpere; Peregrinii erau: a) locuitori liberi care trăiau în afară de lumea romană; b) străini care aveau relaţii cu statul roman; Peregrini alicuius civitatis erau: a)străinii a căror cetate nu fusese desfiinţată după cucerirea romană; b)locuitorii statelor cu care Roma întreţinea relaţii internaţionale de pe poziţii de egalitate; c)locuitorilor statelor cu care Roma întreţinea relaţii internaţionale de pe o poziţie dominantă. In mod obişnuit, peregrini alicuius civitatis încheiau acte juridice în conformitate cu:

Page 27: grile drept roman

27

a) ius gentium. Nu puteau dobândi cetăţenia romană: a)peregrinii dediticii; b)dediticii Aelianii; c)peregrini nullius civitatis; Nu aveau dreptul să locuiască la Roma: a)dediticii Aeliani; b)peregrini nullius civitatis; Incălcarea de către peregrinii dediticii a interdicţiei de a locui la Roma era sancţionată cu: a) sclavia; Nu puteau fi eliberaţi din sclavie: d) cei care fuseseră sancţionaţi cu sclavia din cauza încălcării interdicţiei de a locui la Roma. Peregrini alicuius civitatis nu aveau dreptul: a) să fie aleşi într-o magistratură romană. Actul prin care stăpânul renunţa la dreptul său asupra sclavului, pe care îl transforma întrun liber, purta numele de: a) datio libertatis; b) manumissio. In cazul dezrobirilor , principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet presupunea: a) că dezrobitui căpăta , în principiu , statutul juridic al fostului stăpân; Iniţial termenul libertinus arăta: a) condiţia juridică a persoanei dezrobite; b subordonarea persoanei dezrobite faţă de patron; Iniţial termenul libertus indica: a) scalvul eliberat prin manumissio iusta ac legitima; In dreptul vechi, dezrobirea se putea face: a) numai prin forme solemne; b) prin testament; Din manumissiones iustae ac legitimae făceau parte: a) manumissio censu; b) manumissio testamento; c)manumissio vindicta. Magistratul rostea cuvântul addico în cazul unei dezrobiri ce a fost efectuată: a) conform dreptului civil; b) vindicta. Dezrobirea cu ocazia recensământului era o formă de dezrobire: a) solemnă; b) efectuată după dreptul civil; Dezrobirea prin testament putea fi făcută: a) direct; b) indirect; c) printr-un act inter vivos; d) printr-un act mortis causa. In cazul dezrobirii prin testament, patronul este:

Page 28: grile drept roman

28

a) moştenitorul stăpânului , dacă dezrobirea a fost făcută indirect. Dezrobitul era un libertus orcinos dacă: a) dezrobirea a fost tăcută direct; c) testamentul era valabil; Dezrobitul era libertus orcinos dacă: a) dezrobirea a fost făcută printr-un act mortis causa; b) moştenirea a fost acceptată; Din manumissiones iure praetorio făceau parte: a) manumissio per epistulam; b) munumissio inter amicos; c) manumissio post mensam. In dreptul casic, dezrobirea se putea face: a) prin forme solemne; b) prin forme nesolemne: c) prin manumissio iusta ac legitima; Dezrobirea se făcea în scris , când era realizată: a) censu;; b) per epistulam. Erau forme solemne de dezrobire: a) manumissio censu; b) manumissio in sacrosanctis ecclesiis; c) manumissio testamento; b) manumissio vindicta.

Dezrobirea se realiza prin intermediul unui registru , când avea loc o manumissio: a) censu; b) in sacrosanctis ecclesiis. Dezrobitul devenea latin Iunian , dacă dezrobirea se făcea: a) vindicta , de către un latin Iunian; b) printr-o manumissio iusta ac legitima , de către un latin Iunian; c) per epistulam , de către un cetăţean; d) prin manumissio iure praetorio , de către un cetăţean. Intre numele libertului şi numele patronului: b) există praenemen ca element comun; c) există nomen gentilicium ca element comun; Drepturile liberţilor faţă de patronii lor se numeau: - Din iura patronatus făceau parte: a) operae fabriles; b) operae offtciales; c) obsequiwn; d) bona. Din obligaţia libertului de a păzi casa patronului; - Dreptul fostului stăpân de a dispune de averea libertului când acesta murea fără moştenitori legali, făcea parte din: a) operae; b) bona;

Page 29: grile drept roman

29

Respectul datorat patronului de libertul său presupunea interdicţia de a intenta în justiţie , împotriva patronului , fără autorizaţia magistratului: a) acţiuni infamante; b) acţiuni criminale. Respectul datorat patronului de libertul său (obsequium) presupunea obligaţia libertului: - Serviciile datorate de libert patronului, puteau să fie: a) operae fabriles , constând în servicii care cereau o calificare din partea libertului; c)operae officiales, constand in servicii obisnuite, pe care le putea presta oricine. Liberţii, cetăţeni romani, se bucurau de a )ius commercii; b) ius conubii; d) ius suffragii. In mod excepţional, condiţia juridică a libertului a putut să fie asimiliată din punct de vedere instituţional unui ingenuus în timpul: a )principatului; d) dominatului. Restitutio natalium reprezenta: a) o favoare acordată de împărat; d) asimilarea condiţiei juridice a libertului cu statul juridic al unui ingenuus. Legile care au limitat dezrobirile au fost: - Dreptul de eliberare a sclavilor prin testament a fost limitat de legea: a) Fufia Caninia: Printr-o lege adoptată în anul 2 î. Hr. , stăpânii care aveau peste 500 de sclavi puteau să eliberze cel mult: - Lex Aelia Sentia permitea dezdrobirile numai in cazul in care varsta stapanului era de minum: a) 20 de ani. Lex Aelia Sentia permitea dezrobirile numai în cazul în care vârsta sclavului era de minim: a) 30 de ani; Lex Aelia Sentia a prevăzut: c) anularea dezrobirilor făcute în paguba creditorilor; d) crearea unei noi categorii de peregrini dediticii. Quasi servi erau oameni care: a) în drept îşi păstrau cetăţenia; b) în drept îşi păstrau liberatea; c) în drept aveau o situaţie de cvasisclavie. Din categoria oamenilor liberi cu condiţie juridică specială făceau parte: a) addicli indicaţi: b) addicti nexi;

Page 30: grile drept roman

30

Din categoria oamenilor liberi cu condiţie juridică specială făceau parte: a) persoanele in mancipio; c) redempti. Din categoria persoanelor in mancipio făceau parte: a) descendenţii vânduţi altui pater familias pe teritoriul statului roman; d) descendenţii abandonaţi noxal; Situaţia persoanei in mancipio era: a) emporară; b) pe un termen de ce! mult 5 ani. O persoană ajungea sub mancipium printr-un act: a) formal; b) de drept civil; Addicti erau: - Addicti nexi erau debitori: a) care nu şi-au plătit datoriile; b) care încheiaţi de bunăvoie o convenţie cu creditorul , ratificată de magistrat, prin care se obligau să lucreze un anumit timp în contul datoriei. Addicti indicaţi erau debitori: a) care nu şi-au plătit datoriile şi atribuiţi de magistrat creditorilor; b) trimişi după manus iniectio timp de 60 de zile ia închisoarea personală a creditorului; O persoană putea să intre sub mancipium pentru a se realiza: a) abandonul noxal; b) adopţia; c) emanciparea; Auctorati erau: a) persoane care se angajau printr-un jurământ faţă de un antreprenor de spectacole să lupte ca gladiatori; Auctoramentum era un jurământ depus de: - Redempti erau: a) persoane răscumpărate de la duşmani: b) persoane aflate într-o situaţie de cvasisclavie; c) oameni liberi cu condiţie juridică specială. Redempti ab hostibus se aflau sub puterea unui redemptor. a) pană la restituirea sumei plătită de redemptor; b) cel mult 5 ani; Colonii erau: a) o categorie de oameni liberi; b) oameni semiliberi. La origine, colonul a fost: a) un sclav căruia i s-a recunsocut o personalitate restrânsă; b) un arendaş; Colonii puteau să fie: a) voluntari;

Page 31: grile drept roman

31

b) involuntari; c) parţiali Colonii parţiari erau coloni: a) voluntari; b) care se obligau să plătească în produse. Colonii involuntari erau: a) prizionierii de razboi atribuiti marilor proprietari spre sfarsitul secolului; Colonii liberi au fost alipiţi solului; b) în secolele IÎI-IV; Din categoria coloniior voluntari făceau parte: a) colonii parţiari; b) colonii care se obligau să plătească în bani; c) colonii care se obligau să plătească în produse. Colonii aveau dreptul: a) să fie proprietari: b) să încheie orice fel de acte juridice; c) să încheie o căsătorie cu alţi cetăţeni romani. Până la Iustinian , proprietarii aveau asupra sclavilor pământului (servi terme) dreptul de: a) corecţie: In dreptul roman , cuvântul familia semnifică: a) un grup de rude; b) persoanele supuse puterii lui pater familias; c) sclavii supuşi puterii lui pater familias} d) bunurile supuse puterii lui parter familias. Puterea absolută exercitată la început de pater familias asupra soţiei, descendenţilor, sclavilor şi lucrurilor purta numele de: a) mancipium; b) manus; c) potestas; Manus desemna puterea lui pater familias asupra: a) soţiei, în matrimonium cum manu; b) nurorilor, în matrimonium cum manu; Mancipium desemna puterea lui pater familias exercitată numai asupra: - Patria potestas desemna puterea lui pater familias exercitată numai asupra: a) fiilor de familie; b) nepoţilor ai căror părinţi trăiau; c) nepoţilor ai căror părinţi nu mai trăiau. Dominica potestas era puterea pe care pater familias o exercita: - Dominium era puterea pe care pater familias o exercita: - Mancipium era puterea pe care pater familias o exercita asupra: a) a descendenţilor înstrăinaţi în interiorul statului roman; Era sui iuris: a) o persoană care nu se afla sub puterea alteria;

Page 32: grile drept roman

32

b) un pater familias; Era alieni iuris: a) persoana care se afla sub puterea alteia; d) fiul fiului de familie la moartea bunicului pater familias. La moartea lui pater familias deveneau sui iuris: a) nepoţii de familie; b) copiii fiilor decedaţi; O persoană alieni iuris putea deveni sui iuris prin: a) moartea tatălui care era pater familias; b) moartea bunicului pater familias , dacă tatăl murise înaintea bunicului; c) capitis deminutio suferită de bunicul pater familias ,dacă tatăl murise anterior. O persoană sui iuris putea să devină alieni iuris prin: a) adrogatio; b) matrimonium cum manu , dacă era o femeie. O persoană rămânea alieni iuris sau, după caz, sui iuris , prin: a) adoptio stricto sensu; b) moartea tatălui, dacă persoana era emancipată. Erau forme ale rudeniei civile şi de sânge: a) adgnatio; b) cognatio; c) gentilitas. Agnaţiunea este rudenia în. linie masculină care uneşte: b) pe toţi cei care au fost sub puterea aceluiaşi pater familias; c) pe toţi cei care sunt sub puterea aceluiaşi pater familias; d) pe toţi cei care ar fi putut să fie sub puterea aceluiaşi pater familias In categoria rudelor agnatice care s-ar fi putut afla sub puterea aceluiaşi pater familias intrau: a) nepoţii născuţi după moartea iui pater familias; In categoria rudelor agnatice care au fost sub puterea aceluiaşi pater familias intrau: - In categoria rudelor agnatice care sunt sub puterea aceluiaşi pater familias intră: a) soţia căsătorită cu manus; b) soţiile fiilor căsătoriţi cu manus; In categoria rudelor agnatice care au fost sub puterea aceluiasi pater familias intrau: a) fratii nascuti din acelasi tata, deveniti sui iuris dupa moartea lu pater familias. Gentilitatea este o forma a rudeniei: a) civile; b) care uneste pe toti cei care nu pot dovedi cu certitudine ca se trag din acelsi pater familias, desi exista unele indicii in acest sent. Gentilitatea produce efecte in materia: a) dreptul de mostenire; b) tutelei; c) curatelei. Cognatiunea este o forma a rudeniei: a) de sange;

Page 33: grile drept roman

33

b) care uneste pe toti cei care au un autor comun. Principalele efecte ale cognatiunii pana la Iustinian au fost materia: a) tutelei; b) exceptiilor de la les Cincia de donis et muneribus; c) impedimentelor la casatorie. Cognatiunea s-a impus in anul: a) 543. Cognaţiunea s-a impus prin novela: a) 118; Pater familias dobândea prin însuşi faptul naşterii descendenţilor patria potestas asupra lor, dacă aceştia: a) se năşteau din matrimonium cum mânu; b) se năşteau din matrimonium sine mânu; c) erau copii legitimi; Patria potestas era: a) perpetuă , adică se menţinea oricare ar fi fost vârsta descendenţilor; In timpul împăratului Traian , patria potestas presupunea următoarele drepturi: a) ius exponendi; b) ius vendendi; c) ius noxae dandi. Dintre drepturile pe care le presupunea patria potestas , în timpul lui Hadrian a dispărut din practică: a) ius vendendi; Posibilitatea pe care o avea pater familias de a-1 abandona pe noul născut făcea parte din: a) patria potestas; b) ius exponendi. Posibilitatea pe care o avea pater familias de a abandona copilul care a comis un delict in favoarea victimei facea parte din: a) patria potestas; b) ius noxae dandi. Obligatia tatalui de a emancipa fiul pe care il maltratase a fost stabilita printr-o constitutie a imparatului: a) Traian. In timpul lui Iustinian s-a prevazut: a) dobandirea statului de om liber de catre nou-nascutul abandonat; Deplina capacitate juridica a fiilor de familie in legatura cu peculium castrense a fost recunoscuta: a) in secolul al II-lea d.Hr. Deplina capacitate juridica a fiilor de familie asupra bunurilor care alcatuiau peculium constrense a fost recunoscuta de: a) jurisprudenta; b) constitutii imperiale. Potrivit definiţiei jurisconsultului Modestin , căsătoria reprezintă o comuniune între bărbat şi femeie în toate aspectele vieţii în conformitate cu normele dreptului: a) divin; b) uman.

Page 34: grile drept roman

34

Soţia se afla sub puterea bărbatului prin: a) constituirea lui manus maritalis; b) usus; c) confarreatio. Trinoctii usurpatio producea următoarele consecinţe: a) evitarea intrării sub puterera. soţului sui iuris prin usus; b) evitarea intrării in manu mariti. Erau condiţii de fond ale căsătoriei romane fără manus: a) affectio maritalis; b) conubium; Erau condiţii de fond ale căsătoriei cu manus: a) affectio maritalis; b)capacitatea de a încheia o căsătorie cu o persoană -cetăţean roman; Capacitatea de a încheia o căsătorie cu o persoană care era cetăţean roman reprezenta: a) o condiţie de fond a căsătoriei romane; b) acelaşi lucru cu ius conubii. Aveau ius conubii: a) cetăţenii; b) latini prisci; c) anumiţi peregrini; In epoca veche, casatoria femeii alieni iuris era valabila daca erau indeplinite urmatoarele conditii: - Prezumţia pater is est quem nuptiae demonstrant era un efect: a) al căsătoriei cu manus; b) al casatoriei fara manus; Legitimarea este o instituţie: - Legitimaţie per subsequens matrimonium presupunea următoarele: a) copiii erau născuţi din concubinatus; b) copiii erau născuţi în afara căsătoriei; Legitimaţie per rescriptum principis a fost introdusă: - Legitimatio per rescriptum princepis a fost introdusă: a) în situaţia în care nu era posbilă căsătoria; c) în situaţia în care concubina se călugărise. Legitimatio per oblationem curiae a fost introdusă: a) din motive fiscale; b) de împăratul Valentinian al IlI-lea; c) de împăratul Teodosiu al Il-lea. Legitimatio per subsequens matrimonium a fost introdusă de: - Iniţial, emancipatio era instrumentul juridic prin care: a) copilul era dezmoştenit; b) copilul devenea sui iuris; Emancipatio a fost un instrument juridic care:

Page 35: grile drept roman

35

- In timpul lui Iustinian , emanciparea unui fiu de familie se realiza prin: - In dreptul roman , incapacităţi le de fapt puteau rezulta din: c) tutela; d) curatela. 520. Incapacitatile de fapt presupuneau: a) afectarea capacitatii persoanei de exercitarea a drepturilor; b) instituirea tutelei; c) instituirea curatelei. Persoana asupra căreia se exercită tutela se numeşte: a) pupillus. Persoana care exercită tutela se numeşte: - Tutela putea fi instituită prin: a) testament; b) lege; In tutela testamentară, pater familias indica un tutore pentru: a) soţia căsătorită cu manus; c) copiii impuberi: d) nepoţii de familie impuberi. Tutela legitimă presupunea: a) imposibilitatea instituirii tutelei testamentare; b) instituirea ca tutor a rudei agnatice celei mai apropiate; Agnatul cel mai apropiat exercita: a) tutela legitimă; b) curatela bolnavului mintal; c) curatela risipitorului. După persoanele puse sub interdicţie, tutela putea să fie: a) tutela mulierum; b) tutela impuberum. Tutela impuberum se putea institui în cazul în care: a) pater familias murise; b) pater familias suferise o capitis deminutio maxima; c) pater familias suferise o capitis deminutio media; Tutela impuberului înceta la împlinirea vârstei de: a) 14 ani în cazul bărbaţilor; Tutela pentru liberta cu trei copii a fost desfiinţată de: a) împăratul Teodosiu; b) împăratul Honoriu; Tutela pentru vestale a fost defiinţată de: - Tutela pentru toate femeile a fost desfiinţată de: a) împăratul Teodosiu; b) împăratul Honoriu; Tutorelui i se interzicea:

Page 36: grile drept roman

36

a) căsătoria cu pupila; d) dobândirea prin uzucapiune a unui bun din averea pupilului. In cazul administrării tutelei impuberului prin negotiorum gestio , tutorele era obligat: a) să efectueze orice acte cu privire la averea pupilului; b) să dea un raport la încetarea tutelei asupra modului în care a administrat patrimoniul pupilului. Curatela era o instituţie: a) complementară tutelei; b) existând ori de câte ori se constata o incapacitate de fapt; c) aplicabilă în situţia în care nu se organizase o tutelă. Curatela era o instituţie prin care un curator administra patrimoniul unei persoane: a) sui iuris, lipsită de capacitate de exerciţiu. Cura furioşi a fost instituită în cazul: b) persoanei care suferă de o boală mintală care îi afectează discernământul; Cura minorum XXV annorum a fost introdusă: a) în epoca veche; b) prin Lex Laetoria; Cura minorum XXV annorum a fost introdusă iniţial în cazul: a) desfrânaţilor; b) minorului nebun; In epoca veche adrogaţiunea era folosită pentru: a) crearea unui moştenitor adrogantului; b) perpetuarea cultului familial al adrogantului; Avizul colegiului pontifical era obligatoriu pentru a se realiza o: a) adrogatio; In sec. I d. Hr., adrogaţiunea se realiza în: a) faţa a 30 de lictori; In epoca veche puteau fi adrogate: a) numai persoane care aveau calitatea de pater familias. In epoca târzie a imperiului puteau fi adrogate: a) orice persoane , indiferent de sex , dacă erau cetăţeni sui iuris; In epoca veche puteau fi adoptate stricto-sensu: a) orice persoane , indiferent de sex , dacă erau cetăţeni: Erau efecte ale adrogaţiunii: a) stingerea cultului familial al adrogatului; b) perpetuarea cultului familial al adrogantului; Erau efecte al adrogaţiunii: a) stingerea familiei adrogatului; b) trecerea persoanelor alieni iuris de sub puterea adrogatului sub puterea adrogantului Erau efecte ale adrogaţiunii până la lustinian: a) dobândirea de către adrogant a dreptului de proprietate asupra bunurilor adrogatului; Erau efecte ale adrogaţiunii în timpul lui Iustinian: c) dobândirea de către adrogant a unui drept de folosinţă asupra bunurilor adrogatului;

Page 37: grile drept roman

37

In dreptul lui Iustinian adoptio stricto sensu consta: b) într-o declaraţie aparţinând lui pater familias sub puterea căruia se afla persoana ce urma să fie adoptată; c) într-o declaraţie aparţinând lui pater familias sub puterea căruia urma să intre persoana adoptată; Condiţia ca între adoptant şi adoptat să existe o diferenţă de vârstă de minimum 18 ani a fost introdusă de: - Legitimatio per subsequens matrimonium a fost introdusă de: al împăratul Constantin cel Mare; Legitimatio per subsequens matrimonium a căpătat un caracter permanent în timpul împăratului: a) Anastasiu. Emanciparea per rescriptum principis a fost introdusă de împăratul: a) Anastasiu. In timpul lui Iustinian , se desfăşurau în două faze: - Patria potestas avea un caracter absolut pentru că se menţinea: - Patria potestas era perpetuă pentru că se menţinea: a) oricare ar fi fost vârsta descendenţilor; b) indiferent de poziţia pe care descendenţii o ocupau în stat; In dreptul lui Iustinian , fiul de familie care a săvârşit un act contra lui pater familias sau a intereselor acestuia putea fi pedepsit de: b) pater familias , numai pentru fapte mărunte , în temeiul unui drept de corecţie; c) magistrat , pentru fapte grave ia sesizarea şi cu consultarea lui pater familias. Ius peculii desemna: d) dreptul lui pater familias de a dobândi peculiul fiului de familie care a decedat fără să fi lăsat testament. In dreptul clasic , dacă fiul de familie titular de peculium castrense predeceda, bunurile care alcătuiau peculium castrense reveneau: - Peculium quasi castrense a apărut în timpul împăratului: a) Constantin cel Mare; Categoria de bunuri bona materna a apărut în timpul împăratului: a) Constantin; S-a stabilit că bunurile pe care le dobândesc copiii aflaţi sau nu sub patria potestas ,le dobandesc, in principiu, pt ei, in timpul imparatului: a) Iustinian. S-a stabilit că pater familias avea dreptul la o treime din bunurile care alcătuiau bona adventicia aparţinând fiului de familie emancipat în timpul împăratului: a) Constantin cel Mare; Aveau acelaşi regim juridic: a) peculium castrense şi peculium quasi castrense; b) peculium adventicium şi bona adventicia.

Page 38: grile drept roman

38

Fiul de familie putea dobândi peculium quasi castrense în calitate de: a) funcţionar public; Fiul de familie putea dobândi peculium adventicium în calitate de: c) moştenitor al mamei sale; d) moştenitor al ascedenţilor mamei sale. Fiul de familie putea dobândi bona materni generis în calitate de: a) moştenitor al ascendenţilor mamei sale. Fiul de familie putea dobândi bona adventicia în calitate de: b) mostenitor al mamei sale; c) mostenitor al ascendentilor mamei sale; Fiul de familie putea dobândi peculium quasi castrense dacă: a) exercita o profesie liberala; b) exercita o functie ecleziastica. Din peculium adventicium făceau parte: a) bona materni generis; b) bona materna; Fiul de familie avea un uzufruct legal asupra bunurilor care făceau parte din: - Pater familias avea un uzufruct legal asupra bunurilor care făceau parte din: a) bona adventicia; b) bona materni generis; c) bona materna; d) peculium adventicium. Constituiau incapacităţi de drept: a) capitis deminutio; b) turpitudo; c) infamia. Infamia constituia: a) o incapacitate de drept; b) o cauza de reducere a capacitatii juridice a unei persoane prin pierderea stimei publice. Turpitudo constituia: a) incapacitate de drept; c) o decadenţă morală a persoanei care determina desconsiderarea opiniei publice faţă de acea persoană; Erau considerate persoane infame: a) gladiatorii; Erau considerate persoane imorale (turpes per sărute): a) cei care fiind libripens participaseră ia efectuarea unui act juridic per aes et libram şi refuzau să depună mărturie în proces; b) proxeneţii; c) martorii care participaseră la efectuarea unui act juridic per aes et libram şi refuzau să depună mărturie în proces. Pierdeau ius commercii: - Pierdeau ius suffragii:

Page 39: grile drept roman

39

b) gladiatorii; Pierdeau drepturile politice: b) gladiatorii; Pierdeau drepturile civile: - Erau considerate persoane infame: a) actorii de teatru; Erau considerate persoane imorale (turpes personae): a) femeia adulteră surprinsă în flagrant; b) prostituatele. Pierdeau ius suffragii: a) actorii de teatru. Sufereau de reducere a lui ius conubii: a) femeia adulteră surprinsă în flagrant; b) prostituatele; Pierdeau integral ius conubii: - Pierdeau drepturile politice: a) actorii de teatru; Erau considerate persoane infame: a) cei condamnaţi în actio de dolo; b) cei condamnaţi în actio furti; c) cei condamnaţi în actio iniuriarurn; d) cei condamnaţi în actio vi bonorum raptorum. Erau considerate persoane imorale (turpespersonae): - Pierdeau ius commercii: - Pierdeau drepturile politice: a) cei condamnaţi în actio de dolo; b) cei condamnaţi în actio furti; c) cei condamnaţi în actio iniuriarurn; d) cei condamnaţi în actio vi bonorum raptorum. Pierdeau dreptul de a fi reprezentate în justiţie printr-un cognitor sau procurator: a) cei condamnaţi în actio de dolo; b) cei condamnaţi în actio furti; c) cei condamnaţi în actio iniuriorum; d) cei condamnaţi în actio vi bonorum raptorum. Sufereau o reducere a lui ius conubii: - Pierdeau dreptul de a fi martori: - Pierdeau dreptul de a interveni în justiţie pentru altul (postulare pro alio): a) cei condamnaţi în actio de dolo; b) cei condamnaţi în actio furti; c) cei condamnaţi în actio iniuriarurn;

Page 40: grile drept roman

40

d) cei condamnaţi în actio vi bonorum raptorum. Erau considerate persoane infame: a) cei condamnaţi într-o actio pro socio; b) cei condamnaţi într-o actio depositi; c) cei condamnaţi într-o actio mandati. Erau considerate persoane imorale (turpes personae): - Pierdeau toate drepturile civile: - 600. Pierdeau dreptul de a fi reprezentate în justiţie printr-un procurator. -cei condamnaţi într-o actio pro socio; -cei condamnaţi într-o actio depositi; -cei condamnaţi într-o actio mandati. 601. Sufereau o reducere a lui ius conubii: - 602. Pierdeau dreptul de a fi reprezentate în justiţie printr-un cognitor: -cei condamnaţi într-o actio pro socio; -cei condamnaţi într-o actio depositi; -cei condamnaţi într-o actio mandati. 603. Pierdeau dreptul de a interveni în justiţie pentru altul {postulare pro alio): -cei condamnaţi într-o actio pro socio; -cei condamnaţi într-o actio depositi; -cei condamnaţi într-o actio mandati. 604. Pierdeau drepturile politice: -cei condamnaţi într-o actio pro socio; -cei condamnaţi într-o actio depositi; -cei condamnaţi într-o actio mandati. 605. Latini prisci care îşi stabileau domiciliul la Roma dobândeau cetăţenia prin: -beneficiul legii; 606. Socii Italici au dobândit cetăţenia în urma legii Plautia Papiria (89 î Hr.) prin: -civitas donatio; -naturalizare. 607. Peregrinii care fuseseră încorporaţi în armata romană dobândeau cetăţenia prin: -beneficiul legii; 608. Latinii coloniarii care erau decurioni într-o colonie romană învestită cu maius latium dobândeau cetăţenia prin: -beneficiul legii; 609. Peregrinii dediticii dobândeau cetăţenia prin: - 610. Celor mai loiali dintre străinii aflaţi în provinciile romane li se acorda cetăţenia prin:

Page 41: grile drept roman

41

ciyiţas donaţia; naturalizare. 611. Copilul - cetăţean roman, primea prenumele în: -a opta zi dupa naştere; -a noua zi dupa naştere; 612. Ius honorarum desemnează: - 613. Un civis optimo iure trebuia să deţină: -ius commercii; -ius conubii; -ius sufragii; -ius honorum. 614. Un civis minuto iure deţinea: -ius commercii; -ius conubii; -ius suffragii; 615. Contractul de arendă se încheia, de regulă, pentru o perioadă de: - 616. A fost un. izvor al colonatuîui: -prescripţia de 30 de ani; 617. Au fost izvoare ale colonatuîui: -naşterea; -prizonieratul; -prescripţia de 30 de ani. 618. Dintre izvoarele colonatuîui , în timpul Iui lustinian a dispărut: -prescripţia de 30 de ani. 619. Calitatea de pater familias exista numai dacă persoana respectiva: -era bărbat; -era sui iuris; 620. Puteau fi gentili {gentiles): -numai persoanele care au rămas în familie , dacă nu au suferit o capitis deminutio; -persoanele care purtau acelaşi nomen gentilicium. 621. Gentilitatea a încetat să mai producă vreun efect: p, -în sec. al II-lea d. Hr. 622. Ius expondendi a fost abrogat printr-o ' constituţie a împăratului: - 623. Puterea exercitată de pater familias asupra descendenţilor a fost limitată ia un drept de corecţie de către împăratul: -lustinian. 624. Peculium quasi castrense a fost instituit de împăratul: - 625. Din peculium quasi castrense făceau parte bunurile dobândite de fiii de familie:

Page 42: grile drept roman

42

-cu ocazia exercitării unor funcţii publice; -cu ocazia exercitării unor funcţii ecleziastice; -prin exercitarea unor profesii liberale. 626. Potrivit unei constituţii a împăratului Constantin $ bunurile moştenite de mamă le reveneau fiilor de familie: -sub numele de bona materna; -cu titlu de proprietate; 627. Potrivit unei constituţii a împăratului Constantin , bunurile moştenite de la ascendenţii pe linie maternă reveneau fiilor de familie: -sub numele de bona materni generis; - cu titlu de proprietate; 628. Potrivit unei constituţii a împăratului Constantin , bunurile moştenite de fiii de familie de la mamă şi ascendenţii pe linie maternă, reveneau lui pater familias: -sub numele de bona materni generis; -sub numele de bona materna; -cu titlu de uzufruct legal. 629. 'începând cu împăratul Constantin , bona adventicia revenea fiilor de familie: -sub numele de bona materni generis; -sub numele de bona materna; -cu titlu de proprietate; 630. începând cu împăratul Constantin , bona adventicia revenea lui pater familias: -sub numele de bona materni generis; -sub numele de bona materna; - cu titlu de uzufruct legal. 631 începând cu împăratul Constantin , peculium adventicium revenea fiilor de familie: - Sub numele de bona materni generis; -sub numele de bona materna; -cu titlu de proprietate; 632. începând cu împăratul Constantin , peculium adventicium revenea tui pater familias: -sub numele de bona materni generis; -sub numele de bona materna; -cu titlu de uzufruct legal. 633. Până la împăratul Constantin , bunurile moştenite de fiii de familie de la mamă şi ascendenţii pe linie maternă le reveneau: - 634. In timpul împăratului Constantin, prin bunuri suplimentare se înţelegea: -peculium adventicium; -bona adventicia; -bona materna împreună cu bona materni generis. 635. In timpul împăratului Constantin , fiii de familie aveau un

Page 43: grile drept roman

43

drept de proprietate asupra bunurilor care formau: -peculium quasi castrense; -peculium adventicium; -bona adventicia; -bona materna împreună cu bona materni generis. 636. bl timpul împăratului Constantin , fiii de familie aveau un uzufruct legal asupra bunurilor care formau: - 637. In timpul împăratului Constantin , pater familias avea un uzufruct legal asupra bunurilor care formau: -peculium adventicium; -bona adventicia; -bona materna împreună cu bona materni generis. 638. In cazul în care fiul de familie deceda, bunurile care alcătuiau bona adventicia reveneau lui pater familias: -în temeiul lui ius peculii; 639. Pater familias care şi-a emancipat fiul, avea dreptul la bunurile care alcătuiau bona adventicia: -în proporţie de o treime. 640. Căsătoria încheiată cu nesocotirea impedimentelor era lovită de nulitate: -dacă ambii soţi erau de rea-credmţă; 641. Căsătoria încheiată prin nesocotirea impedimentelor era putativă: -dacă ambii soţi erau de bună-credinţă; -dacă numai unul dintre soţi era de rea-credinţă; -dacă numai unul dintre soţi era de bună-credinţă. 642. Copilul născut dintr-o căsătorie încheiată cu nesocotirea impedimentelor era considerat legitim: -dacă ambii soţi erau de bună-credinţă; -dacă numai unul dintre soţi era de rea-credinţă; -dacă numai unul dintre soţi era de bună-credinţă 643. Copilul născut dintr-o căsătorie încheiată cu nesocotirea impedimentelor era considerat nelegitim: -dacă ambii soţi erau de rea-credinţă; 644. într-o căsătorie încheiată cu nesocotirea impedimentelor . soţul dobândea toate drepturile unui soţ legitim: -dacă fusese de bună-credinţă; -dacă nu cunoscuse că. există un impediment; 645. Posibilitatea de a cere înapoierea femeii măritate privea: -efectele specifice căsătoriei fără manus; -femeia alieni iuris. 646. Avizul favorabil al colegiului pontifical în cadrul adunării curiate, era necesar: -în cazul adrogaţiunii; -în epoca veche; 647. Pentru a se realiza adrogaţiunea, era necesar ca:

Page 44: grile drept roman

44

s-ă existe consimţământul adrogantului; -să existe consimţământul adrogatului; 648. Pentru a se realiza adrogaţiunea , vârsta minimă a adrogantului trebuia să fie , de regulă , de: -60 de ani. 649. Pentru a se realiza adrogaţiunea . vârsta minimă a adrogatului -trebuia să fie , de regulă de: - 650. Pentru a se realiza adrogaţiunea, vârsta maximă a adrogatului -trebuia să fie , de regulă, de: - 651. Pentru a. se realiza adrogaţiunea , vârsta maximă a -adrogantului trebuia să fie, de regulă, de: - 652. în adrogaţiune, garanţia era acordată: - de adrogant; 653. Dacă se îndeplinea condiţia , garanţia acordată în cazul adrogaţiunii revenea: - moştenitorilor adrogatului 654. în timpul lui lustinian , adrogaţiunea avea ca efecte: -trecerea adrogatului sub puterea adrogantului; -stingerea familiei adrogatului şi a cultului familial; -dobândirea de către adrogant a unui drept de folosinţă asupra bunurilor adrogatului; 655. în dreptul lui lustinian , adopţiunea se realiza: - într-o singură fază; -printr-o declaraţie comună a celor doi patres familiarum în faţa unui reprezentant al autorităţii. 656. Copilul adoptat îşi păstra legăturile cu familia de origine: -în dreptul iustinianeu; -în cadrul unei adoptio minus plena. 657. Copilul adoptat pierdea drepturile succesorale în familia de origine: -în dreptul anteiustinianeu; -în dreptul iustinianeu; -în cadrul unei adoptio plena; 658. Copilul adoptat îşi menţinea drepturile succesorale în familia de origine: -în dreptul iustinianeu; -în cadrul unei adoptio minus plena. 659. Legitimatio per subsequens matrimonium a căpătat, un caracter permanent în timpul împăratului: -Anastasiu; 660. Legitimarea copiilor a fost permisă numai dacă părinţii se căsătoreau într-un interval de timp determinat în urma unei constituţii a împăratului:

Page 45: grile drept roman

45

-Constantin; 661. Formele de legitimare care produceau efectele cele mai largi au fost reglementate prin constituţii emise de: -Anastasiu; -Constantin; -lustinian. 662. Forma de legitimare care producea efectele cele mai restrânse a fost introdusă de împăratul: Theodosiu al II-lea; 663. Nu se stabilea nici o legătură între copiL şi rudele tatălui în cazul formei de legitimare introdusă de împăratul: -Theodosiu al il-lea; 664. Revocarea emancipării pentru ingratitudine a fost permisă pentru prima dată printr-o constituţie a împăratului: - 665. Emanciparea per tabulas a fost introdusă de împăratul: -lustinian. 666. Emanciparea per rescriptum principis a fost introdusă de împăratul: -Anastasiu; 667. Emanciparea judiciară a fost introdusă de împăratul: - 668. Emanciparea putea avea loc fără consimţământul lui pater familias dacă: - pater familias îşi maltrata nul; -pater familias acceptase un legat cu condiţia emancipării fiului impuber; -pater familias acceptase un legat cu condiţia emancipării fiului puber; 669. Pentru a funcţiona , persoanele juridice erau reprezentate de: - actor; -syndicus. 670. Pentru a funcţiona, persoanele juridice erau reprezentate de: -curator; 671. Persoanele juridice puteau dispune de: -toate drepturile reale. 672. : Persoanele juridice puteau dispune de: -ius commercii; 673. Dreptul de uzufruct al unei persoane juridice avea o durată: -de maximum 100 de ani; 674. Persoanele juridice puteau fi instituite ca moştenitoare: -testamentare; -dacă exista o autorizaţie prealabilă; 675. Persoanele juridice aveau dreptul să deţină în proprietate sclavi: - în număr nelimitat; -fără a fi necesară existenţa unei autorizaţii prealabile. 676. Nu puteau avea calitatea de tutore: -sclavii;

Page 46: grile drept roman

46

-latinii; -peregrinii. 677. Până la lustinian, erau incapabili să primească tutela: -minorii; -nebunii; -risipitorii; - femeile. 678. In dreptul lui lustinian erau incapabili să primească tutela: -minorii; -nebunii; -risipitorii; 679. Femeile puteau fi numite tutore: -în dreptul iustinianeu; -ai propriilor copii; -ai propriilor nepoţi. 680. Erau incapabili să primească ttitela: -duşmanii pupilului; -duşmanii tatălui pupilului; -muţii; -surzii. 681. Până la lustinian , erau incapabili să primească tutela: -evreii, dacă pupilul era creştin: -soldaţii în timpul exercitării serviciului militar; 682. Până la lustinian , erau incapabili să primească tutela: -creditorii pupilului; -debitorii pupilului; -mama, indiferent dacă era creditoarea sau debitoarea pupilului; -bunica,indiferent dacă era creditoarea sau debitoarea pupilului. 683. In dreptul lui lustinian , erau incapabili să primească tutela: -creditorii pupilului; -debitorii pupilului; 684. Numirea tutorelui testamentar se putea face: -de la un anumit termen; -până la un anumit termen; -pur şi simplu; -sub condiţie. 685. Tutorele testamentar dobândea tutela: -în momentul deschiderii succesiunii; -ipso iure. 686. Tutorii legitimi dobândeau tutela: -iară a. fi necesară o confirmare din partea autorităţii; -în momentul în care persoana alieni iuris a devenit sui iuris; -ipso iure. 687. Din tutelă se năşteau obligaţii: -cvasicontractuale 688. Tutela era sancţionată printr-o: -actio tutelae directa, acordată pupilului;

Page 47: grile drept roman

47

-actio tutelae contraria, acordată tutorelui; 689. Tutorele putea fi constrâns să-şi execute obligaţiile referitoare la administrarea bunurilor printr-o: -actio tutelae directa, acordată pupilului; 690. Tutorele putea solicita restituirea a ceea ce a cheltuit din -propriile bunuri în avantajul pupilului printr-o: -actio tutelae contraria, acordată tutorelui; 691. Tutorele care a sustras din bunurile pupilului putea fi urmărit printr-o: - 692. Actio de distrahendis rationibus era o acţiune: -penala; -acordată în favoarea pupilului. 693. Tutela înceta ipso iure prin: -ajungerea pupilului la vârsta de 14 ani; -împlinirea termenului, dacă tutorele testamentar fusese numit până la un termen; -îndeplinirea condiţiei, dacă tutorele testamentar fusese numit până ia îndeplinirea condiţiei. 694. Tutela înceta ipso iure prin: -capitis deminutio a pupilului; -capitis deminutio a tutorelui; -moartea tutorelui; -moartea pupilului. 695. Tutela înceta ipso iure prin - Recasatorirea mamei numita tutore in dreptul iustinianeu - Recasatorirea bunicii numita tutore in dreptul iustinianeu 696. Tutela înceta ipso iure: - 697 Tutela putea înceta pe cale judecătorească: -dacă se dovedea că tutorele nu îşi îndeplinise cu fidelitate îndatoririle; -dacă tutorele se îmbolnăvise grav; -dacă tutorele îşi schimbase domiciliul. 698. Curatela avea ca scop reglementarea: -unor incapacităţi de fapt accidentale; 699. Iniţial a fost considerat prodigus cei care îşi risipea averea dobândită prin: -moştenire ab infestat; 700. In timpul lui lustinian , cura minorum XXV annorum era aplicată: -bărbaţilor sui iuris; -femeilor sui iuris; -indiferent de existenţa desfrâuîui sau a nebuniei. 701. Cura pupilii era instituită: -în mod excepţional; -când pupilul încheia un act juridic cu tutorele.

Page 48: grile drept roman

48

702. Cura pupilii era instituită: -când tutorele nu putea să-şi exercite atribuţiile pentru o perioadă de timp determinată; -când între tutore şi pupil existau interese contrare; -când tutorele se afla în proces cu pupilul. 703. Curatela putea fi instituită pentru administrarea bunurilor unei persoane: -când tutorele nu putea să-şi exercite atribuţiile pentru o perioadă de timp nedeterminată; - când între tutore şi pupil existau interese contrare 704. Curatela putea fi instituită pentru administrarea bunurilor unei persoane: -care suferea de o boală gravă. 705. Numirea tutorelui testamentar se putea face: -începând de la un anumit termen; -până la un anumit termen; -sub condiţie; -pur şi simplu. 706. Tutorele testamentar dobândea drepturile şi obligaţiile care decurgeau din tutelă: -fără a fi nevoie de confirmarea magistratului; -fără a fi nevoie să dea vreo garanţie. 707. Comorienţii sunt persoane care au decedat: -în aceeaşi împrejurare; - fără a se cunoaşte ordinea în care au decedat. 708. In cazul comorienţilor părinţi şi copii se consideră că: -impuberui a murit înaintea părinţilor; -copilul puber a murit după părinţi. 709. In cazul comorineţilor părinţi şi copii, se considera că părinţii au murit: -după impuber; -înaintea copilului puber; 710. In cazul în care comorienţii erau donatorul şi beneficiarul unei donaţii care putea fi oricând revocată în cursul vieţii donatorului, se considera că: -donatorul a murit înaintea donatarului; -donatarul a murit după donator; 711. Procesul era divizat în două faze: (in iure şi apud iudicem) în: -procedura legisacţiunilor; -procedura formulară; -ordo iudiciorum privatorum. 712. Magistratul avea numai rolul de a organiza instanţa de judecată în: - ordo iudiciorum privatorum; -procedura legisacţiunilor; -procedura formulară; 713. Magistratul avea numai rolul de a organiza instanţa de judecată în:

Page 49: grile drept roman

49

-faza in iure; -ordo iudiciorum privatorum, 714. în ordo iudiciorum privatorum părţile erau trimise în faţa judecătorului: -în a doua fază a procesului; -în faza apud iudicem. 715. în ordo iudiciorum privatorum părţile erau trimise în faţa judecătorului: -după faza in iure; -în faza apud iudicem. 716. Rolul judecătorului înceta după pronuţarea hotărârii în: -procedura formulară; -procedura legisacţiunilor; -ordo iudiciorum privatorum. 717. în ordo iudiciorum privatorum judecătorul era: - 718 Diziunea procesului în două faze a dispărut în: - 719 Se numeau formulele legisacţiunilor termenii pronunţaţi de părţi: -în faţa magistratului; 720 Potrivit procedurii legisacţiunilor , prin una din cele cinci acţiuni puteau fi valorificate: - orice drepturi recunoscute de lege; 721 Caracterul judiciar al legisacţiunilor consta în: - 722 Aveau un caracter formalist: - toate legisacţiunile; 723 - Caracterul formalist al legisacţiunilor consta în faptul că: trebuiau să se folosească anumite cuvinte sau termeni formulaţi de către pontifi conform textului lege; părţile trebuiau să folosească anumite gesturi sacramentale; 724. In procedura legisacţiunilor , un cetăţean roman, pârât într-un proces putea fi citat prin: -in ius vocatio; -vadimonium; 725. Promisiunea pârâtului făcută reclamantului de a se prezenta în faţa magistratului la data convenită printr-o stipulatio poenae în cazul în care citarea se făcea prin: - 726. Reclamantul avea dreptul să folosească forţa împotriva pârâtului care refuza să se prezinte la proces în cazul în care citarea se făcea prin: -in ius vocatio; 727. La nevoie , împotriva cetăţeanului care avea calitatea de pârât se putea folosi forţa în cazul în care citarea se făcea prin: -in ius vocatio; - libellus conventionis. 728.Sarcina citării pârâtului revenea reclamantului când citarea se

Page 50: grile drept roman

50

efectua prin: -condictio; -vadimonium; 729. Se trecea la faza apud iudicem când pârâtul se afla în situaţia: -infitiatio; 730. In procedura legisacţiunilor , pricina era judecată direct de către magistrat când pârâtul se afla în situaţiile: -confessio in iure şi non defensio uti oportet, 731. Potrivit legilor Liciniane (367 î Hr.) jurisdicţia civilă în materie de eliberări de sclavi era în competenţa: -consulilor; 732. Potrivit legilor Liciniane , consulii aveau competenţă în: -jurisdicţia civilă în materie de eliberări de sclavi; -jurisdicţia civilă în materie de emancipare; 733. în procedura legisacţiunilor , în timpul cuceririi Italiei , puterea judiciară a fost exercitată, printre alţii, de către: -consuli; -pretori; - edilii curuli; 734. La data apariţiei legilor Liciniane, puterea judiciară era exercitată concomitent de către: - 735. Jurisdictio desemnează: -rolul in iure al magistratului; -dreptul magistratului de a participa la indeplinirea formelor unei legisacţiuni. 736. Jurisdicţia putea fi: -voluntară; -graţioasă; -contencioasă. 737. Când interesele părţilor erau opuse, jurisdicţia era: - 738. Procesul se termina prin pronuţarea unei sentinţe în cazul în care era vorba de o jurisdicţie: -contencioasă. 739. Magistratul participă la realizarea unui act juridic în cadrai unui proces simulat în cazul unei jurisdicţii: -graţioase; -voluntare; 740. Dreptul de proprietate se transmitea prin procedeul in iurecessio când era vorba de iurisdiciio: - 741 Pretorul putea să exercite: -jurisdicţia voluntară în orice loc; -jurisdicţia contencioasă numai în forum; 742 In sens larg, imperium desemnează: -rolul in iure al magistratului; - dreptul magistratului de a participa la îndeplinirea formelor unei legisacţiuni;

Page 51: grile drept roman

51

- dreptul magistratului de a aplica justiţia civilă; - dreptul magistratului de a aplica justiţia criminală şi de a comanda o armată. 743 Imperium merum cuprinde dreptul magistratului: - de a aplica justiţia criminală; - de a pedepsi pe răufăcători; -de a comanda o armată. 744 Imperium mixtum cuprinde dreptul magistratului: -de a aplica justiţia civilă; -de a organiza instanţa. 745. Beneficiau de imperium: -pretorii urbani; -pretorii peregrini; 746. Beneficiau de imperium: -dictatorii; -guvernatorii de provincii de rang consular; 747 Beneficiau de imperium: - consulii; -guvernatorii de provincii de rang pretorian. 748. Beneficiau de imperium: - 749. Beneficiau de imperium: - 750. Magistratul rostea cuvântul do: în caz de infitiatio; 751. Procedeele pretoriene de soluţionare a litigiilor în faza apud iudicem au fost: --------------------- 752. Stipulaţiile pretoriene erau: --------------------- 753. Stipulaţiunea pretoriană este: a) un. procedeu de soluţionare a litigiilor în faza in iure; 754. Interdictele (interdicta) sunt: a) procedee pretoriene de soluţionare a litigiilor în faza in iure; c) ordine emise de urgenţă prin care pretorul rezolvă pe cale administrativă anumite litigii. 755. Interdictele (interdicta)<srm restitutoria când: a) pretorul dispunea efectuarea unui act; 756. Interdictele (inierdicta) erauprohibitoria când: ----------------------------- 757. Erau interdicte (interdicta) exhibitoria: a) când partea era obligată să prezinte lucrai pe care îl ţinea ascuns. 758. După obiect, un interdict putea fi: ----------------- 759. Missio inpossessionem constituie: a) un procedeu pretorian de soluţionare a litigiului în faza in iure; b) un mijloc de constrângere împotriva persoanelor care căutau să împiedice

Page 52: grile drept roman

52

realizarea unor drepturi; c) o măsură luată împotriva pârâtului care refuză să se prezinte în faţa magistratului; 760. Restiiutio in integram este: a) un ordin prin care pretorul repune părţile în situaţia pe care o aveau înainte de efectuarea actului păgubitor; b) un ordin prin care pretorul anulează actul păgubite pentru reclamant, considerându-1 ca inexistent; d) un procedeu pretorian de soluţionare a litigiilor în faza in iure. 761. O persoană avea posibilitatea să intenteze o acţiune în vederea valorificării dreptului pierdut ca urmare a unui act păgubitor pe calea: a) unei repuneri în situaţia anterioară; 762. Prin restituito in integrum: a) era anulat actul păgubitor pentru reclamant; b) actul păgubitor pentru reclamant era considerat ca inexistent; c) reclamantul era repus în drept în situaţia anterioară. 763. Cauzele pentru care pretorul acorda reclamantului o restituito in integrum puteau fi: a) violenţa sau înşelăciunea; b) eroarea şi absenţa; c) înşelăciunea şi absenţa; d) violenţa şi eroarea. 764. Pretorul acorda o restitutio in integrum în cazul în care victima actului păgubitor avea vârsta de cel mult: a) 25 ani. 765. Violenţa constituia o cauză pentru acordarea unei: a) acţiuni; b) excepţii; c) repuneri în situaţia anterioară. 766. Dolul sau înşelăciunea constituia o cauză pentru acordarea: , a) unei acţiuni; b) unei excepţii; c) unei repuneri în situaţia anterioară; 767. In ordo iudiciorum privatorum, iudex privatus putea să fie: a) un arbiter; b) un iudex unus; c) un senator; d) o persoana dm clasa ecvestra. 768. In ordo iudiciorum privatorum, un iudex unus judeca procesele: a) în care se constata dacă faptele afirmate de către reclamant erau sau nu adevărate; b) referitoare la existenţa dreptului;

Page 53: grile drept roman

53

769. în ordo iudiciorum privatorum un orbiter judeca procesele: a) în care se constata dacă faptele reclamate erau sau nu adevărate; b) referitoare la întinderea dreptului; c) referitoare la grăniţuire. 770. în ordo iudiciorum privatorum , procesele puteau fi judecate de: a) iudex privatus; b) iudex unus; c) tribunale permanente; d) tribunale nepermanente. 771. în ordo iudiciorum privatorum , desemnarea judecătorului se făcea: a) prin alegerea sa de către părţi şi confirmarea de către magistrat; b) prin tragere la sorţi, dacă părţile nu se înţelegeau. 772. în ordo iudiciorum privatorum, judecătorul era: a) un iudex privatus; b) o persoană particulară; 773. Tribunalele nepermanente puteau să fie formate din: a) 3 recuperator es; b) 5 recuperatores; 774. Tribunalele permanente puteau să fie formate din: ------------- 775. Tribunalele nepermanente erau alcătuite: a) dintr-un număr impar de recuperatores; b) din cetăţeni romani; c) din peregrini; 776. Tribunalele nepermanente judecau procesele: a) dintre cetăţeni şi peregrini; b) împotriva guvernatorilor de provincii. 777. Lista din care se scoteau şi apoi erau aleşi recuperatorescupr'mdea: a) 50 de bărbaţi; 778. Tribunalele permanente erau alcătuite din: a) cetăţeni; b) magistraţi inferiori; 779. Decemviri litibus iudicondis erau competenţi să judece: a) procese referitoare la libertate; 780. Tribunalul centumvirilor (centumviri) a fost alcătuit din: a) 105 membri; b) 180 de membri. 781. După reformele lui Augustus, tribunalul centumvirilor era competent să judece: a) procese referitoare ia libertate; b) procese referitoare la moştenire; c) procese referitoare la proprietate. 782. In secolul al Il-lea d. Hr. în faţa tribunalului centumvirilor s folosea:

Page 54: grile drept roman

54

a) numai procedura legisacţiunilor; 783. In provincii, în procedura legisacţiunilor, procesele dintre cetăţenii romani referitoare la libertate erau judecate de: ----------------------------- 784. în timpul lui lustinian, numărul membrilor tribunalulu: centumvirilor era de: ------------------------- 785. într-o provincie, litigiul dintre doi cetăţeni romani privitor la o moştenire era judecat de: a) iudex unus; 786. într-o provincie, litigiul dintre doi latini coloniari referitor la o proprietate, era judecat, în faza apud iudicem de către: b) judecători locali; 787. Litis contestaţia în procedura legisacţiunilor: a) avea Joc înainte de începerea procesului; b) consta în luarea de martori. 788. în procedura legisacţiunilor, în faţa judecătorului: a) se puteau folosi orice mijloace de probă; 789. în procedura legisacţiunilor, în faza apud iudicem, dacă pârâtul nu se prezenta la proces: a) se aştepta până la amiază, după care se da câştig de cauză reclamantului. 790.Procedura prin jurământ este: a) o actio generalis; c) procedura de drept comun; 791. Sacramentum in rem se referă la: a) lucruri; b) dreptul de proprietate; 792. Sacramentum in rem presupune prezenţa lucrului litigios: a) în faţa magistratului; b) in iure; 793. în exemplul dat de Gaius de revendicare a unui sclav printr-un sacramentum in rem, reclamantul rosteşte următoarele cuvinte: a) sicut dixi, eece tibi vindictam imposui; d) Quando tu iniuria vindicavisti L (aut D) aeris '- sacramento te provoca. 794. în exemplul dat de Gaius de revendicare a unui sclav printr-un sacramentum. in rem, reclamantul , printre altele, rosteşte următoarele cuvinte: a) sicut dixi, eece tibi vindictam imposui; 795. în exemplul dat de Gaius de revendicare a unui sclav printr-un sacramentum in rem, pârâtul, printre altele, rosteşte următoarele cuvinte: a) Hune ego hominem ex iure Quiritium meum esse aio, secundum suam causam; b) sicut dixi, eece tibi vindictam imposui;

Page 55: grile drept roman

55

c) ius feci sicut vindictam imposui; 796. In exemplul dat de Gaius de revendicare a unui sclav printr-un sacramentum in rem, reclamantul rosteşte următoarele cuvinte: ------------------------------- 797. In exemplul dat de Gaius de revendicare a unui. sclav printr-un sacramentum in rem, fraza „ îţi cer să-mi spui în ce scop ai revendicat, era rostită: a) numai de reclamant; . 798. în exemplul dat de Gaius de sacramentum în rem, sclavul litigios este atins: a) cu nuiaua, de către reclamant; b) eu nuiaua de către pârât. 799. în legisactio per sacramentum, sacramentul putea să fie de: a) 50 de aşi; b) 500 de aşi; 800. în legis actio per sacramentum, în cazul în care obiectul litigiului avea o valoare de 500 de aşi, sacramentul era: a) 50 de aşi; 801. In legis actio per sacramentum, la început, suma depusă era: ---------------------- 802. în legis actio per sacramentum, suma promisă era: a) garantată de praedes sacrarnenti; b) depusă de partea care pierdea procesul; 803. în' legis actio per sacramentum, în faza in iure, în ipoteza infitiatio, obiectul litigios era: c) atribuit în mod provizoriu de către magistrat uneia dintre părţi; 804. Obligaţia de a constitui praedes litis et vindiciarum revenea: persoanei căreia i-a fost atribuit provizoriu obiectul litigios; 805. Praedes litis et vindiciarum erau persoanele care garantau: a) restituirea lucrului litigios; b) restituirea fructelor lucrului litigios produse în cursul procesului. 806. în legis actio per sacramentum judecătorul: a) se pronunţă indirect asupra pretenţiilor reclamantului; b) nu spune cine a câştigat procesul. 807. în legis actio per sacramentum,forma in rem, judecătorul: a) dă câştig de cauză părţii al cărei sacramentum. a fost declarat just; b) se pronunţă implicit asupra fondului procesului; 808. în legis actio per sacramentum,m materia drepturilor reale, dacă ambele sacramente au fost declarate injuste, lucru! litigios revine în mod definitiv: a) persoanei căreia i-a fost atribuită posesia provizorie a lucrului. 809. Sacramentum in personam avea ca obiect: a) drepturi personale; b) drepturi de creanţă;

Page 56: grile drept roman

56

810. Sacramentum in personam presupunea: aun arbiirium îitis aestimandae, dacă obiectul litigios era un lucru oarecare. 811. Sacramentum in personam presupunea: a) o dezbatere contradictorie în faţa magistratului; b) rostirea de către reclamant a unei fraze în genul „ Aio mihi centum dar oportere"; c) o provocare reciprocă a părţilor la sacramentum. 812. Arbitrium litis aestimandae era necesar în cazul în care era vqrba de: a) sacramentum in personam; b) un lucru oarecare. 813. în cazul în care obiectul litigios consta într-o sumă de bani, partea care câştigase procesul în urma unui sacramentum in personam trebuia să se folosească în continuare de: d) manus iniectio. 814. Legis actio per iudicis postulationem consta într-o cerere adresată: a) magistratului; 815. Prin legis actio per iudicis postulationem se urmărea: a) desemnarea unui arbitru; b) desemnarea unui judecător; c) reglementarea unei stări între mai multe persoane; d) evaluarea unei creanţe. 816. Legis actio per iudicis postulationem a fost extinsă prin: a) Legea Licinia; 817. Legis actio per iudicis postulationem era o procedură: a) cu caracter excepţional; b) aplicabilă în procesele de partaj; c) aplicabilă în procesele de grăniţuire. 818. în cazul proceselor care se năşteau din sponsio se utiliza: a) legis actio per iudicis arbitrive postulationem; 819. în legis actio per iudicis postulationem, judecătorul: a) se pronunţa direct asupra drepturilor părţilor; b) pronunţă o condemnatio. 820. Partea care pierdea procesul plătea o sumă de bani cu titlul de pedeapsă, dacă procesul se judecase prin: a) sacramentum in rem; b) sacramentum in personam; c) legis actio per condictionem. 821. Procedura prin somaţie a fost introdusă şi extinsă prin: a) Legea Calpurnia; b) Legea Silia. 822. Procedura prin somaţie a fost: a) introdusă în materie de certa pecunia; b) extinsă în materie de alia certa res; 823. Legea Calpurnia: -------------------------------- 824. Legea celor XII Table a introdus legisacţiunea:

Page 57: grile drept roman

57

a) per iudicis postulationem; 825. Reprezintă o legisactio specialis: c) iudicis postulatio; d) procedura prin somaţie. 826. în cadrul procedurii prin somaţie, activitatea reclamantului consta, printre altele, în următoarele: a) afirma că debitorul îi datorează un anumit lucru; c) îi cerea debitorului să recunoască acest lucru; d) îi cerea debitorului să nege acest lucru. 827. Procedura prin somaţie face parte din: a) procedura legisacţiunilor; b) ordo iudiciorum privatorum, 828. Fraza "pentru că negi, te convoc ca în 30 de zile să luăm un judecător" se întâlneşte în: ---------------------------------- 829. Termenul de 30 de zile se întâlneşte în: a) legis actio per condictionem; b) legis actio per manus iniectionem. 830. în legis actio per conditionem, partea care pierdea procesul trebuia să plătească: a) o sumă variabilă; b) o sumă de bani cu titlu de pedeapsă. 831. în legis actio per condictionem, partea care pierdea procesul trebuia să plătească: a) 1/3 din valoarea obiectului; 832. Apariţia procedurii prin somaţie se explică prin: a) nevoia unei proceduri de judecată mai simple; b) dezvoltarea relaţiilor economice; 833. Modul de sancţionare prevăzut de procedura prin somaţie se explică prin: a) măsura adecvată proceselor inflaţioniste care aveau loc; 834. Erau legisacţiuni de executare: ----------------------------------- 835. Erau legisacţiuni de executare: a) pignoris capio şi manus iniectio; 836. Erau legisacţiuni de judecată, legis actio per: -------------------------------------- 837. Erau legisacţiuni de judecată, legis actio per: c) iudicis postulationem, condictionem, sacramentum; 838. Erau legisacţiuni de executare, legis actio per: a) manus iniectionem si pignoris capionem. 839. Erau legisacţiuni de judecată, legis actio per: a) condictionem şi iudicis postulationem; b) condictionem şi sacramentum; 840. Erau legisacţiuni de judecată: a) legis actio per sacramentum şi per condictionem; d) legis actio per sacramentum şi per iudicis postulationem.

