GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    1/31

      6

     

    “Culmea globaliz ării-moartea prinţ esei Diana”

    “O prinţ esă  englezoaic ă  cu un prieten egiptean au un accident , într-o

    maşină germană cu motor egiptean şi şofer belgian, care a băut whisky scoţ ian,

    urmări ţ i de paparazzi italieni, c ălare pe motociclete japoneze. Accidentaţ ii sunt

    trataţ i de un medic american cu medicamente produse în Brazilia.”- RevistaTranzit.

    CAPITOLUL I

    GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI

    RUTIER ÎN ECONOMIE 

    1.1  Aspecte şi concepte, privind globalizarea; Probleme globale ale

    omenirii.

    “Tr ăim o epocă în care întreaga Planetă a fost cercetată şi împăr ţită 

     între naţiuni”, spunea celebrul scriitor şi om de cultur ă  Paul Valery în

    Introducere la lucrarea “Regards sur le monde actuel” , apărută la Paris în

    1931.

     Analiştii consider ă  că  Paul Valery este primul teoretician al

    fenomenului pe care în prezent îl numim “globalizare”. Deşi nu i-a dat un

    nume, el a evidenţiat cinci caracteristici ale acestui fenomen, care r ămân

    până  astăzi elemente de referinţă  în înţelegerea şi interpretarea

    raporturilor de interdependenţă între economiile naţionale. 1

     Aceste caracteristici se prezintă în felul următor :

    •  Atingerea stadiului de cunoaştere şi evaluare a resurselor globale ale

    Planetei;

    •  Atingerea stadiului de cunoaştere, cartografiere şi importanţă  la nivel

    planetar a terenurilor locuibile şi cultivabile;

    •  Atingerea stadiului de interconectare prin sistemul de comunicaţii a

    tuturor regiunilor Globului;

    •  Atingerea stadiului de implicare a tuturor regiunilor Globului în situaţii

    speciale cum ar fi: r ăzboaie, crize economice, revoluţii, catastrofe

    naturale;

    1 Coşea Mircea-„Economia integr ării europene”; Ed. Tribuna Economică; Bucureşti, 2004, pag.18

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    2/31

      7

     

    •  Atingerea stadiului în care noile raporturi dintre popoare şi regiuni nu

    atenuează importanţa obiceiurilor, ambiţiilor şi tradiţiilor locale sau

    regionale, ci din contr ă  le poate transforma în eventuale surse de

    conflicto-globale.

     Azi, după  mai bine de 70 de ani, globalizarea este un fenomenunanim recunoscut, reflectând procesul de creştere a interdependenţelor

    dintre economiile şi societăţile naţionale prin tendinţa acestora de a se

    insera într-un ansamblu caracterizat de unitate prin diversitate. Aşadar,

    atacul terorist de la 11 septembrie 2001 este un aspect al globalizării, aşa

    cum Internetul este un alt aspect al ei. Comunicaţiile rapide şi extinse,

    libera circulaţie a persoanelor şi a ideilor, dar şi extinderea SIDA sau a

    pneumoniei şi mai nou extinderea gripei aviare sunt tot aspecte aleglobalizării.

    Globalizarea este o idee al cărei timp a sosit. Pentru mulţi,

    globalizarea este asociată  şi cu un sentiment de fanatism politic şi

    insecuritate cronică, prin aceea că la scara schimbării economice şi sociale

    contemporane pare să depăşească posibilitatea guvernelor naţionale ori a

    cetăţenilor de a controla, a contesta sau a se opune acestei schimbări. Cu

    alte cuvinte, globalizarea evidenţiază  într-un mod convingător, limitelepoliticii naţionale.2

    Globalizarea este şi internaţionalizarea pieţelor financiare şi jocul în

    timp real pe pieţele bursiere de la polii opuşi ai Planetei ca şi creşterea f ăr ă 

    precedent a schimburilor internaţionale de bunuri şi servicii.

    Globalizarea este prezentă  şi la televizor prin cele mai mult de

    treizeci de canale internaţionale pe care ni le ofer ă  transmiterea prin

    sateliţi, dar şi atunci când la McDonald′

    s mâncăm acelaşi tip dehamburger, pe care îl mănâncă mai mult de un miliard de oameni de pe

    toate continentele. “Unii se tem de globalizare ca de un “tăvălug” care ne

    va distruge cultura, tradiţiile şi chiar identitatea naţională. Alţii , cred că,

    globalizarea este singura şansă pe care o avem de a ne dezvolta şi de a

    intra în lumea civilizată” , spunea Mircea Coşea în lucrarea sa.

    Globalizarea nu reprezintă nici pe departe un fenomen nou. Primele

    simptome ale acestuia au apărut cu mult timp în urmă. Fenomenul s-a2 Popescu.Ion, Bondrea.Aurelian, Constantinescu.Mădălina- “Globalizarea-mit şi realitate”; Ed. Economică;

    Bucureşti, 2004;pag.9. 

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    3/31

      8

     

    dezvoltat însă  treptat cunoscând etape distincte de evoluţie, până  în

    momentul în care nu a mai putut fi explicat prin vechile şabloane cu care ne

    obişnuise economia clasică şi chiar neclasică. Adâncirea legăturilor dintre

    noii actori ai economiei mondiale, a atins la un moment dat un asemenea

    nivel încât întregul sistem categorial al economiei politice a trebuit să  fierevizuit şi restructurat în scopul oglindirii mai clare a noilor relaţii intervenite

     în relaţiile economice internaţionale. Este adevărat că o lungă perioadă  de

    timp manifestarea acestor relaţii de interdependenţă economică nu a pus

    cu atâta acuitate problema găsirii unor definiţii noi menite să  refacă  din

    temelii vechea structur ă  categorială  intrată  în rutină. Din acest punct de

    vedere, globalizarea poate fi considerată  ca un concept “nou născut” pe

    fondul evoluţiei vertiginoase a evenimentelor economice caracteristiceultimei păr ţi a secolului XX şi a atingerii pragului mediatizatului an 2000.

    Făr ă  îndoială  una din problemele teoretice pe larg dezbătută  în

    legătur ă cu fenomenul globalizării vizează momentul declanşării lui, cu alte

    cuvinte a începutului său. Cercetătorii nu au ajuns la un punct de vedere

    comun, totuşi f ăcând abstracţie de o serie de detalii istorice, se poate

    spune că până la urmă s-au conturat trei posibilităţi de abordare a acestui

    aspect şi anume:3

      Unii consider ă  că  ,despre globalizare  se poate vorbii chiar de la

     începutul istoriei efectele acestui proces resimţindu-se mai mult sau mai

    puţin în timp, până  la momentul când a cunoscut o accentuare

    deosebită;

      După  alţii dimpotrivă, globalizarea  este un fenomen contemporan

    caracteristic modernizării şi dezvoltării capitalismului cu menţiunea că în

    ultimele două decenii s-a marcat o accentuare deosebită;  În fine, poate fi întâlnit şi punctul de vedere potrivit căruia globalizarea 

    constituie un fenomen recent asociat însă  cu alte evenimente

    economice şi sociale cunoscute deja sub denumirea de post

    industrializare, post industrialism sau, aşa cum menţionează unii autori,

    cu reorganizarea capitalului în alte baze.

    Pentru a ieşi din această capcană aparent teoretică alţi cercetători au pus

     în evidenţă

      un argument care are toateşansele de a fi acceptate, fiind

    absolut raţional. El se refer ă la aria de cuprindere a procesului globalizării.

    3 Waters Malcom -“Globalization Routlege”, London, 1996, pag.4

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    4/31

      9

     

    Potrivit acestui punct de vedere globalizarea, în sensul larg al cuvântului  

    acoper ă  trei domenii ale vieţii sociale, respectiv: economic, politic şi

    cultural. Evident partea economicului vizează  toate fazele procesului de

    reproducţie, adică, producţia-repartiţia-schimbul şi consumul, reprezentând

    structura de rezistenţă, coloana vertebrală  a globalizării pe baza căruiaapar şi se dezvoltă  celelalte două  componente, reflectate de relaţiile

    politice şi culturale.4

    Ca termen strict, globalizarea semnifică  multitudinea transformărilor

    economico-sociale înregistrate de omenire în prezent, extinse la scar ă 

    integratoare şi generate de impactul fluxurilor financiar-monetare

    transcontinentale asupra caracteristicilor interacţiunilor sociale.5

     Globalizarea se refer ă la acea transmutaţie intervenită în structura şimodul de organizare a societăţilor omeneşti care a dus la ampla disociere

    şi polarizare a statelor-naţiune sau, cel puţin, a ceea ce a mai r ămas astăzi,

    la început de mileniu trei, din acestea. Totuşi, termenul nu trebuie “citit” ca

    fiind unul de natur ă a prefigura iminenta naştere a unui alt tip de societate

    mondială  armonioasă  şi, de asemenea, nu trebuie înţeles ca un proces

    universal de integrare în noi structuri mondiale caracterizate prin creşterea

    gradului de convergenţă a culturilor şi civilizaţiilor, astăzi, naţionale.Cu toate că  termenul globalizare  a atins deja statutul unui clişeu

    extrem de popular, conceptul în sine nu este cu totul de esenţă novatoare.

    Originile lui se găsesc încă de pe vremea scrierilor intelectualilor sfâr şitului

    de secol XIX şi început de secol XX adică  din perioada maximă  de

    penetrare a ideilor lui Karl Maxx şi ale sociologilor adepţi ai şcolii lui Saint-

    Simon.

    Omenirea a trebuit să  aştepte până  la sfâr şitul anilor 60 , cândtermenul globalizare, a căpătat girul academic şi a experimentat o întindere

    cu adevărat universală. Această  “epocă  de aur” a r ăspândirii rapide a

    interdependenţelor dintre naţiunile Occidentului (statele industrializate şi

    economic dezvoltate), a fost cea care a demonstrat lacunele gândirii

    economico-sociale tradiţionale, care presupunea o separaţie strictă  între

    politica economică  internă a unui stat şi regulile ce trebuiau să guverneze

    relaţiile comerciale interna

    ţionale ale acestuia.

