GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE ÎN CLĂDIRI

CONTRACT MDRT – URBAN INCERC nr. 512/ 14. 06. 2011

Faza 1/2011

Redactarea a I revizuita in urma includerii observaţiilor

din şedinţa de avizare in CTS 10 din data de 22.03.2012

Director general INCD URBAN INCERC

Conf. Univ. dr. arh. Vasile Meiţă

Director ştiinţific construcţii INCD URBAN INCERC

dr. ing. Emil Sever Georgescu Director URBAN INCERC Sucursala Iaşi,

dr. ing. Constantin Miron

Sef de proiect ing. Alina Cobzaru

- Mai 2012 -

Elaborare: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII, URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ INCD URBAN - INCERC Sucursala Iaşi Responsabil contract: ing. Alina Cobzaru Colectiv de elaborare: dr. ing. Constantin Miron dr. ing. Livia Miron ing. Ionel Puşcaşu dr. fiz. Monica Cherecheş UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” IAŞI – CENTRUL DE CERCETARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC POLYTECH Responsabil contract: conf. dr. ing. Vasilică CIOCAN Colectiv de elaborare: conf. dr. ing. Marina VERDEŞ conf. dr. ing. Cătălin – George POPOVICI sef lucr. dr. ing. Cristian Cherecheş asist. dr. ing. Andrei Burlacu Consultant ştiinţific de specialitate: prof. dr. ing. Dumitru Theodor Dorin MATEESCU

3

CUPRINS   Introducere. Prevederi generale  1   Obiect şi domeniu de aplicare 2   Referinţe normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi 

climatizare din clădiri 3   Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare și climatizare. Elaborarea 

documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri 

4   Terminologie 5   Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii   Partea I‐a  Criterii de proiectare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri  I.1 ‐ Proprietăţi privind calitatea aerului în încăperile ventilate şi climatizate. Limite de exigenta.  I.1.1.Parametrii exteriori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate I.1.2.Parametrii interiori de calcul pentru clădirile ventilate şi climatizate  I.2 ‐ Proiectare şi dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare  I.2.1 Soluţii de ventilare şi climatizare. Domenii de utilizare. I.2.1.1  Sisteme de ventilare naturala I.2.1.2. Sisteme de ventilare mecanica I.2.1.3. Sisteme de climatizare I.2.2  Soluţii de ventilare şi climatizare pentru diferite destinaţii de clădiri    ‐ Locuinţe    ‐ Birouri    ‐ Hoteluri    ‐ Centre comerciale    ‐ Clădiri pentru învăţământ    ‐ Piscine    ‐ Restaurante  I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare și climatizare pentru clădiri  

I.3.1 Dispozitive de introducere si evacuare a aerului   I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. I.3.3 Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer  I.3.4 Prize de aer si guri de evacuare  I.3.5 Ventilatoare I.3.6 Filtre de aer I.3.7 Baterii de încălzire/ răcire I.3.8 Camere de tratare cu apa  I.3.9 Tratarea cu abur  I.3.10 Recuperatoare de energie  

 

4

I.4 ‐ Alegerea şi condiţii de utilizare a echipamentelor  I.4.1 Agregate centrale de tratare a aerului I.4.2 Centrale de ventilare, climatizare, condiţionare.  I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică  I.5.1 Protecţia antiseismică ‐ Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare și climatizare. I.5.2  Protecţie  acustică  ‐  Măsuri  pentru  realizarea  condiţiilor  tehnice  de  protecţie  împotriva zgomotului  produs de instalaţiile de ventilare și climatizare din clădiri   Partea a‐II‐a  Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a lucrărilor de  instalaţii de ventilare și climatizare.  II.1 Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor  de  instalaţii de ventilare și climatizare  

II.1.1 Execuţie şi montaj a  instalaţiilor de ventilare și climatizare. Cerinţe impuse prin proiectul de execuţie. II.1.2 Verificari pentru punerea în funcţiune  II.1.3  Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare II.1.4  Recepţia finală şi darea în exploatare  

 II.2 Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în  exploatare a instalaţiilor de ventilare și climatizare.  

II.2.1  Exploatarea instalaţiilor de ventilare și climatizare  II.2.2 Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic. 

 II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii  de ventilare/ climatizare impusă prin proiectul tehnic  Anexe  

Anexa 1.1 Acte  legislative, Reglementări tehnice specifice, Standarde (române, europene sau internaţionale), Lucrări de specialitate 

Anexa 1.2 Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare.  Anexa  I.4  Cerințe  de  calitate  pentru  componente  ale  centralelor  de  ventilare,  climatizare, 

condiționare   Anexa  II.1  ‐ Conţinutul  caietului de  sarcini pentru execuţia  lucrărilor  întocmit  în  cadrul unui 

proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare   Anexa II.2 ‐ Conţinutul caietului de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente 

tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare  

Anexa  II.3  ‐  Documente  europene/  naţionale  de  evaluare  tehnica  pentru  produse, echipamente  specifice  sau  procedee  de  ventilare mecanică/  climatizare  a  clădirilor. Cerinţe legislative armonizate  

 

5 

GHID DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE/ CLIMATIZARE ÎN CLĂDIRI 

Indicativ:  

 Introducere. Prevederi generale 

 

1. Obiect şi domeniu de aplicare 1.1  Prevederile  prezentului  Ghid  se  aplică  pentru  proiectarea  şi  executarea  sistemelor  de 

ventilare naturală şi mecanică, respectiv a sistemelor de climatizare din clădiri civile – rezidenţiale şi social culturale. 

1.2 Ghidul de bune practici, a  fost elaborat  în  concordanţă  cu Normativul pentru proiectarea executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I5‐2010 şi are ca obiect: 

a. prezentarea limitelor de exigenţă pentru ventilarea/ climatizarea spaţiilor din clădiri în funcţie de destinaţie şi amplasament, în concordanţă cu condiţiile climatice locale, specifice României;   b. explicitarea, prin exemple de calcul, a aplicării prevederilor Normativului I5‐2010, pentru diferite categorii de clădiri, în vederea realizării cerinţelor interioare de confort exprimate în conformitate cu prevederile standardelor în vigoare la data elaborării documentaţiei; c.  detalierea  modului  de  calcul  şi  de  dimensionare  a  instalaţiilor  şi  echipamentelor  de ventilare/climatizare,  în vederea  respectării cerinţelor esenţiale prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea  în construcţii, cu modificările ulterioare  şi a exigenţelor specifice  instalaţiilor de ventilare, climatizare, condiţionare; 1.3 Prin aplicarea regulilor de bună practică în proiectarea, execuţia şi urmărirea în exploatare a 

instalaţiilor  şi echipamentelor de ventilare, climatizare sau condiţionare, se urmăreşte rezolvarea practică a tuturor problemelor impuse, pentru satisfacerea cerinţelor de: 

Rezistenţă mecanică şi stabilitate   Securitate la incendiu    Igiena, sănătate şi mediu  Siguranţa în exploatare   Protecţia împotriva zgomotului   Economie de energie şi izolare termică   Durabilitatea (fiabilitatea) şi întreţinerea sistemelor realizate. 

1.4  Ghidul  de  bună  practică  specifică  cerinţele  pentru  proiectarea,  execuţia  şi  exploatarea  sistemelor de ventilare naturală, mecanică/ climatizare  şi se aplică următoarelor tipuri de clădiri, indiferent de forma de proprietate: 

a) clădiri civile noi, b) clădiri  civile  existente,  supuse  unor  lucrări  de  intervenţie  pentru  consolidare, 

extindere, refuncţionalizare sau modernizare, reparaţii capitale.  1.5 Fac excepţie de la aplicarea acestui Ghid tehnic:  a.  instalaţiile  de  ventilare,  climatizare  şi  aer  condiţionat  destinate  asigurării  condiţiilor 

tehnologice de  tip  special  (instalaţii din  camere  curate,  instalaţii de dezodorizare, de  sterilizarea 

6 

aerului, instalaţii de transport pneumatic, instalaţii din mine, tuneluri, adăposturi de apărare civilă şi din construcţii agrozootehnice)  

b. instalaţiile de răcire prin radiaţie şi instalaţiile de ventilare sau încălzire cu aer cald prin jeturi de aer orizontale. 

c. tratarea problemelor specifice legate de faţadele duble ventilate (opace sau vitrate). De asemenea nu sunt tratate instalaţiile speciale pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi 

în  caz  de  incendiu  (desfumare)  cu  excepţia  unor  prevederi  care  reglementează  posibilitatea utilizării  parţiale  sau  totale  a  instalaţiilor  de  ventilare  ale  clădirii,  pentru  evacuarea  fumului  şi gazelor fierbinţi. 

1.6 Ghidul  de  bună  practică  face precizări  referitoare  la  conţinutul  documentaţiilor  tehnico‐economice necesare pentru realizarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare în clădiri, cu detalieri pentru:   a) expertiza tehnică (în Anexa 1.2)   

b)  elementele  pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi,  memoriul tehnic de specialitate şi piesele desenate, în Anexa 1.2 

c) caracteristicile de calitate ale instalaţiei proiectate, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale în conţinutul caietelor de sarcini, menţionate în Partea II, Anexa II.1., II.2. 

 2. Referinţe normative pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri  

Documentele de referinţă, legislative şi tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri sunt menţionate în Anexa 1.1, care include:  1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)  1.1.2 Reglementări tehnice specifice  1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale) armonizate 1.1.4 Lucrări de specialitate 

Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.   

3. Prevederi generale privind proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare Elaborarea documentaţiei tehnico‐economice pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare clădiri 3.1 Conţinutul ‐ cadru al documentaţiilor tehnico‐economice aferente investiţiilor publice este 

reglementat,  la  data  elaborării  Ghidului,  prin  prevederile  Hotărârii  Guvernului  HG  28/2008  cu completările  ulterioare  (Ord.  863  din  02/07/2008)  şi  se  aplică  pentru  realizarea  obiectivelor  de investiţii noi, precum şi lucrărilor de intervenţii la construcţii existente.  

3.2  Cerinţele  generale  referitoare  la  proiectarea  şi  executarea  lucrărilor  de  instalaţii  de ventilare  şi  climatizare  din  clădiri  sunt  cele  menţionate  în  normativul  I5‐2010,  cap.  1. Complementar acestora,  în Anexa 1.2  se prezintă detalii privind  continutul  fazelor de proiectare pentru  instalatiile de ventilare/ climatizare, menţionate prin documentele normative precizate  la art. 3.1. în ediţia în vigoare la data întocmirii proiectului tehnic.  

7 

4. Terminologie   4.1.  Terminologia  şi  notaţiile  utilizate  în  acest  ghid  sunt  în  concordanţă  cu  termenii  şi definiţiile  folosite  în  documentele  tehnice  normative  româneşti,  cu  aplicare  în  domeniul  de activitate al ghidului: 

• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare; 

• Normativul  pentru  proiectarea  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi climatizare, indicativ I5‐2010 

• Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001/2006; •  SR EN 12792:2004, Ventilarea în clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice;  • SR  EN  ISO  7730:2006,    Ambianţe  termice  moderate  –  Determinarea  analitică  şi 

interpretarea  confortului  termic  prin  calculul  indicilor  PMV  şi  PPD  şi  specificarea criteriilor de confort termic local 

• SR  CR  1752:2002,    Instalaţii  de  ventilare  în  clădiri.  Criterii  de  proiectare  pentru realizarea confortului termic interior 

• Alte  reglementări  tehnice  şi  standarde  în  vigoare,  menţionate  in  Anexa  I.4.  ‐ Documentele  de  referinţă,  legislative  şi  tehnice  pentru  proiectarea  şi  executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri. 

   4.3. Simboluri şi prescurtări Simbolurile  şi  unităţile  de  măsură  pentru  principalii  termeni  utilizaţi  sunt  indicaţi  în 

Normativul  pentru  proiectarea  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare, indicativ I5‐2010. 

S‐a folosit sistemul internaţional de unităţi de măsuri (SI), în care: 1W = 0,860 kcal/h = 1J/s 1 m2 K/W = 1,163 m2 h oC/ kcal 1W/(m3K) = 0,860 kcal/(m3 h oC) 1Wh = 3600 J = 0,860 kcal 

În  cadrul  relaţiilor  de  calcul  utilizate  în  prezentul  ghid  de  buna  practică  pentru  proiectare,  s‐au păstrat notaţiile utilizate în standardele europene armonizate.  

5. Cerinţe pentru realizarea ventilarii şi climatizarii  5.1 Ventilarea  şi climatizarea, cu procesele conexe derivate ventilarea naturală, mecanică, 

hibridă, condiţionarea aerului, confortul termic dintr‐o încăpere si eficienţa ventilării sunt procese şi mărimi definite detaliat în Normativul I5‐2010, cap. 2 Terminologie, cap. 3 Ventilarea clădirilor şi cap. 4. Climatizarea clădirilor. 

   

45  

I.3 ‐ Elemente componente ale instalaţiilor de ventilare si climatizare pentru clădiri 

I.3.1 Dispozitive de introducere şi evacuare a aerului 

  Exemplu de calcul 

  Într‐o cameră cu lungimea L = 16 m, înălţimea H = 4 m şi lăţimea B = 10 m, trebuie să se  introducă prin guri de perete, pe partea  îngustă a  încăperii, o cantitate de aer Q = 3000 m3/h.  

  Se  cere  determinarea  secţiunii  gurilor  de  aer,  viteza  de  introducere  a  aerului  şi raportul de amestec la capătul jetului. 

  Bătaia jetului X = L = 16 m. 

  Valoarea limita a vitezei axiale (aleasă) vg = 0,3 m/s. 

  Alegerea secţiunii gurii de aer 

  Conform ecuaţiei: 

, 

se obţine secţiunea gurii de aer S: 

; 

Urmează să fie utilizate patru guri de aer dreptunghiulare, cu un raport între laturi s ≤ 25 şi un raport al suprafeţei libere i = 0,75. 

  Debitul de aer ce trece prin fiecare gură de aer va fi: 

. 

  Coeficientul de contracţie depinde de forma şi de modul de contracţie al gurii de aer. Ca indici, sunt date pentru acest coeficient α, următoarele valori: 

    Duze de construcţie obișnuită      0,99 

    Deschideri rectangulare cu marginile rotunjite  0,82‐088 

    Guri cu perforaţii          0,74‐0,82 

    Guri cu lamele despărţitoare        0,66‐0,74 

    Orificii rotunde cu muchii vii        0,63 

46  

  Coeficienţii  K  şi  K’,  determinaţi  în mod  experimental,  variază  potrivit  cu  forma  şi execuţia  gurilor  de  aer.  Se  constată,  de  asemenea  şi  o  anumită  influenţă  a  vitezei. Rezultatele diferitelor  cercetări nu  corespund pe deplin.  În  consecinţă,  în  tabelul 3.1  sunt indicate valori medii pentru coeficientul K’.  

