Globalizarea si Statele Mici si Mijlocii - Studiu de Caz Romania

Argument Lucrarea de diplom intitulat Globalizarea si statele mici si mijloci. Studiu de caz Romania reprezint expresia preocuprilor mele n domeniul cultural si al interesului cu privire la fenomenul de mare avengur si notorietate: globalizarea. Lucrarea este structurat n cinci capitole cu subcapitolele aferente.

Primul capitol, intitulat Globalizarea, si propune o analiz a fenomenului, n ncercarea de a depista originile acestuia. Pentru a oferi o definitie ct mai cuprinztoare am luat n considerare ideile unor mari specialisti n domeniu, cum ar fi Bauman Zygmund, Bari Ioan etc. ntr-o legatur strans cu ncercarea de definire a globalizrii, am analizat succinct formele de manifestare ale fenomenului, descoperndu-l astfel caracterul universal, n sensul c a ajuns s afecteze structura tuturor componentelor sistemului cultural global.

Evident, discutia a fost focalizat asupra globalizrii culturale si, ca o consecint a acestuia, aupra statelor n special celor mici si mijloci.

n al doilea capitol intitulat Marile Puteri si statele mici si mijloci, am fcut analiza statelor mici si mijlocii; cum au evoluat n istorie si comportamentul marilor puteri fat de statele mici si mijlocii.

Capitolul trei al lucrarii intitulat Colonialism, forma de implicare a marilor puteri n relatiile internationale am prezentat imperiile coloniale si coloniile; si cnd n perioada colonial Marile Puteri (Anglia, Franta, Spania si Portugalia) nu tineau cont de statele care erau ocupate de ele cum ar fi de exemplu India si Algeria. Tot n acest capitol am mai redactat situatia despre sistemul international din zilele noastre, desi sistemul s-a schimbat de exemplu egalitatea de drepturi, suveranitate etc. ele nu conteaz deoarece sunt doar la suprafat. Alt tem dezbtut n acest capitol este comunismul; cum a nceput, ce se ntelege prin acest termen, importanta comunismului n perioada lui Ghe. Gheorghiu Dej si n epoca lui Nicolae Ceausescu. Al patrulea capitol intitulat Impactul direct al Marilor Puteri la nivelul relatiior internatinale cuprinde urmatoarele subcapitole: situatia ntre Kosovo si Serbia si analiza comparativ dintre Kosovo si Afgsnistan; n acest capitol este artat cum Kosovo ncalc drepturile statelor mici. n capitolul cinci intitulat Studiu de caz Romania este fcut analiza asupra Romaniei. Intrand practic n UE practic ne-am diluat ntr-o structur care a devenit actor global UE cea ce face ca si Romania s fie un actor global. Desi Romania este un stat integrat n UE totusi nu se poate pune semnul egal ntre trile cum ar fi Franta sau Germania. Tot n ultimul capitol este prezentat prezenta Romniei n interiorul NATO ce leag Romnia de SUA, asa cum a fost acum 18 ani de URSS; si nu n ultimul rnd este prezentat summitul NATO ce a avut loc anul accesta la Bucuresti. Lucrarea se ncheie cu concluzia c globalizarea este un fenomen real, el are loc zi de zi, ora de ora si fr s stim, suntem chiar noi parte si propulsor.Cap.I Globalizarea si statele.1.1 Globalizarea

Globalizarea, a devenit n ultimii ani un subiect ultradiscutat. Globalizarea este un fenomen real, cu sigurant, unul dintre termenii cu cea mai mare circulatie din de ziua de azi, regsindu-se obligatoriu n vocabularul oricarei persoane si revenind n mod constant n aproape orice discutie serioas. Se regseste n aceeasi msura n discursul popular, n cel politic, n discursul mass-media si n acela specializat, al stiintelor sociale.Astzi fenomenul de globalizare se gseste n mai multe sectoare: politic (dezvoltarea regulilor/regimurilor si institutilor internationale; cresterea numrului actorilor statali si non-statali); economic (integrarea economica mondiala: comert, finante-bnci, transporturi, productie si servicii, capital, piata.); social (persoanelor, imagini si ideilor: cresterea rolului societatii civile internationale/globale); cultural (infrastructura cultural si informational; desesmnarea valorilor culturale occidentale, care nu vor deveni dominat-globale, cci si alte culturi vor afecta cultura occidental; cresc sansele omogenizrii culturale, dar se ntaresc si identitatile culturale locale); comunicational ( expansiunea tehnologiei informatiei; mass-media electronic, telefonia, internetul-comunicare international instantanee); militar (retele ale interdependentei n care forta sau amenintarea cu fort pot fi folosite; proliferarea armamentelor; comertul international cu arme) etc.Istoricii si observatorii fenomenului consider c actualul proces de globalizare si are rdacinile n secolul al XVI-lea, cnd se nregisteaz prima expansiune a capitalismului European. Punctul maxim al acestei dezvoltri a avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea, odat cu explozia industrializrii.Potrivit unei definitii difuzat de Comisia Europeana n 1997, globalizarea reprezintun process prin care pietele si productia din diverse tari dobndesc un grad ridicat de interdependent datorat dinamicii comertului de bunuri, servicii si fluxurilor de capital si tehnologie.Globalizarea s-a relansat dup ncheierea razboiului rece, cnd odat barierele ideologice depasite, ideile pietei libere au cucerit si estul Europei.Globalizarea se caracterizeaz prin mai multe procese inter relationale, ntre care : 1) Tehnologii ale informatiei care ne pun mai rapid si mai dens n legatura unii cu altii.

2) Comprimarea distantelor prin noi tehnologii.

3) Interconectarea si cresterea dependentelor reciproce.

4) Integrarea pietelor financiare si comerciale;

5) Internationalizarea crescut a productiei, prin intermediul marilor companii transnattionale .

6) Aparitia unor probleme globale, care necesit aprobri globale.

7) Rspandirea unor comportamente si mentalitati presupuse a exprima rationalitatea unui homo oeconomicus ce nu cunoaste frontiere si emotii locale. 8) Dezvoltarea identitatii transnationale.Toate marile orase ale lumii sunt deja dominate de aceleasi mari magazine internationale, care promoveaza aceleasi mrfuri, aceleasi imagini, acelasi stil de viata. Se produce globalizarea vietii culturale: fotbalului, al modei, al standardelor de frumusete. Se consum aceleasi tipuri de filme, melodii, carti. n principiu, s-ar putea considera acest process ca o americanizare a planetei, dar exist exceptii notabile.

Cum remarc Francis Fukuyama, acum mai mult ca niciodat, actorii economici individuali se bucur de un grad ridicat de egalitate si de libertate de alegere. Pietele devin tot mai libere, barierele comerciale se prbusesc, circulatia mrfurilor si serviciilor unific spatii economice aflate pana mai ieri n izolare.

Piata muncii se transform radical, lucru vizibil n viata de zi cu zi. Dac printii lor lucrau preponderant n industrie, tinerii din ziua de azi sunt tot mai mult angajati n bnci, firme de soft, restaurante si activitati cultural-educative. i nu doar piata muncii se transform, ci si societatea n sine. Feminismul, atentia acordat minioritatilor de orice fel, revolutia sexelor toate acestea au dus la eliberarea unor categorii importante de constrngeri sociale anterioare.Globalizarea din punctul de vedere al lui I.Chiru se refer la capacitatea de interconexiune n permanent crestere a diferitelor parti ale lumii, procesiune si care vehiculeaz un flux de persoane, imagini, mrfuri, bani, idei si informatii pe scar global si contureaz forme complexe de interactiune si de interdependent.

Globalizarea aduce cu sine oportunitti extraordinare, care au permis unor tari s capitalizeze (valorifice) deschiderea pietelor si posibilitatatea de a asimila noi tehnologii. Acesta este cazul mai multor tari din Asia de Sud-Est, mai ales att timp ct nu s-au deschis financiar premature, al Chinei. i India, n deceniul trecut, printr-o suit de reforme, si-a exploatat mai bine resursele umane de care dispune, unii analisti grbindu-se s observe dezlntuirea economic a celei mai numeroase democratii a lumii.

Globalizarea a stimulat mult comertul international si distribuirea activittilor de productie pe baza unei logici a avantajului comparative aplicat la scar global; de aici a rezultat si crestera fulgurant a numarului firmelor cu activitate globalaFenomenul globalizrii reprezint etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico-economic si cultural a omenirii. Pentru moment este dificil s vorbim cu o oarecare certitudine despre efectele de lung durat ale procesului de globaliozare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar c procesul de globalizare are atat un impact pozitiv, ct si unul negativ. Partea pozitiv a acestui proces este c va asigura circulatia informatiei si va spori interactiunea dintre tari, care la randul ei deschide noi posibilitti pentru dezvoltarea civilizatiei umane, ndeosebi n sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice ntre diferite regiuni, facilitarea contractelor interumane, familizarea cu culturile altor popoare sunt, cu sigurant, benefice pentru omenire.

Pe de alta parte, odata cu aceasta, globalizarea comport si noi provocrii, crora omenirea trebuie s le fac fata. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar cum ar fi de exemplu catastrofe ecologice si tehnologice, criminalitatea transnational, terorismul international ect.O serie de probleme care nu pot fi evitate atunci cand este vorba de efectele produse de problemele globale. Se pot observa fenomene de fragmentare si slbire a coeziunii sociale, de localism, n multe zone ale globului. Apar tensiuni socile inclusiv n societtile bogate, acolo unde statul asistential se confrunt cu mari dificultti n a oferi bunuri politice solicitate de proprii cetateni, cu toata cresterea substantial a cheltuielilor publice. Devine extrem de alarmant faptul c inegalitatea ntre state dezvoltate si cele srace cresc, datorit deteriorrii distributiei veniturilor, n conditiile n care cei saraci si foarte sraci formeaz mai mult de trei sferturi din populatie.Intr-o alta definire, se spune simplu ca globalizarea, se refera la micsorarea lumii si la mrirea gradului de constientizare a lumii ntregi. De asemenea globalizarea mai este definite ca fiind procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important n stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliete de natur economica, politica, socio-cultural. Asadar retelele si relatii si dependente dobndesc un potential tot mai mare de a deveni internationale si mondiale. Preri similare se pot observa la o serie de analisti din sfere diferite de cercetare. Martin Albrown spunea n 1990 c globalizarea se refer la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt ncorporate ntr-o singura societate mondial (societatea globala). O alta definitie este data de Anthony Giddens care vede globalizarea ca intensificarea relatiilor sociale n lumea ntreaga, care este leaga ntr-o asemenea msur localittii indepartate, ncat evenimentele care au loc pe plan local sunt private prin prisma altora similare la multe mile departate si invers.n concluzie procesul de globalizare se regseste ntr-un fel sau altul n toate sferele vietii sociale, desi acest proces nu este perceput la fel peste tot n lume.