    4 Postelnicu Gheorghe– “Globalizarea Economiei”, Ed.Ec. Bucureşti 2000 pag.16.5 Erhan Florin – “Globalizarea-în căutarea echilibrului”, Ed. Ec. Bucureşti 2003, pag.23 

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    5/31

      10

    Ceea ce separ ă  fenomenul contemporan al globalizării de

    manifestările lui timpurii este tocmai faptul că  lumea s-a mişcat de la

    dezvoltarea “în sine”, la fiinţa “pentru sine”, în sensul că  a învăţat “să 

    gândească”, să  înţeleagă  apartenenţa ei la “un singur loc”, să 

    conceptualizeze fragilitatea suportului planetar şi să  sesizeze că  unitateade vederi asupra problemelor majore fundamentale este singura cale de

    urmat pentru a supravieţui.6

     Într-o lume ce devenea, pe zi ce trecea, din ce în ce mai

    interdependentă, evenimentele economice, politice şi militare de peste mări

    şi ţări aveau un impact imediat “acasă”, şi în paralel, orice zguduire din

    mediul intern al statului-naţiune genera valuri de reacţii în teorii situate la

    mii de kilometri distanţă. Imediat după  colapsul Blocului Comunist, adică după  transformările radicale 1989-1990, teama oamenilor de rând privind

    efectele globalizării a crescut exponenţial. Bineînţeles, perioada a concis

    cu “Revoluţ ia informaţ ional ă”, iar dezvoltările ce au însoţit-o au părut de

    natur ă a confirma supoziţia că  lumea va deveni rapid un “spaţiu comun al

     împăr ţirii cuceririlor economice şi sociale”.

    Globalizarea a constituit, încă de la începuturile ei, un izvor nesecat

    de controverse, nu numai între oamenii de rând, în ciorovăielile lor din piaţă sau de pe la colţul str ăzii, ci mai ales între discipolii academici ai unei şcoli

    sau alteia.

     Aşa s-a născut, mitul globaliz ării.

    Nici o definiţie a fenomenului globaliz ării nu este mai cuprinzătoare

    decât cea indusă  de cunoscuta sintagmă  a “statului planetar ”, prin care

    Marshall McLuhan surprindea acum câteva decenii esenţa fenomenului din

    zilele noastre:

    7

      tehnologiilor ale informaţ iei care ne pun mai rapid şi mai des în

    leg ătur ă cu al ţ ii;

    comprimarea distanţ elor noi tehnologii;

    interconectarea şi creşterea dependenţ elor reciproce;

    integrarea pieţ elor financiare şi de capital;

    internaţ ionalizarea (globalizarea) crescând ă  a produc ţ iei prin

    intermediul firmelor transnaţ ionale;

    6 Robertson R.-“Globalization”; Sage, London,1992,pag.58

    7 Bari Ioan-“Probleme globale contemporane”,Ed.Economică,Bucureşti,2003,pag.32.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    6/31

      11

      apari ţ ia unor fenomene planetare care necesit ă  abord ări globale

    (protec ţ ia mediului înconjur ător, protejarea surselor de apă  potabile,

    migraţ ia masiv ă  ilegal ă, cauzat ă  de săr ăcie şi de conflicte interetnice şi

    militare, şi nu în ultimul rând, internaţ ionalizarea crimei organizate şi a

    terorismului internaţ ional).Deşi prezentă  ca un fenomen specific sfâr şitului de secol şi de

    mileniu globalizarea, sau cel puţin unele dintre dimensiunile sale nu sunt

    lipsite de o lungă  istorie. Sub acest din urmă  aspect, globalizarea

    reprezintă  consecinţa aproape naturală  a cursului tot mai accelerat

    imprimat istoriei, dacă nu de Renaştere, atunci cel puţin de prima Revoluţie

    industrială. Ceea ce deosebeşte fenomenul contemporan de precedentele

    procese integraţioniste sunt:  scara (anterior regional ă, actual mondial ă );

     ritmul schimbărilor (universalizarea internetului);

     şi sprijinirea într-o mai mare măsur ă decât înainte pe procesul tehnologic,

    cu impact imediat asupra condi ţ iilor vieţ ii cotidiene.

    Totuşi, este bine să  nu uităm că  nu doar eroii romanelor lui Jules

    Verne, dar chiar unii dintre contemporanii acestuia călătoreau global (este

    adevărat în 80 de zile), comunicau global (prin intermediul telegrafului) şichiar gândeau global asupra unor probleme mai actuale azi decât oricând,

    precum dezarmarea sau chiar cele de factur ă ecologică .

    Putem afirma oare c ă globalizarea este un proces care se deruleaz ă 

    de secole?  8Triburile de indieni au călătorit cu unele secole în urmă  din

    Mongolia spre America de Nord; Roma antică stabilise legături comerciale

    cu negustorii asiatici care se strângeau la o dată  fixă  în marea Insulă 

    Ceylon, în aşteptarea flotei romane care venea dintr-un port de la MareaRoşie; marile descoperiri geografice din Evul Mediu au fost rezultatul unor

    călătorii intercontinentale. Prin urmare fluxurile umane, de produse şi

    simboluri, există  de foarte mult timp. Dar aceste accepţiuni nu sunt

    suficiente pentru a judeca procesul globalizării prin prisma aspiraţiei

    generale de a poseda instrumente sau tehnici de cunoaştere şi de

    stăpânire a lumii.

    Kevin H.O Rourke (profesor la Universitatea din Dublin)şi Jefferey  G.

    Williamson ( profesor la Universitatea Harvard) şi-au propus să r ăspundă la

    8 Bari Ioan-“Globalizarea şi probleme globale”;Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag.53.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    7/31

      12

     

     întrebarea: “Când a apărut de fapt globalizarea?”, în lucrarea cu acelaşi

    nume apărută  în 2000. Unii istorici asociază  “big bang-ul” globalizării

    momentelor 1492, când Christopher Columbus a atins Americile şi 1498

    când Vasco da Gama face ocolul Africii, acestea fiind considerate cele mai

    importante evenimente ale istoriei umanităţii. Alţi istorici susţin că procesulglobalizării a apărut mult mai timpuriu.9

    O a treia opinie consider ă  că  economia lumii a fost extrem de

    fragmentată şi “dezglobalizată” înaintea secolului al XIX-lea. Nici una dintre

    aceste trei perspective nu a demonstrat în mod explicit diferenţa dintre

    expansiunea comer ţului mondial condusă  de vectorul creşterii cererii şi

    ofertei în cadrul partenerilor comerciali naţionali (ex. creşterea populaţiei) şi

    expansiunea comer ţului indusă  de vectorul integr ării pieţelor (formă  demanifestare centrală a globalizării, care conduce la convergenţa preţurilor).

    Cei doi autori demonstrează empiric că cele două momente, 1492 şi

    1498, nu au avut impactul presupus de către istorici, cu toate că  nu

    minimizează  importanţa istorică  a acestora, când a apărut transferul de

    tehnologie, de produse agricole, de boli, etc. la scar ă  globală. Dar au

    evidenţiat cu numeroase argumente că  secolul al XIX-lea a fost leagănul

    globalizării, iar în a II-a jumătate a secolului XX acest fenomen a erupt, cutoate că termenul de globalizare s-a încetăţenit abia în anii 90.

    De astfel, studiul “Globalizare, creştere şi săr ăcie”, elaborat de Banca

    Mondială şi republicat în anul 2002 împreună  cu Oxford University Press

    apreciază că au existat mai multe valuri ale globalizării:10

    •  Primul val ar fi avut loc între anii 1870-1914  şi s-a concretizat prin

    creşterea sensibilă  a fluxurilor de mărfuri, capital şi for ţă  de muncă, ca

    urmare a dezvoltării transporturilor şi reducerii obstacolelor din caleacirculaţiei factorilor de producţie (ponderea exporturilor în exportul mondial

    s-a dublat, capitalul str ăin s-a triplat comparativ cu venitul în ţări în

    dezvoltare din Africa, Asia şi America Latină ), 60 de milioane de cetăţeni

    au migrat din Europa către America de Nord şi alte zone; mişcările din

    ţările foarte populate, precum China şi India către ţări mai puţin populate

    cum erau Sir Lanka, Birmania, Thailanda, Filipine şi Vietnam au avut

    aceeaşi intensitate; 10% din populaţia mondială s-a aflat în mişcare pe plan9 Bari Ion, Op.cit., 2003, pag.32 .

    10 Dumitrescu Sterian, Marin George, Puiu Ovidiu– “Economie mondială”, Ed. Independenţa Economică,

    Piteşti ,2003, pag.160.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    8/31

      13

     

    mondial. Primul r ăzboi mondial, criza economică din anii 1929-1933, ca şi

    al doilea r ăzboi mondial nu au fost de natur ă  să  susţină  tendinţele

    anterioare. Dimpotrivă politici economice incorecte, şomajul, naţionalismul

    au condus guvernele către un protecţionism accentuat, care a avut ca

    rezultat încetinirea creşterii economice, extinderea săr ăciei şi adâncireainegalităţilor pe plan mondial.

    •  Al doilea val s-ar fi desf ăşurat între anii 1950 şi 1980, caracterizat prin

    concentrarea atenţiei ţărilor dezvoltate asupra revigor ării relaţiilor

    comerciale printr-o serie de liberalizări multilaterale sub auspiciile GATT,

    precum şi prin orientări către integrarea economică. Ţările în dezvoltare în

    majoritatea lor s-au limitat la exportul produselor de bază, ceea ce a

    contribuit la adâncirea inegalităţilor.•  Al treilea val , început în anii 1980 şi continuând şi astăzi, a fost gr ăbit de

    procesul tehnologic în transporturi şi tehnologia comunicaţiilor, ca şi de

    alegerea f ăcută  de ţări mari în dezvoltare de a-şi îmbunătăţi climatul de

    investiţii şi de a adopta o poziţie deschisă faţă de comer ţul exterior. Pentru

    prima dată s-a dovedit că ţările sărace sunt capabile să utilizeze potenţialul

    for ţei de muncă  pentru a pătrunde pe pieţele globale ale produselor şi

    serviciilor.Pentru unii globalizarea  se identifică  cu “americanizarea”, alţii

    asociază termenul cu creşterea importanţei pieţei mondiale, în timp ce o a

    treia categorie utilizează  conceptul pentru descrierea unei realităţi

    ideologice – globalizarea ca victorie a economiei de piaţă.