Tabelul 3.1Valori medii pentru coeficientul K’ 

Coeficienţii gurilor de aer K'  Viteza aerului v0 Tipul gurii de aer  2‐5 m/s  8‐10 m/s 

Guri de aer simple:          circulare sau pătrate  5,7  7,0    dreptunghiulare: raportul dintre laturi              s = 25  5,3  6,5        s = 40  4,9  6,0 Deschideri circulare, axiale sau radiale  3,9  4,8 Grătare sau grilaje, suprafaţa liberă            i = 0,4  4,7  5,7 Table găurite  i = 0,03...0,05  3,0  3,7 

     i = 0,1...0,2  4,0  4,9 Grătare cu lamele despărţitoare divergente cu unghi de:       

   40  ̊  2,9  3,5    60  ̊  2,1  2,5    90  ̊  1,7  2,0 

 

  Din tabelul 3.1 se obţine pentru viteza v0 ≤ 5 m/s  

    K’ = 5,3 (gură de aer cu lamele drepte) 

    α ≈0,7. 

  De aici rezultă: 

     

  şi 

    ;  . 

  Pentru o gură de aer cu înălţimea h = 0,14 m, lungimea l a grătarului va fi: 

    . 

47  

Lungimea  totală  a  grătarului  depinde  de  lăţimea  disponibilă  a  peretelui.  Numai atunci când rămâne un spaţiu suficient între grătare – în mod direct trebuie să se pornească de  la  diametrul  echivalent  al  suprafeţei  secţiunii  S0  –  diferitele  guri  de  introducere  pot  fi calculate conform cu legile jetului liber, ca in acest exemplu. 

Viteza aerului        . 

Raportul de amestec           

  Acest raport de amestec mare este valabil pentru jetul liber circular. Întrucât jeturile diferitelor  guri  de  introducere  se  amestecă  între  ele  la  extremităţi,  raportul  de  amestec calculat  nu  va  fi  obţinut  în  realitate.  Chiar  dacă  raporturile  de  amestec  sunt mai  reduse, riscul  producerii  de  curenţi  neplăcuţi  rămâne  însă mic  atunci  când  aerul  introdus  aer  o temperatură mai scăzută decât aerul interior. 

I.3.2 Conducte de aer şi accesorii. Condiţii speciale.  

I. 3.2.1 Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor constante 

Exemplu de calcul  

Se cere calcularea reţelei de conducte a  instalaţiei de ventilare a unui cinematograf cu 400 de locuri, la care debitul orar de aer introdus este Qz= 12000 m3.  

Pentru calculul secţiunilor vor fi folosite următoarele viteze: 

    v1= 5 m/s  în conducta principală ; 

    v2= v3= 4 m/s   în ramificaţiile conductelor ; 

    vL= 1,5 m/s  în camera de ventilare ; 

    v = 2 m/s  la gurile de introducere a aerului. 

  Camera de ventilare se găsește într‐o încăpere în spatele sălii de spectacol. Conducta principală  ajunge  în partea  frontală  a  sălii de  cinematograf,  având  traseul pe dedesubt  şi lateral;  aerul  introdus  este  refulat  în  sală  prin  două  guri  amplasate  în  stânga  şi  dreapta ecranului. Reţeaua de conducte pentru aerul introdus are deci forma reprezentată in fig. 3.1. 

 

 

 

 

48  

 

Fig. 3.1 Reţeaua de conducte pentru exemplul de calcul 

  Secţiunea conductei principale are o suprafaţă de: 

  . 

  Se alege o secţiune dreptunghiulară cu laturile: 

a= 0,75 m şi b= 0,9 m.  

  Atunci     

    a*b = 0,75*0,90 = 0,675 m2 .    

  Camera de ventilare are o secţiune de : 

    . 

  În cazul secţiunii pătrate, laturile camerei vor fi: 

    a=b= 1,5 m. 

  Prin  tronsoanele  2  şi  3  trece  jumătate  din  debitul  de  aer  introdus.  Secţiunea  lor devine deci: 

    . 

  Se aleg deci următoarele dimensiuni: 

    a*b = 0,75*0,55 = 0,412 m2 .    

În tronsoanele considerate se găsesc următoarele rezistenţe locale: 

Tronsonul 1:  Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Creştere de secţiune S1/SL = 0,4     ζ = 0,13 

    Reducere de secţiune S1/SL = 0,4  ζ = 0 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

              ∑ζ = 1,33. 

49  

Tronsonul 2:   Curbă de 900 R/d = 1      ζ = 0,3 

    Cot 900 cu muchii ascuţite     ζ = 1,25 

              ∑ζ = 1,55. 

Tronsonul 3:  Ramificaţie = cot 900 R/d = 1    ζ = 0,3 

    Cot 900 cu muchii ascuţite     ζ = 1,25 

              ∑ζ = 1,55. 

Plasa  prizei  de  aer  exterior,  pentru  viteza  aerului  de  v  =  1,5 m/s  şi  raportul  între suprafaţa liberă şi totală s/S = 0,6 are un coeficient de rezistenţă ζ = 1,5. Gurile de refulare a aerului în sală sunt prevăzute cu grătar din tablă ştanţată având s/S = 0,5. Pentru v = 2 m/s, coeficientul este ζ = 4,9. 

  Astfel, pentru tronsoanele cele mai  lungi ale conductei de aer se obţin pierderile de presiune din tabelul 3.2 

Tabelul 3.2 Pierderi de presiune pentru tronsoanele 1 şi 2 

Nr.  l        [m]  ∑ζ 

Qs  [mc/s] 

a     [m] 

b     [m] 

dg    [m] 

v      [m/s] 

R   [mmH2O/

m] 

R*l   [mmH2

O] 

Z   [mmH2

O] 

1  34  1,33 3,3  0,75 

0,90 

0,80  5,0  0,031  1,05  2 

2  14  1,55 1,65  0,75 

0,55 

0,65  4,0  0,025  0,35  1,5 

                           1,40  3,5 Plasă la priza de aer exterior  1,5  ‐  ‐  ‐  ‐  1,5  ‐  ‐  0,2 Grătar la gura de refulare  4,9  ‐  ‐  ‐  ‐  2,0  ‐  ‐  1,2 

                  1,40  4,90   Trebuie verificată, de asemenea, pierderea de presiune în tronsonul 3.  Ea este dată în tabelul 3.3.  

Tabelul 3.3 Pierderi de presiune pentru tronsonul 3 

Nr.  l       [m]  ∑ζ  Qs  

[mc/s] a      [m] 

b      [m] 

dg     [m] 

v      [m/s]

R   [mmH2O/m] 

R*l   [mmH2O] 

Z   [mmH2O] 

3  2  1,55  1,65  0,75  0,55  0,65  4,0  0,025  0,05  1,5  

La aceasta se adaugă pierderea la gura de refulare a aerului în sală Δp =1,2 mmH2O. Pierderea de presiunea în tronsonul 3 devine deci: 

    Δp3 = Rl + Z + Δp = 2,75 mmH2O. 

50  

În schimb, pierderea de presiune în tronsonul 2 a fost : 

    Δp2 = 0,35 + 1,5 + 1,2 = 3,05 mmH2O. 

Deoarece, în general,  

    Δp = C1 * v2 = C2 * Q2 ,  

  Debitele de aer introduce în cele două tronsoane 2 şi 3 vor fi în raportul : 

     

  Această mică diferenţă poate fi trecută cu vederea. Dacă ar fi existat diferenţe mari între pierderile de presiune ale tronsoanelor 2 şi 3, ar fi fost necesară majorarea pierderii de presiune în tronsonul 3 prin introducerea unei rezistenţe (clapetă de reglare). 

  În  afară  de  pierderea  depresiune  în  reţeaua  de  conducte,  trebuie  calculată  şi pierderea de presiune din centrala de ventilare. În primul rând, trebuie stabilite pierderile de presiune  care  se    produc  în  filtru  şi  în  bateria  de  încălzire  a  aerului,  care  depind  de construcţie  şi  de  debitul  de  aer  şi  trebuie  cerute  de  la  firma  producătoare.  În  exemplul prezentat pentru Qz = 12000 m3/h : 

    Filtrul      ΔpF = 6 mmH2O 

    Baterie de încălzire  ΔpE = 5 mmH2O 

    Total       ΔpL = 11 mmH2O 

  Deci, căderea de presiune totală în circuitul cel mai lung de conductă va fi: 

    Δp = ∑(Rl) + Z + ΔpL = 1,40 + 4,9 + 11,0 = 17,3 mmH2O. 

  Puterea teoretică a ventilatorului este dată de produsul dintre debitul volumetric pe secundă şi presiune, deci : 

    P =  . 

  Pentru un ventilator cu randamentul η = 0,6, puterea efectiv necesară devine: 

    . 

 I. 3.2.2. Calculul conductelor de aer. Metoda secțiunilor variabile cu recuperarea  presiunii statice  

51  

Exemplu de calcul 1 

Se cere dimensionarea unei conducte de distribuţie uniformă cunoscându‐se: debitul de aer  iniţial D1 = 6000 m3/h; numărul de guri n =6; debitul unei guri 1000 m3/h; distanţa dintre  axele  gurilor  l  =  10 m;  viteza  inițială  a  primului  tronson  al  conductei  v1  =  8 m/s; înălţimea maximă a conductei h = 450 mm. Se cere de asemenea presiunea totală necesară în secţiunea  iniţială a conductei de distribuţie (secţiunea care trece prin axa primei guri de refulare). 

Calculele  sunt  sistematizate  în  tabelul  3.4  iar  conducta  dimensionată  este reprezentată în fig. 3.2. 

 

Tabelul 3.4 Sistematizarea calculelor de la exemplul de calcul 

Nr. Tronson 

D [m3/h] 

l [m] 

v1 [m/s] 

v2 [m/s]   

[m2] 

h [m]   

(rotunjit mm) 

0  6000  ‐  8,00  ‐  ‐  450  465 1  5000  10  8,00  6,70  0,2082  450  465 2  4000  10  6,70  5,60  0,1985  450  440 3  3000  10  5,60  4,50  0,1850  450  410 4  2000  10  4,50  3,60  0,1542  450  345 5  1000  10  3,60  2,70  0,1042  450  230 

Fig. 3.2 Conductă de distribuţie – exemplu de calcul 

52  

Fig. 3.3 Variaţia presiunilor într‐o conductă de distribuţie cu recuperarea presiunii statice 

Lungimea tronsonului 0 este: 

       

  Pentru  calculul  tronsonului  1,  în  nomograma  din  figura  3.4  se  fixează mai  întâi  în câmpul  inferior punctul dintre  intersecţia  liniei debitului D2 = 6000 – 1000 = 5000 m3/h cu linia l = 10,00 m, apoi se trasează prin acest punct o dreaptă verticală până la întretăierea cu curba  v1  =  8,00 m/s  (linie  plină);  în  dreptul  punctului  de  intersecţie obţinut  se  citeşte  pe ordonata din  stânga  (linie plină), v2 = 6,70 m/s. Pe baza acestei viteze  se  stabileşte aria  şi apoi lăţimea b a tronsonului. În continuare, calculul de dimensionare decurge în mod similar. 

53  

Fig.3.4 Nomogramă de calcul a conductelor de distribuţie cu recuperarea presiunii statice 

Dacă se admite că gura de refulare are dimensiunile 300 x 350 mm (aria A0 = 0,105 m2)  şi  cunoscând  ca  viteza aerului  în  conductă  înainte de ultima gură de  refulare este de  2,70 m/s, pierderea în gura de refulare considerată liberă este: 

       

În care ζ155 = 3,8 s‐a determinat cu ajutorul figurilor 3.5 şi 3.6 

54  

 

 

 

 

 

 

 

 

Viteza aerului în gura de refulare fiind: 

      , 

presiunea dinamică necesară pentru dezvoltarea jetului este: 

       

  Presiunea statică  în conductă  în dreptul  fiecărei guri de refulare este deci, conform ecuaţiei: 

       

rezultă : 

      . 

Presiunea dinamică în primul tronson al conductei, corespunzătoare vitezei iniţiale v1 = 8,00 m/s este :  

      .   

  Conform  celor  arătate  mai  înainte  această  presiune  dinamică  serveşte,  prin transformări  succesive  în  presiune  statică,  la  acoperirea  pierderilor  ce  au  loc  pe  întreaga lungime  a  conductei  de  distribuţie.  Presiunea  totală  in  secţiunea  iniţială  a  conductei  de distribuţie este deci:  

Fig. 3.5 Gură de refulare la capăt de conductă;      

                                                    

 

 

 

 

                                                   Fig. 3.6  ζ155 

55  

      , 

care,  împreună  cu  rezistenţa  instalaţiei  calculată  de  la  priza  de  aer  şi  până  în  secţiunea iniţială  a  conductei  de  distribuţie,  determină  valoarea  presiunii  totale  a  ventilatorului  ce trebuie montat în instalaţie. 

Examinând  forma conductei de distribuţie din  fig. 3.2  se observă că necesităţile de recuperare a presiunii au făcut ca tronsonul 1 să păstreze aceleaşi dimensiuni ca şi tronsonul 0. Aceasta  înseamnă că pierderile mari de presiune  în tronsonul 1, datorită vitezei mari de curgere  a  aerului  la  capătul  iniţial al  conductei,  au  cerut o  recuperare mai  importantă de presiune  statică,  adică  o  viteză  în  aval  sensibil mai mică  decât  viteza  din  amonte.  Când pierderile de presiune în tronsoane sunt ridicate (viteze mari asociate cu distanţe mari între gurile de refulare), este posibil ca nici menţinerea unei secţiuni constante a tronsoanelor să nu mai fie suficientă şi conductele de distribuţie să capete formele sin fig. 3.7, a,b, în scopul de a se realiza astfel diferenţele necesare între vitezele din amonte si din aval. 

Fig. 3.7 Forme de conducte de distribuţie uniformă 

Deseori în proiectare se face eroarea de a se considera satisfăcătoare o conductă cu secţiune  constantă  pe  întreaga  lungime,  pentru  distribuirea  uniforma  a  aerului.  Fie  o asemenea conductă  (  fig. 3.8),  în care variaţie presiunii  statice necesară pentru a menţine aceeaşi valoare pr în dreptul fiecărei guri de refulare este reprezentată prin linia întreruptă 1‐2‐3‐4‐5. Prin păstrarea unei secţiuni constante a conductei se întâmpla ca vitezele v2 si v3 să capete valori mai mici decât cele utile.  