Cum remarc Stiglitz (2003) c nu globalizarea constituie problema, ci modul n care ea s-a desfsurat pan n present; globalizarea poate fi nfaptuit astfel ncat s fie exploatat potentialul benefic al acestuia.Procesul de globalizare reprezint o dezvoltare procensuala nou n relatiile internationale ce rezult ca unele evaluri sufer de simplificri, exagerri si wishful thinking.Devine tot mai evident faptul ca, schimbarile care au loc ntr-o parte a globului influenteaz global, pe toata lumea, doar daca ar fi s ne gandim la problema stratului de ozon rarefiat, la problemele de SIDA sau ncalzirea globala. n ceea ce priveste aspectul socio-cultural, este evident ca influentele provenite din preluarea modelelor aduc schimbri profunde n ceea ce priveste structura traditional a societtilor, fiind observabil cum tinerii din majoritatea statelor tind s replice comportamentele celor din statele dezvoltate n detrimental celor traditional-local. De cele mai multe ori, globalizarea cultural este privit drept americanizare ca fenomen de preluare a modelului cultural popular nord-american, ceea ce aduce dup sine proteste c cel din 1999, cnd un grup de fermieri francezi au atacat restaurantele McDonalds n numele suveranitatii culiniare.Din punct de vedere cultural si social se consider c anularea tehnologic a distantelor spatio-temporale tind s polarizeze societtile n diverse grupuri. Societatea de consum a dobandit caractere globale, la fel si piata fortei de munca, turism, informatia. Cultura global este departe de a fi monolit. Exist o falsa imagine a omogenittii culturale n fapt existnd doar o cultur consumatoare, identitti alterate.1.2.State mici si mijloci. Evolutia conceptului si implicarea international.Statul este o entitate politic constituit dintr-un teritoriu delimitat de frontiere, din populatia, si dintr-o putere institutionalizat. Statul este titular al suveranittii si personific din punct de vedere juridic natiunea. Din punct de vedere social statul este o institutie a societtii, dar si un instrument n conducerea social.

Cuvantul stat provine din latinescul status rei publicae echivalent cu forma de guvernare asa cum apare la Jean Bodin, n secolul al XVI-lea, care a justificat prima oara principiul suveranitatii statului asupra institutiilor unei natiuni.

Cuvinte ca stat, natiune sau tara sunt deseori folosite n discutiile de zi cu zi, de multe ori interschimbabil. Exist diferente importante ntre acestea, fapt care ne face s distingem ntre realitatile apropiate de ele. Natiunea poate fi definite ca un grup numerosi de indivizi cu granite comune si care au o cultur comuna; o natiune este caracterizat si de existenta unei limbi comune. Statul, pe de alt parte, este o entitate politic caracterizat de existent suveranitatii.

Statul este alctuit dintr-un ansamblu de organe i instituii prin intermediul crora i exercit funciile n societate. Acest mecanism s-a constituit i se constituie n funcie de realitile economice, social-politice, ideologice din ara respectiv. n epoca modern, n lupta mpotriva arbitrariului feudal, diferiii gnditori s-au strduit s conceap o form de stat care s previn exercitarea abuziv a puterii guvernanilor. Astfel, a aprut teoria separaiei puterilor n Anglia, J. Locke, sec. XVII, n Frana, Montesquieu -, concepie potrivit creia ntr-un stat diferitele sale funcii trebuie s fie separate: dup Locke ar exista numai puterea legilor i executiv, Montesquieu a adugat-o i pe cea judectoreasc. Este faimoas afirmaia lui c puterea s opreasc puterea. Pe de alt parte, separaia nu exclude colaborarea i controlul reciproc al puterilor, ci dimpotriv, le presupune, altminteri funcionarea statului ar fi imposibil. ntr-un regim democratico-liberal, puterea legislativ (compus din reprezentani ai poporului, alei ntr-o ar democratic) are ca rol edictarea legilor, normele supreme ntr-un stat. Puterea executiv, incluznd guvernul i eventual eful statului, la vrf, este nsrcinat cu traducerea n practic a legilor. n sfrit, puterea judectoreasc este investit cu soluionarea conflictelor ce apar n societate. Aceasta e o viziune schematic, n epoca modern adugndu-se i alte sarcini pentru fiecare putere, dup cum se pot aduga i alte puteri: de exemplu, executivul poate fi abilitat cu adoptarea de acte cu valoare legislativ sau chiar nsrcinat cu rezolvarea unor litigii specifice (prin organele sale specializate), puterea judectoreasc poate s aib ca rol adoptarea de msuri de protecie pentru diverse categorii (minori, bolnavi psihic etc.). Cum se controleaz puterile una pe alta? Legislativul investete n funcie executivul (care e, din punct de vedere politic, o emanaie a lui) i l poate destitui; poate participa la numirea membrilor puterii judectoreti. Executivul poate dizolva legislativul; el numete membrii puterii judectoreti, dei nu i mai poate destitui, exercit un control pur administrativ asupra lor. n fine, justiia controleaz actele executivului (inclusiv cele jurisdicionale) pe calea contenciosului administrativ i pe cele ale legislativului pe calea controlului de constituionalitate. Dup cum se observ, nu exist o perfect egalitate ntre cele trei puteri principale din punct de vedere al atribuiilor i al controlului ci un echilibru necesar. Acesta poate fi mai mult sau mai puin strict, de exemplu n SUA avem de-a face cu o separaie mai rigid, n rile continentale cu una mai supl, dar i ntre ele sunt diferene dup cum regimul e parlamentar n sens restrns sau semi-prezidenial.

Principiul separaiei a fost negat, expres sau implicit, de regimurile totalitare i autoritare.Executivul este dezvoltat ntr-o mulime de organe la nivel central i local, un aparat de specialitate menit s asigure realizarea activitii de stat. El mai este denumit i administraia de stat. Un loc aparte n acest aparat l ocup Ministerul Public (Parchetul), cu rol de a investiga infraciunile comise i de a-i trimite n judecat pe autorii lor, membrii si nefiind nite funcionari oarecare dar nici avnd independena judectorilor. Apoi exist Poliia, nsrcinat cu meninerea ordinii publice i care, atunci cnd investigheaz infraciuni, se afl sub autoritatea Parchetului; cu ajutorul ei se asigur, de fapt, aplicarea forei de constrngere a statului. n fine, avem Armata care are rolul de a apra integritatea teritorial i suveranitatea statului i, n cazuri excepionale, de a contribui la meninerea ordinii publice. n epoca noastr s-au adugat i misiuni noi: cele umanitare, cele de meninere a pcii ntr-un alt stat etc.n administraia de stat sunt atrai din ce n ce mai muli experi, specialiti n diverse domenii numii tehnocrai (ceea ce face ca i aparatul administrativ s fie numit tehnocratic).i puterea judectoreasc e structurat ntr-un sistem piramidal, funcionnd instane la nivel de localitate, jude, eventual regiuni geografice i avnd n vrf o instan suprem. Doar legislativul este unic.

1.2.1.Funciile statului.Statul nu e un scop n sine, el este un instrument pentru organizarea i conducerea societii n serviciul acesteia, n conformitate cu orientarea majoritar la un moment dat. Rolul statului difer de la epoc la epoc i de la societate la societate n funcie de valorile specifice. Democraia liberal presupune c statul servete individul libertile i drepturile lui i comunitatea n ansamblul ei.

Se pot distinge funcii interne i funcii externe. n cadrul funciilor interne avem funcia politico-juridic ce const n elaborarea i aplicarea de norme juridice i cea social-economic, cu rolul de a proteja anumite categorii sociale, de a reglementa relaiile din domeniul economic n scopul prevenirii tensiunilor sociale, precum i cu un rol cultural, educativ, sportiv etc. Aceast din urm funcie e perceput diferit dup cum avem de-a face cu o societate liberal, aceasta promovnd ideea de economie de pia liber fr imixtiuni statale i n care ajutorul acordat celor defavorizai se bazeaz pe iniiativa individual, sau cu una de tip social-democrat care promoveaz ideea de economie social de pia, statul urmnd s intervin att legislativ ct i material pentru asigurarea bunstrii pentru toi (statul providen). Funcia extern implic participarea statului pe plan internaional, n relaiile cu alte state sau cu organizaii internaionale, att pentru rezolvarea unor probleme proprii ct i generale ale umanitii sau ale unei regiuni geografice.1.2.2.Forma de stat.Forma de stat desemneaz, general vorbind, modul n care e organizat puterea de stat. Dup un criteriu ncetenit n literatura de specialitate ea se poate prezenta sub trei aspecte: a) Structura de stat se refer la organizarea n teritoriu a puterii, din acest punct de vedere existnd statele unitare (simple) i federative (compuse). n cazul primului puterea e structurat pe un singur palier, avnd o singur Constituie, un singur rnd de organe supreme i o singur cetenie; aadar, descentralizarea teritorial nu contrazice ideea de stat unitar, ea presupunnd doar (aa cum am mai artat) dezvoltarea administraiei n plan central i local. Statul federativ constituit din dou sau mai multe entiti - are o Constituie a federaiei i cte una pentru fiecare entitate, o legislaie comun i una la nivelul entitilor, dou rnduri de organe supreme i dou cetenii pentru fiecare persoan; entitile i mpart atribuiile cu statul compus, pstrndu-i suveranitatea intern dar nu i pe cea extern.Statul compus nu se confund cu asociaiile de state: n timp ce primul reprezint un stat nou, nscut din fuziunea mai multora, ultimele nu sunt aa ceva. Ele presupun doar anumite organe comune i, eventual, o legislaie armonizat, iar statele componente i pstreaz integral personalitatea juridic (calitatea de subiecte de drept internaional), asociaia putnd avea sau nu propria personalitate. Ex.: confederaia, uniunea personal, uniunea real.

b) Forma de guvernmnt. n acest sens Aristotel distingea ntre monarhie cnd conducerea o deine o singur persoan -, oligarhie un grup de persoane i democraie conducerea de ctre popor. n epoca noastr unele din aceste noiuni au un sens diferit; astfel, Montesquieu mparte statele n monarhii i republici, ambele forme putnd cunoate deopotriv democraia ca regim politic i despotismul (idem). Monarhia presupune un ef de stat ereditar (rege, mprat), republica un ef ales pe o perioad limitat.

c) Regimul politic desemneaz ansamblul de instituii, mijloace i metode prin care se realizeaz puterea. n linii mari distingem ntre regimuri democratice i regimuri autoritare/ totalitare. Primele se caracterizeaz prin exercitarea puterii de ctre persoane alese de ctre popor prin vot universal direct, pluralism politic (i n alte domenii, de altfel), principiul majoritii, promovarea drepturilor fundamentale ale omului etc. Cele din a doua categorie se bazeaz pe existena unui singur partid sau pot s nici nu aib partide, neag pe fa sau n fapt pluralismul i drepturile omului, iar statul caut s controleze ct mai mult din aspectele vieii sociale. Regimurile democratice pot avea diverse variante, acestea fiind n linii mari urmtoarele: cel parlamentar n sens restrns, cel prezidenial i cel semi-prezidenial.1.2.3.Elementele statului Pentru a vorbi de stat este necesara existenta: populatiei, teritoriu si puterii de stat.