    “Globalizarea reprezint ă procesul prin care distanţ a geografic ă devine

    un factor tot mai puţ in important în stabilirea şi dezvoltarea relaţ iilor

    transfrontaliere de natur ă economic ă, politic ă şi socio-cultural ă. Reţ elele derelaţ ii şi dependenţ ele dobândesc un potenţ ial tot mai mare de a deveni

    internaţ ionale şi mondiale.” 11

    “Globalizarea înseamnă exportul unui model de existenţă social ă: cel

    al lui homo occidentalis; adic ă  globalizarea ar reprezenta voinţ a de a

    uniformiza mentalit ăţ ile, de a le determina prin factori de presiune

    mediatic ă să-şi însuşeze aceeaşi concepţ ie despre lume şi viaţă ca cea a

    Occidentului americanizat de ast ăzi.” 

    12 

     11

     Bari Ioan- Op.cit.,2003, pag.34.12

     Dumitresu Sterian,Marin George, Puiu Ovidiu - Op.cit. pag.159.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    9/31

      14

     

     În viziunea secretarului general al O.N.U., termenul de globalizare 

    sintetizează : complexul ac ţ iunilor transfrontaliere în creşterea între indivizi,

    instituţ ii şi pieţ e, implicând variate şi multiple activit ăţ i şi determinând o

    dezvoltare a cooper ării la scar ă mondial ă.13

    Globalizarea duce la eliberarea barajelor din calea liberului schimb şila integrarea economiilor naţionale, ea poate fi un factor al bunăstării şi are

    potenţialul de a aduce bogăţia tuturor, în special celor săraci.14 Prin urmare

    relaţiile la nivel internaţional sunt mai uşor de stabilit şi oamenii, mărfurile şi

    simbolurile sunt eliberate de contextul geografic. Într-un sistem global

    acestea se mişcă  liber la nivel planetar, devenind din ce în ce mai clar ă 

    ideea că indivizi şi societăţile sunt tot mai puţin protejaţi de graniţe.

    Globalizarea nu este un fenomen în totalitate negativ. Ea este unfactor de integrare a omului în comunitatea mondială  şi ofer ă  spaţiu de

    desf ăşurare noilor sisteme de guvernare globală  şi unei societăţi unite

    globale. Globalizarea se refer ă  la toate acele procese prin care popoarele

    lumii sunt încorporate într-o singur ă societate mondială, societatea global ă.

    Globalizarea presupune comprimarea timpului şi spaţiului, reducerea

    timpului , respectiv a perioadei dintre achiziţionarea factorilor de producţie

    şi obţinerea produsului finit, astfel încât el să poată fi livrat “just-in-time”. Odată  cu aceasta, barierele spaţiale au început să  cadă  una câte una,

    omenirea transformându-se, în scurt timp, într-un câmp de acţiune, în

    cadrul căreia circulaţia capitalului a devenit din ce în ce sensibilă  la

    avantajele relative şi la localizarea spaţială  particular ă. Pardoxal, pe

    măsur ă ce producţia a fost delocalizată, fiind amplasată, acum, în cele mai

     îndepărtate colţuri ale lumii, consumul s-a universalizat şi el, conducând la

    o oarecare omogenizare a gusturilor.

    15

      Este suficient să  amintim, înaceastă privinţă, doar câteva exemple legate de r ăspândirea rapidă a unor

    articole de îmbr ăcăminte precum blue jeans, cucerirea pieţei băuturilor

    r ăcoritoare de către Coca-Cola şi Pepsi-Cola, dezvoltarea incredibilă de a

    reţelei de restaurante de tip McDonald′s.16

     13

     Kofi Annan-“Preventing War and Disaster. A Growing Global Challenge”, Annual Report of Organization,NewYork, 1990 pag.70.14 Jospeph E.Stiglitz-“Globalizarea. Strategii şi deziluzii”,Ed. Economică, Bucureşti,2003, pag.1015 Popescu.I, Bondrea.A, Constantinescu.M- Op.cit., pag.17.16

     Ritzer.G.-“The McDonaldization of Society”, Thousand Oaks, Pine Forge, 1993, pag.13. 

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    10/31

      15

     

    Globalizarea,  poate fi definită  ca intensificarea relaţiilor sociale în

    lumea întreagă, care leagă  într-o asemenea măsur ă  localităţi îndepărtate,

     încât evenimentele care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora

    similare, petrecute la multe mile depărtare şi invers. Globalizarea este

    reţeaua globală  care a adunat laolaltă  comunităţi de pe această  planetă,altădată  dispensate şi izolate, într-o dependenţă  mutuală  şi o unitate ale

    unei singure lumi.

    Lumea devine tot mai mult un ”supermarket global” (a global

    shopping mall), în care ideile şi produsele pot fi găsite peste tot în acelaşi

    timp. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a treia au numit colonizare.

    Globalizarea se refer ă  la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ

    lipsite de factorii distanţă şi graniţe, în aşa fel viaţa umană se desf ăşoar ă din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca un loc unic.

    Termenul de globalizare a intrat pentru prima oar ă într-un dicţionar în

    1961. De la mijlocul anilor 80 câştigă  o circulaţie considerabilă: el se

    alătur ă ca adjectiv altor termeni ca pieţe, instituţii, ecologic, finanţe, r ăzboi,

    conferinţe, comunicaţie, migraţie, legi, fabrici, societate civilă, evenimente

    şi riscuri.17Daniel Yernig face diferenţierea între globalizare  ca proces de

    expansiune a comer ţului şi investiţiilor şi globalitate, care este o stare sau ocondiţie, o realitate dincolo de globalizare: „intrarea într-o lume a

    globalizării”.18

    Globalizarea, la drept vorbind, este procesul prin care oamenii de

    oriunde înţeleg să  accepte ceea ce-i aseamănă, punând în surdină  ceea

    ce-i separ ă. Globalizarea reprezintă  noua ordine economică  şi politică  a

    lumii, ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de

    guvernanţa globală. Este procesul de funcţionare a economiei globale,care, în cadrul societăţii globale, devine aptă să creeze structuri de decizie

    globală pentru soluţionarea problemelor globale.19

    Mulţi privesc procesul globalizării cu ostilitate, chiar cu teamă,

    considerând că  el determină  creşterea inegală  între naţiuni, provoacă 

    şomajul şi ameninţă standardele de viaţă şi procesul social.

    17 Jan Aart Scholte-“Globalization and social change”, Transnational Associations, Bruxelles, 1998, pag.56

    18 Coautorul căr ţii The Commanding Heights, 1998, face acestă precizare cu ocazia fuzionării companiilor Daimler-

    Chrysler, prezentate ca fenomen al globalizării. Newsweek, May, 1998.19

     Dinu Marin- « Globalizarea şi aproximările ei »,colecţia nr. 9 –prelegeri, Ed. Economică Bucureşti, 2004, pag.81.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    11/31

      16

     

     Aşadar, globalizarea este o realitate, iar orice ţar ă care-şi pregăteşte

    temeinic viitorul se vede nevoită  să  se interfereze cu ea. Neadaptarea la

    noul mediu al globalizării înseamnă nu numai o şansă pierdută, ci şi riscul

    de a pierde poziţii şi segmente deja dobândite.

    Probleme globale

    Cercetarea ştiinţifică, economică, social-politică  a debutat în anii’70

    cu aşa-numitele probleme globale. De ce subiectul nu a fost abordat

    anterior? Să  fie vorba oare, despre conturarea lui abia în cea de-a doua

     jumătate a secolului XX ? Făr ă îndoială că nu. Primele probleme globale au

    apărut mai devreme. Analiza lor a început însă  mai târziu, dată  fiind

    dificultatea creată  de caracterul lor planetar şi de constrângerilereprezentate de nivelul aparatului tehnic de cercetare. A fost nevoie de cea

    de-a treia revoluţie industrială, de revoluţia informaţiei şi a comunicării,

    pentru ca aceste constrângeri să dispar ă.

     În mod logic orice “problemă” sugerează existenţa unei dificultăţi cu

    care ne confruntăm. O realizare, o performanţă  nu pot reprezenta

    “probleme”. Ele apar în situaţii exacte contrare, în cazul nerealizării

    obiectivelor propuse. Orice problemă impune identificarea unor soluţii caresă constituie r ăspunsuri valabile la chestiunea ridicată. Viaţa economică şi

    socială  are, desigur, problemele ei proprii. Ele nu apar brusc, ci sunt

    rezultatul acumulării în timp a unei mulţimi de dificultăţi care, într-un final,

    pot conduce la un impas. Problemele globale au caracteristici specifice,

    bine determinate.20

     În primul rând, ele sunt fenomene negative ce se manifestă la scar ă 

    planetar ă. De aceea, problemele globale nu trebuie confundate cu celecomune. Crizele economice, de exemplu, în evoluţia lor din perioada

    modernă, au reprezentat o problemă  globală  numai în intervalul 1929-

    1933, când au cuprins întreaga lume.

    Uneori problemele globale nu sunt definite, considerându-se că  se

     înţeleg de la sine sau că au tangenţă cu lumea în ansamblu, însă cele mai

    frecvente determinări se refer ă  la probleme apărute în urma dezvoltării

    obiective a societăţ

    ii, care creează  pericole pentru omenire în ansamblu

    sau care cer pentru soluţionarea lor eforturile întregii comunităţi

    20 Bari Ioan, Op.cit., 2003,pag.183

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    12/31

      17

     

    internaţionale. Unele probleme globale apar iniţial şi pot fi observate chiar

    la nivele geografice mai restrânse-continental, regional, zonal, naţional au

    local. Dar este greu de presupus că  o problemă  globală  care apare în

    oricare zonă  a globului poate fi depistată  peste tot. De pildă, foametea-

    aproape necunoscută  în multe ţări-r ămâne totuşi o problemă  globală  nupentru că  afectează  anumite structuri ale populaţiei, ci mase, popoare

     întregi. Sau, dacă ne referim la criteriul pericolelor pentru omenire, trebuie

    să recunoaştem că există multe probleme de natur ă ştiinţifică nesoluţionate

    care nu constituie pericol pentru omenire-cel puţin într-o fază-dar care vor

    putea fi incluse în categoria problemelor globale.