Page 58: grile drept roman

58

841. Erau legisacţiuni de judecată: a) legis actio per iudicis postulationem şi per condictionem; b) legis actio per iudicis postulationem şi per sacramentum; c) legis actio per condictionem şi per sacramentum; 842. Manus iniectio este o procedură referitoare la executarea unei sentinţe: a) de condamnare; b) care priveşte o sumă de bani; 843. în procedura legisacţiunilor, în mod obişnuit, sentinţa de condamnare era executată: a) în urma unui nou proces; b) prin ordinul dat de magistrat. 844. în legis actio per manus iniectionem, dacă debitorul nu plătea, era readus în faţa magistratului în termen de: a) 30 de ziie de la pronunţarea sentinţei de condamnare; b) 30 de zile de ia data când a avut ioc confessio in iure; 845. în legis actio per manus iniectionem, creditorul rostea, printre altele, următoarele cuvinte: a) Quod tu inihi iudicatus; b) sive damnatus; c) ... decern milium indicaţi manum inicio. 846. în legis actio per manus iniectionem, declaraţia debitorului era ratificată de magistrat printr-o: ---------------------- 847. în legis actio per manus iniectionem, declaraţia creditorului era ratificată de magistrat printr-o: a) addiciio; 848. d) în legis actio per manus iniectionem , după declaraţia creditorului, dacă debitorul nu se liberase prin mijloacele prevăzute de lege, magistratul spunea": a) addico; 849. In legis actio per manus iniectionem, după ce magistratul ratifica declaraţia creditorului, debitorul era: a) dus la închisoarea creditorului; b) ţinut în închisoare timp de 60 de zile. 850. In legis action per manus iniectionem, daca datoria nu era platita in termenul prevazut, potrivit Legii celor XII table creditorul avea dreptul : -sa-l ucida pe debitor -sa-l vanda pe debitor ca sclav in Eturia 851. Adoptarea legii Poetelia – Papiria de nexis a avut drept consecinte: -caderea in desuetudine a nexumului; -interzicerea dreptului creditorulor de a-I omora pe debitorii insolvabili; -interzicerea dreptului creditorilor de a-I vinde ca sclavi pe debitorii insovabili 852. Adoptarea legii Poetelia – Papiria de nexis a avut drept consecinte:

Page 59: grile drept roman

59

-pierderea de catre nesum a fortei executorii; -generalizarea practicii incheierii de conventii intre creditori si debitori prin care acestia din urma se obligau sa lucreze pentru creditori, un anumit timp, in contul datoriei; 853. Se numeste vindex: -persoana care contesta in nume propriu pretentiile reclamantului9creditorului0 in legis actio per manis iniectionem; 854. Dacă se constata că nu a avut dreptate, virtdex trebuia să plătească: a) dublul datoriei; 855. Manus iniectio putea să fie: a) pura şi iudicta; * , . , mUtliL ' potrivi/''- dacă datoria nu era actio per manus ? VU 850. In legis } . . . . . ......................... i __ ă̂zv Legiz celor XII Table. plătită în termenul pre

creditorul avea dreptul:

a) să-1 ucidă pe debitor; / fffo h b) să-i vândă pe debitat J sclav j| Roma;

c) să-1 vândă pe debitor^ cu d<%^Wia; d) să încheie o conveni' rid pentru ca acesta să muncească pentru /orCiîus. creditor în calitate de / 851. Adoptarea legii Poetelia / % nexis a avut drept consecinţe: <r«w* b) pura şi pro iudicato. 856. Era subsecventă unui proces, manus iniectio: ------------------ 857. Nu presupunea un proces prealabil manus iniectio: a) pura; b) pro iudicato; 858. Manus iniectio pro iudicato este manus iniectio în care reclamantul: a) este scutit de a face un proces prealabil; b) este pus într-o situaţie similară cu efectuarea unei judecăţi; d) este pus într-o situaţie similară cu obţinerea unei sentinţe de condamnare. 859. Garantul care a plătit pentru debitorul principal îşi execută creanţa pe calea unei manus iniectio: c) pro iudicato; 860. O creanţă născută din nexum era executată printr-o manus iniectio: a) pro iudicato; 861. Legea care a prevăzut executarea unei creanţe printr-o manus iniectio pro iudicato a fost: ------------------ 862. Manus iniectio pura: a) da posibilitatea, debitorului să se apere singur. 863. Legea care a făcut din manus iniectio pro iudicato regula, a fost: -------------------------

Page 60: grile drept roman

60

864. Legea care a făcut din manus iniectio pura regula a fost: -------------------- 865. Pignoris capio presupunea prezenţa: a) creditorului; b) martorilor; 866. Pignorio capio este o legisacţiune: b) de executare d) care nu presupunea existenţa unei sentinţe de condamnare. 867. Pignoris capio putea avea ioc: b ) i n afara tribunalului; c) în zilele când era interzisă activitatea judiciară. 868. Activitatea creditorului în pignoris capio consta în: magistratului; b) pronunţarea unor cuvinte solemne în prezenţa martorilor; c) uarea unui bun mobil al debitorului; 869. Asupra unui bun preluat prin pignoris capio, creditorul era îndreptăţit: a) să-1 păstreze până când debitorul putea plăti; b) să-1 distrugă dacă debitorul nu plătea şi nici nu intenta » un proces. 870. Prin pignoris causa se urmărea ocrotirea intereselor: a) statului roman; b) anumitor particulari. 871. In calitate de creditori, se puteau folosi de pignoris causa pentru realizarea creanţelor: a) societăţile de publicani; 872. Legis actio per pignoris capionem era o procedură de executare asupra: -------------------------------- 873. Puteau să se folosească de pignoris capio împotriva cumpărătorilor care nu au achitat preţul; --------------------------- 874. Pignoris capio se putea folosi împotriva persoanelor: a) scutite de serviciul militar, care nu plăteau solda unui ostaş; b) scutite de serviciul militar, care nu achitau plata nutreţului pentru calul unui ostaş; c) scutite de impozite, care nu plăteau solda unui ostaş; d) scutite de impozite, care nu achitau plata nutreţului pentru calul unui ostaş. 875. Pignoris capio se puteau folosi împotriva debitorilor care nu plăteau: a) impozitele; d) preţui pentru animalele cumpărate în vederea sacrificiului religios. 876. Legea Aebutia:

Page 61: grile drept roman

61

a) nu a suprimat procedura legisacţiunilor; a) a introdus procedura formulară; 877. Potrivit lui Gaius, legisacţiunile: a) deveniseră cu timpul odioase pentru romani; b) au fost înlăturate prin legea Aebutia; c) au fost înlăturate prin lex Mia iudiciorum privatorum, 878. Introducerea procedurii formulare a avut drept consecinţe: a) dezvoltarea dreptului; corespundea stadiului în care se afla societatea romană; c) coexistenţa, timp de peste 100 de ani cu procedura legisacţiunilor; d) posibilitatea părţilor, îa început, de a opta între ceîe două proceduri, 879. Lex lulia iudiciorum privatorum.: a) a abrogat expres procedura legisacţiunilor; b) a abrogat aproape total procedura legisacţiunilor. 880. După adoptarea legii lulia iudiciorum privatorum, în unele cazuri, s-a mai aplicat legis actio per: ------------------------- 881. După adoptarea legii îulia. iudiciorum privatorum,pvQceăm& legisacţiunilor a continuat să se aplice: a) în caz de daună eventuală; b) în caz de damnum infectum; c) în căzui litigiilor de natură succesorală judecate de centumviri. 882. In procedura formulară, în faza in iure, părţile: a) vorbesc liber; d) nu sunt ţinute să se exprime prin anumite gesturi rituale. 883. Formula reprezintă: a) un rezumat al dezbaterilor care au loc în faza in iure; b) un înscris redactat de părţi împreună cu magistralul; - 884. Deosebirea esenţială între procedura formulară, şi procedura legisacţiunilor constă în: a)existenţa formulei. 885. în procedura formulară, formula: a) variază în funcţie de natura procesului; b) conţine instrucţiuni asupra modului de desfăşurare a procesului; 886. Formula începe cu; a) numirea judecătorului unic; b) numirea recuperatorilor; 887. Părţile principale ale formulei sunt cele care: c) sunt introduse de magistrat, indiferent de cererea părţilor: d) nu lipsesc niciodată din formulele aceluiaşi tip de acţiune. 888. Părţile accesorii ale formulei sunt cele care: a) sunt introduse numai la cererea părţilor din proces; b) pot lipsi din formulă. 889. Sunt părţi principale ale formulei: a) demonstraţia şi adiudicatio;

Page 62: grile drept roman

62

b) demonstraţia şi condemnatio; c) demonstraţia şi intenţia. 890. Sunt părţi principale ale formulei: ----------------- 891. Sunt părţi principale ale formulei: a) demonstraţia, intentio, condemnatio; 892. Sunt părţi principale ale formulei: a) adiudicatio şi condemnatio; b) demonstraţia şi intentio; c) intentio şi condemnatio. 893. Sunt părţi principale ale formulei: a) adiudicatio şi intentio; b) condemnatio şi demonstratio; 894. Sunt părţi principale ale formulei: a) demonstratio; b) intentio; d) condemnatio. 895. Sunt părţi principale ale formulei: a) adiudicatio; b) condemnatio; 896. Sunt părţi principale ale formulei: a) intentio; d) demonstratio. 897. Sunt părţi principale ale formulei: -------------------- 898. Părţile principale care pot să lipsească dintr-o formulă in ius sunt: a) demonstratio; b) adiudicatio; c) condemnatio. 899. Demonstratio este acea parte a formulei care cuprinde: a) actul juridic pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile: c) faptul juridic pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile; d) cauza juridică a pretenţiilor reclamantului. 900. Demonstratio se găseşte situat în formulă: a) înainte de intentio; ; d) duph praescriptio. 900. Demonstratio se găseşte situat în formulă: b) înainte de intentio; d) dupa praescriptio 901. Partea esenţială a formulei este: a) intentio; 902. Indicarea cauzei juridice din cadrul unei formule se făcea sub forma: - unei scurte expuneri a operaţiei juridice.

Page 63: grile drept roman

63

903. Intentio este acea parte a formulei în care reclamantul îşi exprimă: a) pretenţia sa; b) dreptul său; 904. Formulele in factum sunt cele în care: - nu există demonstratio; - nu există intentio; - se face o expunere a faptelor. 905. Partea formulei. în care se spune: „ Dacă se constată că Numerius Negidius trebuie să-i dea lui Aulus Agerius 10.000 de sesterţi" constituie: - o intentio certa 906. Partea din formulă în care se spune: „Ceea ce se va constata că trebuie să-i dea şi să-i facă Numerius Negidius lui Aulus Agerius" constituie: c) o intentio incerta 907. Intentio este incerta cand obiectul pretentiilor reclamantului : - nu poate sa fie fixat de la inceput intr-o cifra; -este lasat la libera apreciere a judecatorului; -nu poate sa fie fixat de la inceput intr-un lucru cert. 908. formulele cu intentio incerta se intalnesc in czul : - in care judecatorul trebuie sa stabileasca ce anume trebuie sa-i dea paratul reclamantului; - actiunilor care sanctioneaza drepturi de creanta 909. Adiudicatio se intalneste in cazul actiunilor: -civile -divizorii; 910. Adiudicatio se intalneste in cazul unor actiuni precum: - actio familiae erciscundae si actio communi dividundo; - actio familiae erciscundae si actio finium regundorum; 911. Adiudicatio se intalneste in cazul : ---------- 912. Sunt actiuni divizorii: -actiunea in partaj succesoral; -actiunea pentru iesire din indiviziune; 913. Prin adiudicatio se acorda magistratului puterea : ----------- 914. Prin adiudicatio se dă judecătorului puterea: a) să împartă un bun mai multor persoane; b) să atribuie părţilor un drept de proprietate asupra a ceea ce le-a revenit; 915. Condemnatio este partea din formulă prin care se acordă magistratului dreptul: ------------ 916. Condemnatio este partea din formulă prin care părţile îl învestesc pe judecător cu dreptul: ----------- 917. Condemnatio este partea din formulă prin care magistratul îl învesteşte pe judecător cu dreptul: c) de a condamna; d) de a absolvi. 918. Condemnatio este partea din formulă prin care magistratul îl învesteşte pe judecător cu dreptul: d) de a-l absolvi pe pârât.

Page 64: grile drept roman

64

919. Condemnatio era certa în cazul în care: --------- 920. Condemnatio era incerta cum taxatione când în formulă suma la care urma să fie condamnat pârâtul: a) era arătată la nivelul maxim; 921. Condemnatio era incerta în cazul în care: a) suma la care urma să fie obligat pârâtul era lăsată la aprecierea judecătorului; 922. Partea din formulă care conţinea fraza „ Judecatorule, condamnă-l pe Numerius Negidius faţă de Aulus Agerius la cât va valora acel lucru, dacă nu ţi se pare, să-l absolvi" este: -o condemnatio incerta 923. Partea din formulă care conţine fraza „Judecătorule, condamna-l pe Numerius Negidius către de Aulus Agerius până îa suma de 10 000 de sesterţi, dacă nu socoti, absolvă-l" este; ---------- 924. Partea din formulă în care se spune „ Judecatorule, condamna-l pe Numerius Negidius faţă de Aulus Agerius la 10000 de sesterţi, iar dacă nu se dovedeşte, absolva-l", constituie: a) o condemnatio certa; 925. Intr-o formulă, incerta cum taxatione putea să fie: a) condemnatio. 926. într-o formulă, era posibil să fie certa: a) intentio; d) condemnatio. 927. într-o formulă, era posibil să fie incerta: a) intentio; b) condemnatio; 928. Praescriptiones sunt: a) părţi secundare ale formulei; b) părţi accesorii ale formulei. 929. într-o formulă praescriptiones sunt puse: a) înaintea lui demonstratio; b) înaintea lui intentio; 930. Prescripţiunile (praescriptiones) puteau să fie: -------------------- 931. Prescripţiunile în favoarea reclamantului: a) atrăgeau atenţia judecătorului că reclamantul îşi limitează întinderea dreptului dedus in justiţie; b) erau mai frecvente decât prescripţiunile în favoarea pârâtului. 932. Prescripţiunile pro actore se întâlneau în cazul obligaţiilor: a) cu prestaţii periodice; b) născute din contractul de închiriere; 933. Prescripţiunile pro actore se întâlneau în cazul unor obligaţii: a) care nu au ajuns încă ia scadenţă; b) care au ajuns la scadenţă; c) născute dintr-un contract de iocaţiune;

Page 65: grile drept roman

65

d) născute dintr-un contract de rentă viageră. 934. Prescripţiunile pro adore se întâlneau în cazul unor obligaţii: a) care nu au devenit exigibile; b) născute dintr-un contract de depozit; d) născute dintr-un contract de vânzare-cumpărare cu plata preţului în rate. 935. Partea din formulă în care se spune "Să fie adusă în discuţie numai prestaţia care a ajuns la scadenţă" este: a) o paste accesorie; b) o parte secundară; c) o praescriptio pro actore; 936. Prescripţiunile în favoarea pârâtului erau: a) mai rare decât cele în favoarea reclamantului; b) judecate înainte de a se intra în fondul chestiunii; 937. Partea din formulă în care se spune „Să fie discutat faptul dacă prin procesul acesta nu se aduce vreun prejudiciu succesiunii"este introdusă: a) numai Ia cererea pârâtului; 938. Partea din formulă în care se spune „ Să fie discutat faptul dacă prin procesul acesta nu se aduce vreun prejudiciu succesiunii este: a) o parte accesorie; b) o praescriptio pro reo. 939. Excepţiile sunt mijloace procedurale: a) mai eficiente decât prescripţiunile: b) care au înlocuit numai prescripţiunile în favoarea pârâtului; 940. Excepţiile sunt mijloace: b) de apărare în justiţie; d) prin care pârâtul invocă fapte de natură să paralizeze pretenţiile reclamantului. 941. Excepţia bazată pe pact este o apărare: a) indirectă; b) care trebuie trecută în formulă; 942. Când pârâtul neagă in iure că ar datora suma de bani pretinsă de reclamant, este vorba de: a) o infitiatio; b) o apărare directă; 943. Când pârâtul recunoaşte in iure că datorează suma pretinsă de reclamant, dar susţine că ulterior a intervenit un pact prin care reclamantul a promis să nu mai ceară datoria, este vorba de: a) o apărare indirectă. 944. Intr-o formulă, excepţia se insera: a) după demonstratio; b) după intentio. 945. într-o formulă, excepţia se insera: a) după intentio;

Page 66: grile drept roman

66

b) înainte de condemnatio; 946. Replicatio este o clauză inserată în formulă: a) la cererea reclamantului; b) după excepţie. 947. Intr-o formulă, la cererea reclamantului, puteau fi introduse: - o praescriptio pro actore; - o replicatio; - o triplicatio. 948. într-o formulă, la cererea pârâtului, puteau fi introduse: - o exceptio; -oduplicatio; 949. Excepţiile au fost fost introduse în edictul pretorului: -după adoptarea legii Aebutia; -când pretorul a dobândit puterea de a modifica dreptul civil prin măsuri procedurale. 950. Introducerea excepţiilor a presupus: -renunţarea la principiul unităţii de chestiune; -verificarea de către judecător atât a afirmaţiilor -reclamantului, cât şi a celor ale pârâtului; 951. Din punct de vedere al formei, excepţiile erau: -pretoriene; 952. Din punct de vedere al dispoziţiei pe care o sancţiona, excepţia se putea baza pe: -edictele pretorului; -legi -senatusconsulte; -constituţii imperiale. 953. Erau excepţii pretoriene: - exceptio rei venditae et traditae; - exceptio doli. 954. Putea fi oricând invocată: -o excepţie peremptorie; -exceptio metus; -exceptio doli. 955. Excepţiile dilatorii puteau fi invocate: -faţă de anumite persoane; -numai într-o perioadă determinată de timp. 956. Excepţia bazată pe un pactum de non petendo prin care creditorul se obligase să nu ceară plata timp de un an de ia data iniţială a scadenţei era: - 957. în procedura formulară, excepţiile puteau să fie: - absolutorii; -dilatorii; -peremtorii. 958. în procedura formulară, exceptio metus era o excepţie: - absolutorie -dilatorie;

Page 67: grile drept roman

67

-pretoriană. 959. Judecătorul nu poate da o sentinţă de condamnare la mai puţin în cazul în care excepţia este găsită întemeiată, dacă este vorba de o excepţie: -absolutorie; 960. Dacă pârâtul dovedise în procedura formulară prin excepţia ridicată că datorează o sumă mai mică decât cea pretinsă de reclamant, judecătorul comite un cvasidelict în cazul în care: -nu respectă indicaţiile cuprinse în formulă; -îşi depăşeşte atribuţiile; -îl condamnă pe pârât la suma pe care o datora în realitate; 961. în procedura formulară, dacă reclamantul pretinde suma de 10 000 de sesterţi, dar pârâtul pe calea excepţiei dovedeşte că datorează numai 3 000 de sesterţi, judecătorul pentru a nu comite cvasidelictul iudex qui litem suam fecerii trebuia: -sa-l absolve pe pârât. 962. în cazul în care formula fusese redactată eronat, judecătorul: -nu putea să rectifice erorile; -trebuia să dea sentinţa cu luarea în consideraţie a cuprinsului formulei, chiar redactată -eronat; 963. Erorile într-o formulă erau foarte grave dacă se comiteau în: -intentio certa; 964. Erorile dintr-o formulă comise în intentio aveau drept consecinţe: -respingerea acţiunii; 965. Există posibilitatea intentării aceleeaşi acţiuni pentru a doua oară dacă plus petitio era comisă de: -o persoană mai mică de 25 de ani; 966. Plus petitio putea fi comisă: -causa; -loco; -re; -tempore. 967. Dacă debitorul a fost obligat să-1 dea fie pe sclavul Stichus, fie suma de 10000 sesterţi, iar reclamantul pretinde să-i fie dat numai sclavul Stichus, cererea sa este: -respinsă; -exagerată cu privire la causa obiectului reclamant. 968. Reclamantul comite o plus petitio tempore dacă va cere datoria: -inainte de împlinirea termenului suspensiv; -inainte de ziua scadenţei; -inainte de îndeplinirea condiţiei. 969. Când reclamantul cerea datoria înainte de punerea în întârziere a debitorului, comitea o plus petitio: - 970. Când pretindea mai puţin decât îi datora pârâtul, reclamantul comitea o plus petitio

Page 68: grile drept roman

68

- 971. Consecinţele comiterii unei minuspetiiio erau: -admiterea acţiunii pentru dreptul dedus injustiţie; -posibilitatea intentării pentru a doua oară a aceleeaşi acţiuni pentru partea din drept omisă iniţial. 972. Magistraţii care organizau instanţele în epoca procedurii formulare au fost: -pretorul urban; -pretorul peregrin; -magistraţii municipali. 973. In epoca procedurii formulare, magistraţii care organizau procesele au fost: -pretorul urban şi peregrinii; -magistraţii municipali şi guvernatorii de provincii; -pretorii (urban, şi peregrin) şi guvernatorii de provincii. 974. în procedura formulară organizarea proceselor dintre cetăţenii romani revenea următorilor magistraţi: -pretorului urban; -magistraţilor municipali; -guvernatorilor de provincii. 975. în procedura formulară magistraţii superiori puteau să judece: -numai în zilele îngăduite de lege; -in dies fasti; 976. în procedura formulară competenţa magistratului se determina: -după domiciliul pârâtului; -conform principiului actor seqiutur forum rei. 977. în procedura formulară, pentru a se evita conflictul pozitiv de competenţă între mai multe instanţe, competenţa revenea în primul rând: -instanţei locului în care s-a născut pârâtul. 978. în procedura formulară, magistraţii puteau să judece: - pro tribunali; -numai la sediile lor. 979. în situaţia în care pârâtul nu se născuse şi nici nu locuia efectiv la Roma, dar fusese surprins aici de către reclamant, competenţa de soluţionare a litigiului revenea instanţelor îr. următoarea ordine: - forum originis, forum domicilii, Roma; 980. Roma communis noslra patria est are următoarea semnificaţie: - Orice cetatean era socotit ca ar avea ca domiciliu si orasul roma - Competenta de judecata putea sa revina instantei din capitala chiar daca paratul nu locuia efectiv la roma,dar fusese surprins aici de catre reclamant 981. în căzui unui litigiu generat de neexecutarea unui contract, în procedura formulară, competenţa de soluţionare putea, să revină instanţei de la: - locul încheierii contractului, dacă nu exista altă înţelegere; - locul în care s-a născut pârâtul, dacă există o asemenea înţelegere între părţi;

Page 69: grile drept roman

69

- locul în care se află reşedinţa efectivă a pârâtului, dacă exista o asemenea înţelegere între părţi. 982. In cazul unui litigiu generat de neexecutarea unui contract, în procedura formulară, competenţa de soluţionare putea să revină instanţei: - de la locul încheierii contractului, dacă nu exista altă înţelegere; - de la locul în care se afla reşedinţa efectivă a reclamantului, dacă exista o asemenea înţelegere între părţi; - de la Roma, dacă pârâtul a fost surprins aici şi exista o înţelegere în acest sens între părţi. 983. în cazul unui litigiu generat de comiterea unui delict, în procedura formulară competenţa putea să revină instanţei de la locul: - naşterii pârâtului, dacă exista o asemenea înţelegere între părţi; - reşedinţei efective a pârâtului, dacă exista o asemenea înţelegere între părţi. 984. în cazul unui ligi tiu generat de comiterea unui delict, în procedura formulară competenţa de soluţionare putea să revină instanţei: -de la Roma, dacă pârâtul nu locuia efectiv Ia Roma, dar fusese surprins aici de către reclamant şi exista în acest sens o înţelegere între părţi; -de la locul reşedinţei efective a pârâtului, dacă exista o asemenea înţelegere între părţi; -de la locul naşterii pârâtului, dacă exista o înţelegere în acest sens; -de la locul comiterii delictului, dacă nu exista altăînţelegere. 985. în procedura formulară, competenţa instanţelor se putea stabili: -după domiciliul pârâtului; -după locul încheierii contractului; -după locul comiterii delictului. 986. în procedura formulară, citarea se făcea: -de către reclamant; -prin vadimonium: 987. în procedura formulară, pârâtul care refuza să se preinte laproces putea fi constrâns prin: -aplicarea unei amenzi; -vânzarea bunurilor sale prin venditio honorum: -acordarea în favoarea reclamantului a unei missio in poşsessioneni. 988. în procedura formulară, vadiraonium reprezintă: -un procedeu obişnuit de citare; -un contract întărit cu o stipulaţia poenae. 989. în procedura formulară, activitatea părţilor in iure se desfăşura la iniţiativa: - reclamantului; 990. In procedura formulară, postulatio reprezintă: - 991. în procedura formulară, în faza in iure, cererea orală adresată magistratului pentru a încuviinţa introducerea unei acţiuni, se numea: -postulatio; 992. Reclamantul recurgea la iusiurandum necessarium în: -actio certae creditae pecuniae; 993. în procedura formulară, procesul era soluţionat în faza in iure când se producea

Page 70: grile drept roman

70

-confessio in iure; -hon defensio uti oportet; -iusiurandum necessarium. 994. în procedura formulară, reclamantul nu mai solicita formula: -în procesele ce aveau ca obiect o sumă de bani determinată; -cand cerea paratului sa jure in fata magistratului daca recunostea sau nu prestatia -cand jura,la cererea paratului,ca are respectivul drept de creanta 995. Iusiurandum necessarium era depus: -de către reclamant; -de către pârât; -în faţa magistratului; 996. în iusiurandum necessarium , pârâtul se afla în situaţia confessio in iure, fiind obligat să plătească datoria dacă: -la cererea reclamantului, refuza să jure că nu datorează nimic; -la cererea pârâtului, reclamantul jura că datoria există; 997. în caz de iusiurandum necessarium, procesul era soluţionat în faza in iure dacă: -la cererea reclamantului, pârâtul jura că nu datorează nimic; -la cererea reclamantului, pârâtul refuza să jure că nu datorează ceva; -la cererea pârâtului, reclamantul jura că datoria există; -la cererea pârâtului, reclamantul refuza să jure că datoria există. 998. Magistratul proceda la redactarea formulei în caz de: - 999. Magistratul proceda la redactarea formulei pentru a se trece la faza apud iudicem în caz de: -infitiatio, dacă dezbaterile justificau acordarea unei acţiun 1000. In procedura formulară, litis contestaţia consta în: -remiterea unei copii de pe formulă; -dictarea formulei de către reclamant pârâtului. 1001. Litis contestatio era: - un veritabil contract judiciar. 1002. Litis contestatio prezenta, printre altele, următoarele efecte: -extinctiv şi creator; -extinctiv şi fixator. 1003. Efectul suspensiv al lui litis contestatio presupunea că dacă a avut loc o modificare într-unui din elementele personale ale formulei (prin deces, capitis deminutio, etc), procesul se suspendă până când magistratul procedează la înlocuirea numelui: - 1004. Efectul extinctiv al lui litis contestatio presupune: ------ 1005. Efectul extinctiv al lui litis contestatio presupune: a) stingerea ipso iure a dreptului dedus în justiţie de către reclamant; b) stingerea exceptionis ope a dreptului dedus în justiţie de către reclamant; c) împiedicarea reluării procesului la iniţiativa „reclamantului;

Page 71: grile drept roman

71

1006. Efectul creator al Jui litis contestatio presupunre naşterea în favoarea reclamantului a unui drept: a) nou; b) de creanţă; 1007. în comparaţie cu dreptul iniţial, dreptul rezultat în urma efectului creator al lui litis contestatio va putea avea: a) altă cauză juridică şi acelaşi obiect; b) altă cauză juridică şi alt obiect; 1008. In comparaţie cu dreptul iniţial, dreptul rezultat în urma efectului creator al lui litis contestatio va putea avea: a) acelaşi obiect şi aceeaşi natură; b) acelaşi obiect şi altă natură; c) alt obiect şi aceeaşi natură; d) alt obiect şi altă altă natura 1009. în comparaţie cu dreptul iniţial, dreptul rezultat în urma efectului creator al lui litis contestatio va putea avea : c) altă cauză juridică şi aceeaşi natură; d) altă cauză juridică şi altă natură. 1010. în comparaţie cu dreptul iniţial, dreptul rezultat în urma efectului creator al lui litis contestatio va putea avea: ------------------------------------ 1011. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă având ca obiect o sumă de bani, dreptul rezultat în urma lui litis contestaţia avea: a) aceeaşi natură; b) acelaşi obiect; 1012. Dacă dreptul iniţial, era un drept de creanţă având ca obiect o sumă de bani, dreptul rezultat în urma lui litis contestaţia avea: a) altă cauză juridică; b) aceeaşi natură; 1013. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă având ca obiect o sumă de bani, dreptul rezultat în urma lui litis contestaţia avea: a) aceiaşi obiect; b) altă cauză juridică. 1014. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unui lucru oarecare (nu o sumă de bani), dreptul rezultat în urma lui litis contesiatio avea: a) aceeaşi natură; b) alt obiect. 1015. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unui lucru oarecare (nu o sumă de bani), dreptul rezultat în urma lui litis contestaţia avea: -alta cauza juridica -aceeasi natura. 1016. daca dreptul initial era un drept de creanta asupra unui lucru oarecare (nuo suma de

Page 72: grile drept roman

72

bani) dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : - alt obiect -alta cauza juridica 1017. Daca dreptul initial era un drept real, dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : -alta natura -alt obiect 1018. Daca dreptul initial era un drept real, dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : -alta natura -alta cauza juridica 1019. Daca dreptul initial era un drept real, dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : -alt obiect -alta cauza juridica 1020. Daca dreptul initial era un drept real, dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : -acelasi titular 1021. Daca dreptul initial era un drept real, dreptul rezultat in urma lui litis contestatio avea : -alt obiect -alta natura -alta cauza juridica 1022. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unei sume de bani, dreptul rezultat în urma lui litis contestatio avea: a) acelaşi titular; b) acelaşi obiect; c) aceeaşi natură; 1023. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unei sume de bani, dreptul rezultat în urma lui litis contestatio avea: a) altă cauză juridică. 1024. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unui lucru, dreptul rezultat în urma lui litis contestatio avea: a) acelaşi titular; b) aceeaşi natură; 1025. Dacă dreptul iniţial era un drept de creanţă asupra unui lucru, dreptul rezultat în urma lui litis contestatio avea: a) alt obiect; b) altă cauză juridică. 1026. în procedura formulară, dreptul iniţial dedus în justiţie de reclamant putea avea drept cauză juridică: a) un delict; b) un contract de împrumut de consumaţie; c) un contract de împrumut de folosinţă 1027. Erau transmisibile: a) creanţele contractuale: b) creanţele din litis contestatio;

Page 73: grile drept roman

73

d) creanţele delictuale, când victima murea după litis contestatio. 1028. Elementele personale dintr-o formulă erau: a) reclamantul; b) paratul; c) judecătorul. 1029. Elementele reale dintr-o formulă erau: a) afirmaţiile reclamantului; b) afirmaţiile paratului. 1030. Efectul fixator al lui litis contestatio consta în: a) fixarea unui mod definitiv în formulă a elementelor personale; b) fixarea în mod definitiv în formulă a elementelor reale; 1031. Consecinţele efectului fixator ai lui litis contestatio constau în obligaţia judecătorului de a lua în considerare: a) numai persoanele indicate în formulă; b) numai pretenţiile indicate în formulă; 1032. în cazul în care înainte de finalizarea fazei apud iudicem intervenea o schimbare în cadrul elementelor persoanle sau reale ale procesului, magistratul proceda la o: a) translatio indicii; d) modificare corespunzătoare a formulei. 1033. In materia reprezentării în justiţei, în epoca veche se aplica principiul: a) nemo aliena nomine lege agere potest; 1034. în procedura formulară, reprezentanţii privaţi în justiţie au a) cognitor; b) procurator; b) un reprezentant privat în justiţie; -un reprezentant legal în justiţie; -reclamantul 1036.Cognitor este un reprezentant judiciar: a) care apare în epoca legisacţiunilor; b) care trebuia constituit prin pronunţarea unor cuvinte solemne; d) care putea fi constituit şi prin modificarea unor cuvinte din formulă. 1037 Pentru constituirea cognitorului era necesară prezenţa: a) persoanei reprezentate; b) adversarului persoanei reprezentate; d) magistratului. 1038., Nu puteau fi cognitor: a) femeile; b) infames; c) soldaţii; d) persoanele care nu puteau pleda pentru ele însele. 1039. Procurator era un reprezentant judiciar: 1035.In dreptul roman, termenul actor semnifica: a) care a apărut în dreptul clasic;

Page 74: grile drept roman

74

d) constituit fără forme solemne. 1040. Procurator este un reprezentant judiciar: a) privat; b) care putea fi constituit în absenţa adversarului. 1041. Mandatarul ad litem era un: a) procurator; 1042. In Digeste, procuratorul este definit: --------------------------- 1043. Defensor era: a) persoana care susţinea interesele in justiţie ale altei persoane, fără să fi primit vreo însărcinare din partea acesteia; 1044. Persoana care pleda pentru altul era: a) un advocatus; b) un patronus causarum. 1045. Tutore era un reprezentant judiciar: a) aî unui copil mai mic de 7 ani; 1046. Reprezentantul judiciar legal al unui municipiu era: a) un actor. 1047. Aveau acelaşi regim juridic prin asimilare: a) procurator; b) actor; c) tutor; 1048. în dreptul roman reprezentarea în justiţie: a) nu era perfectă; b) producea efectele asupra reprezentantului; 1049. Efectele hotărârii judecătoreşti treceau asupra , reprezentantului prin intermediul unei formule cu transpoziţiune în care: a) în intentio se trecea numele reprezentatului; b) în condemnatio se trecea numele reprezentantului; 1050. Reprezentarea injustiţie presupunea, printre alte consecinţe: b) posibilitatea ca pârâtul să fie chemat din nou în judecată, direct de către reprezentat; 1051. Pârâtul avea dreptul să refuze judecata cu un procurator al reclamantului dacă procuratorul nu constituia: a) o garanţie prin care pârâtul era asigurat că reprezentatul - va ratifica rezultatul; b) o cautio ratam rem dominam habiturum. 1052. în cazul unei reprezentări în justiţie, reclamantul putea să-i ceară procuratorului pârâtului: a) o garanţie prin care să fie asigurat că dacă va câştiga procesul, reprezentatul va plăti suma de bani la care ar fi fost obligat reprezentantul; b) o cautio iudicatum solvi; c) o satisdatio iudicatum solvi. 1053. In dreptul clasic, acţiunea era desemnată prin termenii: a) iudicium;

Page 75: grile drept roman

75

b) petitio; c) vindicatio. 1054. In epoca postclasică, acţiunea purta numele de: a) actio; 1055. Acţiunile in rem sancţionau: -drepturi prin care titularii îşi exercitau prerogativele creanţă -drepturi reale 1056. Erau acţiuni reale: -actio hypothecaria -vindicatio servitutis -actio serviana 1057. Erau acţiuni reale: - actio Publiciana; - actio Pauliana; 1058. Cea mai veche diviziune a acţiunilor cunoscută de dreptul roman a fost cea care facea deosebire între: ------------ 1059. Dreptul de proprietate era aparat : -actiuni in rem -actio negatoria -rei vindicatio 1060. Dreptul de servitute putea fi aparat impotriva tertilor prin : -actiones in rem -actio confessoria 1061. Actiunile in personam sanctionau : -drepturi de creanta -drepturi rezultanddin neindeplinirea unei obligatii ce sa nastea ex delicto; -drepturi rezultand din neindeplinirea unei obligatii ce se nastea ex contractu; 1062. Erau acţiuni in personam: a) actio Fabiana; b) actio Calvisiana; d) acţiunile in rem scriptae. 1063. Erau acţiuni in personam ex contracta: a) actio ex stipitlatu; b) acţiunile reipersecutoriae. 1064. Erau acţiuni in personam ex delicto: a) actio de dolo; d) actio iniuriarurn. aestimatoria. 1065. Erau acţiuni personale, actio: a) ad exhibendum, ex stipitlatu, quod metus causa, legis Âquiliae; b) in rem scripla, ex testamente, ex stipulatu, venditi; 1066. Numele pârâtului era trecut în intentio în cazul unor acţiuni, precum: a) actio empti şi actio venditi; b) actio empti şi actio de dolo. 1067. Numele pârâtului era trecut în intentio în cazul unor acţiuni, precum:

Page 76: grile drept roman

76

a) actio venditi şi actio fiduciae; b) actio fiduciae şi actio depositi; c) actio venditi şi actio depositi. 1068. Numele pârâtului era trecut în intentio în cazul unor acţiuni, precum: 1069. Numele pârâtului era , de regulă, trecut în intentio în cazul unor acţiuni, precum: a) acţiunile personale ex contractul b) acţiunile personale ex delicto 1070. Deosebirea esenţială dintre acţiunile reale şi cele personale consta în modul în care, în formulă, era redactată: --------------------------------------- 1071. Acţiunile civile erau cele care se năşteau din: a) legi; b) senatusconsulte; 1072. Acţiunile pretoriene au fost create de: a) edilii curuli; b) pretorul urban; c) pretorul peregrin. 1073. Erau imprescriptibile: a) acţiunile civile; b) acţiunile introduse de moştenitorii pretorieni. 1074. Erau imprescriptibile: a) rei vindicatio; b) hereditatis petitio; c) interdictul quorum bonorum; d) actio furti manifesţi. 1075. Acţiunile pretoriene se clasificau în următoarele categorii: a) acţiuni cuprinzând formule cu transpoziţie; b) acţiuni ficticii; c) acţiuni cu privire îa un fapt. 1076. Acţiunile in factum erau acţiunile care: a) sancţionau noile raporturi sociale. 1077. Erau acţiuni in factum: a) actio de pecunia constituia; b) actio recepticia; c) actio Pautiana; d) actio sen'i corrupti. 1078. Erau acţiuni in factum: a) actio riypomecaria; b) actio contra nantas, caupones, stabularias; d) actio sepulchri violaţi. 1079. Acţiunile ficticii erau acţiuni: 'a)pretoriene; b) care aveau formula redactată după dreptul civil. 1080. Din categoria acţiunilor ficticii f ăceau parte:

Page 77: grile drept roman

77

a) actio Publiciana; b) actio quod iussit; c) actio tributoria. 1081. Acţiunile ficticii apărau proprietatea: a) bonitară; b) peregrină; 1082. Din categoria acţiunilor ficticii f ăceau parte: a) actio institoria; b) actio exercitoria; c) actio de peciâio et de in rem verso. 1083. O fictio si liber esset se introducea în formulă în cazul: a) acţiunilor ficticii; b) acţiunilor adiecticiae qualitatis; 1084. Judecătorul trebuia să ţină de un fapt neîndeplinit, ca şi cum ar fi sot îndeplinit, în cazul în care era vorba de: a) acţiuni ficticii; b) acţiuni cu caracter alăturat. 1085. Formula cu transpoziţie cuprinde: a) în intentio un nume şi în condemnatio alt nume; * c) în intentio numele reprezentantului şi în condemnatio numele reprezentantului; d) în intentio numele lui dornimis litis şi în condemnatio numele procuratorului ad litem. 1086. Din categoria acţiunilor cuprinzând formule cu transpozţie făceau parte: a) actio institoria; b) actio quasi institoria; c) actio exercitoria; d) actio de peciâio et de in rem verso. 1087. Din categoria acţiunilor cuprinzând formule cu transpozţie făceau parte: a) actio tributoria; b) actio quod iussu; c) actio Rutiliana, 1088. Acţiunile cuprinzând formule cu transpoziţie erau acţiuni care îşi aveau originea în: ------------------------------------------ 1089. Acţiunile cu caracter alăturat puteau să fie: a) acţiuni pretoriene; b) acţiuni ficticii; c) acţiuni cuprinzând formule cu transpoziţie. 1090. Erau acţiuni private: a) actio ex testamento; c) actio famttiae erciscundae; d) actio communi dividundo. 1091. Erau acţiuni populare: a) actio de effusis et deiectis; ^ b) actio de posito vel suspenso;

Page 78: grile drept roman

78

c) actio sepulchri violaţi. 1092. Acţiunile populare: a) apărau un interes public; b) erau în acelaşi timp şi acţiuni penale; 1093. Acţiunile penale duceau la: a) condamnarea pârâtului îa o amendă; 1094. Erau acţiuni penale: a) actio iniuriarurn aestimatoria; b) actio de posito vel suspenso. 1095. Acţiunile persecutorii (de recuperare) duceau la: a) obligarea pârâtului la restituirea lucrului; b) obligarea pârâtului la repararea pagubei; 1096. Erau acţiuni persecutorii (de recuperare): a) actio redhibitoria; b) actio empti; c) actio depositi; 1097. Acţiunile mixte erau acţiunile: ---------------------------------------- 1098. Erau acţiuni mixte acţiunile introduse: a) pentru repararea daunelor provocate pe nedrept; b) pentru executarea sentinţei. 1099. Acţiunile de drept strict erau acţiuni: a) in personam; b) având în formulă o intentio certa; 1100. Din categoria acţiunilor de drept strict făceau parte: a) actio ex stipulatu; b) actio ex testamento 1101. ludicia bonaefides erau acţiunile: a) in personam; d) având în formulă o intentio incerta. 1102. Expresia ex fide bona figura în: a) acţiunile de bună-credinţă; b) intentio; 1103. în timpul lui Gaius era acţiuni de bună-credinţă: a) actio negotiorum gestorum; b) actio depositi; c) actio mandati. 1104. In timpul lui Gaius era acţiuni de buna-credinţa: a) actio pro socio; b) actio empti; 1105. în timpul lui lustinian au devenit acţiuni de bună-credinţă: a) actio commodati; b) actio praescriptis verbis; c) acţiuni divizorii. 1106. Erau acţiuni de bună-credinţă: a) actio familiae erciscundae; b) acţiunile privitoare la tutelă;

Page 79: grile drept roman

79

c) acţiunile privitoare la dota soţiei; 1107. Erau acţiuni de bună-credintă: -actio finium regundorum; a) actio communi dividundo; b) acţiunile privitoare la locaţiune. 1108. Iudicia arbitraria erau acţiunile: a) judecate în faza apud iudicem de un iudex privatus care iniţial avea calitatea de arbitru, apoi calitatea de judecător; b) care conţineau în formulă o clauză arbitrală. 1109. Acţiunile arbitrare presupuneau: a) un ordin dat de judecător pârâtului de a-l repune pe reclamant în starea anterioară; b) condamnarea pârâtului, în cazul neexecutării ordinului, la o sumă de bani stabilită de reclamant prin jurământ. 1110. Aveau caracter arbitrai: a)actio Calvisiana; b)actio Fabiana; c)formula Octaviana; d)actio Pauliana. 1111. Aveau caracter arbitrai: a) actio aquae pluviae arcendae; b) actio quod metus causa; d) actio de dolo. 1112. In procedura formulară sentinţa era: a) orală; b) nemotivată. 1113. în procedura formulară sentinţa de condamnare producea următoarele efecte: a) autoritatea de lucru judecat; b) forţa executorie. 1114. în procedura formulară sentinţa de absolvire producea următoarele efecte: ----------------------------- 1115. în procedura formulară autoritatea de lucru judecat era: a) acelaşi lucru cu forţa juridică a sentinţei; 1116. în procedura formulară autoritatea de lucru judecat era asigurată faţă de: - reclamant, prin efectul extinctiv al lui litis contestatio 1117. Iniţial, în procedura formulară, forţa juridică a sentinţei: a) era asigurată numai faţă de reclamant; 1118. Pentru a se împiedica reluarea procesului între aceleaţi părţi, în procedura formulară a fost creată regula: a) lucrul judecat se consideră ca adevăr; c) res indicata pro veritate accipitur. 1 1 1 9 . în procedura formulară, alături de litis contestatio, forţa executorie a sentinţei a fost asigurată prin: ------------------ 1120. în procedura formulară, alături de litis contestatio, forţa

Page 80: grile drept roman

80

juridică a sentinţei a fost asigurată prin: ă ) exceptio rei iudicatae. 1121. în procedura formulară, forţa executorie a sentinţei era asigurată prin: a) actio indicati 1122. Revenit în faţa magistratului, pârâtul debitor care nu a executat sentinţa de condamnare pronunţată în procedura formulară, avea următoarele posibilităţi: a) să atace sentinţa pe motivul nulităţii; c) să atace sentinţa pe motivul că judecătorul nu a respectat indicaţiile cuprinse în formulă; d) să se supună imediat execuţiei. 1123. Un al doilea proces grefat pe actio indicaţi: a) avea loc foarte rar; c) ducea la condamnarea la dublu a pârâtului, dacă susrinerile sale erau nefondate; d) ducea la absolvirea pârâtului, dacă susţinerile sale erau întemeiate. 1124. în cazul în care pârâtul nu plătea suma stabilită în sentinţa de condamnare, în procedura formulară magistratul putea să ordone: b) trimiterea debitorului ia închisoarea particulară a creditorului; d) trimiterea creditorului în detenţiunea bunurilor debitorului în scopul vânzării lor. 1125. în procedura formulară, actio indicaţi constituia mijlocul procedural: a) care a înlocuit manus iniectio; b) care ducea la executarea asupra persoanei; c) care ducea la executarea asupra bunurilor. 1126. Executarea asupra persoanei a constituit un sistem: c) preluat în procedura formulară din procedura legisacţiunilor; .; d) diferit în procedura formulară faţă de acelaşi sistem din procedura legisacţiunilor. 1127. Executarea silită asupra bunurilor în procedura formulară a constituit un sistem: a) introdus de pretor; b) cu caracter excepţional. 1128. Formele executării asupra bunurilor în procedura formulară au fost: a) venditio honorum; o ) distracţia honorum; l129. Missio in bona constituia o fază: a ) in venditio honorum; 1130. Prima fază a lui venditio bonorum presupunea: . b) trimiterea creditorului în detenţiunea întregului patrimoniu al debitorului; c) supravegherea debitorului de către creditor; d) păstrarea de către debitor a calităţii de proprietar. 1131. In procedura formulară, se numea magister bonorum: --------------------------- 1132. Bonorum emptor era: > c) cumpărătorul patrimoniului debitorului care se substituia debitorului insolvabil

Page 81: grile drept roman

81

asemenea unui moştenitor cu titlu universal; 1133. în venditio bonorum, acţiunile corespunzătoare creanţelor pe care le avea de încasat debitorul erau exercitate de: d) bonorum emptor prin reprezentare perfectă. 1134. în vederea încasării creanţelor pe care le avea de încasat debitorul, emptor bonorum se folosea de: b) acţiunile pe care le avea debitorul insolvabil împotriva debitorilor săi; c) acţiuni cuprinzând formule cu transpoziţiune. 1135. în venditio bonorum sumele datorate de debitorul insolvabil erau oferite creditorului de: a) bonorum emptor; 1136. Debitorul devenea infam, dacă era executat prin: a) venditio bonorum; 1137. Disiractio bonorum constituie: a) o formă de executare silită asupra bunurilor;. b) o vânzare a bunurilor cu amănuntul. 1138. Distracţia bonorum se aplica în cazul în care debitorul insolvabil era: a) o femeie sui iuris; b) un impuber sui iuris; c) un senator; 1139. Cessio bonorum a fost introdusă: a) în timpul împăratului Octavian Augustus b) printr-o Lex de bonis cedendis; 1140. Cessio bonorum presupunea: a) insolvabilitatea din motive neimputabile debitorului; c) abandonarea bunurilor debitorului în favoarea creditorilor săi printr-o declaraţie în faţa magistratului; 1141. Aplicarea lui cessio bonorum: a) excludea executarea asupra persoanei; d) nu excludea executarea asupra bunurilor dobândite ulterior. 1142. în cessio bonorum debitorului insolvabil i se acorda un beneficium: ----------------------------------- 1143. Aplicarea lui cessio bonorum: a) rămânea la aprecierea magistratului. 1144. Dezbaterea proceselor în procedura extraordinară se desfăşura în faţa unui: a) magistrat judecător; b) reprezentant al autorităţilor publice. 1145. Rolul determinant în procedura extraordinară revenea: a) statului. î 146. Procedura extraordinară se realiza: a) m scris; d) contra cost (cu cheltuieli de judecată). 1147. în procedura extraordinară procesul se desfăşura în prezenţa:

Page 82: grile drept roman

82

a) judecătorului; b) avocaţilor; c) funcţionarilor judecătoreşti. 1148. în procedura extraordinară procesul se desfăşura: a) într-o clădire administrativă; b) m prezenţa pârtilor; 1149. Procesul începea în procedura extraordinară prin: a) narratio; 1150. în procedura extraordinară, procesul începea prin: a) expunerea contradictorie a faptelor de către părţi; b) supunerea părţilor la un interogatoriu de către judecător; 1151. în procedura extraordinară trebuia: a) ca reclamantul să-şi dovedească dreptul; b) ca pârâtul să-şi dovedească excepţiile ridicate. 1152. O ierarhie a probelor a început să se contureze în: a) procedura extraordinară; 1153. în procedura extraordinară, în materia probelor: c) înscrisul avea o forţă probantă mai mare decât probele orale; d) recunoaşterea pârâtului avea o forţă probantă mai mare decât un înscris. 1154. Forţa probantă absolută în procedura extraordinară avea: ----------------------- 1155. La Roma, în procedura extraordinară, procesele erau judecate de: b)praefectus urbi; 1156. La Constantinopol, în procedura extraordinară, locui pretorului urban a fost luat de: a) praefectus urbi. 1157. în procedura extraordinară ierarhia funcţionarilor cu atribuţii judecătoreşti era următoarea:; b) împăratul, praefecti praetorio, vicarii, rectores; 1158. în procedura extraordinară, în provincii, funcţionarii însărcinaţi cu atribuţii judecătoreşti erau: a) rectores; b) guvernatorii. 1159. Formele procedurii extraordinare în perioada clasică au fost: a) procedura prin denuntiatio; b) procedura prin rescript; 1160. Formele normale ale procedurii extraordinare au fost: a) procedura prin denuntiatio; b) procedura prin litis denuntiatio; c) procedura prin libel. 1161. Formele normale ale procedurii extraordinare în epoca postclasică au fost: •* a) procedura prin litis denuntiatio; b) procedura prin libel. 1162. Formele procedurii extraordinare în epoca postclasică au fost: a) procedura prin litis denuntiatio;

Page 83: grile drept roman

83

b) procedura prin rescript; c) procedura prin libel. 1163. Procedura prin denuntiatio consta din: a) notificarea adresată de reclamant pârâtului; b) autorizarea notificării de către magistrat; c) invitaţia adresată pârâtului de a se prezenta într-o anumită zi în faţa magistratului; 1164. Procedura prin rescript era o formă a procedurii extraordinare: a) excepţională; b) întâlnită în perioada, clasică; c) întâlnită în epoca postclasică. 1165. Procedura prin rescript presupunea: a) posibilitatea reclamantului de a se adresa direct împăratului; d) trimiterea cauzei instanţei inferioare pentru a stabili starea de fapt. 1166. Procedura prin litis denuntiatio era o formă a procedurii extraordinare: a) normală; b) întâlnită în perioada postclasică. 1.167. In litis denuntiatio citarea pârâtului se făcea de către: a) un funcţionar inferior; 1168. Procedura prin libel începea prin: --------------------------- 1169. Libellus conventionis era: a) o cerere de citare; b) o cerere cuprinzând pretenţiile reclamantului; , d) o cerere adresată instanţei. 1170. în procedura prin libel, în timpul lui lustinian, citarea pârâtului se realiza: a) la nevoie, prin folosirea forţei; b) de către un agent judiciar numit exsecutor; 1171. Libellus conventionis putea fi introdusa în termen de: --------------------------------------- 1172. în procedura prin libel, în timpul lui lustinian, termenul în care pârâtul putea răspunde printr-o întâmpinare la pretenţiile reclamantului era de: a) 20 de zile, > 1173. în procedura extraordinară sentinţa de condamnare avea ca obiect: a) o sumă de bani, dacă obiectul dreptului dedus în justiţie de reclamant era o sumă de bani; b) un lucru, dacă obiectul dreptului dedus în justiţie de reclamant îl constituia acel lucru; d) o sumă de bani, dacă lucrul care forma obiectul dreptului dedus injustiţie nu mai putea fi restituit.