1) Populatia. Suportul statului este natiunea constituita din indivizii ce locuiesc pe anumit teritoriu, intre care exista legaturi stranse bazate pe anumite caractere comune de origine, lingvistice, rasiale, religioase, de obiceiuri, de traditii si care au un mod de viata comun. In principiu acesti indivizi locuiesc intr-o unitate geografica marginita de granite naturale, insa se poate intalni un mozaic de nationalitati fara ca acestea sa fi fost animate de aceea dorinta de a trai impreuna. Deci la baza statului se gaseste intotdeauna o colectivitate umana ce nu trebuie obligatoriu sa fie unita printr-o legatura nationala.Cetatenia, ca notiune este utilizata pentru a desemna o institutie juridical, adica un ansamblu de norme intre care exista o anumita conexiune. In alt sens insa cetatenia ca si categoria este utilizata pentru a caracteriza conditia juridical ce se creeaza prin normele dreptului acelor personae care au calitatea de cetatean, adica prin apartenenta unei personae fizice la un stat. ntr-o alt acceptiune cettenia este un raport juridic ntre o persoan si colectivitatea de oameni care constituie societatea.

2) Teritoriul. Prin teritoriul statului se ntelege ntinderea de pamant si apele cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spatial aerian, precum si marea teritorial cu solul, subsolul si spatial aerian al acesteia, asupra crora statul si manifesta suveranitatea.3) Puteria statului. n democratiile moderne puteria de stat apare ca un sistem de organizare ce exercit functiile statului: legislative, executive si judectoreasc. Notiunea de putere de stat semnific organizarea statal a puterii, statul fiind institutionalizarea acesteia.

Ce ntelegem noi prin termenul de stat mic si mijlociu? cu ajutorul acestei ntrebari am putea ncepe de a face o clasificare a statelor, care cuprind mai multe criterii: -dup ntindere: statele mijloci ntre 0,2mil -0,5 mil km iar statele mici au o ntindere sub 0,2 mil km. -dup populatie: statele mijloci cuprind o populatie ntre 20-50 mil de locuitori, iar statele mici sub 20 mil de locuitori (exemplul cel mai bun este Mongolia cu 1 loc pe km). -dup pozitia geografica; state care au iesire la mare si state care nu au iesire la mare. -dup dezvoltarea economica; state care sunt slab dezvoltate din punct de vedere economic si state puternic dezvoltate si punct de vedere economic.

Pentru nceput voi da cteva exemple de state mici care ntra n criteriile de mai sus: Mongolia, Cehia, Catalania, Slovenia, Libia, Tago, Somalia, Sirea, etc.State care intra n categoria statelor mijloci sunt: Israelul, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Grecea, Ucraina, Egiptu, Romania, Norvegia etc.Cap. II Marile puteri si statele mici si mijloci.2.1.Comportamentul marilor puteri fat de statele mici si mijloci.Europa (anexa 1) este, geologic si geografic, o peninsula, formnd o cincime vestic a Euroasiei. Este considerat n general ca un continent de sine statator, desi aceasta este mai mult o definitie culturala decat una pur geografica. Europa este marginit de vest de Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic la nord Muntii Urali si rul Ural la est Marea Caspic, muntii Caucaz si Marea Neagra la sud-est si Marea Mediteraneana la sud.Europa are o lung istorie a unor mai reusite culturale si economice, ncepnd din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, n mod general, atribute grecilor antici si Imperiului Roman, care a supus ntreg continent pentru mai multe secole. Dup declinul Imperiul Roman, Europa a intrat ntr-o perioad de stagnare, cunoscut sub Evul Mediu, care s-a terminat fenomenul numit Renastere si prin Noii Monarhi, ce aveau s marcheze noi descoperiri, explorri si cresterea cunostintelor stiintifice. Din secolul XV, natiunile europene , n special Spania , Portugalia, Franta si Marea Britanie, au constituit mari imperii coloniale, cu dependent n Africa, America si Asia.

2.1.1. Imperiul Otoman Imperiul Otomana fost o supraputere imperialist, care si-a manifestat dominatia n zona mediteranean si care a existat din 1299-1922. n momentul de maxim putere n secolul al XVI-lea, Imperiul otoman stpnirea Anatolia, Orientul Mijlociu, prti din Africa de nord, Balcanii si Caucazul, adica o suprafat de circa 19,9 milioane de km. Mult dintre provinciile sau regiunile asupra creia si exercit suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a ntruchipat, ct timp a existat, califatul, adic statul musulman universal condus de succesorii Profetului. Institutia califatului a devenit din primele secole de existent o chestiune pur simbolic, puterea migrand spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice, nsa el a reprezentat si mai reprezint nca n mentalul colectiv al maselor musulmane un reper idealizat important, de aceea meritnd a mentiona si titlul de calif al sultanilor otomani. Imperiul Otoman, de-a lungul celor sase secole de istorie a fost o punte de legatura ntre culturile estului si vestului.

Imperiul a fost fondat de tribul turcilor oghuzi n vestul Anatoliei si a fost condus de dinastia Osmali. Primul sultan a fost Osman I. In 1453, dupa ce turcii au cucerit Constantinopol, (orasul Istanbul din zilele noastre), fosta capitala a Imperiului Bizantin a devenit a treia capitala a Imperiului Otoman. Intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea, Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice entitati politice si statele ale lumii, tarile europene simtindu-se amenintate nencetat de naintarea continu a acestuia prin Balcani si spre sudul Uniunii Polono-Lituaniena.

Disparitia Imperiului Otoman a fost o consecint a victoriei Antantei n primul razboi mondial, cnd fortele Aliatilor, n rndurile crora se aflau si arabii, i-au nfrant pan n cele din urm pe turci n Orientul Mijlociu. La sfrsitul primului razboi mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar Imperiul a fost mpartit ntre puterile nvingtoare. n numai ctiva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost Republica Turcia.

Istoria Imperiului Otoman se ntinde pe mai multe de 7 secole. Exista mai multe mpartri n diferite perioade istorice, asa cum este cea fcut din perspectiva cuceririlor/pierderilor teritoriale. mpartirea de mai jos priveste lucrurile dintr-o perspectiva mai larg, n care elementele economice si politice sunt tratate ca fiind la fel de mportante ca si cele militare. Unele dintre statele din Europa care au fost ocupate de Imperiul Otoman sunt urmatoarele Grecia, Egiptul, Viena, Romania, etc.

ncetarea cuceririlor n Europa au marcat sfrsitul celor 230 de ani de crestere. Asediul Vienei nu a fost parte a exinderii otomane n Germania. Turcii au reactionat la interventia Habsburgilor austrieci n Ungaria. Actiunea aceasta a ndepartat pe unii dintre aliatii otomani, iar pe altii i-a intors mpotriva turcilor. Papa a abandonat interesele lui seculare pentru a agita spiritele pentru o nou cruciada mpotriva otomanilor. n deceniile care au urmat, mperiul Otoman nu a fost numai o forta de ocupatie, ci a si devenit un instrument n politica europeana. Batalia de la Viena a adus o perioada lung de stagnare si a fost un punct de cotitur n lupta de 300 de ani a regatelor din Europa central impotriva otomanilor.

La sfrsitul secolului al XIX-lea au aprut trei noi state Balcanice. Aceste trei state noi impreun cu Muntenegrul cutau s alipeasc teritorii de sub stpanirea turceasc n regiunile cunoscute c Albania, Macedonia si Tracea. Au izbucnit razboaie datorit statului national incomplet al noilor state aprute pe ruinele Imperiului Otoman. La nceput, datorit nconjrilor Rusiei, au fost stabilite cteva aranjamente: ntre Serbia si Bulgaria (martie 1912) si ntre Grecia si Bulgaria (mai 1912 Muntenegru s-a alturat ntelegerii srbo-bulgare n octombrie 1912. Problemele aprute n ceea ce priveste mpartirea regiunilor foste otomane au provocat izbucnirea primului si celui de-al doilea razboi balcanic.

2.1.2. Imperiul Rus Imperiul Ruseste denumirea sub care este cunoscut istoria ruseasc de la expansiunea Rusiei sub Petru cel Mare, continund cu expansiunea trii de la Marea Baltica la Oceanul Pacific, continund cu turnarea ultimului tar, Nicolae al II-lea al Rusiei, la nceputurile Revolutiei ruse din 1917.

Statul a fost numit oficial Imperiul Rus din 1721- 1917.Capitala Imperiului Rus a fost Sant Petersburg.

Petru cel mare a ncercat s asigure securitatea granitei sudice amenintat de ttari si de Imperiul Otoman. Campania s de cucerire s fortaretei- port de la Marea de Azov a esuat la nceput. Dupa ce armata a fost dotat cu primele corabii de lupta, Petru a cucerit portul Azov n 1696, ns n 1711 tarul a fost de acord s retrocedeze portul. Marele razboi nordic, n ciuda victoriei de la Poltava, a continuat pan 1721, cnd Suedia a fost de acord s semneze pacea de la Nystad. Prin acest tratat, Rusia i se recunostea dreptul de a stpani teritoriile baltice pe care le cucerise: Livonia, Estonia si Ingria. Datorit victoriilor si achizitiilor teritoriale, petru a reusit sa deschid o cale direct de acces a Rusiei ctre Europa Occidentala. Pentru a srbatori aceasta realizare, Petru s-a proclamat mparat, iar titulatura oficial a trii a fost schimbat n Imperiului Rus n 1721.

Petru a reusit s cucereasc noi teritorii si s transforme taratul n Imperiul

Rus printr-o serie de msuri importante. El a pus bazele flotei militare ruse, a reorganizat armata terestr conform modelelor occidentale, a reformat administratia imperial si a mobilizat pentru scopurile militare toate resursele financiare si umane ale Rusiei.

n timpul domniei Ecaterina a II-a, expansiunea teritorial a imperiului a continuat n sud si in vest, iar pe plan n intern a avut loc un proces de consolidare a statului. Dupa izbucnirea unui nou razboi cu turcii n 1768, a fost semnat n 1774 Tratatul de la Kuciuk-Kainargi. Prin aceast ntelegere, Rusia cstig iesirea la Marea Neagra, iar Crimeea si locuitorii ttari deveneau independenti fata de Imperiul Otoman. n 1783, Ecaterina a anexat Crimeea, ceea ce a dus la izbucnirea razboiului ruso-turc din 1787. n 1792 s-a ncheiat Pacea de la Iasi, prin care Rusia ncorpora regiunile de la sud pn la raul Nistru.

Expansiunea ctre vest n timpul domnieie Ecaterinei cea Mare a dus la mpartirea Poloniei. Cum Polonia devenea din ce n ce mai slab n timpul secolului al XVIII-lea, fiecare dintre vecinii ei Imperiul Rus, Prusia si Imperiul Austriac a ncercat s-si plaseze propriul candidat pe tronul de la Varsovia. n 1772, cei trei au czut de acord asupra unei prime mprtiri a teritoriului Polonez, prin care Rusia a primit o parte din Belarusiei si Livonia. Dup aceast ciuntire teritorial, Polonia a initiat un program ambitios de reform, care a inclus si redactarea si adoptarea primei constitutii poloneze, care a alarmat fractiunile reactionare atat din Polonia ct si din Rusia. Folosind pericolul radicalismului ca scuz, aceleasi trei puteri au intervenit n Polonia si i-au rpit noi teritorii si au abrogat Constitutia poloneza n 1793. De aceast data, Rusia a cptat cea mai mare parte a Belarusiei si a Ucrainiei la vest de Nipru. n 1793, rupturile teritoriale au dus la o rscoala antiruseasc si antiaustreac n Polonia, care s-a ncheiat cu a treia mpartire n 1795. Rezultatul acestei ultime mprttri a fost disparitia Poloniei de pe harta politica a Europei.