    O posibilă clasificare a problemelor globale, în funcţie de caracterul

    lor ar putea avea următoarea structur ă:21

      probleme universale, cu caracter politic şi socio-economic, cum ar fi

    prevenirea r ăzboiului nuclear şi păstrarea păcii pe planetă (aceasta ar fi

    o “superproblemă”sau “megaproblemă”), combaterea terorismului,

    dezvoltarea durabilă  asociată  nu atât cu creşterea economică, cât cu

    progresul socio-economic al omenirii;

      probleme cu caracter preponderent natural-economice (a materiilor

    prime, energetică, alimentar ă, ecologică, a oceanului planetar) nemijlocitlegate de bazele naturale ale vieţii pe pământ;

      probleme cu caracter preponderent sociale, care adesea sunt

    asemănate “bombei” sociale-demografice, relaţiile interetnice, “ecologia

    sufletului”(respectiv crizele culturilor, oamenilor, faunei), deficitul

    democraţiei, protejarea sănătăţii;

      probleme cu caracter combinat (simbioză  a fenomenelor naturale şi

    sociale) legate de dispariţia în masă  a oamenilor, cum ar fi conflicteleregionale, criminalitatea, avariile tehnologice, catastrofele naturale;

      probleme cu caracter pur ştiinţific: stăpânirea cosmosului, cercetarea

    structurii interne a pământului, prognoza pe termen lung a climatului, a

    căror nesoluţionare nu ar constitui un pericol iminent de cataclisme;

      “micile probleme”, cu caracter sintetic, care însoţesc întreaga dezvoltare

    a civilizaţiei umane şi de care, se pare, că  este greu de scăpat:

    birocraţia, corup

    ţia, egocentrismul, în paralel cu tendin

    ţele centripete.

    21 Dumitrescu Sterian, Marin George,  Puiu Ovidiu- “Economie Mondială”, Ed. Independenţa Economică, Piteşti,

    2006, pag.138.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    13/31

      18

     

    Este evident că  această  posibilă  clasificare are un caracter relativ, între

    probleme globale, mari sau mici, existând o puternică interdependenţă.

    Globalizarea a devenit o realitate a secolului XXI pentru că „Planeta”

    a conştientizat existenţa unor „bunuri comune” şi a necesităţii unui

    mecanism, la nivel global, de gestionare a acestora.Probleme cum ar fi : protejarea mediului înconjur ător, reglarea

    fluxurilor demografice, criminalitatea juvenilă, financiar ă sau informaţională,

    traficul de arme sau de substanţe radioactive, prostituţia, pedofilia,

    sănătatea publică, clonarea şi transplantul de organe au devenit „bunuri

    comune” ale comunităţii internaţionale a căror gestionare nu mai poate fi

    concepută la nivel local sau zonal.

    Printre problemele ale acestui început de secol se număr ă:22

      Contrar aştept ărilor, dispari ţ ia regimului sovietic şi destr ămarea

    Zidului Berlinului nu a însemnat nici pe departe, acceptarea automat ă  şi

    necondi ţ ionat ă  a modelului occidental al economiei de piaţă. Vasta

    regiune de la Estul Zidului Berlinului s-a fragmentat într-o manier ă 

    dramatică, diferenţele şi decalajele dintre ţări şi zone devenind tot mai mari.

    Doar o mică  zonă  economică  , limitrof ă  Occidentului (Polonia, Ungaria,

    Cehia) au reuşit să  mimeze mai convingător modelul occidental aleconomiei de piaţă, ceea ce i-a conferit perspective unei integr ări europene

    mai rapide.

      Deşi s-a crezut la începutul ultimului deceniu al secolului XX c ă 

    globalizarea va elimina problemele marilor conflicte o dat ă  cu încetarea

    R ăzboiului Rece, în realitate acestea nu au dispărut. S-a schimbat doar

    tipul şi forma de manifestare. A început o epocă  de restructurare şi

    reaşezare a diferitelor tipuri de interese, care a condus la o situaţiecaracterizată printr-un echilibru fragil între tendinţa de globalizare şi cea de

    fragmentare.

      Sfâr şitul R ăzboilui Rece nu a însemnat începutul manifest ării

    unei ere de cooperare şi conlucrare sistemic ă  şi instituţ ionalizat ă  între

     participanţ ii la viaţ a politic ă  şi economic ă  internaţ ional ă.  Cu alte cuvinte,

    sfâr şitul Războiului Rece nu s dus la constituirea unei pieţe planetare

    bazate pe libera competiţie, ci la apari

    ţia unor poli de identitate

    şi interese

    contrare, intraţi într-o puternică  luptă  de concurenţă  dar nu numai pe

    22 Coşea Mircea- Op.cit.2004, pag.28

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    14/31

      19

    motive economice, ci şi pe concepţii diferite privind viitoarea structur ă  a

    raporturilor de for ţe şi interese.

      Progresele procesului de globalizare nu au dus la diminuarea

    sau chiar disoluţ ia rolului Statului Naţ ional, aşa cum se credea înainte de

    încetarea R ăzboiului Rece. Contrar acestei păreri, „Statul naţional” şi-apăstrat rolul important în gestionarea economică  socială  dar trebuie

    recunoscut şi faptul că  rolul său este într-un accentuat proces de

    reevaluare şi adaptare.

      Globalizarea acutizeaz ă  problema, mai veche, a articul ării

    identit ăţ ii naţ ionale (sociale şi culturale) cu expresia ei politic ă (statul).

       Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 a constituit nu

    numai o dovad ă a faptului c ă globalizarea reprezint ă principala tendinţă alumii contemporane , dar şi faptul c ă  aceast ă  tendinţă  este extrem de

    vulnerabil ă. Tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că  este imperios

    necesar ă instituirea unui „sistem de securizare a globalizării .

       Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 a revigorat, însă şi

    opiniile antiglobalizare . Aceste opinii condamnă globalizarea pentru faptul

    că a generat mişcări teroriste prin agravarea injustiţiei sociale, a inegalităţii

    şi a săr ăciei la nivel mondial. Deteriorarea situaţiei şi condiţiei de viaţă  amilioane de persoane ar fi dus la radicalizarea populaţiilor arabo-

    musulmane care, în disperare, au aderat la mişcări teroriste violente de

    tipul Al-Qaida.

      În decursul istoriei, lumea a cunoscut Oraşe-State (Atena,

    Veneţ ia), Regiuni-State (epoca feudal ă ), Naţ iuni-Unite (XIX-XX), dar odat ă 

    cu dezvoltarea procesului de globalizare apar şi Reţ ele-State sau chiar

    Individ-Stat. Primul exemplu de Reţ ea-Stat este Al-Qaida iar primul Individ-Stat este Bin Laden. Desigur, un astfel de Individ-Stat are nevoie-la fel ca

    un melc hermit care caută o cochilie goală în care să se adăpostească- de

    un stat „golit” de instituţiile sale democratice (de exemplu, Afganistan).

    Globalizarea favorizează  astfel de „anomalii” aşa după cum ar putea

     încuraja apariţia unei Întreprinderi-Stat, care beneficiind de prezenţa unui

    stat destructurat şi golit de conţinutul instituţiilor sale democratice, ar putea

    acapara, prin investiţii sau privatiz

    ări, prerogativele statale în scopul

    utilizării lor pentru satisfacerea unor interese legate de concurenţa şi

    competitivitatea pe piaţa internaţională.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    15/31

      20

     

    Prin natura lor, problemele globale au un caracter complex.

     Această tr ăsătur ă este determinată, atât de aria de acţiune (mondială), cât

    şi de cauzele care le generează. La rândul lor, soluţiile problemelor globale

    sunt, ele însele, complexe.23  De regulă, pentru abordarea unei probleme

    globale este necesar să se acţioneze simultan asupra unui număr mare defenomene diferite. Soluţiile problemelor globale nu se pot baza pe folosirea

    for ţei, ci numai pe cooperarea internaţională a tuturor statelor.

     Analiza acestor probleme cu care se confruntă  comunitatea

    internaţională  la începutul secolului XXI ne îndreptăţeşte să  precizăm

    următoarele:

    -Procesul globalizării nu este echivalent cu procesul de formare a

    unei societăţi mondiale omogene şi a unei pieţe planetare unice.-Globalizarea nu este nici un proces de omogenizare treptată  a

    structurilor economice şi sociale naţionale care avansează lin ca urmare a

    unor înţelegeri, acorduri sau alt mod de conlucrare între principalii poli ai

    puterii economice, ci din contr ă, este un proces în salturi, cu evoluţii

    graduale şi câteodată contradictorii, declanşat de competiţia în care se află 

    aceşti poli.

     Într-adevăr, globalizarea dezvoltă  un sistem complex deinterdependenţe dar intensitatea lor difer ă  în funcţie de puterea şi poziţia

    fiecărei ţări în cadrul sistemului internaţional.

     În concluzie, o problemă globală reprezintă un fenomen complex, ce

    se manifestă  la scar ă mondială, planetar ă şi care, prin natura sa, are un

    caracter negativ. O problemă  globală  poate fi asemuită  unei maladii.

    Netratată  la timp, ea înseamnă  reducerea şi chiar dispariţia şanselor unei

    creşteri economice sănătoase a organismului economiei mondiale.