Page 84: grile drept roman

84

1174. în procedura extraordinară judecătorul putea: a) să-1 condamne pe pârât la suma pretinsă de reclamant; b) să-1 condamne pe pârât la o sumă mai mică decât cea pretinsă de reclamant; c) să-1 absolve pe pârât; 1175. în procedura extraordinară executarea sentinţei era asigurată de: a) funcţionari imperiali; b) apparitores. 1176. în procedura extraordinară executarea sentinţei de condamnare se putea face: a) asupra bunurilor debitorului, în natură; b) asupra bunurilor debitorului, prin vânzarea lor; d) asupra persoanei debitorului, într-o închisoare a statului. 1177. în procedura extraordinară executarea sentinţei se realiza: a) mânu militari; b) prin folosirea forţei. 1178. în procedura extraordinară, împotriva sentinţei se putea face apel: a)imediat b)intr-un termen scurt c)oral d)in scris 1179..in timpul lui iustinian apelul putea fi facut in termen de b)10 zile 1180.In procedura extraordinara apelul era judecat de obicei de: --------------------------------------------------- c) vicarii praefectorium praetorio; d) rectores. 1181. Putea să hotărască vice sacra: praefectus praetorio; 1182. în procedura extraordinară, apelul era: a) depus la judecătorul care pronunţase sentinţa; b) suspensiv de executare; 1183. în procedura extraordinară, executarea sentinţei până la soluţionarea apelului era asigurată prin: ------------------------- 1184. Caracterul devolutiv al apelului presupunea că: a) a doua instanţă trebuia să cerceteze ex novo fondul procesului; b) părţile puteau să facă noi cereri. 1185. în funcţie de partea care declarase apel, respingerea cererii de apel avea drept consecinţă: a) amendarea pârâtului, dacă apelul fusese declarat ele pârât; b) amendarea reclamantului, dacă apelul fusese declarat de reclamant; 1186. Respingerea apelului avea drept consecinţă a) amendarea pârâtului, dacă apelul fusese declarat de pârât; b) amendarea reclamantului, dacă apelul fusese declarat de reclamant. 1187. în procedura extraordinară: a) se putea agrava situaţia apelantului în propria cale de atac; b) prima sentinţă putea fi modificată in peius;

Page 85: grile drept roman

85

1188. în procedura extraordinară: a) prima sentinţă putea fi modificată in peius; b) a doua sentinţă nu putea fi modificată in peius. 1189. In procedura extraordinară, în mod normal: a) prima sentinţă putea fi atacată; b) a doua sentinţă nu putea fi atacată. 1190% în procedura extraordinară, a doua sentinţă putea fi atacată numai printr-o: a) supplicatio. 1191. în procedura extraordinară, a doua sentinţă putea fi atacată: c) printr-un recurs special adresat împăratului; 1192, în timpul Republicii, justiţia era administrată în provincii de: a) guvernator; b) quaestor; c) legatus. 1193, In epoca imperială, în Italia, justiţia era administrată de: > b) iuridici; 1194. In epoca imperială, în provinciile senatoriale, justiţia era administrată de: a) quaestor; b) legatus 1195. In epoca imperială, în provinciile senatoriale, magistratul cu atribuţii similare edililor curuli la Roma, avea calitatea de: a) quaestor; 1196. în timpul Republicii, activitatea judiciară a magistraţilor se putea desfăşura: a) numai ziua; b) în cursul zilelor faste; 1197. Din categoria interdictelor prohibitorii fac parte: a) interdictele posesorii utipossidetis; b) interdictele referitoare la tăierea arborilor; 1198. Din categoria interdictelor restitutoriî fac parte - interdictele recuperandae possessionis causa 1199. în procedura prin libel, cererea reclamantului: a) nu trebuie să precizeze numele acţiunii intentate; b) nu era supusa vreunei condiţii de forma. 1200. în procedura prin litis denuntiatio, după lumânarea citaţiei, părţile trebuiau să se prezinte în faţa tribunalului în termen de: d)patru luni. LUCRURILE 1201. Din punct de vedere juridic, res semnifica: a) un lucru; b) un bun; c) o porţiune a lumii reale susceptibilă să fie obiect al unui drept patrimonial; 1202. Potrivit Instituţiilor lui Gaius, clasificarea fundamentală a lucrurilor deosebeşte între: ---- 1203. Potrivit Instituţiilor lui Gaius, summa rerum divisio cuprinde:

Page 86: grile drept roman

86

a) res in palrimonio şi res extra patrimonium; 1204. în general, res in patrimonio cuprind: )lueruri susceptibile de a forma obiectul patrimoniului persoanei particulare; 1 \ T . . . "

b) res in commercio; c) lucruri care se află în circuitul civil; 1205. In general, res extra patrimonium cuprind: c) res humani iuris; d) res divini iuris. 1206. Din res extra patrimonium pot să facă parte: a) res nullius; b) res communes; c) res extra commercium; 1207. Coincid întotdeauna, din punct de vedere juridic, noţiunile de: a) lucru şi bun; -res in patrimonio şi res in commercio 1208. Un lucru care se află în circuitul civil este un: a) lucru capabil să constituie obiect de raporturi juridice private; b) res in commercio. 1209. Un lucru care nu se află în circuitul civil este: a) res humani iuris; b) res umversttatis; 1210. în comparaţie cu res extra patrimonium, noţiunea de res extra commercium este: a) în general, identică; b) uneon, mai restrânsă. 1211. Făceau parte din res in commercio: ------. 1212. Făceau parte din res extra commercium: a) res divini iuris; b) res humani iuris; c) res communes; d) res sanctae. 1213. Res nullius erau: a) lucruri in commercio fără un proprietar; b) res extra patrimonium; 1214. După cum afirma Gaius, în res quae tangipossunt intrau: --------------- 1215. După cum afirma Gaius, în res quae tangi possunt intrau: a) res corporales; 1216. Sclavul era: a) res in commercio; b) res corporales; 1217. După cum afuma Gaius, în res quae tangi possunt intrau: a) res inconsumabili; b) res indivisibili; până în epoca postclasică, a fost aceea care deosebea între:

Page 87: grile drept roman

87

a) res in commercio şi res extra commercium; b) res humani iuris şi res divini iuris; c) res corporales şi res incorporales; d) res mobiles şi res immobiles. 1218.Red quae tangi non possunt erau: a)drepturi patrimoniale b)creantele 1219.Dreptul de abitatie era res: a)incorporales b)in commercio 1220.Dreptul de uz facea parte: a)res in commercio b)res in patrimonio c)res incorporales 1221.Din res incorporales faceau parte a)servitutile prediale rurale b)servitutile prediale urbane c)dreptul de uzufruct 1222. cea mai importanta clasificare a lucrurilor in patrimonio, pana in epoca postclasica, a fost aceea care deosebea inte : ----------------------------------------------------------------- 1223. Criteriul distincţiei între res mancipi şi res nec mancipi îl constituie: a) importanţa culturală a lucrurilor; b) importanţa economică a lucrurilor; 1224. în categoria res mancipi intrau: a) terenurile din Italia; b) dreptul de a aduce apa prin ţevi care trec prin terenul altuia. 1225. In categoria res mancipi intrau: a) aquaeductus; b) actus; 1226. In res nec mancipi intrau: a) terenurile din provincii, exceptând cele care se bucurau de ius Italicum; d) praedia stipendaria et tributar ia. 1227. Din res nec mancipi făceau parte: -------------- 1228. Făceau parte din res nec mancipi: a) oi şi capre; b) cămile şi elefanţi; 1229. Calul făcea parte din categoria lucrurilor: a) corporales; b) mancipi; 1230. Dreptul de a trece cu turma de animale pe terenul altuia (actus) făcea parte din: b) res incorporales; c) res mancipi; 1231. Servitus non aîtius tollendi făceau parte din: b) res incorporales; c) res nec mancipi.

Page 88: grile drept roman

88

1232. Conform lui ius civile, dreptul de proprietate asupra lucrurilor din categoria res mancipi se puteau transmite: a) prin modalităţi accesibile numai cet[\enilor romani; b) prin in iure cessio; 1233. Dreptul de proprietate asupra lucrurilor din categoria res nec mancipi se puteau transmite: a) prin predarea materială a lucrului; b) prin tradîtio. 1234. Diferenţa dintre res mancipi şi res nec mancipi era importantă în: a) epoca veche; b) dreptul civil (ius civile). 1235. Clasificarea lucrurilor în mancipi şi nec mancipi a căzut în desuetitudine şi apoi a fost abolită în mod formal: a) în epoca postclasică; b) printr-o consituţie a împăratului lustinian. 1236. Din scrierile jurisconsulţilor rezultă în mod implicit clasificarea lucrurilor în: a) res mobiles şi res immobiles; b) res mobiles şi res soli. 1237. Terenurile făceau parte din categoria: a) res corporales; b) res soli; c) res immobiles. 1238. De regulă, o clădire situată într-o provincie romană făcea parte din: a) res nec mancipi; b) res soli; c) res immobiles. 1239. Dreptul roman a recunoscut expres clasificarea lucrurilor în: a) res corporales şi res incorporales; b) res mancipi şi res nec mancipi; 1240. Expresia res soli este sinonimă cu: a) res immobiles; 1241. Un sclav făcea parte din categoria: a) res corporales; b) res mancipi; c) res fruttifere; 1242. Sclavul Stichus face parte din categoria: a) res corporales; b) res mancipi; c) res fmttifere; d) species. 1243. Lucrurile determinate prin caracterele genului din care fac parte se numesc: -----------

Page 89: grile drept roman

89

1244. Lucrurile determinate prin calităţi individuale se numesc: ------- 1245. Lucrurile care fonnează obiectai unui mutuum fac parte din categoria: a) genera; b) res quae pondere, numero, mensura consistent; c) res fimgibili. 1246. Clasificarea lucrurilor în res mobiles şi res immobiles (soli) prezintă importanţă în materia: a) unor drepturi asupra altuia; b) unor contracte reale; c) uzucapiunii. 1247. Debitorul obligaţiei imposibil de executat ca urmare a pieirii forţate a lucrului era exonerat de răspundere, dacă obiectul obligaţiei îl constituia un lucru din categoria: a) species; 1248. Lucrurile care se pot înlocui unele prin altele sunt: a) res fimgibili; b) res quae pondere, numero, mensura consistent; c) care fac obiectul unui mutuum. 1249. Res fimgibili sunt lucruri care: a) se pot înlocui unele prin altele; b) se pot cântări; d) se pot număra. 1250. Res quae pondere, numero, mensura consistent formau, de regulă, obiectul unui: a) commendatio; b) mutuum; c) depositum irregulare. 1251. Res fruttifere sunt lucrurile: a) care produc în mod periodic alte lucruri materiale; b) care îşi păstrează intactă substanţa materială; 1252. Fructele produse de res fruttifere puteau să fie: a) naturale: b) civile; 1253. Fructele produse de res fruttifere se numesc fructe civile deoarece: a) se realizau pe calea unor acte civile 1254. Aveau calitatea de fructtts: a) operae; 1255. Res infruttifere sunt lucrurile: ------------ 1256. In comparaţie cu res accessoriae, res principales au de regulă: a) o valoare economică mai mare; --o individualitate juridică proprie

Page 90: grile drept roman

90

1257. Clasificarea lucrurilor în res quae usu consumuntur şi res quae in abusu continentur prezintă importanţă în contractele: a) commodatum; d) mutuum. 1258. Cea mai importantă clasificare a lucrurilor extra patrimonium. distinge între: a) res divini iuris şi res humani iuris. 1259. Res humani iuris erau: a) res extra commercium: b) res extra patrimonium; 1260. Din res humani iuris făceau parte: a) res universatis; c) res communes; d) res publicae. 1261. Res communes omnium cuprindeau: ----------- 1262. Lucrurile care prin natura lor erau destinate folosinţei comune a tuturor oamenilor făceau parte din categoria: a) res extra commercium; b) res humani iuris. 1263. Puteau deveni res privatae şi. să se afle in commercio: a) fracţiuni din res communes; b) res publicae din domeniul privat; 1264. Apa mării f ăcea parte din categoria lucrurilor incluse în: a) res extrapatrimonium; b) res humani iuris; ; c) res communes omnium. 1265. Res publicae cuprindeau: b) lucrurile aparţinând statului roman şi care prin natura lor proprie erau afectate unei folosinţe comune; c) lucrurile care serveau procurării unor venituri statului roman. 1266. Res publicae cuprindeau: a) lucrurile care aparţineau poporului roman în totalitatea sa; b) lucrurile care serveau acoperirii cheltuielilor statului roman; 1267. în res publicae din categoria ce avea să prefigureze domeniul public al statului din dreptul modern intrau: a) lucrurile aparţinând statului roman care prin natura lor proprie erau afectate unei folosinţe comune; b) lucrurile aparţinând statului roman care prin destinaţie erau afectate unei folosinţe comune. 1268. în res publicae, din categoria ce avea să prefigureze domeniul privat al statului din dreptul modem făceau parte: a) lucrurile care serveau acoperirii unor cheltuieli ale statului roman; b) lucrurile care serveau procurării unor venituri statului roman; 1269,, Făceau parte din res publicae:

Page 91: grile drept roman

91

a) fluviile; b) porturile; c) drumurile. 1270. Teatrele puteau să facă parte din categoria: a) res publicae - domeniul public; b) res universitatis. 1271. Stadioanele puteau să facă parte din categoria: a) res publicae - domeniul public; b) res universitatis. 1272. Din res publicae - categoria domeniului privat - făceau parte: a) servi publici; d) ager publicus. 1273. Fracţiuni din res communes puteau deveni res privatae prin: b) ocupaţia; 1274. Erau repartizate în două mari categorii: a) res publicae; 1275. Sumele provenite din impozite făceau parte din: a) res extra patrimonium; b) res publicae - categoria domeniului privat. 1276. Minele şi carierele care aparţineau statului roman, făceau parte din: --------------- 1277. Lucrurile care făceau parte din res publicae erau adminstrate de: a) magistraţi. 1278. Contractele încheiate cu particularii având ca obiect lucruri din categoria res publicae, erau supuse normelor: 1279. Unele res publicae. din categoria domeniului privat puteau fi dobândite de particulari prin: a) mancipaţiune; d)tradiţiune. 1280. Unele res publicae din categoria domeniului public puteau fi dobândite de particulari prin: ------------------ 1281. Servi publici puteau fi dobândi\i de particulari prin: a) mancipaţiune; b) tradiţiune; 1282. Unele res publicae din categoria domeniului public puteau să fie: » c) date în folosinţa unor persoane particulare; d) închiriate unor persoane particulare. 1283. Unele res publicae din categoria domeniului privat puteau să fie: a) înstrăinate unor persoane particulare prin anumite moduri de dobândire specifice dreptului civil; b) înstrăinate unor persoane particulare prin anumite moduri de dobândire

Page 92: grile drept roman

92

specifice dreptului ginţilor; c) date în folosinţa unor persoane particulare; d) închiriate unor persoane particulare. 1284. Res universitatis cuprindeau lucrurile: b) aparţinând unei colonii; c) apai-ţinând unui municipiu; 1285. Din res universitatis făceau parte: --------------------- 1286. Băile comunale făceau parte din: a) res universitatis; b) res extra patrimonium. 1287. Din res universitatis tăceau parte: a) stadioanele; b) teatrele. 1288. Cuprindeau trei categorii de lucruri: a) res humani iuris; b) res divini iuris. 1289. Lucrurile destinate satisfacerii nevoilor religioase făceau parte din: a) res extra commercium; b) res extra patrimonium; c) res divini iuris. 1290. Res sacrae erau lucrurile: a) consacrate zeilor superiori; b) consacrate lui Dumnezeu. 1291. Consacrarea lucrurilor sacre se făcea prin: a) lege; b) senatusconsult; 1292. Res religiosae erau lucrurile: a) destinate cultului morţilor; b) închinate zeilor Mani; 1293. Res sanctae erau lucrurile: ------------------- 1294. Lucrurile neînchinate zeilor, dar socotite ca atare prin legi şi ocrotite prin sancţiuni severe, făceau parte din: a) res divini iuris;

c) res sanctae; 1295. Făceau parte din res sacrae: * a) bisericile; b) altarele; c) templele. 1296. Bisericile făceau parte din: a) res sacrae; b) res divini iuris. 1297. Templele făceau parte din:

Page 93: grile drept roman

93

a) res divini iuris; b) res sacrae; 1298. Făceau parte din res religiosae: b) mormintele; c) cimitirele. 1299. Făceau parte din res religiosae -------------- 1300. Zidurile cetăţii f ăceau parte din: b) res divini iuris; 1301. Pietrele de hotar făceau parte din: a) res sanctae; d) res divini iuris. 1302. Din res sanctae făceau parte: ---------------- 1303. Porţile cetăţilor făceau parte din: a) res divini iuris; 1304. Din res sacrae făceau parte: a) altarele; b) bisericile; 1305. Din res sanctae făceau parte: c) porţile cetăţilor, d) zidurile cetăţilor. 1306. Erau sustrase dreptului privat: a) porţile cetăţilor; b) zidurile cetăţilor; POSESIA 1307. Posesiea este: a) o stare de fapt; b) stăpânirea materială a lucrului; c) o stăpânire care se bucură de protecţie juridică. 1308. Posesiea, ca instituţie juridică, a apărut: a) în epoca veche; b) în legătură cu atribuirea în folosinţa cetăţenilor a unor parcele din ager publicus. 1309. Iniţial, termenul possessio desemna parcelele atribuite cetăţenilor din terenuri aflate în: a) proprietatea statului roman; . 1310. Stăpânirea exercitată de particulari asupra lui ager publicus era desemnată prin termenul de: a) possessio; 1311. La început, stăpânirea exercitată de particulari asupra lui ager publicus era privită ca o stare: a) de fapt; b) neocrotită de drept. 13Î2. Posesiea a început să se bucure de ocrotire juridică: a) pe la sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr.;

Page 94: grile drept roman

94

b) prin apariţia interdictelor; 1313. Interdictele constituiau mijloace de protecţie puse la îndemâna: a) posesorilor care nu erau proprietari. 1314. Elementele posesiei sunt: ------------ 1315. Termenul animus desemnează în cazul posesiei: b) intenţia de a păstra lucrul pentru sine; c) intenţia de a se comporta ca un proprietar; d) voinţa de a se comporta ca un proprietar. 1316. în cazul posesiei, termenul corpus desemnează: a) actele materiale prin care se realizează stăpânirea asupra unui lucru; b) pătrunderea sau instalarea într-un imobil. 1317. Intră în elementele posesiei: a) animus domini; 1318. Posesiea se pierde: a) prin pierderea cumulativă a ambelor elemente; b) prin pierderea lui animus sau a iui corpus. 1319. Pentru dobândirea posesiei sunt necesare: a) animus; b) corpus; 1320. Possessio ad interdicta dă dreptul la: a) protecţie prin intermediul interdictelor; b) protecţie posesorie; 1321. Pentru a exista possessio ad interdicta erau necesare: b) animus; c) corpus. 1322 Possessio ad usucapionem putea să ducă la dobândirea prin uzucapiune a proprietăţii: a) quiritare; , 1323. Possessio ad usucapionem presupunea: a) animus; b) corpus: c) să fie neviciată; d) să fie neîntreruptă. 1324. Posesia lipsită de orice protecţie juridică faţă de anumite persoane se numea: a) possessio in ius ta; c) possessio vitiosa. 1325. Possessio ininsta era: a) posesia viciată; b) posesia lipsită de orice protecie juridică faţă de păgubaş sau victima violenţei. 1326. Viciile posesiei erau: a) precaritatea şi clandestinitatea; b) clandestinitatea şi violenţa; 1327. Possessio iuris avea ca obiect: a) res incorporales.

Page 95: grile drept roman

95

1328. O servitute era întotdeauna obiectul unei: a) quasi possessio; b) possessio iuris; 1329. Possessio iuris a apărut: b) în perioada postclasică; 1330. Un teren putea să facă obiectul unei: a) possessio ad interdicta; b) possessio ad usucapionem; c) possessio iniusta; 1331. Quasi possessio era aceiaşi lucru cu: --------------------- 1332. în dreptul roman, posesiea producea următoarele efecte: a) posesorul se bucura de protecţie juridică prin intermediul interdictelor; c) într-un proces de revendicare posesorul avea calitatea de pârât. 1333. Ca efect aî posesiei, posesorul putea deveni proprietar: a) quiritar; b) prin uzucapiune; 1334. Interdictele posesorii erau: a) mijloace create de pretor; c) destinate menţinerii posesiei; d) destinate redobândirii posesiei pierdute. 1335. Din categoria interdictelor recuperandae possessionis causa făceau parte: a) de. precario; b) de clandestina possessione causa. 1336. în cazul în care o persoană fusese deposedată de către o bandă, avea îa dispoziţie un interdict: a) recuperandae possessionis causa; b) unde vi armata. 1337. Interdictul unde vi era uri interdict: a) recuperandae possessionis causa; b) care se introducea în termen de un an de la deposedare; 1338. Celui care împrumutând altuia un lucru, putea oricând sâ ceară restituirea lucrului, în cazul în care nu i se restituia lucrul, la cererea sa i se acorda un interdict: a) recuperandae possessionis causa; 1339. împotriva celui care intra în posesiea lucrului pe ascuns faţă de proprietar se acorda interdictul: ----------- 1340. Erau interdicte duble: a) uti possidetis; b) utrubi. 1341. în interdictele retinendae possessionis causa posesorul are calitatea: a) atât de reclamant, cât şi de pârât. 1342. Interdictul utrubi era un interdict:

Page 96: grile drept roman

96

a) retinendae possessionis causa; b) aplicabil lucrurilor mobile; 1343. Interdictul utrubi se acorda: b) celui care a posedat lucrul, fără viciu faţă de adversar, mai mult în cursul anului care a procedat eliberarea interdictului; c) în cazul lucrurilor mobile; 1344. Interdictul uti possidetis era un interdict: a) retinendae possessionis causa; d) aplicabil lucrurilor imobile. .1345. Interdictul uti possidetis se acorda: a) în cazul lucrurilor imobile; b) celui care a posedat lucrul, fără viciu faţă de adversar, în momentul eliberării interdictului. 1346. Detenţiunea este acelaşi lucru cu: a) possessio corporalis; b)possessio naturalis. „ 1347. în comparaţie cu posesiea, detenţiunea prezintă următoarele elemente comune: a) este o stare de fapt; b) elementul, corpus prezintă aceeaşi semnificaţie; 1348. Animus semnifică intenţia de a păstra lucrul pentru altul în cazul unei: a) possessio corporalis; b) detenţiuni. 1349. Animus semnifică intenţia de a păstra lucrul pentru sine în cazul unei: a) possessio iniusta; b) possessio iuris; 1350. Animus are aceeaşi semnificaţie pentru: a) possessio ad usucapionem şi possessio iuris; b)possessio corporalis şi possessio naturalis; 1351. Păstrau lucrai pentru altul: a) chiriaşul; b) arendaşul. PROPRIETATEA 1352. Formele proprietăţii romane în epoca veche au fost: a) proprietatea statului; b) proprietatea individuală a cetăţenilor; c) proprietatea quiritară; 1353. Formele proprietăţii private care au apărut în dreptul clasic au fost: a) proprietatea pretoriană; b) proprietatea provincială; c) proprietatea peregrină. 1354. Formele proprietăţii private în dreptul clasic au fost: a) proprietatea quiritară;

Page 97: grile drept roman

97

b) proprietatea pretoriană; c) proprietatea provincială; d) proprietatea peregrină. 1355. Formele proprietăţii private în epoca postclasică au fost: ---------------- 1356. Formele proprietăţii private în epoca postclasică au fost: a) dominium; 1357. Dintre formele proprietăţii private, în epoca postclasică au dispărut: a) proprietatea provincială; b) proprietatea peregrină. 1358. în epoca postclasică s-au contopit în dominium: a) proprietatea quiritară; b) proprietatea pretoriană; 1359. Dintre formele proprietăţii private, până la sfârşitul Republicii, romanii au cunoscut: a) proprietatea quiritară; 1360. în epoca veche, dominium ex iure Quiritium era acelaşi lucru cu: a) proprietatea quiritară; b) proprietatea privată; c) proprietatea individuală a cetăţenilor. 1361. în dreptul clasic, dominium ex iure Quiritium era acelaşi lucru cu: a) proprietatea quiritară; 1362. Potrivit unei definiţii celebre, proprietatea quiritară este: a) ius abutendi; b ) ius fruendi; c) ius utendi. 1363. în conformitate cu ius abudendi, proprietarul quiritar ai unei case avea dreptul: a) să vândă casa; b) sa distrugă casa; 1364. în conformitate cu ius fruendi, proprietarul quiritar al unei case avea dreptul: a) să perceapă chiria, dacă a închiriat casa; b) să strângă recolta din grădina casei. 1365. în conformitate cu ius utendi, proprietarul quiritar al unei case avea dreptul: a) să locuiască în casă; 1366. Dreptul proprietarului quiritar de a percepe chiria de la persoana căreia i-a încredinţat lucrul intră în conţinutul lui: a) ius fruendi; 1367. Dreptul proprietarului quiritar de a dispune de lucrul său intră în conţinutul lui: a) ius abutendi; 1368. Dreptul proprietarului quiritar de a se folosi de lucrul său intră

Page 98: grile drept roman

98

în conţinutul lui: a ) ius utendi. 1369. în conformitate cu rus utendi, proprietarul quiritar al unui lucru avea dreptul: -------------- 1370. La început, ideea abstractă de proprietate a fost desemnată prin termenul: ---------- 1371. în timpul iui Cicero, proprietatea era desemnată prin cuvântul: a) dominium; 1372. Termenul proprietas a apărut în timpul împăratului: a) Traian; 1373. Proprietatea quiritară avea un caracter: a) absolut şi exclusiv; b) exclusiv şi perpetuu; 1374. Proprietatea quiritară prezenta următoarele caractere: b) perpetuu; c) exclusiv; d) absolut' 1375. Caracterul exclusiv al proprietăţii quiritare presupune că: a) proprietatea quiritară aparţine numai unui cetăţean roman; b) proprietatea quiritară poartă numai asupra unui obiect roman. 1376. Caracterul absolut al proprietăţii quiritare presupune că: ------------------- 1377. Caracterul perpetuu al proprietăţii quiritare presupune că: a) proprietatea quiritară nu poate fi transmisă; b) proprietatea quiritară nu poate fi revocată. 1378. Faptul că proprietatea quiritară putea fi transmisă numai ( printr-un mod de dobândire prevăzut de ius civile ţinea de caracterul său: a) exclusiv; 1379. Restricţiile dreptului de proprietate quiritară sunt o excepţie de la caracterul său: a) absolut. 1380. Restricţiile dreptului de proprietate au fost prevăzute în interesul: a) public; b) vecinilor; c) particular. 1381. Erau restricţii ale dreptului de proprietate bazate pe interesul public: a) exproprierea imobilelor particulare cti despăgubirea proprietarilor; b) exproprierea imobilelor particulare fără despăgubirea proprietarilor; 1382. Erau restricţii ale dreptului de proprietate bazate pe interesul public: a) obligaţia proprietarilor ale căror terenuri erau vecine cu un râu navigabil de a suporta utilizarea publică a râului respectiv; d) interzicerea demolării caselor în vederea utilizării materialelor. 1383. Erau restricţii ale dreptului de proprietate bazate pe interesul privat al vecinilor:

Page 99: grile drept roman

99

a) obligaţia proprietarilor de a suporta scurgerea apelor de pe terenurile .superioare: d) obligaţia de a lăsa pe un. proprietar să culeagă fructele căzute din arborii săi pe terenul altuia. 1384. Era o restricţie bazată pe interesul public obligaţia proprietarului de a lăsa înjurai câmpului o fâşie liberă de: ------------------ 1385. Era o restricţie a dreptului de proprietate bazată pe interesul privat aî vecinilor, obligaţia de a îngădui extinderea ramurilor arborilor din vecinătate, dacă acestea se aflau îa o înălţime minimă de: a) 15 paşi; 1386. Coproprietatea reprezintă o excepţie a caracterului: a) exclusiv al proprietăţii quiritare; 1387. Constituie o excepţie de îa caracterul exclusiv ai proprietăţii quiritare: a) condominium; b) coproprietatea. 1388. Consituie o excepţie de la caracterul perpetuu al proprietăţii: -------------- 1389. Faptul, că proprietatea, prin natura sa, avea un caracter exclusiv presupunea că: a) asupra unui lucru nu putea să se exercite decât dreptul de proprietate al unui singur cetăţean roman; b) mai mulţi cetăţeni nu puteau să exercite în acelaşi timp dreptul de proprietate asupra aceluiaşi lucru. 1390. Cazul temporar în care se aflau comoştenitorii până la ieşirea din indiviziune a reprezentat o situaţie: b) excepţională, reglementată de dreptul roman; c) de coproprietate; d) de condominium. 1391. Asupra, lucrului aflat în indiviziune un coproprietar avea dreptul să-1 folosească: a) integral, în conformitate cu natura sa; b) integral în conformitate cu destinaţia sa; 1392. Proporţional cu cota-parte ce o deţinea asupra lucrului aflat în indiviziune, un coproprietar avea dreptul: a) să culeagă fructele; b) să dispună asupra cotei-părţi ideale. 1393. Un coproprietar putea să dispună singur: a) asupra ieşirii din indiviziune; b) asupra cotei-părţi ideale ce o deţinea. 1394. Ieşirea din indiviziune a coproprietarilor putea fi făcută: b)oricând; . 1395 Starea de coproprietate putea să înceteze prin:

Page 100: grile drept roman

100

a)actio communi dividundo b) actio familiae erciscundae; c) unele acţiuni divizorii. 1396. Cea mai importantă clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii este cea care distinge între: a) modurile de drept natural şi modurile de drept al ginţilor; b) modurile de dobândire a proprietţii quiritare asupra lucrurilor mancipi şi modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi. . d) la iniţiativa unuia dintre coproprietari, 1397. Clasificări romane ale modurilor de dobândire a proprietăţii au fost cele care distingeau între: a) modurile de transmitere cu titlu universal şi modurile de transmitere cu titlu particular; b) modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra lucrurilor mancipi şi modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra lucrurilor nec mancipi; - d) modurile de drept natural sau al ginţilor şi modurile de drept civil. 1398. Făceau parte din modurile civile de dobândire a proprietăţii; a) legea; b) uzucapiunea. 1399. Făceau parte din modurile de drept natural de dobândire a proprietăţii: a) accesiunea; b) ocupaţiunea; c) specificaţiunea; d) tradiţiunea. 1400. Făceau parte din modurile civile de dobândire a proprietăţii: a) legea şi in iure cessio; b) atribuirea şi mancipaţiunea; 1401. Făceau parte din modurile de drept natural de dobândire a proprietăţii: a) specificaţiunea şi tradiţiunea; b) accesiunea şi ocupaţiunea. 1402. Făceau parte din modurile civile de dobândire a proprietăţii: a) legea, adiudicatio şi in iure cessio; b) uzucapiunea, mancipaţiunea şi atribuirea. 1403. Făceau parte din dreptul natural de dobândirea proprietăţii: a) ocupaţiunea, accesiunea, tradiţiunea; b) accesiunea, ocupaţiunea, specificaţiunea; 1404. Făceau parte din modurile de drept civil de dobândire a proprietăţii: # a) legea şi atribuirea; b) uzucapiunea şi mancipaţiunea; c) in iure cessio şi atribuirea; d) adiudicatio şi uzucapiunea. 1405. Făceau parte din modurile de drept natural de dobândire a proprietăţii:

Page 101: grile drept roman

101

--------------------------- 1406. Modurile de transmitere a proprietăţii cu titlu particular presupun transmiterea: d) numai a unor bunuri individuale. 1407. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) mancipaţiunea şi ocupaţiunea; b) ocupaţiunea şi uzucapiunea. 1408. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi tăceau parte: ------------- 1409. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) adiudicatio şi in iure cessio; b) adiudicatio şi lex. 1410. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) lex şi in iure cessio; b) ocupaţia şi in iure cessio; c) ocupatio şi adiudicatio; d) uzucapiunea şi mancipaţiunea. 1411. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) ocupaţiunea, uzucapiunea şi mancipaţiunea; b) ocupaţiunea, in iure cessio şi atribuirea; c) ocupaţiunea, lex şi mancipaţiunea. 1412. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: ----------------------- 1413. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) mancipaţiunea, uzucapiunea şi ocupaţiunea; b) mancipaţiunea, uzucapiunea şi adiudicatio; 1414. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) ocupaţiunea, lex şi in iure cessio; b) ocupaţiunea, uzucapiunea şi adiudicatio. 1415. Din modurile de dobândire a proprietăţii quiritare asupra bunurilor mancipi făceau parte: a) lex, in iure cessio, adiudicatio şi ocupatio; b) lex, in iure cessio, uzucapiunea şi mancipaţiunea; 1416. Proprietatea quiritară asupra lucrurilor nec mancipi putea fi dobândită prin: a) tradiţiune; b) accesiune; c) specificaţiune.

Page 102: grile drept roman

102

1417. Proprietatea quiritară asupra lucrurilor nec mancipi putea fi dobândită prin: a) accesiune şi specificaţiune; b) accesiune şi tradiţiune. 1418. Proprietatea quiritară asupra lucrurilor nec mancipi putea fi dobândită prin: a) accesiune şi tradiţiune; 1419. Proprietatea quiritară asupra lucrurilor nec mancipi putea fi dobândită prin: a) tradiţiune şi specificaţiune; 1420. Principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet se aplica în cazul în care proprietatea a fost dobândită printr-un mod: a) derivat; 1421. Ocupaţiunea este un mod de dobândire a proprietăţii: a) de drept natural; b) quiritare asupra lucrurilor mancipi; 1422. Ocupaţiunea este un mod de dobândire a proprietăţii: a) de drept al ginţilor; b) de drept natural; c) originar; 1423. Ocupaţiunea constă în: luarea în stăpânire a unui lucru care nu aparţine nimăniu; c) luarea în stăpânire a unui res nullius; ■

1424. Puteau forma obiectul ocupaţiunii: a) res derelictae; b) res hostium; c) res inventae in litore maris; d) res nullius. 1425. Puteau forma obiectul ocupaţiunii: a) insula in mari nata; b) o porţiune din res communes omnium. 1426. Puteau forma obiectul ocupaţiunii: a) bunurile care alcătuiau proprietatea locuitorilor statului duşman; b) bunurile care alcătuiau proprietatea statului duşman; c) animalele domestice părăsite. 1427. Lucrurile mobile care apăreau la marginea mării, fără să aparţină cuiva, făceau parte din: a) res inventae in litore maris; b) res nullius; 1428. Cel mai important mod de dobândire a proprietăţii după dreptul natural a fost: ----------------------- 1429. Tradiţiunea (traditio) consta în: . c) punerea lucrului de către cel care îl înstrănează Ja dispoziţia dobânditorului în baza unui act juridic care să justifice transmiterea proprietăţii.

Page 103: grile drept roman

103

1430. Obiectul tradiţiunii trebuia să fie: a) res nec mancipi; b) în proprietatea transmiţătoralui. 1431. Tradiţiunea se producea: a) dacă dobânditorul avea intenţia să dobândească lucrai în proprietate; b) dacă transmită torul avea intenţia să înstrăineze lucrul; 1432. Iusta causa traditionis este o condiţie a tradiţiunii: a) exprimată printr-un act juridic; b) care precede remiterea lucrului; c) care explică remiterea lucrului. 1433. Puteau să fie o iusta causa traditionis: b) contractele de vânzare cumpărare; c) mutuum; d) constituirea de dotă. 1434. In epoca veche, traditio ficta: a) avea ca obiect lucruri imobile; b) nu presupunea remiterea lucrului. 1435. Principala formă de tradiţiune fictivă a fost: ----------------- 1436. Indicarea de către vânzător de pe o înălţime a limitelor terenului pe care îl înstrăina constituia un caz de: a) traditio longa manu; b) traditio ficta. 1437. înstrăinarea unei case prin predarea cheilor easei vandute constituia un caz de: a) traditio symbolica; b) traditio ficta. 1438. Înstrăinarea mărfurilor aflate într-o magazie prin predarea către cumpărător a cheilor'magaziei constituia un caz de a) traditio ficta; b) traditio symbolica. 1439. în cazul în care chiriaşul cumpăra casa în care locuia remiterea casei se tăcea prin: a) traditio ficta; b) traditio brevi manu; 1440. Predarea unui obiect care simboliza întregul lucru instrainat constituia un caz de: a) traditio ficta; b) . • 1441. Constituia o creaţie a juriştilor din evul mediu expresr a) traditio brevi manu; 1442. Situaţia râ care lucrul ce urma să fie înstrăinat se afla deja în . . detenţia dobânditorului constituia un caz de: . a) traditio flcta;_ b ) traditio brevi mânu; 1443. Traditio brevi mânu constituia o formă de: a) traditio ficta;

Page 104: grile drept roman

104

b) traditio având ca obiect lucruri imobile. 1444. Traditio longa mânu constituia o formă de: a) traditio ficta; b) traditio având ca obiect lucruri imobile. 1445. Situaţia în care proprietarul vindea imobilul, continuând să rămână în imobil în calitate de chiriaş, constituia un caz de: a) traditio ficta: b) constitutum possessoriurn. 1446. Constitulul posesori u era o formă de: a) traditio ficta; c) traditio în care proprietarul lucrului îl înstrăina, continuând să îl deţină în continuare în calitate de chiriaş; 1447. In epoca lui lustinian, modul general de dobândire a proprietăţii a devenit: --------------------------------------------------- 1448. Accesiunea (accessio) consta în dobândirea, proprietăţii prin: a) absorbţia juridică a lucrului accesoriu de către lucrul principal; 1449. în accesiune lucrul principal este: a) lucrul care îşi păstrează individualitatea după unirea sa cu lucrul accesoriu; b) lucrul care poate avea o valoare mai mică decât cea a lucrului accesoriu. 1450. Accessio este o aplicaţie a principiului general de drept: ------------------------- 1451. Făceau parte din incrimenti fluviali: a) insula in flumine nata; b) avulsiones. 1452. Alluviones sunt: a) o aplicaţie a principiului aceessorium sequitur principale; c) un caz de incrementi fluviali; d) un caz de accessio. 1453. Avulsiones sunt: a) b) bucăţi de pământ rupte în urma unor fenomene naturale şi alipite altui teren; c) o aplicaţie a principiului accessorium sequitur principale; 1454. Insula care apărea la mijlocul unui râu devenea proprietatea: a) comună a proprietarilor terenurilor riverane ambelor maluri ale râului din dreptul insulei; d) comună a proprietarilor terenurilor riverane de la marginea râului cu care se învecina insula, dacă insula nu se afla la mijlocul râului. 1455. Inaedificatio reprezintă: a) o aplicaţie a principiului accessorium sequitur principale; b) o aplicaţie a principiului superflcies solo cedit; c) un caz de accessio;

Page 105: grile drept roman

105

1456. Plantaţia pe terenul altuia reprezintă: a) un caz de accessio; c) o aplicaţie a principiului accessorium sequitur principale; d) o aplicaţie a principiului superflcies solo cedit; 1457. Principiul accessorium sequitur principale se aplică la: a) alluviones; b) avulsiones; c) insula in flumine nata; d) inaedificatio şi implantat io. 1458. Principiul superflcies solo cedit se aplica la: a) implantatio; b) inaedificatio; 1459. Nova species reprezintă: a) lucrul creat cu materia primă aparţinând altei persoane; 1460. Specificaţiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii: a) de drept natural; b) care constă în crearea unui lucru nou cu materia primă aparţinând altei persoane; 1461. Conform opiniei sabinienilor, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucru revenea: a) întotdeauna proprietarului materiei prime; 1462. Conform opiniei proculienilor, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucru revenea: a) întotdeauna specificatorului; 1463. Conform lui lustinian, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucra revenea: a) proprietarului materiei prime, dacă noul lucru va putea fi readus la starea iniţială a materiei prime, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe specificator. 1464. Conform lui lustinian, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucru revenea: a) specificatorului, dacă noul lucru nu va putea fi readus la starea iniţială a materiei prime, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe proprietarul materiei prime; 1465. Conform lui lustinian, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucru revenea: --------------------------------------------- 1466. Conform lui lustinian, în cazul specificaţiunii, proprietatea noului lucru revenea: a) specificatorului, dacă noul lucru nu va putea fi readus la starea iniţială a materiei prime, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe proprietarul materiei prime; d) proprietarului materiei prime, dacă noul lucru va putea fi readus la starea iniţială, a materiei prime, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe specificator. 1467. In cazul în care se realizase o statuie din metalul care aparţinea altei persoane, proprietatea statuii revenea: c) proprietarului metalului, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe specificator, conform iui lustinian. 1468. In cazul în care se realizase o statuie din metalul care aparţinea altei persoane,

Page 106: grile drept roman

106

proprietatea statuii revenea: a) specificatorului, conform opiniei proculienilor; b) proprietarului metalului, conform opiniei sabinienilor; c) proprietarului metalului, cu obligaţia de a-î despăgubi pe specificator, conform iui lustinian. 1469. în cazul în care se obţinuse vin din strugurii altei persoane, proprietatea vinului revenea: c) specificatorului, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe proprietarul strugurilor, conform lui lustinian; 1470. în cazul în care se obţinuse vin din strugurii altei persoane, proprietatea vinului revenea: a) specificatorului, conform opiniei proculienilor; b) proprietarului strugurilor, conform opiniei sabinienilor; c) specificatorului, cu obligaţia de a-1 despăgubi pe proprietarul strugurilor, conform lui lustinian; 1471. în cazul în care se obţinea un lucru nou cu materia primă aparţinând altei persoane, proprietatea noului lucru revenea: a) specificatorului, conform opiniei proculieniior; b) specificatorului, în cazul unei specificaţiuni perfecte; 1472. în cazul în care se obţinea un lucru nou cu materia primă aparţinând altei persoane, proprietatea noului lucru revenea: a) proprietarului materiei prime, conform opiniei sabinieniîor; b) proprietarului materiei prime, în cazul unei specificaţiuni imperfecte. 1473. în cazul în care se obţinea un lucru nou cu materia primă aparţinând altei persoane, proprietatea noului lucru revenea: a) specificatorului, conform opiniei proculieniior; b) specificatorului, în cazul unei specificaţiuni perfecte; c) proprietarului materiei prime, conform opiniei sabinieniîor; d) proprietarului materiei prime, în cazul unei specificaţiuni imperfecte. 1474. în cazul în care se obţinea un lucru nou cu materia primă aparţinând altei persoane, proprietatea noului lucru revenea: -------------------------------------------- 1475. Prin mancipaţiune se putea dobândi proprietatea asupra: a) lucrurilor mancipi; b) lucrurilor mobile; d) lucrurilor imobile. 1476. Părţile în mancipaţiune erau: a) b) dans; c) accipiens; 1477.. La ritualul mancipaţiunii, alături de părţi, mai participau: a) libripens; c) cinci martori; 1478. în cazul dobândirii unui sclav prin mancipaţiune, ritualul presupunea atingerea sclavului cu nuiaua (festuca) de către: -------------------------

Page 107: grile drept roman

107

1479. Gestul ritual al punerii mâinii (mânu capere) asupra lucrului care constituia obiectul mancipaţiunii era făcut de: a) accipiens; 1480. în mancipaţiune, accipiens rostea următoarea formulă: a) Hune ego hominem ex iure Quiritium meum esse aio; d) isque mihi emptus esto pretio...hoc aere aeneaque libra. 1481. în mancipaţiune, balanţa era lovită cu o bucată de aramă de către: ----------------------------- 1482. în mancipaţiune, după lovirea balanţei, bucata de aramă era primită de: a) mancipio dans; b) dans. 1483. Prezenţa lucrului nu era neclară în ritualul raancipaţiunii în cazul în care: a) obiectul înstrăinării îl constituia un bun imobil; 1484. Când obiectul înstrăinării îl constituia un teren, mancipaţiunea presupunea: -------------------------------------------- 1485. Prin mancipatio nummo uno se putea realiza: a) o donaţie; b) o dotă; c) o mancipatio familiaei d) garantarea unei datorii- 1486. Cântărirea aramei era înlocuită cu lovirea balanţei cu o bucată de aramă şi plata unei singure monede în cazul unei: a) mancipaţiuni fiduciare; b) mancipatio nummo u"°>' c) mancipatio familiae. 1487. Mancipaţiunea a dispărut: a) în epoca postclasică; 1488. Dispariţia în fapt a deosebirii dintre lucrurile mancipi şi nec mancipi a avut loc: a) în epoca potclasică. 1489. In iure cessio reprezenta un mod de dobândire a proprietăţii: r; >. b) conform dreptului civil; c) aplicabil lucrurilor mancipi; d) aplicabil lucrurilor nec mancipi. 1490. In iure cessio presupunea desfăşurarea unui proces: a) fictiv; b) în cadrul unei jurisdicţii voluntare; c) în cadrul unei jurisdicţii graţioase; . 1491. în procesul ce se desfăşura cu ocazia dobândirii proprietăţii prin in iure cessio vorbeau:

Page 108: grile drept roman

108

a) magistratul; b) dobânditorui; 1492. Prezenţa unui bulgăre de pământ care simboliza un teren era necesară la: a) sacramentum in rem; b) in iure cessio. 1493. Prin usucapio se putea dobândi: a) proprietatea quiritară; 1494. Constituiau condiţii ale uzucapiunii: a) res habilis ad usucapionem şi iustus titulus; b) res habilis ad usucapionem şi iusta causa; c) bona fides şi possessio; d) bona fides şi tempus. 1495. Constituiau condiţii ale uzucapiunii: a) justa cauză; b) buna-credinţă; c) termenul. 1496. Posesia efectivă înseamnă o posesie: ------------------------- 1497. In cazul uzucapiunii, se admitea joncţiunea posesiilor: a) mortis causa; b) când lucrul posedat era moştenit; 1498. In cazul uzucapiunii, joncţiunea posesiilor înseamnă că: a) moştenitorul putea să se folosească de timpul în care lucrul a fost posedat de autorul său; 1499. Potrivit Legii celor XII Table, termenul uzucapiunii pentru lucrurile imobile era de: ------------------------------- 1500. Potrivit Legii celor XII Table, termenul uzucapiunii era de: a) un an pentru lucrurile mobile; b) doi ani pentru lucrurile imobile. 1501. Făceau parte din res habilis ad usucapionem: a)fundi in agro provinciali; b)fundi in agro Italico; c) lucrurile nec mancipi înstrăinate de femeia sui iuris fără auctoritas tutorelui. 1502. Din res habilis ad usucapionem făceau parte: d) res derelictae. 1503. Iusta causa era: a) un act juridic care justifica luarea în posesie a unui lucru; b) o condiţie pentru usucapio; c) o condiţie pentru praescriptio longi temporis; . 1504. Actul juridic care justifica luarea în posesie a unui lucru constituia: a) iusta causa; b) iustus titulus;

Page 109: grile drept roman

109

c) o condiţie pentru praescriptio longi temporis; 1505. Dobândirea unui bun de la un neproprietar prin cumpărare constituia: a) iusta causa; b) iustus titulus; c) o condiţie pentru praescriptio longi temporis; d) o condiţie pentru usucapio. 1506. Un just titlu putea să constea în dobândirea unui bun: a) de la un neproprietar; b) prin donaţie; c) ca dotă. 1507. Putea să constituie un just titlu: a) dobândirea prin cumpărare a unui bun a non domino; b) dobândirea unei moşteniri de către o persoană care se crede moştenitorul ei; 1508. Constituia un just titlu dobândirea unui bun de la proprietar: -------------------------- 1509.Constituia un just titlu dobândirea unui bun a) pro donato; b) pro dote; c) pro emptore. 1510. Bună-credinţă în materia uzucapiunii consta în credinţa eronată a uzucapantului că a dobândit lucrul: a) în condiţii legale; b) de la adevăratul proprietar (verus dominus). 1511. In materia uzucapiunii. bona fides trebuia să existe: a) în momentul dobândirii posesiunii; 1512. In privinţa condiţiei bunei-credinţe în materia uzucapiunii se aplica principiul: a) mala fides superveniens non impedit usucapionem; 1513. Praescriptio longi temporis a fost o instituţie: a) destinată, să suplinească lacunele uzucapiunii. 1514. Puteau forma obiectul lui prascriptio longi temporis: a) fundi in agro provinciali. 1515. în cazul unei praescriptio longi temporis, termenul care se cerea pentru posesia bunului era de: a) 10 ani, dacă părţile locuiau în aceeaşi provincie; d) 20 de ani, dacă părţile nu locuiau în aceeaşi provincie. Î516. Uzucapiunea putea fi întreruptă: a) natural; b) prin pieirea materială a lucrului; 1517. Praescriptio longi temporis putea fi întreruptă: a) civil; b) natural; c) prin pieirea materială a lucrului; d) prin chemarea chemarea în judecată a posesorului. 1518. în cazul unei praescriptio longi temporis,s&. admitea

Page 110: grile drept roman

110

joncţiunea posesiilor când posesia fusese transmisă: a) inter vivos; b) mortis causa; c) prin donaţie: d) prin dotă. 1519. Când posesia fusese întreruptă prin vânzare, joncţiunea posesiilor avea loc: a) inter vivos; c) în cazul unei preascriptio longi temporis. 1520. Când posesia fusese transmisă prin moştenire, joncţiunea posesiilor avea loc: a) mortis causa; b) în cazul unei usucapio; c) în cazul unei praescriptio longi temporis. 1521. Termenul de 10-20 de ani prevăzut de praescriptio longi temporis nu curgea împotriva: a) funcţionarilor absenţi ca urmare a exercitării obligaţiilor faţă de statul roman; 1522. Termenul de 10-20 de ani prevăzut de praescriptio longi temporis nu curgea împotriva: -------------------------------------------- 1523. Termenul de 10-20 de ani, prevăzut de praescriptio longi temporis nu curgea împotriva: b) guvernatorului absent ca urmare a exercitării obligaţiilor faţă de statul roman; c) militarului absent ca urmare a exercitării obligaţiilor faţă de statul roman; 1524. Acţiunea în revendicare era paralizată sau respinsă, fără a se transfera proprietatea, prin: s. a) praescriptio longi temporis; b) praescriptio longissimi temporis; . 1525. Praescriptio longissimi temporis a fost creată: a) în dreptul postcîasic; 1526. Termenul pentru praescriptio longissimi temporis a fost dat de: ------------------------ 1527. Termenul pentru praescriptio longissimi temporis a fost de: a) 30 de ani, după o constituţie a împăratului Teodosie al II-îea; b) 40 de ani, după o constituţie a împăratului Constantin; 1528. După împlinirea termenului cerut de praescriptio longissimi temporis, acţiunea în revendicare se putea respinge chiar dacă: b) posesorul stăpânea fără just titlu; c) posesorul stăpânea fără justă cauză. 1529. Unificarea instituţiei uzucapiunii cu instituţia prescripţiei a avut loc @n timpul împ[ratului:

Page 111: grile drept roman

111

--------------------------------------- 1530. După unificarea uzucapiunii cu prescripţia, s-a folosit termenul de: a) usucapio, pentru lucrurile mobile; b) praescriptio,jpenim lucrurile imobile. 1531. După unificarea uzucapiunii cu prescripţia, pentru usucapio a fost stabilit un termen de: a)3 ani. 1532. După unificarea uzucapiunii cu prescripţia, pentru praescriptio a fost stabilit un termen de: a) 10-20 de ani; b) 30 de ani; 1533. Adiudicatio reprezenta un mod de transmitere a proprietăţii: a) excepţional; b) pe cale judecătorească. 1534. Adiudicatio se putea întâlni în procesele: , a) în care părţile aveau calitatea de coproprietar; b) în care părţile se puteau folosi de acţiunile divizorii; c) de ieşire din indiviziune; d) de hotărnicie. 1535. Adiudicatio se putea întâlni în procesele: c) dintre posesor şi proprietarul care a încercai deposedarea prin violenţă; 1536. Sulta era plătită: a) în cazul în care proprietatea era transmisă prin adiudicatio; b) când bunul aflat. în proprietate comună era atribuit unuia dintre coproprietari. 1537. Proprietatea se dobândea sau se transmitea în mod excepţional prin: a) adiudicatio; b) lege; 1538. Proprietatea se dobândea prin lege în cazul unui: a) legatum per vindicationem; 1539. Prin confiscarea lucrurilor la vamă, proprietatea asuprp lucrurilor confiscate era dobândită: a) prin lex; b) de societăţile de publicam; c) de către fisc. 1540. Coproprietarul care refuza să achite cota sa din cheltuielile ocazionate de reparaţia lucrului comun, pierdea dreptul de proprietate asupra cotei sale părţi din lucru: a) în temeiul legii; 1541. Dacă proprietarul unui lucru încerca să intre prin violenţă în posesia lucrului, proprietatea asupra acelui lucru era atribuită: a) în temeiul legii; b) posesorului.

