GHID AJUTĂTOR DE INFORMARE TEHNICĂ pentru persoane implicate în domeniul protecţiei la explozie

PREAMBUL

1. Acest ghid de informare tehnică PROEX-01 -, este destinat să fie un suport ajutător pentru toţi cei implicaţi, direct, în domeniul protecţiei la explozie. În Europa, acest domeniu se identifică acum cu directivele ATEX (“ATmosfere EXplozive”): Directiva 94/9/CE, numită în mod obişnuit directiva de produse ATEX, urmată de Directiva 1999/92/CE numită directiva de utilizare ATEX. Se atrage atenţia cititorului asupra faptului că, acest ghid, este destinat numai pentru cunoaşterea noţiunilor definitorii şi înţelegerea aplicării cerinţelor formulate în literatura tehnică normativă.

2. Acest ghid ţine seama şi de îndrumările de aplicare a directivelor ATEX, elaborate de serviciile competente de pe lângă Comisia Europeană în colaborare cu reprezentanţi ai statelor membre, ai industriei europene, organismelor europene de standardizare şi organismelor notificate în domeniul examinării de tip CE pentru atmosfere explozive.

3. Scopul urmărit prin publicare este acela de a face accesibile pentru cei interesaţi, informaţii actualizate corecte pentru însuşirea cunoştiinţelor de protecţie la explozie.

Elaboratorii sunt interesaţi la rândul lor, să cunoască opiniile persoanelor implicate în acest domeniu, în vederea perfecţionării cunoştiinţelor privind protecţia la explozie.

Aceste informaţii

sunt de natură generală şi nu se adresează unor circumstanţe specifice ale unei anume aplicaţii sau entităţi;

nu sunt neapărat comprehensive, exacte sau recente;

uneori se referă la informaţii externe pe care nu le controlează şi pentru care elaboratorul nu îşi asumă răspunderea;

nu constituie consiliere profesională sau juridică, fiind ghid de informare tehnică;

Toate referirile la marcarea CE şi Declaraţia CE de conformitate din prezentul ghid, se referă doar la aplicarea directivelor ATEX.

Informaţii suplimentare, în special cu privire la tipuri specifice de produse, se găsesc pe pagina web a Comisiei europene: http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/standcomm.htm

PARTEA I ● NOŢIUNI GENERALE ♦ CERINŢE ATEX ♦

CUPRINS

0. PREAMBUL

1. INTRODUCERE

1.1 Ce este protecţia la explozie1.2 De ce este necesară protecţia la explozie1.3 Ierarhia protecţiei la explozie1.4 Evitarea atmosferelor explozive1.5 Prevenirea aprinderii1.6 Caracteristicile de aprindere1.7 Controlul exploziilor1.8 Cerinţe

2. LEGISLAŢIE

2.0 Introducere2.1 Ce sunt Directivele ATEX ?2.2 Arii periculoase2.3 Implicaţii mecanice şi fizice

3. STANDARDIZARE

3.1 Elaborarea standardelor3.2 Standarde aplicate

4. CONCEPTE GENERALE ATEX

4.1 Obiectul protecţiei la explozie4.2 Concepte de protecţie la explozie

5. STRUCTURA DE APLICARE A CERINŢELOR

5.1 Istoric

5.2 Concepte (tipuri) de protecţie armonizate sub ATEX5.3 Aplicarea tipurilor de protecţie

6. STRUCTURA SCHEMEI DE CONFORMITATE 6.1 Echipamente6.2 Utilizatori6.3 Comitetul permanent ATEX – ExNB6.4 ATEX – Noua abordare6.5 ATEX în detaliu, Partea 16.6 ATEX în detaliu, Partea 26.7 ATEX în detaliu, Partea 36.8 Rezonanţa de piaţă ATEX

7. TENDINŢE GLOBALE ÎN DOMENIUL Ex 7.1 Direcţii7.2 Scheme de certificare Ex 7.3 Armonizare globală 7.4 Structura schemei IECEx7.5 Statutul actual al IECEx7.6 Viziunea

ANEXE PROEX-01

ANEXA I: CLASIFICAREA LOCURILOR, CERINŢE ATEXANEXA II: ANALIZELE PROEXANEXA III: FIŞE FORMULARE PENTRU ANALIZELE PROEXANEXA IV STANDARDE ATEXANEXA V: DEFINIŢII, ABREVIERI, GLOSAR DE TERMENI

ILUTRAŢII: Fig. 1 - 6

1. INTRODUCERE

1.1 Ce este protecţia la explozie

Protecţia la explozie este tehnica prevenirii şi ţinerii sub control a efectelor exploziilor care s-ar putea produce altminteri în cazul manipulării, depozitării sau procesării materialelor inflamabile. Pe plan internaţional protecţia la explozie este cunoscută prin simbolul Ex.În standardele europene (EN) se foloseşte simbolul general EEx iar în directivele

europene simbolul ATEX pentru domeniu şi simbolul pentru marcaj.

1.2 De ce este necesară protecţia la explozie

Scopul protecţiei la explozie este un atribut al politicilor de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor din procesele industriale.În ultimele două secole procesele dezvoltării industriale au fost însoţite de catastrofe majore cu explozii şi incendii care au dus la nenumărate victime umane şi pagube materiale. Accidentele miniere cauzate de aprinderea gazului metan, exploziile pe platforme petroliere, în instalaţii petrochimice şi chimice, în fabrici de alcool şi de mobilă, exploziile care au provocat distrugerea unor clădiri în urma scurgerilor accidentale de gaze din alimentarea publică şi accidentele mai recente, în staţii şi depozite de carburanţi de uz public, au determinat promulgarea legislaţiei severe de prevenire şi protecţie la explozie. Funcţiunile protecţiei la explozie, aşa cum rezultă din directivele ATEX, sunt următoarele: ▪ identificarea pericolelor şi analiza riscurilor; ▪ stabilirea măsurilor specifice de salvgardare a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la risc de atmosfere explozive; ▪ asigurarea mediului ambiant sigur şi supravegherea adecvată pe durata prezenţei lucrătorilor în concordanţă cu examinarea riscului; ▪ întreprinderea paşilor următori şi îndeplinirea înţelegerilor necesare de coordonare când operează mai multe firme la acelaşi loc de muncă; ▪ ţinerea la zi a unui ‘document’ de protecţie la explozie.În mod virtual, sunt afectate toate domeniile de activitate, întrucât pericolele de atmosfere explozive apar într-o gamă largă de procese şi operaţii. Se dau exemple în tabelul 1. Combustibilul (sub formă de gaze, ceaţă de vapori sau praf) şi aerul formează împreună o atmosferă explozivă. Atunci când proporţia dintre combustibil şi aer este între anumite limite, ele formează o atmosferă explozivă care poate fi aprinsă de o sursă de aprindere. În afara acestor limite, cunoscute ca limite de explozie superioare şi inferioare, amestecul nu se va aprinde dar are potenţialul de a se aprinde dacă proporţia se poate schimba.

Explozia este generată de o combinaţie a acestor trei factori cheie:▪ un material inflamabil sau combustibil▪ oxigen (de obicei aer)▪ o sursă de aprinderePrin urmare explozia apare dacă este prezent un combustibil în amestec cu aer (ce înseamnă oxigen suficient), în limitele explozive, împreună cu o sursă de aprindere. Această combinaţie est ilustrată în triunghiul exploziei din fig. 1 în două variante:

Fig. 1.2 Triunghiul exploziei

Trebuie subliniat faptul că directivele ATEX dau o definiţie specială pentru ‘explozie’ ce include acele incendii în care combustia se propagă la întregul amestec nears.În eventualitatea unei explozii, lucrătorii sunt expuşi la risc din partea vâlvătăii incontrolabile şi a efectelor presiunii în formă radiaţii fierbinţi, flăcări, unde de presiune şi schije zburătoare, precum şi din partea produselor dăunătoare ale reacţiei şi a epuizării oxigenului în aerul ambiant.