Desi mpartirea Poloniei au adus Rusiei prestigiu interntional si un teritoriu vast, acestea i-au creat si noi probleme. Dup ce a pierdut zona tampon a poloniei, Rusia a ajuns s aiba granite comune cu Prusia si Austria. n plus, Imperiul a devenit si mai eterogen din punct de vedere etnic, prin absorbirea unui mare numr de belarusi, ucrainiei, polonezi si evrei. La nceput, soarta ucrainienilor si belarusilor, n mare parte iobagi, s-a schimbat foarte putin sub domnia noului stapan imperial. Polonezii catolici au resimtit din plin pierderea independentei si s-au dovedit greu de controlat, rsculandu-se de mai multe ori n timpul ocupatiei rusesti. Rusia a interzis n 1742 accesul evreilor n imperiu, socotindui niste straini. Printr-un decret din 3 ianuarie 1792, a fost nfiintat n mod oficial regiunea de colonizare, hotrre prin care se permitea evreilor s se stabileasc numai n vestul imperiului, deschiznd lunga list a actelor antisemite si descriminatorii din perioadele care aveau sa vin. n acelasi timp, Rusia a abolit autonomia ucrainei la est de Nipru, a teritoriilr Baltice si a asezrilor czcesti. Punnd accentul pe uniformizarea imperiului, Ecaterina a initiat politica de rusificare pe care tarii care aveau s-i urmeze au dus-o la extrem.

Avansarea Imperiului Rus ctre sud n timpul domniei Ecaterina, inclusiv fondarea oratului Odessa, port la Marea Neagra, a asigurat bazele comertului rusesc cu cereale din secolul al XIX-lea.

Ecaterina a II-a a rusiei a murit n 1796, iar pe tron a suit fiul ei, Pavel I. Pavel I a renoit contractul de exploatare blanurilor din Alaska a lui Nicolae Reazanov, ceea ce a dus n cele din urma la achizitia acestui teritoriu din America de nord.

Urmatorul tar a fost Alexandru I care a domnit ntre 1801 si 1825. Interesul su nu a fost centrat pe politica interna, ci pe cea externa, n mod particular n problemele conflictului cu Napoleon. Temndu-se de ambitiile expansioniste ale lui Napoleon si de cresterea puterii Frantei, Alexandru s-a alturat Marii Britanii si Austriei n lupta mpotriva noii amenintri. Napoleon a nvins armatele austriece si rusesti n btlia de la Austerlitz din 1805 si a nfrnt n mod zdrobitor pe rusi la Friedland n 1807. Alexandru a fost constrns s accepte pacea si, dupa semnrea Tratatului de la Tilisit din 1807, a devenit aliatul lui Napoleon. Rusia a pierdut putin teritoriu ca urmarea a prevederilor tratatului, dar Alexandru s-a folosit de alianta cu Franta pentru a face alte cuceriri. Dup ce i-a nvins pe suezi n razboiul finlandez din 1809, el a ocupat Marele Ducat al Finlandei, iar, dup ncheierea victorios a razboiului ruso-turc din 1806-1812, a ocupat Basarabia.

Congresul de la Viena a adus la aparitia regatului polonez al congresului, cruia Alexandru i-a asigurat o constitutie. n acest fel, Alexandru I a devenit rege constitutional al poloniei, rmnnd n acelasi timp tar autocrat al Imperiului Rus. Alexandru era de asemenea monarh al Finlandei, tar pe care o anexase n 1809, dup creia i acordase un statut de autonomie. n 1813, Rusia a cucerit teritorii n regiunea Baku din Caucaz, dup ce a nfrnt Persia ntr-un razboi nceput n 1804. n acelasi timp, Rusia era ferm instalat n Alaska.

Izbucnirea primului razboi mondial pe data de 11 august 1914 a gsit Rusia complet nepregatit si un nceput promittor s-a transformat rapid ntr-un sir de nfrangeri cutremurtoare. Nicolae a simtit ca era de datoria s conduc personal armata si si-a asumat rolul de comandant suprem dup eliberarea din functie a unchiului sau, marele duce Nicolae, dup pierderea teritoriului care-i revenise Rusiei la ultima mpartire a Poloniei. 2.1.3.Imperiul Austro- UngarImperiul Austro- Ungar (1867-1918), cunoscut si ca Monarhia Dunrean , a fost un stat dualist, alctuit, pe e o parte, din Cisleithania, adic statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriac aflat dincolo de rul Leitha, din partea vestic si nordic a imperiului, si, pe de alt parte, din Transilvania, adic statele apartinnd regatului Ungariei cruia, n prealabil, i-a fost ncorporat Marele Principat al Transilvaniei. Statul dualist s-a aflat sub conducerea imperilor dinastiei austriece de Habsburg, totodata, regi ai Ungariei- numindu-se, din acest motiv, si Imperiul Cezano-Craiesc sau Dubla Monarhie. Numele complet al federatiei era Regatele si rile reprezentate n consiliul Imperial si rile Sfintei Coroane Ungare a lui tefan (Die im Reichsrat vertretenden Knigreiche und Lnder und die Lnder der heiligen ungarischen Stephanskrone).

Austro-Ungaria a fost ndemeiat n urma unui compromis ntre nobilimea maghiar si monarhia habsburgica, cu scopul de a mentine vechiul Imperiu Austriac dup nfrangerea suferit de aceasta la Sadova, n razboiul din anul 1866 contra Prusiei.

Din punct de vedere etnic, era un imperiu multinationali, iar viata politic era dominat de dispute intense ntre cele 11 nationalitati diferite, o caracteristic gerneral a acelei epoci de redesteptare national, precum si de tensiunile existente ntre cele doua natiuni dominante ale Imperiului.

Desi, n cei 51 de ani de existent, n imperiu au aprut tot mai aprige dispute ntre diferitele grupuri etnice, economice acestuia a inflorit, iar infrastructura a fost modernizat. Imperiul sa dezintegrat la sfrsitul Primului Razboi Mondial, ca urmare a dorintei nationalittilor din cadrul su de a forma state proprii.

Din punct de vedere constitutional, Imperiul reprezint o uniune a doua state, Austria si Ungaria, care aveau acelasi suveran, aceiasi armat (desi Ungaria a dobandit dreptul de a avea o fort teritorial de aprare) si aceeasi moneda. Fiecare din cele doua state dispuneau de un Parlament si de un guvern propriu. De asemenea, existau 3 ministre comune ale celor dou prti ale Imperiului: Aprarea, Afacerile Externe si Finantele. La fel, cele doua prti ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Imparat-rege al Austro- Ungariei), primii ministri ai Austriei si Ungariei, cei trei ministri care conduceau ministrele commune, anumiti membri ai familiei imperiale. Fiecare parlament, cel de la Viena si cel de la Budapsta, avea o delegatie parlamentar comuna a celor dou parlamente.

Din Austria fceau parte teritoriile de azi ale Austriei si Cehiei, actuala parte din sudul Poloniei (din jurul orasului Cracovia), vestul Ucrainei, Bucovina si Dalmatia (partea de sud a Litorialului Croat). n cadrul Austriei, teritoriile vechilor formatiuni feudale (ex. Regatul Boemiei, ducatele Carniola si Carinthia, Galitia) beneficiau de o anumita msur, afirmarea indentittii nationale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, romnilor din Bucovina si croatilor din Dalamtia.

Din Ungaria fceau parte actulalele teritorii ale Ungariei si Slovaciei, teritorii ale Ungariei (regiunea Transcarpatica), Transilvania, Banatul provincial Voivodina si nordul Croatiei. Spre deosebire de partea austriaca, Ungaria era administrate n mod centralizat, iar politica fata de minoritti a fost dominate de intentia autoritatilor de a maghiariza populatiile nemaghiare, care alctuiau majoritatea n cadrul Regatului. n anul 1868, Croatia (partea de nord a actualului stat croat, far orasul Rijeka/Fiume), a cptat o anumit autonomie, ns, de fapt a rmas condus tot de ctre administratia maghiar. n cadrul dublei monarhii, Ungaria avea drept de autoguvernare (guvern si parlament propriu si o reprezentare n afacerile imperiului), mpreuna cu landurile vestice si nordice ale Imperiului Austriac.

n anul 1878, Dubla Monarhie a cptat un drept de administratie a Bosnia-Hertegovina, teritoriu rmas, formal, sub suveranitatea Imperiului Otoman. Bosnia- Hertegovina a fost anexata n anul 1908 si a fost administrate n comun de ctre cele dou prti ale Imeriului.

mprti ai Austriei si totodat Regii ai Ungariei au fost n perioada 1867-1916 Franz Joseph iar din 1916-1918 Carol I.

Dup ce destrmarea Imperiului Austro-Ungar au rezultat tri noi ex: Austria, Ungaria, Cehoslovacia, partea nordic a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor ( mai trziu Iugoslavia).

Teritorile austro-ungare au fost alipite, din punct de vedere istorico-demografic de Italia (Tirolul de Sud) si Romania ( Transilvania si Bucovina).

Primul razboi mondial (1914-1918) a fost cel mai distrugator conflict pe care la cunoscut omenirea pana atunci. n perioada interbelic, relatiile internationale au urmat o linie sinuoas, perioada de tensiune diplomatic alternnd cu cele de destindere, fapt care n ultima instant s-a corelat si cu evolutia intern a diverselor state. Favorizate de dezvoltarea economic si a mijloacelor de comunicatie, ele devin mai intense si mai largi. ntre diferite regiuni ale lumii se stabilesc puternice legturi si interferente de interese. Mai ales marile puteri detintoare de imperii coloniale (ex. Anglia, Franta, Spania) sau aspirnd s si le creeze (Germania, Sua, Japonea) duc o politic de mare avengur. Raporturile dintre ele sunt determinate de situatia existent pe aproape ntregul glob. Marile conflicte pe care le va dezlntuii rivaliatea lor vor capta deci si ele un caracter mondial.

Sfrsitul primului razboi mondial aduce modificri semnificative pe scar international. Harta lumii si ndeosebi a Europei a fost mult schimbata, prin destramarea unor imperii (ex. Habsburgic, Otoman si arist etc.) si aparitia mai multor state noi.

nca din octombrie 1917, Rusia a ncetat s mai fie un Imperiu arist, puteria fiind preluata de bosevicii economisti. Noul regim a instaurat o dictatura necruttoare, sprijinit pe armata rosie si de o teribil.Cap. III Colonialism, forma de implicare a Marilor puteri n Relatiile Internationale.3.1.Imperii coloniale si colonii.nceput de Columb i Vasco da Gama, expansiunea european a atins apogeul la sfritul secoluluui XIX, cnd marile puteri occidentale au creat imperii coloniale uriae, dominnd ntreaga lume.

De-a lungul istoriei au existat mai multe imperii, de la asirieni la imperiul european al lui Hitler n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Majoritatea acestora erau relativ compacte, create prin expansiuni teritoriale n zonele nvecinate. Imperiile coloniale ale principalelor puteri europene implicau dominaia acestora asupra popoarelor ndeprtate, ne-europene. Imperiile cuprindeau aproape ntreaga lume i se bazau pe superioritatea economic i tehnologic. Apogeul acestui proces, atins n secolul XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului.