Page 112: grile drept roman

112

1542. Stabilirea modului de atribuire a proprietăţii asupra lucrului pe care proprietarul încerca să-1 ia prin violenţă, s-a realizat: a) în dreptul postclasic; b) în timpul împăratului Teodosiu I; c) în timpul împăratului Valentinian al Il-lea. 1543. Dacă proprietarul unui lucra încerca să-1 ia prin violenţă, proprietatea asupra bunului revenea: -------------------------------- 1544. Stabilirea modului de atribuire a proprietăţii asupra lucrului pe care proprietarul încerca să-1 ia prin violenţă a urmărit: a) combaterea tendinţei unor persoane de a-şi face singure dreptate; b) combaterea violenţei. 1545. Proprietatea asupra unui teren lăsat în paragină revenea: a) potrivit legii; 1546. Proprietatea quiritară era apărată prin: a) acţiunea în revendicare; d) rei vindicatio. 1547. în procedura legisacţiunilor, acţiunea în revendicare se introducea sub forma unei: -------------------------------------------------- 1548. Acţiunea în revendicare se putea exercita sub forma: a) unei legis actio per sacramentum in rem; b) unui proces cu formulă {per formulam petitoriam); 1549. Pentru exercitarea acţiunii în revendicare era necesar ca reclamantul: a) să nu posede; b) să he cetăţean roman; c) să fie proprietar quiritar. 1550. Pentru exercitarea acţiunii în revendicare era necesar ca pârâtul: a) să posede; 1551. Posibilitatea ca acţiunea în revendicare să fie introdusă şi împotriva pârâtului posesor, a fost admisă: ---------------------------------------------------- 1552. Qui Uti se obtulit este situaţia referitoare la cazul persoanei care: a) nefiind posesor, a lăsat să se creadă că este posesor; b) nefiind posesor, a lăsat să se introducă împotriva sa acţiunea în revendicare, pentru ca între timp adevăratul posesor să dobândească proprietatea prin uzucapiune. 1553. Qui dolo desiit possidere este situaţia referitoare la cazul persoanei care: a) a înstrăinat lucrul revendicat înainte de proces pentru a nu fi obligat să-1 restituie; b) a distrus lucrul revendicat înainte de proces pentru a nu putea fi obligat să-1 restituie;

Page 113: grile drept roman

113

1554. Acţiunea în revendicare nu avea niciodată ca efect restituirea lucrului în cazul pârâtului: a) neposesor; -

d) celui care îl cultiva. c) aflat în situaţia qui Uti se obtulit; d) aflat în situaţia qui dolo desiit possidere, 1555. Pentru exercitarea acţiunii în revendicare era necesar ca obiectul acţiunii să fie: a) res corporales; e) species 1556. Pentru exercitarea acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii quiritare era necesar ca: a) reclamantul să fie cetăţean roman; d) obiectul acţiunii să fie roman. 1557. Efectele acţiunii în revendicare constau în obligaţia pârâtului către reclamant: a) de a restitui lucrul; b) de a restitui accesoriile lucrului; c) de a plăti despăgubiri când nu era posibilă restituirea lucrului. 1558. Proprietatea quiritară putea fi apărată prin: a) rei vindicatio; 1559. Proprietatea quiritară putea fi apărată prin: a) actio negatoria; b) exceptio iusti domini. 1560. Excepţia justei proprietăţi putea fi invocată de: a) proprietarul posesor; b) proprietarul pârât. 1561. Din punct de vedere al dreptului civil, proprietarul pretorian este un posesor: a) de bună-credinţă; b) care speră să devină proprietar quiritar prin uzucapiune. 1562. Proprietarul pretorian a dobândit lucrul prin: a) traditio; 1563. Proprietatea pretoriană are ca obiect lucruri: a) mancipii; b) transmise prin traditio. 1564. Proprietatea pretoriană putea fi dobândită: a) numai de un cetăţean roman; b) numai de la cetăţeni romani; d) printr-un mod de dobândire de drept natural sau al ginţilor. 1565. Proprietatea pretoriană era: a) acelaşi lucru cu proprietatea bonitară; b) acelaşi lucru cu in bonis habere; c) accesibilă numai cetăţenilor romani; 1566. Proprietatea pretoriană putea fi apărată: --------------------------------------

Page 114: grile drept roman

114

1567. Actio Publiciana apăra pe: a) proprietarul bonitar; b) proprietarul pretorian; , d) posesorul de bună-credinţă. 1568. Actio Publiciana putea fi introdusă împotriva: a) proprietarului quiritar; b) terţilor. 1569. Pentru a fi intentată Actio Publiciana era necesar ca: a) reclamantul să exercite cu bună-credinţă o posesie continuă şi neviciată; b) reclamantul sa aibă just titlu; c) obiectul acţiunii să fie susceptibil de a fi uzucapat; 1570. Actio Publiciana era o acţiune: a) honorarie; c) ficticie; d) in rem. .1571. în provincie peregrinii puteau fi titulari de proprietate: a) peregrină; c) provinciala; 1572. Proprietatea peregrină se transmitea: a) după normele lui ius gentium; b) prin traditio. 1573. Proprietatea peregrină era apărată printr-o acţiune: a) honorarie; b) fictiae; 1574. Proprietatea peregrină putea fi apărată: ------------------------------- 1575. Proprietatea peregrină a dispărut în mare parte: a) în dreptul roman; 1576. Proprietatea provincială avea ca obiect: b) res nec mancipi; c) res soli. 1577. Proprietatea provincială era proprietatea exercitată: a) de un particular; b) asupra unor terenuri situate într-o provincie senatorială; c) asupra unor terenuri situate într-o provincie imperială, 1578. După dreptul civil nu putea exista o proprietate provincială deoarece: d) terenurile din provincii, cu excepţia celor care se bucurau de ius Italicum, erau proprietate publică. 1579. Proprietatea provincială putea fi exercitată asupra: c) terenurilor din provincii aflate în proprietate publică şi atribuite în folosinţa particularilor în schimbul unui impozit funciar. 1580. Gaius numeşte proprietatea provincială: a) possesio et ususfructus; 1581. Drepturile conferite de proprietatea provincială erau: a) perpetue;

Page 115: grile drept roman

115

c) ereditare; 1582. Proprietatea provincială putea fi transmisă prin: a) traditio; b) succesiune ab intestat; c) succesiune testamentară. 1583. Proprietatea provincială putea fi apărată: a) prin actio Publiciana; "* c) printr-o acţiune în revendicare specială care nu mai conţinea cuvintele ex iure Quiritium; 1584. Proprietatea provincială a dispărut în urma reformei întreprinsă de împăratul; a) Diocleţian; 1585. Dispariţia proprietăţii provinciale a fost determinată de: a) suprimarea privilegiilor de care se bucurau fundo in agro Italico; b) supunerea tuturor proprietarilor de terenuri la plata unui impozit funciar. 1586. Făceau parte din iura in re aliena: a) agri vectigalis: b) emphyteusis; c) servilutes; d) superficies. 1587. Servitutile: a) sunt drepturi reale; Teodor Sâmbrian

b) simt sarcini; c) conferă anumite prerogative asupra bunurilor străine. 1588. Servitutile prediale conferă anumite prerogative: a) asupra unor bunuri străine; b) în interesul unui fond determinat. 1589. Servitutile reale conferă anumite prerogative: a) asupra unor bunuri străine; b) în interesul unui fond determinat; 1590. Din servitutile prediale făceau parte: a) servitutile rustice; b) servitutile urbane. 1591. Erau servituti rustice: a) în provincii, în sate (pagi sau viei); b) la Roma sau în alte oraşe (municipia sau colonia); c) când imobilul dominant era un teren; 1592. Erau servituti urbane: a) în satele din provincii: b) la Roma sau în alte oraşe (municipia sau colonia); c) când imobilul dominant era o construcţie. 1593. Imobilul dominant era imobilul: a) în folosul căruia s-a constituit servitutea; b) în funcţie de care se stabilea felul servitutii prediale; 1594. Imobilul aservit era imobilul: -grevat cu servitute

Page 116: grile drept roman

116

1595. Din categoria servitutilor prediale rustice făceau parte: a) actus; b) aquaeductus; c) iter; d) via. î 596. Iter făcea parte din: a) res mancipi; b) res incorporales. 1597. Iter desemna: a) o servitute rustică; 1598. Servitutea via făcea parte din.: a) res incorporales; b) res mancipi; 1599. Via desemna: a) o servitute rustică: d)dreptul de a trece cu un car pe terenul altuia 1600. Iter desemna: a) dreptul de a trece pe jos prin terenul altuia; b) dreptul de a trece călare pe terenul altuia; 1601. Aquaeductus făcea parte din: a) res incorporales; b) res mancipi; 1602. Aqnaeductus desemna: a) dreptul de a transporta apa prin ţevi care trec prin terenul altuia. 1603. Actus făcea parte din: a) res mancipi; b) res incorporales. 1604. Actus desemna: a) dreptul de a trece cu turma de animale pe terenul altuia. 1605. Erau servituti urbane: ----------------------------------- 1606. Erau servituti urbane: b) cloaca; c) servitus luminibus offlciendi; d) servitus non altius tollendi. 1607. Cloaca făcea parte din: a) res incorporales; b) res nec mancipi. 1608. Servitutile relative la lumină şi vedere făceau parte din: a) res incorporales; b) res nec mancipi. 1609. Servitutea de a nu supraînălţa o clădire făcea parte din: a) res incorporales; . b) res nec mancipi. 1610. Prin vindicatio servitutis puteau fi apărate servitutile: a) prediale; b) reale;

Page 117: grile drept roman

117

c) rustice; d) urbane. 1611. Prin actio negatoria servitutis puteau fi apărate servitutile: a) prediale; b) reale; c) rustice; d) urbane. 1612., Erau servituti personale: a) habitatio; b) operae servorum; c) usus; d) ususfructus. 1613. Uzufructul era: a) un drept real; b) o servitute personală: 1614. Dupa definiţia lui Paul, uzufructul reprezintă dreptul: a) de a te folosi de lucrul altuia: b) de a-i culege fructele; 1615. Proprietarul lucrului grevat de uzufruct se numeşte: - nud proprietar 1616. Ususfructus putea fi apărat printr-o: a) actio confessoria servitutis; b) vindicatio ususfructus. 1617. Usus sinefructus era: a) un drept real; d) o servitute personală. 1618.Dreptul de a locui în casa altuia constituia a) o servitute personală; d) habitatio. 1619.Habitatio era: a) un drept real; c) o servitute personală. 1620. Din operae servorum făceau parte ------------------------------- 1621. Operae servorum erau: a) o servitute personală; b) un drept real; c) o servitute reală. 1622. Emfiteoza era: a) un drept real; c) în conformitate cu care împăratul arenda un teren al său necultivat în schimbul unei dări anuale. 1623. Conductio agri vectigalis era: a) un drept real; - c) în confoimitate cu care o cetate arenda unor particulari un teren pe termen lung în vederea cultivării în schimbul unei dări anuale;

Page 118: grile drept roman

118

1624. Emfiteotul era obligat să plătească: a) o dare sau o sumă de bani anuală; b)canon; 1625. Conductor ager vectigalis era obligat să plătească: a) o dare sau o sumă de bani anuală; b) vectigal. 1626. Superfîciarul era obligat să plătească: a) o dare sau o sumă de bani anuală; c) solarium; 1627. Dreptul lui conductor ager vectigalis: --------------------------------------------------- 1628. Superficia reprezenta: a) un drept real b) dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe veci de o construcţie ridicată pe terenul altuia; c) dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe termen lung de o construcţie ridicată pe terenul altuia. 1629. Superficiarul avea posibilitatea: a) să-şi înstrăineze dreptul; b) să-1 greveze cu o servitute; c)să-i greveze cu o ipotec[; d) să-1 transmită moştenitorilor. 1630. Dreptul emfiteotului născut din contractul de emfiteoză era un drept: a) real. 1631. Canon era: a) o obligaţie născută din contractul de emfiteoză; b) o dare anuală. 1632. In conductio agri vectigaîis arendarea putea să fie: a) pe un termen de peste 100 de ani; b) perpetuă. 1633. Dreptul în baza căruia împăratul arenda un teren al său necultivat unei persoane în schimbul unei dări anuale era: a) un drept real asupra lucrului altuia; b) o emfiteoză;" 1634. Arendarea perpetuă sau pe termen lung acordată de cetăţi unor particulari în vederea cultivării terenurilor în schimbul unei sume de bani plătită anual, era: a) un drept real; b) conductio agri vectigaîis; 1635. Dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe veci de o construcţie ridicată pe terenul altuia, în schimbul unei sume de bani plătită anual era: a) un drept asupra lucrului altuia; d) o superficie. 1636. Din praedia rustica făceau parte terenurile: a) fără construcţii; b) situate la ţară;

Page 119: grile drept roman

119

c) situate la oraş. 1637. Din praedia urbana făceau parte terenurile: a) cu construcţii; b) situate îa ţară; c) situate la oraş. 1638. între un teren şi un lucru mobil, intra în categoria res principales: a) terenul, indiferent de valoarea sa economică; 1639. Res quae in abusu continentur sunt: a) lucruri care nu se distrug prin întrebuinţare; b) lucruri neconsumtibiîe. 1640. Res quae usu consummuntur sunt: a) lucruri care se consumă dupa prima întrebuinţare; b) lucruri care se distrug prin întrebuinţare; 1641. Făceau parte din categoria res divisibili: a) în general, lucrurile incorporabile; 1642. Făceau parte din categoria res indivisibili: a) dreptul de uzufruct; b) drepturile de familie; 1643. Clasificarea lucrurilor în res divisibili şi res indivisibili prezintă importanţă în cazul dobândirii proprietăţii prin: a) adiudicatio; 1644. Se mai numea şi posesie civilă: a) possessio ad usucapionem; 1645. In dreptul lui lustinian, dintre interdictele conservatorii, se aplica interdictul: a) uti possidetis; b) în cazul lucrurilor mobile; c) în cazul lucrurilor imobile. 1646. Făceau parte din impensae necessariae cheltuielile: a) în lipsa cărora lucrul ar fi pierit; b) în lipsa cărora lucrul s-ar fi deteriorat; 1647. Făceau parte din impensae utiles cheltuielile: c) care au sporit valoarea lucrului. 1648. Făceau parte din impensae voluptuariae cheltuielile: c) având drept scop satisfacerea gustului personal ai posesorului; 1649. în cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul, posesor de bună-credinţă, era îndreptăţit să primească toate cheltuielile: a) în lipsa cărora lucrul ar fi pierit; b) în lipsa cărora lucrul s-ar fi deteriorat; c) care au sporit valoarea lucrului. 1650. în cazul admiterii acţiunii in revendicare, pârâtul, posesor de bună-credinţă, avea dreptul să ridice, dacă prin acţiunea respectivă nu era deteriorat lucrul, cheltuielile: c) având drept scop satisfacerea gustului personal al posesorului; 1651. în dreptul clasic, în cazul admiterii acţiunii în revendicare,

Page 120: grile drept roman

120

pârâtul posesor de rea-credinţă avea dreptul să primească toate cheltuielile; a) în lipsa cărora lucrul ar fi pierit; b) în lipsa cărora lucrul s-ar fi deteriorat; 1652. în dreptul clasic, în cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul posesor de rea-credinţă avea un ius tollendi asupra cheltuielilor: ------------- 1653. în dreptul postclasic, în cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul posesor de rea-credinţă avea un ius tollendi asupra cheltuielilor: c) având drept scop satisfacerea gustului personal al posesorului; d) care au sporit valoarea lucrului. 1654. în cazul admiterii acţiunii în revendicare, pentru restituirea cheltuielilor, pârâtul posesor dispune de: a) ius retentionis; b) exceptio doli; 1655. Dreptul la restituirea cheltuielilor de către reclamantul căruia i se admisese acţiunea în revendicare subzistă în cazul în care pârâtul: i a) era un posesor de bună-credinţă; b) nu fusese despăgubit prin perceperea fructelor produse de lucru. 1656. Proprietatea pretoriană era a) temporară; b) o stare de tranziţie; 1657. Servitutile presupuneau: a) existenţa a cel puţin doi titulari; ,d) imposibilitatea existenţei unei servituti asupra propriului lucru. 1658. Principiul nemini res sua servit presupune, în cazul servitutilor: a) existenţa a cel puţin doi titulari; d) imposibilitatea existenţei unei servituti asupra propriului lucru. 1659. Puteau fi transmise moştenitorilor: b) operae servorum. 1660. Nu puteau fi transmise moştenitorilor: a) ususjructus; b) usus; c) habitatio; 1661. Dreptul de emfiteoză înceta în cazul în care emfiteotul nu plătea darea timp de: c) 3 ani; 1662. Dreptul de superficie înceta în cazul în care superficiaral nu plătea taxa timp de: a) 2 ani; 1663. Conductio agri vectigaîis putea sa fie: a) înstrăinat prin acte inter vivos;

Page 121: grile drept roman

121

b) înstrăinat prin acte mortis causa; c) grevat cu ipoteci; d) grevat cu servituti. 1664. în timpul lui lustinian, erau drepturi asupra lucrului altuia: a) servitutile; b) emfiteoza; c) superficia. 1665. în dreptul lui lustinian, s-au contopit: a) emfiteoza; :

b) conduclio agri vectigalis; 1666. Dreptul de servitute este un drept: a) real; b) asupra lucrului altuia. 1667. Regula nemini res sua servit decurge din: --------------------------------- 1668. Obligaţia proprietarului lucrului de a suferi ceva constituie o trăsătur[ care caracterizează numai servitutile: --------------------------------------------------------- 1669. Obligaţia proprietarului lucrului de a nu face ceva, constituie o trăsătur[ care caracterizează numai servitutile: ----------------------------------------- 1670. Caracterul lucrativ caracterizează numai servitutile: ------------------------------------ 1671. Caracterul perpetuu caracterizează numai servitutile: a) prediale; 1672. Caracterul indivizibil caracterizează numai servitutile: a) prediale; 1673. Raportul de vecinătate între fondul dominant şi fondul aservit caracterizează numai servitutile: a) prediale; 1674. Regula nemini res sita servit se refer[ numai la servitutile: -------------------------- 1675. Regula servitus servitutis esse non potest se referă numai la servitutile: --------------------------- 1676. Regula servitus servitutis esse non potest, se referă la servitutile: a) prediale; b) prediale rurale; c) prediale urbane; d) personale. 1677. Regula nemini res sua servit se referă la servitutile: a) prediale; b) prediale rurale; c) prediale urbane; d) personale.

Page 122: grile drept roman

122

1678. Caracterul lucrativ caracterizează servitutile: ă) prediale; b) prediale rurale; c) prediale urbane; d) personale. 1679. Existenţa unui lucru aparţinând altei persoane decât titularul dreptului de servitute caracterizează numai servitutile: ------------------------------ 1680. Caracterul lucrativ aî servitutii presupune: a) un avantaj în favoarea unei anumite persoane; b) un avantaj în favoarea unui imobil. 1681. Caracterul lucrativ al servitutii presupune un avantaj în favoarea: a) fondului dominant; b) unui teren; c) unei clădiri. 1682. Caracterul lucrativ al servitutii presupune: ------------------------------- 1683. Servitutile pozitive constau într-o obligaţie: a) in patiendo; b) de a îngădui ceva; c) de a permite ceva. 1684. Servitutile negative constau într-o obligaţie: a) in nonfaciendo; 1685. Servitutile pozitive presupun o acţiune întreprinsă de: a) proprietarul fondului dominant; b) titularul dreptului de servitute; 1686. Servitutile negative presupun o acţiune întreprinsă de: ---------------------------- 1687. în categoria servitutilor pozitive intr[: a) servitutea actus; b) servitutea aquae hauriendae; c) servitutea iter. I 1688:in categoria servitutilor negative intra : a)servitutea de vedere asupra fondului vecin 1689, în categoria servitutilor pozitive intr[: a) servitutea vi*/ b) servitutea pecoris ad aquam adpidsus; c) ius pascendi; d) dreptul de a scoate apa de la fântâna aflat[ pe terenul altuia. 1690. în categoria servitutilor negative intr[: --------------------------------------- 1691. în funcţie de caracterul lucrativ, servitutile pot să fie: a) personale; b) reale. 1692. Se numeau pur şi simplu servituti, servitutile: a) reale.

Page 123: grile drept roman

123

1693. în funcţie de caracterul perpetuu, servitutile se clasificau în servituti: ------------------------------------ 1694. în funcţie de caracterul indivizibil, servitutile se clasificau în: ---------------------------------------- 1695. Servitutile prediale erau aceia] i lucru cu servitutile: a) reale. 1696. Servitutile constituite în favoarea unei clădiri sunt întotdeauna servituti: c) reale. 1697. Servitutile constituite în favoarea unui teren sunt întotdeauna servituti: a) reale. 1698. Servitutile urbane sunt întotdeauna servituti: a) reale. 1699. Se clasifică în servituti urbane şi servituti rurale, servitutile: a) reale. 1700. Servitutile rustice sau rurale sunt constituite în favoarea unui teren: a) fără construcţii; b) care se poate afla în mediul urban; c) care se poate afla în mediul rural. 1701. Servitutile urbane sunt constituite în favoareaunui teren: a) cu construcţii; b) care se poate afla în mediul urban; c) care se poate afla în mediul rural. 1702. Servitutile urbane sunt constituite in favoarea: a) unei clădiri; b) care se poate afla în mediul urban; c) care se poate afla în mediul rural. 1703. Pot fi supuse unui termen extinctiv servitutile: a) personale; 1704. Nu pot fi supuse unui termen extinctiv servitutile: a) urbane; b) rustice; c) prediale. 1705. Nu pot fi supuse unei condiţii rezolutorii servitutile: a) urbane; b) rustice; c) prediale. 1706. Pot fi supuse unei condiţii rezolutorii servitutile: a) personale; 1707. Caracterul perpetuu presupune că servitutile există atâta timp cât: a) există fondul aservit; b) există fondul dominant;

Page 124: grile drept roman

124

1708. Caracterul perpetuu presupune că servitutile se exercită: > b) fără intervenţia proprietarului fondului aservit; c) fără intervenţia unor terţe persoane. 1709. Servitutile urbane se exercită: a) fără intervenţia proprietarului fondului aservit; b) fără intervenţia unor terţe persoane. 1710. Servitutile rurale se exercită: b) fără intervenţia proprietarului fondului aservit; c) fără intervenţia unor terţe persoane. 1711. Serv ituţile prediale se exercită: a) fără intervenţia proprietarului fondului aservit; b) fără intervenţia unor terţe persoane. 1712. In cazul unei seivituţi prediale coproprietarul fondului dominant poate: a) să dobândească integral dreptul de servitute; b) să exercite integrai servitutea. 1713. Servitutile de trecere sunt servituti: a) care dau dreptul titularului să treacă pe terenul altuia; b) prediale rurale. 1714. Din servitutile de trecere făceau parte: a) via; b) iter; c) actus. d) 1715. Servitutea de a trece cu animalele pe fondul aservit era: a) actus. 1716. Servitutea de a trece pe jos prin fondul aservit era: a) iter; 1717. Servitutea de a trece călare prin fondul aservit era: a) iter; 1718. Servitutea de a trece cu o căruţă prin fondul aservit era: a) actus. 1719. Servitutea de trecere în lectică prin fondul aservit era: a) iter; 1720. Servitutea de a folosi un drum corespunzător interesului titularului era: a) via; 1721. Servitutea aquae hauriendae includea şi: a) iter; 1722. îwspascendi includea şi: a) actus. 1723. Servituteapecoris ad aquam adpidsus includea şi: d)actus 1724. Servitutea de trecere cea mai largă era: a) via; 1725. Servitutea de trecere cea mai largă include şi prerogativele

Page 125: grile drept roman

125

presupuse de: c) iter; d) actus. 1726. în categoria servitutilor de scurgere a apelor naturale intra: ----------------------- 1727. Servitutea aquae ducendae este: -------------------------- 1728. Aquaeductus este: ---------------------------- 1729. Servitutea pecoris ad aquam adpulsus este: ■

b) dreptul de a aduce animalele la adăpat pe un teren străin; 1730. Servitutea aquae hauriendae este: a) dreptul de a scoate apa de la fântâna aflată pe terenul altuia; b) acelaşi lucru cu aquae haustus. c) 1731. Servitus cloacae immitendae este: a) dreptul de scurgere a apelor menajere printr-un canal care trece pe terenul proprietarului vecin; 1732. Ius pascendi este: ------------------------ 1733. Dreptul de a arde varul şi de a scoate nisipul era o servitute: a) rurală; b) care putea fi exercitată numai în Uimita necesitaţilor fondului dominant. 1734. In categoria servitutilor de vedere intra: a) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit ca prin plantaţii realizate pe propriul teren, să nu împiedice lumina ia care are acces fondul dominant; b) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit ca prin construcţii realizate pe propriul teren să nu împiedice lumina îa care are acces fondul dominant. c)dreptul de a cere proprietarului fondului aservit să nu refacă edificiul aflat pe propriul teren peste înălţimea pe care a avut-o iniţial; d) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit să nu construiască pe propriul teren peste o anumită înălţime. 1735, Servitus non alt ius tollendi consta în: c) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit să nu refacă edificiul aflat pe propriul teren peste înălţimea pe care a avut-o iniţial; d) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit să nu construiască pe propriul teren peste o anumită înălţime. 1736. Servitutea luminum consta în: -------------------------- 1737. Servitutea ne luminibus officiatur consta în: a) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit ca prin plantaţii realizate pe propriul teren, să nu împiedice lumina la care are acces fondul dominant; b) dreptul de a cere proprietarului fondului aservit ca prin construcţii realizate pe propriul teren să nu împiedice lumina la care are acces fondul dominant. 1738. Servitutea ne luminibus officiatur constă în: -----------------------

Page 126: grile drept roman

126

1739. Servitutea luminum constă în: a.) dreptul de a face ferestre în zidul altuia; b) dreptul de a face ferestre în zidul comun; c) dreptul de a face ferestre în propriul zid, dacă s-ar deschide vederea spre proprietatea vecină, deşi acest fapt ar fi interzis prin regulamente locale. 1740. în categoria servitutilor referitoare la dreptul de a sprijini intra: a) servitus proiciendi protegendive; b) servitus tigni immitendi; d) servitus onerîs ferendi. 1741. Dreptul de a sprijini o clădire pe un zid aparţinând altui proprietar constituie: a) servitus oneris ferendi. 1742. Dreptul de a introduce grinzi în zidul vecin constituie: a) servitus tigni immitendi; 1743. Proprietarul fondului aservit are o obligaţie de a face în căzui în care este vorba de: --------------------------- 1744. Dreptul de a construi în prelungirea clădirii proprietarului fondului dominant deasupra sau dedesubtul proprietăţii vecine constituie: a) servitus proiciendi protegendive; 1745. în categoria servitutilor de scurgere a apelor naturale intră: a)flumenis recipiendi; b) stillicidii. 1746. Uzufructuarul are un drept de proprietate asupra frajctelor a) percepute, care existau în momentul constituirii dreptului de uzufruct; b) percepute, care se vor naşte în cursul exercitării dreptului de umfract; . 1747. Proprietarul lucrului are un drept de proprietate asupra fructelor: c) nepercepute, care existau în cursul exercitării dreptului de uzufruct; d) nepercepute, dar care se nfjteau în cursul exercitării dreptului de uzufruct. 1748. La sfârşitul uzufructului, fructele existente, dar nepercepute, aparţin: a) proprietarului lucrului; 1749. Titularul uzufructului are dreptul să-1 cedeze altor persoane: a) pe o perioadă determinată; b) prin acte inter vivos; 1750. Titularul dreptului de uz poate: a) să se folosească de lucrul altuia; 1751. Servitutile se pot dobândi prin: a) uzucapiunea de 10-20 ani; b) uzucapiunea de 30 ani; c) testament; d) adiudicatio. 1752. Servitutile personale încetează prin:

Page 127: grile drept roman

127

a) confuziune; b) prescripţie extinctivă; c) moartea titularului; d) împlinirea termenului. 1753. Servitutile reale încetează prin: a) confuziune; b) prescripţie extinctivă; 1754. Servitutile reale încetează prin: a) renunţare expresă; b) renunţare tacită; c) dispariţia lucrului care formează obiectul servitutii; 1755.. Servitutile puteau fi apărate prin: ; a) actio Publiciana; b) actio confessoria; c) interdicte posesorii. 1756. Se numeşte posesie civilă: a) possesio ad usucapionem; 1757. Era numită de jurisconsulţii romani, pur si simplu, possesio: a) possesio ad interdicta; 1758. Proprietatea quiritară sau alt drept real se putea dobândi: a) possesio iuris; b) possesio ad usucapionem; 1759. Are ca obiect un lucru incorporai: a) possesio iuris; 1760. Elementul corpus consta în exercitarea servitutii ,n

care este vorba de: a) possesio iuris; 1761. Possesio naturalis era acelaşi lucru cu: ----------------------------------- .. 1762. Producea efecte numai împotriva terţilor nepropfi0 an" a) possesio iniusta. 1763. Sunt simpli detentori: a) comodatarul; b) uzufructuarul în raport cu nudul proprietar; 1764. Sunt cazuri de întrerupere naturală a uzucapiunii: a) pieirea materială a lucrului; b) abandonarea lucrului; c) deposedarea lucrului de către un terţ. 1765. în dreptul clasic, uzucapiunea putea fi întreruptă P{m' a) pieirea materială a lucrului; b) abandonarea lucrului; c) deposedarea lucrului de către un terţ. 1766. Praescriptio longi temporis putea fi întreruptă prin: a) chemarea în judecată a posesorului; b) pieirea materială a lucrului; c) abandonarea lucrului; ». d) deposedarea lucrului de către un terţ.

Page 128: grile drept roman

128

1767. întreruperea civilă constă în: a) chemarea în judecată a posesorului; 1768. Justul titlu presupune dobândirea lucrului de către o persoană capabilă, de la: a) un proprietar, printr-un mod prin care nu se putea transfera proprietatea; b) un neproprietar, printr-un rnod prin care se putea transfera proprietatea; c) un neproprietar, printr-un mod prin care nu se putea transfera proprietatea. 1769. Constituie just titlu contractul de vânzare prin care un cetăţean dobândeşte prin tradiţiune de la alt cetăţean: a) un sclav; b) o vită; c) un teren aflat la Roma. 1770. Constituie just titlu actul prin care un cet[\ean dobândeşte prin in iure cessio de la alt cetăţean: ------------------------------------------- 1771.Constituie just titlu actul prin care un cetăţean dobândeşte prin mancipaţiune de la un proprietar roman: ------------------------------------------------------ 1772.Constituie just titlu actul prin care un cetăţean dobândeşte prin mancipaţiune de la un neproprietar: a) o casă, situată la Roma; b) un teren aflat într-o localitate care se bucura de ius Italici; c) un cal. 1773.Constituie un just titlu actul prin care un cetăţean dobândeşte prin tradiţiune de la un proprietar: a) o casă, situată la Roma; b) un teren aflat într-o localitate care se bucura de ius Italici; c) un cal. Partea 2 Succesiunea mortis causa putea sa fie : -cu titlu universal,cand mostenitorul primea intreg patrimoniul -cu titlu universal,cand mostenitorul primea o anumita cota din patrimoniu -cu titlu particular,cand legatarul primea anumite lucruri determinate care apartinusera defunctului Succesiunea mortis causa cu titlu universal putea sa presupuna transmiterea catre mostenitor: -a intregului patrimoniu -a unei anumite cote din patrimoniu -a activului si a pasivului patrimoniului Succesiunea mortis causa cu titlu particular putea sa presupuna transmiterea: -anumitor lucruri determinate ce apartinusera defunctului Modurile de transmitere mortis causa a patrimoniului cunoscute de romani au fost: -succesio ab intestate -succesio ex testamento -hereditas contra testamentum Cea mai veche forma de transmitere mortis causa a patrimoniului a fost:

Page 129: grile drept roman

129

-succesio ab inestato Cea mai veche forma de transmitere mortis causa a patrimoniului a fost: -mostenirea legala -mostenirea legitima -mostenirea ab intestat Mostenirea legala avea aceeasi semnificatie cu: -mostenirea legitima -succesiunea ab intestat Mostenirea era numita legala deoarece: -era reglementata de Legea celor XII Table Succesiunea ab intestat desemna: -mostenirea lasata de o persoana decedata fara testament -cazul in care testamentul era lovit de nulitate -cazul in care,desi era un testament valabil,mostenitorii instituiti refuzau sa accepte mostenirea Din clasele de mostenitori,potrivit Legii celor XII Table,faceau parte: -sui heredes -gentiles Din clasele de mostenitori,potrivit Legii celor XII Table,faceau parte: -sui heredes Ordinea in care veneau la mostenire cele trei clase de mostenitori,conform Legii celor XII Table,era urmatoarea: - Conform Legii celor XII Table,clasele de mostenitori au fost urmatoarele: -adgnatus proximus -gentiles -sui heredes Sui heredes se traduce prin: -cei ce se mostenesc pe ei insisi Din clasa de mostenitori sui heredes faceau parte: -persoanele care se gaseau sub puterea lui pater familias prin a carui moarte deveneau sui iuris -persoanele adoptate de cel despre a carui mostenire este vorba Din clasa de mostenitori sui heredes faceau parte: -copiii legitimati Din clasa de mostenitori sui heredes faceau parte: -sotia,in cazul casatoriei cu manus Din clasa de mostenitori sui heredes faceau parte: -persoanele adoptate de catre de cuius -persoanele adrogate de catre de cuius -fiii si fiicele Din categoria agnatilor privilegiati ce intrau in clasa sui heredes faceau parte: -nepotii fiilor decedati anterior Nepotii fiilor decedati anterior,in concurs cu bunica,unchii si matusile,mosteneau: -pe ramuri -partea care s ar fi cuvenit parintelui decedat anterior impartita corespunzator numarului

Page 130: grile drept roman

130

nepotilor Din clasa de mostenitori adgnatus proximus faceau parte persoane care in raport cu de cuius erau: -colaterali -agnati Din clasa de mostenitori adgnatus proximus faceau parte persoane care in raport cu de cuius erau: -frati germani -frati consangvini Din clasa de mostenitori adgnatus proximus faceau parte persoane care in raport cu de cuius erau: -nepoti de frati -nepoate de frati Din clasa de mostenitori adgnatus proximus faceau parte persoane care in raport cu de cuius erau: -matusi dupa tata(surori ale tatalui) -unchi dupa tata(frati ai tatalui) Calitatea de adgnatus proximus o aveau rudele agnatice colaterale ale lui de cuius pana la gradul: - In cazul in care calitatea de adgnatus proximus o aveau mai multi agnati de acelasi grad,succesiunea o se impartea: -per capita -in parti egale,corespunzator numarului agnatilor In situatia in care,in lipsa mostenitorilor din clasa sui heredes,unicul frate al lui de cuius refuza mostenirea,ea revenea: - Ca mostenitori legali,gentilii primeau succesiunea: -in parti egale -per capita In clasa de mostenitori gentiles intrau: -toti membrii sui iuris apartinand gintei din care facea parte de cuius Expresia de cuius provine din formularea: -de cuius successione agitur Succesiunea ab intestat dupa dreptul pretorian a fost introdusa: -in epoca veche -in scopul ocrotirii sotiei casatorita fara manus Succesorium edictum a fost introdus: -spre sfarsitul Republicii -in scopul ocrotirii rudelor de sange Mostenirea pretoriana era desemnata prin expresia: -bonorum possessio Ordinea in care erau chemate la mostenire clasele de mostenitori pretorieni a fost urmatoarea: -liberi,legitimi,cognati,vir et uxor Din clasa de mostenitori pretorieni unde liberi faceau parte:

Page 131: grile drept roman

131

-descendentii -sui heredes Din clasa de mostenitori pretorieni unde liberi faceau parte: -fiii si fiicele de familie -nepotii de familie -sotia casatorita cu manus Din clasa de mostenitori pretorieni unde liberi faceau parte: -fiul de familie emancipat -fiica de familie emancipata si casatorita fara manus -descendentii fiului emancipat Din clasa de mostenitori pretorieni unde liberi faceau parte: -fiul dat in adoptie si apoi emancipat de tatal adoptiv -persoana adoptata de catre de cuius -persoana adrogata de catre de cuius In cazul clasei de mostenitori pretorieni unde legitimi succesiunea revenea: -colateralilor agnati -urmatorului agnat daca cel mai apropiat agnat refuza mostenirea Din clasa de mostenitori pretorieni unde cognati faceau parte: -rude de sange care nu erau si rude civile pana la gradul al VI lea Din clasa de mostenitori pretorieni unde cognati faceau parte: -agnati care au suferit o capitits deminutio -frati emancipati Din clasa de mostenitori pretorieni unde cognati faceau parte: -sora emancipata -copilul fata de mama casatorita fara manus -unchiul matern(fratele mamei) Din clasa de mostenitori pretorieni unde cognati faceau parte: -mama fata de copilul nascut din casatoria fara manus -agnatii care au suferit o capitis deminutio minima -rudele de sange pana la gradul al VI lea care nu erau si rude agnatice Mostenirea pretoriana era dobandita de un mostenitor din clasa unde cognati in cazul in care: -nu exista niciun mostenitor din clasa unde liberi -nu exista niciun mostenitor din clasa unde legitmi In cadrul clasei de mostenitori unde cognati succesiunea se impartea: -in parti egale corespunzator numarului de mostenitori -per capita Din clasa de mostenitori pretorieni unde vir et uxor faceau parte: -barbatul din casatoria fara manus -sotia din casatoria fara manus In succesiunea ab intestat dupa dreptul pretorian sotul supravietuitor(clasa unde vir et uxor) era exclus de la mostenire: -de catre un agnat de gradul al VI lea -de catre un agnat de gradul al VIII lea -de catre un cognat(unde cognati) de gradul al VIII lea In dreptul pretorian varul primar al lui de cuius(colateral agnat de gradul al IV lea),venea

Page 132: grile drept roman

132

la mostenirea ab intestat: -daca de cuius nu avusese descendenti -daca fratii lui de cuius(colaterali de gradul al aII lea) refuzasera mostenirea -daca nepotii de frate(colaterali de gradul al III lea) refuzasera mostenirea In materia succesiunilor in dreptul imperial pana la epoca post clasica s a constatat: -adancirea tendintei de ocrotire a rudelor de sange In perioada clasica momentele cele mai semnificative in materia regimului juridic al succesiunii ab intestat au fost adoptarea: -senatusconsultului Orfitian -senatusconsultului Tertullian Senatusconsultul Tertullian a fost adoptat in timpul imparatului: - Beneficiau de senatusconsultul Tertullian: -ingenua cu trei copii -ingenua cu patru copii -liberta cu patru copii Beneficiau de senatusconsultul Tertullian: - Beneficiau de senatusconsultul Tertullian: -mama cu patru copii,indiferent daca era ingenua sau libera -mama care avea ius liberorum Prin senatusconsultul Tertullian s a acordat dreptul mamei care avea ius liberorum de a veni la mostenirea: -copiilor sui iuris rezultati din casatoria fara manus -alaturi de ceilalti agnati Prin senatusconsultul Tertullian s a acordat mamei care avea ius liberorum dreptul: -de a veni la mostenire alaturi de ceilalti agnati Prin senatusconsultul Tertullian mama care avea ius liberorum a fost inclusa in clasa de mostenitori: -unde legitimi Ca urmare a senatusconsultului Tertullian,femeia casatorita fara manus venea la mostenirea fiului: -decedat fara sa fi lasat descendenti -alaturi de celelalte rude agnatice -daca fiul fusese sui iuris Ca urmare a senatusconsultului Tertullian,femeia casatorita fara manus venea la mostenirea fiului: - Ca urmare a senatusconsultului Tertullian,femeia casatorita fara manus venea la mostenirea fiului: - Intre adoptarea SC Tertullian si a SC Orfitian unicul fiu rezultat dintr o casatorie fara manus fata de succesiunea mamei sale: -mosteneau numai in lipsa agnatilor Beneficiau de senatusconsultul Orfitian: -toti copii rezultati din casatoria fara manus

Page 133: grile drept roman

133

Beneficiau de senatusconsultul Orfitian: - Prin senatusconsultul Orfitian copiii erau chemati la mostenirea: -mamei -daca erau rezultati dintr o casatorie fara manus Prin senatusconsultul Orfitian copiii erau chemati la mostenire: -inaintea tuturor agnatilor Prin senatusconsultul Orfitian copiii rezultati din casatoria fara manus au fost asimilati cu: -adgnatus proximus Primus,persoana sui iuris,casatorita cu manus,fara copii,a decedat dupa adoptarea senatusconsultului Tertullian.Sotia supravietuitoare a refuzat mostenirea.Mama lui Primus,ingenua cu 3 copii,casatorita fara manus,fata de succesiunea lui Primus: -nu avea in aceasta situatie niciun drept succesoral In materia succesiunilor in epoca postclasica masurile intreprinse de imparatul Constantin si continuate de succesorii sai pana la imparatul Anastasiu,au urmarit: -sa asimileze pe cognati agnatilor O constitutie din timpul imparatului Anastasiu a asimilat agnatilor: - Prin constitutia imparatului Anastasiu veneau in concurs la mostenire: -fratii emancipati cu fratii neemancipati In timpul domniei lui Iustinian,pana la adoptarea novelei 118 s a decis situarea pe acelasi plan intre: -fratii uterini si fratii consanguini Reforma sistemului succesoral a fost efectuata de catre imparatul Iustinian prin: -novela 118 -novela 527 Rudenia de sange a devenit unicul criteriu al sistemului succesoral din dreptul roman prin: -patru clase de mostenitori Prima clasa de mostenitori dupa reformele lui Iustinian era alcatuita din: -descendenti care nu se aflau in patria potestate -descendenti care nu se aflau in patria potestate Prima clasa de mostenitori dupa reformele lui Iustinian cuprindea: -trei grade A doua clasa de mostenitori dupa reformele lui Iustinian era alcatuita din: -ascendenti -colaterali foarte privilegiati A treia clasa de mostenitori dupa reformele lui Iustinian era alcatuita din: -colaterali privilegiati A patra clasa de mostenitori dupa reformele lui Iustinian era alcatuita din: - Dupa reformele lui Iustinian nepotii de fii ai lui de cuius faceau parte din: -prima clasa de mostenitori,gradul 2 Dupa reformele lui Iustinian stranepotii lui de cuius faceau parte din: -prima clasa de mostenitori,gradul 3

Page 134: grile drept roman

134

Dupa reformele lui Iustinian,copiii lui de cuius faceau parte din: - Dupa reformele lui Iustinian parintii lui de cuius faceau parte din: -a doua clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian bunicii lui de cuius faceau parte din: -a doua clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian strabunicii lui de cuius faceau parte din: -a doua clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian fratii nascuti din acelasi tata si aceeasi mama faceau parte din: -a doua clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian fratii consangvini faceau parte din: -a treia clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian fratii uterini faceau parte din: -a treia clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian copiii fratilor germani ai lui de cuius faceau parte din: -a doua clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian copiii fratilor consangvini ai lui de cuius faceau parte din: -a treia clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian copiii fratilor uterini ai lui de cuius faceau parte din: -a treia clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian colateralii de gradul al saselea ai lui de cuius faceau parte din: -a patra clasa de mostenitori Dupa reformele lui Iustinian vaduva saraca facea parte din: - Dupa reformele lui Iustinian copii naturali(liberi naturales) in raport cu succesiunea tatalui lor,faceau parte din: - Dupa reformele lui Iustinian a patra clasa de mostenitori cuprindea colaterali: -pana la gradul al saselea Succesiunile extraordinare au fost: -o forma a succesiunii ab intestat -stabilite in afara celor patru clase dupa reformele lui Iustinian Quarta vaduvei sarace a fost instituita: -printr o constitutie a imparatului Iustinian Vaduva saraca era femeia care se casatorise: -fara zestre -fara sa i se fi constituit o donatie propter nuptias -fara sa i se fi constituit o donatio ante nuptias Succesiunea vaduvei sarace era o forma de succesiune: -ab intestat -extraordinara Vaduva saraca avea dreptul la o patrime din mostenire daca venea in concurs cu: -un mostenitor legitim -doi mostenitori legitimi

Page 135: grile drept roman

135

-trei mostenitori legitimi In cazul vaduvei sarace pars virilis putea sa reprezinte: -1\5 din mostenire 1\6 din mostenire 1\7 din mostenire Succesiunea copiilor nascuti dintr un concubinat la averea tatalui era o forma de succesiune: -ab intestat -extraordinara Drepturile succesorale ale copiilor nascuti dintr un concubinat(liberi naturales)la averea tatalui lor au fost stabilite prin: -novela 18 -novela 89 In timpul lui Iustinian copiii nascuti dintr un concubinat puteau sa mosteneasca: -a sasea parte din averea tatalui In timpul lui Iustinian copiii nascuti dintr un concubinat,in concurs cu descendentii legitimi,mosteneau: - In timpul lui Iustinian copiii nascuti dintr un concubinat in concurs cu vaduva tatalui mosteneau: - In timpul lui Iustinian copiii nascuti dintr un concubinat erau indreptatiti numai la alimente cand veneau la mostenirea tatalui lor in concurs cu: -descendentii legitimi ai lui de cuius -vaduva lui de cuius In timpul lui Iustinian succesiunea statului era o forma de succesiune: -ab intestat -extra ordinem In timpul Republicii daca nu existau mostenitori legitimi succesiunea ab intestat revenea: -poporului roman -catre aerarium In timpul Imperiului succesiunea ab intestat revenea fiscului daca nu existau: -descendenti -ascendenti si colaterali foarte privilegiati -colaterali privilegiati -alti colaterali ai lui de cuius pana la gradul al saselea La moarte lui de cuius,intervenita dupa reformele lui Iustinian,au ramas sotia,care beneficia de o donatio propter nuptias si patru colaterali de gradul al saptelea.In acest caz,patrimoniul defunctului se impartea astfel: - La moartea lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian,au ramas sotia care beneficia de o donatio propter nuptias si patru colaterali de gradul al saptelea.In acest caz patrimoniul defunctului se impartea astfel: - La moarte lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia,care beneficia de o donatio propter nuptias si patru colaterali de gradul al saptelea.In acest