Tabel 1.1. Exemple de pericole de explozie în diferite domenii

Fig. 1.1 Exemple de situaţii în care poate apărea atmosferă explozivă

Domeniul Pericolul de explozie

Industria chimică

Gaze, lichide şi solide inflamabile sunt transformate şi procesate în multe procese diverse în industria chimică. Aceste procese pot genera amestecuri explozive.

Basculări pentru umplerea solului şi inginerie civilă

La bascularea pentru umplerea solului pot fi generate gaze inflamabile. Sunt necesare metode tehnice complicate pentru evitarea emisiilor necontrolate de gaze şi eventualele aprinderi. Gazele inflamabile din diferite surse se pot acumula în tuneluri, beciuri etc. cu o proastă ventilaţie.

Societăţi de generare de energie

Cărbunele în blocuri, care nu formează amestecuri explozive cu aerul, se poate transforma, în cursul proceselor de transportare, măcinare şi uscare în praf de cărbune, care poate forma amestecuri explozive de praf/aer.

Societăţi de eliminare a deşeurilor

La tratarea apelor reziduale în instalaţiile de curăţare, gazele generate pot forma amestecuri explozive de gaze/aer.

Furnizorii de gaze

Se pot forma amestecuri explozive de gaze/aer la scăpări de gaze naturale, de exemplu prin scurgeri.

Industria lemnului

În industria lemnului se generează praf de lemn. Acesta poate forma amestecuri explozive de praf/aer, de exemplu în filtre sau silozuri.

Operaţii de pulverizare a vopselelor

Pulverizările excesive generate în băile de vopsit prin pulverizări şi vaporii de solvenţi generaţi pot duce la atmosfere explozive în amestec cu aerul.

Agricultură Există ferme la care se produce biogaz. La degajarea gazelor, de exemplu prin scurgeri, se pot genera amestecuri explozive de biogaz/aer.

Operaţii cu metale

La fabricare unor piese din metale, se poate produce praf exploziv de metal în timpul tratării suprafeţelor (şlefuire). Acest lucru este valabil în special la metalele uşoare. Aceste prafuri de metal pot genera un pericol de explozie în colectoarele de praf.

Industria alimentară

Se poate produce praf exploziv în timpul transportului şi depozitării cerealelor, zahărului etc. Dacă sunt eliminate şi colectate prin filtrare, în filtru pot apărea atmosfere explozive.

Industria farmaceutică

Adesea se utilizează alcoolul ca solvent în producţia de substanţe farmaceutice. Se pot utiliza şi materiale auxiliare care pot genera explozii de praf, cum ar fi lactoza.

Rafinării Hidrocarburile manipulate în rafinării sunt toate inflamabile şi, în funcţie de punctul lor de aprindere, pot genera atmosfere explozive chiar şi la temperatura mediului ambiant. Aria din jurul instalaţiilor de procesare a ţiţeiului este considerată în general ca fiind un loc în care pot apărea atmosfere explozive.

Operaţii de reciclare

Procesarea deşeurilor în vederea reciclării pot genera pericol de explozie, de exemplu, de la recipiente sau alte containere cu gaze şi/sau lichide inflamabile care nu au fost complet golite, sau de la prafuri de hârtie sau plastic.

Exemple de explozii din cazuri reale*): 1 S-a produs o explozie la curăţarea unui cazan cu cărbune. Cei doi muncitori au suferit arsuri mortale. Cauza a fost o lampă cu cablul de alimentare defect.

Scurtcircuitul a aprins praful de cărbune care se afla în suspensie.2 Într-un malaxor se amesteca praf impregnat cu solvenţi. Muncitorul nu a inertizat mixerul suficient, înainte de începerea procesului. În timp ce praful se încărca în mixer, s-a format un amestec exploziv de vapori de solvent şi aer, care a fost aprins de scânteile electrostatice generate în timpul procesului de umplere. Acest muncitor a suferit de asemenea grave arsuri.3 S-a produs un incendiu în clădirea unei mori. Prin pătrunderea focului în tavan s-au format incendii secundare, care au generat o explozie de praf. Patru persoane au fost rănite şi întreaga clădire distrusă. Paguba materială a ajuns la 600.000 EURO.__________________________________________________*) 1999/92 GUIDE-2005

1.3 Ierarhia protecţiei la explozie

Ierarhia protecţiei la explozie, în ordinea priorităţilor, este:▪ evitarea sau reducerea folosirii substanţelor inflamabile▪ prevenirea eliberării de substanţe inflamabile care să formeze atmosfere explozive▪ prevenirea aprinderii atmosferelor explozive▪ controlul exploziilor incipiente pentru reducerea efectelor lor.

Evitarea folosirii substanţelor inflamabile nu intră în tematica acestui document dar restul metodelor sunt descrise în detaliu mai jos.

1.4 Evitarea atmosferelor explozive

Formarea atmosferelor explozive poate fi evitată prin prevenirea degajării de materiale inflamabile din sistemul lor închis de păstrare sau procesare şi izolate de aerul din afară. Problema poate fi redusă acordându-se atenţie deosebită metodelor de etanşare şi practicilor de operare. Un scop paralel care decurge din prevenirea degajărilor este reducerea poluării aerului.

1.5 Prevenirea aprinderii

În situaţiile în care atmosferele explozive nu pot fi excluse, trebuie luate măsuri pentru a preveni aprinderea lor. Măsurile de prevenire a aprinderii vor fi asociate cu riscurile implicate.

Sistemul folosit în mod obişnuit, adoptat în directivele ATEX, de clasificare a ariilor în care se află surse de atmosfere explozive constând dintr-un amestec cu aerul al unor substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori sau ceaţă (zone 0, 1, 2) sau praf combustibil (zone 20, 21, 22), identifică:

Zona 0 sau 20 Atmosferă explozivă prezentă continuu sau pe perioade îndelungate sau frecvent

Zona 1 sau 21 Atmosferă explozivă prezentă ocazional în circumstanţe normale de funcţionare

Zona 2 sau 22 Atmosferă explozivă care nu este probabilă în mod normal şi dacă apare, durează doar perioade scurte.

În aceste zone orice scăpare şi/sau degajare de gaze, vapori sau ceţuri inflamabile sau praf combustibil, fie intenţionată sau nu, care poate genera pericol de explozie, trebuie supravegheată, direcţionată adecvat sau neutralizată într-un loc sigur, sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie restricţionată prin închidere sau altă metodă adecvată.Trebuie identificate, înlăturate sau restricţionate orice surse potenţiale de aprindere.

Sursele tipice de aprindere sunt: Suprafeţe fierbinţi Flăcări şi gaze fierbinţi Scântei generate mecanic Aparatura electrică, arcuri şi scântei electrice Curenţi electrici de dispersie (vagabonzi) Protecţie electrică contra coroziunii catodice Electricitate statică Descărcări meteo-electrice Unde electromagnetice de frecvenţă radio (RF) între 104 HZ şi 1012 Hz Unde electromagnetice de frecvenţă înaltă între 3x1011 Hz şi 3x1015 Hz Radiaţii ionizante Ultrasunete Comprimare adiabatică şi unde de şoc Reacţii exoterme, inclusiv autoaprindere a prafurilor

Fig. 1.3 Exemple de surse de aprindere

Instalaţiile, echipamentele, sistemele protectoare şi orice dispozitive asociate de conectare sau orice echipamente generatoare de surse previzibile de aprindere pot fi utilizate numai dacă se dovedeşte faptul că pot fi folosite în condiţii de securitate, în atmosfere explozive.Dacă documentul de protecţie la explozie bazat pe examinarea riscului nu specifică altfel, echipamentele şi sistemele protectoare pentru toate locurile în care pot să apară atmosfere explozive pot fi selectate pe baza categoriilor ATEX de clasificare.

Categoriile ATEX de echipamente care pot fi folosite în special în zonele indicate, cu condiţia ca ele să fie adecvate pentru gaze, vapori, sau ceţuri inflamabile şi/sau praf combustibil după caz, sunt următoarele:

- În zona 0 sau zona 20, categoria 1 de echipamente,- În zona 1 sau zona 21, categoria 1 sau 2 de echipamente,- În zona 2 sau zona 22, categoria 1, 2 sau 3 de echipamente.

