Grigore Vieru

14.02.193

5-18.01.200

9

…având mereu un suflet de copil.

Iată ce ne spune însuşi poetul: “M-am născut în 14 februarie

1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel,într-un sat frumos – Pererîta - aşezat pe

malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de

păduri… Tatăl meu adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-a

pierdut în război. Copilăria mi-a fost

desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat

desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ

strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa de nimeni

decât de noi: de mine şi de sora mai mare Sofia.

“…Cântecul meu de leagăn şi poveştile mele au fost dulcele ţăcănit al maşinii de cusut. Iar cucul copilăriei mele era motorul morii din Miorcani, al cărui melodios cântec mai sună şi astăzi în sufletul meu. Poate că de la ritmul celor două mori muncitoare, care erau maşina de cusut a mamei şi moara, am deprins ritmul poeziei…”

- poet al simbolurilor artistice naţionale-scrie poezii despre:

Sărut vatra şi-al ei numeCare veşnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lumeLimba noastră cea română.

Cânt a Patriei fiinţăŞi-a ei rodnică ţărînă

Ce-a născut în suferinţăLimba noastră cea

română…

Plaiul meu

Am o casă printre ramuri,Am un sat întreg de neamuri.Am un codru, o câmpie,Am un grai ce-mi place mie.

PâineaPâinică frumoasă,Din cuptor scoasă,Pâiniţă cuminte,Cu faţa fierbinteCa faţa măicuţei,Ca mâna tăicuţei,Ca soarele verii,C bulgărul ţării!

CarteaAlbinele se lasăPe florile din tei.

Se lasă ochii noştriPe floarea literei.

Albina miere dulceAdună de pe flori.

Noi strângem ale cărţiiDumnezeieşti comori.

MamaMama ne mângâie,Soarele luceşte.Soarele e unul,Mama una este.

Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim !Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi. Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de fapt , la Vieru dragostea pentru mama. Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea tema. Celelalte motive : copilaria , iubire , cintecul , pamintul , patria se impletesc intr-un intreg , datorita acestui mic fir structurant.

“Faptura mamei” are , pentru Vieru o proectie cosmica : “Usoara maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcindPe semintele ce zboaraIntre ceruri si pamint”

Mama traieste intre cer si pamint adica mereu in mintea lui.In poezia lui Vieru simbolul mamei este existenta concomitent in cele doua aspecte diferite , in cele ale marii si pamintului: viata si moartea .Nasterea inseamna iesirea din pintecul mamei;moartea inseamna reintoarcerea in pamint.Mama este simbolul adapostului,caldurii ,dragostei si hranei care pe parcursul vietii poetului il insotesc. Pentru Vieru fericirea s-a nascut la sat . Mama poetului a crezut neincetat in Dumnezeu si aceasta credinta a ajutat-o:

“Mama mea viata intreagaA trait fara barbat

Singuri pre erau in casaPloi cu grindina cind bat”.

Chipul mamei ne cheama la ea ,supararea si nelinistea ne-o alina si de multe ori chiar si bolile ni-le vindeca . Unde nu sar afla omul el isi aminteste de pamintul natal de casa care sunt aproape de chipul mamei.Mama in viata omului detine virful emotiilor. Citind poeziile lui Grigore Vieru in cel mai primul rind ne amintim de mama noastra si ne dam seama ca intradevar ea ne-a dat viata ne-a educat ne-a invatat sa deosebim binele de rau,dar noi la rindul nostru trebuie sa-i acordam atentie si ne tinind cont de situatie s-o ascultam pentru ca ea ne doreste doar binele . Mama ca motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari stilistice – de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului pina la compararea mamei cu niste lucruri cum ar fi patria , pamintul si altele. In general poetul isi cere scuze pentru o vina care nu-i apartine.

“Mama,tu esti patria mea !”G.Vieru

LA ÎNTREBAREA: “CARE A FOST CEA MAI MARE BUCURIE A

VIEŢII SALE”,GRIGORE VIERU A RĂSPUNS:

“ Am avut nu una singură, ci tocmai şase. Mai întîi că scăpasem, peste trei ani, de blestemata boală(de plămâni),din studenţime. Apoi a fost bucuria apariţiei primei mele cărţi Alarma-pentru copii. Apoi naşterea celor doi feciori ai mei-Tudor şi Călin. Apoi vestea conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române. Apoi, propunerea candidaturii mele, de către aceeaşi Academie, la Premiul “Nobel”. ”

Ne-a lăsat drept

moştenire…