Page 136: grile drept roman

136

caz,patrimoniu defunctului se impartea astfel: -intreaga mostenire revenea fiscului La moarte lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia,care beneficia de o donatio propter nuptias si patru colaterali de gradul al saptelea.In acest caz,patrimoniu defunctului se impartea astfel: -fiscului La moartea lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas parintii,doi bunici,sotia,cu care se casatorise fara zestre si fara sa i se fi constituit o donatio propter nuptias.In acest caz patrimoniul se impartea astfel: -vaduva primea 1\4 din mostenire -parintii primeau 3\4 din mostenire La moartea lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia considerata vaduva saraca si sapte copii cintre care doi fusesera emancipati.In acest caz,vaduvei lui de cuius ii revenea: - La moartea lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia considerata vaduva saraca si sapte copii cintre care doi fusesera emancipati.In acest caz,unui copil neemancipat ii revenea: -1\8 din mostenire La moartea lui de cuius intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia considerata vaduva saraca si cinci copii cintre care doi fusesera emancipati.In acest caz succesiunea defunctului se impartea astfel: -vaduva primea 1\6 din mostenire -copiii primeau fiecare 1\6 din mostenire La moartea lui de cuius,intervenita dupa reformele lui Iustinian au ramas sotia considerata vaduva saraca si patru copii din care trei copii legitimi si un copil natural(nascut din concubinat).In acest caz,patrimoniul defunctului se impartea astfel: -vaduva primea 1\4 din mostenire -copiii legitimi primeau impreuna 3\4 din mostenire Testamentul era un act juridic: -solemn -formal Testamentul era: -un act juridic unilateral Testamentul era un act juridic: -in care era exprimata vointa unei persoane inainte de moarte -realizat in vederea asigurarii vointei unei persoane dupa moarte Gaius spunea ca testamentu: - Prin testament se putea dispune asupra: -distribuirii bunurilor testatorului -dezrobirii -numirii unui tutore Testamentul era un act: -iuris civilis -accesibil numai cetatenilor romani

Page 137: grile drept roman

137

Testamentul era un act: -esentialmente personal -care se realiza numai de testator sau de un reprezentant imputernicit in mod explicit de catre testator Testamentul era un act: -formal -care presupunea respectarea ad validitatem a anumitor forme prevazute de lege Testamentul era un act: -unilateral -care presupunea pentru validitatea sa numai manifestarea de vointa a testatorului Testamentul era un act: -mortis causa -care producea efecte juridice numai dupa moartea testatorului Testamentul era un act: -care putea fi revocat oricand de catre testator Testamentul poate fi revocat in epoca postclasica: -numai catre de testator -prin emiterea unui nou testament indiferent daca era sau nu valabil S a stabilit ca un testament imperfectum revoca automat precedentul testament printr o constitutie: -a lui Valentinian al III lea -a lui Teodosiu al II lea Ceremonia deschiderii testamentului se desfasura intre: -a treia si a cincia zi de la moartea testatorului Ceremonia deschiderii testamentului si putea desfasura: -la trei zile dupa moartea testatorului -la patru zile dupa moartea testatorului Ceremonia deschiderii testamentului se putea desfasura in fata: -pretorului urban -guvernatorului de provincie Testamentum calatis comitis se facea sub forma: -unei legi curiate Testamentum calatis comitiis se facea sub forma unei legi votate de: -adunare convocata -comitia calata Testamentum calatis comitiis putea fi facut numai la: - Testamentul calatiis comitiis putea fi facut numai la: -24 martie -24 mai Comitia calata se intrunea la convocarea: - Principiul libertatii de a testa a fost recunoscut o data cu aparitia: -Legii celor XII Table Testamentul calatis comitiis a incetat sa mai aiba caracterul unei legi curiate o data cu: -aparitia Legii celor XII Table

Page 138: grile drept roman

138

-recunoasterea principiului libertatii de a testa Testamentul calatis comitiis era accesibil: -patricienilor Testamentum in procinctu era accesibil: -patricienilor -plebeilor Testamentul in fata armatei gata de lupta era: -testamentum in procintu Testamentul in apropierea luptei era: - Pontifex maximus participa la realizarea testamentului: -calatis comitiis Testamentum in procinctu a aparut: -ulterior testamentului calatis comitiis -anterior testamentului per aes et libram In epoca veche au aparut: -testamentum calatis comitiis -testamentum in procinctu -testamentum per aes et libram In epoca veche au disparut: -testamentum calatis comitiis -testamentum in procinctu Testamentum in procinctu putea fi intocmit: -numai de militari -numai in vreme de razboi Testamentum per aes et libram a cunoscut formele: - Mancipatio familiae reprezinta o vanzare: -fictiva -a patrimoniului testatorului Prin mancipatio familiae averea testatorului era transmisa: -unei persoane de incredere -unui emptor familiae In cazul testamentului per aes et libram patrimoniul testatorului era transmis prin: -mancipatiune In cazul testamentului per aes et libram forma mancipatio familiae patrimoniul testatorului era transmis: -numo uno -in schimbul unui pret fictiv In cazul testamentului per aes et libram forma mancipatio familiae devenea: -proprietarul patrimoniului -practic numai un executor testamentar In cazul testamentului per aes et libram forma mancipatio familiae pactul de fiducie se incheia: -dupa ce avea loc mancipatiunea In cazul testamentului per aes et libram forma mancipatio familiae pactul de fiducie era

Page 139: grile drept roman

139

mijlocul prin care: -emptor familiae promitea ca dupa moartea testatorului sa transmita bunurile persoanelor indicate In cazul testamentului per aes et libram forma mancipatio familiae pactele fiduciare erau pacte: -de buna-credinta -nesanctionate de dreptul roman Emptor familiae era: -un cetatean roman -de obicei,un prieten al testatorului Emptor familiae nu mai devenea proprietarul bunurilor mancipate in cazul testamentului: -per aes et libram -per aes et libram secret Rolul lui emptor familiae se limita la sarcina transmiterii patrimoniului adevaratilor mostenitori in cazul: -testamentului per aes et libram public -testamentului per aes et libram secret -testamentului per aes et libram-forma mancipatio familiae Testamentul tipic pentru perioada clasica a fost: -per aes et libram public -per aes et libram secret Testamentul nuncupatio se intocmea: -oral -in prezenta a sapte martori Testamentul pretorian se intocmea: -in forma scrisa -in prezenta a sapte martori Necesita prezenta a cinci martori: -testamentum per aes et libram forma mancipatio familiae -testamentum ruri conditum Necesita prezenta a sapte martori: -nuncupatio heredis -testamentum praetorium Testamentul militar se intocmea: - Au aparut in epoca post clasica: -testamentum tripertitum -testamentum solemne Trebuia redactat in fata unui notar(tabularis): -testamentum tripertitum -testamentum solemne Testamentum tripertitum a aparut in timpul imparatului: -Teodosiu al doilea Trei feluri de norme erau continute in: -testamentum solemne -testamentum tripertitum

Page 140: grile drept roman

140

Normele de drept civil continute de un testamentum tripertitum erau cele referitoare la: -prezenta martorilor Normele de drept pretorian continute de un testamentum tripertitum erau cele privitoare la: -numarul de sapte martori -pecetluirea testamentului Normele prevazute de constitutiile imperiale continute de un testamentum tripertitum erau cele referitoare la: -subscrierea testatorului -subscrierea martorilor In timpul lui Iustinian modalitatea obisnuita de intocmire a unui testament a fost: -testamentum solemne Testamentum parentis inter liberos a aparut in timpul imparatului: -Constantin Testamentum parentis inter liberos se intocmea: -in forma scrisa Nu necesita prezenta martorilor: -testamentum parentis inter liberos -testamentum per holorapham scripturam Indicarea olografa a numelui mostenitorilor a cotei atribuite si a datei era suficienta pentru valabilitatea unui: -testamentum parentis inter liberos Nu erau necesare conditii speciale de forma pentru: - Au aparut in epoca post clasica: -testamentum per holographam scripturam -testamentum principi oblatum -testamentum apud acta conditum Martorii puteau fi si persoane analfabete in cazul unui: - Continutul testamentului putea fi stabilit prin juramantul martorilor in cazul unui: -testamentum ruri conditum Testamentum per holographam scripturam a fost introdus in timpul imparatului: -Valentinian al III-lea Pentru valabilitatea unui testament olograf era necesar: -redactarea integrala in scris a testamentului de catre testator Testamentum apud acta conditum era testamentul in care declaratia testatorului era: -inscrisa intr un registru de catre functionari publici -inscrisa intr un registru de catre magistrati oficiali Testamentum principi oblatum era testamentul in care declaratia testatorului era: -efectuata la cancelaria imperiala -conservata intr o arhiva publica Prezenta martorilor reprezenta o conditie esentiala pentru valabilitatea: -testamentului nuncupatio -testamentului rural Testamenti factio activa reprezenta:

Page 141: grile drept roman

141

-capacitatea unei persoane de a si intocmi un testament -capacitatea unei persoane de a fi martora la intocmirea unui testament Testamenti factio passiva reprezenta: -capacitatea unei persoane de a fi gratificata printr un testament In principiu aveau testamenti factio activa: -toti cetatenii sui iuris -toti cetatenii capabili sa si exprime vointa In principiu aveau testamenti factio activa: -persoanele care se bucurau de status civitatis -persoanele care se bucurau de status familiae -persoanele care nu suferisera o capitis deminutio maxima Nu aveau testamenti factio activa: -mutii -surzii -fiii de familie,cu exceptia celor care aveau peculium castrense In timpul imparatulu Octavian nu aveau testamenti factio activa femeile cu exceptia: -vestalelor -ingenuei cu trei copii -libertei cu patru copii Nu aveau testamenti factio activa: -alienatii -impuberii -scalvii privati Nu aveau testamenti factio passiva: -persoanele incerte -peregrinii lipsiti de commercium In cazul femeilor s a restrans testamenti factio passiva prin: -Lex Voconia Testamenti factio passiva trebuia sa existe: -in momentul redactarii testamentului -in momentul mortii testatorului -in momentul dobandirii succesiunii Femeile cu auctoritatis tutoris au dobandit testamenti factio activa in timpul imparatului: -Hadrian Prin legea Voconia se interzicea instituirea ca mostenitor a: -femeilor Legea Voconia se referea la cetatenii care aveau o avere mai mare de: - Persoanele incerte care nu se bucurau de testamenti factio passiva erau: -persoanele a caror existenta nu era sigura -persoanele care inca nu s au nascut Heredis institutio desemna: -indicarea mostenitorului -instituirea de mostenitori Gaius spunea ca instituirea de mostenitor reprezinta: -caput et fundamentum totium testamenti

Page 142: grile drept roman

142

Gaius spunea ca instituirea de mostenitor reprezinta: -fruntea intregului testament -baza intregului testament In timpul lui Iustinian instituirea de mostenitor trebuia sa fie facuta: -in fruntea testamentului -in termeni imperativi -in termeni solemni In timpul lui Iustinian instituirea de mostenitor trebuia sa fie: -universala Pana la imparatul Constantin instituirea de mostenitor trebuia sa fie: -in fruntea testamentului -in termeni imperativi -in termeni solemni -universala Iustinian nu a mai ca instituirea de mostenitori sa fie: -in fruntea testamentului Imparatul Constantin nu a mai cerut ca instituirea de mostenitor sa fie: -in termeni imperativi -in termeni solemni Constituiau conditii de forma cerintele ca instituirea de mostenitor sa fie: -in fruntea testamentului -in termeni imperativi -in termeni solemni Constituiau conditii de fond necesare pentru valabilitatea testamentului cerintele ca instituirea de mostenitori: -sa nu fie facuta sub termen -sa fie universala Principiul semel heres semper heres desemna: -o conditie de fond a instituirii de mostenitor -conditia ca instituirea de mostenitor sa nu fie facuta sub termen Principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest desemna: -o conditie de fond a instituirii de mostenitor -conditia ca instituirea de mostenitor sa fie universala Principiul semel heres semper heres presupunea ca: -persoana care devine odata mostenitor devine mostenitor pe veci -instituirea de mostenitor se face pentru totdeauna Principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest presupunea ca: -instituirea de mostenitor se face pe intreg patrimoniul -nicio persoana nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament Substituirea de mostenitor era: -o instituire de gradul doi -o instituire conditionata -instituirea ca mostenitor a unei persoane in locul alteia -o instituire de mostenitor care depinde de prima instituire Substituirea de mostenitor depindea de imprejurarea: -prima persoana instituita ca mostenitor sa fie predecedat

Page 143: grile drept roman

143

-prima persoana instituita ca mostenitor sa fi refuzat mostenirea -prima persoana instituita ca mostenitor sa fi decedat inaintea testatorului Substituirea de mostenitor putea sa fie: -exemplara -vulgara Substituirea de mostenitor putea sa fie: -pupilara -cvasipupilara -ad exemplum Substituirea de mostenitor putea sa fie: -exemplara -pupilara -cvasipupilara -vulgara Substituirea de mostenitor mai frecventa era substituirea: -vulgara Desemnarea unui mostenitor fiului impuber daca acesta ar fi murit inainte de a ajunge puber constituia un caz de substituire: -pupilara Numirea de catre testator a unui mostenitor fiului sau alienat constituia un caz de substituire: -exemplara -cvasipupilara Formula „Titius heres esto.Si Titius non erit,Maevius heres esto” se intrebuinta intr un caz de substituire: - Cazurile de substituire de mostenitor mai putin frecvente au fost: -substituirea exemplara -substituirea pupilara -substituirea cvasipupilara Testatorul trebuia sa aiba calitatea de militar intr un: -testamentum in procinctu -testamentum militis Vointa testatorului clar exprimata era suficienta pentru valabilitatea testamentului: -militar Vointa testatorului clar exprimata era suficienta pentru valabilitate in cazul unui: - Succesiunea deferita contra testamentului era desemnata in dreptul roman prin: -hereditas contra testamentum -vocatio contra testamentum -successio necessaria Succesiunea deferita contra testamentului presupunea: -existenta unui testament -transmiterea patrimoniului in alta modalitate decat cea prevazuta de catre de cuius Succesiunea deferita contra testamentului avea loc: -in cazul dezmostenirii regulate

Page 144: grile drept roman

144

-in cazul dezmostenirii neregulate -in cazul omisiunii -in cazul testamentului inoficios Proeteritio este acelasi lucru cu: -cazul dezmostenirii neregulate -cazul omisiunii Dezmostenirea descendentilor de catre pater familias era o consecinta ce decurgea din: -ius vitae ac necis -patria potestas La inceputul epocii vechi in privinta persoanelor aflate sub patria potestas pater familas putea sa dezmosteneasca: -oricand -orice descendent fara un motiv La inceputul epocii vechi dezmostenirea rudelor din clasa sui heredes putea fi facuta: -oricum -oricand Orice testament trebuia sa prevada: -persoanele instituite ca mostenitori -persoanele din clasa sui heredes care au fost dezmostenite In cazul dezmostenirii se foloseau cuvintele: -exheres esto -exheredes sunto Dezmostenirea putea sa priveasca: -numai intreaga succesiune In dreptul vechi in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada expres numele: -fiilor de familie In dreptul pretorian in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada expres numele: -fiilor de familie -nepotilor de familie In dreptul lui Iustinian in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada expres numele: -fiilor de familie -fiicelor de familie -nepotilor de familie In epoca postclasica pana la Iustinian in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada expres numele: -fiilor de familie -nepotilor de familie In dreptul vechi in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada expres numele: - In dreptul pretorian in cazul dezmostenirii trebuia sa se prevada in mod expres numele: -stranepotilor de familie Un fiu de familie putea fi dezmostenit astfel: - Un fiu de familie putea fi dezmostenit astfel: -Titius filius meus exheres esto Prin folosirea in testament a cuvintelor „ceteri omnes exheredes sunto” in dreptul vechi

Page 145: grile drept roman

145

se putea dezmosteni: -o fiica de familie -un nepot de familie -o nepoate de familie Prin folosirea in testament a cuvintelor „ceteri omnes exheredes sunto” in dreptul pretorian se putea dezmosteni: -o fiica de familie -o nepoata de familie Prin folosirea in testament a cuvintelor „ceteri omnes exheredes sunto”in dreptul lui Iustinian se putea dezmosteni: -o nepoata de familie Prin folosirea in testament a cuvintelor „ceteri omnes exheredes sunto”in dreptul lui Iustinian se putea dezmosteni: - Testamentul era nul in cazul in care fiul de familie al testatorului: -fusese omis -nu fusese instituit ca mostenitor -nu fusese dezmostenit dar nici instituit ca mostenitor -fusese dezmostenit fara sa i se prevada expres numele Testamentul era rectificat in cazul in care fiul de familie al testatorului: - In dreptul vechi testamentul era nul in cazul in care o fiica de familie a testatorului: - In dreptul vechi testamentul era nul in cazul in care un nepot de familie al testatorului: - In dreptul vechi testamentul era rectificat in cazul in care un nepot de familie al testatorului : -fusese omis -nu fusese instituit ca mostenitor -nu fusese dezmostenit dar nici instituit mostenitor In dreptul vechi testamentul era rectificat in cazul in care o fiica de familie a testatorului: -fusese omisa -nu fusese instituita ca mostenitoare -nu fusese dezmostenita dar nici instituita ca mostenitoare Testamentul era nul in cazul in care fratele testatorului: - Testamentul era rectificat in cazul in care fratele testatorului: - Consecintele dezmostenirii neregulate erau: -deschiderea succesiunii ab intestat in cazul testamentului nul -dreptul de acrscamant in cazul testamentului rectificat In dreptul vechi,consecintele dezmostenirii neregulate erau: -deschiderea succesiunii ab intestat daca neregularitatea privea pe un fiu de familie al testatorului -dreptul de acrescamant daca neregularitatea privea pe o fiica sau alt descendent al testatorului

Page 146: grile drept roman

146

In dreptul vechi in cazul dezmostenirii neregulate testamentul era mentinut daca neregularizarea privea pe: -o fiica de familie -un nepot de familie -o nepoata de familie In dreptul vechi in cazul dezmostenirii neregulate desi erau omisi primeau o parte din succesiune sub forma de drept de acrescamant la concurenta cu mostenitorii instituiti prin testament: -fiica de familie -nepotul de familie -nepoata de familie In dreptul vechi in cazul dezmostenirii neregulate ius adcrescendi putea fi primit de: -fiica de familie -nepotul de familie -nepoate de familie In cazul dezmostenirii neregulate dreptul de acrescamant era: -partea din succesiune pe care o primeau mostenitorii omisi la concurenta cu mostenitorii instituiti prin testament -partea din succesiune pe care o primeau descendentii altii decat fiul de familie Spre sfarsitul Republicii dezmostenirea fara motiv a rudelor apropiate putea fi facuta: - Romanii au admis dezmostenirea fara motiv a rudelor apropiate: -in timpul regalitatii -la inceputul Republicii Cazul testamentului inoficios este acelasi lucru cu: -cazul dezmostenirii regulate Se considera ca prin dezmostenirea fara motiv a rudelor apropiate s ar incalca officium pietatis in timpul lui: -Cicero Conceptia conform careia prin dezmostenirea fara motiv a rudelor apropiate s ar incalca officium pietatis a aparut sub influenta: -stoicismului Testamentum inofficiosum era: -un testament prin care se incalca officium pietatis -un testament prin care testatorul incalca datoria morala de a si iubi rudele Testamentum inofficiosum a fost creat de: -tribunalul centumvirilor Prin testamentul inoficios rudele dezmostenite pe nedrept puteau ataca testamentul sub pretextul ca autorul: -nu era in deplinatatea facultatilor mintale Actiunea acordata rudelor dezmostenite pe nedrept li se acorda: -querela inofficiosi testamenti De plangerea cu privire la testamentul inoficios putea sau beneficieze: -fiii de familie -fiicele de familie -nepotii de familie

Page 147: grile drept roman

147

-nepoatele de familie De plangere cu privire la testamentul inoficios puteau sa beneficieze: -ascendentii -descendentii -fratii si surorile Pentru ca un fiu de familie sa poate beneficia de plangerea cu privire la testamentul inoficios trebuia printre altele sa nu fi primit: -un sfert din ceea ce ar fi primit ca mostenitor ab intestat -quarta legitima Pentru ca un fiu de familie sa poata beneficia de plangerea cu privire la testamentul inoficios trebuia: -sa nu fi primit quarta legitima -sa nu mai existe alta cale de actiune Pentru ca un frate al testatorului sa poata beneficia de plangerea cu privire la testamentul inoficios trebuia: -ca testamentul sa fi fost intocmit in favoarea unei persona turpis -sa nu fi primit quarta legitima -sa nu mai existe si alta cale de actiune Plangerea cu privire la testamentul inoficios putea sa fie introdusa: -numai daca nu exista alta cale de actiune In timpul lui Iustinian cauzele care justificau dezmostenirea rudelor apropiate erau: -prevazute in mod expres -prevazute limitativ La inceput (cand a fost creata plangerea cu privire la testamentul inoficios) cauzele care justificau dezmostenirea rudelor apropiate erau: -lasate la aprecierea tribunalului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios ducea in principiu la: -nulitatea absoluta a testamentului in cazul in care titularul plangerii era un fiu de familie -nulitatea absoluta a testamentului in cazul in care titularul plangerii era o fiica de familie Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios ducea in principiu la: -deschiderea succesiunii ab intestat in cazul in care titularul plangerii era un fiu de familie -deschiderea succesiunii ab intestat in cazul in care titularul plangerii era o fiica de familie Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituiti ca mostenitori o persoana onorabila si o alta imorala ducea in principiu la: -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era un nepot de familie -nulitatea partiala a testamentului daca titularul plangerii era un frate al testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituiti ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea in principiu la: -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era o nepoata de familie -deschiderea succesiunii ab intestat daca titularul plangerii era o nepoata de familie -deschiderea succesiunii ab intestat pentru partea lasata persoanei imorale daca titularul plangerii era sora testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament

Page 148: grile drept roman

148

fusesera instituiti ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea in principiu la: -nulitatea partiala a testamentului daca titularul plangerii era sora testatorului -deschiderea succesiunii ab intestat pentru partea lasata persoanei imorale daca titularul plangerii era sora testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituiti ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea in principiu la: -nulitatea partiala a testamentului daca titularul plangerii era sora testatorului -deschiderea succesiunii ab intestat pentru partea lasata persoanei onorabile daca titularul plangerii este sora testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusese instituita ca mostenitor numai o persona turpis ducea la: -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era un fiu de familie -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era un frate al testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusese instituita ca mostenitor numai o persona turpis ducea la: -deschiderea succesiunii ab intestat daca titularul plangerii era un frate al testatorului -deschiderea succesiunii ab intestat daca titularul plangerii era un frate al testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusese instituita ca mostenitor numai o persona turpis ducea la: -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era fratele testatorului -nulitatea absoluta a testamentului daca titularul plangerii era sora testatorului -deschiderea succesiunii ab intestat daca titularul plangerii era fratele testatorului -deschiderea succesiunii ab intestat daca titularul plangerii era sora testatorului Admiterea plangerii introdusa de fratele testatorului cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituite ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea la: -deschiderea succesiunii ab intestat numai pentru partea lasata persoanei imorale -nulitatea partiala a testamentului Admiterea plangerii introdusa de fiul testatorului cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituite ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea la: -deschiderea succesiunii ab intestat Admiterea plangerii introdusa de nepotul testatorului cu privire la testamentul inoficios in ipoteza in care prin testament fusesera instituite ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala ducea la: -deschiderea succesiunii ab intestat -nulitatea absoluta a testamentului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios putea sa aiba ca efect o exceptie de la principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest daca: -titularul plangerii e fratele testatorului Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios putea sa aiba ca efect o exceptie de la principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest daca: - Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios putea sa aiba ca efect o exceptie de

Page 149: grile drept roman

149

la principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest daca: -plangerea fusese introdusa de fratele testatorului iar in testament fusesera instituite ca mostenitor o persoana imorala si alta onorabila Admiterea plangerii cu privire la testamentul inoficios putea sa aiba ca efect o exceptie de la principiul nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest daca: -plangerea fusese introdusa de fratele testatorului -plangerea fusese introdusa de sora testatorului -in testament fusesera instituite ca mostenitori o persoana onorabila si alta imorala Din puncte de vedere al acceptarii mostenirii existau urmatoarele clase de mostenitori: -heredes extranei -heredes necessarii -heredes sui et necessarii -heredes voluntarii Din punct de vedere al acceptarii mostenirii din clasa heredes sui et necessarii faceau parte: -sui heredes -sotia casatorita cu manus Sclavii instituiti mostenitori prin testament si eliberati faceau parte din punct de vedere al acceptarii mostenirii din clasa: -heredes necessarii Nu puteau refuza mostenirea: -heredes necessarii -heredes sui et necessarii Puteau sa refuze mostenirea: -heredes extranei -heredes voluntarii Fratii si surorile lui de cuius faceau parte din: -heredes extranei -heredes voluntarii Heredes sui et necessarii erau mostenitori: -de plin drept -care se aflasera sub puterea lui de cuius -care nu puteau sa refuze mostenirea Heredes necessarii erau mostenitori: -care nu puteau sa refuze mostenirea -care se aflasera sub puterea lui de cuius Heredes voluntarii erau mostenitorii: -care puteau sa refuze mostenirea -care nu se aflasera sub puterea lui de cuius Heredes extranei erau mostenitorii: -care nu se aflasera sub puterea lui de cuius -care puteau sa refuze mostenirea Pentru a putea dobandi mostenirea trebuia mai intai sa fie acceptata de: -heredes extranei -heredes voluntarii Adgnatus proximus facea parte din:

Page 150: grile drept roman

150

-heredes extranei -heredes voluntarii Din heredes sui et necessarii faceau parte: -nepotii de familie -fiicele de familie Din heredes necessarii faceau parte: - Din heredes extranei faceau parte: -nepotii din frati -verii primari Potrivit dreptului civil erau moduri de acceptare a mostenirii: -cretio -nuda voluntas Cel mai vechi mod de acceptare a mostenirii a fost: -cretio -declaratia de acceptare a mostenirii Un procedeu formalist de acceptare a mostenirii era: -cretio -declaratia de acceptare a unei mosteniri In dreptul lui Iustinian modalitatea obisnuita de acceptare a mostenirii era: -simpla vointa Cretio consta: -in pronuntarea unei formule de acceptare -in prezenta a sapte martori Pro herede gestio consta: -intr o acceptare tacita printr o comportare ca a unui mostenitor Nuda voluntas consta: -in acceptarea expresa a mostenirii fara pronuntarea vreunei anumite formule Gaius a dat urmatorul exemplu de formula de acceptare a mostenirii: -quod me publius maevius testamento suo herede instituit -eam hereditatem adeo cernoque Modaliatea de acceptare a mostenirii in care se folosea o formula de tipul „fiindca p.maevius m a instituit ca mostenitor in testamentul sau,accept aceasta mostenire”,era: -cretio -declaratia de acceptare a unei mosteniri Termenul de exercitare a declaratiei de acceptare a mostenirii era: -fixat de de cuius Termenul de exercitare a declaratiei de acceptare a mostenirii putea sa fie de cel mult: - Termenul de exercitare a declaratiei de acceptare a mostenirii putea sa curga din momentul: -mortii lui de cuius -luarii la cunstinta a decesului de catre mostenitor Declaratia de acceptare a mostenirii era: -obligatorie daca era impusa de testator -facultativa daca nu era impusa de testator

Page 151: grile drept roman

151

Pro herede gestio putea consta: -intr un act de dispozitie -in vanzarea unui lucru din mostenire In dreptul lui Iustinian nuda voluntas a inlocuit: -declaratia de acceptare a unei mosteniri -pe cretio Persoana care accepta mostenirea trebuia sa aiba: -testamenti factio passiva -capacitatea de a se obliga Acceptarea succesiunii avea printre altele ca efecte: -stingerea totala sau partiala a obligatiilor pe care le avea de cuius fata de mostenitor -stingerea totala sau partiala a obligatiilor pe care le avea mostenitorul fata de de cuius -transmiterea in patrimoniul mostenitorului a eventualelor sarcini care grevau succesiunea -confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului Repudierea mostenirii se putea face: - Repudierea mostenirii se putea face: -in mod expres -in mod tacit -numai in mod irevocabil Ius adcrescendi era un efect: -al dezmostenirii regulate -al dezmostenirii neregulate -al acceptarii succesiunii -al repudierii mostenirii Repudierea mostenirii putea avea ca efecte: -ius adcrescendi -deschiderea substitutiei vulgare -deschiderea succesiunii ab intestat -trecerea bunurilor succesorale in patrimoniul statului Ius adcrescendi presupunea: -sa existe cel putin doi mostenitori de acelasi grad -ca unul dintre mostenitori sa refuze mostenirea Partea celui care a renuntat la mostenire revenea celorlalti mostenitori de acelasi grad care au acceptat mostenirea ca efect: -al lui ius adcrescendi In cazul testamentului daca unicul mostenitor renunta la mostenire repudierea putea avea ca efecte: -deschiderea substitutiei vulgare -deschiderea succesiunii ab intestat -trecerea bunurilor succesorale in patrimoniul statului Ca efect al repudierii mostenirii bunurile succesorale treceau in patrimoniul statului: -intra vires hereditatis Intra vires hereditatis presupunea ca statul: -primea succesiunea sub beneficiul de inventar

Page 152: grile drept roman

152

-raspunderea numai in limita activului succesiunii Hereditatis petitio era o actiune: -care nu tinea de persoana lui de cuius -care apartinea mostenitorului civil Hereditatis petitio putea fi exercitata: - Hereditatis petitio putea fi exercitata impotriva celui care: -detinea in fapt stapanirea asupra intregii mosteniri -detinea in fapt stapanirea asupra unor bunuri succesorale Hereditatis petitio avea ca obiect: -un complex de bunuri -res corporales -res incorporales -universitatis iuris Pentru a se introduce hereditatis petitio trebuia ca bunurile succesorale: -sa nu fie posedate de reclamant -sa fie posedate de parat Expresia possideo quia possideo desemna in cadrul petitiei de ereditate: -calitatea de posesor a paratului -inexistenta unui titlu al posesiei Expresia pro herede desemna: -o calitate a paratului in hereditatis petitio -o calitate a paratului in interdictul quorum bonorum -situatia unei persoane care pretindea ca este mostenitor In hereditatis petitio paratul putea sa se afle in situatia: -pro herede -pro possessore -qui dolo desiit possidere -qui liti se obtulit Pana la senatusconsultul Iuventian in cazul admiterii petitiei de ereditate paratul era obligat sa restituie: -bunurile succesorale -fructele pe care a omis sa le perceapa daca era de rea credinta -fructele pe care a omis sa le perceapa daca era de buna credinta -fructele pe care le a perceput Prin senatusconsultul Iuventian s a facut dinstinctia intre: - Prin senatusconsultul Iuventian s a facut distinctia intre: -reclamantul de buna credinta si cel de rea credinta -paratul de buna credinta si cel de rea credinta -posesorul de buna credinta si cel de rea credinta -posesorul de buna credinta si paratul de rea credinta Prin senatusconsultul Iuventian s a facut distinctie intre: -posesorul de rea credinta si paratul de buna credinta In cazul admiterii petitiei de ereditate dupa adoptarea senatusconsultului Iuventian paratul era obligat restituie:

Page 153: grile drept roman

153

-bunuri succesorale daca era de rea credinta -bunuri succesorale daca era de buna credinta -fructele pe care a omis sa le perceapa daca era de rea credinta In cazul admiterii petitiei de ereditate dupa adoptarea senatusconsultului Iuventian paratul de buna credinta era obligat sa restituie: -bunurile succesorale -fructele culese in masura in care s a imbogatit In cazul admiterii petitiei de ereditate dupa adoptarea senatusconsultului Iuventian paratul de rea credinta era obligat sa restituie: -bunurile succesorale -fructele culese daca s a imbogatit -fructele culese chiar daca nu s a imbogatit -fructele pe care a omis sa le culeaga Regimul juridic al petitiei de ereditate a fost modificat prin: -senatusconsultul Iuventian Initial mostenirea pretoriana era aparata prin: -interdictul quorum bonorum -interdictul referitor la bunurile succesorale Interdictul quorum bonorum putea fi introdus impotriva: -persoanelor care posedau bunurile succesorale pro herede -persoanelor care posedau bunurile succesorale pro possessare Acordarea interdictului quorum bonorum era: -absolut necesara impotriva persoanelor care posedau fara drept bunurile succesorale si care refuzau sa le restituie -absolut necesara pentru a se intra in posesia mostenirii pretoriene chiar daca bunurile succesorale nu erau posedate fara drept de tert persoane Pentru punerea in posesia bunurilor succesorale nu era suficienta calitatea de: -mostenitor pretorian ab intestat -mostenitor pretorian testamentar Interdictul quorum bonorum avea ca obiect: -res corporales Intre hereditatis petitio si interdictul quorum bononorum existau urmatoarele asemanari: -ambele aparau mostenirea -ambele aveau ca obiect res corporales Fictio se herede a creat posibilitatea ca: -mostenitorul pretorian sa fie considerat mostenitor civil -mostenitorul pretorian sa se foloseasca de toate actiunile pe care le ar fi avut de cuius impotriva debitorilor sai Mostenitorul pretorian a fost practic asimilat cu mostenitorul civil prin: -hereditatis petitio possessoria Legatul era: -o liberalitate in favoarea legatarului -o sarcina pentru mostenitor Testatorul dispunea prin legat: -in termeni imperativi -in termeni solemni

Page 154: grile drept roman

154

-de anumite bunuri individual determinate Lagatarul dispunea prin legat: - Dreptul roman a cunoscut ca forme delegate: -legatul per damnationem -legatul per praeceptionem -legatul per vindicationem -legatul sinendi modo O actiune reala sanctiona: -legatul per vindicationem Actio ex testamento sanctiona: -legatul per damnationem -legatul sinendi modo Hereditatis petitio sanctiona: - Actio familiae erciscundae sanctiona: -legatul per praeceptionem Hereditatis petitio possessoria sanctiona: - Interdictul quorum bonorum sanctiona: - Legatul prin care testatorul transmitea direct proprietatea asupra unui obiect era: -legatul per vindicationem Legatul prin care testatorul il insarcina pe mostenitorul sau sa transmita legatarului proprietatea asupra unui anumit lucru era: -legatul per damnationem Legatul prin care testatorul il insarcina pe mostenitorul sau sa permita legatarului sa intre in stapanirea unui anumit lucru era: -legatul sinedi modo Legatul care presupunea ca unul dintre mostenitori sa primeasca in calitate de legatar un anumit obiect din patrimoniul succesoral inainte de impartirea succesiunii era: -legatul per praeceptionem Formula Lucio Titio hominem Stichum do lego era folosita in: -legatul per vindicationem Formula „Dau si leg lui Lucius Titius pe sclavul Stichus” era folosita in: -legatul per vindicationem Formula „mostenitorul meu sa fie obligat sa i dea lui Titius pe sclavul Stichus” era folosita in: -legatul per damnationem Formula „mostenitorul meu sa fie obligat sa permita ca Lucius Titius sa ia cu el si sa l aiba pe sclavul Stichus” era folosita in: -legatul sinedi modo Formula „Lucius Titius sa ia mai inainte pe sclavul Stichus” era folosita in: -legatul per praeceptionem Formula „Lucius Titius hominem Stichum praeciptio” era folosita in: -legatul per praeceptionem

Page 155: grile drept roman

155

Legatarul era favorizat in comparatie cu ceilalti mostenitori in: -legatul per praeceptionem Mostenitorul era in acelasi timp si legatar in: -legatul per praeceptionem Obiectul legatului per vindicationem trebuia sa fie un obiect stapanit: -de testator -cu titlu de proprietar quiritor Actio ex testamento care sanctiona legatul per damnatione era indreptata impotriva: -mostenitorului Obiectul legatului simendi modo era alcatuit din lucruri care puteau sa fie proprietatea: -testatorului -mostenitorului Actio familiae erciscundae care sanctiona legatul per praeceptionem era indreptata impotriva: - Pot avea ca obiect orice lucru: -legatul per damnationem In formula pentru legatul per damnationem se foloseau cuvintele: -heres meus Titio Stichum -Lucium Titium hominem Stichum In formula pentru legatul sinedi modo se foloseau cuvintele: -heres meus damnas esto -Lucium Titium hominem Stichum Prin senatusconsultul Neronian s a prevazut ca: - Prin senatusconsultul Neronian s a prevazut ca: -un legat per vindicationem nul ca urmare a unor vicii de forma este considerat valabil in forma per damnationem Ducand mai departe rationamentul senatusconsultului Neronian jurisprudenta a stabilit ca: - Ducand mai departe rationamentul senatusconsultului Neronian jurisprudenta a stabilit ca: -un legat per vindicationem valabil va putea fi considerat valabil si ca legat per damnationem Tendinta de unificare a legatelor a fost desavarsita: - La inceput libertatea de a dispune prin legate de propria avere a fost: -nelimitata Libertatea de a dispune prin legate de propria avere a fost limitata: -spre sfarsitul Republicii Libertatea de a dispune de propria avere prin legate a fost limitata de: -legea Falcidia -legea Voconia Legatele mai mari de 1000 de asi au fost interzise de: -

Page 156: grile drept roman

156

Legea Furia de sponsu a interzis legatele mai mari de: - Legea Furia testamentaria a interzis legatele mai mari de: -1000 de asi De la prevederile Legii Furia testamentaria erau exceptate: -rudele de gradul I -rudele de gradul al II lea -rudele de gradul al III lea -rudele de gradul al IV lea De la prevederile Legii Furia testamentaria erau exceptate: -rudele de gradul al V lea -rudele de gradul al VI lea De la prevederile Legii Furia testamentaria erau exceptate: -rudele de pana la gradul al VI lea -sotul -sotia Legea Voconia a prevazut ca: -legatarul nu poate primi mai mult decat un mostenitor -mostenitorul nu poate primi mai putin decat un legatar Legea Furia testamentaria putea fi eludata prin: -risipirea averii in mai multe legate de cel mult 1000 de asi -reducerea partii mostenitorului la valoarea unui astfel de legat Legea Voconia putea fi eludata prin: -risipirea averii in numeroase legate fiecare cu o valoare foarte mica -reducerea partii mostenitorului la valoarea unui astfel de legat Legea care a reusit sa i protejeze pe mostenitori a fost: -legea Falcidia Quarta Legis Falcidiae presupunea ca sa se garanteze un sfert din activul net al mostenirii: -ab intestat -mostenitorului Potrivit legii Falcidia testatorul era liber sa dispuna prin legate: -de trei sferturi din patrimoniul net In cazul in care tetatorul incalca proportia stabilita prin legea Falcidia avea loc: -reductiunea legatelor in natura -proportional cu fiecare legat Fideicomisul era un act: -de ultima vointa -prin care o persoana ruga alta persoana numita fiduciar sa transmita un lucru unei a treia persoane numita fideicomisar Fideicomisul era un act: -prin care se transmitea un lucru de mostenire -prin care se transmitea o parte din mostenire -prin care se transmitea intreaga mostenire Dupa cum sustinea Gaius fideicomisul a aparut: -pentru a eluda prevederile restrictive ale testamentelor

Page 157: grile drept roman

157

-pentru a eluda prevederile restrictive ale legatelor Potrivit lui Gaius prin intermediul fideicomisului puteau primi anumite bunuri din mostenire: -persoane care nu aveau testamenti factio passiva In ceea ce priveste aducerea la indeplinire a fideicomisului in timpul Republicii: -fideicomisul nu era sanctionat -indeplinirea sa depindea de buna credinta a fiduciarului Fideicomisul a primit pentru prima data o sanctiune juridica prin: - Fideicomisul a primit pentru prima data o sanctiune juridica in timpul imparatului: -August Fideicomisul putea sa fie: -de ereditate -de familie Fideicomisul de familie era acea forma de fideicomis in care fiduciarul: -trebuia sa transmita bunul urmasilor sai -trebuia sa transmita bunul unei anumite persoane din cadrul familiei Obiectul fideicomisului de familie putea sa fie alcatuit din: -bunuri privite cu titlu particular Faptul ca un fideicomis de familie nu putea dura mai mult de patru generatii a fost stabilit prin: - Faptul ca un fideicomis de familie nu putea dura mai mult de patru generatii a fost stabilit in timpul imparatului: -Iustinian Fideicomisul de ereditate era acea forma de fideicomis in care fiduciarul: -trebuia sa transmita obiectul unei terte persoane Obiectul fideicomisului de ereditate putea sa fie: -o parte din mostenire -intreaga mostenire Regimul juridic al fideicomisului de ereditate a fost reglementat prin: -senatusconsultum Pegasianum -senatusconsultum Trebellianum Un fideicomissarius hereditatis trebuia considerat ca un mostenitor(loco heredis) in conformitate cu: -senatusconsultum Trebellianum S a considerat ca un fideicomissarius hereditatis avea dreptul sa introduca toate actiunile pe care le avea un mostenitor: -senatusconsultum Trebellianum S a considerat ca un fideicomissaris hereditatis avea dreptul sa introduca toate actiunile pe care le avea un mostenitor prin: -senatusconsultum Trebellianum Mostenitorilor legali trebuia sa li se rezerve cate un sfert din patrimoniul succesoral sau din activul net al mostenirii in conformitate cu: -Lex Falcidia -senatusconsultum Pegasianum

Page 158: grile drept roman

158

Dintre definitiile romane ale obligatiei au ramas celebre: -definitia data de jurisconsultul Gaius -definitia data de comisarii lui Iustinian in Institutiuni Definitia data de Paul obligatiei a fost preluata de comisarii lui Iustinian in: -Digeste Definitia data de Gaius obligatiei a fost preluata de comisarii lui Iustinian in: - Definita data de Ulpian obligatiei a fost preluata de comisarii lui Iustinian in: - In definita data de Paul obligatiei se spune: -obligationum substantia non in eo consistit ut aliquod corpus nostrum aut servitutem nostram facitat -sed ut alium nobis obstringat ad dandum -aliquid vel faciendum vel praestandum Apartin definitiei lui Iustinian cuvintele: -alicuius solvendae rei In definitia obligatiei data de comisarii lui Iustinian se spune: -obligatio est iuris vinclum quo necessitate adstringimur -alicuius solvendae rei Apartin definitiei data de Paul cuvintele: -ut aliquod corpus nostrum aut servitutemm nostram faciat -sed ut alium nobis obstringat Apartin definitiei obligatiei data de Ulpian cuvintele: - In definitia obligatiei data de Paul se spune: -esenta obligatiei nu consta in faptul ca -un lucru devine al nostru sau ne este constituita o servitute In definitia obligatiei data de comisarii lui Iustinian se spune: -obligatia este un raport juridic prin care -suntem constransi a plati ceva La inceput subiectul activ al obligatiei era desemnat prin: -termenul de reus La inceput subiectul pasiv al obligatiei era desemnat prin: -termenul de reus In decursul timpului subiectul pasiv al obligatiei a fost desemnat prin: -termenul de reus -termenul de reus debendi In decursul timpului subiectul activ al obligatiei a fost desemnat prin: -termenul de reus -termenul de reus credendi -termenul de creditor Termenul debitor desemna: -subiectul pasiv al obligatiei -subiectul care era silit a plati ceva Termenul creditor desemna: -subiectul activ al obligatiei

Page 159: grile drept roman

159

-subiectul care avea dreptul sa pretinda plata Obiectul reiese mai clar din definitia: -lui Paul Cel mai important element al obligatiei il reprezinta: -sanctiunea juridica -constrangerea Obiectul obligatiei putea consta in: -facere -non facere -praestare Dare inseamna: -a constitui un drept real -a transfera proprietatea unui lucru Facere inseamna: -a savarsi un fapt Praestare inseamna: -a transmite posesia unui lucru Non facere inseamna: - Facere inseamna: -a se abtine de la ceva care in lipsa obligatiei asumate ar fi putut face -a face ceva Dupa criteriul obiectului obligatiile puteau sa fie: -obligationes dandi -obligationes praestandi Dupa criteriul obiectului obligatiile puteau sa fie: -obligationes faciendi -obligationes praestandi -obligationes dandi -obligationes non faciendi Obligatia de a plati o suma de bani facea parte din: -obligationes dandi Edificarea casei fagaduita de Seius lui Titius facea parte din: -obligationes faciendi In conformitate cu criteriul izvoarelor exista o clasificare: -tripartita apartinand lui Gaius -cvadripartita prevazuta de Institutiunile lui Iustinian Potrivit lui Gaius obligatiile se puteau naste: -ex contractu -ex delicto -ex variis causarum figuris Potrivit Institutiunilor lui Iustinian obligatiile se puteau naste: -ex contractu -ex delicto -quasi ex contractu si quasi ex delicto Asemanarea intre clasificarea lui Gaius si clasificarea obligatiilor din Institutiunile lui

Page 160: grile drept roman

160

Iustinian consta in faptul ca in ambele se considera ca obligatiile se pot naste: -ex contractu -ex delicto In clasificarea obligatiilor in functie de criteriul izvoarelor diferenta intre Gaius si Institutiunile lui Iustinian consta in faptul ca numai Gaius considera ca obligatiile se pot naste: -ex variis causarum figuris In clasificarea obligatiilor in functie de criteriul izvoarelor diferenta intre Gaius si Institutiunile lui Iustinian consta in faptul ca numai Institutiunile lui Iustinian considerau ca obligatiile se pot naste: -quasi ex contractu -quasi ex delicto Obligatiile contractuale erau obligatiile: -nascute dintr un contract -intemeiate pe un acord Obligatiile delictuale erau obligatiile: - Obligatiile quasi ex contractu erau obligatiile: -nascute dintr un fapt licit si voluntar Obligatiile quasi ex delicto erau obligatiile nascute din fapte: -ilicite minore -cauzatoare de prejudicii -altele decat delictele Obligatiile contractuale puteau sa fie: -consensu contractae -re contractae -verbis contractae Era necesar si suficient acordul dintre parti pentru crearea raportului obligatoriu in cazul obligatiilor: -consensu contractae Obligatiile care pe langa acordul dintre parti presupuneau si pronutarea unor cuvinte solemne erau obligatiile: -verbis contractae Obligatiile care pe langa acordul dintre parti presupuneau si redactarea unui inscris erau obligatiile: -litteris contractae Obligatiile nascute din mutuum faceau parte din categoria obligatiilor: -re contractae Obligatiile nascute din fiducia faceau parte din categoria obligatiilor: -re contractae Obligatiile nascute din mandatum faceau parte din categoria obligatiilor: -consensu contractae Obligatiile nascute din nomina transcripticia faceau parte din categoria obligatiilor: -litteris contractae Obligatiile nascute din promissio iurata liberti faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae

Page 161: grile drept roman

161

Obligatiile nascute din fideiussio faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din chirographa faceau parte din categoria obligatiilor: -litteris contractae Obligatiile nasccute din emptio-venditio faceau parte din categoria obligatiilor: -consensu contractae Obligatiile nascute din commodatum faceau parte din categoria obligatiilor: -re contractae Obligatiile nascute din pignus faceau parte din categoria obligatiilor: -re contractae Obligatiile nascute din locatio-conductio faceau parte din categoria obligatiilor: -consensu contractae Obligatiile nascute din sponsio faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din solutio indebiti faceau parte din categoria obligatiilo: - Obligatiile nascute din adstipulatio faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din dotis dictio faceau parte din categoria obligatiilor: - Obligatiile nascute din stipulatio faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din depositum faceau parte din categoria obligatiilor: -re contractae Obligatiile nascute din praediatura faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din syngraphae faceau parte din categoria obligatiilor: -litteris contractae Obligatiile nascute din vadiatura faceau parte din categoria obligatiilor: -verbis contractae Obligatiile nascute din societas faceau parte din categoria obligatiilor: -consensu contractae Obligatiile nascute din negotiorum geto faceau parte din categoria obligatiilor: - Obligatiile nascute din pollicitatio faceau parte din categoria obligatiilor: - Din obligationes verbis contractae faceau parte: -praediatura -vadiatura Din obligationes re contractae faceau parte: - Din obligationes litteris contractae faceau parte: -chirographa -syngraphae Din obligationes consensu contractae faceau parte: -

Page 162: grile drept roman

162

Obligatiile delictuale sunt aceleasi cu: -obligationes ex delicto -obligationes ex maleficio Obligatiile cvasidelictuale sunt aceleasi cu: -obligationes quasi ex delicto -obligationes quasi ex maleficio Obligatiile nascute din bona vi rapta faceau parte din: -obligationes ex delicto Obligatiile nascute din fraus creditorum faceau parte din: -obligationes ex delicto Obligatiile nascute din vadiatura faceau parte din: -obligationes ex contractu Obligatiile nascute din negotiorum gestio faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din damnum iniuria datum faceau parte din: -obligationes ex delicto Obligatiile nascute din dolus malus faceau parte din: -obligationes ex delicto Obligatiile nascute din iudex qui litem suam fecerit faceau parte din: -obligationes quasi ex delicto Obligatiile nascute din solutio indebiti faceau parte din: -obligationes ex contractu Obligatiile nascute din votum faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din pollicitatio faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din syngraphae faceau parte din: -obligationes ex contractu Obligatiile nascute din positum vel suspensum faceau parte din: -obligationes quasi ex delicto Obligatiile nascute din falsum modum dicere faceau parte din: -obligationem quasi ex delicto Obligatiile nascute din communio incidens faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din legatum per damnationem faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din legatum sinedi modo faceau parte din: -obligationes quasi ex contractu Obligatiile nascute din corruptio servi faceau parte din:: -obligationes quasi ex delicto Obligatiile nascute din chirographia faceau parte din: -obligationes ex contractu Obligatiile nascute din sepulchrum violatum faceau parte din: -obligationes quasi ex delicto Erau netransmisibile obligatiile care faceau parte din categoria: -obligationes ex delicto

Page 163: grile drept roman

163

-obligationes quasi ex contractu Erau valorificate numai prin actiuni in factum obligatiile care faceau parte din categoria: -obligationes quasi ex contractu -obligationes quasi ex delicto Erau obligatii contractuale obligatiile nascute din: -chirographa,syngraphae,vadiatura -pignus,promissio iurata liberti,synagraphae Erau obligatii quasi ex contractu obligatiile nascute din: -votum,pollicitatio,solutio indebiti Erau obligatii delictuale obligatiile nascute din: -damnum iniuria datum,fraus creditorum,bona vi rapta -bona vi rapta,dolus malus,metus -furtum,rapiniam,iniuria Erau obligatii quasi ex delicto obligatiile nascute din: -falsum modum dicere,corruptio servi,effusum vel delectum -effusum vel delectum possitum vel suspensum sepulchrum violatum Erau obligatii contractuale obligatiile nascute din: -chrirographa,synagraphe,promissio iurata liberti -praediatura,vadiatura,pignus -emptio-venditio,mandatum,mutuum -fiducia,fideiussio,nomina transcripticia Erau obligatii contractuale: -fiducia,fideiussio,adstipulatio Erau obligatii contractuale obligatiile nascute din: -dotis dictio,pignus,sponsio -chirographa,societas,commodatum Erau obligatii contractuale obligatiile nascute din: -stipulatio,adstipulatio,sponsio -fideiussio,pignus,nomina transcripticia Erau obligatii quasi ex contractu obligatiile nascute din: -negotiorum gestio,solutio indebiti,legatum sinendi modo -solutio indebiti,votum,legatum per damnationem Erau obligatii quasi ex contractu obligatiile nascute din: - Erau obligatii quasi ex contractu obligatiile nascute din: -legatum per damnationem,pollicitario,votum -legatum sinendi modo,communio incidens,votum Erau obligatii quasi ex contractu obligatiile nascute din: -legatum sinendi modo,legatum per praeceptionem,solutio indebiti -communio incidens,pollicitatio,votum Erau obligatii delictuale obligatiile nascute din: -dolus malus,fraus creditorum,metus Erau obligatii delictuale obligatiile nascute din: -metus,bona vi rapta,damnum iniuria datum -dolus malus,iniuria,rapina Erau obligatii delictuale obligatiile nascute din:

Page 164: grile drept roman

164

-metus,bona vi rapta,dolus malus -rapina,metus,damnum iniuria datum Erau obligatii delictuale obligatiile nascute din: -iniuria,fraus creditorum,metus Erau obligatii quasi ex delicto obligatiile nascute din: -falsum modum dicere,effusum vel delectum,positum vel suspensum -corruptio servi,iudex qui liten suam fecerit,adtemptata pudicitia Erau obligatii quasi ex delicto obligatiile nascute din: -positum vel suspensum,falsum modum dicere,corruptio servi -effusum vel delectum,adtemptata pudicitia,sepulchrum violatum -adtemptata pudicitia,falsum modum dicere,iudex qui litem suam fecerit Erau obligatii quasi et delicto obligatiile nascute din: - Erau obligatii quasi et delicto obligatiile nascute din: -sepulchrum violatum,iudex qui litem suam fecerit,positum vel suspensum -falsum modum dicere,adtemptata pudicitia,sepulchrum violatum Erau obligatii quasi et delicto obligatiile nascute din: -legatum per damnationem -legatum sinendi modo Actio contra nautas caupones stabularios era o actiune: -honorarie -in factum -care valorifica o obligatie cvasidelictuala Actio contra nautas caupones stabularios era o actiune: -in factum -care consta in despagubirea calatorului pentru pagubele provocate prin furt -care consta in despagubirea calatorului pentru pagubele provocate prin dol Criteriul distinctiei intre obligatiile civile si cele naturale il reprezinta: - Obligatia civila era obligatia: -sanctionata printr o actiune -care da posibilitatea executarii silite asupra debitorului in cazul in care acesta nu o indeplinea de buna voie Obligatia naturala era obligatia: -sanctionata printr o exceptie -care nu permitea executarea silita asupra debitorului in cazul in care acesta nu o indeplinea de buna voie Obligatia naturala era obligatia: -recunoscuta de dreptul civil -lipsita de actiune Obligatia naturala era obligatie: -recunoscuta de dreptul civil -lipsita de actiune Sanctionarea obligatiei naturale pe calea unei exceptii detertimina : -producerea unor efecte juride mai slabe decat in cazul obligatiei civile Executarea de buna voie a obligatiei naturale determina :

Page 165: grile drept roman

165

-imposibilitatea admiterii cererii debotorului de a i se restitui ceea ce a platit -posibilitatea creditorului de a paraliza actiunea debitorului printr o exceptio doli Erau obligatii civile : -obligatiile contractate de pupili cu auctoritas tutorile -obligatiile asumate prin pacta vestita Erau obligatii naturale : -obligatiile contractuale de pupili fara auctoritas tutorilor -obligatiile asunmate printr un nudum pactm Erau obligatii naturale : -obligatiile contractate de fiul de familie dupa adoptarea senatusconsultului Macedonian Compesatia intre o obligatie civila si alta naturala : -au un efect juridic al obligatiei naturale -un mod voluntar de stingere a obligatiile Criteriul clasificarii obligatiilor in cazul pluralitatii de subiecte presupune : --mai multi creditori -mai multi debitori -acelasi raport juridic obligationale Subiectele obligatiilor se aflau pe pozitii de egalitate in cazul unei : -obligatii conjuncte -obligatii coreale Subiectele obligatiei nu se aflau pe pozitii de egalitate in cazul unei : -adpromissio -adstipulatio Subiectele obligatiei se aflau pe pozitii de egaliatete in cazul unei : - Subiectele obligatiei nu se aflau pe pozitii de egalitate in cazul unei : -adstipulatio -fidepromissio -fideiussio -sponsio Obligatiile conjucte se bazeaza pe principiul : -diviziunii creantelor -diviziunii datoriilor Obligatiile conjucte presupuneau ca ; -fiecare creditor putea sa ceara numai partea sa care i se cuvenea din creanta -fiecare debitor era tinut numai pentru partea sa Obligatiile coreale presupuneau ca ; -fiecare creditor putea sa ceara debitorului intreaga creanta -oricare debitor putea fi obligat sa plateasca intreaga datorie Obligatiile solidare presupuneau ca : - fiecare creditor putea sa ceara debitorului intreaga creanta -oricaredebitor putea fi obligat sa plateasca intreaga datorie Principiul diviziunii creantelor si datoriilor putea fi inlaturat prin: -testament -conventia partilor

Page 166: grile drept roman

166

Consecinta inlaturarii principiului diviziunii; -transformarea obligatiilor conjuncte in obligatii solidare -transformarea obligatiilor conjuncte in obligatii coreala Corealitate era: -activa in cazul mai multor creditori -pasiva in cazul mai multor debitori Pentru existenta obligatiei coreale erau necesare : -unicitatea de obiect -pluralitatea de raporturi juridice Obliagatia solidara presupunea ; -mai multe subiecte -un singur obiect Consecintele obligatiilor coreale erau urmatoarele : -nulitatea unuia dintre raporturile juridice -executarea obligatiei de catre unul dintre debitori elibera si pe ceilalti debitori de la executarea obligatiei Doi creditori primus si secundus au o creanta in suma totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor tertius si quartus .Daca obligatiile sunt conjuncte executarea lor se va face astfel : -Primus si Secundus vor primi fiecare cate 5000 sesterti -Tertius si quartus vor plati fiecare cate 5000 sesterti Doi creditori Primus si Secundus au o creanta in suma totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor Tertius si Quartus .Daca obligatiile sunt coreale sub aspect activ si pasiv ,executarea lor se va face astfel ; - Primus sau Secundus va putea primi 10 000 sesterti - Tertius sau quartus va pute aplati 10 000 sesterti Doi creditori Primus si Secundus au o creanta in suma totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor Tertius siQuartus .Obligatiile sunt coreale sub aspect asctiv ,executarea lor se va face astefel ; -Primus sau Secundus va putea primi 10 000 sesterti Doi creditori Primus si Secundus au o creanta in suma totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilo tertius si quartus .Daca obligatiile sunt coreale numai sub aspect pasiv executtarea lor se va face astfel - Tertius sau quatus va pute aplati 10 000 sesterti Primus si S ecundus au creanta in suma totatala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor Tertiius si Quartus .Daca obligatiile sunt conjucte executarea lor se va face astfel ; - Primus va primi 5000 sesterti - Sescundus va primi cate 5000 sesterti - Tertius va plati 5000 sesterti -Quarts va plati 5000 sesterti Primus si Secundus au o creanta in suma totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor Tertius si Quarts.Daca obligatiile sunt coreale executarea lor se face astfel ; Primus si Secundus au impreuna o creanta totala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor Tertius si Quartus .Daca obligatiile sunt conjucte executarea lor se va putea face astfel ; - Primus si Secundus au impreuna o creanta totatala de 10 000 de sesterti asupra debitorilor

Page 167: grile drept roman

167

Tertius si Quartus .Daca obligatiile sunt coreale executarea lor se va putea face astfel ; -Primus va putea primi 10 000 de sesterti -Secundus va putea sa nu primeasca nimik - Tertius va pute plati 10 000 d sesti -Quartus putea sa nu plateaca nimic Adstipulatio era -un act prin care o persoana numita creditor accesoriu incheia cu debitorul dintr o stipulatie anterioara o noua stipulatie prin care debitorul promitea acelasi lucru pe care l a promis si creditorului principal - un caz de obligatie cu pluralitate de subiecte in care subiectele nu se aflau pe pozitii de egalitate Adpromissio era : -un act prin care o persoana numita debitor accesoriu se alatura debitorului principal promitand prin stipulatie acelasi lucru pe care l a promis si debitorul principal -un caz de obligatie cu pluralitate de subiecte in care subiectele nu se aflau pe pozitii de egaliatete Din punct de vedere al felului obligatiei fidepromissio ; -un act prin care o persoana numita debitor accesoriiu se altura debitorului principal promitand prin stipulatie acelasi lucru pe care l a ppromis si debitorul principal -un caz de obligatie cu pluralitate de subiecte in care subiectele nu se aflau pe pozitii de egaliatte Din punct de vedere al felului obligatiei fideiusso era : -un act prin care o persoana numita debitor accesoriu se alatura debitorului principal promitand prin stipulatie acelasi lucru pe care l a promis si debitorul principal -un caz de obligatie cu pluralitate de subiecte in care subiectele nu se aflau pe poziitii de egaliate Adpromissio cuprindea ; -fidepromissio -fideiussio -sponsio Adstipulatio Adstipulator era -un creditor accesoriu -un mandatar al creditorului principal Aspromissor era -un creditor accesoriu Adtipulatio era actul - care succeda incheierii unei stipulatio - prin care debitorul promitea acelasi lucru pe care l a promis si creditorului principal Erau debitori accesorii -adpromissor -fiedeiusor -sponsor Obligatiile solidare; -nu se prezuma -nu se bazeaza pe anumita cauza

Page 168: grile drept roman

168

Cauzele pe care se pot baza obligatiile solidare pot rezulta din ; -indivizibilitatea obiectului -vointa testatorului Cauzele pe care se pot baza obligatiie solidare pot rezulta -din dispozitiile legii -din vointa creditorului si debitorului Obligatiile nascute dintr un delict presupun -solidaritate pasiva Elementele esentiale ale contractului in dreptul roman au fost ; -capacitatea de a contracta -consimtamantul -obiectu Principalul izvor al obligatiilor era -contractu ; Capacitatea de a contracta reprezinta -un element esential al contractului -un element de care contractul nu putea fi valabi -aptitudinea unei persoane de avea drepturi -aptitudinea unei persoane de a si asuma obligatii In dreptul vechi aveau capacitate de a incheia contracte -cetatenii romani sui iuris In dreptu clasic s a admis ca -fiul de familie se poate obliga conform dreptului civil -peregrinii se pot obliga conform dreptului gintilor -peregrinii se pot obliga conform dreptului civil daca au ius commercii In privinta capacitattii de a incheia contracte in dreptu vechi sclavii ; -erau incapabili de drept In privinta capacitatii de a incheia contracte de la sfarsitul republiciin sclavii -se puteau obliga natural Erau incapabil de drept -cei lpsiti de capacitate de exercitiu -infantes -minorii de 25 ani Erau incapabili de fapt -alienatii mintal -risipitorii -femeile sui iuris Consimtamantul reprezinta - un element esential al contractului -un element fara de care contractul nu putea fi valabil\ - acordul de vointa al partilor intr un contrac -concursus voluntatum Concursus voluntatum reprezinta : -acordul de vointa alpartilor intr un contract -consimtamantul la incheierea contractului Termenul de consimtamant vine de la

Page 169: grile drept roman

169

-cum sentire A avea o parere comuna cu cealalta parte se exprima in limba latina prin cuvintele -cum sentire Contractul era un act - care presupunea un acord de vointa intre doua persoane -care presupunea un acord d voina intre mai multe persoane -efectuat in scopul de a produce efecte juridice Consimtamantu este expres cand este exprimat -verbal - scris -prin cuvinte sau semne care inlocuiesc cuvintele Consimtamantul este tacit cand este exprimat -prin actiuni care nu admit alta explicatie rezonabila decat aceea ca persoana a dorit sa si dea consimtantul Ratificarea este un consimtamnt -dat ulterior incheierii actului -care are acelasi consecinte ca si consimtamantul expres -care are aceleasi consecinte ca si consimtamantul tacit Pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa fie -serios -neviciat Consimtamantul era neserios atunci cand -era dat in gluma -era dat iocandi causa Eroarea constituie -o reprezentare gresita a realitatii in momentul incheierii actlui juridic -un viciu de consimtamant Constituie viciu de consimtamant -numai o eroarea grava -o eroarea care altera vointa exprima la incheierea contractului’ Eroarea care altera vointa exprimata la incheierea contractului atragea -nulitatea absoluta a contractului -repunerea in situatia anterioara In dreptul roman constituiau vicii de consimtamant urmatoarele cazuri de eroare -in negotio in materia in corpore -in substantia in persoana in quantitate -in negotio in copore in sexu Romanii numeau eroarea asupra naturii juridice a actului incheiat -error in negotio Eroarea asupra naturii juridice a actului incheiat se numea - Eroarea asupra identitatii obiectului contractului se numea -error in corpore Primus ii da lui Secundus o suma de bani cu titlu de depozit in timp ce S ecundus crede ca banii i au fost imprumutati.in acest partile se afla -

Page 170: grile drept roman

170

Primus ii da lui secundus o suma de bani cu titlu de depozit in timp ce secundus crede ca banii au fost imprumutati.in acest caz partile se afla -error in corpore Primus ii da lui Secundus o suma de bani cu titlu de depozit in timp ce Secundus crede ca banii i au fost imprumutati .In acest caz partile se afla - Primus ii da lui Secundus o suma de bani .in contractul incheiat s a spus ca suma a fost imprumutata insa primus nu mai solicita restituirea.In aacest caz in ceea ce priveste calificarea juridica a actului incheiat partile se afla intr o - Primus ii da lui Secundus o suma de bani.In contractul incheiat s a spus ca suma a fost imprumutata insa Primus nu mai solicita restiturea .in acest caz contractul -valabil ca donatie Primus i a vandut lui Secundus fondul Sempronian in timp ce Secundus crede ca a cumparat fondul Corelian.in acest caz partile se af ;lau -error in corpore Eraoarea asupra obiectului contractului putea consta in -error in corpore -error in materia -error in substantia Eroarea asupra obiectului contractului putea consta in -error in corpore -error in material -error in subtantia’ -error in sexu Eroarea asupra obiectului contractului putea consta in; -error in corpore -error in material -error in sexu Eroarea asupra obiectului contractului putea consta in -error in corpore -error in materia -error in substantia Eroarea asupra unei calitati esentiale a lucrului ce privea substanta materiala sau intelectuala a lucrlui care constituia obiectul contractului se numea -error in material -error in substantia Error in sexu facea parte din -error in material -error in substantia Erroarea asupra identitatii persoanei cu care se contracta se numea - Eroarea asupra cuantumului cand acesta era un element esential al contractului se numea -error in quantitate In cazul in care se vindea o copie in locul originalului era vorba de o -error in material

Page 171: grile drept roman

171

-error in substantia In cazul in care se vindea arama in loc de aur era vorba de o - error in material - error in substantia error in sexu a fost recunoscuta ca o cazua de nulitate a contractului de vanzare in timpul imparatului -iustinian In cazul in care vanzatorul credea ca este vorba de o suma mai mare iar cumparatorul de o suma mai mica partile se afalau in -eror in quantitate Prestatia la care se obliga debitorul fata de creditor reprezinta -id quod debetur -un element esentil al contractului -obiectul contractului Obiectul contractului trebuie sa fie -posibil din punct de vedere juridic -posibil din punct de vedere fizic -licit -suficient determinat Obiectul contractului trebuie sa prezinte interes -pecuniar -in mod exceptional de natura morala sau afectiva -pentru creditor Accidentalia negotii constituie elemente -care puteau lipsi dintr un contrac Din accidentalia negotii faceau parte - Din accidentalia negotiii faceau parte -conditita -termenul Termenul este un eveniment -viitor -sigur in ceea ce priveste producerea sa Conditia este un eveniment -viitor -nesigur in ceea ce priveste producerea sa Conditia este un eveniment de care depinde ; -existenta unei obligatii -nasterea unei obligatii -stingerea une obligatii Termenul este un eveniment de care depimde -exigibilitatea unei obligatii -stingerea unei obligatii Asemanarea intre termen si conditie consta in faptul ca ambele sunt evenimente -viitoare -de care depinde stingerea unei obligatii

Page 172: grile drept roman

172

Termenul este suspensiv -amana execuatare creantei -priveste exigibilitatea creantei -suspenda executarea creantei Termenul este extinctiv cand -afectea durata obligatiei Termenul suspensiv este -dies a quo Termenul extinctiv este -dies ad quem -cel care priveste stingerea obligatiei Dies incertus este termenul fixat printr o -data caladeristica -sarbatoarea religioasa care se tine in fiecare an in aceiasi perioada -sarbatoare religioasa care se tine in fiecare an in perioada diferite stabilita dupa un anumit crteriu Dies incertus este termenul fixat printr o - Dies incertus connsta intr un eveniment -sigur -a carui data de realizare nu se cunoaste Conditia suspensiva este acea condtie de indeplinirea careia depinde -nasterea obligatiei Conditia rezulotorie este acea conditie de in indeplinirea careia depinde -stingerea obligatiei Erau legate mai mult sau mai putin de producerea unui eveniment -conditiile pozitive -cond negative Conditia de tipul si navix ex asia venerit constituia o conditie -pozitiva -cazuala Conditia de tipul si volo constituia o conditie -pozitiva - potestativa Conditia potestativa era cea in cazul careia verificarea evenimentului depindea -numai de vointa unui tert Conditia cazuala era acea in cazul careia verificarea evenimentului depindea -de vointa unui tert -de o intamplare Conditia mixta era cea in cazul careia verificarea evenimentului depinde -de vointa uneia dintre parti -de vointa unui tert -de o intamplare Pentru a produce efecte juride conditia trebuie sa fie -posibila -licita

Page 173: grile drept roman

173

Conditia imposibila era conditia care nu putea sa fie realizata din motive -naturale -juridice Nulitatea sanctiona actul juridic afectat de o condtie -imposibila -ilicita In timpul lui iustinian conditiile contrare bunelor moravuri era conditii -imposibile In timpul lui Iustinian conditiile ilicite erau conditii: - imposibile - contrare dreptului Modus era o clauza introdus intr-un act juridic: - cu titlu gratuit - inter vivos - mortis causa Modus impunea o anumita conduita: - unui donatar - unui legatar Primus ii lasa lui Secundus lu legat de 100.000 de sesterti ca sa-i faca un monument. In acest caz legatul este efectat de: - Primus ii doneaza lui Secundus 100.000 de sesterti din care se realizeaza si un monument. In acest caz donatia este afectata de: - Actele juridice afectate de modus urmaresc: - ca scop principal realizarea unei liberalitati - ca scop accesoriu aducerea la indeplinire a sarcinii Liberalitatea era anulata in cazul in care fusese afectata de: - o conditie imposibila - o conditie imorala O liberalitate afectata de o sarcina putea sa fie revocata pentru neindeplinirea sarcinii deoarece: - beneficiarul liberalitatii nu voia sa o indeplineasca In cazul sarcinii se spune: - iti dau 100 de sesterti ca sa plantezi arbori pe hotar - iti dau 100 de sesterti daca nu plantezi arbori pe hotar Comparand o liberalitate afectata de o conditie suspensiva cu liberalitate afectata de o sarcina se poate spune: - daca nu se realiza conditia actul liberalitatii nu producea niciodata efecte - daca nu se realiza sarcina actul liberalitatii putea sa fie valabil Comparand sarcina cu o conditie suspensiva potestativa se poate spune: - sarcina obliga dar nu suspenda - conditia potestativa suspenda insa nu obliga Efectul normal al unei obligatii consta in: - executarea voluntara a prestatiei la care s-a indatorat debitorul In privinta executarii obligatiilor debitorul putea sa fie:

Page 174: grile drept roman

174

- o persoana sui iuris - o persoana alieni iuris - un fiu de familie - un sclav Debitorul pater familias se putea obliga: - direct participand la incheierea actului juridic - prin intermediul altui pater familias - prin intermediul unei persoane alieni iuris aflata sub puterea sa - printr-un sclav Principiul relativitatii efectelor contractului spune ca: - res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului aceste efecte: - nu se pot rasfrange asupra creditorilor ipotecari ai partilor contractante - nu se pot rasfrange asupra debitorilor partilor contractante Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului aceste efecte se rasfrangeau si asupra: - creditorilor chirografari ai partilor contractante Potrivit principiului relativitatii efectelor contractului aceste efecte se rasfrangeau asupra: - partilor contractante - persoanelor care au incheiat contractul - mostenitorilor partilor contractante Principiul relativitatii efectelor contractului permitea: - stipulatia - promisiunea libertului Din principiul relativitatii efectelor contractului deriva principiul nulitatii: - stipulatiei pentru altul - promisiunii pentru altul Stipulatia pentru altul este un contract: - verbal - solemn In stipulatia pentru altul creditor este: - o persoana care nu a luat parte la incheierea contractului In cazul stipulatiei pentru altul se naste o obligatie in sarcina: - promitentului Principiul alteri stipulari nemo potest: - este o consecinta a principiului relativitatii efectelor contractului - nu permite stipulatia pentru altul In cazul unei stipulatii pentru altul: - stipulantul nu are actiune impotriva promitentului - beneficiarul contractului nu are actiune impotriva promitentului In cazul unei stipulatii pentru altul contractul este nul fata de: - stipulant deoarece nu are interes in cauza S-a ajuns ca stipulatia pentru altul sa produca efecte: - in mod indirect - printr-o stipulatio poenae - prin stipulatia unei despagubiri

Page 175: grile drept roman

175

Stipulatio poenae era un contract: - accesoriu - incheiat dupa ce avea loc stipulatia pentru altul Stipulatia pentru altul era un contract: - principal - incheiat inainte de a avea loc stipulatio poenae Prin stipulatio poenae promitentul se obliga sa plateasca o suma de bani cu titlu de amenda: - stipulantului - in cazul in care nu isi va executa obligata fata de beneficiarul stipulatiei pentru altul In cazul unei stipulatii pentru altul intarita cu o stipulatio poenae promitentul prefera sa execute: - contractul principal - contractul lovit de nulitate In cazul unei stipulatii pentru altul intarita cu o stipulatio poenae se sanctiona cu nulitatea: - contractul principal - stipulatia pentru altul In cazul unei stipulatii pentru altul intarita cu o stipulatio poenae se bucura de valabilitate: - contractul accesoriu - stipulatio poenae Principiul nemo alienum factum promitere potest: - este o consecinta a principiului relativitatii efectelor contractului - nu permite promisiunea faptei altuia In cazul promisiunii pentru altul s-a ajuns la executarea contractului: - in mod indirect - prin modificarea unor termeni din contract Stipulatio poenae constituia: - un mod indirect de executare a unei stipulatii pentru altul - un mod indirect de executare a promisiunii faptei altuia In cazul promisiunii pentru altul s-a ajuns la executarea contractului: - prin promisiunea propriului sau fapt - prin promisiunea ca va face tot ceea ce depinde de el insusi pentru a dteremina terta persoana sa execute prestatia Actiunile cu caracter alaturat erau acordate in cazul in care pater familias incheia contractul: - printr-un fiu de familie - printr-un sclav La inceput prin actele incheiate in numele sau pater familias putea sa devina: - creditor daca actul era incheiat de un fiu de familie - creditor daca actul era incheiat de un sclav Un contract sinalagmatic incheiat intre Primus si secundus presupunea ca: - Primus era creditor si debitor - Secundus era creditor si debitor

Page 176: grile drept roman

176

Actiunile cu caracter alaturat au fost create: - in epoca veche In privinta responsabilitatii in cazul actiunilor cu caracter alaturat pater familias: - raspundea conform dreptului pretorian In privinta responsabilitatii in cazul actiunilor cu caracter alaturat fiul de familie: - raspundea conform dreptului civil In privinta responsabilitatii in cazul actiunilor cu caracter alaturat sclavul: - era tinut de o obligatie naturala In privinta responsabilitatii in cazul actiunilor cu caracter alaturat debitorul principal: - raspundea conform dreptului pretorian In privinta responsabilitatii in cazul actiunilor cu caracter alaturat erau obligati fata de creditori: - pater familias si fiii de familie care incheiasera contractul in numele lui pater familias - pater familas si sclavi care incheiasera contractul in numele lui pater familias Actiunile cu caracter alaturat contineau o formula cu transpozitie in care: - in intentio era trecut numele fiului de familie care incheiase contractul - in dendemnatio era trecut numele lui pater familias pentru care se incheiase contractul Actiunile cu caracter alaturat se acordau in interesul: - oamenilor de afaceri impotriva lui pater familias in numlele caruia persoanele alieni iuris incheiasera contractul Actio quod iussu era o actiune: - adiecticiae qualitatis - pretoriana - cuprinzand formula cu transpozitie Actio exercitoria era o actiune: - adiecticiae qualitatis - pretoriana - cuprinzand formula cu transpozitie Actio institoria era o actiune: - adiecticiae qualitatis - pretoriana - cuprinzand formula cu transpozitie Actio de peculio et de in rem verso era o actiune: - adiecticiae qualitatis - pretoriana - cuprinzand formula cu transpozitie Actio tributoria era o actiune: - adiecticiae qualitatis - pretoriana - cuprinzand formula cu transpozitie Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care l-a autorizat expres pe fiul de familie sa incheie un anumit act juridic era: - actio quod iussu Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care l-a autorizat expres pe sclav sa

Page 177: grile drept roman

177

incheie un anumit act juridic era: - actio quod iussu Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care l-a autorizat expres pe fiul de familie sa incheie un anumit act juridic era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care l-a autorizat expres pe sclav sa incheie un anumit act juridic era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in cazul in care sclavul a efectuat diferite acte utilizandu-si peculiul fara stirea lui pater familias era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in cazul in care fiul de familie a efectuat diferite acte utilizandu-si peculiul fara stirea lui pater familias era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in calitatea sa de armator in legatura cu imputernicirea data fiului de familie capitan de corabie de a efectua acte de comert maritim era: - actio exercitoria Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in calitatea sa de armator in legatura cu imputernicirea data sclavului capitan de corabie de a efectua acte de comert maritim era: - actio exercitoria Actiunea introdusa in dreptul vechi impotriva lui pater familias in calitatea sa de armator in legatura cu imputernicirea data altui pater familias capitan de corabie de a efectua acte de comert maritim era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in calitatea sa de armator in legatura cu imputernicirea data fiului sau sclavului capitan de corabie de a efectua acte de comert maritim era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in legatura cu actele incheiate de fiul de familie pus sa exercite un comert pe uscat era: - actio institoria Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in legatura cu actele incheiate de sclavul pus sa exercite un comert pe uscat era: - actio institoria Actiunea introdusa impotriva lui pater familias in legatura cu actele incheiate de fiul de familie sau sclavul pus sa exercite un comert pe uscat era: - Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care desi nu l-a autorizat pe fiul de familie sa efectueze acte de comert cu peculiul sau a cunoscut si tolerat aceste acte era: - actio tributoria Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care desi nu l-a autorizat pe sclav sa efectueze acte de comert cu peculiul sau a cunoscut si tolerat aceste acte era: - actio tributoria Actiunea introdusa impotriva lui pater familias care desi nu l-a autorizat pe fiul de familie sau pe sclav sa efectueze acte de comert cu peculiul sau a cunoscut si tolerat aceste acte

Page 178: grile drept roman

178

era: - Pater familias raspundea in solidum in cazul unei: - actio quod iussu - actio exercitoria - actio institoria Pater familias raspundea cu toate bunurile sale in cazul unei: - actio quod iussu - actio exercitoria - actio institoria Pater familias raspundea in limitele peculiului in cazul unei: - actio tributoria - actio de peculio et de in rem verso Pater familias raspundea cu toate bunurile sale in cazul unei: - actio exercitoria - actio institoria Pater familias putea sa raspunda in limitele imbogatirii sale in cazul unei: - actio de peculio et de in rem verso Creditorii erau satisfacuti proportional cu valoarea creantelor in cazul unei: - actio tributoria Problema reprezentarii se punea in cazul in care pater familias incheia contractul: - printr-un alt pater familias Reprezentarea constituie un procedeu prin care: - reprezentantul incheie un act juridic in numele reprezentatului - efectele actului incheiat se produc asupra reprezentantului In cazul reprezentarii in dreptul roman se considera ca: - Reprezentarea este perfecta cand: - raportul juridic se stabilieste direct intre reprezentat si tert - persoana reprezentantului dispare cu totul Reprezentarea este imperfecta cand: - reprezentantul se obliga alaturi de reprezentat - reprezentatul se obliga alaturi de reprezentant In ceea ce priveste reprezentarea la inceput vechiul drept roman: - In ceea ce priveste reprezentarea dreptul clasic roman: - a admis reprezentarea imperfecta si in mod exceptional reprezentarea perfecta Reprezentarea imperfecta a fost admisa initial prin extinderea: - actiunii exercitoria - actiunii institoria Reprezentarea imperfecta a fost generalizata prin: - crearea actiunilor quasi institoria Sub influenta jurisconsultului Gaius reprezentarea imperfecta a fost admisa: - Sub influenta jurisconsultului Papinian reprezentarea imperfecta a fost admisa: - si la alte cazuri decat cele privitoare la comertul maritim

Page 179: grile drept roman

179

- si la alte cazuri decat cele privitoare la comertul pe uscat Sub influenta jurisconsultului Papinian reprezentarea perfecta a fost admisa: - Prin actio quasi institoria reprezentarea perfecta a fost admisa: - Prin actio quasi institoria reprezentarea imperfecta a fost admisa: - si la alte cazuri decat cele privitoare la comertul pe uscat Reprezentarea perfecta a fost admisa: - in cazul imprumutului de consumatie - in cazul imprumutului de folosinta Reprezentarea imperfecta a fost admisa: - Reprezentarea perfecta a fost admisa in cazul: - reprezentatului insolvabil Sistemul noxalitatii privea cazurile in care cel care se obliga era: - un alieni iuris - un sclav - un fiu de familie Sistemul actiunilor noxale privea cazurile in care cel care se obliga era: - un alieni iuris - un sclav - un fiu de familie In materia delictuala sub aspectul tragerii la raspundere persoanele alieni iuris: - aveau capacitate deplina - raspundeau in nume propriu Sistemul noxalitatii presupunea: - abandonul noxal - parasirea delincventului de catre pater familias Sistemul actiunilor noxale presupunea: - obligatia victimei de a introduce o actiune noxala impotriva lui pater familias sub puterea caruia se afla delincventul Abandonul noxal avea loc daca: - delictul nu fusese comis la ordinul lui pater familias Abandonul noxal nu avea loc daca: - delictul fusese comis la ordinul lui pater familias - pater familias nu impiedicase comiterea delictului desi ar fi putut sa o faca - pater familias ajunsese la o intelegere cu victima de a-i plati o suma de bani Autorul delictului ramanea sub puterea lui pater familias: - in sistemul actiunilor noxale - daca victima delictului pierdea procesul Pentru a putea fi introduse actiunile noxale trebuia sa se fi comis un delict: - de drept privat - de catre un alieni iuris - de catre un sui iuris - de catre un sclav Pentru a putea fi introduse actiunile noxale trebuia ca autorul delictului:

Page 180: grile drept roman

180

- in momentul lui litis contestatio sa se gaseasca sub puterea lui pater familias impotriva caruia era introdusa actiunea - sa nu se fi alfat mai inainte sub puterea reclamantului Neexecutarea obligatiilor atragea: - raspunderea debitorului daca neexecutarea se datora vinii sale - plata daunelor interese daca neexecutarea se datora vinii debitorului In materia raspunderii debitorului pentru neexecutarea obligatiilor prezinta relevanta conceptele juridice de: - caz fortuit, dol , culpa - forta majora, mora, custodia Sun cauze neimputabile debitorului ce determina neexecutarea obligatiilor: - casus minor - casus maior - vis maior - damnum fatale Sunt cauze neimputabile debitorului ce determina neexecutarea obligatiilor: - cazul fortuit - forta majora Sunt cauze imputabile debitorului ce pot determina neexecutarea obligatiilor: - culpa - dolul Sunt cauze imputabile debitorului ce determina neexecutarea obligatiilor: - Sunt cauze imputabile debitorului ce determina neexecutarea obligatiilor: - dolus - culpa lata - culpa levis - culpa levissima Sunt cauze neimputabile debitorului ce determina neexecutarea obligatiilor: - Cazul fortuit este un eveniment: - neimputabil debitorului - imprevizibil Forta majora este un eveniment: - neimputabil debitorului - imprevizibil - irezistibil In ceea ce priveste cazul fortuit comportamentul debitorului consta in: - luarea tuturor masurilor normale pentru ca evenimentul sa nu se produca Erau cazuri fortuite care impiedicau executarea obligatiilor: - fuga sclavilor - furtul sclavilor Erau cazuri de forta majora care impiedicau executarea obligatiilor: - naufragiile - inundatiile - atacul unei bande

Page 181: grile drept roman

181

Debitorii obligatiilor al caror obiect il formau bunuri individual determinate in caz de neexecutare plateau daune-interese daca neexecutarea se datora: - unei culpa lata - dolului Debitorii obligatiilor al caror obiect il formau bunuri de gen in caz de neexecutare plateau daune-interese daca neexecutarea se datora: - cazului fortuit - fortei majore - unei culpa lata - dolului Debitorii obligatiilor al caror obiect il formau bunuri de gen in caz de neexecutare nu plateau daune-interese daca neexecutarea se datora: - Debitorii obligatiilor al caror obiect il formau bunuri individual determinate in caz de neexecutare nu plateau daune-interese daca neexecutarea se datora: - cazului fortuit - fortei majore Culpa constituie: - o vina neintentionata - o greseala nescuzabila - o neglijenta In epoca lui Iustinian dupa gravitatea sa culpa era: - culpa levis - culpa lata In functie de izvolrul obligatiei unde era localizata culpa putea fi: - culpa contractuala - culpa delictuala - culpa aquiliana Culpa levis putea sa fie: - in abstracto cand se lua in considerare ca etalon comportamentul obisnuit al unui bun gospodar in propriile afaceri - in concreto cand se lua in considerare ca etalon modul in care debitorul isi administra propriile bunuri In cazul neexecutarii obligatiei din cauza unei culpa levis in concreto debitorul era exonerat daca: - fusese mai neglijent decat un diligens pater familias - fusese mai atent decat un diligens pater familias - fusese mai atent decat cu propriile bunuri In cazul neexecutarii obligatiei din cauza unei culpa levis in concreto debitorul trebuia sa plateasca daune-interese daca: - fusese mai neglijent decat cu propriile bunuri In cazul neexecutarii obligatiei din cauza unei culpa levis in abstracto debitorul trebuia sa plateasca daune-interese daca: - fusese mai neglijent decat un diligens pater familias - fusese mai neglijent decat cu propriile bunuri - fusese mai atent decat cu propriiile bunuri

Page 182: grile drept roman

182

In cazul neexecutarii obligatiei din cauza unei culpa levis in abstracto debitorul era exonerat daca: - fusese mai atent decat un diligens pater familias Era asimilata in privinta efectelor cu dolul: - Criteriul de apreciere a vinovatiei debitorului in functie de care se pune problema tragerii sale la raspundere este: - mai sever in cazul unei culpa levis in abstracto - mai putin sever in cazul unei culpa levis in concreto Culpa lata este ovina: - neintentionata - grosolana Culpa levis este o vina: - neintantionata - usoara Culpa lata era asimilata in privinta efectelor cu: - dolus In culpa delictuala, raspunderea era atrasa pentru comiterea unei: - culpa levis - culpa levissima - actiuni Culpa contractuala consta in fapta debitorului care intr-un contract provoaca o paguba creditorului: - printr-o actiune - printr-o emisiune - fara intentie In cadrul culpei contractuale, in aprecierea raspunderii debitorului, se facea distinctie intre: - culpa levis in abstracto si culpa levis in concreto In cadrul culpei contractuale, raspunderea debitorului pentru neexecutarea obligatiei era apreciata in functie de: - culpa levis in abstracto, daca avea un interes in cauza - culpa levis in concreto, daca nu avea un interes in cauza Dolul este o culpa: - intentionata - comisa intr-un contract - comisa intr-un delict Raspunderea debitorului pentru neexecutarea obligatiei ca urmare a savarsirii unui dol este atrasa: - daca debitorul a avut un interes in cauza respective - daca debitorul nu a avut un interes in cauza respective - indifferent de izvorul obligatiei Pentru punerea in intarziere a debitorului era necesar: - sa existe o interpellatio - sa existe o creanta exigibila - sa existe o somatie din partea creditorului

Page 183: grile drept roman

183

- ca debitorul sa fie vinovat de neplata creantei In cazul in care se savarsise un delict pentru punerea in intarziere a debitorului, era necesar: - sa existe o creanta exigibila - ca debitorul sa fie vinovat de neplata creantei Pentru punerea in intarziere a curatorului care avea o datorie fata de minor, era necesar: - sa existe o creanta exigibila - ca debitorul sa fie vinovat de neplata creantei Punerea in intarziere a debitorului se efectua de plin drept daca debitorul era: - autorul unui furt - autorul unei pagube provocata pe nedrept - curatorul unui minor Mora solvendi necesita, printer altele ca: - debitorul sa fie vinovat de neplata creantei - sa existe din partea creditorului o somatie Mora accipiendi necesita, printre altele ca: - sa existe din partea creditorului un refuz nejustificat de a primi plata - sa existe din partea creditorului o intarziere nejustificata in primirea platii Mora debitoris necesita, printer altele, ca: - Debitorul sa fie vinovat de neplata creantei - Sa existe din partea creditorului o somatie Mora creditoris necesita, printer altele ca: - sa existe din partea creditorului un refuz nejustificat de a primi plata - sa existe din partea creditorului o intarziere nejustificata in primirea platii Mora solvendi atragea: - suportarea de catre debitor a riscurilor pieirii lucrului - suportarea de catre debitor a daunelor-interese Mora accipiendi atragea: - suportarea de catre creditor a riscurilor pieirii lucrului - suportarea de catre creditor a unor daune-interese Punerea in intarziere a debitorului atragea: - raspunderea obiectiva - raspunderea in situatia in care lucrul a pierit ca urmare a unui caz fortuit - raspunderea in situatia in care lucrul a pierit ca urmare a unui caz de forta majora Punerea in intarziere a debitorului atragea: - raspunderea sa daca neexecutarea ii era imputabila - raspunderea sa daca neexecutarea nu iiera imputabila - usurare moratoriae - plata dobanzilor Pana la Iustinian, debitorul pus in intarziere putea sa fie exonerat, daca dovedea ca lucrul ar fi pierit: - In timpul lui Iustinian, debitorul pus in intarziere putea sa fie exonerat, daca dovedea ca lucrul ar fi pierit: - si daca s-ar fi aflat in mainile creditorului Punerea in intarziere a debitorului inceta prin:

Page 184: grile drept roman

184

- punerea in intarziere a creditorului - executarea obligatiei - incheierea unei conventii intre creditor si debitor In material neexecutarii obligatiilor, custodia inseamna: - o forma de raspundere obiectiva In caz de custodia, debitorul nu raspundea pentru: - forta majora In ceea ce priveste raspunderea pentru custodia, imparatul Iustinian: - a restrans-o - a reglementat-o in trei cazuri In ceea ce priveste raspunderea hangiului pentru prejudiciile provocate calatorilor de subordonatii sai: - nu raspundea pentru forta majora In timpul lui Iustinian, raspundeau, printer altii, pentru custodia: - proprietarii de grajduri - capitanii de corabii Daunele-interese erau datorate de debitorul: - care nu isi executa obligatia - care nu se afla intr-unul din cazurile exoneratoare Daunele-interese constau: - numai intr-o suma de bani Daunele-interese puteau sa fie: - conventionale - judecatoresti Daunele-interese conventionale erau stabilite: - de parti - in mod anticipat Daunele-interese judecatoresti erau stabilite: - la cererea unei dintre parti - de instanta de judecata - dupa producerea prejudiciului Pentru stabilirea daunelor-interese, in evaluarea pagubei pe care a suferit-o reclamantul, trebuia sa se tina seama: - fie de valoarea de schimb a obiectului pierdut sau deteriorat - fie de intregul prejudiciu cauzat de neexercitarea obligatiei Pentru determinarea valorii de schimb, cu ocazia stabilirii daunelor-interese judecatoresti, se avea in vedere: - valorea lucrului individual determinat in momentul lui litis contestatio - valoarea lucrului de gen in momentul judecatii In stabilirea daunelor-interese judecatoresti, in evaluarea intregului prejudiciu, se tinea cont de: - lucrum cessans, adica de paguba efectiva - lucrum cessans, adica de castigul nerealizat - damnum emergens, adica de paguba efectiva - damnum emergens, adica de castigul nerealizat Printr-o stipulatio poenae se puteau stabili daunele-interese:

Page 185: grile drept roman

185

- conventionale Stabilirea daunelor-interese printr-o stipulatio poenae presupunea ca: - reclamantul nu trebuie sa dovedeasca paguba suferita - debitorul ramanea obligat daca lucrul a pierit fortuity Stabilirea daunelor-interese judecatoresti constituia o masura instituita: - Stabilirea daunelor-interese printr-o stipulatio poenae constituia o masura instituita: - in mod preventiv - in timpul lui Iustinian - in cazurile in care obiectul contractului prezenta dificultati de evaluare Erau moduri voluntare de stingere a obligatiilor: - plata - darea in plata - novatiunea Modul cel mai frecvent de stingere a obligatiilor a fost: - Obligatiile incetau din alte motive decat vointa partilor cand modul de stingere era: - Obligatiile incetau din alte motive decat vointa partilor, cand modul de stingere era: - confuziunea Obligatiile incetau din alte motive decat vointa partilor, cand modul de stingere era: - confuziunea - capitis deminutio minima Solutio, ca mod de stingere a obligatiilor, se realiza prin: - indeplinirea prestatiei care forma obiectul obligatiei Remiterea de datorie se realiza prin: - renuntarea de catre creditor la valorificarea dreptului de creanta Novatio se realiza prin: - inlocuirea unei obligatii vechi cu alta noua Datio in solutum se realiza prin: - plata cu consimtamantul creditorului, a unui alt lucru decat cel datorat Compensatio, ca mod de stingere a obligatiilor se realiza prin: - Plata putea consta in: - remiterea de catre debitor a lucrului care forma obiectul obligatiei - executarea unei prestatii - remiterea unei sume de bani Plata putea sa fie facuta: - de catre un debitor al debitorului - de catre o persoana imputernicita de debitor - de catre o terta persoana In obligatiile intuitu personae, plata putea sa fie facuta: - numai de catre debitor Plata putea fi primita de catre: - creditor - un cesionar

Page 186: grile drept roman

186

- o persoana imputernicita de creditor In mod exceptional, din motive de echitate, plata putea sa fie efectuata: - prin mai multe acte de executare - in rate, prin constrangerea creditorului Daca debitorul era tinut fata de acelasi creditor de mai multe datorii si efectua o plata fara a preciza care datorie intelege sa o stinga, se considera ca a platit: - datoria cea mai oneroasa In dreptul clasic, debitorul se putea elibera de obligatia sa: - platind ceea ce era prevazut in contract - platind altceva, cu consimtamantul creditorului In dreptul lui Iustinian, debitorul se putea elibera de obligatia sa: - platind ceea ce era prevazut in contract - platind altceva, cu consimtamantul creditorului - platind altceva in mod exceptional, fara consimtamantul creditorului - printr-o dare in plata necesara Plata trebuia facuta: - la locul prevazut in contract Daca nu se prevazuse in contract locul platii, ea putea fi facuta: - oriunde Daca nu se prevazuse in contract locul platii, ea putea fi facuta: - la creditor - la debitor - la locul unde se afla lucrul care facea obiectul obligatiei - la domiciliul unei terte persoane Plata putea fi dovedita: - Darea in plata era un mod de stingere a obligatiilor: - voluntar - constand in plata cu consimtamantul creditorului a unui alt lucru decat cel datorat Novatiunea constituia o modalitate: - voluntara de stingere a obligatiilor - prin care se realiza o cesiune de creanta - prin care se realiza o cesiune de datorie In cazul novatiunii, vechea obligatie putea sa fie o obligatie: - de buna-credinta - de drept strict - civila - naturala In cazul novatiunii, noua obligatie putea sa fie o obligatie: - de drept strict - civila In cazul novatiunii, noua obligatie era intotdeauna o obligatie: - de drept strict In cazul novatiunii, noua obligatie putea sa fie o obligatie: - civila In cazul novatiunii, noua obligatie putea sa rezulte:

Page 187: grile drept roman

187

- In cazul novatiunii, noua obligatie putea sa rezulte: - dintr-o stipulatie - dintr-un contract literal In cazul novatiunii, noua obligatie presupunea: - modificarea situatiei debitorului - inrautatirea situatiei debitorului Novatiunea presupunea sa existe: - alta obligatie - aceeasi datorie Novatiunea prin schimbarea obiectului obligatiei a fost admisa: - in dreptul pretorian - in dreptul lui Iustinian In cazul unei novatio inter novas personas elementul nou poate consta in schimbarea: - creditorului - debitorului In cazul unei novatio inter easdem personas, elementul nou poate sa constea in schimbarea: - termenului - conditiei Elementul nou in cazul unei novatiuni poate sa constea in schimbarea: - creditorului - debitorului - termenului - conditiei Intentia de a nova era prezumata: - in epoca veche - in perioada clasica - in dreptul preiustinianeu S-a cerut ca intentia de a nova sa rezulte cert: - in dreptul iustinianeu Intentia de a nova era prezumata prin folosirea: - contractelor litteris - unor termeni prin stipulatio Novatiunea avea ca efect: - stingerea in mod automat a vechii obligatii - stingerea ipso iure a vechii obligatii - nasterea unei noi obligatii Compensatia, ca modalitate de stingere a obligatiilor: - nu opera in mod automat - opera ca exceptie ridicata de partea interesata Compensatia intervenea in situatia in care intre doua persoane existau obligatii: - reciproce - nascute din raporturi juridice diferite Jurisconsultul Modestinus defineste astfel compensatia: - compensatio est debiti et crediti inter se contributio

Page 188: grile drept roman

188

Compensatia avea loc in: - actiunile de buna-credinta - bonorum emptio Compensatia avea loc in raporturile dintre: - client si bancher Remiterea de datorie insemna: - iertarea de datorie Remiterea de datorie se putea face prin: - moduri de drept civil - moduri de drept pretorian Erau moduri civile de iertare de datorie: - acceptilatio litteris - solutio per aes et libram Erau moduri pretoriene de iertare de datorie: - contrarius consensus - pactum de non petendo Erau moduri de drept al gintilor de iertare de datorie: - Erau moduri de drept natural de iertare de datorie: - Solutio per aes et libram presupunea prezenta: - creditorului - debitorului - martorilor Solutio per aes et libram presupunea: - o declaratie din partea debitorului - simularea unei plati per aes et libram Acceptilatio verbis reprezenta o plata - imaginara Acceptilatio verbis constituia: - un mod voluntar de stingere a obligatiilor - un mod civil de iertare de datorie Acceptilatio verbis se realiza printr-un act: - contrat stipulatiei Acceptilatio verbis se realiza in prezenta: - creditorului - debitorului Prin acceptilatio verbis se pot stinge obligatiile nascute din: - dotis dictio - stipulatie - contracte verbale Creditorul in acceptilatio verbis: - nu primea plata - declara ca primeste plata Acceptilatio verbis presupunea urmatorul dialog: - debitorul il intreba pe creditor: „ai primit ceea ce ti-am promis?”