1.6 Caracteristicile de aprindere ale atmosferelor explozive

Diferitele materiale inflamabile necesită diferite niveluri de energie pentru a le aprinde la amestec cu aerul în proporţia care se aprinde cel mai uşor. În ceea ce priveşte aprinderea prin scânteie sau flacără, gazele şi flăcările se împart în patru grupe:I - metan (gaz grizu) în mineIIA - gaze care se aprind cel mai

greu cum ar fi propanul şi benzenul

IIB - gaze care se aprind mai uşor cum ar fi etilena şi dietil eterul

IIC - gaze care se aprind cel mai uşor cum ar fi hidrogenul şi acetilena

În ceea ce priveşte aprinderea de la suprafeţe fierbinţi, materialele sunt clasificate după temperatura maximă a suprafeţelor la care pot fi expuse fără riscul aprinderii. Sunt definite şase clase de temperatură.

Clasa T Temperatura maximă a suprafeţei º C

T1 450T2 300T3 200T4 135T5 100T6 85

1.7 Controlul exploziilor

Dacă o explozie nu poate fi prevenită, trebuie să se aplice măsuri pentru a controla evoluţia exploziei astfel încât să se evite rănirea persoanelor sau deteriorarea instalaţiilor. Au fost elaborate următoarele măsuri:sisteme active de suprimare cum ar fi barierele de praf sau de apă sau sistemele de stingere sau inertizaredispozitive pasive de suprimare cum ar fi arestoarele de flacărăsupape rapide de decuplare sisteme de închidere a presiuniipanouri de degajare a presiuniiÎn Directiva ATEX 94/9 CE aceste măsuri sunt numite Sisteme Protectoare. Pentru informaţii suplimentare asupra sistemelor protectoare a se vedea GHID ATEX– pentru aplicarea Directivei 94/9 CE.

1.8 Cerinţe

În cazul în care sunt procesate, manipulate sau depozitate gaze, vapori şi lichide inflamabile sau prafuri şi pulberi combustibile, trebuie să se ia măsuri de precauţiune pentru prevenirea exploziilor, pentru a proteja persoanele şi bunurile împotriva accidentării şi deteriorării. Deşi ar fi ideal să nu existe riscuri pentru persoane şi bunuri, acest ideal este imposibil de atins în practică. Oricât de extinse sau sofisticate ar fi măsurile de precauţie, întotdeauna rămâne un risc rezidual de explozie. De aceea, obiectivul în practică este de a reduce riscul unei apariţii periculoase la un nivel la care se anticipează asigurarea unui nivel adecvat de securitate , atât în ceea ce priveşte numărul cât şi amploarea accidentelor Nu există practic limite în ceea ce priveşte gama măsurilor care se pot aplica la echipamente pentru a le proteja la explozie. În lipsa standardelor, utilizatorul va avea o selecţie derutantă de proiecte de securitate, şi o incertitudine privind nivelurile de securitate oferite. De aceea, este important pentru toţi cei interesaţi , pentru producător, utilizator şi autorităţile de reglementare ca securitatea să fie reglementată prin standarde care să definească cerinţele de proiectare, construcţie şi marcare pentru echipamentele destinate să fie folosite în arii periculoase. Ar fi posibil apoi să elaboreze instrucţiuni pentru utilizator care să facă recomandări pentru selecţia, instalarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor folosite în arii periculoase.

Există câteva etape procedurale pentru reducerea riscului de explozie şi incendiu în arii periculoase la niveluri acceptabile. Acestea cuprind următoarele:

a) identificarea materialelor periculoase şi surselor de pericol în incinta respectivă;

b) clasificarea ariilor periculoase în zone de probabilitatea riscului;c) selecţia echipamentelor în baza criteriilor operaţionale;d) selecţia măsurilor de protecţie la echipamente în funcţie de riscul zonei (adică,

folosirea capsulărilor antideflagrante, securitate mărită, securitate intrinsecă etc.);

e) respectarea cerinţelor pentru instalaţii;f) cerinţe pentru întreţinere, reparaţii şi renovare.

Pentru a contribui la reducerea riscului pentru producători şi utilizatori de echipamente, organismele pentru standarde europene CEN şi CENELEC au elaborat un număr de standarde în domeniul protecţiei la incendiu şi explozie. Obiectivele esenţiale ale standardelor europene sunt următoarele:

a) oferă o bază comună pentru construirea, încercarea şi marcarea echipamentelor pentru a asigura un nivel armonizat de securitate pentru echipamentele relevante, şi pentru a facilita comerţul peste graniţele din Europa;

b) oferă ca echipamentul care se conformează cu standardele, să asigure securitate adecvată pentru aplicarea prevăzută;

c) promovează exporturile din Europa, datorită nivelurilor ridicate de calitate şi securitate ale echipamentelor respective.

Necesitatea standardelor a fost recunoscută de Consiliu şi Comisia Europeană de mai mult timp şi joacă un rol important în dezvoltarea diferitelor directive adoptate în decursul anilor.

2. LEGISLAŢIE

2.0 Introducere

Protecţia la explozie este cuprinsă în legislaţia de securitate şi sănătate în muncă privind pericolul de atmosfere explozive: ▪ Directiva ATEX 94/9/CE de modificare: Echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive (HG nr.752 / 2004 şi HG nr. 461/2006).▪ Directiva 1999/92/CE: Cerinţe minime pentru securitatea lucrătorilor potenţial expuşi la riscuri generate de atmosfere explozive. (HG nr.1058/2006).

Domeniul protecţiei la explozie este identificat, în Europa, cu Directivele ATEX care, în procesul de apariţie, au parcurs mai multe faze.

În 1975 Consiliul Comitetelor Europene a emis o Directivă Cadru (76/117/CEE) privind aproximarea legislaţiei statelor membre privind echipamentele electrice destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive. În 1982 s-a adoptat o Directivă pentru echipamente electrice destinate atmosferelor potenţial explozive din minele grizutoase (82/130/CEE). Aceste documente, aşa cum se vede din titlu, s-au referit numai la echipamente electrice. În anii următori, s-au introdus mai multe directive

specifice referitoare la implementarea seriei de standarde CENELEC EN 50014 şi amendamentele lor.

Directivele din 1975 şi 1982, cunoscute sub denumirea ,,Directivele vechii abordări,, au fost înlocuite cu o singură Directivă, elaborată în formatul „New Approach” (Noua abordare).

Consiliul din 23 martie 1994 a adoptat Directiva ATEX 94/9/CE privind aproximarea legislaţiei statelor membre privind echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive. Directiva se referă atât la echipamente miniere cât şi ne-miniere şi diferă de directivele anterioare prin aceea că ea include atât echipamentele mecanice cât şi cele electrice. De asemenea, ea se extinde pentru a include atmosferele potenţial explozive de praf în aer, ca şi gazele, vaporii şi ceţurile potenţial explozive în aer.

2.1 Ce sunt Directivele ATEX ?

Directiva ATEX 94/9/CE este prima Directivă (Lege) din UE pentru Atmosfere Explozive. Noua directivă, cunoscută ca Directiva ATEX 100A sau ATEX 94/9/CE, (din limba franceză „ATmospheres EXplosible”) a intrat în vigoare la 1 iulie 2003. Directiva acoperă echipamente 1 şi sisteme protectoare 2, care pot fi folosite în arii periclitate de atmosfere explozive generate de prezenţa gazelor, vaporilor, ceţurilor sau prafurilor inflamabile. În prezent se cere ca toate produsele puse pe piaţă sau puse în folosinţă să respecte Directiva, chiar dacă ele sunt destinate să fie utilizate numai în ţara lor de origine. Directiva ATEX 94/9/CE s-a aplicat din 2003 la toate cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene (UE) de atunci, şi de asemenea de către Cehia, Norvegia şi Elveţia şi ulterior de către toate noile ţări membre.Aceasta este prima directivă ATEX care a fost urmată de directiva de ,,utilizare,, ATEX 118a sau ATEX 1999/92/EC.

Vechile Directive 76/117/CEE (industria de suprafaţă) şi 82/130/CEE (mine grizutoase), au mers în paralel cu Directiva ATEX până când au fost retrase pe data de 1 iulie 2003. Din data respectivă, toate produsele puse pe piaţă sau în folosire din UE s-au conformat cu Directiva ATEX.