Bazele imperiilor coloniale datau din secolul XV, cnd Columb a ajuns n cele dou Americi, iar portughezii au descoperit o rut maritim.spre India. La fel cum au fcut cu micile colonii din Asia, europenii au nceput cucerirea i colonizarea Lumii Noi. n secolul al XVIII-lea, America Central i de Sud erau mprite ntre Spania i Potugalia, iar Marea Britanie i Frana se luptau pentru stpnirea Americii de Nord, pn cnd Marea Britanie a ieit victorioas din Rzboiul de apte Ani (1756-1763).

Primul Imperiu Britanic s-a destrmat atunci cnd colonitii americani au respins conducerea britanic i au fondat S.U.A. Aceast revoluie a americanilor a demonstrat faptul c europenii stabilii aici erau imposibil de controlat de la aa mari distane, dect dac acetia simeau c guvernele de acas acioneaz n favoarea propriilor lor interese; i chiar i aa , acetia aveau s insiste s-i ctige independena. Acest lucru s-a ntmplat la nceputul secolului XIX, cnd coloniile spaniole i portugheze din America s-au revoltat i i-au dobndit independena. Exemplul lor a fost urmat de britanici, care s-au hotrt s acorde guvernare proprie coloniilor Australia, Noua Zeeland, zona de sud a Africii de Sud i Canada , unde se stabiliser foarte muli europeni. n mod surprinztor, dezvoltarea acestor state era n mare parte o consecin a condiiilor mizerabile din Marea Britanie, care au fcut ca emigrarea spre coloniile americane s fie pentru milioane de oameni mai atrgtoare decat viaa pe pmnturile lot natale.n 1815 britanicii posedau deja un imperiu imens de expansiune, n timp ce majoritatea rivalilor lor spaniolii, portughezii i olandezii preau s stagneze. Prin urmare n ultima faz a imperialismului european din secolul XIX, cnd cea mai mare parte a Asiei i Africii a fost colonizat, Marea Britanie era n frunte. Cu toate acestea, vechea sa rival, Frana, a devenit i ea extrem de activ i au aprut i cteva puteri coloniale noi.

n Asia, presiunile Marii Britanii asupra Indiei s-au intensificat, pn cnd ntregul sub-continent (Pakistanul, India i Bangladeshul de azi) a fost supus direct sau indirect conducerii britanice. Pn la Rscoala Indian din1857, India era responsabilitatea Companiei India de Est, dup care a fost preluat de Coroan. India a fost n curnd privit ca Bijuteria Coroanei, vast i exotic, n timp ce Armata Indian a devenit expresia autoritii i prestigiului britanic n Orient.

Comerul i politica au dus la o continu rspndire a influenei britanice. Singapore a fost fondat n anul 1819, ns urmatoarea micare important a avut loc dup o jumtate de secol, cnd Burma i Malaya (astzi Birmania, respectiv Malaezia) au fost cucerite dup o serie de rzboaie i tratate. Frana a cucerit Indo-China (Vietnam, Cambodgia i Laos), n mod asemntor. Expansiuni i mai importante au fost nregistrate n Asia Central, de ctre rui, care au ptruns n Persia i Afganistan. De vreme ce noile lor teritorii au fost ncorporate n statul rus, formnd o mas nentrerupt de teritorii, era uor de trecut cu vederea faptul c acestea erau, la urma urmei, colonii aflate sub stpnirea ruilor, nu doar pe timpul arilor, ci n perioada sovietic. Deoarece succesele ruilor preau s pun n pericol India britanic, rivalitatea anglo-rus a devenit foarte intens la sfritul secolului XIX. Din aceasta cauz, state ca Persia, Afganistan i Tibet aveau o independen fragil, dei cele dou mari puteri au czut n cele din urm de acord asupra unei diviziuni n sfere de influen, n care fiecare dintre ele putea interveni, dac interesele i erau ameninate. China, de asemenea, i-a pstrat o independen nominal, dei a fost obligat s cedeze teritorii Rusiei i s-i deschid porturile pentru comerul cu Occidentul, trebuind s fac concesii una dup alta. Istoria Chinei din secolul XIX a fost presrat cu numeroase umiline, rezultate din Rzboiul Opuilui (1841-1842), cnd britanicii i-au silit pe chinezi s importe drogul, pn la nfrngerea sa (1894-1895) de ctre Japonia, un stat asiatic, care reuise s se adapteze mai bine la noile realiti ale lumii moderne.

n Africa, ca i n Asia, s-a nregistrat o activitate colonial redus n prima jumtate a secolului XIX, dei francezii ncepuser cucerirea Algeriei n jurul anului 1830. n acea perioad, muli britanici erau sceptici fa de valoarea coloniilor, iar un scriitor devenit politician, Benjamin Disraeli, le-a calificat drept : pietre de moar agate la gturile noastre. Mai, trziu, acesta i-a schimbat prerea i, n calitate de prim-ministru, a fcut din Marea Britanie cel mai mare acionar al Canalului Suez (1875) i, printr-un gest imperialistic extravagant, a proclamat-o pe Regina Victoria mprteas a Indiei (1877). nsa abia dupa 1880 imperialismul a nceput s fac parte din contiina britanic, popularizat prin povestirile i poeziile lui Rudyard Kipling i srbtorit n stil mare n timpul celor dou jubilee ale Reginei Victoria (1887 i 1897).

Acestea au coincis cu un ultim proces de colonizare, nceput n anii 1880 Cearta pentru Africa. Majoritatea coloniilor nfiinate nainte se aflau n zonele de coast, ns acum exploratorii i misionarii avansau spre interiorul continentului. Guvernele europene nu erau ntotdeauna de acord cu asemenea expediii, dar erau de multe ori convinse de administratorii imperialiti i aventurieri, care ntreprindeau aceste expediii . i, avnd n vedere rivalitile dintre puterile europene, expansiunea colonial a uneia dintre ele era suficient pentru a le alarma i a le activa i pe celelalte, doar de dragul prestigiului.

Printe ultimii ntemeietori de imperii s-au numrat Germania i Italia. Italienii s-au cencentrat pe Cornul Africii, nfiinnd colonii n Eritreea i Somalia. ncercrile lor de cucerire a Etiopiei au euat, suferind o nfrngere umilitoare n btlia de la Adowa (1896). Germanii, nerbdtori s-i exercite noul statut de supunere, au nfiinat coloniile din sud-vestul Africii, Tongo i Kamerun (Africa de Vest) i Africa de Est german (inutul Tanzania).

Acordurile anglo-germane din 1886 i 1890 prevedeau mprirea Africii de Est ntre aceste dou mari puteri, britanicilor revenindu-le Kenya i mai trziu Uganda. n ciuda divergenelor, ntreaga Ceart pentru Africa s-a terminat fr izbucnirea unui rzboi ntre marile puteri. Cele mai grave conflicte au avut loc ntre cele mai active state, Frana i Marea Britanie. Frana a creat, cu un scop precis, un imperiu uria n Africa de Nord i de Vest. Preocupat de alte probleme , Marea Britanie i-a consolidat trziu poziia n Africa de Vest, ns a reuit s ocupe Coasta de Aur (Ghana) i Nigeria.

ntre timp, Marea Britanie stabilise un protectorat asupra Egiptului (1882) i, dup mai multe mprejurri nefavorabile, a cucerit Sudanul (1897-1898). Aici, a avut loc o lupt anglo-francez decisiv, la Fashoda, care a adus cele dou ri n prag de rzboi, ns francezii s-au retras, abandonndu-i ambiiile de cucerire n Sudan.

Englezii naintau spre nord, spre colonia Cape. Unul dintre cei mai nflcrai imperialiti era milionarul n diamante Cecil Rhodes, primul ministru al coloniei Cape, ndemnat de o viziune despre o ruta continental britanic ntre Cape i Cairo. Rolul pe care l-a avut n expansiunea nordic a fost att de important nct dou colonii au fost denumite dup numele su: Rhodesia de Nord (Zambia) i Rhodesia de Sud (astzi Zimbabwe). Teritoriul britanic a fost n cele din urm limitat la dou republici: Transvaal i Statul Liber Orange, care fuseser nfiinate de descendeni ai colonitilor olandezi n Cape. n anii 1830, aceti afrikaneri, sau buri, au preferat s se ndrepte spre interiorul continentului, dect s rmn sub conducere britanic. Nenelegerile dintre ei i englezi au nceput din nou, n special dup ce s-a descoperit aur pe teritoriul lor, fapt ce a atras britanici i ali strini, cuttori de aur. Conflictele dintre acetia au culminat n Rzboiul Bur din 1899-1902, care s-a sfrit cu anexarea statelor de afrikaneri.

Din secolul XVI, comerul i colonizarea au nceput s fie sprijinite frecvent de companii privilegiate companii crora li se acordase monopolul regal pentru a opera ntr-o anumit regiune. Organizaii cum erau Compania India de Est britanic i olandez au stabilit avanposturi, au purtat rzboaie i au condus teritorii ntinse, uneori timp de secole, nainte ca autoritatea lor s fie nlocuit cu cea a guvernelor de acas.

Acelai exemplu a fost urmat i n Africa de Compania Britanic Africa de Sud a lui Cecil Rhodes, dei guvernele de acas tindeau s preia aici puterea, mult mai rapid ca n oricare alt parte. O excepie scandaloas a fost Asociaia Internaional a Congo-ului, recunoscut ca stat independent de marile puteri (1885), cu regele belgian Leopold ( nu al statului belgian), n calitate de proprietar al acestuia.

Repetatele crime i exploatarea nemiloas a companiilor autorizate de Leopold au fost n cele din urm descoperite la nceputul anilor 1900, iar n 1908 Congo a fost anexat de Belgia.

n anii 1900, Cearta pentru Africa aproape se terminase, ns mai rmseser cteva zone bogate: francezii au ocupat Marocul i Mauritania, iar italienii au cucerit Tripoli (Libia). La pragul dintre secole a luat natere cel mai tnr imperiu colonial. n 1898, S.U.A. a nfrnt Spania, prelund conducerea asupra coloniilor acesteia, Filipine i Puerto Rico, urmate n curnd de Hawaii i alte insule din Pacific. Regiunea pe care fusese proiectat canalul Panama a intrat de asemenea n posesia americanilor, S.U.A devenind astfel puterea suprem n Emisfera Vestic.

Imperiile coloniale au fost iniial create din mai multe motive, printre care rivalitile ntre puteri, expansiunea planificat sau neplanificat prin implicarea n conflictele locale i nevoia de a asigura materii prime i piee de desfacere pentru produsele celor mai mari puteri. n spatele acestor motive se afla puterea Occidentului, evideniat prin produse de utilitate imediat i invenia mitralierei, n 1883, care a fcut, probabil, ca unele forme ale imperialismului s fie inevitabile.