În  acest  caz,  în  dreptul  gurilor  de  refulare  se  realizează  o  conversie  a  presiunii dinamice într‐o măsură mai mare decât este necesar, ceea ce face ca în secţiunea II în loc de 

presiunea statică pr, să se realizeze  , iar în secţiunea III,să ajungă până la  . Se observă că în această situaţie presiunea statică în conductă creşte în sensul de curgere a aerului, cu efectul că gurile de refulare dinspre capătul final al conductei vor refula un debit mai mare decât gurile din tronsoanele iniţiale. 

56  

Fig. 3.8 Variaţia presiunilor într‐o conductă cu secţiune constantă 

Dacă o cunductă de distribuţie uniformă este corect calculată, nu este necesar să se monteze organe de reglaj la gurile de refulare, care pot fi prevăzute, în acest caz, numai cu plase de sârmă sau cel mult cu jaluzele pentru dirijarea aerului. 

  Locul de montare a gurilor de refulare pe periferia conductei de aer este indiferent. 

  În ceea ce priveşte viteza aerului în conductele de distribuţie uniformă nu există nici o  restricţie  în afară de  cele  referitoare  la nivelul admis de  zgomot. Metoda de  calcul prin recuperarea presiunii statice este avantajoasa  în special  la conducte cu viteză mare  (15‐40 m/s),  folosite din ce  în ce mai mult  în  instalaţiile moderne, deoarece economia de energie devine mai importantă în acest caz. 

  Când  conductele  de  distribuţie  uniformă  conţin  piese  care  intervin  cu  rezistenţe locale la pierderile din tronsoane, valorile acestor rezistenţe se iau în consideraţie sub forma unor lungimi echivalente care se adaugă la lungimile geometrice ale tronsoanelor respective.  

Prin  lungimea  echivalentă  a  unei piese  speciale  se  înţelege  lungimea  unui  tronson drept  în care se produc,  în aceleaşi condiţii de curgere, o pierdere de presiune prin frecare egală cu pierderea locală a piesei respective. 

  În  general,  piesele  speciale  conţinute  de  conductele  de  distribuţie  uniformă  sunt coturile  si  curbele.  Lungimile  echivalente  ale  acestor  piese  se  pot  determina  pe  baza indicaţiilor furnizate de frigurile 3.9 şi 3.10.  

  Modul de utilizare al acestor figuri reiese din exemplul de calcul următor. 

Exemplu de calcul 2 

  Se dă porţiunea de conductă de distribuţie din fig. 3.11 şi se cere lungimea totală de utilizat în calcule a tronsonului 2. 

  Lungimea geometrică a tronsonului este l1 = 2 + 4 = 6 m.  

În fig. 29.9, R/a = 600/600 = 1, iar b/a = 300/600 = 0,5.  

57  

La aceste valori se citeşte în figură: 

      şi se deduce:   .  

Lungimea totală care se utilizează în calcule şi care se introduce deci în nomograma din fig. 29.3 este: 

       . 

  Se  observă  că  curba  din  fig.  3.11  a  fost  efectuată  în  porţiunea  cu  lăţime mare  a tronsonului. Această dispoziţie oferă două variante  şi anume:  în porţiunea cu  lăţime mare, viteza aerului fiind mai redusă, pierderea locală provocată de curbă este mai mică; din punct de  vedere  al  calculului,  dispoziţia  este  convenabilă,  deoarece  lăţimea mare  a  tronsonului este  cunoscută  din  calculele  precedente,  în  timp  ce  lăţimea  mică  urmează  să  fie determinată. 

Fig. 3.9 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune rectangulară 

Fig. 3.10 Lungimea echivalentă a curbelor cu secţiune circulară 

Fig. 3.11 Determinarea lungimii totale a unui tronson cu curbă

58

I.3.5  Ventilatoare 

Sunt maşini hidraulice folosite pentru vehicularea aerului si gazelor si care realizează o presiune de pana la 30.000 Pa .  In tabelul 3.5 sunt prezentate tipurile de ventilatoare , curbele caracteristice ale acestora împreuna cu aplicaţiile lor: 

TABEL 3.5 Tipuri de ventilatoare 

  Tip  Caracteristicile  rotorului  Caracteristicile carcasei  Curbe caracteristice  Performante caracteristice  Aplicaţii 

V E N T I L A T O A R E  C E N T R I F U G A L E  

Tip elice 

 

Cea mai mare eficienţă dintre toate ventilatoarele centrifugale. Zece până la 16 palete de forma unei aripi curbată dinspre centru spre vârf. Paletele profunde permit expansiunea eficientă.  Aerul iese din rotor cu o viteză mai mică decât în vârf. Pentru o sarcină dată, are cea mai mare viteză centrifugă din această categorie.   

 

Spirală ‐ pentru o conversie eficientă a presiunii. Randamentul maxim este obţinut prin curăţare continuă şi dispunerea în aliniament a roţii cu zona de admisie. 

Eficienţa maximă se înregistrează între 50 şi 60% pentru volume de aer mari. Acestea permit atingerea unor caracteristici de presiune bune. Puterea atinge maximul în apropierea vârfului de randament şi scade sau se auto limitează in lipsă de sarcină. 

Încălzire generală, ventilaţie şi condiţionare. De obicei utilizată pentru aplicaţii industriale care pot avea nivel redus, mediu sau ridicat de sarcină. Se poate utiliza şi în aplicaţii industriale, de mari dimensiuni,cu aer curat cu economii important de energie. 

Înclinate în spate/curbate 

in spate  

Randament puţin mai scăzut faţă de cele cu elice 10 până la 16 lamele simplu stratificate curbate sau înclinate în spate faţă de direcţia de rotaţie. Eficiente din aceleaşi motive ca şi cele tip elice. 

 

Folosesc aceeaşi carcasă ca ventilatoarele tip elice  

 

Similar cu cele precedente, cu rezerva că maximul de eficienţă este uşor mai scăzut. 

Aceleaşi tipuri de aplicaţii ca mai sus. Se pot utiliza în aplicaţii cu mediu coroziv sau coroziv. 

Radiale 

 

Nivele de presiune mai ridicate decât la cele tip elice, curbate înapoi, sau înclinate înapoi. Curba poate înregistra o întrerupere la stânga vârfului de randament, iar ventilatorul nu trebuie să funcţioneze în acele condiţii. Puterea creşte continuu în lipsă de sarcină. 

 

Spirală. De obicei este cea mai îngustă carcasă. Pentru că designul roşii este mai puţin eficient, dimensiunile carcasei nu sunt la fel de importante ca la cele tip elice sau înclinate înapoi. 

 

Caracteristici de presiune mai ridicate decât cele cu elice sau cele curbate înapoi. Se pot înregistra căderi bruşte d presiune în stânga vârfului de randament, dar acestea nu creează probleme. Puterea creşte continuu în lipsă de sarcina. 

Uzual pentru clădiri industriale şi cerinţe de presiune ridicată. Defectele ce pot apărea la roată pot fi reparate cu uşurinţă. Roţile pot fi uneori învelite cu un material special. Nu sunt utilizate in instalaţii de condiţionare a aerului. 

59

Curbate înainte 

 

Curbă de presiune mai aplatizată şi eficienţă mai scăzută decât cele tip elice, înclinate înapoi sau curbate înapoi. Nu se recomandă selecţia când funcţionarea o poziţionează în stânga vârfului de randament pe curba randamentului. Puterea creşte continuu la evacuarea liberă. Selecţia motorului trebuie să ţină cont de acest aspect. 

 

Spirală, adesea identică cu celelalte ventilatoare centrifugale. Potrivirea între roată şi gura de admisie mai puţin importantă ca la cele cu elice sau înclinate în spate.   

Curba de randament este mai puţin abruptă decât  a ventilatoarelor curbate în spate şi cade în stânga punctului de maxim. Maxim de eficienţă în stânga vârfului la 40‐50% pentru volume mari de aer. La selecţia motorului trebuie ţinut cont de creştereaconsumului de curent la funcţionara în lipsă de sarcină. 

În special pentru aplicaţii HVAC precum canale de fum rezidenţiale, unităţi de condiţionare. 

 V E N T I L A T O A R E  A X I A L E

Elice 

 

Randament scăzut. Limitat la aplicaţii de joasă presiune De obicei rotoarele ieftine au doua sau mai multe lame simplu‐stratificate ataşate la un butuc relativ mic. Transfer de energie primară prin viteza de presiune    

Inel simplu, orificiu plat sau venturi. Forma cu eficienţă optima este cea  cu dimensiune apropiată de diametrul lamelelor.  

 

Debit mare, dar capacităţi forte mici de presiune. Randamentul maxim atins în apropiere de lipsă de sarcină. Refularea circulară a aerului. 

Pentru aplicaţii de joasă presiune cu circularea unui volum mare de aer, de exemplu –aerul circula prin pereţi,nu prin tubulatură. Utilizat în instalaţii de împrospătare a aerului. 

De tubulatură 

 

Într‐o oarecare măsură sunt mai eficiente şi capabile să dezvolte presiune statică mai mare decât cele cu elice. De obicei au 4 până la 8 lamele tip elice sau secţiune transversală simplu‐stratificată. Butucul este de obicei mai mic decât jumătate din diametrul ventilatorului. 

 

Tub cilindric cu diametrul foarte apropiat de al lamelelor. 

 

Debit mare, capacităţi medii de presiune. Curba randamentului  cade la stănga vârfului de presiune.Trebuie evitată funcţionarea în această regiune. Refularea circulară a aerului. 

Instalaţii de condiţionare de presiune mică şi medie unde distribuţia de aer nu atinge praguri critice.Utilizat în aplicaţii industriale precum cuptoare de uscare, vopsitorii sau la exhaustarea fumului. 

Cu palete în trepte 

 

Forma şi aranjarea lamelelor permite un randament mediu spre ridicat şi o bună eficienţă în utilizare. Cele mai eficiente au lamele în forma de elice. Lamelele pot avea pas fix, ajustabil sau reglabil. Butucul este de obicei mai mare decât jumătate din diametrul ventilatorului. 

 

Tub cilindric cu diametrul foarte apropiat de al lamelelor. Paletele de dirijare in amonte sau în aval de rotor sporesc randamentul şi eficienţa. 

 

Caracteristici de înaltă presiune cu debit mediu. Curba randamentului  cade la stănga vârfului de presiune. Trebuie evitată funcţionarea în această regiune.Paletele de dirijare corectează mişcarea circulară imprimată de motor şi sporesc caracteristicile de presiune şi 

Instalaţii generale de condiţionare a aerului de joasă, medie şi înaltă presiune cu instalare compactă şi curent liniar. Are o bună distribuţie a aerului in aval. Mai compacte decât ventilatoarele centrifugale cu aceeaşi 

60

eficienţa ventilatorului.  întrebuinţare. S P E C I A L E  

Centrifugale de tubulatură 

 

Randament asemănător cu cele curbate în spate exceptând capacitatea şi presiunea care sunt mai mici. Eficienţă mai mică faţă de cele curbate înapoi. Curba de randament poate înregistra o cădere în stânga vârfului de presiune.   

Tub cilindric  similar cu vanele axiale în trepte, cu deosebirea ca diametrul nu este la fel de apropiat faşă de dimensiunea lamelelor. Aerul este eliberat radial de la roată şi face un unghi de 900 prin paletele de dirijare. 

  Randament similar cu al ventilatoarelor curbate în spate, cu excepţia capacităţii şi presiunii care sunt mai mici. Eficienţă mai mică decât cele curbate în spate după ce aerul atinge 90o. Curba de randament este asemănătoare cu cea a ventilatoarelor axiale. 

În special în pentru recirculare în instalaţii de joasă presiune. 

Ventilatoare de

 acope

riş 

Centrifugale 

  

Pentru sisteme cu exhaustare la presiune joasă precum fabrici, bucătării, depozite si unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care constituie un avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere. Unităţile centrifugale sunt uşor mai silenţioase decât cele axiale. 

 

În mod curent nu are carcasă deoarece aerul este direcţionat circular de rotor. De obicei nu este configurat pentru recuperarea vitezei de presiune.   

De obicei folosită fără tubulatură de ventilaţie, de aceea funcţionează la volume mari şi presiune extrem de scăzută. Doar presiunea statică şi randamentul static sunt reprezentate. 

Sisteme de exhaustare de joasă presiune precum fabrici, bucătării, depozite şi alte instalaţii industriale. Investiţie iniţială mică şi costuri mici de întreţinere. Unităţile centrifugale sunt mai silenţioase decât cele axiale. 

Axiale  

 

Pentru sisteme cu exhaustare la presiune joasă precum fabrici, bucătării, depozite si unele aplicaţii comerciale. Asigură ventilaţie cu exhaustare pozitivă, care constituie un avantaj faţă de cele cu exhaustare prin cădere   

Ca idee de bază, rotorul este fixat pe un suport . Învelitoarea protejează ventilator de condiţii atmosferice neprielnice. Aerul este refulat prin capătul învelitorii. 

 

De obicei folosită fără tubulatură de ventilaţie, de aceea funcţionează la volume marei şi presiune extrem de scăzută. Doar presiunea statică şi randamentul static sunt reprezentate. 

Sisteme de exhaustare de joasă presiune precum fabrici, bucătării, depozite şi alte instalaţii industriale. Investiţie iniţială mică şi costuri mici de întreţinere. 

 

61

ALEGEREA  VENTILATOARELOR 

  Ventilatoarele  se aleg corespunzator cu debitul  si presiunea  rezultate din proiect, tipul si particularitatile instalatiei, regimul si conditiile de functionare, consumul de energie, spatiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului si conditiile de exploatare. 

  La alegerea ventilatorului in cadrul unei teme de proiectare, se iau in considerare urmatoarele aspecte: a) punctul de functionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie sa se 

afle in zona de consum minim de energie; b) in  instalatiile  de  ventilare  fara  conducte,  in  care  presiunea  dezvoltata  de 

ventilator este redusa, iar incaperea ventilata nu prezinta cerinte de silentiozitate si  nu  sunt  degajari  de  substante  inflamabile  sau  corozive,  se  recomanda prevederea unor ventilatoare axiale; 

c) in  instalatiile  de  ventilare  cu  conducte  pentru  introducerea  aerului  proaspat, alegerea  se  va  face  intre  un  ventilator  centrifugal  si  unul  axial  cu  carcasa,  in functie de  cerintele privitoare  la presiune,  spatiu, nivel de  zgomot,  consum de energie  si cost, dandu‐se preferinta ventilatoarelor axiale  in masura  satisfacerii acestor cerinte; 

d) in instalatiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se prefera ventilatoarele  centrifugale;  in  cazul  folosirii  ventilatoarelor  axiale  montate  in conducte  cu  aer  fierbinte  sau  incarcat  cu  substante  corozive  sau  praf, ventilatoarele  se vor actiona prin  curele  trapezoidale,  cu motorul  scos  in afara conductei; 

e) ventilatoarele centrifugale montate in instalatii care contin multe piese speciale, pentru care rezistentele  locale nu pot  fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu rotor cu palete inclinate inapoi; 

f) la  instalatiile  cu  functionare  intermitenta,  se  admit  ventilatoare  cu  puncte  de functionare corespunzatoare unor randamente mai scazute, daca prin acestea se obtin avantaje de alta natura; 

g) pentru  reducerea nivelului de zgomot se prefera ventilatoare cu  turatie  redusa (500 ‐ 750 rot/ min) in locul celor cu turatie ridicata (1000 ‐ 1500 rot/min). 

Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus.  

După  ce  curba  căderilor  de  presiune  a  sistemului  de  distribuţie  a  aerului  a  fost definită, poate fi făcută selecţia ventilatorului în funcţie de cerinţele sistemului.  Producătorii de ventilatoare prezintă randamentele acestora fie in grafice ( fig. 3.12) fie sub forma  unor  tabele  de  valori.  Tabelele  de  randamente  oferă  informaţii  pentru  o  arie  recomandată de valori. Varianta optimă de  selecţie,  sau vârful punctului de eficienţă este identificată în variate modalităţi de fiecare producător.    Randamentele cuprinse  în  tabelele de date de către producători pleacă de  la valori arbitrare  ale  debitului  şi  presiunii.  În  aceste  tabele,  date  adiacente  sunt  reprezentate orizontal sau vertical, referitor la diverse puncte de utilizare (de exemplu diferite puncte de evaluare) de pe curba de randament a ventilatorului. Aceste puncte de evaluare depind  în totalitate de caracteristicile ventilatorului.     Totuşi, punctele de operare cuprinse  în aceste tabele  reprezintă  valori  apropiate,  astfel  încât  puncte  intermediare  pot  fi  determinate aritmetic, fără a pierde acurateţea în selecţia ventilatorului. 

62

Fig.3.12  Curbe de performanta utilizate de producătorii de ventilatoare   Selecţia unui ventilator pentru un  sistem de distribuţie a aerului particular  impune corespondenţa  între  caracteristicile de presiune  ale  ventilatorului  şi  ale  sistemului. Astfel, întregul sistem trebuie evaluat, iar debitul de aer necesar, pierderile şi elementele de la gura de  absorbţie  şi evacuare  cunoscute. Necesarul de  viteză  şi putere  ale  ventilatorului  vor  fi apoi calculate cu ajutorul graficelor sau tabelelor de date.   La  folosirea  graficelor  este  foarte  important  ca  punctele  de  operare  selectate  (Fig 3.13)  să  reprezinte  o  valoare  maximală  de  atins  pe  curba  de  selecţie,  astfel  încât randamentul  şi  rezistenţa maximă  să  poată  fi  atinse  atât  la  pierderi  cât  şi  la  creşteri  de viteză.  La  sistemele  pentru  care mai mult  de  un  punct  de  funcţionare  este  întâlnit,  este necesară o evaluare pe acel  interval a felului  în care se comporta ventilatorul ales. Această  analiză este necesară pentru sistemele cu volum variabil, unde nu doar ventilatorul   suferă modificări ale randamentului, ci întregul sistem deviază de la relaţiile de calcul. 

Pentru alegerea unui tip de ventilator  intr‐o  instalație trebuie analizate, comparativ, curbele caracteristice, alegându‐se acel ventilator care corespunde cat mai mult condițiilor impuse  de  instalația  in  care  este montat  (dimensiuni,  debit,  putere  absorbita,  consum energetic, nivel de zgomot). 

Fig. 3.13 Caz ideal la intersectiei curbelor Ptf  si ΔP  

Presiune

 totala Ptf   [Pa] 

Putere  [kw

] 

Eficienta  η

t  [%] 

Presiune

 totala   [Pa] 

63

 Analiza comparativa a ventilatoarelor trebuie  însa sa se facă pentru ventilatoare de 

caracteristici foarte apropiate (tip ,dimensiuni, consum energetic) In tab. 3.6 sunt descrise informațiile necesare pentru alegerea unui ventilator  

 

Tab .3.6  Descrierea informațiile necesare pentru alegerea  unui ventilator 

Nr. crt  Date  Observații 1  Volum  m 3/h in funcționare 2  Presiune ( static sau totala)  Pa in funcționare 3  Condiții de lucru 

- densitate; - Temperatura; - Umiditate; 

 

4  Viteza maxima a aerului la ieșire  m/s 5  Turație  rot/m 6  Nivel de zgomot admis  Dba 7  Dispunere mecanica  Pozitia motorului 8  Caracteristicile aerului vehiculat  Gaze corozive, pulberi , 

fibre 9 

Accesorii necesare Roti si curele de transmisie, plenumuri, grille de protective , etc.  

 

    

 Se  recomanda ca ventilatoarele din  instalatiile de ventilare care deservesc procese de  producție  cu  regim  variabil  sau  incaperi  cu  sarcini  termice  variabile  sa  fie  cu  turatie variabila. Instalatiile  cu  rezistente  aeraulice  variabile  si  in  special  cele  conținând  filtre  de  praf 

colmatabile, se prevad cu ventilator avand caracteristicile debit  ‐ presiune  foarte  inclinate, astfel incat la variatiile de presiune sa corespunda modificări mici ale debitelor de aer. 

Pentru instalatiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare „in linie" sau de conducta. Ventilatoarele „in  linie" sau de conducta pot  fi montate  in  interiorul camerelor ventilate 

daca au carcasele izolate fonic si nivelul de zgomot nu depaseste valoarea admisa. Debitul si presiunea dintr‐o instalație se asigura de regula printr‐un singur ventilator; 

se va evita montarea ventilatoarelor in paralel. Daca debitul de aer  in  regim de vara este diferit de cel  in  regim de  iarna  sau daca  in 

decursul procesului de producție sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea incaperii se prevede, daca este posibil, un ventilator actionat de un motor electric cu doua turatii.   Daca  totusi  situatia o  impune  si  se aleg ventilatoare montate  in paralel,  se prevad obligatoriu rame cu jaluzele care se vor inchide odata cu ventilatorul, sau clapete antiretur.  Daca ventilatoarele vehiculeaza aer cu temperaturi si presiuni diferite de cele care au stat  la  baza  intocmirii  cataloagelor  de  alegere  (ventilatoare  montate  la  altitudine, functionare  cu gaze  fierbinti, etc),  la  stabilirea  caracteristicilor  reale ale ventilatoarelor  se vor folosi factori de corectie corespunzatori acestor situatii specfice.   Ventilatoarele care vehiculeaza aer incarcat cu substante corozive sau cu praf abraziv se executa din materiale rezistente care sa asigure o durata economica de exploatare.   

64

La  alegerea  ventilatoarelor  si  aparaturii  electrice  aferente,  care  echipeaza  instalatiile  de ventilare pentru  incaperi  cu pericol de explozie,  se  vor  respecta prevederile normativului NEX 01‐06 si ale standardului SR EIM 60079‐10‐1:2009. Ventilatoarele  actionate  de  motoare  electrice  prin  transmisii  cu  curele,  se  prevad  cu dispozitive pentru  intinderea curelelor  si pentru captarea  si  scurgerea electricitatii  statice.  Se  iau urmatoarele masuri de protectie  a muncii  si de  asigurare  a unei  functionari corecte a ventilatoarelor: 

a) legarea la pamant a motorului electric si a ventilatorului; b) montarea unui dispozitiv de protectie in dreptul rotilor si curelelor la transmisia 

prin curele; montarea unei plase de sarma cu ochiuri mari ( 25‐50 mm) la gura de aspirate  sau  refulare a ventilatorului,  in cazul cand acesta aspira  sau  refuleaza liber in incapere (indiferent de inaltimea de montare a ventilatorului); 

c) efectuarea corecta a legaturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca sensul de invartire al rotorului ventilatorului sa fie corect; 

d) intinderea  curelelor  de  transmisie  (se  considera  ca  întinderea  unei  curele trapezoidale este corecta daca, pe o  lungime de 0,5 m  săgeata pe care o  face cureaua la apăsarea manuala este cel mult egala cu grosimea sa) ; toate curelele trapezoidale montate pe aceleași roti de transmisie vor avea o întindere egala; 

e) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer. 

  Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundație, platforme, console, etc.) trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de amortizare a vibratiilor, dimensionate astfel incat sa asigure conditiile corespunzatoare de zgomot si vibratii din cladirile unde sunt montate ( sali de spectacol, spitale, etc.). 

  Ventilatoarele  se  vor  racorda  la  conductele  de  aer  prin  intermediul  unor  racorduri flexibile.   Se  recomanda  ca  racordarea  ventilatoarelor  la  conducte  sa  se  realizeze  prin intermediul unor porțiuni drepte, cu lungimea de ( 8‐10 d) atât pe aspirate cat si pe refulare („d" este diametrul conductelor circulare,  la conductele  rectangulare cu  laturile „a" si "b", d=(a+b)/2). Daca  acest mod de  racordare nu  se poate  realiza, pentru  racordul  la  gura de aspirație a ventilatorului se va adopta, in ordine preferențiala, una din următoarele soluții: 

a) cot cu secțiune rectangulara cu palete de dirijare sau curba cu secțiune circulara cu raza de curbura mai mare de doua diametre; 

b) cutie de aspirație cu palete de dirijare. 

  Daca  ventilatorul  centrifugal  refulează  direct  in  atmosfera,  fără  intermediul  unei tubulaturi,  la  gura  de  refulare  a  ventilatorului  se  prevede  fie  un  tronson  drept,  având secțiunea egala cu cea a gurii de  refulare  ( a x b  )  si  lungimea minima 0,75  (a x b),  fie un difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° si lungime de 1,00...1,5 m. 

  La  alegerea din  cataloage  a  ventilatoarelor  racordate  la  rețea prin  intermediul unor piese montate pe  aspirate  sau pe  refulare  care perturba  curgerea,  se  folosesc  factorii de corecție respectivi. 

  Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinți in caz de incendiu  trebuie  sa  fie  rezistente  la  foc  clasa  F400120.  La  clădirile  echipate  cu  instalații automate  de  stingere  a  incendiilor  tip  sprinkler,  ventilatoarele  de  evacuare  a  fumului  si gazelor fierbinți in caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F200 120. 

Producătorii de ventilatoare redau curbele de debit‐presiune, debit – putere absorbita, debit‐randament si debit –nivel de zgomot pentru fiecare tipodimensiune si mai multe turații 

65

ale acestora . Un exemplu de astfel de curbe se regăsește in fig. 3.14 

Fig. 3.14 Curbe caracteristice pentru ventilatorul axial  

66

  I.3.6. Filtre de aer   I.3.6. 1 Probleme generale    Filtrele de aer  sunt elemente ale  instalaţiilor de ventilare/climatizare având  funcţia de  reţinere  a  impurităţilor  solide  sau  gazoase  conţinute  în  aerul  atmosferic  şi  recirculat, înaintea introducerii acestuia în încăperile supuse ventilării sau climatizării. Aceste impurităţi sunt formate din particule de origine minerală, vegetală sau animală cu dimensiuni cuprinse între 0,001 şi 500 µm. 

 Captarea particulelor  solide  sau  lichide  se poate  face  cu diferite metode  fizice,  iar particulele gazoase prin procedee  chimice  şi/sau  fizice. Concentraţia  în particule a aerului atmosferic nepoluat se situează între 0,05 şi 3,0 mg/m³. 

Condiţiile  pe  care  trebuie  să  le  îndeplinească  un  filtru:  grad  de  reţinere  cât mai ridicat,  capacitate  mare  de  reţinere  a  prafului,  rezistenţă  aeraulică  mică  sau  în  limite economice  şi constantă  în  timp, cheltuieli de  investiţie cât mai  reduse,  întreţinere uşoară, construcţii aferente reduse, cât mai robuste, etc.   Clasificarea filtrelor de aer: * după mărimea particulei de praf reţinute:         • grosiere                  d≥100μm;                    • normale        6<d<100μm; 

       • fine        1<d<6μm;        • foarte fine      0,1<d<1μm.              • absolute       d<0.1..0,5 μm. 

* după gradul de reţinere:       • categoria A:     ‐ normale      ε=30÷50%;             (grosiere)      ‐ cu acţiune bună    ε=40÷60%;           • categoria B:     ‐ normale              ε=60÷80%; 

      (fine)      ‐ cu acţiune bună    ε=70÷90%;  • categoria C:     ‐ foarte fine              ε=90÷98%.     (foarte fine)  • speciale S: ‐ filtre radioactive, absolute. 

* după tipul mecanismul de reţinere: filtre cu ţesătură, uscate, metalice cu peliculă de ulei, mecanice, cu cărbune activ, filtre electrice, sonice, etc. * după modul si locul de amplasare: filtre verticale/orizontale,de canal, de perete, de plafon   * după modul de funcționare: filtre statice , cu derulare , electrice , automate   * după tipul constructiv: filtre inclinate, cu tambur, cu derulare automata, cu saci 

  Filtrarea  aerului  exterior  este  utilizata  pentru  a  satisface  cerințele  de  calitate  a aerului  interior  ținând  cont  de  clasele  de  calitate  a  aerului  exterior  definite  in  cap.3.1. Alegerea si dimensionarea  filtrelor de aer necesare pentru CTA‐uri  (centralele de  tratare a aerului) va  fi rezultatul unei optimizări,  în  funcție de situația specifica analizata  (conţinutul de praf din aerul exterior, clasa de calitate a aerului  interior,  timpul de  funcționare a CTA, situații locale specifice de poluare, permiterea sau nu a recirculării, etc.).  

  I.3.6. 2  Mărimi caracteristice 

Filtrele de aer se caracterizează prin următoarele mărimi caracteristice: 

• Gradul de reținere ( eficienta )‐ ε Reţinerea este determinată de raportul:     

 

67

Măsurarea  se efectuează plecând de  la  concentraţia prafului  în amonte de  filtru  şi cea  după  filtru.  Se  poate  defini  gradul  de  reţinere  (pentru  praf  de  testare)  sau  eficienţa (pentru praf atmosferic): 

ε =   • 100 [%]                     (3.1) în care: Cam ‐ concentraţia particulelor din aer în amonte de filtru [mg/m³];  Cav ‐ concentraţia particulelor din aer în aval de filtru [mg/m³]. 

Această mărime ce caracterizează un filtru este,  în general, variabilă şi creşte odată cu creşterea gradului de colmatare a filtrului (cu excepţia filtrelor electrice). 