    1.2. FACTORI IMPLICAŢ I ΠN PROCESUL GLOBALIZ  ĂRII  

    Se poate constata că  fenomenul globaliz ării   se face simţit în toate

    domeniile şi nivelele societăţii contemporane. La nivel economic,

    globalizarea este urmarea directă a faptului că  pieţele interne nu mai pot

    acoperi costurile crescânde ale cercetării şi dezvoltării din propriile resurse,

    şi nici investiţiile de pe aceste pieţe, datorită  ciclurilor de viaţă  tot mai

    23 Mosiuc C.- “Economie internaţională”; Ed. Fundaţia României de Mâine, Bucureşti, 2001, pag.71.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    16/31

      21

    scurte ale produselor, sub aspect tehnologic.24 Firmele naţionale se extind

    dincolo de graniţele statului de origine, devenind transnaţionale, apar

    fuziuni de firme, producţia sau desfacerea se realizează de două sau mai

    multe firme.

    Globalizarea este prezentată  la nivelul pieţelor, firmele diversificând-şi sursele de aprovizionare şi zonele de desfacere.

    Dezvoltarea internaţională  a afacerilor economice implică  surse de

    finanţare tot mai mari pentru investiţiile necesare acestui proces. În

    condiţiile în care sursele interne degajate din economia naţională, nu sunt

    suficiente pentru a finanţa noile investiţii, este necesar să  se apeleze la

    resursele financiare ale altor state. Problemele se complică atunci când nu

    toate statele pot degaja aceste fonduri, ci doar statele dezvoltate. Apareastfel, o concurenţă  între firme pentru a atrage fondurile disponibile, care

    ridică  remuner ările acestor capitaluri, aspect ce impune ca ele să  fie

    alocate unor activităţi ce aduc beneficii suficiente, dar din păcate, aceste

    noi activităţi implică  şi riscuri suplimentare şi, în final, o creştere

    propor ţională a exerciţiilor financiare încheiate cu pierderi sau falimente.

    Primul factor al globaliz ării este inovaţ ia tehnologic ă. El cuprinde mai

    ales tehnologia de informare şi comunicare. Acesta are un asemeneaimpact asupra mobilităţii şi comunicării, încât “revoluţia tehnologică” implică 

    şi “o revoluţie socială” şi o avansare clar ă de la capitalismul industrial către

    o concepţie postindustrială a relaţiilor economice.

    Prima revoluţ ie tehnologic ă  (sfâr şitul secolului al XVIII-lea) a constat

     în apariţia maşinii cu aburi, proces derulat pe traseul fier-vapori textile,

    produsele care au modelat structurile economice şi tehnologice fiind

    cărbunele, fierul şi confecţiile. Dominaţia acestora a durat peste 100 de ani.Cea de-a doua revoluţ ie  (sfâr şitul secolului al XIX-lea) a consemnat

    triumful electricităţii şi al sistemelor tehnologice electro-mecano-chimice,

    proces derulat pe traseul electricitate-oţel-mecanică-automobile-aviaţie-

    petrol-chimie. Perioada de tinereţe s-a înscris în intervalul 1870-1914, iar

    cea de afirmare , maturitate şi extindere s-a întins până  prin anii 1950-

    1960.

    Cea de-a treia revoluţ ie a început, practic, în 1950 după ce în 1948 a

    fost descoperit tranzistorul, urmat de micro proceselor la începutul anilor

    24 Ciutacu Constantin-“Reformă şi metareformă”, Ed. Expert, Buc. “2001, pag.23

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    17/31

      22

     

    1970 şi de introducerea acestuia în prelucrarea informaţiilor,

    telecomunicaţiilor şi telematică. Produsele care domină  această  perioadă 

    sunt: microordinatoarele şi computerele personale, roboţii, videodiscurile,

    laserul, faxul, radiotelefonul, internetul, biomasa. În general, sistemele

    tehnologice, ataşate celor trei revoluţii industriale coexistă, se întrepătrund,dar se şi substituie şi se elimină reciproc, printr-o luptă, intertehnologică, ce

    se transformă  în domenii economice, sociale şi cultural-educaţionale ale

    fiecărei ţări.25

     Al doilea factor al globaliz ării este hegemonia ideologiei  neoliberale.

    Ea este legată  de triumful ideologiei economiei de piaţă  a societăţii de

    consum şi de distracţie. Este un curent ideologic global în care democraţia

    este considerată  sor ă cu economia de piaţă, împreună  formând o echipă câştigătoare.

    Realitatea globalizării poate fi înţeleasă ca fiind o concentrare a celor

    doi vectori: “noua tehnologie” şi “hegemonia valorilor neoliberale”.

    Ideologia neoliberală  invită  politicienii să  liberalizeze pieţele, să 

    descentralizeze economiile şi să  privatizeze companiile de stat. Apoi,

    inovaţiile tehnologice, mai ales informatizarea şi telecomunicaţiile au

    permis actorilor economici să  profite deplin de posibilităţile deschise depieţele libere. Tot tehnologia informatică a permis mişcările de capital spre

    toate colţurile lumii într-o fracţiune de secundă. Tot ea, împreună  cu

    procesul de revoluţionare a transporturilor au permis producerea unor păr ţi

    componente ale unui produs în diferite continente pentru ca apoi să fie din

    ce în ce mai puţin legate de factorul geografic ca niciodată. Producţia,

    vânzarea şi cumpărarea au început să  fie (asamblate şi distribuite pe

    pieţele din lumea întreagă) din ce în ce mai puţin legate de factorulgeografic ca niciodată. Acest lucru s-a întâmplat pentru că  ideologia

    neoliberală  a convins politicienii să  înlăture “barierele la penetrarea

    pieţelor”, dar şi pentru că tehnologia avansată a permis circulaţia bunurilor,

    banilor ,simbolurilor şi oamenilor dincolo de frontiere, repede şi ieftin.

    Deşi hegemonia neoliberalismului poate fi considerată for ţa motrică a

    globalizării, nu se poate spune că  toate consecinţele globalizării au fost

    dorite sau măcar prev

    ăzute de protagoni

    ştii acestei ideologii.

    25 Bari Ioan-Op.cit. ,2003, pag.36.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    18/31

      23

     

    Există  mulţi susţinători ai ideii că  nu economia a fost cea care a

    determinat dezvoltarea procesului de glolobalizare, ci tehnologia şi

    ideologia confirm căreia o colectivitate se poate lansa în acţiuni de natur ă 

    internaţională  sau, mai curând, care promovează  ideea creaţiei unei lumi

    f ăr ă  limite, caracterizată  tot mai puţin de ideea definirii teritoriilor,promovând o nouă “geografie a puterii”.26 Acest proces pare să  fi căpătat

    un caracter de sine stătător, ca for ţă incontrolabilă. Chiar dacă hegemonia

    neoliberalismului poate fi considerată for ţa cea mai importantă a dezvoltării

    globalizării nu se poate afirma că  toate consecinţele globalizării au fost

    dorite sau chiar anticipate de către protagoniştii acestei ideologii. Ea are la

    bază conceptual de democraţie (unde naţiune este entitatea politică, statul-

    autoritatea exclusivă în anumite graniţe; în acest model spaţiul internaţionaleste organizat în codul unui sistem interstatal).

    Pe lângă  aceşti factori care î şi pun amprenta în mod hotărâtor

    asupra globalizării, globalizarea economică  vine şi completează  lista

    acestora. Globalizarea este cel mai caracteristic fenomen al dinamicii

    sociale contemporane. Ea se manifestă  în toate domeniile vieţii: politic,

    economic, cultural, ştiinţific. Cea mai importantă  este globalizarea

    economică, potrivit căreia organizaţiile economice se internaţionalizează formându-se reţele de agenţi cu o firmă  centrală  (firma mamă) şi firme

    subsidiare (firme fiice) distribuite în plan continental- firme multinaţionale,

    sau chiar intercontinentale-firme globale.27

    Globalizarea economică este cea mai importantă datorită  impactului

    său asupra condiţiei umane. Ea poate genera satisfacţii pentru cei ce

    reuşesc s-o abordeze în folosul lor şi nemulţumiri pentru cei marginalizaţi.

    Manifestările ostile de la Seattle, în 1999 şi Davos-Elveţia, ianuarie la careOrganizaţia Mondială  a comer ţului (OMC) şi alte foruri economice

    importante au dezbătut perspectiva extensiei fenomenului , subliniază 

    caracterul contradictoriu al globalizării. Motivaţia atitudinii de respingere a

    globalizării de către manifestanţi este nerespectarea spiritului democratic în

    relaţia dintre state şi încălcarea independenţei şi suveranităţii ţărilor slabe

    cărora le corespunde majoritatea populaţiei globului.

    26 Waters Malcom-Op.cit.pag.12.

    27 Robert B. Reich, “Munca naţiunilor. Pregătindu-se pentru capitalismul secolului XXI”, Paidea, Bucureşti,

    1996,pag.65

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    19/31

      24

     

    Prin avantajele incontestabile pe care globalizarea le confer ă  însă 

    celor capabili s-o folosească  şi anume lărgirea pieţelor de desfacere la

    produsele şi serviciile oferite de firme, obţinerea unor efecte pozitive din

    utilizarea selectivă a resurselor globului, realizarea unor producţii de masă,

    ieftine şi de bună calitate prin concentrarea producţiei la firmele globale,creşterea potenţialului competiţional faţă  de celelalte firme, globalizarea

    tinde să  se dezvolte tot mai mult. În întâmpinarea acestei tendinţe vin şi

    principalele for ţe create de societatea contemporană; progresele

    tehnologice din transporturi şi comunicaţii, amplificarea cooper ării

    internaţionale, dezvoltarea ştiinţei managementului, folosirea de către

    majoritatea populaţiei a limbilor de circulaţie internaţională.28

     Întreaga lume recunoaşte că  , datorită  avantajelor şi for ţelor care-lpropulsează, fenomenul globalizării nu poate fi oprit. Totodată spre a evita

    dezechilibrele sociale, este necesar ca la acest proces să participe cât mai

    multe state, ajutându-le pe cele mai slabe să  reducă  la minimum

    nemulţumirile şi frustr ările cu care se confruntă  pe această  linie. Ajutorul

    constă  la antrenarea la activitatea creatoare şi la o bună gospodărire a

    resurselor umane, materiale şi de mediul geografic de care dispun ţările

    slab dezvoltate. Se apreciază  că  numai o accentuare a procesuluieducaţional şi mai ales în domeniul gospodăririi resurselor proprii ar putea

    conferi for ţa necesar ă  ţărilor mai slab dezvoltate pentru integrarea

    internaţională.