Natura guvernrii coloniale varia foarte mult de la o regiune la alta. Aceasta s-a ntmplat n special cu conducerea britanic, care se manifesta fie prin exercitarea unui control direct i emiterea legilor (ca i n cadrul unei colonii ce aparinea Coroanei), fie prin grade diferite de protecie, asigurat de un tratat, prin care conductorul local accepta un consilier britanic. n secolul XIX puterile coloniale se considerau responsabile de aducerea civilizaiei n regiunile ndeprtate (datoria albului). ntr-adevr, n colonii au fost introduse cile ferate, medicamentele i alte faciliti, ns economia acestora era menit s aduc beneficii puterii guvernamentale dect s satisfac nevoile locale, iar instruirea popoarelor supuse n vederea unei guvernri proprii a cunoscut un ritm att de lent (cu majoritari) nct independena coloniilor era practic amnat la infinit. Consecina grav a cuceririi coloniale este indicat de numrul mare de rzboaie i rebeliuni, n timpul crora btinaii fceau eforturi pentru a rezista sau a se elibera de sub dominaia imperialist.

ntre 1914-1918, Primul Rzboi Mondial a dus la redesenarea vechilor hri coloniale, datorit faptului c Germania i Turcia, fiind nfrnte, i-au pierdut imperiile.

Cele dou mari puteri, Anglia i Frana, erau principalii beneficiari ai noii lumi, dobndind noi teritorii (aa-zise mandate, deinute sub tutela Ligii Naiunilor), n Africa i Orientul Mijlociu. i, dei dominioanele de albi ale Imperiului Britanic erau recunoscute ca partenere egale de ctre ara-mam, n multe alte privine, sistemul colonial prea s fie la fel de puternic ca ntotdeauna.Pana la incheierea razboiului rece, sistemul international a cunoscut unele modificri ale vechilor caracteristici, alturi de care apar fenomene noi. Concomitent , unele reguli, care au functionat pn n secolul al XIX-lea, au disprut complet. Cele doua principii care s-au confruntat, al dreptului faptul implinit n ceea ce priveste teritoriilor si al principiului nationalittilor, au coexistat. Cele doua razboaie mondiale au erodat decisiv puterea Europei si Japoniei, astfel c SUA si Rusia s-au detasat n supraputeri si influenteaza decisiv principalele evenimente si fenomene din relatiile internationale. Ele sunt condamnate s se nteleag privitor la principalele probleme internationale, pe care le decid mpreun, constiente c o confruntare direct duce inevitabil, prin proportiile uriate ale celor dou arsenale nucleare, la disparitia vietii de pe pamant. Dup ce aceste supraputeri si-a schimbat modul de promovare a intereselor, ncheind Tratatul de la Malta pentru o ordine mondial, pe tramul politicii internationale au aprut protagonisti, deghizati n analisti politici, care neag puterea Rusiei. Trebuie mentionat, ca arsenalele militare ale Rusiei, care i-au asigurat mereu o mare influent, sunt intacte si au fost consolidate dup 1989.Coalitiile contra hegemoniei nu s-au mai constituit, sferele de influent aprute la sfrsitul celui de al doilea razboi mondial, fcnd ca statele lumii s se alinieze celor dou supraputeri.

S-au tinut zone ale neutralittii, denuclearizate.A avut loc o excesiva ideologizare a dreptului international. S-au mentinut tezele dreptului la independent national si autodeterminrii nationale. Pe baza lor s-a amplificat si derulat procesul destrmrii sistemului colonial. Ca urmare, un mare numar de state foste colonii au devenit formal libere, rmnnd ns sub controlul economic si politic al fostei metropole, sau al altor actori politici. Noua dominatie sunt adptate realittilor economice si politice internationale, aprute la sfrsitul rzboiului rece si n perioada urmtoare.Aceste politici, practicate la scar mondial, decenii la rnd, au creat decalaje uriase de dezvoltare si nivel de trai, care au condus la acumularea prosperittii n anumite zone ale globului, decalajele ntre polii bogtiei si srciei fiind n continu crestere.

O caracteristic a polarizrii puterii n perioada contemporan este aceea c orice conflict de pe glob se solutioneaza potrivit acordului formal, neformal tacit, direct sau indirect, a cel putin unuia dintre cele doua superputeri.

Capabilitatea sustinerii intereselor actorilor este factorul military. Cele doua supraputeri, SUA si Rusia, au preluat controlul puterii structurale a sistemului international.

n perioada de dup cel de al doilea razboi mondial si mai ales dup Tratatul de la Malta, n sistemul relatiilor internationale a fost abordat tot mai des problema necesittii si obligativittii statelor de respectare a drepturilor omului. Aceast problematic a fost recunoscut ca fiind esential pe plan international, de ctre toate trile europene si nord-americane, inclusive n cadrul Conferintei OSCE, pentru pace si securitate international de la Helsinki (1972-1975).Drepturile omului si ale miniorittilor nationale au constituit motiv care a permis SUA si NATO s exercite presiuni politice, s influenteze decisive destrmarea unor state si s declanseze operatiuni militare mpotriva Iugoslaviei. Prin aceste actiuni, sunt permanent slabite opozitiile fata de dominatia Americana international si se progreseaz pe calea globalizrii, respective a promovrii intereselor SUA n lume.3.2. Transferul drepturilor ntre metropol si colonii.Perioada de dup cel de-al doilea razboi mondial este marcat, printre altele, de aparitia si dezvoltarea reglementrilor privitoare la promovarea si garantarea international a dreptului omului, a liberttilor sale fundamentale.

Respectul pentru drepturile omului este o component esential si, totodat, conditia sine qua non a unei dezvoltri trainice. De aceea problematic drepturilor omului se afl n ultimi ani din ce n ce mai mult n atentia opiniei publice mondiale. Dar ea reprezint si principala preocupare a ntregului sistem al Organizatiei Natiunilor Unite, Fiind obiectivul esential enuntat n Carta O.N.U., semnat la San Francisco la 26 iunie 1945, n Declaratia Universal a Drepturilor Omului, proclamat de Adunarea General la 10 decembrie 1948 si n numeroase rezolutii ale Adunrii Generale si ale Consiliului Economic si Social. Drepturile omului se mparte n mai multe categori (de exemplu n dreptul la nvtmnt, munc, ocrotirea snttii etc).3.2.1. Dreptul la nvttur,Este o parte a dreptului la educatie, la care orice om are vocatie, precum si mijlocul principal de formare si perfectionare a fortei de munc.

Dreptul la nvttur este un drept complex prin continutul su, prin semnificatiile sale juridice si prin numrul mare de subiecte de drept implicate n realizarea sa.

Este o ndatorire, fapt ce explic obligativitatea unor forme de nvtmnt (primar, general etc).

Dreptul la nvttur, ca drept fundamental trebuie astfel organizat nct s asigure sanse juridice egale oameniilor, ceea ce implic folosirea cu prioritate a criteriului competent profesional si interzicerea descriminrilor sau privilegiilor.

n mod firesc Constitutia prin art.32 stabileste formele organizatorice prin care se realizeaz dreptul la nvttur si anume: nvtmntul general obligatoriu, nvtmntul liceal, nvtmntul profesional, nvtmntul superior.

Unele dispozitii constitutionale privesc institutiile de nvtmnt si anume institutiile de nvtmnt de stat si particulare.

Toate institutiile de nvtmnt, stabileste Constitutia, se nfiinteaz si ti desfsoar activitatea n conditiile legii ct priveste institutiile de nvtmnt superior, Constitutia le garanteaz autonomia universitar.

n afara obligatiilor ce rezult din reglementrile care stabilesc asigurarea dreptului la nvtatur, n mod distinct se garanteaz gratuitatea nvtmntului de stat, n conditiile legii. Este fr ndoial c nvtmntul obligatoriu trebuie s fie gratuit si am spune fr deosebire de realizarea sa n forme statale sau particulare, conform prevederile art.13 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale.

O mare component a dreptului la educatie si nvtmnt este nvtmntul religios n scolile de stat care este organizat si garantat prin lege.

Organizarea si desfsurarea nvtmntului trebuie s se realizeze n limba oficial a statului si anume limba romn.

Constitutia ia nsa n considerare c n Romania exist si cetteni romni de alt nationalitate care potrivit art.6, au dreptul de a-si pstra exprimarea identittii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, Constitutia garantnd dreptul persoanelor apartinnd minorittilor nationale de a nvta n limba lor matern si dreptul de a fi instruite n aceast limb.3.2.2. Dreptul la ocrotirea snttiiEste un drept fundamental cettenesc receptat n Constitutia Romaniei ndeosebi din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale. Acest Pact n art.9 normalizeaz dreptul persoanei la securitatea social, aici intrnd si asigurrile sociale, iar art.12 normalizeaz dreptul persoanei de a se bucura de cea mai bun sntate fizic si mental.

Realizarea acestui drept implic obligatiile si eforturile statului pentru: scderea mortalittii noilor nscuti si a mortalittii infantile, precum si dezvoltarea sntoas a copilului; mbunttirea tuturor aspectelor igienei mediului nconjurtor si a igienei industriale; profilaxie si tratamentul maladiilor epidermice, endemice, profesionale si a altora, precum si lupta mpotriva maladiilor; crearea de conditii care s asigure servicii medicale si un ajutor medical n caz de boal.

Ocrotirea snttii continund obligatii pentru autorittile publice, este firesc c prin Constitutie s se impun autorittii legislative misiunea de a reglementa principalele domenii si aspecte precum: asistent medical, asigurrile sociale, alte msuri de protectie a snttii, fizice si mentale.Tot legea urmeaz s reglementeze controlul exercitrii profesiilor medicale si activittii paramedicale.3.2.3. Dreptul la munc si la protectia sociala a muncii.Este un drept social economic de traditie, cu un continut juridic complex si este reglementat prin Constitutie la art.41.

Dreptul la munca nu poate fi ngrdit, reglementarea constitutional pune n valoare conceptul stiintific de drept att pentru om ct si pentru societate.

Dreptul la munca este dreptul fiintei umane de a trai procurndu-si resursele necesare vietii prin munca sa.

Este un drept inerent fiintei umane, natural si imprescriptibil.

Protectia social a muncii este de asemenea un domeniu complex si de major important. Este aici corelatia strns dintre dreptul la munc si asistent social a muncii. Dreptul la protectia sociala pe care-l au salariatii, include aspecte clar formulate n textul constitutional si care vor forma legilor n acest domeniu.

Durata zilei de lucru si gseste si ca reglementare, sub trei exprimari: durata normal, n medie, cel mult 8 ore. Aceasta durat este firescul vietii umane este normal pentru c permite c celelate 16 ore din 24 posibile s fie folosite pentru odihn, recreere, alte ocupatii casnice, culturale, stiintifice, potrivit dorintelor si pretentiilor fiecruia.

O asemenea repartizare a orelor unei zile rspunde cerintelor, vietii, snttii si chiar eficientei muncii. Limita de 8 ore, este limit peste care un salariat nu poate fi obligat s munceasc.

Dispozitiile constitutionale privitoare la durata normal a zilei de munc recepteaz practic obligatiile ce rezult din art.7 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale si anume de a se crea conditii de munc juste si favorabile prin care repausul, timpul liber, limitarea rezonabil a duratei muncii, concedii periodice platite, renumeratia zilelor de srbtoare.

Egalitatea salarizrii femeilor si brbatilor, pentru munca egal, exprim n domeniul muncii, egalitatea n drepturi a femeiilor cu barbatii proclamat prin art.4 si 16 din Constitutie.

n art.40, se garanteaz att dreptul la negocieri colective n domeniul muncii ct si caracterul obligatoriu al conventilor colective de munca.

Pactul international relativ la drepturile civile si politice, n contextul liberttilor individuale, arat ca nimeni nu va putea fi tinut n sclavie, n servitute si nu va putea fi constr

ns s ndeplineasc o munc fortat sau obligatorie (serviciul cu caracter militar din motive religioase).