Page 189: grile drept roman

189

- creditorul raspundea: „am primit” Acceptilatio litteris era actul: - Pactum de non petendo era un act juridic: - bilateral(conventie) - prin care creditorul renunta in mod expres la creanta - prin care creditorul renunta in mod tacit la creanta Actul prin care creditorul restituia debitorului inscrisul constatator al creantei constituia: - un mod pretorian de iertare de datorie Conventia prin care creditorul si debitorul renuntau la un contract consensual constituia: - un mod pretorian de iertare de datorie Prin contrarius consensus se putea renunta la un contract: - Prin contrarius consensus se putea renunta la un contract de: - mandat - locatiune Prin contrarius consensus se putea renunta la: - o vanzare-cumparare - un contract de societate Pentru stingerea obligatiilor prin contrarius consensus trebuia ca renuntarea: - sa priveasca intregul contract - sa fie facuta mai intainte ca una din obligatii sa fie executata Regula debitor rei certae interitu rei liberatur este o expresie a stingerii obligatiilor prin: - Imposibilitatea de executare constituie o modalitate de stingere a obligatiilor in cazul in care obiectul obligatiei: - era un lucru individual determinat - a pierit dintr-o cauza neimputabila Imposibilitatea de executare constituia o modalitate de stingere a obligatiilor in cazul in care obiectul obligatiei pierea ca urmare: - a unui caz fortuit - a fortei majore Obligatiile se stingeau ipso iure prin: - novatiune - contrarius consensus - confuziune Confuziunea este modalitatea de stingere a obligatiilor, prin care o persoana: - cumuleaza calitatea de creditor si debitor - in acelasi raport juridic - este in acelasi timp creditor si debitor asupra aceleiasi obligatii Confuziunea, ca modalitate de stingere a obligatiilor, intervine in cazul in care: - exista o singura obligatie - in cadrul aceluiasi raport juridic Confuziunea consta in stingerea unei obligatii: - In legatura cu moartea creditorului sau a debitorului ca modalitate de stingere a

Page 190: grile drept roman

190

obligatiilor, in dreptul clasic: - transmisibilitatea obligatiilor constituia o regula - intransmisibilitatea obligatiilor constituia exceptia Confuzia se putea produce in cazul in care: - creditorul il mostenea pe debitorul sau - debitorul il mostenea pe creditorul sau Compensatia putea avea loc in cazul in care: - creditorul devenea debitorul debitorului sau in urma altui raport juridic generator de obligatii - debitorul devenea creditorul creditorului sau in urma altui raport juridic generator de obligatii In legatura cu moartea creditorului sau a debitorului ca modalitate de stingere a obligatiilor, in vechiul drept roman: - intransmisibilitatea obligatiilor constituia regula - transmisibilitatea obligatiilor constituia exceptia In dreptul clasic se stingeau prin moartea creditorului: - creantele nascute din iniuria - creantele creditorului accesoriu In dreptul clasic se stingeau prin moartea debitorului obligatiile: - nascute din delicte - libertului de a presta operae fabriles pentru patron Obligatiile se stingeau prin capitis deminutio in cazul in care: - femeia sui iuris se casatorea cu manus Obligatiile se stingeau prin capitis deminutio in cazul: - adrogatiunii Prescriptia extinctiva constituia o modalitate de stingere a obligatiilor: - nevoluntara - prin curgerea timpului Prescriptia extinctiva constituia o modalitate de stingere a obligatiilor intalnita: - in dreptul clasic, in cazul actiunilor honorarii Praescriptio longi temporis avea o durata de: - 30 de ani Praescriptio longi temporis a fost introdusa de: - imparatul Honoriu - imparatul Teodosiu al II-lea Romanii au admis posibilitatea transferului obligatiilor: - la inceput, numai prin acte mortis causa - pe la sfarsitul Republicii, prin acte inter vivos - pe la sfarsitul Republicii, prin acte mortis cauza Transmiterea obligatiilor presupunea transmiterea - creantei, ca element activ - datoriei, ca element pasiv Posibilitatea transferului obligatiilor prin acte mortis causa era o consecinta a conceptiei potrivit careia: - mostenitorul continua persoana defunctului Cesiunea de creanta este un act juridic:

Page 191: grile drept roman

191

- bilateral - prin care creditorul transmite creanta sa unei terte persoane In cesiunea de creanta calitatea de cesionar o avea: - noul creditor - terta persoana In cesiunea de creanta, calitatea de cedent o avea: - vechiul creditor Transmiterea creantelor se putea realiza prin: - novatio inter novas personas - mandatul in rem suam - mandatul in propriul interes Cel mai vechi mijloc de transmitere a creantelor a fost: - novatio inter novas personas In cazul cesiunii de creanta, elementul nou din novatiune consta in schimbarea: - creditorului In cazul cesiunii de datorie, elementul nou din novatiune consta in schimbarea: - debitorului Principalele inconveniente ale cesiunii de creanta prin novatiune constau in faptul ca acest procedeu: - presupunea consimtamantul debitorului - stingea eventualele accesorii ale creantei In cesiunea de creanta prin novatiune: - noul creditor nu mai dispunea de garantiile de care beneficiase vechiul creditor - creanta dobandita era mai putin sigura decat creanta transmisa In cesiunea de creanta, creanta era: - transmisa de cedent - dobandita de cesionar Inconvenientele cesiunii de creanta prin novatiune au fost inlaturate prin: - In cazul mandatului in rem suam, transmiterea creantei: - nu presupunea consimtamantul debitorului - nu stingea eventualele accesorii ale creantei In cesiunea de creanta prin intermediul mandatului in rem suam: - noul creditor dispunea de toate garantiile de care beneficiase vechiul creditor Mandatul in rem suam se mai numea: - cognitio in rem suam, daca noul creditor era un cognitor - procuratio in rem suam, daca noul creditor era un procurator Mandatul in rem suam se mau numea: - cognitio in rem suma, in cazul in care cesionarul era un cognitor - procuratio in rem suam, in cazul in care cedentul era un procurator In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam calitatea de mandant o avea: - cedentul In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam, calitatea de mandatar o avea: - cesionarul - cognitorul - procuratorul

Page 192: grile drept roman

192

In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam calitatea de mandatar o avea: - noul creditor - cognitorul In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam, calitatea de mandant o avea - vechiul creditor In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam, mandatarul avea sarcina sa-l urmareasca pe:- debitorul cedatIn cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam, mandantul avea sarcina sa-l urmareasca pe:- In cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam:- mandatarul pastra pentru sine creantaPentru a se realiza cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam, se folosea o foru\mula cu transpozitie in care: - in intentio se trecea numele cedantului - in condemnatio se trecea numele cesionarului Pentru a se realiza cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam se folosea o formula cu transpozitie in care: - in intentio figura numele debitorului cedat - in intentio figura numele vechiului creditor - in condemnatio figura numele debitorului cedat Pentru a se realiza cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam se folosea formula cu transpozitie in care: - in intentio figura numele debitorului cedat - in condemnatio figura numele debitorului cedat - in condemnatio figura numele vechiului creditor Pentru a se realiza cesiunea de creanta prin mandatul in rem suam se folosea formula cu transpozitie in care: - in intentio figura numele vechiului creditor - in condemnatio figura numele noului creditor Inconvenientele cesiunii de creanta prin mandatul in rem suam constau in faptul ca: - pana la litis contestatio cedentul putea revoca oricand mandatul - debitorul cedat se putea libera platind cedentului - mandatul putea fi desfiintat prin moartea cedentului Mandatul in rem suam a fost perfectionat: - in perioada clasica - in perioada postclasica - in interesul cesionarului Inconvenientele cesiunii de creanta prin mandatul in rem suam au fost inlaturate prin: - acordarea de actiuni utile cesionarului Actiunile utile din cesiunea de creanta erau - acordate cesionarului - dobandite in nume propriu Actiunile utile din cesiunea de creanta: - izvorau din mandat - nu depindeau de soarta mandatului Pentru a se inlatura unul din neajunsurile mandatului in rem suam, in timpul lui Iustinian s-a prevazut ca debitorul cedat se poate libera: - numai printr-o plata facuta cesionarului - dupa ce a primit o somatie din partea cesionarului

Page 193: grile drept roman

193

Cesiunea de datorie se realiza: - printr-o novatio inter novas personas prin schimbare de debitor Cesiunea de datorie se realiza prin: - aceleasi procedee folosite pentru realizarea cesiunii de creanta - novatiune - mandatul judiciar Cesiunea de datorie prin novatiune: - presupunea consimtamantul creditorului - nu presupunea consimtamantul vechiului debitor In cesiunea de datorie prin mandat debitorii aveau urmatoarele calitati: - vechiul debitor era mandant - noul debitor era mandatar Garantiile sunt procedee juridice: - puse la dispozitia creditorului - care confera unele prerogative suplimentare - in scopul asigurarii indeplinirii obligatiei Garantiile puteau sa fie: - personale - reale Garantiile personale presupuneau existenta: - unui debitor principal - unui debitor accesoriu Garantul era persoana care se angaja: - fata de creditor - sa execute obligatia in cazul insolvabilitatii debitorului principal Cele mai vechi forme de garantie au fost garantiile: - personale Erau garantii personale: - fideiussio - fidepromissio Erau garantii reale: - fiducia cum creditore - pignus Sponsio era o garantie: - personala - accesibila numai cetatenilor romani Sponsio se realiza: - printr-un contract solemn - printr-un contract verbal - dupa ce avea loc stipulatia Garantul putea sa fie: - debitorul accesoriu - un sponsor - un fidepromissor Intrebarea „fagaduiesti ca vei da acelasi lucru?” era adresata: - debitorului accesoriu

Page 194: grile drept roman

194

- unui sponsor Intrebarea „ fagaduiesti pe cinstea ta acelasi lucru?” era adresata: - debitorului accesoriu - unui fidepromissor Intrebarea „ te indatorezi pe cinstea ta ca va fi asa?” era adresata: - debitorului accesoriu - unui fideiussor Fidepromissio era o garantie: - Accesibila si peregrinilor - Care avea practic acelasi continut cu sponsio Ordinea cronologica in care au aparut garantiile personale a fost urmatoare: - Nu se transmiteau mostenitorilor obligatiile garantilor in: - fidepromissio - sponsio - epoca veche Reglementarea initiala a lui sponsio prevedea: - posibilitatea creditorului de a-i urmari pe garanti fara ca in prealabil sa-l fi urmarit pe debitorul principal - imposibilitatea garantului care a platit de a se intoarce impotriva debitorului principal pentru a-si recupera suma platita Reglementarea initiala a lui fideiussio prevedea: - posibilitatea creditorului de a-i urmari pe garanti fara ca in prealabil sa-l fi urmarit pe debitorul principal - imposibilitatea garantului care a platit de a se intoarce impotriva debitorului principal pentru a-si recupera suma platita Reglementarea initiala a lui fidepromissio prevedea: - posibilitatea creditorului de a-i urmari pe garanti fara ca in prealabil sa-l fi urmarit pe debitorul principal - imposibilitatea garantului care a platit de a se intoarce impotriva debitorului principal pentru a-si recupera suma platita Regimul defavorabil garantilor a fost atenuat prin: - Lex Appuleia - Lex Cicereia - Lex Furia de sponsu - Lex Publilia Posibilitatea sponsorului care a achitat datoria de a se intoarce impotriva debitorului principal a fost acordata de: - Lex Publilia Dreptul garantilor care au platit datoria de a se indrepta printr-o actiune impotriva celorlalti debitori accesori a fost acordat de: - Lex Appuleia Obligatia creditorului de a face o declaratie privind valoarea datoriei si numarul garantilor a fost prevazuta de: - Lex Cicereia Posibilitatea ca datoria sa se imparta in momentul scadentei intre toti garantii aflati in

Page 195: grile drept roman

195

viata a fost prevazuta de: - Lex Furia de sponsu Obligatia garantilor contractata in Italia se stingea in termen de doi ani de la scadenta in conformitate cu: - Lex Furia de sponsu Lex Appuleia a prevazut: - dreptul gintilor care au achitat datoria de a se indrepta printr-o actiune impotriva celorlalti debitori accesori Lex Cicereia a prevazut: - obligatia creditorului de a face o declaratie privind valoarea datoriei - obligatia creditorului de a face o declaratie privind numarul garantilor Lex Furia de sponsu a prevazut: - Lex Publilia a prevazut: - dreptul sponsorului care a achitat datoria de a se intoarce impotriva debitorului principal Lex Furia de sponsu a prevazut: - posibilitatea ca datoria sa se imparta intre toti garantii aflati in viata in momentul scadentei - stingerea in termen de doi ani de la scadenta a obligatiei contractata de garanti in Italia Sponsio se aplica in cazul creantelor nascute din: - contracte verbale Fidepromissio se aplica in cazul creantelor nascute din: - contracte verbale Fideiussio se aplica in cazul creantelor nascute din: - contracte verbale - contracte reale - contracte consensuale - delicte In comparatie cu sponsio si fidepromissio prin fideiussio: - s-a reintrodus un regim defavorabil garantilor Masurile cunoscute sub numele de "beneficii" au fost luate in dreptul clasic si postclasic in favoarea:- debitorului accesoriuMasurile luate in dreptul clasic si postclasic, cunoscute sub numele de "beneficii" au fost:- beneficiun cedendarum actionum- beneficium divisionis- beneficium excussionis Dreptul garantului de a cere creditorului sa-si extinda urmarirea la toti garantii aflati in viata si solvabili in momentul lui litis contestatio constituia: - beneficium divisionis Dreptul garantului de a-i cere creditorului sa-l urmareasca mai intai pe debitorul principal constituia: - beneficium excussionis Beneficiul de diviune consta in dreptul garantului de a-i cere creditorului: - sa-si extinda urmarirea la toti garantii aflati in viata si solvabili in momentul lui litis contestatio Beneficiul de discutiune consta in dreptul garantului de a-i cere creditorului:

Page 196: grile drept roman

196

- sa-l urmareasca mai intai pe debitorul principal In timpul lui Iustinian se foloseau printre altele urmatoarele garantii: - fideiussio - pignus Garantia reala consta in procedeul juridic prin care debitorul afecteaza un anumit lucru: - in mod provizoriu - creditorului sau Erau garantii reale: - fiducia cum creditore - fiducia cum amico - pignus - pignus conventum Erau garantii reale indirecte: - dreptul de retentie - privilegiile Cea mai veche garantie reala a fost: - fiducia cum creditore Fiducia cum creditore presupunea transmiterea unui lucru: - cu titlu gratuit - cu titlu de garantie Fiducia cum creditore presupunea transmiterea: - proprietatii unui lucru de la debitor la creditor Fiducia cum creditore presupunea transmiterea: - Fiducia cum creditore presupunea transmiterea: - proprietatii unui lucru de la creditor la debitor, daca debitorul nu isi executa obligatia la scadenta In cazul unei fiducia cum creditore lucrul afectat garantarii obligatiei era transmis prin: - mancipatiune - in iure cessio In cazul gajului lucrul afectat garantarii obligatiei era transmis prin: - traditiune Pactum fiduciare era conventia prin care: - creditorul se obliga sa retransmita debitorului proprietatea lucrului, daca platea la scadenta Dupa incheierea conventiei prin care se constituia fiducia cum creditore calitatea partilor in legatura cu lucrul afectat garantarii creantei pana in momentul scadentei obligatiei debitorului era urmatoarea: - In fiduciacum creditore, debitorul care isi executase obligatia la scadenta avea impotriva creditorului care refuzase sa restituie lucrul: - o actio fiduciae - o actiune personala Dintre garantii erau accesibile numai cetatenilor romani: - fiducia cum creditore - sponsio

Page 197: grile drept roman

197

Gajul era conventia prin care debitorul transmitea creditorului sau: - prin traditiune - posesia unui lucru Gajul presupunea retransmiterea: - posesiunii unui lucru de la creditor la debitor, daca debitorul isi executa obligatia la scadenta In cazul gajului daca obligatia era executata la scadenta dar lucrul nu era restituit debitorul avea la dispozitie o actiune: - reala - indreptata impotriva oricarei persoane care detinea lucrul In privinta lucrului aflat in gaj daca obligatia nu era executata la scadenta creditorul: - nu putea sa-l instraineze - nu putea sa se foloseasca de lucru Asupra lucrului aflat in gaj creditorul avea un drept: - de posesie - care nu putea duce la uzucapiune Dintre conditiile necesare uzucapiunii creditorul garantat prin gaj putea dispune de: - possessio - res habilis ad usucapionem Dintre conditiile necesare uzucapiunii creditorul garantat prin gaj nu putea dispune de: - bona fides - iusta causa Pentru ocrotirea dreptului sau asupra lucrului primit in gaj creditorul avea la dispozitie: - interdictele posesorii Dupa felul sau gajul era: - voluntar, legal si judiciar Gajul putea sa fie: - special - general Gajul constituit prin testament era un gaj: - voluntar Gajul constituit prin acordul partilor era un gaj: - voluntar Gajul prevazut de lege si care avea ca obiect anumite bunuri ale debitorului era un gaj: - special Gajul prevazut numai de dispozitiile legii pentru anumite categorii de creditori putea sa fie un gaj: - legal - special - general Gajul locatorului unui imobil urbam asupra bunurilor mobile din acel imobil era un gaj - legal - special Gajul rezervat fiscuului asupra patrimoniului debitorului era un gaj: - legal - general

Page 198: grile drept roman

198

Gajul prin testament era un gaj: - Gajul constituit de magistrat pentru a garanta executarea unei sentinte era un gaj: - Gajul legal putea sa fie un gaj: - special - general Gajul judiciar era constituit: - de magistrat - pentru a garanta executarea unei sentinte pronuntata in procedura extra ordinem Gajul rezervat pupilului asupra bunurilor pe care tutorele le cumparase cu banii pupilului era un gaj: - legal - special Gajul rezervat minorului asupra patrimoniului tutorelui sau curatorului era un gaj: - legal - general Cea mai importanta forma de garantie reala a fost: - ipoteca Ipoteca a aparut: - in dreptul clasic In evolutia sa ipoteca a cunoscut in ordine cronologica urmatoarele faze: - ius retentionis, interdictum Salvianum, actio Serviana, actio quasi Serviana Creditorul arendei putea urmari inventarul agricol al debitorului oriunde si in mainile oricui s-ar fi aflat, in cadrul: - celei de a treia faze de evolutie a ipotecii Dreptul de retentie asupra inventarului agricol putea fi exercitat chiar daca inventarul nu se mai afla pe teren dar nu si impotriva tertilor dobanditori in cadrul: - cei de a doua faze de evolutie a ipotecii Dreptul de retentie al proprietarului terenului putea fi exercitat asupra inventarului agricol al arendasului dar numai daca inventarul agricol se afla pe teren in cadrul: - primei faze de evolutie a ipotecii Dreptul de retentie al proprietarului terenului asupra inventarului agricol al arendasuului a format obiectul in cadrul: - primei faze de evolutie a ipotecii - celei de a doua faze de evolutie a ipotecii - celei de a treia faze de evolutie a ipotecii Ultima faza in evolutia ipotecii a constituit-o: - actiunea quasiserviana Prima faza in evolutia ipotecii a constituit-o: - dreptul de retentie A doua faza in evolutia ipotecii a constituit-o: - interdictul salvian A treia faza in evolutia ipotecii a constituit-o: - actiunea serviana Ipoteca a depasit cadrul raporturilor dintre proprietar si arendas prin:

Page 199: grile drept roman

199

- actiunea quasiserviana Ipoteca a fost generalizata la toate raporturile dintre creditor si debitor prin: - actiunea quasiserviana Actio Serviana constituia: - o actio in rem Cuvintele invectia et illata desemnau: - inventarul agricol - lucrurile aduse pe fond - animalele de munca - animalele manate Proprietarul terenului arendat nu putea sa retina inventarul agricol aflat in mana tertilor in cadrul: - dreptului de retentie - interdictului salvian Pana la Iustinian ipoteca putea avea ca obiect: - bunuri corporale - bunuri incorporale - bunuri mobile - bunuri imobile In timpul lui Iustinian ipoteca putea avea ca obiect: - bunuri corporale - bunuri incorporale - bunri imobile In comparatie cu gajul ipoteca prezenta urmatoarele deosebiri: - pana la scadenta obligatiei debitorul ramanea in posesia lucrurilor afectate garantiei - lucrurile afectate garantiei prin ipoteca puteau servi la garantarea altor creante Actiunea quasiserviana constituia: - a patra faza a ipotecii - o actio in rem Dupa modul de constituire ipoteca putea sa fie: - autentica, testamentara, legala, conventionala - conventionala, autentica, tacita, testamentara Ipoteca privilegiata facea parte din categoria de ipoteci: - legale - tacite Ipoteca testamentara facea parte din categoria de ipoteci: - Ipoteca exercitatade fisc asupra bunurilor cetatenilor care datorau plata impozitului facea parte din categoria de ipoteci: - legale - tacite Ipoteca exercitata de fisc asupra bunurilor cetatenilor care datorau plata impozitului facea parte din categoria de ipoteci: - privilegiate - legale

Page 200: grile drept roman

200

- tacite Ipoteca exercitata de proprietarul terenului asupra inventarului agricol al arendasului facea parte din categoria de ipoteci: - legale - tacite In timpul imparatului Leon a aparut: - ipoteca autentica Presupunea anumite forme de publicitate: - ipoteca autentica Lua nastere prin lege fiind prezumata vointa debitorului de a ipoteca un lucru: - ipoteca privilegiata - ipoteca legala - ipoteca tacita Se forma prin conventia partilor: - Aveau prioritate fata de alte ipoteci constituite chiar la o data anterioara: - ipoteca autentica - ipoteca privilegiata Ipoteca testamentara era constituita: - in vederea asigurarii platii unui buget Ipoteca testamentara era constituita: - prin vointa testatorului - asupra unor bunuri succesorale Ipoteca autentica: - presupunea intocmirea unui act privat subscris de trei martori - presupunea intocmirea unui act public Faptul ca ipoteca era un drept real presupunea: - dreptul de preferinta - dreptul de urmarire Dreptul de preferinta al creditorului ipotecar presupunea ca acesta: - venea in concurs cu ceilalti creditori ipotecari - nu venea in concurs cu ceilalti creditori chirografari Ipoteca de regula avea un caracter: - clandestin - ocult - secret Ipoteca putea avea ca obiect: - bunuri viitoare - o servitute - un drept de uzufruct Ipoteca era un drept: - real - accesoriu Ipoteca presupunea ca: - daca lucrul ipotecat revenea mai multor mostenitori, fiecare era tinut pentru intreaga datorie

Page 201: grile drept roman

201

- daca i-a fost achitata creditorului o parte din creanta ipoteca purta in continuare asupra intregului lucru pana la achitarea totala a obligatiei Efectele ipotecii au fost: - dreptul de a poseda - ius distrahendi Pana in secolul al III-lea d.Hr. creditorul ipotecar putea sa vanda lucrul ipotecat numai daca exista: - un pact alaturat conventiei de constituire a ipotecii - un pactum distrahendi - consimtamantul debitorului Pana in secolul al III-lea d.Hr. singurul efect al ipotecii a fost: - dreptul de a poseda Incepand cu secolul al III-lea d.Hr. cel de-al doilea efect al ipotecii a devenit: - ius distrahendi Constituia o exceptie de la principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet: - ius distrahendi Ius possidendi a fost: - dreptul creditorului de a retine bunul in cazul in care debitorul nu platea la scadenta - sanctionat printr-o actio hypothecaria Ius distrahendi a fost: - dreptul creditorului de a vinde lucrul ipotecat Actio hypothecaria putea fi intentata: - de creditorul ipotecar - impotriva tuturor persoanelor care detineau lucrul ipotecat - impotriva posesorilor fictivi Actio hypothecaria era o actiune: - reala - care putea fi intentata impotriva posesorilor qui liti se obtulit - care putea fi intentata impotriva posesorilor qui dolo dessiit possidere Problema rangului creditorilor ipotecari se putea pune in cazul in care existau doi creditori ipotecari si: - acelasi lucru ipotecat, iar debitorul nu isi executa obligatiile la scadenta In stabilirea rangului creditorilor ipotecari in mod obisnuit se aplica principiul: - prior tempore, potior iure In stabilirea rangului creditorilor ipotecari in subsidiar se aplica principiul: - in pari causa melior est causa possidentis In stabilirea rangului creditorilor ipotecari se aplicau principiile: - in pari causa melior est causa possidentis - prios tempore, potior iure In stabilirea rangului creditorilor chirografari se aplicau principiile: - Principiul prior tempore potior iure se aplica in cazul concursului intre: - doua ipoteci conventionale - doua ipoteci autentice

Page 202: grile drept roman

202

Ipoteca se putea stinge pe cai: - principale - accesorii Ipoteca se stingea pe cale accesorie prin: - stingerea creantei pe care o garanta ipoteca Ipoteca se stingea pe cale principala prin: - pieirea in intregime a lucrului ipotecat - intrunirea in aceeasi persoana atat a calitatii de creditor ipotecat, cat si a calitatii de proprietar al lucrului ipotecat - renuntarea creditorului ipotecar la ipoteca Termenul de prescriptie extinctiva in cazul ipotecii: - era de 40 de ani Vanzarea lucrului ipotecat de catre un creditor ipotecar superior in grad: - constituia o modalitate de stingere pe cale principala a ipotecii - nu constituia o modalitate de stingere pe cale accesorie a ipotecii Dreptul de retentie ca forma de garantie reala indirecta presupunea: - existenta unei situatii avantajoase in care se afla creditorul care detinea un lucru al debitorului sau - existenta unei legaturi intre datorie si lucrul respectiv Privilegiile ca forma de garantie reala indirecta erau acordate datorita: - calitatii persoanei creditorului - originii creantei Dispuneau de un drept de retentie: - capitanii de corabii asupra bunurilor transportate pana la achitarea transportului Dispuneau de un privilegiu: - minorii asupra bunurilor curatorilor - pupilii asupra bunurilor tutorilor - creditorii asupra lucrului reparat sau reconstruit Dispuneau de un privilegiu: - sotiile asupra bunurilor sotilor ca garantie pentru restituirea dotei Dispuneau de un drept de retentie: - comodatarii asupra bunurilor imprumutate in legatura cu creantele nascute din contractul de comodat - depozitarii asupra bunurilor depozitate, in legatura cu creantele nascute din contractul de depozit - vanzatorii asupra lucrului vandut, pana la primirea pretului In cazul concursului intre creditorii privilegiati si creditorii ipotecari: - in dreptul roman erau preferati creditorii ipotecari - in dreptul modern sunt preferati creditorii privilegiati Intercesiunea era actul juridic prin care o persoana: - lua asupra sa datoria altei persoane - nu urmarea sa traga vreun profit de pe urma acestui act Intercesiunea era cumulativa cand actul juridic consta intr-o: - garantie reala - garantie personala Intercesiunea era privativa cand actul juridic consta intr-o:

Page 203: grile drept roman

203

- novatiune prin schimbare de debitor Intercesiunea era privativa cand actul juridic consta in: - Intercesiunea era cumulativa cand actul juridic consta in: - fidepromissio - fideiussio - gaj - ipoteca Intercesiunea era interzisa: - femeilor - sclavilor Femeia avea capacitatea de a intercede pro alio in conformitate cu: - un edict din timpul imparatului August - o constitutie imperiala din timpul lui Iustinian Femeia nu avea capacitatea de a intercede pro alio in conformitate cu: - senatusconsultum Velleianum Cele mai vechi contracte au fost: - contractele formale - contractele solemne Necesitau indeplinirea anumitor formalitati: - contractele formale - contractele solemne Contractele formale erau contracte: - de drept strict - guvernate de principiul interpretarii literale In solutionarea litigiilor izvorate din contractele formale judecatorul trebuia sa respecte: - numai termenii formali - instructiunile transmise de magistrat Erau contracte formale: - nexum - chirographum Contractele formale sunt contracte care: - necesita prezenta partilor - nu admit reprezentarea Contractele formale sunt contracte: - unilaterale Erau contracte formale: - contractele literale - contractele verbale Nexum a aparut: - in epoca arhaica - in epoca veche Nexum era un contract: - formal - solemn - incheiat in forma autentica

Page 204: grile drept roman

204

Nexum era un contract: - accesibil numai cetatenilor romani - care necesita prezenta magistratului Nexum era un contract: - incheiat in forma autentica - incheiat per aes et libram Nexum a fost initial un contract: - de imprumut - ce avea ca obiect o suma de bani - ce avea ca obiect lucruri care se cantareau In cazul in care debitorul din nexum nu platea la scadenta pentru executarea silita creditorul: - nu trebuia sa-l dea in judecata - putea trece direct la executarea asupra persoanei debitorului Legea Poetelia Papiria de nexis a dus la: - caderea in desuetudine a nexum-ului - pierderea de catre nexum a fortei executorii Nexum a cazut in desuetudine dupa aparitia legii: - Nexum a fost inlocuit cu: - stipulatia Contractul verbal era un contract: - care presupunea folosirea unor cuvinte solemne - care nu necesita prezenta magistratului Contractul verbal era un contract: - formal - solemn Erau contracte verbale: - sponsio religiosa - sponsio laica - stipulatia - promissio iurata liberti Erau accesibile numai cetatenilor romani: - sponsio religiosa - sponsio laica Erau accesibile si peregrinilor: - stipulatia - promissio iurata liberti Necesitau prestarea unui juramant: - sponsio religiosa - promissio iurata liberti Cel mai important contract verbal a fost: - stipulatia Stipulatia era un contract: - abstract - realizat in prezenta partilor

Page 205: grile drept roman

205

Stipulatia consta: - intr-o intrebare orala adresata de creditor - intr-un raspuns oral al debitorului Stipulatia consta: - intr-o intrebare orala adresata de stipulator - intr-un raspuns oral formulat de promiissor Caracterele stipulatiei erau urmatoarele: - caracterul abstract - congruenta - oralitatea - unitatea de loc si timp Caracterul oral al stipulatiei presupunea ca: - intrebarea trebuia formulata oral - surzii si mutii nu puteau sa incheie o stipulatie In stipulatie la intrebarea creditorului debitorul cetatean roman putea sa raspunda: - Dabo - Fideiubeo - Promitto - Spondeo In stipulatie la intrebarea creditorului debitorul peregrin putea sa raspunda: - Dabo - Fideiubeo - Promitto Caracterul abstract al stipulatiei presupunea ca: - stipulatia era valabila fara sa se arate scopul pentru care se obliga debitorul Caracterul abstract intr-o stipulatie de genul Spondesne mihi centum dare? – Spondeo presupunea ca: - nu se cunoastea ce reprezinta suma de 100 - in cazul in care era vorba de un imprumut debitorul putea fi condamnat sa-i plateasca 100 creditorului, chiar daca nu primise acea suma Caracterul abstract al stipulatiei facea ca in judecarea litigiului provocat de o stipulatie de genul Spondesne mihi centum dare? – Spondeo pentru judecator: - prezenta relevanta ca debitorul s-a obligat sa restituie suma de 100 - era irelevant ca debitorul nu primise nimic sau primise mai putin de 100 Pentru a atenua consecintele caracterului abstract al stipulatiei si pentru a-i proteja pe debitori de abuzurile creditorilor, pretorul a creat: - exceptio doli Debitorului i s-a permis sa faca dovada ca nu a primit suma pe care s-a obligat sa o plateasca in urma stipulatiei prin: - exceptio doli Ca mijloc de aparare contra actiunii creditorilor abuzivi constituia o proba negativa aproape imposibil sa fie realizata de debitor: - exceptio doli Mijloacele eficiente de aparare a debitorilor contra creditorilor abuzivi au fost: - exceptio non numeratae pecuniae - querela non numeratae pecuniae

Page 206: grile drept roman

206

Sarcina probei a fost rasturnata in: - exceptio non numeratae pecuniae - querela non numeratae pecuniae Dovada platii efective trebuia sa fie facuta de creditor in: - exceptio non numeratae pecuniae - querela non numeratae pecuniae Debitorul trebuia sa faca dovada ca in toate momentele care au precedat stipulatia a fost imposibil sa primeasca suma de bani pe care a promis-o prin: - exceptio doli Dovada platii trebuia facuta de: - creditor, in caz de querela non numeratae pecuniae - creditor, in caz de exceptio non numeratae pecuniae Querela non numeratae pecuniae a fost creata printr-o constitutie a imparatului: - Caracalla Exceptio non numeratae pecuniae a fost creata printr-o constitutie a imparatului: - Caracalla Partile nu au mai fost silite sa foloseasca in stipulatie anumiti termeni solemni printr-o constitutie a imparatului: - Leon Conditia prezentei partilor in momentul realizarii stipulatiei a fost atenuata printr-o constitutie a imparatului: - Iustinian Dotis dictio a cazut in desuetudine fiind inlocuita cu pactul de dota in timpul imparatului: - Teodosiu al II-lea Congruenta presupunea: - ca raspunsul debitorului sa se armonizeze cu intrebarea creditorului In dreptul vechi in cazul stipulatiei la intrebarea Spondesne mihi centum dare? Debitorul putea sa raspunda valabil: - Spondeo - Spondeo centum In dreptul clasic in cazul stipulatiei la intrebarea Spondesne mihi centum dare? Debitorul putea sa raspunda valabil: - Spondeo - Spondeo centum - Spondeo quinquaginta - Quidni In privinta conditiilor de realizare a stipulatiei in timpul lui Cicero: - se obisnuia sa se redacteze un inscris in care se consemna ca a avut loc intrebarea urmata de raspuns In privinta conditiilor de realizare a stipulatiei noutatile introduse in timpul jurisconsultului Ulpian au constat in faptul ca: - s-a permis ca stipulatia sa fie facuta si in alte limbi - a fost inlaturata congruenta In privinta conditiilor de realizare a stipulatiei pentru prima data in timpul imparatului Leon: - partile nu au mai fost constranse sa foloseasca anumiti termeni solemni

Page 207: grile drept roman

207

In privinta conditiilor de realizare a stipulatiei in timpul imparatului Iustinian: - s-a permis ca stipulatia sa fie facuta si in alte limbi - se obisnuia sa se redacteze un inscris in care se consemna ca a avut loc intrebarea urmata de raspuns - a fost inlaturata congruenta - partile nu au mai fost constranse sa foloseasca anumiti termeni solemni Dotis dictio era un contract: - solemn - unilateral In dotis dictio avea calitatea de creditor: - viitorul sot In dotis dictio putea avea calitatea de debitor: - viitoarea sotie - debitorul viitoare sotii - ascendentii pe linie paterna ai viitoarei sotii In doctis dictio avea un rol mut: - viitorul sot Puteau avea calitatea de parte in dotis dictio: - viitorul sot - viitoarea sotie - debitorul viitoare sotii - ascendentii pe linie paterna ai viitoarei sotii Dotis dictio avea loc prin rostirea unor cuvinte solemne fata de: - viitorul sot Promissio iurata liberti era un contract: - formal - solemn - prin care libertul isi asuma obligatia fata de patron sa-i presteze operae fabriles Promissio iurata liberti consta dintr-un juramant: - inainte de dezrobire, care nu producea efecte juridice - dupa dezrobire care producea efecte juridice Din contractele literale faceau parte: - chiropgrapha - nomina transcripticia - syngrapha Nomen transcripticium era un contract ce consta dintr-o inscriere: - efectuata de creditor - la coloana expensa din codex accepti et expensi Debitorul confirma inscrierea efectuata de creditor in codex accepti et expensi: - la coloana expensa - printr-un chirographum - printr-un inscris separat Codex accepti et expensi continea o coloana denumita: - accepta, in care se inscriau veniturile - expensa, in care se inscriau cheltuielile Inscrisurile din codex accepti et expensi puteau sa fie:

Page 208: grile drept roman

208

- nomina arcaria, care serveau ca mijloc de proba a operatiilor efectuate - nomina transcripticia, prin care se creau obligatii Codex accepti et expensi era un registru: - de venituri si cheltuieli - contabil - pe care il detinea orice pater familias Insemnarile din codex accepti et expensi puteau sa fie: - transcriptio a persona in personam - transcriptio a re in personam Modalitatea prin care contractul litteris servea la schimbarea unui debitor cu alt debitor era: - transcriptio a persona in personam Modalitatea prin care contractul litteris servea la schimbarea temeiului juridic al unei obligatii era: - transcriptio a re in personam Modalitatea prin care contractul litteris servea la schimbarea cauzei unei obligatii era: - transcriptio a re in personam Modalitatea prin care contractul litteris servea la schimbarea obiectului unei obligatii era: - Transcriptio a re in personam era modalitatea folosita la schimbarea: - temeiului juridic al obligatiei - cauzei obligatiei Erau accesibile si peregrinilor: - chirographa - syngrapha Nu erau accesibile peregrinilor: - sponsio laica - transcriptio a persona in personam O obligatie de buna-credinta era inlocuita cu o obligatie de drept strict printr-o: - novatio inter easdem personas - novatio inter novas personas - transcriptio a re in personam Obligatia initiala era intotdeauna o obligatie de drept strict in cazul unei: - transcriptio a persona in personam Rezulta o obligatie de buna-credinta in urma unei: - Rezulta o obligatie de drept strict in urma unei: - novatio inter easdem personas - novatio inter novas personas - transcriptio a persona in personam - transcriptio a re in personam Chirographum era un act juridic redactat: - de debitor - intr-un singur exemplar Syngraphae era un act juridic: - redactat in doua exemplare originale

Page 209: grile drept roman

209

- care continea obligatia de a plati o anumita suma Chirographum era un act juridic: - redactat intr-un singur exemplar - prin care debitorul recunostea datoria Contractele reale sunt cele pentru a caror valabilitate este necesar: - acrodul de vointa al partilor - remiterea materiala a lucrului Contractele reale au parut: - la sfarsitul epocii vechi - la inceputul epocii clasice Erau contracte reale: - imprumutul de consumatie - imprumutul de folosinta - gajul Erau contracte reale: - depozitul obisnuit - depozitul neregulat - depozitul necesar - sechestrul Erau contracte reale: - fiducia - comodatul Mutuum era: - imprumutul de consumatie - un contract cu titlu gratuit Prin mutuum se transmitea: - dreptul de proprietate asupra lucrurilor imprumutate Prin mutuum debitorul se obliga sa restituie: - alt lucru decat cel imprumutat, de acelasi gen - alt lucru decat cel imprumutat, dar in aceeasi cantitate - alt lucru decat cel imprumutat, dar de aceeasi calitate In mutuum creditorul era: - mutuum dans - imprumutatorul In mutuum debitorul era: - mutuum accipiens - imprumutatul Mutuum dans era: - creditorul - persoana care transmitea proprietatea lucrurilor Mutuum accipiens era: - debitorul - persoana care primea proprietatea lucrurilor Mutuum era un contract: - unilateral In cazul unui mutuum reveneau obligatiile:

Page 210: grile drept roman

210

- imprumutatului Pentru realizarea imprumutului de consumatie, era conditii esentiale: - transmiterea proprietatii asupra lucrurilor imprumutate - conventia prin care imprumutatul se obliga sa restituie alte lucruri, dar de acelasi fel si in aceeasi cantitate cu cele primite In cazul imprumutului de consumatie imprumutatorul trebuia sa fie: - In cazul imprumutului de consumatie transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului imprumutat se facea prin: - traditio In perioada clasica transmiterea proprietatii in cazul imprumutului de consumatie se putea realiza prin: - traditio - traditio brevi manu Puteau forma obiectul imprumutului de consumatie: - res nec mancipi - lucrurile fungibile Mutuum putea avea ca obiect: - res consumabile - genera Mutuum era un contract: - gratuit - prin care imprumutatul putea sa restituie mai putin decat primise Pentru mutuum conditia gratuitatii putea fi eludata: - in cazul in care obiectul contractului constituia o suma de bani - printr-o stipulatie cu caracter accesoriu In cazul imprumutului de consumatie riscul pieirii lucrului era suportat: - numai de imprumutat Pentru asigurarea restituirii lucrului imprumutat prim mutuum in epoca veche creditorul avea la dispozitie: - o legis actio per condictionem Pentru asigurarea restituirii lucrului imprumutat prim mutuul dupa desfiintarea legisactiunilor creditorul avea la dispozitie: - o actio mutui - o condictio certi - o condictio ex mutuo In cazul imprumutului de consumatie, imprumutatul avea la dispozitie impotriva imprumutatorului: - In cazul imprumutului de consumatie actiunea imprumutatorului care avea ca obiect un lucru fungibil altul decat o suma de bani purta numele de: - condictio certae rei - condictio triticaria In privinta imprumutului care avea ca obiect o suma de bani dreptul roman interzicea: - imprumutarea guvernatorilor de provincii de catre un locuitor al provinciei - imprumutarea fiilor de familie

Page 211: grile drept roman

211

Prin senatusconsultul Macedoniam imprumutarea cu bani a fiilor de familie: - nu era lovita de nulitate - era lipsita de posibilitatea de a-l urmari pe debitor Exceptio senatusconsulti Macedoniani putea fi ridicata: - daca se acordase actiune creditorilor - daca nu se acordase actiune creditorilor - in timpul procesului, inainte de condamnare Exceptio senatus consulti Macedoniani putea fi ridicata de: - fiul de familie imprumutat - mostenitorii fiului de familie - pater familias sub puterea caruia se afla fiul de familie De la prevederile senatusconsultului Macedonian erau exceptate cazurile in care: - imprumutul a fost efectuat de un fiu de familie cu autorizatia lui pater familias - imprumutul a fost efectuat de un fiu de familie care avea peculium castrense De la prevederile senatusconsultului Macedonian erau exceptate cazurile in care: - creditorul nu a cunoscut ca imprumutatul este un fiu de familie Prevederile senatusconsultului Macedonian se puteau aplica in cazurile in care: - imprumutul a fost efectuat de un fiu de familie fara autorizatia lui pater familias - creditorul a cunoscut ca imprumutatul este un fiu de familie Commodatum era: - imprumutul de folosinta - un contract cu titlu gratuit Prin commodat se transmitea: - detentia asupra lucrului imprumutat Partile contractului de comodat erau: - comodantul, adica persoana care transmitea lucrul - comodatarul, adica persoana care primea lucrul in imprumut Prin comodat debitorul se obliga sa restituie: - acelasi lucru pe care l-a imprumutat In cazul comodatului, gratuitatea constituia un element: - fara de care contractul nu putea exista - in lipsa caruia contractul putea fi de locatiune - in lipsa caruia contractul putea fi unul nenumit Obiectul comodatului era alcatiuit din: - res corporales - res mobiles - res immobiles Obiectul comodatului putea fi alcatuit din: - res mancipi - res nec mancipi - species Comodatul era un contract: - sinalagmatic imperfect In cazul comodatului reveneaau obligatii: - intotdeauna comodatarului - uneori comodantului

Page 212: grile drept roman

212

Comodatarul se facea vinovat de furtum usus: - daca nu folosea lucrul potrivit conventiei Comodarul era obligat: - sa foloseasca lucrul potrivit conventiei - sa restituie lucrul in starea in care l-a primit - sa suporte cheltuielile legate de intretinerea lucrului Comodantul era obligat: - sa suporte cheltuielile de conservare a lucrului In cazul disparitiei lucrului comodatorul raspundea pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto In cazul in care a rezultat o paguba pentru comodar ca urmare a intrebuintarii lucrului comodantul raspundea pentru: - dolus - culpa lata Comodantul era obligat: - sa nu pretinda restituirea lucrului inainte de implinirea termenului prevazut in contract - sa permita folosirea lucrului pe perioada convenita Comodatarul era obligat: - sa restituie lucrul cu toate accesoriile si fructele sale la termenul prevazut in contract - sa restituie lucrul cum omni causa dupa ce a fost intrebuintat, daca nu era prevazut un termen pentru restituire Drepturile ce decurgeau din contractul de comodat puteau fi valorificate prin: - actio commodati contraria de catre comodatar - actio commodati directa de catre comodant Fiducia era contractul real care consta in: - transmiterea proprietatii unui lucru In cazul fiduciei, lucrul putea fi transmis prin: - in iure cessio - mancipatio Contractul de fiducie era insotit de o conventie prin care dobanditorul se obliga: - La inceput contractul de fiducie a servit la: - constituirea garantiei reale - pastrarea unor lucruri - constituirea unui imprumut Fiducia cum amico servea la: - constituirea unui imprumut Functia indeplinita initial de fiducia cum amico a fost preluata de: - contractul de comodat Functia indeplinita initital de fiducia cum creditore a fost preluata de: - contractul de gaj Functia indeplinita initial de contractul real de fiducie de pastrare a unor lucruri a fost

Page 213: grile drept roman

213

preluata de: - contractul de depozit Functiile indeplinite initial de contractul real de fiducie au fost preluate ulterior de: - contractul de gaj - contractul de depozit - contractul de comodat Contractul real de fiducie era sanctionat de: - o actiune personala - o actio fiduciae Gajul era contractul real prin care se transmitea: - posesia asupra unui lucru In cazul contractului de gaj, lucrul se transmitea prin: - traditio Obiectul contractului de gaj putea sa fie: - res mancipi - res nec mancipi - res mobiles - res immobiles Contractul de gaj era insotit de o conventie prin care creditorul promitea ca in momentul achitarii datoriei: - sa retransmita posesia asupra lucrului Contractul de gaj era insotit de o conventie prin care debitorul promitea ca in momentul achitarii datoriei: - Contractul de gaj era un contract: - sinalagmatic imperfect In cazul contractului de gaj reveneau obligatii: - intotdeauna in sarcina creditorului care primise lucrul in garantie - uneori in sarcina debitorului care predase lucrul Pana la Iustinian valorificarea drepturilor care decurgeau din contractul de gaj se puteau face: - printr-o actio pigneraticia directa, de catre debitor Pana la Iustinian valorificarea drepturilor care decurgeau din contractul de gaj se puteau face: - printr-o actio pigneraticia directa, de catre debitor - printr-un iudicium contrarium de catre creditor In timpul lui Iustinian valorificarea drepturilor care decurgeau din contractul de gaj se puteau face: - printr-o actio pigneraticia directa de catre debitor In timpul lui Iustinian valorificarea drepturilor care decurgeau din contractul de gaj se puteau face: - printr-o actio pigneraticia directa de catre debitor Actio pigneraticia directa se prescria intr-un termen de: - 30 de ani Creditorul care a primit lucrul in gaj raspundea pentru furtum usus in cazul in care: - intrebuinta lucrul

Page 214: grile drept roman

214

In cazul pieirii lucrului primit in gaj creditorul raspundea pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto Debitorul care a predat lucrurile in gaj raspundea pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto Debitorul care a predat lucrul in gaj putea fi obligat: - sa achite toate cheltuielile efectuate de creditor in legatura cu conservarea lucrului - sa-l garanteze pe creditor asupra calitatilor lucrului care formeaza obiectul gajului - sa-l despagubeasca pe creditor in cazul in care lucrul aflat in gaj i-a pricinuit o paguba Dreptul de proprietate se transmitea prin: - mutuum - fiducia Nu se transmitea dreptul de proprietate prin: - commodatum - pignus Acordul de vointa era suficient pentru valabilitatea contractului de: - Predarea lucrului constituia o conditie ad validitatem pentru: - mutuum - commodatum - fiducia - pignus Se transmitea numai detentia prin: - commodatum Se transmitea numai posesia prin: - pignus Traditiunea era modalitatea de transmitere a proprietatii prin: - mutuum Mancipatiunea era o modalitate de transmitere a proprietatii prin: - fiducia In iure cessio era o modalitate de transmitere a proprietatii prin: - fiducia Legea era modalitatea de transmitere a proprietatii prin: - Depozitul era un contract real: - de buna-credinta - prin care se preda detentia unui lucru In cazul depozitului, transmiterea lucrului se facea prin: - traditio Obiectul depozitului era alcatuit din: - res mobiles - species

Page 215: grile drept roman

215

Puteau forma obiectul depozitului: - lucruri mancipi - lucruri nec mancipi - lucruri fingibile - lucruri nefungibile Puteau avea calitatea de deponent: - proprietarii - posesorii - detentorii - hotii Depozitul era un contract: - sinalagmatic imperfect - gratuit In cazul contractului de depozit reveneau obligatii: - intotdeauna depozitarului - uneori deponentului Se putea face vinovat de furtum usus: - numai depozitarul Depozitarul raspundea pentru: - dolus - culpa lata Deponentul putea sa raspunda pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto - culpa levis in concreto Depozitarul era obligat: - sa inapoieze lucrul aflat in depozit - sa pastreze lucrul intact - sa nu se foloseasca de lucru Deponentul putea fi obligat: - sa achite cheltuielile ocazionate de intretinerea lucrului aflat in depozit Drepturile care rezultau din contractul de depozit puteau fi valorificate: - printr-o actio depositi directa, de catre deponent - printr-o actio depositi contraria de catre deponent Au constituit forme exceptionale ale contractului de depozit: - commendatio - depositum irregulare - depositum miserabile - sequestre Depozitul necesar era: - depositum miserabile Depozitul neregulat era: - commendatio - depositum irregulare Conventia prin care partile aflate intr-un litigiu transmiteau posesia lucrului litigios unui

Page 216: grile drept roman

216

custode care trebuia sa pastreze si sa remita lucrul celui care castiga procesul se numea: - sequestre Depozitul format in situatii exceptionale (de exemplu rascoale) era: - depositum miserabile Depozitarull care refuza sa restituie lucrul la cererea deponentului era obligat in duplum in: - depositum miserabile Avea ca obiect lucruri fungibile: - commendatio - depositum irregulare Depozitarul putea sa consume lucrurile alfate in depozit in: - commendatio - depositum irregulare Obiectul depozitului neregulat era format din: - lucruri fungibile - lucruri de gen Obiectul depozitului sechestru putea sa fie alcatuit din: - res mancipi - res nec mancipi - res mobiles - res immobiles Erau contracte consensuale: - mandatum - locatio conductio - emptio- venditio - societas Erau contracte sinalagmatice perfecte: - locatio conductio - emptio- venditio - societas Pentru valabilitatea contractelor consensuale era necesara: - realizarea acordului de vointa intre parti Froma cea mai inalta a notiunii de contract a fost atinsa prin contractele: - consensuale Contractele consensuale era contracte: - de buna-credinta - care se puteau incheia si intre absenti Contractele consensuale se puteau incheia prin intermediul: - unui nuntius - unei terte persoane - unei scrisori In cazul incheierii unui contract consensual, nuntius era: - o terta persoana - purtator al consimtamantului partii absente - reprezentantul partii absente la incheierea contractului In aprecierea intinderii obligatiilor debitorului dintr-un contract consensual judecatorul

Page 217: grile drept roman

217

trebuia sa tina seama de: - intentia partilor - imprejurarile in care a avut loc acordul de vointa - nu numai de ceea ce partile au prevazut in mod expres Contractele consensuale erau contracte care: - nu puteau sa transmita dreptul de proprietate - generau obligatii de a face Exceptio non adimpleti contractus se aplica in cazul contractelor: - sinalagmatice - de buna-credinta Exceptio non adimpleti contractus presupunea ca o parte contractanta: - nu putea sa ceara indeplinirea prestatiei ce i se cuvenea daca la randul sau nu isi indeplinise propria obligatie - putea sa ceara indeplinirea prestatiei ce i se cuvenea daca la randul sau isi indeplinise propria obligatie Exceptio non adimpleti contractus putea fi ridicata in cazul: - locatiunii - vanzarii-cumpararii Exceptio non adimpleti contractus putea fi ridicata in cazul: - societas Vanzarea era contractul consensual in temeiul caruia vanzatorul transmitea cumparatorului in schimbul pretului: - numai posesia asupra unui lucru Elementele vanzarii erau: - consimtamantul - obiectul - pretul Consimtamantul vanzarii consta in: - acordul dintre vointa vanzatorului si vointa cumparatorului - acordul dintre vointa celui care intentiona sa vanda si vointa celui care intentiona sa cumpere Pentru a fi valabil consimtamantul vanzarii era necesar ca partile sa aiba: - agere - capacitatea de a se obliga - capacitatea de a instraina In cazul vanzarii-cumpararii nu aveau agere: - functionarii civili, in privinta bunurilor imobile din provincia pe care o administrau - functionarii militari, in privinta bunurilor imobile din provincia pe care o administrau In cazul vanzarii-cumpararii nu aveau agere: - tutorii, in privinta bunurilor mobile apartinand persoanelor a caror afaceri le administrau - tutorii, in privinta bunurilor imobile apartinand persoanelor ale caror afaceri le administrau - curatorii, in privinta bunurilor mobile apartinand persoanelor ale caror afaceri le

Page 218: grile drept roman

218

administrau - curatorii, in privinta bunurilor imobile apartinand persoanelor ale caror afaceri le administrau In cazul vanzarii-cumpararii nu aveau agere: - mandatarii, in privinta bunurilor mobile apartinand persoanelor ale caror afaceri le administrau - mandatarii, in privinta bunurilor imobile apartinand persoanelor ale caror afaceri le administrau - administratorii publici, in privnita bunurilor mobile pe care le administrau - administratorii publici, in privnita bunurilor imobile pe care le administrau In cazul vanzarii-cumpararii daca partile aveau agere contractul lua nastere: - in momentul realizarii acordului de vointa In cazul vanzarii cu inscris din dreptul lui Iustinian contractul lua nastere: - ulterior realizarii acordului de vointa - in momentul realizarii inscrisului Vanzarea cu inscris din dreptul lui Iustinian facea parte din categoria contractelor: - formale - solemne Obiectul vanzarii-cumpararii putea fi alcatuit din: - res mobiles - res imobiles - res corporales - res incorporales Obiectul vanzarii-cumpararii putea fi alcatuit din: - lucruri ale vanzatorului - lucruri ale altuia - res aliena Obiectul vanzarii-cumpararii putea fi alcatuit din: - lucruri prezente - lucruri viitoare - lucruri care nu existau, dar se spera ca vor fi realizate Vanzarea lucrurilor viitoare era desemnata prin expresia: - emptio rei speratae Vanzarea sperantei era desemnata prin expresia: - emptio spei Cumparatorul era obligat sa plateasca pretul in cazul in care a promis ca va cumpara: - pestele pe care il va prinde un pescar chiar daca fusese pescuita o cantitate mult mai mica fata de pretul promis - peste pe care il va prinde un pescar chiar daca nu s-a putut pescui nimic Vanzatorul care primise pretul era obligat sa-l restituie cumparatorului care promisese ca va cumpara: - recolta ce va fi obtinuta daca din cauza unei calamitati recolta fusese distrusa in intregime Era o vanzare conditionata in cazul unei: - emptio rei sperate - vanzarii care avea ca obiect un lucru viitor

Page 219: grile drept roman

219

Pretul vanzarii putea consta in: - Trasatura esentiala care deosebea vanzarea de schimb era: - pretul vanzarii care consta intr-o suma de bani Pretul vanzarii trebuia sa fie: - determinat - determinabil - echitabil Pretul nereal era pretul: - derizoriu - neserios Pretul simulat era un pret: - nereal - trecut de forma - pe care cumparatorul nu avea intentia sa-l plateasca - pe care vanzatorul nu avea intentia sa-l primeasca Pretul neserios era un pret: - nereal - derizoriu In cazul cumpararii unui imobil pentru un singur sestert era vorba de un pret: - nereal - neserios - derizoriu Vanzarea era nula in cazul pretului: - derizoriu - simulat - nereal - neserios In cazul in care intr-un contract pretul era simulat contractul respectiv era: - valabil ca donatie daca erau indeplinite conditiile cerute de donatie Pretul vanzarii era determinat cand era fixat: - in momentul incheierii contractului Pretul vanzarii era determinat cand era fixat: - ulterior fara a depinde de buna-vointa partilor - ulterior de catre un tert In dreptul lui Iustinian vanzarea era considerata nula: - daca tertul desemnat nu dorea sa faca pretuirea - daca tertul desemnat nu putea sa hotarasca pretul Conditia pretului echitabil (iustum pretium) a fost introdusa in timpul lui: - Iustinian Pretul nu era echitabil: - daca nu era proportional cu valoarea curenta a lucrului - daca vanzatorul a suferit o apguba excesiva - daca imobilul a fost vandut la un pret mai mic decat jumatate din valoarea sa reala Pana la Iustinian consecinta vanzarii cu un pret inechitabil era: - mentinerea neconditionata a vanzarii

Page 220: grile drept roman

220

In dreptul lui Iustinian consecintele vanzarii cu un pret inechitabil puteau consta in: - anularea vanzarii cu restituirea lucrului si a pretului - mentinerea vanzarii in cazul in care cumparatorul achita diferenta pana la jumatate din pretul real Contractul de vanzare-cumparare da nastere la: - o actio empti care sanctiona obligatiile vanzatorului - o actio venditi care sanctiona obligatiile cumparatorului Vanzatorul era obligat: - sa pastreze lucrul in buna stare - sa predea lucrul cumparatorului - sa-l garanteze pe cumparator contra viciilor lucrului - sa-l garanteze pe cumparator contra evictiunii Vanzatorul raspundea pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto Daca lucrul aflat in proprietatea si posesia vanzatorului pierea ca urmare a unui caz de forta majora dupa incheierea contractului dar inainte de a fi predat cumparatorului riscul era suportat: - de cumparator - conform principiului emptoris est periculum Principiul emptoris est periculum nu se aplica: - in cazul vanzarii conditionate cand lucrul a pierit inainte de realizarea conditiei - dupa ce vanzatorul fusese pus in intarziere Principiul emptoris est periculum nu se aplica: - in cazul in care in contract era prevazuta raspunderea vanzatorului Principiul emptoris est periculum nu se aplica: - inainte de predarea lucrurilor care trebuiau cantarite - inainte de predarea lucrurilor care trebuiau masurate - inainte de predarea lucrurilor care trebuiau numarate - inainte de predarea lucruriloe de gen In cazul vanzarii conditionate riscul era suportat de: - vanzator daca lucrul a disparut pana in momentul realizarii conditiei - cumparator daca lucrul a disparut dupa realizarea conditiei In cazul vanzarii conditionate riscul era suportat de: - cumparator daca lucrul a fost deteriorat pana la realizarea conditiei care s-a indeplinit Regula emptoris est periculum era: - contrara principiilor care guvernau materia contractelor - o incalcare a principiului res perit domino Regula emptoris est periculum era nedreapta deoarece: - vanzatorul ramasese proprietar - pieirea lucrului il afecta pe cumparator Regula emptoris est periculum se explica prin faptul ca la origine: - vanzarea se realiza prin doua stipulatii independente una fata de cealalta - vanzatorul era creditorul pretului, iar cumparatorul creditor al predarii lucrului in