1 „Echipament” este definit ca orice obiect, electric sau mecanic, care conţine sau constituie o sursă potenţială de aprindere şi care necesită măsuri speciale pentru a fi încorporat în construcţie şi/sau instalaţie pentru a preveni ca sursa de aprindere să nu iniţieze o explozie în atmosfera înconjurătoare. Prin termenul „echipament” se mai înţelege un dispozitiv de securitate sau control instalat în exteriorul ariei periculoase dar care are o funcţie de protecţie la explozie. Definiţia echipamentului cuprinde o gamă largă de produse, inclusiv motoarele electrice, compresoarele, motoarele diesel, fitinguri de iluminat, dispozitivele de control şi comunicare şi echipamente de monitorizare şi control.2 „Sisteme protectoare” sunt obiecte care previn ca o explozie iniţiată să nu se răspândească sau să nu cauzeze pagube. Ele includ opritoare de flacără, sisteme de stingere, panouri de reducere a presiunii şi supape rapide de decuplare.

Directiva ATEX 94/9/CE, implementată în România prin HG nr.752/2004/HG nr.461/2006, se referă la punerea pe piaţă şi libertatea de mişcare a echipamentelor, pe baza unei proceduri de examinare de tip a conformităţii şi face parte din reglementările de marcare „CE”. Deşi acest lucru pare a fi protecţionist, fondul Directivei se bazează pe necesitatea armonizării standardelor şi cerinţelor de securitate. În ultimii ani, au fost publicate standarde CEI în încercarea de a stabili standarde internaţionale pentru echipamente din arii periculoase. Aceste standarde sunt rezultatul unor eforturi de mai mulţi ani depuse de organismele naţionale şi regionale, cum ar fi CSA în Canada şi CEN & CENELEC în Europa. Scopul Directivei ATEX este de a aplica în Europa, versiunea Euro (EN) a noilor standarde de prevenire şi protecţie la explozie. Majoritatea produselor în acest context, necesită examinarea de către un Organism Notificat European 3.

Anexele directivei ATEX 94/9/EC:Anexa I: prezintă criteriile de determinare a clasificării grupelor de echipamente în categorii.Anexa II: descrie Cerinţele Esenţiale de Sănătate şi Securitate referitoare la proiectarea şi construcţia echipamentelor şi sistemelor protectoare.Anexa III: descrie acea parte a procedurii, prin care un organism notificat apreciază şi atestă că un specimen de producţie satisface prevederile relevante aplicabile ale Directivei. Alte anexe ale directivei ATEX se referă la Asigurarea Calităţii, verificarea produsului pentru conformitatea de tip, controlul producţiei, marcarea CE şi notificarea organismelor.Pentru elaboratorii de standarde sunt importante Anexele I & II ale directivei. Standardele elaborate trebuie să prezinte o valoare adăugată la Cerinţele Esenţiale pentru Sănătate şi Securitate detaliate în Anexa II.

Trebuie subliniat faptul că directiva ATEX 94/9/CE cuprinde obligaţii pentru persoana care pune pe piaţă şi/sau pune în funcţie, fie că este fabricantul, reprezentantul său autorizat, importatorul sau altă persoană responsabilă care poate fi beneficiarul. Directiva nu reglementează folosirea echipamentelor la locul de muncă în atmosfere potenţial explozive. Protecţia la explozie la folosirea echipamentelor în locuri periculoase este reglementată prin directiva ATEX de „folosire” 1999/92/CE, care se referă la grupa II de suprafaţă. La grupa I minieră se aplică directiva 92/104/CE în subteran şi directiva 92/91/CE în foraj minier.

Anexele directivei ATEX 1999/92 CE:Anexa I: Clasificarea locurilor în care pot apărea atmosfere explozive (zonare).

3 Un „organism notificat” este un organism care este independent de livrarea produselor şi care deţine competenţa tehnică şi structura administrativă necesare să evalueze conformitatea produselor şi fabricanţilor cu cerinţele Directivei. Un Organism Notificat trebuie să fie aprobat şi numit de către guvernul său care va notifica Comisia Europeană privind numirea. În general, organismele notificate sunt organisme de certificare recunoscute în domeniul lor.

Sistemul de clasificare care se aplică la locurile în care trebuie să ia precauţiuni de prevenire şi protecţie.Anexa II: A. Cerinţe minime pentru îmbunătăţirea protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi la riscuri generate de atmosfere explozive. B. Criterii de selectare a echipamentelor şi sistemelor protectoare.Anexa III: Indicatoare de avertizare pentru locurile în care pot apărea atmosfere explozive.Conţinutul anexelor directivei ATEX 1999/92 CE menţionate mai sus, având în vedere importanţa acestor anexe în practica de prevenire şi protecţie la exploze, se prezintă în Anexa I a prezentului document.

2.2 Arii periculoase

Directivele ATEX 94/9/CE şi 1999/92 CE aduc unele schimbări la clasificare tradiţională în arii periculoase. Conceptele iniţiale de grupa I pentru minerit şi grupa II pentru industriile de suprafaţă rămân valabile şi s-a adăugat o clasificare suplimentară la riscul pentru praf combustibil.

Instalaţiile petrochimice, prin natura lor, implică prelucrarea lichidelor şi gazelor volatile. Examinarea de risc aplicată instalaţiei de prelucrare de către proiectanţi şi examinatori împarte ariile în Zona 0, 1 &2, în funcţie de natura şi probabilitatea riscului.

Prin tradiţie, clasificarea veche europeană a ariilor periculoase, s-a limitat la acele arii de risc care sunt cauzate de lichide, ceţuri şi vapori volatili. De mai mulţi ani totuşi, standardele nord americane au acoperit riscul cauzat de praf combustibil şi particule în suspensie – cum ar fi la instalaţiile de măcinare a cărbunelui şi morile de făină. De asemenea era elaborat un standard la CEI. Riscul este considerabil mai redus la praf combustibil decât la gaze, vapori şi ceţuri, fiind necesară o energie mai mare să se aprindă norul de praf/aer, şi suprafeţe cu temperaturi mai ridicate să se aprindă depunerile de praf. Odată cu promovarea Directivei ATEX 94/9/CE a început şi în Europa, să fie elaborarate standarde de cerinţe pentru aceste riscuri de praf ca parte a directivei.

Clasificarea pe zone pentru praf combustibil urmează reguli similare cu cele pentru gaze, exceptând notaţia. Zonele de risc pentru prafuri au prefixul 2, astfel, riscul cel mai ridicat atunci când amestecuri combustibile de praf/aer sunt prezente tot timpul în condiţii normale de operare devine Zona 20; unde riscul de praf/aer este prezent în condiţii normale de operare pe perioade îndelungate devine Zona 21; iar ariile în care riscul de praf/aer este prezent pe perioade scurte de timp în condiţii de defecţiune devine Zona 22.

În cadrul Directivei ATEX asociate de „utilizare”, 1999/92/EC, se elaborează limitări privind accesul personalului în Zonele 0 &1; în timp ce Directiva ATEX 94/9/EC dictează tipul de echipamente care pot fi instalate în ariile periculoase

clasificate. Datele privind condiţiile din aceste arii periculoase rămân vitale pentru operarea în condiţii de securitate şi managementul locaţiei, iar instrumentaţia necesară în ariile respective trebuie deci să satisfacă standardele necesare de cerinţe şi directivele.În Anexa IV se prezintă criterii pentru analizele riscului în locurile în care sunt necesare măsuri de protecţie la explozie.

2.3 Implicaţii mecanice şi fizice:

Directivele ATEX nu numai că prevăd ca echipamentele electrice şi electronice să satisfacă cerinţele, dar prevăd şi ca agregatele cu echipamente neelectrice, să fie astfel instalate în asemenea arii pentru a satisface noile cerinţe mecanice. Trebuie să se acorde la ora actuală atenţie la suprafeţele fierbinţi expuse, puncte „fierbinţi” de frecare şi la posibilitatea producerii de scântei metalice din cauza frecării părţilor statice cu părţile rotative sau în mişcare.