3.2.4.Dreptul la grevEste prin natura sa att un drept social-economic, ct si un drept social-politic, deseori ncadrarea sa n una din categoriile de drepturi ridicnd pentru cercetarea stiintific interesante probleme.

Fiind un mijloc de obtinere de ctre salariati a unor drepturi, sau ameliorarea conditiilor de munc, de salarizare si de viat, dreptul la grev, fie a fost reglementat prin constitutii fie a fost pur si simplu uitat, aceasta echivalnd cu necunoasterea sau chiar cu interzicerea sa. Constitutia reglementeaz dreptul la grev n art.43.Ct priveste scopul grevei, el este aprarea intereselor profesionale, economice si sociale. Grevele care-si propun si afirm asemenea interese. In general sunt considerate ilicite grevele cu caracter politic.

Ct priveste Constitutia, ea prevede obligatia legii de a stabili garantiile necesare asigurrii serviciilor esentiale pentru societate.

3.2.5.Dreptul de proprietateEste un drept fundamental care este garantat fiecriu cetatean de a dobndi o proprietate, de a folosi si de a dispune liber n legtur cu proprietatea sa si de a putea transmite dreptul su altuia.

Constitutia Romniei n art.44 garanteaz dreptul de proprietate precum si creantele asupra statului, ocrotind n mod egal proprietatea privat, indiferent de proprietar si c numai cettenii romni pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Garantnd dreptul de proprietate Constitutia contine reglementri privitoare la expropiere si la folosirea solului unei proprietti imobiliare de ctre autorittile publice. Expropierea este trecerea silit n proprietatea statului a terenurilor si a constructiilor. Constitutia stabileste doua conditii cumulative pentru ca o expropiere s fie efectuat si anume: existenta unei cauze de utilitate public ea nssi definit prin lege si plata unei prealabile si drepte despgubiri.

Ct priveste despgubirile att pentru expropiere ct si pentru daunele n situatiile de la art.44(4) ele se stabilesc de comun acord cu proprietarul, sau n caz de divergenta prin justitie.

Prevederile constitutionale dau dreptului de proprietate un continut complex, de drept si obligatie. Asa trebuie explicate prevederile art.44(6) n sensul crora dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecintti, precum si la respectarea celorlalate sarcini, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

3.2.6. Dreptul la mostenire

Dreptul la proprietatate presupune si dreptul la mostenire, drept n temeiul cruia o persoana poate dobndi pe cale succesoral, n conditiile legii, orice bun. Acest drept este reglementat prin art.46 din Constitutie care stabileste c ,,Dreptul la mostenire este garantat''.

3.2.7.Dreptul la un nivel de trai decent

Art.47 din Constitutie consacr un drept fundamental cettenesc receptat mai trziu n catalogul drepturilor si liberttilor umane. Prin continutul su,dreptul la un nivel de trai decent, include dreptul cetteanului la conditii rezonabile de viata care s-i asigure, lui si familiei, un trai civilizat, decent. El cuprinde dreptul la conditii rezonabile de existent si la ameliorarea lor continu; dreptul la hran, mbrcminte si locuint satisfctoare.

De aceea Constitutia oblig statul la luarea msurilor de dezvoltare economic si de protectie social corespunztoare. Complexitatea acestui drept, dificulttile pe care statul le ntmpin, fac efortul acestuia s nu fie suficient, ceea ce implic rolul cooperrii internationale, pentru a pune fiintele umane la adpost de foame si de mizerie. n acest sens, Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale, consider c statele vor trebui s adopte, individual si prin cooperare international msuri si programe pentru: mbunttirea metodelor de productie, de conservare si de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunostintelor tehnice si stiintifice, prin difuzarea principiilor de educatie n ce priveste alimentatia si prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, n asa fel nct s asigure ct mai bine punerea n valoare si utilizarea resurselor naturale; pentru a asigura o repartitie echitabil a resurselor alimentare mondiale n raport cu nevoile, tinnd seam de problemele care se pun att trilor importatoare, ct si trilor exploatatoare de produse alimentare.

Art.47(2) din Constitutie normalizeaz anumite domenii n care cettenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate pltit, la asistent medical n unittile sanitare de stat, la ajutor de somaj, si la alte forme de asigurri sociale publice sau private, prevzute de lege.

3.2.8. Dreptul la cstorie

Un drept fundamental al fiintei umane este de a se cstori si de a-si ntemeia o familie. Asa cum arat chiar Pactul international relativ al drepturilor economice, sociale si culturale (art.10) familia este elementul natural si fundamental al societtii.

Art.48 al Constitutiei exprim aceast realitate prin garantarea liberttii cstoriei liber consimtite. Dreptul la cstorie revine brbatului si femeii ncepnd de la vrsta nubila.

Familia trebuie s se intemeieze pe egalitatea femeii si brbatului.

Egalitatea sotilor este de fapt o reconfirmare si la nivelul familiei a marelui principiu constitutional privind egalitatea n drepturi a cettenilor fr deosebire de sex. Se consacr obligatia constitutional a printilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor pentru cei rezultati n timpul cstoriei si cei rezultati din afara cstoriei, care sunt egali n fata legii cu cei din cstorie.

Cstoria este supus, sub aspect juridic unor reguli privind ncheierea, desfacerea si declararea nulittii, reguli ce nu au caracter constitutional si de aceea se face trimitere la lege. Constitutia stabileste o singur regul si anume cea privind succesiunea celebrrii cstoriei civile si a cstoriei religioase.

3.2.9. Dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistentArt.49 din Constitutie, prin continutul su contureaz un drept fundamental cettenesc care poate fi intitulat dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistent.

n aceast categorie pot fi mentionate: dreptul la nvttur, dreptul la munc, dreptul la cstorie si la ntemeierea unei familii.

Art.47, d contur unui drept sinteza care valorific realitatea n sensul creia copii si tinerii constituie marele potential uman, de azi, de mine al societati, c ei sunt continuitatea si viitorul n perspectiva uman.

Acest potential uman are dreptul la o protectie si asistent aparte.Acestui drept i corespunde obligatia statului de a asigura copiilor si tinerilor conditiile necesare dezvoltrii armonioase a aptitudinilor lor fizice si intelectuale.

O regul international n sensul creia vrsta minim de angajare ntr-o functie salarizat sau ntr-o munc nu trebuie s fie inferioar vrstei pna la care scolarizarea este obligatorie,si nici ntr-un caz sub 15 ani.

n acest sens se stabileste obligativitatea statului de a acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ngrijirea copilului bolnav sau handicapat.

n al doilea rnd textul constitutional interzice exploatarea minorilor si referitor la Pactul international privitor la drepturile economice,sociale si culturale art.10 alin.3,potrivit crora copii si tinerii trebuie protejati mpotriva exploatrii economice si sociale.

Autorittile publice au obligatia s contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liber a tinerilor la viata politic, social, economic, cultural si sportiv a trii.3.2.10.Dreptul persoanelor handicapate la o protectie specialEste un drept fundamental aparte prevzut n Constitutie la art.50 ce priveste o categorie de oameni care fiind defavorizati de soart care trebuie sprijiniti spre a se bucura de conditia uman.

Statul asigur realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor,de prevenire si de tratament a handicapului,n vederea participrii efective a persoanelor cu handicap n viata comunittii,respectnd drepturile si ndatoririle ce revin parintilor si tutorilor.

3.3. Transferul dreptului ntre metropola si colonii.Sistemul de drept apare n metropola si se duce spre colonii; impactul nu a fost negativ.

Dreptul international reprezint un set de norme care guverneaz relatiile ntre state si organizatii internationale; aceste reguli sunt obligatorii, prin aplicarea lor fiind sanctionarea prin aplicarea msurilor prevzute n documentele de dreptul international.

Sfera de aplicatie a dreptului internationl o reprezint numai relatiile ntre state si organizatiile internationale neguvernamentale, fiind excluse entittile care nu prezint subiect de drept international.

Dreptul international se afla n relatii speciale cu domeniul relatiilor internationale,cele din urm constituind structura pentru care dreptul international reprezint o suprastructur. Cele doua se afl ntr-o relatie de interconditionare si influentare reciproc.

Sursele dreptului international pot fi clasificate astfel:

obiceiuri (drept cutumiar). Cutuma este o practic general, relativ ndelungat si repetat a statelor, considerat de ele ca dnd expresie unei reguli de conduit cu forta juridic obligatorie. n ultima perioad, factorul vechimii n timp a practicii judiciare este tot mai mult nlocuit cu criteriul frecventei n timp, ntruct evolutia societtii internationale este tot mai rapid.

Tratate si conventii internationale. Tratatul rmne cel mai important instrument juridic n relatiile internationale, n calitate de acord ncheiat n scris ntre subiectii de drept international (state sau organizatii internationale interguvernamentale) si guvernat de dreptul international, ncheiat n scopul de a produce efecte juridice si consemnat ntr-un instrument unic sau n dou sau mai multe instrumente conexe.

Principiile generale ale dreptului, recunoscut de natiuni

Deciziile juridice ale tribunelor nationale si internationale; decizii (rezolutii) ale unor institutii internationale. Sentintele instantelelor judecatoresti n materie international nu sunt considerate precedente ca dreptul anglo-saxon) si nu au valoare obligatorie dect ntre prti si nu numai cu privire la caza solutionata.

Obiectul dreptului international cuprinde urmatoarele:

- stabilirea competentelor statelor si organizatiilor internationale n relatiile internationale.

- fixarea obligatiilor ce revin subiectilor internationali n exercitatea compententelor lor.

Precizarea drepturilor si obligatiilor subiectilor dreptul international n relatiile internationale.

n cadrul relatiilor internationale, inegalitatile care apar ntre state nu determin, din punct de vedere al dreptului international, relatii de subordonare ntre state, fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal n drepturi cu celalalte. De aici, teza ca dreptul international public este un drept de coordonare si nu un drept de subordonare, cum este dreptul intern al statelor. Astfel spus, n societatea internationl nu exist o ierarhie care s situeze un stat deasupra altora,ele fiind considerate din punct de vedere juridic-egale de drepturi.

n principal, teoria si practica dreptului international consider fundamentale urmatoarele principii:

Principiul recurgerii la fort sau la amenintarea cu fort n relatiile dintre state (sau principiul neagresiunii). n virtutea acestui principiu, rzboiul de agresiune este considerat o crim mpotriva umanittii.

Principiul solutionrii pasnice a diferendelor.

Principiul neamestecului n treburile interne ale altor state, care, n dreptul contemporan, nu mai constituie un principiu de stricat interpretare. Multe domenii care au fost considerate n dreptul international traditional ca apartinnd competentei exclusive a statului au fost transpuse n cadrul cooperrii internationale (de exemplu, problema respectrii drepturilor fundamentale ale omului).

Principiul cooperrii internationale.

Dreptul popoarelor la autodeterminare; acest principiu nu trebuie interpretat ca autoriznd sau ncurajnd o actiune care ar dezmembra n total sau n partial, integritatea teritorial sau unitatea politic a unui stat suveran si independent.

Principiul egalitatii suverane a statului.

Principiul ndeplinirii cu bun-credint a obligatiilor internationale.