    1.3. Globalizarea sistemului de transport; Locul şi rolul

    transportului rutier în cadrul globaliz ării .

    “Pieţ ele în expansiune, precum România, vor avea mult de câştigatdac ă  vor ridica atât barierele transportului rutier, cât şi pe cele ale

    comer ţ ului şi turismului”- spunea fostul preşedinte al României într-un

    interviu acordat revistei Cargo-magazin nr.4/2002.

    Relaţia dintre globalizare şi volumul transporturilor este complexă 

    datorită multitudinilor de cauze. Creşterea continuă a producţiei, mai mult

    timp liber pentru populaţie, noile tehnologii şi creşterea numărului de

    agenţii de turism sunt numai câteva exemple , ale tendin

    ţelor care vor

    28 *** Dosar Adevărul Economic, nr.34, 2000.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    20/31

      25

     

    influenţa viitorul dezvoltării sectorului de transport, în special transportul

    rutier (mai ales de pasageri) şi transportul naval.

    Se pune problema, că, viitorul dezvoltării sectorului de transport este

    “nesigur”. Scopul dezvoltării sectorului de transport, mai ales în sectorul de

    transport european, este să  arate, mai degrabă, impactul globalizăriiasupra transporturilor cu scopul reducerii de gaze şi de dioxid de carbon.

     Acest lucru presupune mijloace de transport performante, care sunt dotate

    corespunzător, care poluează mai puţin decât modelele precedente, care

    sunt bazate pe eficienţă şi rapiditate.29

    Statele, în special europene, trebuie să  găsească  căi comune de

    dezvoltare a acestui sector, iar imaginile viitoare ale acestui sector trebuie

    să fie fixate asupra reducerii emisiilor poluante.Constatările de până  acum, arată  că  rezultatele obţinute în cadrul

    acestui sector sunt “empirice” şi trebuie să existe o ambianţă perfectă între

    politica dusă de fiecare stat şi sectorul de transport al fiecărui stat.

    “Sectorul transporturilor” este un subiect cu schimbări drastice.

    Diferitele tendinţe şi factori principali influenţează  dezvoltarea în sectorul

    transporturilor. Schimbările într-un mod rapid şi creşterile mobile, vor avea

    un impact direct asupra sistemului de transport în viitorul apropiat. Pentruacest motiv, este important să  realizăm că un sistem de transport eficient

    este o precondiţie crucială  pentru dezvoltarea economică  şi un lucru de

    preţ în schimburile locale, regionale şi internaţionale.

    Mobilitatea pasagerilor şi libertatea transportului de marf ă, sunt

    considerate “un element” esenţial pentru societatea modernă. Cu

    integrarea în piaţa mondială, cu creşterea economică viitoare şi continuă,

    transportul devine un sector economic major, care este caracterizat princreşteri calitative şi cantitative.

     Atenţia sporită  pentru stimularea pieţei, în general, şi mişcarea în

    legătur ă  cu armonizarea (ca o politică  recentă  a Uniunii Europene) sunt

    aspecte, care pot să  aibă  un impact semnificativ al dezvoltării

    transporturilor. Aşa că, viitorul sectorului de transport este presărat cu

    incertitudini, pentru că sistemul poate fi influenţat de mai mulţi factori, care

    se dezvoltă în diferite c

    ăi.

    29 *** www. Crodenburg.com-« How to influence development în transport ? », Conferince No.6, Europien

    Strategies in the Globalizing; May 2001.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    21/31

      26

     

    Scopul globaliz ării   este să  câştige înţelegerea într-o dezvoltare

    viitoare a sectorului de transport, acesta reprezentând o perspectivă 

    europeană. Această dezvoltare viitoare a lumii globale va crea perspective

    serioase pentru transporturi, mai ales pentru transportul mărfurilor şi al

    pasagerilor.Globalizarea se refer ă la aria largă şi sporită a pieţelor internaţionale,

    la schimbările preferinţelor consumatorilor şi schimbările activităţilor

    industriale din lumea întreagă. În cercetările efectuate acest termen este

    interpretat ca o creştere economică  interdependentă  a ţărilor din lumea

    largă, prin sporirea volumului şi a varietăţilor tranzacţiilor cu mărfuri şi

    servicii şi prin internaţionalizarea fluxului de numerar şi de asemenea prin

    creşterea rapidă  în tehnologie şi viteza de divizare a informaţiilor.Globalizarea poate afecta indicatori, cum sunt fluxul de capital, comer ţul cu

    partenerii şi localizarea schimbărilor firmei, astfel înregistrând schimbări

    drastice ale activităţii de producţie specific regiunilor.

    Deosebit de semnificative sunt transformările produse de globalizare

     în materie de producţie. Corporaţia clasică naţională s-a transformat azi în

    reţea, încorporând într-un produs finit o suită de elemente culese din cele

    mai îndepărtate surse. Marca de fabricaţie r ămâne neschimbată din motivede prestigiu al calităţii, dar “made in” dispare, pentru că piesele se produc

     înainte de asamblare în zece locuri, apar ţinând reţelei globale.30

    De remarcat este următorul aspect constatat de Ioan Bari în lucrarea sa

    “Probleme globale contemporane” : Când un American cumpăr ă  un

    automobil Pontiac de la General Motors cu 20 000 USD el nu ştie că:

      6.000 USD merg în Coreea de Sud pentru operaţiuni de rutină  şi

    asamblare; 3.000 USD merg în Japonia pentru componente principale (motoare,

    axe planetare şi componente electronice);

     1.500 USD merg în Germania pentru designe;

     800 USD merg în Taiwan, Singapore şi Japonia pentru componente

    mici;

     500 USD merg în Marea Britanie pentru serviciile de reclamă;

     şi cam 100 USD merg în Irlanda pentru prelucrarea.

    30 ***Revista Cargo& Bus-Revisra Transporturilor, aprilie 2006,pag.18 

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    22/31

      27

    Restul-mai puţin de 8000 USD- revin celor care se ocupă  cu elaborarea

    strategiilor în Detroit, avocaţilor şi bancherilor din New York, lucr ătorilor din

    domeniul asigur ărilor şi cel al asistenţei sociale din toată ţara şi acţionarilor

    de la General Motors, majoritatea lor tr ăind în Statele Unite, dar un număr

    tot mai mare fiind cetăţeni str ăini. Un asemenea tip de producţie presupunereţele dezvoltate în transporturi, comunicări şi informaţii. Dar această 

    situaţie se poate constata aproape la nivelul fiecărei ţării, pentru că de fapt

    autoturismele , autovehiculele au devenit produse globale.

    Pieţele tind să se globalizeze datorită faptului că pieţele interne nu mai

    pot susţine costurile crescânde ale cercetării şi dezvoltării şi ciclurile de

    viaţă  ale produselor sunt tot mai scurte sub aspect tehnologic. Într-o

    măsur ă  tot mai accentuată, marile corporaţii î şi extind sfera de acţiune înafara graniţelor naţionale, recurgând la managementul transnaţional în

    domeniile inovaţiei, producţiei şi desfacerii. O data cu globalizarea pieţelor,

    produsele , la rândul lor, devin tot mai “globalizate”. Un produs finit

    reprezintă  tot mai mult rezultatul combinării unor „input-uri” materiale şi

    servicii ale căror surse de provenienţă  sunt tot mai diversificate, fiind

    localizate în cele mai diferite colţuri ale lumii. 

     Încă de la mijlocul anilor “80, rezultatele unor cercetări efectuate cuprivire la dimensiunea globalizării producţiei, industriei prelucr ătoare indica

    un stadiu avansat de globalizare în industria automobilelor, a bunurilor

    electronice de larg consum, în industria textilă  şi a confecţiilor. Se

    evidenţiază, de exemplu, că un “autoturism global” este construit din păr ţi

    componente provenite din numai puţin de 16 ţări diferite. Un exemplu

    concret de data mai recentă, ne este oferit de autoturismul –sport, de mare

    success “Mazda Miata”, care a beneficiat de servicii de design în California,de servicii de inginerie în Japonia, iar prototipul a fost construit in Anglia.

     Acesta fiind unul din miile de exemple care se pot da (firma Ford produce

    autoturisme destinate transportului european în Germania; firma Mercedes

    fabrică  autocare de 25-30 de locuri destinate transportului de călători în

    Turcia, ş.a.).

    Complexitatea mediului de afaceri internaţional a for ţat companiile

    să formeze alian

    ţe. Fuziunile

    şi contractele pe termen lung, caracterizeaz

    ă,

    f ăr ă îndoială economia modernă. Au apărut astfel adevărate reţele globale

    de afaceri. Conceptul de globalizare r ămâne acelaşi, păstrează  acelaşi

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    23/31

      28

     

     înţeles şi în cadrul serviciilor de transport, adică  transformarea pieţelor

    naţionale într-o “piaţă” f ăr ă  frontiere, atât din punct de vedere al

    consumului, cât şi din punct de vedere al producţiei de bunuri şi servicii.31

      România chiar dacă se mai împiedică din când în când nu poate şi

    nu va r ămâne indiferentă  la mişcările de pe plan internaţional, cel puţinpentru faptul că, în câţiva ani va fi “invitată” să  adere la Uniunea

    Europeană, iar logistica şi transportul rutier sunt printre primele sectoare în

    care se fac resimţite, pe plan intern influenţele globalizării. Activitatea de

    transport rutier din România, va trebui să se adapteze tendinţei generale,

    ceea ce presupune ca firmele să  î şi dezvolte capacitatea de a oferi

    clienţilor servicii de aceeaşi calitate, indiferent de locul unde acţionează.

    Globalizarea serviciilor de transport, în special a transportului rutier demarf ă  presupune asamblarea într-un lanţ  logistic a unor operatori de

    transport diver şi, care nu ştiu unii de alţii, dar concur ă la o prestaţie unică,

     în beneficiul aceluiaş client. La baza oricărei colabor ări, şi în consecinţă, a

    globalizării, stau, bineînţeles, considerentele financiare.