Page 221: grile drept roman

221

virtutea a doua contracte fara o corelatie Obligatia vanzatorului de a preda lucrul presupunea: - transmiterea catre cumparator a posesiei linistite a lucrului - inexistenta unei persoane care sa aiba pretentii asupra lucrului transmis cumparatorului - inexistenta unei persoane care sa tulbure posesia cumparatorului prin obtinerea contra lui a unui interdict Vanzatorul era obligat sa transfere proprietatea asupra lucrului: - cand s-a obligat sa transmita proprietatea - cand era proprietarul lucrului (in virtutea principiului conform caruia partile trebuiau sa se obtina de la orice dol) - in cazul vanzarii cu rea-credinta a lucrului altuia catre un cumparator de bunacredinta Vanzatorul transmitea numai posesia asupra lucrului vandut: - in cazul vanzarii cu buna-credinta a lucrului altuia Evictiunea consta in impiedicarea cumparatorului de a se folosi de lucrul cumparat: - integral - partial - ca urmare a unei hotarari judecatoresti obtinuta de un tert Garantia pentru evictiune se refera la cazul in care un tert: - il deposedase pe cumparator in urma unui proces in care dovedise ca avea un drept real anterior asupra lucrului - il deposedase pe cumparator in urma unui proces in care dovedise ca avea un drept de proprietate anterior asupra lucrului Vanzatorul era obligat sa-l despagubeasca pe cumparator in cazul in care un tert: - il deposedase pe cumparator in urma unui proces in care dovedise ca avea un drept real anterior asupra lucrului - il deposedase pe cumparator in urma unui proces in care dovedise ca avea un drept de proprietate anterior asupra lucrului Obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune era sanctionata prin: - actio auctoritatis - actio empti Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata prin: - actio auctoritatis - actio redhibitoria Actiunea care sanctiona obligatia vanzatorului pentru garantie atat pentru vicii cat si pentru evictiune era: - actio auctoritatis Actiunea care sanctiona obligatia vanzatorului pentru garantie atat pentru vicii cat si pentru evictiune era: - Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata prin: - actio de modo agri - actio aestimatoria - actio quanti minoris Obligatia vanzatorului de garantie pentru evictiune era sanctionata prin: - actio ex stipulatu duplae

Page 222: grile drept roman

222

Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata in dreptul vechi prin: - actio de modo agri Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata in dreptul clasic prin: - actio aestimatoria - actio quanti minoris Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata in dreptul clasic prin: - actio redhibitoria Obligatia vanzatorului de garantie pentru vicii era sanctionata in dreptul vechi prin: - actio auctoritatis In dreptul clasic obligatia vanzatorului de a preda lucrul precum si cea de garantie pentru evictiune erau sanctionate prin: - actio empti Actio auctoritatis era acordata cumparatorului: - cand vanzarea se facea printr-o mancipatiune translativa de proprietate - cand un teren se vanduse ca liber de orice Cumparatorul recurgea la o stipulatio deplae: - cand mancipatiunea nu era valabila - cand vanzarea imbraca forma unor stipulatiuni Pentru a-l garanta pe cumparator contra evictiunii vanzatorul promitea sa-i plateasca dublul pretului primit (printr-o stipulatio duplae): - cand vanzarea se facea printr-o mancipatiune care nu era valabila - cand vanzarea imbraca forma unor stipulatiuni - cand obiectul vanzarii era res mancipi Prin actio de modo agri era sanctionat cazul cand: - suprafata terenului vandut era mai mica decat declarasa vanzatorul In dreptul clasic vanzatorul raspundea pentru viciile lucrului cand: - vanzatorul facuse declaratii false atribuind lucrului calitati pe care nu le avea - vanzatorul fusese de rea credinta Vanzatorul raspundea pentru vicii numai daca se obligase printr-o stipulatie speciala: - in dreptul clasic - in cazul in care era de rea-credinta - Obligatiile vanzatorilor de a face anumite declaratii privind eventualele vicii ale sclavilor sau animalelor scoase la vanzare au fost sanctionate: - - de edilii curuli - prin actio redhibitoria - prin actio quanti minoris Actio redhibitoria putea fi introdusa in termen de: - Actio quanti minori putea fi introdusa in termen de: - 1 an de la data cand cumparatorul a cunoscut viciul Declaratiile inexacte ale vanzatorilor privitoare la eventualele vicii ale sclavilor sau animalelor vandute erau sanctionate prin: - actio redhibitoria prin care se cerea restituirea pretului - actio aestimatoria prin care se cerea reducerea pretului platit proportional cu viciile descoperite In timpul lui Iustinian vanzatorul raspundea pentru vicii:

Page 223: grile drept roman

223

- in mod obiectiv - indiferent de locul unde se incheiase vanzarea Putea fi reinnoita ori de cate ori se descoperea un nou viciu: - actio aestimatoria - actio quanti minoris Cumparatorul era obligat la plata: - cheltuielilor efectuate de vanzator pentru pastrarea lucrului atunci cand cumparatorul a intarziat sa ia in primire lucrul - dobanzilor pentru pret din momentul in care i-a fost predat lucrul chiar daca nu a fost pus in intarziere Plata pretului era: - principala obligatie a cumparatorului - sanctionata prin actio venditi Locatiunea era contractul prin care o persoana se obliga sa-i procure alteia in schimbul unei sume de bani: - folosinta temporara a unui lucru Locatiunea era contractul prin care o persoana se obliga: - in schimbul unei sume de bani - sa-i procure altei persoane serviciile sale - sa execute o lucrare altei persoane Locatiunea putea sa fie: - locatio rei - locatio operarum - locatio operis faciendi Locatio rei consta in inchirierea unui lucru: - corporal - mobil - imobil In locatio rei persoana care se folosea de lucrul inchiriat se numea: - colonus - conductor - inquilinus In locatio rei persoana care se folosea de imobilul inchiriat se numea: - colonus - inquilinus In locatio rei persoana care se folosea de imobilul urban inchiriat se numea: - inquilinus In locatio rei persoana care se folosea de un fond rustic inchiriat se numea: - colonus In locatio rei persoana care se folosea de lucrul mobil inchiriat se numea: - conductor In locatio operis faciendi persoana care se obliga sa execute o anumita lucrare se numea: - conductor In locatio operis faciendi persoana care beneficia de executarea unei anumite lucrari se numea: - locator

Page 224: grile drept roman

224

In locatio operis faciendi partile purtau numele de: - conductor - locator Obiectul locatiunii putea sa apartina: - locatorului - altei persoane In locatio rei locatorul era obligat: - sa tina lucrul in buna stare - sa repare lucrul ori de cate ori era nevoie - sa restituie cheltuielile efectuate cu conservarea lucrului In locatio rei locatorul era obligat sa raspunda pentru: - evictiune - viciile ascunse ale lucrului In locatio rei chiriasul era obligat sa raspunda pentru: - culpa levis in abstracto In locatio rei chiriasul era obligat: - sa foloseasca lucrul ca un bun gospodar - sa achite chiria In locatio rei durata locatiunii era fixata de: - obiceiuri locale - chirias - locator Locatiunea pe timp nedeterminat avea loc in cazul in care: - partile hotarau sa nu rezilieze contractul Obiectul unei locatio operarum era alcatuit din: - Serviciile unei persoane puteau fi inchiriate printr-o: - locatio operarum Construirea unei case putea forma obiectul unei: - locatio operis faciendi Executarea unei lucrari putea forma obiectul unei: - locatio operis faciendi O munca necalificata putea forma obiectul unei: - locatio operarum In locatio operis faciendi pretul era datorat: - de locator - de indata ce lucrarea a fost receptionata In locatio operis faciendi riscul pieirii lucrului era suportat de: - conductor, inainte de receptionarea lucrarii - locator dupa receptionarea lucrarii Drepturile chiriasului era sanctionate printr-o: - actio ex conducto - actio conducti Socii erau: - parti in contractul de societate - societari

Page 225: grile drept roman

225

- asociati Societatea era contractul: - sinalagmatic perfect - prin care partile puneau in comun activitatea lor in vederea obtinerii unui profit Pentru constituirea contractului de societate era suficient sa existe numai: - un interes comun - intentia de a forma o societate - un scop licit Diligenta depusa de asociati in executarea contractului era apreciata: - in abstracto, in dreptul clasic - in concreto, in dreptul bizantin Atragea infamia in caz de condamnare: - actio depositi directa - actio pro socio Paguba produsa de societate era suportata: - de fiecare asociat - in mod egal - proportional cu aportul adus la constituirea societatii Contractul de societate se putea stinge prin: - vointa unuia dintre asociati - vointa majoritatii asociatilor - vointa tuturor asociatilor - moarte fiecaruia dintre asociati Contractul de societate se putea stinge: - prin atingerea scopului pentru care s-a realizat contractul - cand activul societatii a pierit in intregime - prin ajungerea la termenul prevazut pentru functionare Societatea particulara era societatea: - care cuprindea o parte din bunurile asociatilor - care cuprindea un anumit bun determinat Mandatul era contractul: - prin care mandatarul se obliga in favoarea mandantului - sa presteze un serviciu gratuit In dreptul claisic mandatarul raspundea pentru: - dolus - culpa lata In dreptul lui Iustinian mandatarul raspundea pentru: - dolus - culpa lata - culpa levis in abstracto In cadrul contractului de mandat trebuia ca: - mandatarul sa dea socoteala mandantului - efectele actelor efectuate sa fie trecute asupra mandantului Contractul de mandat genera: - o actio mandati directa care apartinea mandantului - o actio mandanti contraria care apartinea mandatarului

Page 226: grile drept roman

226

Mandatul indeplinit in interesul mandantului era un mandat: - simplu - calificat Mandatul indeplinit in interesul unui tert era un mandat: - calificat Mandatul se putea stinge prin: - vointa unei dintre parti - vointa ambelor parti - moartea unei dintre parti - revocarea de catre mandant Mandatul se stinge de regula prin: - ajungerea la termen - executare Pana la inceputul imperiului o conventie avea eficacitate juridica in cazul in care se integra in categoria de contracte: - formael - reale - consensuale Nova conventia faceau parte din categoria de contracte: - nenumite Contractus incerti faceau parte din categoria de contracte: - nenumite Noile categorii de conventii aparute la inceputul imperiului erau denumite: - nova conventia de catre Ulpian - contractus incerti de catre Ulpian Contractele nenumite au fost recunoscute in mod definitiv: - in epoca postclasica - in timpul lui Iustinian In functie de forma lor contractele nenumite au fost sistematizate in urmatoarele tipuri: - In functie de obiectul lor contractele nenumite au fost sistematizate in urmatorele categorii: - do ut des - do ut facias - facio ut des - facio ut facias Permutatio facea parte din categoria: - do ut des Precarium facea parte din cateogria: - facio ut facias Tranzactia era conventia care facea parte din categoria: - facio ut facias Donatia era contractul nenumit care facea parte din categoria: - Donatio sub modo facea parte din categoria: - do ut facias

Page 227: grile drept roman

227

Compromissum era contractul nenumit care facea parte din categoria: - Aestimatium facea parte din categoria: - facio ut facias Donatio propter nuptias era un contract nenumit care facea parte din categoria: - Condictio causa data causa non secuta era acordata creditorului dintr-un contract: - do ut des - do ut facias Actio de dolo sanctiona dreptul creditorului dintr-un contract: - facio ut des - facio ut facias Condictio ob causam datorum sanctiona dreptul creditorului dintr-un contract: - do ut des - do ut facias Actio praescriptis verbis sanctiona dreptul creditorului dintr-un contract: - do ut des - do ut facias - facio ut des - facio ut facias Prin condictio ex poenitentia se putea renunta la un contract din categoria: - do ut des - do ut facias - facio ut des - facio ut facias Dreptul de proprietate se putea transmite prin: - donatio sub modo - permutatio Se transmitea numai posesia prin: - aestimatum - precarium Se confunda uneori cu contractul de vanzare: - permutatio Conventia prin care o persoana remitea alteia proprietatea unui lucru spre a-l vinde intr-o anumita perioada de timp se numea: - Conventia prin care o persoana remitea alteia posesiunea unui lucru spre a-l vinde intr-o anumita perioada de timp se numea: - aestimatum Conventia prin care partile renuntau reciproc la pretentiile lor pentru a evita un proces se numea: - Facea parte din categoria do ut facias: - donatio sub modo Contractul format prin remiterea gratuita a posesiunii unui lucru catre o persoana care se obliga sa-l foloseasca si sa-l restituie la cerere se numea:

Page 228: grile drept roman

228

- precarium Facea parte din categoria pactelor sanctionate (pacta vestita): - Faceau parte din categoria contractelor nenumite: - aestimatum - donatio sub modo - permutatio - precarium Lucrul trebuia restituit daca nu fusese vandut in termenul convenit in cazul in care era vorba de: - aestimatum Condictio ab causa datorum putea fi exercitata de creditorul din: - donatio sub modo - permutatio Actio de dolo putea fi exercitata de creditorul care si-a realizat prestatia contra debitorului care nu si-a indeplinit obligatia din: - aestimatum - precarium Condictio causa data causa non secuta putea fi exercitata de creditorul din: - donatio sub modo - permutatio Prin condictio ex poenitentia se putea renunta la: - destimatum - donatio sub modo - permutatio - precarium Prin actio praescriptis verbis se puteau apara creditorii din: - aestimatum - donatio sub modo - permutatio - precarium Res aliena putea forma obiectul contractului in cazul in care era vorba de: - aestimatum - precarium In timpul lui Iustinian drepturile creditorilor dintr-un contract nenumit puteau fi aparate prin: - actio de dolo - actio praescriptis verbis - condictio ob causa datorum - condictio ex poenitentia Pana la iustinian drepturile creditorilor dintr-un contract nenumit puteau fi aparate prin: - actio de dolo - condictio ob causa datorum In timpul lui Iustinian au fost create: - actio praescriptis verbis - condictio ex poenitentia

Page 229: grile drept roman

229

Pactele sanctionate erau conventii care: - nu faceau parte din categoria contractelor - se bucurau de protectie juridica Erau izvoare de obligatii in dreptul clasic: - pactele alaturate - pactele pretoriene - pactele sanctionate Au devenit izvoare de obligatii in epoca postclasica: - pactele legitime Erau sanctionate de jurisconsulti: - pactele alaturate Erau sanctionate de imparat: - pactele legitime Pactele minutorii faceau parte din: - pactele alaturate - pactele sanctionate Pactele de juramant faceau parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Recepta faceau parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Tranzactia facea parte din: - Pactum donationis facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Donatio propter nuptias facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Donatio sub modo facea parte din: - Donatio mortis causa facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Pactele ad augendam obligationem faceau parte din: - pactele alaturate - pactele sanctionate Compromissum facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Receptum argentarii facea parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Constitutum debiti facea parte din: - pactele pretoriene

Page 230: grile drept roman

230

- pactele sanctionate Receptum arbitrii facea parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Donatia intre soti facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Receptum nautarum cauponum et stabulariorum facea parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Donatia intre vii obisnuita facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Promisiunea de arbitraj facea parte din: - pactele pretoriene - pactele sanctionate Conventia de dota facea parte din: - pactele legitime - pactele sanctionate Aestimatum facea parte din: - Pactele ad minuendam obligationem faceau parte din: - pactele alaturate - pactele sanctionate Pacta adiecta desemneaza: - pactele alaturate Expresia pacta vestita este sinonima cu: - pactele sanctionate Pactele sanctionate se puteau incheia valabil: - prin consimtamantul partilor - prin predarea lucrului care forma obiectul pactului - in prezenta partilor - in absenta partilor Pacta adiecta era acorduri de vointa: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa micsoreze obligatia debitorului - care urmareau sa agraveze obligatia debitorului Pactele minutorii erau acorduri de vointa: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa micsoreze obligatia debitorului Pactele ad augendam obligationem erau acorduri de vointa: - adaugate pe langa contract - care urmareau sa agraveze obligatia debitorului Acordul de vointa care permitea debitorului sa plateasca in rate facea parte din categoria pactelor: - adaugate pe langa un contract

Page 231: grile drept roman

231

- care urmareau sa micsoreze obligatia debitorului Acordul de vointa prin care cumparatorul imobilului se angaja sa respecte inchirierea incheiata de vanzator si care avea ca obiect acelasi imobil facea parte din categoria pactelor: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa agraveze obligatia debitorului Principiul emptio non tollit locatum priveste pactele: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa agraveze obligatia debitorului Exceptio pacti conventi sanctiona pactele: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa micsoreze obligatia debitorului Actiunea care izvora din contractul principal sanctiona pactele: - adaugate pe langa un contract - care urmareau sa agraveze obligatia debitorului Pactele pretoriene erau sanctionate prin actiuni: - honorarii - in factum Erau pacte pretoriene: - constitutul - pactul de juramant - recepta Constitutum debiti facea parte din: - pacta vestita - pacta praetoria Debitorul care nu platea la scadenta nici dupa ce in urma pactului incheiat cu creditorul sau se obligase un nou termen pentru plata datoriei era obligat sa plateasca inca jumatate peste cuantumul sumei datorate prin valorificare de catre creditor a unei: - actio in factum - actio de pecunia constituta Conventia prin care una din partile contractului era eliberata de obligatia sa daca cealalta parte nu isi executa propria obligatie intr-un anumit termen era: - un pact alaturat - un pact comisoriu Lex comissoria era: - un pact alaturat - un pact comisoriu Conventia prin care una sau ambele parti contractante isi rezerva dreptul sa denunte contractul era: - un pact alaturat - un pact de renuntare la contract Pactum de non alienda era: - un pact alaturat Pactum displicentiae era: - un pact alaturat - un pact de renuntare la contract

Page 232: grile drept roman

232

Pactum de retrovendendo era: - un pact alaturat Lex comissoria era: - Lex comissoria putea sa insoteasca un contract de: - vanzare-cumparare - societate - locatiune Pactum comissorium putea sa insoteasca un contract de: - vanzare-cumparare - societate - locatiune Conventia prin care vanzatorul isi rezerva dreptul sa cumpere lucrul vandut inaintea altor persoane in cazul in care cumparatorul intentiona sa revanda acel lucru era un pact: - de preemtiune - alaturat Pactum de retrovendendo era un pact: - de rascumparare - alaturat Pactum promitiseos era un pact: - de preemtiune - alaturat Pactul de neinstrainare era un pact: - alaturat Conventia prin care vanzatorul era eliberat de obligatia de a-l garanta pe cumparator contra evictiunii era un pact: - alaturat Pactum de non praestanda evictione era un pact: - Pactum de retrovendendo era un pact: - Din categoria pactelor alaturate facea parte: - pactum de non alienando - pactum displicentiae - pactum promitiseos - pactum de retrovendendo Din categoria pactelor sanctionate faceau parte: - pactum de non alienando - pactum displicentiae - pactum promitiseos - pactum de retrovendendo Din categoria pactelor pretoriene faceau parte: - Din categoria pactelor legitime faceau parte: - Unui contract de vanzare-cumparare i se putea alatura un:

Page 233: grile drept roman

233

- pactum de non alienando - pactum displicentiae - pactum promitiseos - pactum de retrovendendo Dreptul vanzatorului putea fi exercitat numai daca oferta sa era efectuata in conditii egale cu oferta prezentata de terti in cazul unui: - pactum promitiseos Pactul care putea sa insoteasca orice contract cu exceptia contractului de gaj era: - Conventia prin care vanzatorul isi rezerva dreptul sa rascumpere lucrul vandut intr-un anumit interval de timp era un: - pactum de retrovendendo Pactele sanctionate se puteau incheia valabil prin: - acordul de vointa exprimat - in absenta partilor prin intermediul unui nuntius - in prezenta partilor - predarea lucrului care forma obiectul Pentru a exista donatia trebuia ca: - donatarul sa aiba animus donandi - donatarul sa accepte donatia Pana in epoca postclasica donatia se putea realiza prin: - acceptilatio - mancipatio - stipulatio - traditio In epoca postclasica donatia se realiza prin: - Donatia prin crearea sau stingerea de obligatii se putea realiza prin: - acceptilatio - stipulatio Donatia prin transmiterea dreptului de proprietate se putea realiza prin: - mancipatio - traditio Conventia de dota a fost sanctionata pentru prima data de imparatul: - Theodosie al II-lea Conditia prezentei vecinelor ca martori la realizarea donatiei a fost introdusa de imparatul: - Constantin Conditia treditiunii efective a lucrului pentru realizarea donatiei a fost introdusa de imparatul: - Constantin Conditia transcrierii actului de donatie intr-un registru public a fost introdusa de imparatul: - Conventia de donatie a fost transformata intr-un pact legitim in timpul imparatului: - Iustinian

Page 234: grile drept roman

234

Donatia a fost sanctionata printr-o condictio ex lege in timpul imparatului: - Iustinian Conditia redactarii unui inscris pentru valabilitatea donatiei a fost introdusa de imparatul: - Pentru limitarea donatiilor in timpul Republicii au fost adoptate: - Lex Calpurnia - Lex Cincia - Lex Publicia Pentru limitarea donatiilor in dreptul clasic au fost adoptate: - Pentru limitarea donatiilor in epoca postclasica au fost adoptate: - Patronilor li s-a interzis primirea de cadouri de la clientii lor cu ocazia Saturnaliilor prin: - Lex Publicia Avocatilor li se interzicea sa primeasca bani sau alte foloase pentru pledoariile lor prin: - Lex Cincia Donatiile ultra-modum facute unor persoane straine de familia donatorului au fost interzise prin: - Lex Cincia Magistratilor li s-a interzis sa primeasca donatii de la persoanele asupra carora isi exercitau autoritatea prin: - Lex Calpurnia Obiectul donatiei putea consta din: - orice drept patrimonial - orice lucru pe care donatarul era capabil sa-l primeasca Obiectul donatiei putea consta in: - intregul patrimoniu al donatorului, dupa ce erau deduse datoriile In cazul donatiei raspunderea pentru evictiune revenea: - donatorului daca si-a asumat-o in mod expres In cazul donatiei raspunderea pentru evictiune revenea: - intotdeauna donatorului de rea-credinta - donatorului de buna-credinta numai daca si-a asumat-o in mod expres In dreptul clasic donatiile erau revocabil pentru: - ingratitudine dar numai in raporturile dintre patron si client In dreptul lui Iustinian donatiile erau revocabile pentru: - ingratitudine in general - survenire de copil - neexecutarea sarcinii in cazul donatiei cu sarcini In epoca veche donatiile erau revocabile pentru: - In dreptul roman pana la Oratio Severi donatia intre soti era valabila: - In dreptul roman prin Oratio Severi donatia intre soti era valabila: - in cazul casatoriei fara manus - daca sotul donator persista pana la moarte in intentia de a gratifica pe sotul donatar

Page 235: grile drept roman

235

Constituia o replica a dotei: - donatia inainte de casatorie - donatio propter nuptias Se facea in general sub conditia suspensiva: - donatio mortis causa In dreptul postclasic a fost asimilata legatului: Donatio mortis causa Numai sotul putea fi donator in: - donatia inainte de casatorie - donatio propter nuptias Calitatea de sot era esentiala pentru ca o persoana sa fie donator in: - donatia intre soti - donatia inainte de casatorie - donatio propter nuptias Calitatea de sotie era esentiala pentru ca o persoana sa fie donator in: - donatia intre soti Calitatea de sot era esentiala pentru ca un barbat sa fie donatar in: - donatia intre soti Numai sotia putea fi donatar in: - donatia inainte de casatorie - donatia propter nuptias Pactele nesanctionate erau: - pacta nuda - care dadeau nastere la o obligatie naturala Pactele alaturate erau sanctionate prin: - actiunea care izvora din contractul principal in cazul pactelor ad augendam obligationem - exceptia pactului convenit in cazul pactelor minutorii Delictul (delictum) este un fapt: - ilicit - care genereaza obligatia de a repara paguba provocata - care genereaza obligatia de a suporta pedeapsa prevazuta de lege In cazul in care delictul a fost comis de catre mai multe persoane despagubirile erau suportate: - de toti autorii in mod solidar - fara a se putea invoca beneficiul de diviziune Consecintele comiterii delictului de catre mai multe persoane erau urmatoarele: - pedeapsa aplicata era personala - autorii erau obligati solidar la plata despagubirilor Presupuneau aplicarea unei pedepse care da nastere la un iudicium publicum: - crimina - delicta publica - delicta privata Lezau interesele particularilor: - delicta privata - delictele de drept pretorian

Page 236: grile drept roman

236

Lezau interesele statului roman: - crimina - delicta publica In raport de caracterul pedepsei aplicate delictele se clasificau in: - delicte publice - delicte private Sunt sinonime: - delictele private vechi si delictele de drept civil - delictele private noi si delictele de drept pretorian Delictele private presupuneau: - aplicarea unei pedepse private cerute de partea lezata - obligarea delincventului la dublul valorii prejudiciului provocat - obligarea delincventului la triplul valorii prejudiciului provocat - obligarea delincventului la cvadruplul prejudiciului provocat Furtul era un delict: - privat vechi - de drept civil Delictul de furt putea consta din sustragerea ilegala a unui lucru: - mobil - apartinand altei persoane - apartinand hotului Constituia un element esential al delictului de furt: - intentia de imbogatire - intentia de a trage un profit pecuniar - animus lucri faciendi Dupa obiect delictul de fur se clasifica in: - furtum rei ipsius - furtum usus Dupa modul de comitere furtul putea sa fie: - furtum manifestum - furtum nec manifestum Dupa obiect furtul obisnuit era: - furtum rei ipsius Intrebunitarea unui lucru intr-un alt mod decat cel convenit cu proprietarul lucrului constituia delictul de: - furtum usus Furtum suae rei consta in : - sustragerea de catre proprietar a lucrului sau aflat la creditorul gajist - sustragerea de catre proprietar a lucrului sau aflat la tertul posesor de bunacredinta Furtum alienae rei consta in: - sustragerea unui lucru apartinand altei persoane Furtum usus consta in: - folosirea unui lucru fara stirea proprietarului Furtum rei ipsius consta in: - sustragerea unui lucru apartinand altei persoane - sustragerea de catre proprietar a lucrului sau aflat la creditorul gajist

Page 237: grile drept roman

237

- sustragerea de catre proprietar a lucrului sau aflat la tertul posesor de bunacredinta Furtum manifestum era furtul: - fragrant - in care hotul era surprins ducand cu el lucrul furat - in care hotul era surprins asupra faptului Furtum nec manifestum era furtul: - in care hotul nu era surprins asupra faptului In dreptul vechi omul liber care savarsea un furtum manifestum era pedepsit cu: -sclavia -bataia cu vergile In dreptul vechi sclavul care savarsea un furtum manifestum era pedepsit cu: -moartea In dreptul vechi omul liber care savarsea un furtum nec manifestum era pedepsit cu: - In epoca veche hotul care a comis un furtum nec manifestum era sanctionat cu: -o amenda echivalenta cu dublul valorii lucrului furat In epoca veche persoana care a primit spre pastrare lucrul sustras prin furtum nec manifestum era sanctionata cu: -o amenda echivalenta cu triplul valorii lucrului furat In dreptul clasic hotul care a comis un furtum manifestum era sanctionat cu: -o amenda echivalenta cu cvadruplul valorii bunului furat In dreptul classic persoanele la care s a gasit un lucru sustras prin furtum manifestum erau sanctionate cu: -o amenda echivalenta cu cvadruplul valorii bunului furat In dreptul classic hotul care a comis un furtum nec manifestum era sanctionat cu: -o amenda echivalenta cu dublul valorii lucrului furat In dreptul classic persoana la care s a gasit un lucru sustras prin furtum nec manifestum era sanctionata cu: -o amenda echivalenta cu dublul valorii lucrului furat In cazul unui furtum manifestum primea o amenda echivalenta cu dublul valorii lucrului sustras: - In cazul unui furtum manifestum primea o amenda echivalenta cu triplul valorii lucrului sustras: - In cazul unui furtum manifestum primea o amenda echivalenta cu cvadruplul valorii lucrului sustras: -hotul in dreptul classic -tainuitorul in dreptul classic In cazul unui furtum nec manifestum primea o amenda echivalenta cu dublul valorii lucrului sustras: -hotul in dreptul vechi -hotul in dreptul classic -tainuitorul in dreptul clasic In cazul unui furtum nec manifestum primea o amenda echivalenta cu triplul valorii lucrului sustras:

Page 238: grile drept roman

238

-tainuitorul in dreptul vechi In cazul unui furtum nec manifestum primea o amenda echivalenta cu cvadruplul valorii lucrului sustras: - Iniuria consta dintr-o ofensa: -adusa prin vorbe: -adusa prin fapte -cu intentie Legea celor XII Table cunostea urmatoarele cazuri de iniuria: -membrum ruptum -os fractum -iniuria in sens restrans Vatamarea grava a unei parti a corpului omenesc constituia un caz de: -membrum ruptum Insulta adusa unei persoane constituia un caz de: - iniuria in sens restrans Violenta exercitata asupra corpului unei persoane avand drept consecinta pierderea sau incetarea functionalitatii unui organ constituia un caz de: - membrum ruptum Scoaterea ochiului unei persoane constituia un caz de: - membrum ruptum Legea talionului se putea aplica in caz de: - membrum ruptum Potrivit Legii celor XII Table se putea recurge la compozitiunea voluntara in caz de: - membrum ruptum Legea celor XII Table a prevazut compozitiunea legala in caz de: - os fractum - iniuria in sens restrans Legea celor XII Table prevedea o amenda de 25 de asi in caz de: - iniuria in sens restrans Legea celor XII Table prevedea o amenda de 50 de asi in caz de: - Legea celor XII Table prevedea o amenda de 250 de asi in caz de: - os fractum Legea celor XII Table prevedea o amenda de 300 de asi in caz de: - os fractum Legea celor XII Table permitea dreptul de razbunare in caz de: - membrum ruptum Legea celor XII Table facea diferenta intre omul liber si sclav in caz de: - os fractum Termenul iniuria are sensul de: - nedrept - dauna nepatrimoniala Termenul iniuria are sensul de: - contrar dreptului - forma cea mai simpla a unui delict nepatrimonial

Page 239: grile drept roman

239

Paguba provocata de un om liber lucrurilor straine se numea: - damnum iniuria datum Paguba provocata de un sclav lucrurilor apartinand altui stapan se numea: - noxia Paguba provocata de animalele unei persoane lucrurilor apartinand altei persoane se numea: - pauperies Delictul damnum iniuria datum a fost reglementat prin: - Legea Aquilia Damnum iniuria datum este o dauna provocata:- - lucrurilor straine - in mod intentionat - din neglijenta Autorul delictului damnum iniuria datum era sanctionat cu o amenda echivalenta cu valoarea ce mai mare pe care a avut-o sclavul sau animalul de turma in anul precedent in cazul in care delictul s-a comis prin: - uciderea sclavului - uciderea animalului Autorul delictului damnum iniuria datum era sanctionat cu o amenda echivalenta cu valoarea ce mai mare pe care a avut-o sclavul sau animalul de turma in ultimele 30 de zile anterioare delictului in cazul in care delictul s-a comis prin: - ranirea sclavului - ranirea animalului Autorul delictului damnum iniuria datum era sanctionat cu o amenda echivalenta cu valoarea ce mai mare pe care a avut-o un animal mic in anul precedent delictului in cazul in care delictul s-a comis prin: - uciderea sclavului Autorul delictului damnum iniuria datum era sanctionat cu o amenda echivalenta cu valoarea ce mai mare pe care a avut-o in ultimele 30 de zile anterioare delictului in cazul in care delictul s-a comis prin: - ranirea sclavului - ranirea animalului - uciderea animalului In cazul producerii delictului damnum iniuria datum prin provocare de stricaciuni unui lucru neinsufletit sanctiunea consta intr-o amenda echivalenta cu: - valoarea cea mai mare pe care lucrul respectiv a avut-o in ultimele 30 de zile anterioare delictului In dreptul clasic in materie de damnum iniuria datum notiunea de dauna a fost extinsa: - de jurisprudenta - la orice prejudiciu pecuniar In dreptul clasic in materie de damnum iniuria datum s-a admis ca victima sa ceara ca despagubire: - valoarea pagubei (damnum emergens) - castigul de care a fost lipsita ( lucrum cessans) Initial prevederile legii Aquilia se aplicau in favoarea: - proprietarilor

Page 240: grile drept roman

240

Pretorul a extins eplicarea legii Aquilia in favoarea: - posesorilor de buna-credinta - creditorilor gajisti - uzufructuarilor In dreptul pretorian prevederile legii Aquilia se aplicau in cazul: - proprietarilor - posesorilor de buna-credinta - creditorilor gajisti - uzufructuarilor Rapina era un delict: - privat nou - de drept pretorian Actio vi bonorum raptorum a fost create de pretorul: -Lucullus Actio quod metus causa a fost creata de pretorul: -Octavius Actio dolo a fost creata de pretorul: -Aquilius Gallus Delictul fraus creditorum a fost reglementat de pretorul: -Paulus Delictul rapina a fost reglementat de pretorul: -Lucullus Violenta morala(metus) a fost sanctionata ca delict civil de pretorul: -Octavius Autorul delictului rapina putea fi sanctionat cu obligarea la o suma de bani echivalenta cu: -valoarea prejudiciulu -cvadruplul prejudiciului Cand actio vi bonorum raptorum era introdusa intra annum autorul delictului era sanctionat cu obligarea la o suma de bani echivalenta cu: -cvadruplul prejudiciului Cand actio vi bonorum raptorum era introdusa post annum autorul delictului era obligat la o suma de bani echivalenta cu: -valoarea prejudiciului Actio quod metus causa putea fi intentata impotriva: -autorului delictului -mostenitorilor autorului delictului daca se imbogatisera de pe urma delictului -tertilor de buna credinta care profitasera de pe urma delictului -tertilor de rea credinta care profitasera de pe urma delictului Actio de dolo putea fi intentata impotriva: -autorului delictului -mostenitorilor autorului delictului daca se imbogatisera de pe urma delictului Actio Pauliana putea fi intentata impotriva: -autorului delictului -mostenitorilor autorului delictului daca se imbogatisera de pe urma delictului -tertilor de buna credinta care profitasera de pe urma delictului

Page 241: grile drept roman

241

-tertilor de rea credinta care profitasera de pe urma delictului Cu o exceptie putea fi sanctionat delictul: -metus -dolus malus Cu o restitutio in integrum putea fi sanctionat delictul: -metus -dolus malus Sustragerea cu violenta a unui lucru constituia delictul: -rapina Sustragerea fara violenta a unui lucru constituia delictul: - Ansamblul manoperelor frauduloase intrebuintate pentru a determina o persoana sa incheie un act pe care altfel nu l ar fi incheiat constituia delictul: -dolus malus Mijloacele viclene folosite pentru inselarea dusmanilor constituiau: - Laudarea exagerata a marfurilor constituia: - Instrainarea bunurilor facuta de debitor cu scopul de a si crea sau mari insolvabilitatea constituia delictul: -fraus creditorum Frauda era un element esential pentru delictul: -dolus malus In dreptul vechi dolul a fost sanctionat in cazul in care victima era: -o persoana mai mica de 25 de ani Actio de dolo era o actiune: - subsidiara - in personam Erau actiuni arbitrale: - actio quod metus causa - actio de dolo - actio Pauliana Actio Pauliana era o actiune: - arbitrala - in factum - in rem Pentru existenta delictului fraus creditorum trebuia sa se fi produs o micsorare a patrimoniului: - debitorului - ca urmare a unei actiuni - ca urmare a unei inactiuni In cazul delictului fraus creditorum se prezuma: - consilium fraudis Consilium fraudis desemna: - o conditie a exercitarii actiunii pauliene - conditia ca debitorul sa fi fost constient ca prin actul sau prejudiciaza creditorii

Page 242: grile drept roman

242

Conscius fraudis desemna: - o conditie a exercitarii actiunii pauliene - conditia ca tertul dobanditor sa fi fost complice la frauda Eventus damni desemna: - o conditie a exercitarii actiunii pauliene - conditia ca actul debitorului sa fi produs o paguba reala creditorului Damnum emergens desemna: - Fapta debitorului de –asi crea insolvabilitatea cu intentia de a-i prejudicia pe creditori reprezenta: - consilium fraudis - o conditie a exercitarii actiunii pauliene Fapta debitorului de a-si mari insolvabilitatea cu intentia de a-i prejudicia pe creditori reprezenta: - consilium fraudis - o conditie a exercitarii actiunii pauliene Cunoasterea de catre tertul dobanditor a faptului ca prin actul efectuat de catre debitor erau prejudiciati creditorii reprezenta: - conscius fraudis - o conditie a exercitarii actiunii pauliene Producerea unri pagube reale creditorilor prin actul fraudulos al debitorului reprezenta: - eventus damni In cazul delictului fraus creditorum micsorarea patrimoniului debitorului se putea produce daca debitorul: - nu intenta o actiune contra debitorului sau In cazul delictului fraus creditorul micsorarea patrimoniului debitorului se putea produce prin instrainarea unor bunuri: - cu titlu gratuit catre un dobanditor de buna-credinta - cu titlu gratuit catre un dobanditor de rea-credinta - cu titlu oneros la un pret dezavantajos In cadrul delictului fraus creditorum se facea distinctie intre dobanditorii de bunacredinta si cei de rea-credinta cand era vorba de: - conscius fraudis - dobanditori cu titlu oneros In cadrul delictului fraus creditorum pierdeau lucrurile primite de la debitorul insolvabil fara a putea pretinde vreo despagubire: - dobanditorul cu titlu oneros de rea-credinta - dobanditorul cu titlu gratuit de buna-credinta - dobanditorul cu titlu gratuit de rea-credinta In cadrul delictului fraus creditorum venea in concurs cu creditorii debitorului insolvabili: - dobanditorul cu titlu oneros de buna-credinta In cadrul delictului fraus creditorum se spune ca lupta sa realizeze un castig ( certat de lucro captando) - dobanditorul cu titlu gratuit de buna-credinta - dobanditorul cu titlu gratuit de rea-credinta In cadrul delictului fraus creditorum in privinta restituirii lucrului subdobanditorul cu titlu

Page 243: grile drept roman

243

oneros de buna-credinta de la un dobanditor cu titlu gratuit de rea-credinta era trata precum: - dobanditorul cu titlu oneros de rea-credinta - dobanditorul cu titlu gratuit de buna-credinta - dobanditorul cu titlu gratuit de rea-credinta In cadrul delictului fraus creditorum daca dobanditorii erau de buna-credinta si cu titlu oneros veneau in concurs cu creditorii debitorului insolvabil: - subdobanditorii cu titlu oneros de buna-credinta - subdobanditorii cu titlu oneros de rea-credinta - subdobanditorii cu titlu gratuit de buna-credinta - subdobanditorii cu titlu gratuir de rea-credinta In cadrul delictului fraus creditorum daca dobanditorii erau de rea-credinta si cu titlu oneros veneau in concurs cu creditorii debitorului insolvabil: - In cadrul delictului fraus creditorum daca dobanditorii erau de buna-credinta si cu titlu gratuit veneau in concurs cu creditorii debitorului insolvabil: - In cadrul delictului fraus creditorum daca dobanditorii erau de rea-credinta si cu titlu gratuit veneau in concurs cu creditorii debitorului insolvabil: - Obligatiile cvasicontractuale rezulta dintr-un fapt: - licit - care nu presupune consimtamantul partilor Intre partile unui cvasicontract: - exista un raport juridic asemanator cu obligatia contractuala In gestiunea de afaceri persoana care administreaza bunurile altei persoane poarta numele de: - gerant - negotiorum gestor In gestiunea de afaceri persoana ale carei bunuri sunt administrate poarte numele de: - gerat - dominus rei gestae Iin gestiunea de afaceri proprietarul lucrului gerat poarte numele de: - gerat - dominus rei gestae In gestiunea de afaceri persoana care nu are cunostinta despre administrarea bunurilor poarta numele de: - gerat - dominus rei gestae Partile in gestiunea de afaceri poarta numele de: - gerat - gerant - negotiorum gestor - dominus rei gestae Gestiunea de afaceri presupune printre altele: - un element negativ

Page 244: grile drept roman

244

- un element intentionat Gestiunea de afaceri presupune un act: - de administrare a bunurilor altei persoane - de imixtiune in patrimoniul altei persoane - de gestiune Ingestiunea de afaceri actul de gestiune poate consta intr-un act: - de mixtiune in patrimoniul altei persoane - de administrare a bunurilor altei persoane - juridic - material In gestiunea de afaceri repararea unei case constituie un act - de administrare a bunurilor altei persoane - juridic In gestiunea de afaceri plata datoriilor unei persoane pentru a evita sa- i vanda lucrurile constituie un act: - de mixtiune in patrimoniul altei persoane - de administrare a bunurilor altei persoane - juridic In gestiunea de afaceri elementul intentionat consta in: - intentia da a administra afacerile altei persoane - animus aliena negotia gerendi In gestiunea de afaceri gerantul actioneaza cu: - intentia de a administra afacerile altei persoane - animus aliena negotia gerendi In gestiunea de afaceri elementul negativ consta in: - necunoasterea de catre gerat a administrarii bunurilor sale Daca geratul ar cunoaste ca o alta persoana ii administreaza bunurile poate fi vorba de: - un mandat expres - un mandat tacit Gestiunea de afaceri da nastere la obligatii pentru: - gerat - gerant - negotiorum gestor - dominus rei gestae Obligatia de a administra lucrurile cu buna-credinta revine: - gerantului - lui negotiorum gestor Obligatia de a restitui toate cheltuielile utile efectuate cu ocazia gestiunii de afaceri revine: - geratului - lui dominus rei gestae Obligatia de a continua gestiunea cu care s-a insarcinat revine: - gerantului - lui negotiorum gestor Obligatia de a termina gestiunea cu care s-a insarcinat revine: - gerantului

Page 245: grile drept roman

245

- lui negotiorum gestor Obligatia de a da socoteala in legatura cu actele de administrare pe care le-a savarsit revine: - gerantului - lui negotiorum gestor Dreptul de a cere socoteala in legatura cu actele savarsite cu ocazia efectuarii gestiunii de afaceri revine: - geratului - lui dominus rei gestae Actio negotiorum gestorum directa sanctioneaza obligatiile: - gerantului - lui negotiorum gestor Actio negotiorum gestorum directa era acordata: - geratului - lui dominus rei gestae Actio negotiorum gestorum contraria sanctiona obligatiile: - geratului - lui dominus rei gestae Actio negotiorum gestorum contraria era acordata: - gerantului - lui negotiorum gestor Intre gestiunea de afaceri si contractul de mandat exista urmatoarele asemanari: - obligatiile gerantului corespund obligatiilor mandatarului - obligatiile geratului corespund obligatiilor mandantului Solutio indebiti este: - Solutio indebiti este: - un fapt juridic licit - un cvasicontract Solutio indebiti se naste in cazul in care o persoana: - se crede debitor in mod eronat - transmite proprietatea unui lucru alte persoane presupusa creditor Pentru a exista solutio indebiti se cereau printre altele urmatoarele conditii: - sa existe o plata - plata sa nu fie datorata Pentru a exista solutio indebiti se cereau printre altele urmatoarele conditii: - accipiens sa fie de buna-credinta - plata sa fi fost facuta din eroare In solutio indebiti partile sunt: - accipiens persoana care primeste plata - tradens persoana care face plata Se considera ca nu exista solutio indebiti ci o donatie in cazul in care: - tradens cunostea ca nu datoreaza plata In solutio indebiti accipiens avea dreptul la: - In solutio indebiti tradens avea dreptul la:

Page 246: grile drept roman

246

- condictio indebiti - o actiune in restituire - o actiune in repetitie - o cerere pentru lucrul nedatorat Condictio indebiti urmarea obligarea la despagubiri: - a lui accipiens - din momentul introducerii actiunii in repetitie In solutio indebiti accipiens putea fi obligat la restituirea: - lucrului nedatorat - contravalorii lucrului nedatorat - contravalorii prestatiei nedatorate - sumei de bani nedatorate In solutio indebiti accipiens putea fi obligat sa restituie ceea ce a primit nedatorat de la tradens: - nu mai mult decat valoarea cu care s-a imbogatit - avand dreptul sa deduca toate cheltuielile necesare si utile Pollicitatio era: - un act unilateral - un cvasicontract Consta intr-o promisiune: - pollicitatio - votum Consta intr-o promisiune facuta in favoarea unei localitati: - pollicitatio Consta intr-o promisiune efectuata in scop religios: - votum Consta intr-o promisiune facuta in favoarea unui cetatean roman: - Pana la Iustinian policitatiunea era valabila: - chiar daca nu fusese acceptata - chiar daca promitentul nu incepuse executarea In timpul lui Iustinian policitatiunea era valabila: -chiar daca nu fusese acceptata -chiar daca promitentul incepuse executarea In policitatio debitorul putea sa fie constrans sa si execute promisiunea: -pe cale administrativa: -in cadrul procedurii extraordinare Votum consta intr o promisiune facuta: -undei divinitati Neimplinirea obligatiei ce a fost asumata prin votum atragea actionarea impotriva: -debitorului -mostenitorilor debitorului Communio incidens a fost: -un cvasicontract -o forma de coproprietatea nascuta independent de vointa membrilor sai Situatia in care mai multe persoane au fost instituite ca mostenitori de catre acelasi autor

Page 247: grile drept roman

247

putea constitui o forma de: -coproprietate -communio incidens -cvasicontract Dreptrurile coproprietarilor puteau fi aparate prin: -actio communi dividundo -actio familiae erciscundae -actio negotiorum gestorum -actio pro socio Consortium ercto non cito a fost o forma de: -coproprietate nascuta din cauze straine de vointa membrilor sai -proprietate comuna in devalmasie In consortium ercto non cito dreptul fiecaruia dintre consortes: -nu corespundea unei fractii ideale asupra bunurilor mostenite -corespundea unei proprietati comune in devalmasie Faceau parte din categoria cvasidelictelor: -damnum in navi aut caupona aut stabulo datum -falsum modum dicere Faceau parte din categoria cvasidelictelor: -adtemptata pudicita -sepulchrum violatum Faceau parte din categoria cvasidelictelor: -falsum modum dicere -corruptio servi -iudex qui litem suam fecerit Faceau parte din categoria cvasidelictelor: -effusum vel delectum -positum vel suspensum Iudex qui litem suam fecerit era o fapta comisa: -de judecator -cu intentie -din culpa Iudex qui litem suam fecerit se producea in cazul in care era data o hotarare: -incorecta -care producea o paguba uneia dintre parti Intr o formula continand o condemnatio certa se producea iudex qui litem suam fecerit daca paratul era: -condamnat la o suma de bani mai mica -condamnat la o suma de bani mai mare Intr o formula continand o condemnatio incerta se producea iudex qui litem suam fecerit daca paratul era: - Intr o formula continand o condemnatio incerta cum taxatione se producea iudex qui litem suam fecerit daca paratul era: -condamnat la o suma de bani mai mare In iudex qui litem suam fecerit judecatorul era condamnat la o suma de bani echivalenta

Page 248: grile drept roman

248

cu: -paguba produsa Effusum vel deiectum era comis de persoanele care: - aruncau in strada dintr-un imobil obiecte care produceau o paguba trecatorilor - varsau in strada dintr-un imobil lucruri care produceau o paguba trecatorilor Posito vel suspensum era comis de persoanele care: - atarnau in exteriorul imobilului lucruri care puteau sa cada in strada si sa produca o paguba trecatorilor - asezau in exteriorul imobilului lucruri care puteau sa cada in strada si sa produca o paguba trecatorilor Actio de effusis et deiectis era indreptata contra celor care: - aruncau in strada dintr-un imobil obiecte care produceau o paguba trecatorilor - varsau in strada dintr-un imobil lucruri care produceau o paguba trecatorilor Actio de posito vel suspenso era indreptata contra celor care: - atarnau in exteriorul imobilului lucruri care puteau sa cada in strada si sa produca o paguba trecatorilor - asezau in exteriorul imobilului lucruri care puteau sa cada in strada si sa produca o paguba trecatorilor Paratul era condamnat in duplum in cazul unei: - actio de effusis et deiectis - actio contra nautus carpones stabularios - actio servi corrupti Erau actiuni populare: - actio de effusis et deiectis - actio de posito vel suspenso Paratul putea fi condamnat la o amenda de 10.000 de sesterti in cazul unei: - actio de posito vel suspenso Actio de effusis et deiectis era o actiune: - in factum - imprescriptibila - penala - populara In cazul unei actio de effusis et deiectis Persoanele care locuiau in imobil erau obligate la plata: - daca erau vinovate - daca erau nevinovate - in solidar Fapta agrimensorului desemnat arbitru intr-un litigiu in care trebuia sa determine hotarele a doua proprietati indicase masurile in mod fraudulos constituia un caz de: - Actio adversus mensorem qui falsum modum dicere era o actiune: - imprescriptibila - in factum Actio servi corrupti era o actiune: - imprescriptibila - in factum

Page 249: grile drept roman

249

Corupti servi consta in: - furtul sclavului - instigarea sclavului altei persoane la comiterea unui delict Instigarea propriului sclav la profanarea unui mormant constituia: - Actio sepulchri violati era o actiune: - care putea sa atraga o amenda de 100.000 sesterti - care putea sa atraga infamia Adtemptata pudicitia era: - un cvasidelict - inrudit cu iniuria Victima unei adtemptata pudicitia putea sa fie: - un pater familias impuber Victima unei adtemptata pudicitia putea sa fie: - mater familias Damnum in navi aut caupona aut stabulo datum se refera la pagubele provocate: - calatorului Damnun in navi aut caupona aut stabulo datum se refera la pagubele provocate de angajati: - carabierului - hangiului - proprietarului unui grajd Damnum in navi aut caupona aut stabulo datum se refera la pagubele provocate angajatilor: - Actio contra nautas caupones stabularios era acordata: - calatorului Actio contra nautas caupones stabularios era acordata impotriva angajatilor: - Damnum in navi aut caupona aut stabulo datum se refera la pagubele provocate: - cu intentie - din culpa - prin furtul bagajelor - prin distrugerea bagajelor In damnum in navi aut caupona aut stabulo datum raspunderea era solidara in cazul in care existau: - In damnum in navi aut caupona aut stabulo datum raspunderea era conjuncta in cazul in care existau: - mai multe persoane care administrau corabia - mai multe persoane care administrau hanul - mai multe persoane care administrau grajdul In damnum in navi aut caupona aut stabulo datum raspundea pentru: - faptele savarsite de angajati In damnum in navi aut caupona aut stabulo datum raspunderea revenea: - persoanelor care administrau corabia

Page 250: grile drept roman

250

- proportional cu cota-parte pe care o detineau In damnum in navi aut caupona aut stabulo datum raspunderea revenea: - persoanelor care administrau corabia - in mod conjugat - proportional cu cota-parte pe care o detineau In contractul de locatiune chiria consta: - intr-o suma de bani determinata - intr-o suma de bani nedeterminata Drepturile care izvorau din locatio rei erau sanctionate prin: - actio locati - actio ex locato - actio conducti - actio ex conducto Drepturile chiriasului erau sanctionate prin: - actio conducti - actio ex conducto Drepturile persoanei care isi inchiria serviciile in cadrul unei locatio operarum erau sanctionate prin: - actio locati - actio ex locato Erau actiuni de buna-credinta: - actio locati - actio ex locato - actio conducti - actio ex conducto In functie de obiect societatea putea sa fie: -particualara universala Societatea care cuprindea toate bunurile asociatilor era o societate: - universala Societatea in cadrul careia se punea in comun o parte din bunurile asociatilor era o societate: - particulara Societatea in cadrul careia se aducea ca aport un anumit bun determinat era o societate: - particulara Conventia prin care se prevedea ca unul dintre asociati participa numai la castiguri nu si la pierderi era: - o societate leonina (societas leonina) - valabila numai ca donatie Dupa obiectul sau mandatul putea sa fie: - In functie de beneficiar mandatul putea sa fie: - calificat - in rem suam - obisnuit - simplu

Page 251: grile drept roman

251

Mandatul indeplinit in interesul mandantului era un mandat: - obisnuit - simplu Mandatul indeplinit in interesul mandatarului era un mandat: - in rem suam Mandatul indeplinit in interesul unui tert era un mandat: - calificat Mandatul intrebuintat in cazul cesiunii de creanta era un mandat: - in rem suam Dupa obiectul sau mandatul putea sa fie: - special - general Mandatul care privea o categorie de afaceri ale mandantului era un mandat: - obisnuit - general Mandatul care privea o anumita afacere a mandantului era un mandat: - obisnuit - special Mandatul care privea toate afacerile mandantului era un mandat: - obisnuit - general Mandatarul era obligat: - sa execute personal afacerea cu care s-a insarcinat - sa restituie sumele primite de la mandant si folosite in propriul interes Mandantul putea sa fie obligat: - sa-l elibereze pe mandatar de toate obligatiile asumate cu ocazia executarii mandatului - sa-i restituie mandatarului sumele platite de acesta pentru executarea mandatului daca mandatul isi atinsese scopul - sa-i restituie mandatarului sumele platite de acesta pentru executarea mandatului inclusiv in cazul in care fara vina mandatarului nu se realizase scopul mandatului Mandatul se putea stinge prin: - renunciatio cand initiativa apartinea mandatarului - revocatio cand initiativa apartinea mandantului