Permeabilitatea filtrului ‐ P Se poate defini permeabilitatea filtrului prin relatia: 

                     [%]                              (3.2) 

> Încărcarea specifica a unui filtru de aer ‐ Vf , [m3/hm2], egală cu debitul orar de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de strat filtrant. 

> Suprafaţa de filtrare necesară ‐ Af Aceasta se determină funcţie de debitul de aer V [m3/h] cu relaţia: 

fVVA =   [m2]                                                                             (3.3)                    

> Rezistenţa filtrelor ‐ Hf se poate exprima prin relaţia: 

nf vEH ⋅= [mmH2O]                                                          (3.4)                    

unde: E ‐ coeficient empiric; v ‐ viteza aerului la intrarea în filtru, [m/s]; n ‐ exponent experimental Experimental sau stabilit următoarele perechi de valori; 

pentru  ţesături  din  finet,  E  =  100  ...  130,  n  =  1,0; pentru  ţesături  din  şifon,  E  =  5,6  ...  8,5,  n  =  1,0; pentru pânză simplă,  E = 131,  n = 1,17.  

> Perioada de curăţire ‐ Z , exprimată în zile se poate determina cu relaţia:  

               24

1001000⋅⋅⋅

⋅⋅=

fam VcPZε

                           [zile]                                 ( 3.5) 

unde: P – saturarea limită cu praf a filtrului [g/m2];  

Pentru P se pot lua următoarele valori: 

 P = 200 ... 300 g/m2, pentru filtre cu ţesături; 

 P = 100 ... 150 g/celulă, pentru filtre de hârtie;  

P = 500 g/celulă, pentru filtre cu umplutură. 

68

cam – concentraţia iniţială, înainte de filtrare, a prafului din aer, în mg/m3 

I.3.6. 3 Caracteristicile filtrelor  Eficienţa  unui  filtru  este  variabilă  în  timpul  exploatării,  mărindu‐se  odată  cu  încărcarea filtrului însă creşte rezistenţa aeraulică.   * Rezistenţa aeraulică este indicată de producător în funcţie de categoria filtrului:     ‐ grosiere şi normale  <10 mmH2O;     ‐ filtre fine      ≅10 mmH2O;     ‐ filtre foarte fine    10÷50 mmH2O. 

* Debitul specific de aer, caracterizează capacitatea de filtre şi reprezintă debitul  de aer ce poate fi filtrat de 1 m2 de filtru în condiţii medii de îmbâcsire şi rezistenţă aeraulică normală.  Cunoscând  debitul  specific  al  filtrului  ales  şi  debitul  de  aer  ce  trebuie  filtrat  se poate determina suprafaţa necesară filtrului: 

* Curăţirea filtrelor reprezintă, încă o problemă deosebită fie din lipsă de personal  calificat fie lipsă de materiale necesare. Orientativ se recomandă: 

‐ filtre grosiere şi normale ‐ câteva săptămâni; ‐ filtre fine (montate după filtre normale)‐ câteva luni; ‐ filtre foarte fine (montate după filtrele normale şi filtrele fine)‐ 1 an. 

  Aceste recomandări sunt valabile pentru aer exterior normal. Pentru aer mai încărcat cu praf, perioadele se vor reduce corespunzător.   Filtrele  trebuie  inlocuite  atunci  cand  caderea  de  presiune  atinge  valoarea finala stabilita in catalog (specificafia tehnica), sau dupa urmatoarele perioade maxime de timp: 

a) 2000 de ore de functionare sau maximum un an, pentru filtrul din prima treapta de filtrare (prefiltrul); 

b) 4000 de ore de functionare sau maximum doi ani, pentru filtrele din a doua sau a treia treapta de filtrare, precum si pentru cele din instalatia de evacuare si cea de recirculare (daca exista). 

  Filtrele se  inlocuiesc cu atentie astfel  incat sa se evite scaparea  impuritatilor retinute si utilizand echipament de protectie. 

  Filtrele  din  instalatiile  de  ventilare  industriale  se  incinereaza  in  cuptoare speciale pentru a se arde impuritatile retinute, pentru a se reduce reziduurile si pentru a se recupera energia. Filtrele instalatiilor de ventilare uzuale, pentru mediul rezidential si tertiar, pot fi eliminate la groapa de gunoi. 

In  documentele  EUROVENT  4/5  si  a  EN  779,  parametrii  luati  in  considerare  pentru caracterizarea  eficacitatji  unui  filtru  grosier  sau  fin  sunt:  debitul  de  aer,  pierderea  de  sarcina inrtiala si finala, gradul mediu de  retinere, eficacitatea medie la praful atmosferic.  Filtrele se clasifica in 9 clase, conform tabelului 3.7 

Gradul  de  retinere  si  eficacitatea  sunt marimi  care  depind,  aproape  exclusiv,  de mediul  filtrant, pe cand capacitatea de  inmagazinare este  influentata nu numai de mediul filtrant dar si de suprafafa de filtrare. Pierderea de sarcina a unui filtru, pentru un debit dat, este in functie de suprafata de filtrare, de dispunerea geometrica a materialului filtrant si de cantitatea de praf retinuta si acumulata in filtru. 

  Pentru reducerea confinutului de praf al aerului introdus in incaperile climatizate, se va utiliza un prefiltru la intrarea in unitatea de ventilare, in urmatoarele cazuri: 

69

a) din motive igienice, aerul introdus trebuie filtrat tn doua trepte (cel putin pentru IDA1 si IDA 2); 

b) primul filtru de intrare (prefiltrul) este minimum clasa F5, dar preferabil clasa F7. A doua treapta de filtrare trebuie realizata cu un filtru de clasa cel putin F7 dar preferabil clasa F9. Daca exista o singura treapta de filtrare, cerinta minima este clasa F7; 

c) la doua sau mai multe trepte de filtrare, prima trepta de filtre trebuie amplasata inainte de tratarea aerului, iar a doua treapta, dupa aceasta; 

d) filtrele  de  gaz  (filtrele  cu  carbon)  sunt  recomandate  pentru  categoria  de  aer exterior ODA 5. Acestea pot fi o solute buna si in cazul categoriilor ODA 3 si ODA 4.  Filtrele de  gaz  trebuie  in  general  combinate  cu  filtre  F8  sau  F9, montate  in aval; 

e) pentru  categoria de  aer  exterior ODA  5  (regiuni puternic  industrializate,  langa aeroporturi, etc.) unele aplicatii pot necesita  filtrare electrica.  In  cazul poluarii temporare  a  aerului  exterior,  este  recomandata  echiparea  acestor  filtre  cu  o derivatie si monitorizarea permanenta a calitatii aerului. 

  Din motive  igienice,  filtrele din prima  treapta de  filtrare nu  trebuie sa  fie utilizate mai mult de un an, inainte de curatare sau inlocuire. Filtrele utilizate in treapta a doua sau a  treia  nu  trebuie  utilizate mai mult  de  doi  ani,  in  aceleasi  conditii.  Se  recomanda,  de asemenea,  inspectarea  vizuala  si monitorizarea  caderii  de  presiune  in  aceste  filtre,  prin montarea unor manometre diferentiale cu prize in amonte si aval de filtru, iar la depasirea pierderii  de  sarcina maxime  recomandate  pentru  curatare,  sa  se  prevada  o metoda  de semnalizare acustica sau vizuala. 

La proiectarea si amplasarea prizei de  introducere a aerului exterior, se urmareste sa se evite introducerea impuritatilor locale, a ploii sau a zapezii, in sectiunea filtrului. 

Pentru  a  se minimiza  riscul  dezvoltarii microbillor  in    filtru,  centrala  de  ventilare trebuie sa fie astfel proiectata incat  umiditatea relativa in filtru sa fie permanent sub 90% , iar cea medie pentru  trei zile consecutive sa  fie mai mica de 80%  in  toate componentele instalatiei, inclusiv filtru. 

  Daca  se  prevede  un  filtru  pe  aerul  recirculat  catre  centrala  de  ventilare,  acesta trebuie sa aiba minim aceeasi clasa de filtrare ca si filtrul de pe circuitul principal al aerului exterior. 

  Pentru protejarea  instalatiei de evacuare a aerului viciat precum si pentru protectia mediului exterior, este necesar un filtru de clasa minima F5. 

  Aerul extras din bucatarii trebuie intotdeauna trecut printr‐o prima treapta cu filtru special pentru grasimi, care sa poata fi inlocuit si curatat cu usurinta. 

  Filtrele nu  se amplaseaza  in  imediata apropiere a  refularii  ventilatorului  sau acolo unde distributia  curgerii  in  sectiunea  transversala nu este uniforma  (dupa  coturi  sau  alte piese speciale cu modificarea directiei de curgere a aerului). 

  Instalatiile de recuperare a caldurii se protejeaza intotdeauna cu un filtru de clasa F6 sau superioara. Unitatile rotative de recuperare a caldurii trebuie echipate cu elemente care permit curatarea. 

     

70

 

Tab. 3.7 Caracteristicile si alegerea filtrelor de aer 

 

71  

Cap. I.3.7 Baterii pentru încălzire/racire   I.3.7.1 Baterii pentru încălzirea aerului 

   Bateriile pentru încălzirea aerului sunt schimbătoare de căldură apă‐aer sau aer‐aer, care  intră  în componenţa agregatelor de ventilare şi climatizare precum şi a aerotermelor. După agentul primar, purtător de căldură se clasifică în baterii de încălzire cu abur, apă caldă sau  fierbinte,  baterii  electrice  şi  baterii  de  încălzire  funcţionând  cu  gaze  arse.  Cele mai utilizate sunt bateriile de încălzire funcţionând cu abur, apă caldă sau fierbinte.    IV.7.6 Alegerea unei baterii de încălzire   

Pentru  baterii  de  încălzire  de  puteri  relativ  mici,  alegerea  se  face  din  catalogul producătorului.  Pentru  baterii  de  puteri  mari,  este  necesar  ca  fabricantul  să  verifice parametrii ceruţi, cu ajutorul unui program informatic, pe baza datelor puse la dispoziţie de proiectant.     

Se  poate  reprezenta  grafic  evoluţia  caracteristicilor  unor  baterii  de  încălzire  la temperatură  şi  debit  variabile.  În  practică  se  utilizează  un  tip  de  nomogramă  având  în abscisă viteza aerului şi în ordonată coeficientul de eficacitate: 

  Φ =                 (3.5) 

  în care: θ2’’ ‐ temperatura de intrare a aerului în baterie [°C];  θ2' ‐ temperatura de ieşire a aerului din baterie [°C];  θm ‐ temperatura medie a agentului primar [°C].     Funcţionarea cu abur   Din ecuaţia generală a schimbătoarelor s‐a dedus: 

            Φ = 1 ‐ e‐                            (3.6) 

   în care: a ‐ suprafaţa exterioară specifică de încălzire raportată la secţiunea frontală [m²/m²];  v ‐ viteza aerului [m/s];  U ‐ coeficientul global de transfer termic [W/m²•K];  p ‐ densitatea aerului [kg/m³];  c ‐ căldura specifică a aerului [J/kg • K]. 

Această  relaţie  a  servit  la  trasarea diagramei din  fig. 3.15,  care dă  coeficientul de eficacitate pentru 6  tipuri de baterii cu un  rând de  ţevi, valabilă pentru  tipul  II de  ţevi cu aripioare.  

Funcţionarea cu apă caldă în cazul bateriilor funcţionând cu apă caldă se pot construi diagrame  identice  cu  cele  trasate  pentru  bateriile  funcţionând  cu  abur,  plecând  de  la temperatura medie a agentului termic admiţând că schimbătorul este cu curent  încrucişat, presupunere admisă pentru majoritatea bateriilor de încălzire.  

72  

În cazul bateriilor cu mai multe rânduri, alimentarea cu agent termic (apă) se face de aşa manieră ca funcţionarea să fie mixtă, adică  în curent  încrucişat şi  în contracurent, ceea ce are ca efect creşterea coeficientului de eficacitate. 

 Fig. 3.16 prezintă  curbele  caracteristice pentru o baterie de  tip  III  cu 1 până  la 6 rânduri de ţevi. 

Fig. 3.15. Curbe caracteristice pentru baterii de încălzire cu abur cu 1 rând de ţevi  Fig. 3.16. Curbele caracteristice ale unei baterii de încălzire cu abur cu mai multe rânduri 

73  

I.3.7.2. Baterii pentru răcirea aerului  Din punct de vedere constructiv, bateriile pentru răcirea aerului sunt identice cu cele 

de încălzire. Dat fiind ecarturile de temperatură mai mici decât în cazul încălzirii şi pentru a obţine  efectul  de  răcire  dorit  este  necesară  cuplarea  bateriilor  de  răcire  sau  folosirea tipurilor cu un număr mai mare de rânduri de ţevi. 

Circulaţia apei este  în contracurent  şi vitezele de  circulaţie  sunt mai mari  (peste 1 m/s)  decât  în  cazul  încălzirii,  de  unde,  şi  necesitatea  ca  pompele  de  circulaţie  să  aibă presiuni mai mari. 

Recomandari pentru dimensionarea si alegerea bateriilor incalzire/racire    Sarcina  termica  de  calcul  pentru  care  se  dimensioneaza  bateriile  de  racire  se stabileste pe baza diferentei de entalpie a aerului  la  intrare si  iesire din baterie si  luand  in considerare temperatura medie de calcul a agentului de racire.   Sarcina  termica  de  calcul  pentru  care  se  dimensioneaza  bateriile  de  incalzire  se stabileste pe baza diferentei de temperatura sau de entalpie a aerului la intrare si iesire din baterie si luand tn considerare temperatura medie de calcul a agentului de incalzire. 

  Nu se recomanda baterii de racire cu vaporizare directa decat daca se poate realiza variatia debitului de agent frigorific. 

  Viteza frontala de trecere a aerului in bateria de incalzire/racire trebuie sa se situeze in intervalul 2‐3,5 m/s. 

  In cazul in care conducta de retur a unei baterii de incalzire este racordata la circuitul de condensare al unui cazan  in condensate, bateria trebuie dimensionata pentru un regim de  temperatura a apei de 60/40°C.  In varianta utilizarii altor  tipuri de  cazane, bateria de incalzire  va  fi  dimensionata  pentru  un  regimul  nominal  de  temperatura  al  cazanelor  (de obicei 80/60°C sau 90/70°C). 

  Se recomanda ca distanta dintre aripioare sa fie de minim 2,5 mm in cazul bateriilor de  racire  cu  dezumidificare  si  de minim  2,0 mm  in  cazul  celorlalte  tipuri  de  baterii  de incalzire/racire. 

Caderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de incalzire/racire trebuie limitata pe cat posibil in acest sens se recomanda valorile din tabelul  3.8 

  Tabelul 3.8. : Valori recomandate pentru pierderea de sarcina in bateriile de  incalzire/racire  (din SR EN 13779:2007) 

Component  Pierdere   de   sarcina 

scăzuta (Pa) Pierdere   de   sarcina 

medie (Pa) Pierdere   de   sarcina 

ridicata (Pa) Baterie de încălzire  40  80 120 Baterie de răcire  (100) 60  (140)100  (180)140 

74

Cap. I.3. 8 Camere de tratare cu apa

Camerele de tratare cu apa sau camerele de pulverizare sunt schimbătoare de căldură care servesc pentru tratarea aerului prin trecerea acestuia printr-o ploaie de apă. Concomitent cu schimbarea stării aerului se obţine şi purificarea lui prin preluarea de către apă a unora dintre impuritățile ce le conţine (praf, fum, mirosuri etc.).

Funcţie de starea finală dorită a aerului şi funcţie de condiţiile locale (de sursa disponibilă), se poate folosi pentru răcire apă din surse subterane, apă răcită sau apă recirculată.

Camerele de pulverizare se pot clasifica astfel:

după direcţia de mișcare a aerului; - camere orizontale; - camere verticale.

după direcţia de mișcare a apei pulverizate fata de aer; - în echicurent; - în contracurent; - combinate.

după numărul de trepte: - cu o treaptă; - cu două trepte.

I.3.8.1 Camere de pulverizare orizontale

Schema de principiu de realizare a unei camere de pulverizare orizontale cu o singură treaptă este prezentată în fig. 3.17. Aerul intră prin racordul 1 în separatorul de intrare 2; de aici aerul este trecut în camera de pulverizare propriu-zisă 4 unde aerul este stropit cu apă prin intermediul registrului de pulverizare 3. Aerul trece apoi în separatorul de picături 5 şi este evacuat prin racordul 6. Apa folosită, ca şi condensul rezultat din separatorul de picături este adusă în bazinul 8 prin racordul de intrare 7; pentru golirea bazinului cu apă este prevăzut racordul 9.

În secţiunea prezentată în fig. 3.17 b se observă că pulverizarea apei se face pe toată secţiunea de trecere a camerei.

Fig. 3.17. Cameră de pulverizare orizontală: a -

vedere din fata; b - secţiune transversal

Schema de principiu a unei astfel de camere este redată în fig. 3.18 În acest caz intrarea aerului se face pe la partea inferioară a camerei de pulverizare 9 - racordul 1, practic chiar deasupra pânzei de apă din bazinul 3, iar evacuarea se face pe la partea superioară, racordul 7. Atât pe intrare cât şi pe ieşire sunt prevăzute separatoare de picături 10 şi 6.

75

Registrul de pulverizare a apei 8 își preia apa necesară din bazinul 3 cu ajutorul pompei 4, prin intermediul conductei 5. Completarea cu apă se face prin racordul de alimentare 2.

Camerele de pulverizare verticale se pot construi şi cu umplutură din corpuri ceramice sau metalice, pentru a se mări astfel suprafața de contact dintre aer şi apă.

Un element important în structura unei camere de pulverizare îl constituie dispozitivele de pulverizare a apei. După modul în care se realizează pulverizarea apei, acestea se pot clasifica în două grupe mari şi anume:

- pulverizatoare de şoc, la care pulverizarea efectivă a apei se realizează prin lovirea de un obstacol a jetului compact de apă ce iese din ajutaj;

- pulverizatoare centrifuge, la care apei i se imprimă o mişcare de rotaţie prin trecerea apei prin canale speciale sau prin introducerea apei tangenţial la corpul pulverizatorului.

Fig. 3.18 Cameră de pulverizare vertical

Alegerea pulverizatoarelor se face funcţie de fineţea cerută pulverizării, care depinde de tipul constructiv, de diametrul orificiului de ieşire şi de presiunea apei.

Camerele de pulverizare se construiesc cu unul sau cu mai multe registre de pulverizare, circulaţia apei şi a aerului având loc în echicurent sau în contracurent. De asemenea se obişnuieşte adesea să se folosească camere de pulverizare cu două trepte; acestea au avantajul că se poate obţine o răcire mai accentuată a aerului la un acelaşi consum de apă rece.

Fig. 3.19 Cameră de pulverizare cu două trepte (notate cu I şi II)

76

În fig. 3.19 este prezentată schema unei camere de pulverizare cu două trepte (notate cu I şi II), fiecare treaptă având câte două registre de pulverizare (respectiv 3 şi 5). Apa folosită în treapta a doua este recuperată din bazinul de colectare 8 al acestei trepte şi trimisă cu pompa 10 în registrele de pulverizare ale primei trepte. Alimentarea cu apă şi completarea pierderilor se face cu ajutorul pompei 11.

I.3. 8 .2. Calculul termic de alegere a camerelor de pulverizare Camerele de pulverizare pot fi utilizate pentru procese de răcire cu uscare sau/şi

pentru procese de umidificare adiabatică, metodele de dimensionare fiind specifice fiecărui proces în parte.

Utilizarea camerelor de pulverizare pentru procese de răcire cu uscare este, în ultima perioadă de timp, mult mai redusă deoarece acest proces este mai greu controlabil şi reglarea lui este mai dificilă, procesul fiind realizat de tot mai mulţi producători de aparatură de climatizare cu baterii de răcire.

Camerele de pulverizare sunt folosite, în prezent, pentru procese de umidificare adiabatică, iar metodologia de calcul sau alegere a acestora este specifică fiecărui producător în parte. Se prezintă calculul termic pentru regimul de pulverizare politropică şi umidificare adiabatică deoarece sunt în funcţiune multe agregate de tratare care utilizează aceste tipuri de procese.

Există multe metode de alegere a camerelor de pulverizare. Fiecare metodă se bazează pe camere de pulverizare testate în anumite condiţii.

Metoda germană de dimensionare Rasch - Wittorf se utilizează pentru camere de pulverizare cu o lungime l = 2 m; viteza aerului în camera de tratare v = 2,5 m/s şi presiunea apei înaintea duzelor de pulverizare p = 2 bar. Metoda redă mai fidel procesele reale care au loc în camerele de tratare, evoluţia aerului fiind prezentată în fig. 3.20

Fig. 3.20 . Evoluţia aerului în procesul de răcire cu uscare şi de umidificare adiabatică

(metoda Rasch - Wittorf): 1 - proces ideal; 2 - proces real

- În procesul de răcire cu uscare, aerul evoluează pe curba AC.

77

Modificarea stării aerului se produce, mai întâi, pe direcţia care rezultă din unirea punctului de stare a aerului A cu temperatura iniţială a apei B1 şi apoi pe direcţia entalpiei care trece prin punctul corespunzător temperaturii finale a aerului în procesul politropic B.

- La procesul de umidificare adiabatică (evoluţia AD) modificarea stării aerului se produce în lungul dreptei de entalpie constantă, h = constant, la o temperatură a apei de pulverizare ce se determină la intersecţia curbei de saturaţie φ = 1 cu entalpia stării iniţiale a aerului A.

Calculul parametrilor finali ai aerului se face pe baza relaţiei:

T/ Ta = 1 - e-mk (3.8) în care: T = θiniţial aer - θfinal aer = (θA - θB) în procesul AB1 ,

(θB - θC) în procesul BC1, şi (θA - θD) în procesul AD1 ;

Ta = θiniţial aer - θapă în procesul ideal, (θA - θD1) în procesul AB1 , (θB - θC1) în procesul BC1 şi (θA - θD1) în procesul AD1 ; m = coeficient de pulverizare, *kg apă/kg aer tratat+; k = constantă a camerei de pulverizare, k = 0,5...0,7, pentru procesele de răcire cu uscare şi k = 2...3, pentru procesele de umidificare adiabatică.

Relaţia este nomografiată în fig. 3.21

Fig.3.21 Nomograma de alegere a raportului T/ Ta

Pentru determinarea parametrilor aerului şi apei se procedează în felul următor: se

alege un coeficient de pulverizare m şi se determină pentru acesta, din fig. 3.21 , o valoare T/ Ta pentru procesul AB (folosind domeniul cuprins între 0,5 şi 0,7 din nomograma

fig.4.5.5) şi cu ajutorul acestei mărimi se determină valoarea temperaturii finale a aerului θB ;

θB = θA - ( T/ Ta) • (θA - θB1) *°C+ (3.9) Cu ajutorul acesteia se determină punctul B, apoi punctul C1, la intersecţia entalpiei

hB cu curba de saturaţie φ = 1. Pentru coeficientul de pulverizare m, ales, se determină raportul T/ Ta corespunzător procesului adiabatic BC (folosind domeniul k = 2...3), iar cu această valoare şi cu temperaturile θB, θC1 se determină temperatura θC.

θC = θB - ( T/ Ta) • (θB - θC1) *°C+ (3.10)

78

Încălzirea apei de pulverizare se va determina cu relaţia:

M • haer = Ga • ca • Tapă (3.11) în care: M- debitul de aer [kg/s];

haer = hA - hB ; Tapă = θB2 - θB1

unde: θB1 , θB2 - sunt temperaturile finală şi iniţială ale apei; ca = 4,186 kJ/kg • K, căldura specifică a apei; Ga = M • m, *kg/s+.

Temperatura finală a apei se determină cu relaţia:

θB2 = θB1 + ( haer / m • ca) *°C+ (3.12)

În ipoteza că procesul de umidificare adiabatică are loc în camera de pulverizare, atât vara cât şi iarna, temperatura apei este egală cu temperatura după termometrul umed al punctului A, iar temperatura finală a aerului θD, se determină cu o relaţie similară relaţiei 3.10 adaptată procesului A - D1.

Exemplul de calcul 1

Un debit de aer: M = 8000 kg/h, de stare A cu parametrii θA = 28°C; φA = 60%, este răcit şi uscat cu

ajutorul apei având: θai = θB1 = 8 °C.

Se cere să se determine parametrii finali ai apei şi ai aerului în procesul politropic de răcire şi uscare utilizând metoda Rasch - Witorf.

Rezolvare - Se uneşte punctul A cu punctul B1, aflat la intersecţia lui θB1 cu φ = 1. (fig.3.20) - Se alege un coeficient de pulverizare m = 0,9 kg apă/kg aer.

Pentru procesul politropic, se determină cu nomograma din fig. 4.61, cu k în domeniul 0,5...0,7)

T/ Ta = 0,4 , rezultând: θB = θA - 0,4 • (θA - θB1) = 21,2 °C.

- La intersecţia dreptei

hB = 51,2 kJ/kg cu φ = 1 se determină C1, cu θC1 = 18 °C. Utilizând aceeaşi nomogramă (k în domeniul 2...3) se determină T/ Ta = 0,9; rezultă:

θC = θB - 0,9 • (θB - θC1)= 18,3 °C.

- Temperatura finala a apei, θB2 se determină cu relaţia 3.12:

θB2 = 8 + (64,8 - 51,2)/ 0,9 • 4,186 = 12,4 °C.

80  

   

  I.3.9  Tratarea cu abur 

În  cazul  folosirii  acestor  aparate  se  introduce  direct  abur,  fie  în  tubulatura  de ventilare, fie în încăperi. În funcţie de destinaţia încăperii, calităţile aburului sunt diferite.  

Pentru încăperi civile, curate, aburul trebuie să fie saturat uscat, fără urme de rugină, ulei, miros.  În acest caz, aburul  se produce  în generatoare  speciale prevăzute cu electrozi sau cu termoplonjoare.  

Din punct de vedere igienic, este mai bun procedeul cu abur decât cel cu camere de pulverizare.  Din  punct  de  vedere  al  consumului  de  energie,  sistemul  cu  abur  este  mai dezavantajos, fiind mai scump. 

Un exemplu de aparat este arătat în fig. 3.22 

 Fig.3.22 . Generator de abur CONDAIR ‐ Elveţia ‐  schemă de principiu 1 ‐ abur; 2 ‐ rezervor de umplere; 3 ‐ apă rece; 4 ‐ furtun condensat; 

5 ‐ furtun abur; 6 ‐ electrozi; 7 ‐ ventil magnetic; 8 ‐ evacuare.  

Aburul este produs  într‐un cilindru cu ajutorul unor electrozi. Apa  folosită este cea de  la  reţea, asigurând conductivitatea electrică  între electrozi. Prin evaporare, sărurile din apă  se depun  la partea  inferioară  a  cilindrului  fiind necesară  curăţirea, din  când  în  când. Aparatul trebuie racordat la reţeaua de apă rece, la canalizare şi la reţeaua electrică.  

Există două categorii de aparate: mici, cu debite de abur de 1...2 kg/h, racordate  la reţeaua monofazică,  şi  aparate mari,  cu  debite  de  4...90  kg/h,  cu  consumuri  de  energie electrică de 3...70 kW.  

81  

Reglarea debitului de abur  se  face cu ajutorul higrostatelor  într‐o  treaptă,  în două trepte sau continuu. 

Pentru  anumite  categorii  de  clădiri  industriale  (mobilă,  zootehnie  etc.)  aburul  nu trebuie să întrunească proprietăţi (calităţi) deosebite, caz în care, el poate fi preluat şi dintr‐o reţea de abur tehnologic (în cazul în care există).  

Un exemplu de aparat care se racordează la o reţea de abur este arătat în fig.3.23 Aburul este obligat să treacă, mai întâi, printr‐un filtru de impurităţi, după care curge 

printr‐o  manta  ce  înconjoară  distribuitorul,  împiedicând  condensarea  aburului  în distribuitor, şi pătrunde în camera de uscare unde se separă condensatul format până aici.  

Accesul mai  departe  este  permis  de  un  dispozitiv  de  reglare  acţionat  electric  sau pneumatic care asigură  intrarea aburului  în distribuitor. Distribuitorul se poate monta  liber în încăpere sau în tubulatura de ventilare. 

Fig.3.23 Aparat de umidificare cu abur pentru montare in canal de aer 

82 

I.3.10 Recuperatoare de energie  I.3.10.1. Probleme generale 

 Instalaţiile  de  ventilare  si  climatizare  necesită  importante  cantităţi  de  energie 

termică  sau  frigorifică pentru  tratarea aerului. O parte din această energie este eliminată odată cu aerul evacuat şi, ori de câte ori este posibil, ea trebuie recuperată. Cea mai simplă şi eficientă metodă de  recuperare este  recircularea aerului care nu este  însă acceptată  în toate situaţiile, din cauza calităţii aerului ce trebuie recirculat. 

În multe situaţii există  însă şi alte surse de căldură care pot  fi  recuperate  (gaze de ardere,  apa  de  răcire  a  unor  utilaje  etc.)  şi,  de  aceea,  pentru  recuperarea  energiei  se utilizează recuperatoare de căldură.  