    Globalizarea transportului rutier, presupune, posibilitatea operatorului de

    transport rutier, de a desf ăşura activitatea în orice colţ  al reţelei globale,

    f ăr ă  nici o restricţie de ordin legislativ, politic , din partea statului, acolounde ,“transportatorul” doreşte să opereze.

    Totodată ,globalizarea transportului rutier dă posibilitatea producătorilor

    de mărfuri şi opţiunea de a folosi acel “transportator global”, care

    corespunde cerinţelor lor, indiferent de locul unde se află.

    Românii, şi în general est –europenii, reprezintă mână de lucru ieftină,

    receptivă la nou, şi dacă luăm în considerare şi legislaţia socială, mult mai

    sever ă  din Occident, observăm de ce marile companii au început să migreze spre ţări ca: Ungaria, Cehia, Slovacia şi România.

    Primii paşi ai globalizării au atins producţia în sistem lohn („ prelucrarea

    în lohn const ă într-o afacere economic ă internaţ ional ă desf ăşurat ă pe baz ă 

    de contractual ă între două firme din ţări diferite în care una execut ă contra

    unei retribuţ ii în bani sau natur ă  un produs la comand ă  după  modelele,

    desenele, de regul ă cu materii prime şi materialele celeilalte firme, care î şi

     păstreaz ă  dreptul de a comercializa   produsul respectiv sub marca

    31 ***Revista Tranzit –Revista Afacerii de Transport şi Logistică ; nr.9;septembrie 2005 ;pag.55.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    24/31

     proprie”)32  din industria textilă, fenomen ce a determinat pe operatorii de

    transport rutier să achiziţioneze autocamioane speciale, pentru a transporta

    mărfurile pe umeraşe. Aceştia au trebuit să  achiziţioneze semiremorci

    (dube) utilate cu “faguri” şi bare de inox (ştendere) care să permită acest

    gen de transport , sau şi-au utilat camioanele, deja existente în parcul lor,cu “faguri” şi ştendere necesare transportului confecţiilor.

    Figura nr.1.3.1 

    Camioane destinate transportului confecţiilor

    sursa:http//www.traficmedia.ro 

    Cel mai simplu exemplu de globalizare este cel al transportului succesiv

    (combinat sau multimodal) practicat din ce în ce mai frecvent din nevoia de

    a reduce costurile de transport.Figura nr. 1.3.2.

    Interior camioane destinate transportului confecţiilor(bare de inox şi perete fagure)

    sursa:http//www.traficmedia.ro 

    Un exemplu în acest sens, este transportul de la Râmnicu-Vâlcea, al unui

    container cu confecţii la Chicago, la care participă o serie de operatori în

    lanţ  , de la firma de transport din România, firma de transport rutier care

    preia marfa şi o transportă  cu destinaţia o firmă  de expediţii din portul

    Hamburg, iar firma de shipping din portul Hamburg tranzitează  marfa

    29

    32 Puiu Alexandru- ”Management internaţional- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale”- Tratat-

    vol.II, Ed. Independenţa Economică ,Piteşti, 2003, pag.55.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    25/31

      30

     

    br ăileană  prin depozitul său şi o predă  unei firme de transport maritime.

    Firma de transport maritime transportă  marfa cu destinaţia portul New

    York. Din port marfa va fi transportată  pe cale rutier ă  cu destinaţia

    Chicago.33

    Se poate spune că transportul este factorul cheie în economia modernă.Totuşi, există  o permanentă  contradicţie între societatea care solicită  tot

    mai multă  mobilitate, şi opinia publică, care este din ce în ce mai

    intolerantă  faţă  de întârzierile repetate şi slaba calitate a unor servicii de

    transport.34

      Globalizarea economiei este rezultatul unui proces istoric obiectiv

    de adâncire a interdependentelor dintre statele naţionale ca urmare a

    adâncirii f ăr ă precedent a diviziunii muncii la scara planetara, a revoluţieiinformatice bazată  pe calculator, a noilor tehnici şi tehnologii de

    comunicare la distanţă (sateliţi de telecomunicaţii, fibre optice etc.).

    Numeroase sunt problemele care necesita în prezent o abordare mai

    curând globală  decât naţională, şi când fac această  afirmaţie mă  refer

     îndeosebi la lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate, la

    drepturile omului, la traficul ilegal de narcotice şi de organe umane, la lupta

     împotriva poluării, conservarea mediului ambiant, descoperirea de noimedicamente care să  poată  vindeca boli teribile şi incurabile in prezent

    (HIV, SARS, cancer etc.).

     În plan economic, globalizarea este menită  să  ofere soluţii pentru

    asigurarea creşterii la scar ă  planetar ă, pentru o dezvoltare durabilă  pe

    termen lung, eradicarea săr ăciei şi a foametei în lume, crearea de noi locuri

    de munca şi combaterea şomajului, asigurarea permanenta a echilibrului

    economic, utilizarea eficienta a resurselor, dezvoltarea de noi tehnologii deproducţie. În esenţă, globalizarea economiei presupune integrarea

    internaţională a pieţelor de bunuri şi servicii, a pieţelor de capital, accesul

    liber şi neîngr ădit, pe baze comerciale, la sursele de materii prime şi

    energie, la noile tehnologii, la rezultatele cercetării ştiinţifice şi tehnologice

    etc.

     În acest context, transporturile internaţionale sunt confruntate cu noi

    exigenţe în privin

    ţa deplas

    ării în timp

    şi spa

    ţiu a bunurilor

    şi persoanelor.

    33 ***exempu realizat pe baza informaţiilor culese de la societatea de transport rutier internaţional de marf ă 

    S.C.Start-King SRL-Rm.Vâlcea şi, care este dezbătut mai bine în studiul de caz-capitolul V.34

     ***Revista Tranzit –Revista Afacerii de Transport şi Logistică ; nr.9;octombrie 2005 ;pag.37.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    26/31

      31

     

    Deplasarea bunurilor în spaţiul intern şi internaţional trebuie realizată cât

    mai repede, dar în condiţii de siguranţă  a transporturilor şi cu costuri cât

    mai mici posibile, iar pe de altă  parte, economia de timp înseamnă  bani

    (time is money), în sensul că  procesul de reproducţie a mărfurilor şi

    serviciilor poate fi reluat într-un termen mai scurt. În principiu, sistemul transporturilor internaţionale este un sistem cu

    acţiune globală. El asigur ă  deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi

    persoanelor în orice punct al globului, într-un termen dinainte stabilit pe

    bază  de calcul matematic, sau în baza experienţei trecute. Serviciile de

    transport pot fi realizate direct sau prin conlucrarea mai multor moduri de

    transport (transportul multimodal).35

     În noile condiţii ale globalizării, infrastructura transporturilor trebuie să asigure deplasarea unor mijloace de transport tot mai perfecţionate la

    viteze tehnice şi comerciale din ce in ce mai mari. Timpul de staţionare în

    porturi sau pe aeroporturi trebuie redus tot mai mult prin mecanizarea

    operaţiunilor de încărcare- descărcare şi utilizarea tehnologiilor moderne

    de transport (containerizare, paletizare, pachetizare ). Utilizarea unor

    autovehicule performante, dotate cu instalaţi moderne (izoterme, sistem

    de temperatur ă controlată) care permit transportul unor vaste categorii demărfuri sunt o necesitate pentru transportul rutier.

    Pentru sistemul de transport al României, globalizarea ridică 

    probleme şi mai mari dacă  avem în vedere, pe de o parte, necesitatea

    conectării eficiente la sistemul de transport european şi planetar, iar pe de

    altă parte, starea actuală necorespunzătoare reţelei rutiere, a infrastructurii

    căilor ferate, nivelul scăzut al mecanizării operaţiunilor de încărcare-

    descărcare, utilizarea pe scara redusă a tehnologiilor moderne de transports.a. Este nevoie de proiecte performante de modernizare a infrastructurii

    actuale a transporturilor, şi dezvoltare în continuare a acesteia. Este

    inadmisibil ca în România, în prezent să  existe o singura autostradă  de

    112 km Piteşti-Bucureşti, iar după  16 ani de la schimbarea regimului

    comunist, al doilea tronson vestita autostradă  a “Soarelui” să  aibă  doar

    102 km. Totodată este nevoie să asiguram finanţarea economică a acestui

    tip de proiecte, îndeosebi prin atragerea capitalului str ăin,

    şi s

    ă 

    administr ăm derularea acestor proiecte printr-un management performant.

    35 ***http/www.google.com/alexa c.-globalizarea economiei

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    27/31

      32

     

     În acelaşi timp trebuie să  înţelegem cu toţii că  problemele trebuie

    soluţionate, în primul rând, prin efortul propriu dar şi cu sprijin

    internaţional. Efortul propriu nu se poate substitui ajutorului internaţional.36 

    1.4. Globalizarea: între acceptare şi contradicţie.Globalizarea are privilegiul de a fi un fenomen care şi-a creat prieteni

    şi duşmani nu numai la nivelul analiştilor. Aprobarea sau contestarea

    globalizării constituie, în prezent, curente de opinii şi de acţiune care au

    coborât până la nivelul cetăţeanului de rând, „dezbaterile” pe această temă 

    fiind, în multe cazuri, la nivelul mişcărilor de stradă.37

    Pentru unii este o binefacere pentru că  ar fi o sursă  a prosperităţii.

    Pentru alţii, un risc major pentru că ar fi o sursă de săr ăcie şi inegalitate.Partizanii globalizării se înscriu în două mari categorii: pe de o parte,

    adepţii curentului neoliberal, iar pe de altă  parte reprezentanţii instituţiilor

    financiare internaţionale şi a marilor întreprinderi internaţionale.38

    Neoliberalii consider ă  globalizarea un fenomen irezistibil, deoarece

    viteza cu care fluxurile de capital circulă  în exteriorul graniţelor naţionale,

    amploarea schimbului de tehnologie şi informaţii, ca şi apariţia unor zone

    de propulsie economică  sunt elemente care, prin întrepătrundere,constituie o nouă structur ă de piaţă mondială, a cărei dezvoltare nu permite

    o întoarcere la vechile forme de comer ţ  şi cooperare internaţională.