Un exemplu de dificultăţi cu care se confruntă fabricanţii de agregate este ilustrat de confruntările privind instrucţiunile referitoare la operarea suprafeţelor fierbinţi în atmosfere potenţial explozive. Aceasta înseamnă că unele agregate (denumite şi `maşinării` sau într-o versiune în l. Română, `maşini`) nu pot satisface direct cerinţele Directivei ATEX 94/9/EC. Au fost elaborate interpretări oficiale prin Ghidul de aplicare pentru Directiva ATEX 94/9 şi Ghidul informativ de practică bună pentru Directiva ATEX 1999/92. Cazuri tipice sunt reprezentate de modul în care turbinele de gaze pot satisface cerinţele esenţiale de securitate ale Directivei ATEX 94/9 şi modul în care trebuie tratate instalaţiile. Pe scurt, soluţia este ca turbina de gaze să nu fie marcată CE până când se încorporează într-un ansamblu; măsurile de securitate luate pentru a asigura ca suprafeţele fierbinţi să nu poată acţiona ca surse de aprindere vor fi apoi documentate în Documentul de Protecţie la Explozie conform ATEX 118a respectiv 1999/92/EC. Instalaţiile intră sub autoritatea şi răspunderea montatorului documentate apoi de asemenea conform ATEX 1999/92/EC.

În toate cazurile, sunt necesare precauţiuni rezonabile şi practice pentru a proteja împotriva unor tipuri cunoscute de defecţiuni care ar putea cauza aprinderea atmosferei înconjurătoare.

Proceduri de inspecţie pentru echipamente în arii periculose de atmosfere explozive, sunt date în Anexa III a prezentului document. Definiţii şi Glosar de termeni, care se folosesc în domeniul ATEX, se prezintă în Anexa IV a prezentului document.

3. STANDARDIZARE

3.1 Elaborarea standardelor

Pentru optimizarea Directivelor ATEX, Comisia Europeană a mandatat CEN/CENELEC să elaboreze standarde armonizate. Mandatul acoperă activitatea de standardizare necesară pentru funcţionarea optimă a Directivelor atât în domeniul electric cât şi mecanic.

Mandatul presupune o intensă colaborare dintre CEN şi CENELEC pentru activitatea următoare:

1.) Revizuirea, şi acolo unde este cazul, modificarea standardelor existente în vederea alinierii lor la cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei;

2.) Stabilirea de noi standarde necesare, acordându-se prioritate standardelor orizontale, care se aplică la domenii largi de produse, mai curând decât la produse specifice, cu necesitatea ca acestea să fie demonstrate de la caz la caz.

Aceste standarde armonizate sunt limitate la proiectarea şi construcţia echipamentelor şi la încercările relevante care permit conformarea echipamentelor care trebuie verificate după cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate.

3.2 Standarde aplicate sub ATEX

Lista actuală, momentană, a standardelor armonizate, în domeniul ATEX, este dată în Anexa IV a prezentului document..

4. CONCEPTE GENERALE ATEX

4.1 Obiectul protecţiei la explozie

Sub aspect material, protecţia la explozie se obţine prin aplicarea unor anumite concepte de protecţie, în condiţii date, în structura unui obiect destinat să fie folosit în locuri periclitate de atmosfere exlozive. Acest obiect se prezintă în practică sub diferite forme şi aplicaţii.Concepte generale de obiecte supuse protecţiei la explozie, sunt definite generic prin directivele ATEX.

Echipamente

Echipamentele, aşa cum sunt definite în directiva 94/9/CE, înseamnă maşini, aparatură, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentaţia lor şi sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generării, transferului. depozitării, măsurării, controlului şi transformării energiei sau procesării materialelor, şi care pot fi capabile de a cauza o explozie prin sursele lor proprii, potenţiale de aprindere.

Se consideră ca fiind în acest scop, numai echipamentele destinate să fie utilizate (integral sau parţial) într-o atmosferă potenţial explozivă, respectiv un loc periclitat la atmosfere expozive.

Dacă un produs care conţine o atmosferă potenţial explozivă, de exemplu un rezervor, conţine el însuşi un echipament aşa cum se defineşte mai sus, atunci aceste echipament este de fapt într-o atmosferă potenţial explozivă, chiar dacă este cuprins în rezervor, şi de aceea, face obiectul protecţiei la explozie.

Dacă un echipament care conţine atmosferă potenţial explozivă poate, datorită construcţiei, funcţionării etc. sale, crea el însuşi o atmosferă potenţial explozivă, care să-l înconjoare integral sau parţial, atunci acest echipament este de fapt într-o atmosferă potenţial explozivă, şi de aceea face obiectul obiectul protecţiei la explozie.

Un al treilea scenariu este acela în care nu numai că poate exista o atmosferă potenţial explozivă înconjurătoare, dar şi un proces care necesită ca un asemenea amestec să intre şi/sau să fie degajat din produs. Interfaţa dintre echipament şi ieşirea/intrarea procesului, trebuie de asemenea luată în considerare. În unele cazuri, acest lucru face ca echipamentul să aibă mai multe categorii decât una, una (sau mai multe) pentru atmosfera exterioară şi una pentru atmosfera procesului.

Sursă „proprie” de aprindere

Unul dintre elementele definitorii ale echipamentelor este că acesta trebuie să aibă propria sursă de aprindere.

Sursele potenţiale de aprindere ar putea fi: scântei electrice, arcuri şi flashuri, descărcări electrostatice, unde electromagnetice, radiaţii ionizante, suprafeţe fierbinţi, flăcări şi gaze fierbinţi, scântei mecanice, radiaţii optice, iniţieri chimice de flăcări, comprimări. Trebuie avută în vedere excluderea specifică a echipamentelor la care pericolul de explozie rezultă numai din prezenţa substanţelor explozive sau substanţelor chimice instabile.

În unele cazuri produsul poate conţine numai o atmosferă explozivă care se aprinde în mod deliberat. Este clar că aceste situaţii nu se includ în domeniul protecţiei la explozie, exceptând cazurile în care există şi alte pericole relevante.

Echipamentele au propria lor sursă de aprindere, atunci când, la funcţionarea prevăzută (inclusiv deranjamente etc., amploarea acestora fiind în funcţie de categorie – a se vedea Anexa 1 a directivei ATEX), într-o atmosferă potenţial explozivă, sunt capabile să o aprindă pe aceasta din urmă, dacă nu se iau măsuri specifice de securitate. De aceea, echipamentele trebuie să asigure nivelul de protecţie prevăzut. Pentru asigurarea acestui nivel prevăzut de protecţie, se pot aplica diferite concepte de protecţie, de exemplu capsulare antideflagrantă, securitate intrinsecă, presurizare, securitate mărită `e` etc.

Se fabrică foarte multe articole comune din materiale plastice (polimeri) cu o conductivitate electrică foarte scăzută. Acestea se pot încărca, de exemplu la frecare, sau dacă pe suprafaţa lor curge praf sau lichid. În majoritatea cazurilor totuşi, acest lucru poate fi ţinut sub control de către utilizator, iar dacă articolele sunt folosite în arii periculoase, ele trebuie examinate şi ţinute sub control, în conformitate cu cerinţele standardelor relevante (de ex. EN 1127+1 şi Directiva ATEX 1999/92/CE). În orice caz, utilizatorul unui asemenea echipament trebuie să aibă în vedere aceste surse de aprindere când întreprinde examinarea riscului la locul de muncă.Exemple ar fi containere din material plastic folosite pentru transportul substanţelor chimice, tuburile de polietilenă, găleţi şi articole de mobilă.Dacă singura sursă de încărcare electrostatică provine de la proces, atunci, asemenea articole, nu sunt considerate ca având propria lor sursă de aprindere şi nu intră în domeniul directivei ATEX. În aceste cazuri ele nici nu trebuie marcate Ex sau CE. Dacă se incorporează o piesă din polimer, într-un echipament ATEX, şi aceasta se poate încărca prin mişcarea echipamentului (de exemplu paleta unui ventilator) sau prin utilizarea prevăzută a echipamentului, ele pot fi clasificate ca părţi ordinare ale echipamentului cu proprietăţi specifice (de ex. pentru a fi disipative din punct de vedere electrostatic) sau ca şi componente ATEX dacă sunt puse pe piaţă în mod specific pentru această utilizare prevăzută.