Pentru ca un recuperator de căldură să poată fi utilizat  în  instalaţiile de ventilare şi climatizare  el  trebuie  să  îndeplinească  următoarele  condiţii:  să  aibă  eficienţă  ridicată, etanşeitate  sporită,  sensibilitate  acceptabilă  la  îngheţ,  pierderi  de  sarcină  moderate, rezistenţă de coroziune şi întreţinere uşoară. 

Pentru recuperarea căldurii se utilizează următoarele sisteme: ‐  regenerative  care utilizează un material acumulator de căldură ce poate  stoca  în 

masa  lui  căldura  perceptibilă,  latentă  sau  amândouă.  Din  această  categorie  fac  parte recuperatoarele rotative cu regenerare; 

‐  recuperative  care  utilizează  pentru  transferul  de  căldură  o  suprafaţă  de  schimb, transmiţând numai căldură perceptibilă.  În această categorie  sunt  incluse  recuperatoarele cu plăci, cu tuburi termice şi cu fluid intermediar;  

‐ cu pompă de căldură care utilizează un agent frigorific pentru transmiterea căldurii de la o sursă cu potenţial redus. Toate sistemele pot realiza importante economii de energie dar necesită cheltuieli de  investiţii  şi de  întreţinere astfel că  trebuie efectuat un calcul de optimizare înaintea adoptării unui sistem sau a altuia. 

 I.3.10.2. Tipuri constructive de recuperatoare de căldură  

Recuperatoare rotative  Recuperatoare cu plăci   

  Recuperatoare cu tuburi termice 

  Recuperatoare cu fluid intermediar  in circuit inchis  Recuperatoare de caldura cu fluid intermediar in circuit deschis  În acest sistem de recuperare  aer‐lichid, lichid‐aer,  fluidul intermediar   circulă între 

doua  schimbatoare de  caldura  (turnuri)  introducere  ,  respectiv evacuare,  intră  în  contact direct cu ambele fluxuri de aer, transportând  vaporii de apă şi caldura   între debitul de aer evacut si cel introdus (Fig. 3.24).  

Circulatia fluidul intermediar se face cu ajutorul  pompelor pe traseul principal cat si pe cel secundar.   

Temperatura aerului  poate varia in limitele ‐40 ° C si  + 46 ° C  .   Aerul evacuat poate contine impuritati si de aceea trebui să fie filtrat înainte de intrarea in  turnuri.  Particulele  umezite  trebuiesc  filtrate  din  soluţia  absorbantă,  care  minimizează 

83 

EXHAUST

A

contaminarea  încrucişată  între  particule.  Fluidul  intermediar  poate  fi  format  din  soluţii sorbente (de obicei, o soluţie a unei sari de halogen‐ ex ; o solutie de clorura de litiu   conţin  aditivi cu efect antibacterian.)  

Fig. 3.24 Turnuri cu lichid absorbant  

Testele  au  arătat  că masa  de  contact    poate  elimina    până  la  94%  din  bacteriile continute  in  aerul  introdus  reprezentand  o  necesitate  in  aplicatiile  de  climatizare  din domeniul spitalicesc. Este posibil să apară contaminarea încrucişată a particulelor gazoase. 

  In  functionare pot aparea contaminari cu halogeni si de aceea se  impun verificari periodice. In zonele mai reci, pierderile de umiditate din fluxul de evacuare pot dilua excesiv  soluţia adsorbantă. Incalzirea  lichidului absorbant  introdus  în fluxul de alimentare cu aer al turnului    contactor  ridică  temperatura  de  descărcare  şi  umiditatea  aerului  de  alimentare evacuat, prevenind diluarea excesivă. Acest lucru, colaborat cu adăugarea automată de apă, poate  menţine  concentraţia  soluţiei  adsorbante    pe  timp  de  vreme  rece,  permitând sistemului să furnizeze aer la o umiditate şi temperatură fixă.  

 Recuperatoare  de căldură  tip termosifon   

Schimbătoare  de  căldură  termosifon  bifazice  sunt  sisteme  ermetice,  care  constau într‐un  evaporator,  un  condensator,  conducte  de  interconectare,  şi  un  fluid intermediar,aflat  atât  în  stare  lichidă,  cât  si  de  vapori.  Sunt  folosite  două  tipuri  de termosifoane: cu tub sigilat ermetic  (fig. 3.25) şi un tip baterie (fig.3.26).  

În termosifonul de tip tub sigilat, evaporatorul  şi condensatorul se află de obicei  la capetele  opuse  ale  unui  set  de  tuburi  termosifon  drepte,  individuale,  iar  conductele  de evacuare  şi de alimentare  sunt adiacente pentru cealaltă  (această dispunere este similară celei dintr‐un sistem de conducte de încălzire).  

În  termosifoanele  tip  baterie,  bateriile  de  evaporare  și  condensare  sunt  instalate independent  în  tubulatura  de  aer  şi  sunt  interconectate  prin  conductele  de  transport  a fluidului  de  lucru  (această  configuraţie  este  similară  cu  cea  a  conductelor  din recuperatoarele cu  fluid  intermediar).Un  termosifon este un sistem ermetic ce conţine un lichid de  lucru bifazic  în două etape. Deoarece o parte din sistem conţine vapori şi o parte conţine lichid, presiunea dintr‐un termosifon este reglementată de temperatura lichidului  la interfaţa lichid / vapori.  

Dacă  mediul  ambient  cauzează  o  diferenţă  de  temperatură  între  zonele  în  care interfeţele  de  lichid  şi  vapori  sunt  prezente,  diferenţa  de  presiune  a  vaporilor  rezultată provoacă transferul vaporilor de la zonele calde la cele reci.  

84 

Fluxul este susținut prin prin procesul de condensare în zonele mai reci şi de procesul de evaporare  în  zonele mai  calde. Condensatorul  şi  vaporizatorul  trebuie  să  fie orientate astfel încât condensul să poată reveni la evaporator prin gravitaţie (Figurile 3.25 şi 3.26).       

            

  

Fig.3.25  – Schimbatoare de caldura tip termosifon ermetic  

A‐ unidirectional ; B‐ bidirectional  

             

 Fig  3.26– Schimbatoare de caldura tip termosifon cu lichid intermediar – 

A‐ bucla unidirectionala; B‐ bucla bidirectionala  

În  sistemele  termosifon,  diferenta  de  temperatură  si  forta  de  gravitatie  sunt  necesare pentru  ca  fluidul  de  lucru  să  circule  între  evaporator  si  condensator.  Ca  rezultat, termosifoanele  pot  fi  concepute  să  transfere  căldura  în  ambele  direcţii  în  mod  egal (bidirectional), într‐o singură direcţie (unidirecţional), sau în ambele direcţii în mod inegal.  

85 

Deşi similare ca design şi mod de functionare cu tuburile termice , tuburile termosifon sunt diferite în două moduri:  

• nu au filtru de condens şi, prin urmare se bazează doar pe gravitație pentru a retrimite condensul spre   evaporator,  în timp ce tuburile termice   utilizează  forţele capilare şi  • ele depind, cel puţin la început, pe fierberea nucleată, pe când tuburile termice evapora lichidul   dintr‐o interfaţă extinsă, permanentă lichid‐vapori. 

  Tuburile termosifon nu necesită pompă pentru a pune în circulație fluidul de lucru.  Cu toate acestea, configuraţia geometrică trebuie să fie astfel realizată încât  fluidul de lucru în stare lichidă să fie mereu prezent în secţiunea evaporatorului  schimbătorului de căldură.             Tuburile termosifon diferă de alte sisteme de recuperare cu fluid intermediar  prin faptul că acestea nu necesită pompe şi, prin urmare, nici o sursă externă de alimentare cu energie electrica, iar bateriile trebuie să fie adecvate pentru evaporare şi de condensare.     Schimbatoarele de caldura termosifon bifazice sunt utilizate pentru încălzirea apei cu energie solară   şi pentru îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de aer condiţionat deja existente    Performantele recuperatoarelor tip termosifon bifazice pot fi folosite pentru a reduce dimensiunile noilor sisteme de climatizare şi a reduce astfel costurile totale de proiect.             

Fig. 3.27– Performanţe tipice ale termosifonului bifazic In  fig.3.27 se   prezintă performanţele recuperatoarelor tip termosifon bifazice.   

  I.3.10.3 Compararea sistemelor de recuperare a energiei aer‐aer   Este dificil de comparat diferitele tipuri de sisteme de recuperare de energie aer‐aer 

pe baza performanţelor generale. Ele pot fi comparate pe baza unor parametri certificati : eficienţa  sau  pierderile de 

aer.  In tabelelul 3.9. sunt comparate si prezentate  principalele tipuri  de recuperatoare de caldura aer –aer  

Tab.3.9 Compararea principalelor tipuri de recuperatoare de caldura aer‐aer 

Eficianta % 

  Cu placi fixe  Cu placi tip membrana

Rotativ energie 

Rotativ caldura  Tub termic Cu fluid 

intermediar  TermosifonCu fluid 

intermediar adsorbant 

86 

Circulatia aerului 

Contracurent Curent 

incrucisat 

ContracurentCurent 

incrucisat 

ContracurentEchicurent  Echicurent  ContracurentEchicurent —  Contracurent

Echicurent  — 

Gama de mărime a 

echipamentului, l/s 

≥25  ≥25  25 ‐ 35 000  25 ‐ 35 000 ≥50  ≥50  ≥50  — 

Eficacitatea tipică a sensibilității  (ms = me), % 

50 ‐80  50 ‐75  50  ‐  85  50  ‐  85  45 – 65  55  ‐ 65  40 – 60  40  ‐  60 

Eficacitatea tipică latentă ,* %  —  50  ‐  72  50  ‐  85  0  —  —  —  — 

Eficacitatea totală,* %  —  50  ‐ 73  50  ‐   85  —  —  —  —  — 

Viteza frontală, m/s  1 – 5  1  ‐   3  2.5  ‐  5  2  ‐  5  2  ‐  4  1.5  ‐   3  2  ‐  4  1.5 ‐  2.2 

Scăderea de presiune, Pa  100   ‐  1000  100  ‐500  100  ‐300  100  ‐  300 150  ‐ 500  150  ‐   500  150  ‐  500  170  ‐  300 

EATR, %  0 ‐ 5  0 – 5  0.5  ‐   10  0.5  ‐   10  0 ‐1  0  0  0 

OACF  0.97 ‐   1.06  0.97  ‐1.06  0.99  ‐  1.1  1  ‐   1.2  0.99  ‐  1.01  1.0  1.0  1.0 

Plaja de temperatură, °C  ‐60  ‐  800  ‐10  ‐ 50  ‐55  ‐  800  ‐55  ‐ 800  ‐40  ‐   40  ‐45  ‐ 500  ‐40  ‐  40  ‐40  ‐  46 

Modalitate tipică de achiziționare 

Doar schimbător Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare Sistem complet 

Doar schimbător  Schimbător  și carcasă Schimbător și ventilatoare exterioare Sistem complet 

Doar schimbător  Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare  Sistem complet

Doar schimbător  Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare  Sistem complet 

Doar schimbător  Schimbător și carcasă Schimbător și ventilatoare  Sistem complet 

Doar circuitul spiralat Sistem complet 

Doar schimbător   Schimbător  și carcasă  

Sistem complet 

Avantaje 

Fără părți mobile. Scădere redusă a presiunii. Ușor de curățat 

Fără părți mobile. Scădere redusă a presiunii. Pierderi de aer reduse.

Transfer de masă sau umiditate. Dimensiuni maxime compacte. Scădere redusă a presiunii. Disponibil pentru toate tipurile de sisteme de ventilație 

Dimensiuni maxime compacte. Scădere redusă a presiunii. Ușor de curățat 

Fără părți mobile, cu excepția înclinării. Ventilatorul situat în zone neesențialeDiferențial de presiune de până la 15kPa 

Debitul evacuat  poate fi separat de cel de introdus Ventilatorul situat în zone neesențiale  

Fără părți mobile. Debitul evacuat  poate fi separat de cel de introdus. Ventilatorul situat în zone neesențiale  

Transfer latent de la fluxuri îndepărtate Curățare eficientă micro‐biologică pentru fluxul de alimentare, cât și de evacuare 

Limitări Dimensiuni mari pentru   debite mari. 

Număr redus de furnizori. Întreținerea și performanțele pe termen lung necunoscute 

Aerul de admisie  poate necesita răcire sau încălzire suplimentare Unele EATR fără dispozitiv de curățare 

Unele EATR fără dispozitiv de curățare 

Eficiența poate fi limitată de scăderea de presiune și de costuri. Număr redus de furnizori  

Prognoza eficienței necesită modele de simulare precise 

Eficiența poate fi limitată de scăderea de presiune și de costuri Număr redus de furnizori  

Număr redus de furnizori Întreținerea și performan‐țele necunos‐cute 

87 

  

I.3.10.4 Baze de calcul  Agregate de tratare cu recuperatoare de caldura (HRV)   Eficienţa sensibilă εs a unui agregat de tratare cu recuperator de caldura cu placi (HRV)  –fig . 3.28 este dată de formula  

                                 εs =maxs,

s

qq

=   =−

−

)()( c m

13min

12pss

ttCtt

)()(

13min

43

ttCttcm pes

−

−                                            (3.13a) 

 unde qs este cantitatea de căldură sensibilă dată de relatia  

                                                   =sq  εs q max,s                                                               (3.13b)   

  

Fig. 3.28   Datele principale ale unui recuperator  unde qsmax reprezintă cantitatea de  căldură sensibilă maxima dată de relatia  

                                                             )( 13minmax, ttCqs −=                                       (3.13c)  Unde  εs = eficienţa sensibilă t1 = temperatura termometrului uscat in punctele indicate  în figura 3.28, [°C ] ms =debit de aer uscat introdus, [kg/s] me =debit de aer uscat evacuat, [kg/s] Cmin = minimul cpsms şi cpeme  

cps = căldură specifică a aerului umed introdus la presiune constantă, kJ/[kg‐K]  cpe = căldură specifică a aerului umed evacuat la presiune constantă, kJ/[kg‐K] 

Metode de control   (HRC) 

Bypass clapete si tubulatura 

Bypass clapete si tubulatura 

Bypas clapete și  control al vitezei recupera‐torului

Bypas clapete și  control al vitezei recupera‐torului 

Unghi de înclinare de până la 10% din  indicele de încălzire maximă 

Valvă de bypass sau  reglajul debitului  pompei 

Valvă de control pentru toată gama 

Valvă de control sau reglajul debitului pompei  pentru întreaga gamă 

88 

 Presupunându‐se  că  nu  există  condensare  de  vapori  de  apă  în  recuperatorului  de caldura (HRV) condiţia aerului introdus la ieşire este  

                                           t 2 = t 1 ‐ )( 31min ttcm

C

pees −ε        (3.14a)         

 şi condiţia aerului evacuat la ieşire este 

 

                                           t )( 31min

34 ttcm

Ctpee

s −+= ε                                           (3.14b)    

 Ecuaţiile  (3.13),  (3.14),  (3.15),(3.16),  şi  (3.17) presupun condiţii de operare  în stare 

staţionară; nu există  transfer  termic  sau de umiditate  între  schimbătorul  termic  şi mediul înconjurător;  nu  există  pierderi  transversale  şi  nici  câştiguri  energetice  de  la  motoare, ventilatoare sau dispozitive de control a gheţii.  