    Reprezentanţii instituţiilor, întreprinderilor internaţionale consider ă 

    globalizarea un fenomen universal deoarece liberalizarea schimburilor

     între naţiuni reduce riscul conflictelor militare, generalizând tendinţa de

    schimb şi cooperare în dauna tendinţelor de confruntări violente şi

    revendicări teritoriale.39

    Şi la nivelul adversarilor globalizării putem considera existenţa a

    două  grupuri distincte. Prima grupare  este reprezentată  de aceia care

    consider ă  că  globalizarea afectează  interesul economic naţional şi cer

    luarea de măsuri cu caracter protecţionist.  A doua grupare  consider ă 

    globalizarea doar ca pe o „mască” sub care se ascunde ideologia

    36 ***http/www.google.com/alexa c.-globalizarea economiei37

     Coşea Mircea-Op.cit.pag.85.38

     Jean Louis Leve-« Sept lecons d′economic a l′usage du citoyen »,Seui,Paris, pag.35.39 Expresia cea mai clar ă şi directă a acestor poziţii a fost reprezentată de către documentele Forumului Economic de

    la Davos din 1996, Klaus Schwab-Fondatorul Forumului economic de la Davos-deschidea lucr ările cu următoarearemarcă “oamenii politici trebuie să înţeleagă că deciziile lor vor fi din ce în ce mai mult influenţate de către piaţafinanciar ă internaţională decât de probleme interne ale propriilor ţări!”-Le Neouveau Quotidien-12/02/1996

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    28/31

      33

     

    liberalismului american, considerată  periculoasă  pentru identitatea

    economică, socială şi culturală a diferitelor ţări şi popoare.

    Prima categorie susţine că  globalizarea instaurează  un climat de

    concurenţă  neloială  şi de inegalitate între ţări şi agenţi economici. Nu

    putem trece cu vederea următorul aspect: Poate România să integreze unsistem de transport de tip centralizat, deficitar , birocratic, într-un sistem

    european (internaţional) bazat pe o economie de piaţă liber ă cu structuri

    de management solide, cu o legislaţie bine pusă  la punct? Sau putem

    compara infrastructura României cu autostr ăzile moderne ale Occidentului

     în care disciplina rutier ă şi viteza de deplasare nu mai sunt o problemă?

     Astfel, se argumentează  că  în ţările dezvoltate producţia şi

    desfacerea sunt obligate să  suporte o fiscalitate mai mare ( mai ales caurmare a introducerii taxelor de protecţie a mediului) şi costuri mai mari ale

    for ţei de muncă. Întreprinderile internaţionale, care evită mediul economic

    al ţărilor dezvoltate prin delocalizarea producţiei, beneficiază de o fiscalitate

    mai mică şi de costuri mai mici ale for ţei de muncă. Întreprinderile r ămase

    preponderent naţionale şi, mai ales întreprinderile internaţionalizate, cerând

    propriilor guverne măsuri de protecţie în vederea menţinerii integrităţii pieţei

    interne şi a portofoliului naţional de locuri de muncă. A doua categorie argumentează  prin faptul că, după  căderea

    comunismului, liberalismul nord-american a declanşat o ofensivă  în

    vederea impunerii la scar ă  mondială  a modelului american al „

    capitalismului criminal”. Aceşti adversari ai globalizării se pronunţă 

     împotriva „ modelului de societate bazat pe totalitarismul pieţei şi tirania

    globalizării”.40

      For ţele care se pronunţă  împotriva globalizării nu reprezintă  unpericol real pentru cei care sunt adepţii acestuia. Partizanii

    protecţionismului sunt puţini şi slabi organizaţi, fiind reprezentaţi de unele

    organizaţii patronale şi de către unele organizaţii sau federaţii ale

     întreprinderilor mici şi mijlocii din ţările dezvoltate. Impactul lor asupra

    politicilor guvernamentale este slab şi se manifestă  cu timiditate doar în

    unele situaţii conjuncturale.

    Ceea ce este important de semnalat este, însă, amploarea pe care a

    luat-o mişcarea acelor adversari ai globalizării care înţeleg prin aceasta

    40 Ignacio Ramonet-« Scenarios de la mondialisation –Le Monde diplomatique », nr.32 nioembrie 1996.

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    29/31

      34

     

    tendinţa ideologică de impunere a modelului liberalismului nord- american.

    Ei accentuează  latura politică  a globalizării şi se erijează  în apăr ători ai

    identităţii naţionale. În cadrul acestei mişcări se identifică  un nucleu de

    for ţă  format din organizaţii ale societăţii civile din ţările dezvoltate,

    sindicate, asociaţii culturale şi cu profil intelectual, grupări politiceneguvernamentale din ţări în curs de dezvoltare.

    Mişcările contra globalizare î şi pierd progresiv susţinerea opiniei

    publice din cauza violenţei extreme pe care le-au imprimat protestele

    stradale ale acestora. Adevăratele lupte de stradă  de la Seattle,

    Washington, Praga şi Genova au pricinuit daune şi victime, creând

    impresia că lupta contra globalizării nu este nimic altceva decât vandalism

    şi huliganism.Se poate afirma că  globalizarea nu este un fenomen nou pentru

    omenire , dar amploarea pe care a luat-o fenomenul în a doua jumătate a

    secolului XX îi dă configuraţia unui fenomen cu desf ăşurare şi implicaţii nu

     îndeajuns de bine cunoscute.

    Pe de-o parte globalizarea:41

      stimulează transferul şi schimbul de informaţii, tehnologie şi know-how.

      facilitează circulaţia mărfurilor , capitalurilor şi a for ţei de muncă.  realizează  contactul dintre diferite culturi şi tradiţii, contribuie la o mai

    bună cunoaştere şi impulsionează  contactele interumane, interetnice şi

    interconfesionale

      contribuie la conştientizarea şi soluţionarea unor probleme globale de

    mediu înconjur ător , de demografie, de dezarmare şi sănătate.

      stimulează  creşterea economică  pe ansamblul economiei mondiale

    prin efectul de propagare a boomului economic spre zonele adiacente.Pe de alt ă parte:

    • sfera activităţii productive este orientată  şi determinată  de către sfera

    activităţilor financiare. Economia reală devine o consecinţă a dinamicii şi

    situaţiei pieţelor financiare.

    • are tendinţe de excludere de pe piaţa muncii a ţărilor dezvoltate a

    persoanelor cu nivel inferior de calificare.

     dă  posibilitatea extinderii la nivel global a criminalităţii economice, atraficului de droguri , de arme şi prostituţie.

    41 Coşea Mircea-Op-cit.pag.88

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    30/31

      35

    • transfer ă  efectele crizelor financiare sau sectoriale de la zonele

    generatoare de crize spre toate componentele economiei globalizate.

    De aici se naşte întrebarea cât de bine au înţeles transportatorii români

    acest fenomen numit globalizare? Dacă  ar fi să  intervievezi „patronii”

    societăţilor de transport cu privire la acest concept numit globalizare mareva fi surprinderea unor r ăspunsuri evazive, f ăr ă logică , pentru că aceştia

    sunt foşti şoferi care o dată  cu căderea regimului comunist şi-au

    achiziţionat un camion sau două  şi au început să  desf ăşoare această 

    activitate concurând marile companii de transport. O dată  cu integrarea

    României se va produce următorul fenomen : firmele mari o să  le înghită 

    pe cele mici, lucru de altfel care se observă acum pe piaţa transporturilor

    rutiere, este cazul Ungariei, Poloniei, Cehiei sau Slovaciei.Punctul forte al transportului rutier este capacitatea de a transporta mărfuri

     în întreaga Europă  la un preţ  scăzut cu o flexibilitate mare. Vor putea

    firmele de transport româneşti să  ţină  faţă  marilor companii de transport

    europene cum ar fi: Waberer’s, Centrum, Willi Betz, sau Fixemer? Asta

    r ămâne de văzut. Însă  trebuie să  fim realişti că  asemenea firme cu

    vechime şi cu tradiţie pe „piaţa globală” vor înghiţi tot ceea ce înseamnă 

    companie mică. Însă  cel mai mare avantaj competitiv al transportului rutier îl constituie

    acesta de a transporta bunuri în toată  Uniunea Europeană şi pe întregul

    continent, cu o flexibilitate neegalată  şi la un preţ  mic. Dar această 

    capacitate s-a dezvoltat în circumstanţe paradoxale. Companiile de

    transport militează puternic împotriva altor tipuri de transport şi, în acelaşi

    timp, una împotriva celeilalte. Pe măsur ă  ce costurile variabile cresc

    (pentru combustibil şi pentru echipamente noi) aceste companii pentru asupravieţui în acest mediu extrem de competitiv, sunt obligate să  for ţeze

    regulile în privinţa orarelor de lucru, a autorizaţiilor şi chiar principiile de

    bază ale siguranţei rutiere.

    Cota de piaţă  deţinută  de transportul rutier nu poate ascunde poziţia

    financiar ă  extrem de precar ă  a multor companii de transport, mai ales a

    celor mici, care descoper ă că este din ce în ce mai dificil să menţină chiar

    şi o aparenţă  de profitabilitate în faşa presiunilor exercitate asupra

  • 8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE

    31/31

    preţurilor de către expeditori şi industrie, în special în perioade de criză,

    cum ar fi ridicarea preţurilor motorinei.42

    Globalizarea impune o nouă  viziune asupra strategiei dezvoltării.

    Dacă în perioadele anterioare strategiile de dezvoltare la nivel naţional se

    adaptau schimburilor fenomenelor internaţionale, în condiţiile globalizăriiacestea trebuie să anticipeze aceste schimbări. Făr ă o anticipare prin studii

    de prognoză, strategiile naţionale sunt puse în pericol de a nu mai putea

    r ăspunde în timp util vitezei cu care se modifică elementele ce caracterizau

    mediul economic internaţional.