Echipamente neelectrice

Dacă echipamentele neelectrice au o sursă potenţială de aprindere, aceasta se datorează în majoritatea cazurilor părţilor în mişcare, capabile să genereze un risc potenţial fie de la suprafeţe fierbinţi, fie de la scântei datorate frecării. Exemple sunt: transmisii, ventilatoare, pompe, compresoare, mixere, frâne etc. Echipamentele mecanice de aceste tip de obicei trebuie conectate la o sursă de energie, cum ar fi un motor electric. Puse împreună pe piaţă în această formă, ele pot fi clasificate ansambluri.

Echipamentele mecanice pot fi echipate cu un termocuplu sau un dispozitiv de măsurare similar, care generează tensiuni şi curenţi foarte mici. Dacă aceste dispozitive de măsurare pot fi considerate „aparaturi simple” şi nu mai există alte părţi electrice, echipamentul trebuie să urmeze procedurile de examinare a conformităţii pentru echipamente neelectrice. Dacă echipamentul conţine aparatură electrică care poate fi clar separată, procedura de examinare a conformităţii pentru

părţi neelectrice se poate face separat (de ex. pompe). Dacă echipamentul electric fixat pe echipamentul neelectric nu este „aparatură simplă”, produsul este de obicei considerat un ansamblu (a se vedea paragraful cu ansambluri).

Toate sursele de aprindere potenţiale trebuie luate în considerare pentru echipamente care intră în domeniu. Pentru o listă de surse potenţiale de aprindere, a se vedea standardele armonizate relevante pentru echipamente. În multe cazuri echipamentul va fi de asemenea considerat maşină în domeniul directivei 98/37/CE.

Multe articole mecanice se mişcă foarte încet, sau au un input de energie foarte redus. Asemenea echipamente nu sunt capabile să formeze suprafeţe fierbinţi sau alte surse de aprindere, nici în rarele cazuri de malfuncţionare. Fabricantul trebuie să analizeze dacă asemenea echipamente sunt potenţial capabile să aprindă o atmosferă explozivă, iar dacă nu, ele nu sunt clasificate ca echipamente ATEX (şi nici nu vor fi marcate în consecinţă).

Echipamente electrice

Directiva ATEX 94/9/CE nu defineşte „Echipamente electrice”. Totuşi, întrucât asemenea echipamente fac obiectul propriei proceduri de examinare a conformităţii, o definiţie, care a fost acceptată în general, poate fi utilă, după cum urmează:

Echipamente electrice. Echipamentele care conţin elemente electrice, utilizate pentru generarea, depozitarea, măsurarea, distribuirea şi transformarea energiei electrice, pentru a ţine sub control funcţia altor echipamente prin mijloace electrice sau pentru procesarea materialelor prin aplicarea directă a energiei electrice. Trebuie menţionat că nu este necesar ca un produs final asamblat, care utilizează atât elemente electrice cât şi mecanice, să fie examinat ca echipament electric, cu condiţia ca, respectiva combinaţie, să nu ducă la pericole de aprindere suplimentare pentru ansamblul respectiv (pentru detalii suplimentare a s e vedea secţiunea ansambluri).

Ansambluri

Din termenul “împreună” din definiţia de mai sus de la secţiunea echipamente, rezultă că un ansamblu, format din combinarea a două sau mai multe articole de echipamente, împreună cu componente, dacă este necesar, trebuie să fie considerat ca un produs care intră în domeniul ATEX, cu condiţia ca, acest ansamblu, să fie plasat pe piaţă şi/sau pus în funcţie de către o persoană responsabilă (care va fi deci fabricantul ansamblului respectiv) ca o singură unitate funcţională.

Asemenea ansambluri pot să nu fie gata de folosire ci să necesite o instalare adecvată. Instrucţiunile (Anexa II, ATEX) vor trebui să ia în considerare acest lucru astfel încât să se asigure conformarea cu cerinţele ATEX fără nici o altă examinare a conformităţii, cu condiţia ca instalatorul să fi urmat corect instrucţiunile.

În cazul unui ansamblu constând din articole diferite de echipamente aşa cum se defineşte de directiva 94/9/CE, care anterior fuseseră plasate pe piaţă de diferiţi fabricanţi, aceste bucăţi de echipamente trebuie să se conformeze cu directiva, inclusiv să facă obiectul unei examinări de conformitate corespunzătoare, marcare CE, etc. Fabricantul ansamblului poate presupune conformitatea acestor articole de echipamente şi îşi poate restricţiona propria sa examinare de risc a ansamblului la acele pericole suplimentare de aprindere şi altele corespunzătoare (aşa cum se defineşte în Anexa II ATEX), care devin relevante din cauza combinaţiei finale. Dacă sunt identificate pericole suplimentare, este necesară o examinare în plus a conformităţii ansamblului cu privire la aceste riscuri suplimentare. De asemenea, cel care face asamblarea poate presupune conformitatea componentelor care sunt însoţite de un certificat, emis de fabricant, prin care se declară conformitatea.

Totuşi, dacă fabricantul ansamblului integrează părţi fără o marcare CE în ansamblu (deoarece acestea sunt părţi făcute de el însuşi sau părţi pe care le-a primit de la furnizor în vederea prelucrării ulterioare de către el însuşi), sau componente care nu sunt însoţite de certificat, el nu trebuie să presupună conformitatea părţilor respective iar examinarea conformităţii ansamblului trebuie să acopere acele părţi aşa cum se cere.A se reţine că propria examinare de risc a fabricantului la ansambluri, nu împiedică în mod obligatoriu utilizarea organismelor notificate în procedura (procedurile) aplicabile de examinare a conformităţii.

Pentru a clarifica conceptul de „ansamblu” în sensul ATEX, se poate folosi, ca exemplu, o combinaţie de pompă/motor electric destinată să fie utilizată în atmosfere potenţial explozive:

1. În scopul ATEX, o pompă cu motor tubular denontabil constituie un singur corp de echipament în ceea ce priveşte pericolul de aprindere, adică pompa şi motorul electric nu pot fi luate în considere separat în scopul examinării riscului (riscurilor) de explozie. În acest caz, unitatea în ansamblu trebuie să fie supusă procedurii de examinare a conformităţii echipamentelor electrice. Acelaşi lucru este valabil, de exemplu, în cazul unui ventilator la care acesta face parte integrantă din motor.

2. a) În unele cazuri pompa şi motorul electric pot fi considerate separat, chiar dacă ele alcătuiesc fiecare o unitate funcţională. Dacă în acest caz nu există un pericol suplimentar de aprindere, ca urmare a asamblării pompei şi motorului, această unitate funcţională în totalitate nu constituie un singur corp de echipament, care să intre în domeniul Directivei 94/9/CE. Deci se consideră o combinaţie de „articole individuale de echipamente” în termenii protecţiei la explozie. De aceea, în acest caz, fabricantul pompei şi motorului electric trebuie să furnizeze câte o declaraţie de conformitate CE pentru fiecare din cele două obiecte.

2. b) Este la latitudinea fabricantului totuşi să livreze pompa şi motorul (aşa cum se descrie mai sus la 2. a), cu o singură declaraţie de conformitate pentru ansamblu în

totalitate. În acest caz sunt necesare clarificări în plus privind obligaţia asamblorului, în cazul în care se utilizează numai produse care sunt conform ATEX CE (cum ar fi echipamente şi sisteme protectoare autonome).