Actul final de la Helsinki 1975 adoptat n cadru Conferintei pentru Securitate si Cooperare n Europa (n prezent O.S.C.E) adaug principiilor mentionate,altele trei:-principiul inviolabilittii frontierelor.

-principiul integrittii teritoriale.

-principiul respectrii drepturilor omului si a liberttilor fundamentale.

Cteva subiecte ale dreptului international cuprind: prizonierii de rzboi; statutul strinilor; dreptul omului; responsabilitatea individual; criminalitatea si terorismul international.

n ce priveste raportul ntre dreptul international si normele de drept romnesc, subliniem c art. 20 (alin.1) din Constitutia Romniei prevede ca dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si liberttile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate n concordant cu Declaratia universal a drepturilor omului, cu pactelele si celalalte tratate la care Romnia este parte ( n acest timp reprezentantii URSS, SUA, Mexicului, Angliei, Noii Zeelande, Norvegiei, Argentinei s.a. au adoptat pozitia conform creia Declaratia universal a drepturilor omului nu are caracter obligatoriu, ci este recomandarea a Adunrii Generale a ONU).

3.4.Comunismul ca form a impunerii puterii statelor.Ce este comunismul? de la aceast ntrebare putem pleca pentru a putea ncepe a face o analiz asupra comunismului.Notiunea de comunism are o istorie ndelungat.Termenul a aprut prima data n Anglia pentru prima data n 1841.

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe notiuni: un anume sistem social, o ideologie care promoveaz acest sistem social, sau o miscare politic care doreste s implementeze acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarist n care nu exist proprietate privat i nici clase sociale. n comunism toate bunurile aparin societii ca ntreg, i toi membrii acesteia se bucur de acelai statut social i economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societai comuniste este: "Fiecare dup puteri, fiecruia dup nevoi."Ca ideologie mai nou, comunismul dup revoluia din octombrie din Rusia arist, este sinonim cu marxismul i diversele ideologii derivate, cea mai notabil fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepia progresului n istorie, potrivit creia exist patru faze ale dezvoltrii economice a societii: sclavia, feudalismul, capitalismul i comunismul. Aceast "concepie materialist" a comunismului, arat c din sistemul economic deriv toate celelalte sisteme (social, juridic, cultur...). De asemeni dezvolt "concepia determinismului", potrivit creia fiecare individ dintr-o clas are un gen de comportament indus, nu de gndirea acelui individ ci de clasa la care aparine, i de aceea el trebuie reeducat n lumina noii societi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagrelor de reeducare, n care au murit milioane de oameni n decursul secolului XX, n Rusia sovietic a lui Stalin, China, Romnia i n celelate "state freti".

"Marii conductori" ai proletariatului i ai rnimii, au instaurat n rile n care au fost "alei" regimuri tiranice, dictatoriale unde preaslvita grij fa de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice i suprimarea, dac era posibil, a oponenilor. "Cine nu este cu noi, este mpotriva noastr", asta era deviza de fapt a conductorilor acestor state care de "bun voie" au mbriat aceast ideologie. Datorit acestei ideologii au czut jertf pe lng cei muli i intelectualitatea de seam a neamului.Ca micare politic, comunismul este o ramur a micrii socialiste, de care se difereniaz n principal prin dorina comunitilor de a instaura un sistem comunist n locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluionare armate. Actul de la 23 August 1944 a marcat trecerea n Romnia spre un regim democratic, care din nefericire nu a devenit efectiv datorit, pe de-o parte, prezenei trupelor sovietice n ar, iar pe de alt parte, datorit mpririi sferelor de influen ntre marile puteri, Romnia fiind inclus n sfera de influen sovietic, deschizndu-se astfel calea unui nou regim de dictatur, cel totalitar comunist care avea s marcheze dramatic soarta rii noastre pentru o ndelungat perioad de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv n Romnia ncepnd cu anul 1948 i a durat pn n decembrie 1989, avnd urmtoarele caracteristici: Regimul totalitar comunist s-a instaurat n Romnia n mod treptat, prin accederea la putere a comunitilor, care au recurs la o serie de acte succesive n scopul cuceririi depline a puterii politice. Dintre acestea menionm n mod deosebit instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului dr. Petru Groza format n majoritate din comuniti. Instaurarea acestui guvern s-a fcut dup cum se tie, la presiunile Moscovei care, prin emisarul su Vinschi, sosit la Bucureti n mod special pentru acest scop a determinat pe regele Mihai s accepte nlocuirea guvernului Rdescu, cu guvernul dr. Petru Groza care va urmri ca principal scop comunizarea Romniei. Trebuie menionat ns i faptul c instaurarea acestui guvern a fost nsoit de retragerea administraiei sovietice din Ardealul de Nord, administraie care s-a instaurat samavolnic imediat dup eliberarea acestuia de ctre armata romn puterii aliate - Anglia i SUA, care au condiionat recunoaterea acestui guvern de includerea n componena sa a cte un reprezentant din cadrul partidelor Naional rnesc i Naional Liberal i organizarea de alegeri libere n scopul constituirii noilor organe ale puterii de stat, condiii acceptate n cele din urm, ceea ce a condus la recunoaterea guvernului dr. Petru Groza i de ctre cele dou puteri aliate.Statele comuniste au fost: Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Iugoslavia, Polonia, Romania, Ungaria etc.n Romnia instaurarea comunismului a afectat foarte mult dezvoltarea statului. Acest regim si-a lsat amprenta chiar pn-n zilele noastre. Viata populatiei Romniei a fost afectat si ea de catre comunism. Conditiile grele de trai din acea perioada au rmas ca un cosmar n mintea celor care le-au ntlnit.Preponderenta sovietic s-a manifestat imediat dupa 23 august 1944, cand delegatia romn s-a deplasat la Moscova pentru a semna Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite. P.C.R. a actionat pentru crearea unui sistem de aliante a fortelor de stnga si la ordinul Moscovei, comunistii au sporit starea de confuzie, pentru a ajunge la putere. La Conferinta de la Moscova din 9 octombrie 1944 Stalin si Churchill au mpartit Balcanii iar sfera de influent sovietic n Romnia era de 90%.

P.C.R.a iesit din Blocul National Democrat (B.N.D.) si din guvern si mpreun cu P.S.D. si alte grupri fidele comunismului au format Frontul National Democratic (F.N.D.). Iar n nordul Transilvaniei, U.R.S.S. a instituit un regim de ocupatie militar. P.C.R. a atras n F.N.D. si grupri desprinse din partidele istorice precum cea national-trnist condus de Anton Alexandru si cea liberal condus de Gh. Ttrescu. n ianuarie 1945 Gheorghe Gheorghiu Dej si Ana Pauker au fost chemati la Moscova; ultima etapa a fost organizarea unor demonstratii pentru demiterea guvenului Rdescu. La 24 februarie 1945 au avut loc mari demonstratii n Bucuresti, soldate cu morti si rniti iar la 28 februarie 1945 A.J. Vasinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, a cerut regelui s numeasc un nou guvern condus de Petru Groza. n guven au intrat si Gh. Ttrescu mpreun cu A. Alexandrescu.

La 9 martie 1945 nordul Transilvaniei a intrat sub controlul administratiei romnesti si pentru a atrage simpatia strinilor, P. Groza a nfptuit la 23 martie 1945 reforma agrar pentru ca n 1949 s declanseze campania de colectivizare.

Regele Mihai a cerut demisia lui Groza si a declansat greva regal. Aceasta s-a sfarsit prin includerea n guvern a doi reprezentanti de la P.N.L. si P.N.. iar Groza a epurat aparatul de stat, a creat lagre de detinuti, a suprimat ziarele de opozitie, a nfiintat sovromurile si tribunalele populare si a anuntat alegeri libere.

Pentru intimidarea opozitiei guvernul a trecut la arestri n rndul acesteia si i-a fost obstructionat campania electoral. Armata sovietic, politia si jandarmeria comunist i-au sprijinit pe comunisti. Electoratul a votat pentru partidele istorice ns comunistii au falsificat rezultatul alegerilor, au iesit nvingtori, reprezentantii puterilor occidentale acreditati la Bucuresti ne sprijinnd fortele democratice si pe cele a regelui Mihai.

Pe 10 februarie 1947 Romnia a semnat Tratatul de Pace cu Natiunile Unite. Dupa aceea comunistii au trecut la un alt val de arestri: actiunea de la Tamadau a vizat compromiterea P.N..; partidele politice au fost interzise si opozitia lichidat. n noiembrie 1947 au fost nlturati liberalii din guvern iar P.C.R. a rmas partid unic. Regele Mihai I a fost invitat la ceremonia cstoriei principesei Elisabeta la Londra, aici a avut convorbiri cu diferiti oameni politici care l-au sfatuit s nu se mai ntoarc n tar ns el s-a ntors. Pe 30 decembrie 1947 Gheorghiu Dej si Petru Groza i-au cerut regelui Mihai s abdice. Ultimul obstacol n calea comunizrii a fost nlaturat, n aceeasi zi proclamndu-se Republic.3.4.1. Perioada stalinist. Regimul lui Gh. Gheorghiu Dej

Proclamarea Republicii in 1947 a deschis calea crearii statutului totalitar, care s-a bazat pe un partid unic, pe centralizarea economiei, pe suprematia politiei secrete. n februarie 1948 s-a infiintat P.M.R., condus de Gh. Gheorghiu Dej, urmat de Ana Pauker si Vasile Luca. Tot n 1948 a fost adoptat si prima Constitutie comunist care a imitat-o pe cea sovietic din 1936. Organul legislativ suprem era Marea Adunare National. ntreaga putere politic a apartinut partidului unic care a fost sprijinit de politia politic. Fostii demnitari au fost exterminati si nchisi n lagre de munca (Sighet, Rm. Srat, Gherla, Pitesti,Aiud): la Pitesti au fost reeducati ntre 1948 si 1952 tineri(elevi, studenti), la canalul Dunare-Marea Neagr au fost nchisi 80000 de oameni, multi murind din cauza conditiilor inumane. Gheorghiu Dej si-a ndeprtat toti rivalii, n 1954 lichidndu-l pe Lucretiu Ptrscanu.

Stalinismul economic a cuprins: nationalizarea intreprinderilor, etalizarea bncilor, colectivizarea agriculturii. n industrie s-au aplicat planurile cincinale, ele stabilind ritmuri nalte de dezvoltare, necolerate cu resursele trii. Colectivizarea s-a terminat n 1962 cuprinznd 96% din terenurile arabile ale trii. 80000 de trani care au refuzat s se nscrie n C.A.P.-uri au fost arestati. Prin atalizarea Bncii Nationale a intrat n mna comunistilor cea mai important banc romneasc.

Pe plan cultural au fost rupte relatiile cu Occidentul si s-a adoptat modelul sovietic: proletculturismul. n 1948 a fost adoptat Legea nvtmantului iar religia ca obiect de studiu a fost nlocuit cu istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si cu geografia U.R.S.S.. Profesorii care nu au acceptat au fost exclusi din nvtmnt. S-a introdus cenzura; Biserica a fost subordonat autorittilor comuniste iar biserica greco_catolic a fost silit s se uneasc cu cea ortodox.

n plan politic Romnia a intrat n C.A.E.R. n 1949 iar n 1955 a intrat n pactul de la Varsov