4.2 Concepte de protecţie la explozie

Aşa cum sa menţionat mai sus la 2.4.1, echipamentele şi articolele asimilate ATEX, pentru folosire în atmosfere potenţial explozive, trebuie prevăzute cu măsuri de securitate. Pentru asigurarea nivelului prevăzut de protecţie, se pot aplica diferite concepte de protecţie. Conceptele de protecţie de bază, denumite şi tipuri sau metode de protecţie, cele mai cunoscute de mult timp, sunt: capsulare antideflagrantă „d”, umplere cu nisip „q”, securitate mărită „e”, presurizare „p”, imersiune în ulei „o”, securitate intrinsecă „ia”, „ib”. Enumerarea nu este exhaustivă şi trebuie completată cu standardele specifice de protecţie la explozie care se elaborează în programul de standardizare ATEX.Dăm mai jos definiţiile acceptate universal pentru aceste concepte de bază:

- capsulare antideflagrantă „d” (a echipamentelor electrice pentru atmosfere explozive de gaze)Un tip de protecţie a aparaturii electrice în care capsularea rezistă la o explozie interioară a unui amestec inflamabil care a pătruns în interior, fără să sufere deteriorări şi fără să provoace o aprindere prin nici una din îmbinările sau deschizăturile structurale din capsulare, a unui amestec exploziv exterior, care constă din unul sau mai multe gaze sau vapori în aer, pentru care este prevăzută.

- umplere cu nisip „q”(a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive de gaze)Un tip de protecţie al aparaturii electrice în care capsularea este umplută cu nisip sau cu un alt material sub formă de pulbere cu caracteristici specificate, în aşa fel încât, în condiţiile prevăzute de funcţionare, un arc sau temperaturi ridicate produse în capsulare să nu aprindă atmosfera explozivă de gaze înconjurătoare.

- securitate mărită „e” (a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive de gaze)Un tip de protecţie în care se aplică măsuri suplimentare pentru a asigura o securitate mărită împotriva posibilităţii apariţiei de temperaturi excesive şi producerii de arcuri şi scântei în interior şi pe părţile exterioare ale aparaturii electrice, care la funcţionare normală nu produce arcuri sau scântei.- presurizare „p” (a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive de gaze)Un tip de protecţie a aparaturii electrice în care securitatea este obţinută printr-un gaz protector menţinut la o presiune peste cea a atmosferei înconjurătoare.- capsulare presurizatăO capsulare în care intrarea atmosferei exterioare este prevenită prin presurizare.- imersiune în ulei „o” (a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive de gaze)Un tip de protecţie a aparaturii electrice în care întreaga aparatură sau părţi ale aparaturii sunt imersate în ulei astfel încât o atmosferă explozivă de gaze, care poate fi deasupra uleiului sau în exteriorul capsulării, să nu fie aprinsă de aparatură.- securitate intrinsecă „i”Un circuit în care orice scânteie sau efect termic produs fie normal sau în condiţii specificate de defecţiune, este incapabil, în condiţiile de încercare specificate, să provoace aprinderea unu gaz sau vapor dat.- aparatură electrică asociată(conectată la circuite cu securitate intrinsecă)

O aparatură electrică în care circuitele sau părţi ale circuitelor nu sunt obligatoriu toate cu securitate intrinsecă, dar care conţin circuite care pot afecta securitatea circuitelor cu securitate intrinsecă asociate cu acestea.- aparatură de categoria „ia”O aparatură electrică cu securitate intrinsecă incapabilă de a cauza aprindere la funcţionare normală, şi cu o singură defecţiune şi cu orice combinaţie de două defecţiuni .- aparatură de categorie „ib”O aparatură electrică cu securitate intrinsecă incapabilă să provoace aprindere la funcţionare normală şi cu o singură defecţiune.- barieră de securitate „ia” sau „ib”Un dispozitiv utilizat între circuite cu securitate intrinsecă şi un circuit care nu este cu securitate intrinsecă, cu scopul limitării tensiunii şi curentului din circuitele cu securitate intrinsecă la niveluri care să nu poată provoca aprindere.- sistem de securitate intrinsecă „SI”Un ansamblu de circuite, aparatură, bariere cu securitate intrinsecă într-o instalaţie.

Standardele de protecţie la explozie, sunt menţionate la cap. 3 mai sus. Standardele de bază, cunoscute de la început în domeniul ATEX, sunt:- EN 50014: înlocuit de- EN CEI 60 079-0-: Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Cerinţe generale- EN CEI 61 241-: Aparatura electrică pentru utilizare în prezenţa prafului combustibil- EN 13 463: Echipamente neelectrice pentru atmosfere potenţial explozive

Conceptele de prevenire a aprinderii trebuie să atingă un nivel de fiabilitate proporţional cu riscul. Conceptele de bază, elaborate pentru echipamente electrice în urma unor cercetări extinse şi aplicaţiilor practice în zone de pericol, sunt stabilite prin standardele următoare:

Zona 0Securitate intrinsecă ,,ia,, EN 50020-Grupa I Categoria 1 M (mine grizutoase) EN 50303-Grupa II Categoria 1 G EN 60079-26-

Zona 1 cele de la Zona 0 şi:Securitate intrinsecă ,,ib,, EN 50020-Sisteme cu securitate intrinsecă EN 60079-25-Reţea de teren cu securitate intrinsecă/neincendivă EN 60079-27:Capsulare antideflagrantă ,,d,, EN 60079-1-Securitate mărită ,,e,, EN 60079-7-Presurizare ,,p,, EN 60079-2-Încapsulare ,,m,, EN 60079-18-Umplere cu ulei ,,o,, EN 50015-Umplere cu pulbere ,,q,, EN 50017-

Zona 2 cele de la Zona 0 şi 1 şi:

Neincendive ,,n,, EN 60079-15-

Concepte similare de protecţie pentru folosire în prezenţa prafului combustibil sunt elaborate în părţile EN CEI 61 241- şi concepte pentru echipamente neelectrice sunt elaborate în în părţile EN 13 463-.Se va reveni la cap. 5 mai jos, cu detalii, asupra aplicării conceptelor de protecţie.

5. STRUCTURA DE APLICARE A CERINŢELOR ATEX

5.1 Istoric

1968: Constituirea CENELCOM1973: Formarea CEN & CENELEC1977: Primele standarde europene CEN & CENELEC referitoare la ATEX1979: Armonizarea seriei EN 50014 conform Directivei 79/196/CEE1986: Prima preluare ( `ascunsă` sub egida CEI) a seriei EN 50 014 în România prin seria STAS 6877- 1987: EN 50028, un nou tip de protecţie, Encapsulation “m”1993: Cea de a doua ediţie a EN 500141994: Prima directivă ATEX 94/9-CE1996: Prima implementare a cerinţelor Directivei ATEX 94/9-CE în România prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 96/1996 a protecţiei muncii1997: Prima ediţie a seriei de standarde SR EN 50 014 în România1999: Prima serie de standarde armonizate conform ATEX 94/9/CE1999: A doua directivă ATEX 1999/92/CE2001: Prima ediţie EN 13 463-1 Non-electrical şi SR EN 13 463-1 în România2004: Prima ediţie a EN CEI 60 079-0 şi EN CEI 61 241-12004: A doua implementare a cerinţelor Directivei ATEX în România prin HG nr. 752/20042005: Prma ediţie a SR EN CEI 60 079-0- şi a SR EN CEI 61 241 în România2006: A treia implementare a cerinţelor directivei ATEX 94/9-CE prin HG nr 461/2006 care modifică HG nr. 752/2004 2006 Implementarea celei de doua directive ATEX 1999/92-CE în România, prin HG nr. 1058/2006

5.2 Concepte (tipuri) de protecţie armonizate sub ATEX

Aparatură electrică.În reluare, prezentăm conceptele principale de protecţie cu standardele lor armonizate sub ATEX şi, pentru autenticitate, denumirile originale în l. Engleză:

EN 50014: General Requirements- înlocuit de standardul nou:EN CEI 60 079-0-: General Requirements

EN 60079-1: Flameproof enclosures“d”EN 60079-2: Pressurization “p”EN 50015: Oil immersion “o”EN 50017: Powder filling “q”EN 60079-7: Increase safety “e”EN 50020: Intrinsic safety “i”EN 60079-18: Encapsulation “m”EN 60079-15: Non-incendive “n”Aceste standarde au fost preluate în România prin seria SR EN 50 014- 1997

5.3 Aplicarea tipurilor de protecţie

GRUPA 1, CATEGORIA M1

EN 50303: Echipamente pentru grupa I, categoria M1 destinate să rămână în funcţiune în atmosfere grizutoase şi/sau cu praf de cărbune

standard armonizat Protecţie ,,ia,, sau aplicarea a două metode independente de protecţie Output-ul circuitului electric trebuie să fie ,,ia,,

Exemple de marcare: I M1 EEx ia sau EEx d/EEx m[ia]

GRUPA II, CATEGORIA 1 G

EN 60079-26: Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 26: Construcţia, încercarea şi marcarea aparaturii electrice din Grupa II Categoria 1 G

standard armonizat Protecţie ,,ia,, sau Aplicarea a două tipuri standardizate independente de protecţie sau Aplicarea unui tip standardizat de protecţie şi unui element de separare

Exemple de marcare:- II 1 G EEx ia IIC T4 sau- II 1 G EEx d IIC T4/EEx me II T4

CATEGORIA 2G şi M2

Standarde noi armonizate: Părţi la EN CEI 60 079-0-: General Requirements: EN 60079-1: Flameproof enclosures EN 60079-2: Pressurization “p” EN 60079-7: Increase safety “e” EN 60079-18: Encapsulation “m”

Standarde neretrase armonizate:

Părţi de la EN 50014-: General requirements:EN 50015:- Oil immersion“o”EN 50017:- Powder filling“q”EN 50020: intrinsic safety “i”

CATEGORIA 3G

EN 60079-15: Non-incendive “n” Armonizat Standard de sine stătător Bazat pe tipuri de protecţie clasice

Exemple de marcare:II 3 G EEx nR[L] IIB T4 sau EEx nA IIT6

CATEGORIILE 1, 2 şi 3D

EN CEI 61 241-0- Electrical apparatus for use in the presence of combustible dust

Armonizat

Exemple de marcare:II 2D T = 150 °C IP 65

6. STRUCTURA SCHEMEI DE CONFORMITATE CU DIRECTIVELE ATEX 94/9/CE ŞI 1999/92/UE

6.1 Echipamente

Marcare CE – Răspunderea fabricantului CE: conformarea cu toate directivele UE aplicabile (Ex: Dir. 94/9/CE) Sfârşitul perioadei de tranziţie a Dir. 76/117/CEE: iunie 2003 Începând cu 1 iulie 2003 obligatorii numai certificatele de examinare tip

CE pentru punerea pe piaţa EU Aceasta înseamnă în special: auditul de producţie este acum obligatoriu

(audit ATEX; notificare QA)

6.2 Utilizatori

Se reglementează doar principiile: instalaţia industrială trebuie operată în condiţii de securitate

Directiva 1999/92/CE – în funcţie din 1 iulie 2003 În EU sunt diferenţe culturale în implementarea naţională Evaluare: expert Ex

Document de protecţie la explozie

6.3 Comitetul permanent ATEX - ExNB

Interpretarea Directivelor ATEX 94/9 şi 1999/92 Conexiuni la Directiva Maşini Reprezentanţi din ministerele statelor membre UE şi de la Asociaţiile

Industriale O dată pe an la Bruxelles

6.4 ATEX – noua abordare

Cerinţe esenţiale de securitateo standarde mandatate (CEN & CENELEC) ca prezumţie de conformitate

ATEXo fără termen de generaţie în certificat, doar ATEX

Calitatea produseloro ISO 9000 plus EN 13980 şi audit ATEX

Organisme notificate în conformitate cu 94/9/CEo Acreditare ISO/IEC obligatorieo Frecvente schimburi de experienţă (grup ExNB)

6.5 Detalierea ATEX

Organisme notificateo Mai multe organisme notificate conform ATEX cu domenii similareo Este notificare naţională, nu acreditare în conformitate cu standardele

ISO/IECo Pentru cerinţele de notificare a se vedea anexa XI a 94/9o Experienţa ExNB: nici o şansă în afara UE cu o asemenea notificare.

Este necesară acreditare ISO/ICE 17025 şi ISO Guide 65 care se aplică de către organisme de acreditare recunoscute pe plan internaţional

Standardele armonizate ATEXOrientări:Ediţia nouă a CENELEC EN CEI 60 079-0-: General Requirements

o Să fie evaluate şi aprobate de coordonatorul ATEX în conformitate cu Directiva ATEX 94/9-CE, cu imperativul de a le publica în Jurnalul Oficial UE

o Să fie abordate standardele de praf combustibil EN CEI 61 241-0 şi echipamente neelectrice EN 13 463

o Schimburi necesare de experienţă în grupul ExNB o Certificat de examinare de tip CE

Fabricanţii au nevoie pentru producţie de un sistem certificat QA:o ISO 9001o Audit ATEX de către un organism notificat (Notificare QA)o Apoi fabricantul este autorizat să declare CE ( din franceză:

Conformité Européenne) – dar numai dacă produsul, pe lângă ATEX, se conformează şi cu toate celelalte directive aplicabile (domeniile LVD, EMC, ...)

Detalierea ATEX din România este acordată cu legislaţia UE.

6.6 Rezonanţa de piaţă ATEX

Utilizatorii sunt foarte convinşi de sistemul ATEX datorită supravegherii produselor

Fabricanţii câştigă mai multă flexibilitate prin Directiva Noii Abordări: doar CES – fără cerinţe specifice şi standarde specifice

Dar : Este cerută armonizarea Ex globală de către fabricanţi şi utilizatori: Un standard - Un produs - Un concept de instalare - În toată lumea

7. TENDINŢE GLOBALE ÎN DOMENIUL Ex

7.1 Direcţii

Presiunea globală a armonizării:o Activităţi intense la nivel CEI pentru a obţine un set de standarde

care să se potrivească în multe ţărio IECEx ca schemă globală de certificare pentru aparatura cu ambiţia

de recunoaştere de către reglementatorii naţionali Zonă contra Diviziune în clasificarea ariilor periculoase:

o Conceptul de zonă este deja preferato Dar: produsele de Diviziune încă mai au o piaţă mare

7.2 Scheme de certificare ATEX şi Ex

Organisme notificate ATEX în UEo Fără acreditare recunoscută internaţionalo Certificate valabile numai în UE şi zone de influenţă

Produsele ATEX au acces în alte ţări prin simbolul ,,Ex,, (recunoscut de regelementatorii naţionali în analogie cu UE) pentru comerţ liber în ţări IECEx.

NRTL în America de Nordo Fără standarde armonizate (multe SDO: UL, FM)o Sistem naţional detailat: instalare, mentenanţă etc.

Schema IECExo 100% standarde CEI/TC31 Aparatură electrică Exo acreditarea ExCB şi ExTL în strânsă colaborare cu ILAC

7.3 Armonizare globală

Standarde dinamice – un ciclu adecvat de menţinere, fără nici o diferenţă naţională şi un concept de clasificare: Zona

Oprirea activităţilor de standardizare naţională: Procedură de votare în paralel CEI & CENELEC – CEI

O singură autoritate de standardizare pe ţară Schimb intens de experienţă între organismele de certificare şi laboratoare

7.4 Structura schemei IECEx

Se prezintă în ilustraţia mai jos.

7.5 STATUTUL ACTUAL AL IECEx

Schema IECEx

ExMC [ExCMC]Organism membru cu trei delegaţi

ExTAG[ExCATG]Aplicarea armonizată a

standardelor

Rapoarte de evaluare şi încercare

pentru armonizarea înregistrărilor de evaluare şi apreciere

Consiliul de Apeldă recomandări privind rezolvarea

disputelor

Consiliu de evaluare a conformităţii CEI (CEC)

IECEE – IECEx – IECQ

organisme naţionale membre din majoritatea ţărilor cu NCB sunt publicate reguli IECEx pentru a obţine un Certificat de conformitate

IECEx aplicaţii ExCB şi ExTL: echipe de audit selectate care au cunoştinţe Ex profunde, pentru a asigura evaluare între parteneri egali

7.6 VIZIUNEA

Produsele ATEX conform legislaţiei din UE, vor fi supuse recunoaşterii prin marcajul `IECEx` pentru comerţ liber în ţări membre IECEx.Lrgislaţia din România este acordată cu legislaţia UE.

--------------------------------------------------------------------------------------------------