Mai mult, nu apare condensare sau îngheţare sau este neglijabil. Aceste presupuneri sunt  în general aproape adevărate pentru aplicaţiile  comerciale ale      recuperatoarelor de caldura (HRV) 

A  se  reţine  faptul  că    recuperatoarelor de  caldura  (HRV) permit doar  schimbul de energie  termică  sensibilă  asociat  cu  schimbul  termic  datorită  diferenţei  de  temperatură dintre  curenţii de aer  sau dintre un  curent de aer  şi o  suprafaţă  solidă. Aceste ecuaţii  se aplică  chiar  şi pe  timpul  iernii dacă nu există  condensare  în    recuperatoarelor de  caldura (HRV) 

Schimbul de energie  termică sensibilă qs  in recuperatoarelor de caldura  (HRV) poate  fi estimat din  

 q s = 60m e c pe (t 4 ‐t 3 )= Q e p e c pe (t 4 ‐t 3 )                (3.14c)  

q s = 60 m s c ps (t 2 ‐t 1 ) = Q s p s c ps (t 2 ‐t 1 )                 (3.14d)  

q s =  sε m min c p (t 1 ‐t 3 )                              (3.14e)    Unde  Qs = debitul de volum al aerului introdus, [m3/s] Qe = debitul de volum al aerului evacuat,[ m3/s] ρs = densitatea aerului uscat introdus, [kg/ m3] ρe = densitatea aerului uscat evacuat,[ kg/ m3] t1, t2, t3,t4 =  temperaturile de intrare şi ieşire ale aerului introdus şi respectiv ale aerului evacuat mmin = minimul dintre ms şi me  

 Deoarece cps şi cpe sunt aproape egali, aceşti termeni pot fi omişi din Ecuaţiile de  la  

(3.13)  la  (3.15) Schimbătorii de căldură sensibilă (HRV) pot fi realmente folosiţi  în toate cazurile,  în special pentru bazinele de  înot, camerele de vopsit şi aplicaţii de reîncălzire. Ecuaţiile (3.13)–(3.14) 

89 

se aplică atât pentru ventilatoarele HRV cât şi pentru ERV cu selectarea adecvată a x1, x2, x3, şi x4.     Agregate de tratare cu recuperare de energie (ERV) 

 ERV permite transferul atât a căldurii sensibile cât şi a căldurii latente, cea din urmă 

datorită diferenţei de presiune a vaporilor de apă dintre curenţii de aer sau dintre un curent de aer şi o suprafaţă solidă. ERV sunt disponibile ca recuperatoare   rotative cu absorbţie şi de asemenea ca recuperatoare cu disc membrană.   

Din Fig.3.28. presupunându‐se  că   nu există  condens  în ERV, eficienţa  latentă eL a unui ventilator cu recuperare de energie este dată de  

 

Lε =max,L

L

qq

= )(

)(

31min

21

wwhmwwhm

fg

fgs

−−

= )(

)(

31min

34

wwhmwwhm

fg

fge

−

−           (3.15a) 

unde qL este caldura latenta dată de q L =  max,LLqε                    (3.15b) 

unde qL max este caldura maxima dată de q max,L = m min h fg (w 1 ‐w 3 )                                  (3.15c) 

unde εL = eficienţa latentă hfg = entalpia vaporizării, kJ/kg w =  umiditatea în punctele  indicate în Fig.3.28 ms = debitul masei de aer uscat introdus, kg/s  me = debitul masei de aer uscat evacuat, kg/s  mmin = minimum lui ms şi me 

 

Deoarece entalpia vaporizării din Ecuaţia (3.15a) poate fi eliminată de  la numărător şi numitor, Ecuaţia (3.15a) poate fi rescrisă astfel:  

max,Lε = m min h fg (w 1 ‐w 3 )              (3.15 d) unde : Em reprezintă eficienţa de umiditate, egal numeric cu eficienţa latentă EL, şi mw reprezintă viteza de transfer de drept a umidităţii dată de  

m w = mε m max,w                 (3.15 e)   unde  ms max reprezintă viteza maximă de transfer a umidităţii dată de   

m max,s = m min,w (w 1 ‐w 3 )                 (3.15f) Presupunându‐se că nu există condens de vapori de apă în ERV,   umiditate la ieşire a 

aerului introdus este 

w 2 = w 1 ‐ Lεs

w

mm min, (w 1 ‐w 3 )                (3.16a) 

şi raportul de umiditate la ieşire a aerului evacuat este 

90 

w 4 =w 3 + Lεs

w

mm min, (w 1 ‐w 3 )              (3.16b)  

Eficacitatea totală εt  a unui ERV este dată de formula 

tε =max,t

t

qq

= )(

)()(

)( m

13min

43

13min

12s

hhmhhm

hhmhh e

−−

=−−              (3.17a)  

unde qt reprezintă căldura totala dată de relatia  q t = max,tt qε                   (3.17b)  

unde qt max reprezintă   căldura totala maxima , dată de relatia   q =max,t m )( 31min hh −                 (3.17c)  

unde εt = eficacitatea totală h = entalpia in punctele  indicate în Fig.4.82, [kJ/kg ] ms = debitul masei de aer uscat introdus, [kg/s ] me = debitul masei de aer uscat evacuat,[ kg/s ] mmjn = minim faţă de ms şi me 

 Entalpia aerului introdus  la ieşire este 

h 2 = h 1 ‐ε t )( 31min hh

mm

s

−               (3.18a)  

Şi entalpia aerului evacuat la ieşire este 

h 4 = h 3 + tεem

mmin (h 1 ‐h 3 )              (3.18b)  

Presupunându‐se că fluxul  la starea 1 este de umiditate mai mare, recuperarea de căldură latentă qL de la ERV poate fi estimată din  

q L = m s h fg (w 1 ‐w 2 ) = Q s p s h fg (w 1 ‐w 2 )          (3.19 a)  

q L  = m e h fg (w 4 ‐w 3 ) = Q e p e h fg (w 4 ‐w 3 )          (3.19 b)  

q L  = ε L m min h fg (w 1 ‐w 3 )              (3.19 c)  

unde hfg   = entalpia vaporizării sau căldura vaporizării vaporilor de apă, kJ/kg w1 ,  w 2, w3, w4 = umiditatile la intrare şi ieşire    Transferul total de energie qt dintre curenţi este dat de : q t = q s +q L = m s (h s1 ‐h s2 ) = Q e p e (h s1 ‐h s2 ) = m s c ps (t 1 ‐t 2 ) + m s h fg (w 1 ‐w 2 )     (3.20)    

q t = q s +q L = m e (h e4 ‐h e3 )= Q e p e (h e4 ‐h e3 )= m e c pe (t 4 ‐t 3 ) + m e h fg (w 4 ‐w 3 )    (3.21a)      

q t = 60ε t m min (h s1 ‐h e3 )                                           (3.21b)        

                       unde h1s = entalpia aerului introdus la intrare, [kJ/kg]  h3e = entalpia aerului evacuat la intrare, [kJ/kg ] h2s = entalpia aerului introdus la ieşire,[ kJ/kg]  h4e = entalpia aerului evacuat la ieşire, [kJ/kg] 

91 

   Spre deosebire de recuperatoarele de caldura  (HRV)    la care se recupereaza numai 

caldura  sensibila din aerul evacut  ,recuperatoarele de energie  (ERV)    recupereaza energia sensibila si latenta din aerul evacuat . 

Recuperatoarele  de  energie  sunt  indicate  in  spatii  cu  degajari  de  umiditate (scoli,birouri, sau in spatii cu aglomerari de persoane) 

Energia  transferata  poate  fi  pozitiva  sau  negative  in  functie  de  sensul  scaderii umiditatii. 

Un jet de aer ce trece prin recuperatorul de energie  isi poate mari caldura sensibila de la aerul din celalalt sens,dar poate sa‐si miscoreze caldura latenta daca are loc un schimb de masa al voporilor. 

Energia  totala  recuperata  este  diferenta  dintre    energia  sensibila  (qs)  si  energia latenta (qL) asa cum se prezinta in exemplul urmator.    Exemplu. 

Se da un recuperator de energie avand : ‐debitul de aer exterior 4,41 mc/s introdus in recuperator cu  35 C si 20 % U.R. ‐debitul de aer evacuat  4,27 mc/ intrdodus in recuperator cu 24 C  si 50 % U.R. 

Se  adopta  din  fisele  tehnice  ale  recuperatorului,  o  eficinta  a  recuperarii  caldurii sensibile de 50% si o eficienta a recuperarii caldurii latente de 50 %. 

Adoptand de asemenea caldura specifica a aerului de 1 kJ/kg K si caldura latenta de vaporizare  de  2560  kJ/kg  ,se  cere  se  sa  determine  energia  sensibila,latenta  si  totala recuperata din aerul evacuate.     Soluţie:    Din diagramele psihometrice se determina ceilalti parametric ai aerului  : 

 

  Aer exterior la 35°C şi 20% U.R.:  

V1 = 0.8825 m3/kg   h1= 54.2 kJ/kg    w1= 0.0071 kg/kg  de aer uscat   

  Aer interior la 24°C şi 50% U.R:  

V3 = 0.854 m3/kg      h3 = 48 kJ/kg      w3 = 0.0088 kg/kg de aer uscat    Se calculeaza debitul masic al aerulu exterior la starea 1  

m1 = 1v

Qq =    0.5 /kgm38825.0 /sm341.4

=  kg/s 

  În acelaşi mod, debitul masic al aerului interior la starea 3 se obtine  din 

m3 = 3

3

vQ

=   0.5 /kgm3854.0

/sm3 4.27= kg/s 

  

92 

  Temperaturile aerului exterior (t2) dupa recuperator si temperatura aerului  interior  (t4) dupa recuperator pot fi obţinute din Ecuaţiile (4.33a) şi (4.33b) după cum urmează: 

   t2= 35°C  – 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(

KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅

(35°C – 24°C)= 29.5°C 

  t4= 24°C +  0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(

KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅

(35°C – 24°C)= 29.5°C 

   Contintul  de  umiditate  al  aerului  exterior  dupa  recuperator  w2  si  contintul  de umiditate  al  aerului  interior  dupa  recuperator w4    rezultă  din  ecuaţiile  (4.16a)  şi  (4.16b) după cum urmează:   

w2 = 0.0071– 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(

KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅

(0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat 

w4 = 0.0088 + 0.5 )]/(1)[/0.5()]/(1)[/0.5(

KkgkJskgKkgkJskg⋅⋅

(0.0071‐0.0088) = 0.00795 kg/kg de aer uscat 

          Căldura sensibilă recuperata din aerul evacuat  se obţine din ecuaţia (3.14c) 

qs = (5.0 kg/s)[l kJ/(kg‐K)](29.5°C‐24°C) = 27.5 kW  

Căldura latentă recuperata din aerul evacuat  se obţine din ecuaţia (3.13a):   

qL = [(5.0 kg/s)(2560 kJ/kg)](0.00795 ‐0.0088) = ‐10.88 kW  

Energia termică netă recuperata din aerul evacuat  este aşadar următoarea:  q = qs + qL = 27.5 – 10.88 = 16.62 kW 

  Dacă  condiţiile  aerului  din  exterior  care  intră  ar  fi  fost  de  35°C  şi  14%  rh,  atunci 

energia  totala  recuperata  din  aerul  evacuat    ar  fi  fost  zero.  Entalpia  aerului    la  29.5°C  şi 0.0082 kg/kg de aer uscat este dată  în diagrama psihometrica ca  fiind 50.9 kJ/kg. Căldura netă recuperata din aerul evacuat rezultat din ecuaţia (3.21) este aproape de 16.62 kW.    Se verifica puterea totala recuperata folosind formula:      qt=qs  x ρs  x   (h 4  ‐ h3 ) =16.62 Kw 

93 

                             

Fig. 3.29 Diagrama proceselor din exemplu   Puterea ventilatorului de introducere  Ps rezulta din relatia   

                   Ps = Qs Δps / ηf             (3.22)   Puterea ventilatorului de evacuare  Pe rezulta din relatia   

                            Pe = Qe Δpe / ηf          (3.23) Unde Ps = puterea ventilatorului de introducere, [W] Pe = puterea ventilatorului de evacuare , [W ] Δps = caderea de presiune la introducere , [Pa ] Δpe = caderea de presiune la evacuare , [Pa] ηf = eficienţa generală a ventilatorului şi motorului    Cu  toate  acestea,  densitatea  şi  vâscozitatea  aerului  variază  în  funcţie  de  temperatură. Variaţia vâscozităţii în funcţie de temperatură este dată de legea Sutherland ca fiind 

94 

0μμ

 = (0T

T) 2/3 (

STST

++0 )            (3.24) 

 unde T = temperatura absolută, [K]  T0 = temperatura de referinţă [K]  S = constanta = 110.4K 

 Dacă aerul ar fi considerat un gaz ideal, căderea presiunii Δp la orice temperatură T 

se  face  în  legătură  cu  scăderea  de  presiune  Δp0  la  temperatura  de  referinţă  T0  şi  este exprimată după cum urmează:  

 

       0pp

ΔΔ

= (0m

m)

75.1(

0TT

)375.1

( )0

STST

++ 25.0                            (3.25) 

Ecuaţia  (3.25)  este  adecvată  numai  când  numărul  Reynolds  ReD,  pentru  aerul  care traverseaza schimbatorul  este in urmatorul interval  

5 x 103 < ReD < 105  

Unde ReD = T

hav DVμ

ρ )(                      (3.26)   

ρ = densitatea aerului, kg/m3  

V = viteza medie a aerului, m/s  Dh = diametrul hidraulic al canalelor de aer, m  µT = vâscozitatea dinamică la temperatură medie T,  kg/(m‐s) 

 Pentru curentul laminar , caderea de presiune se poate calcula cu relatia : 

0pp

ΔΔ

= (0m

m)(

0TT

)2/3(  )

/1/1 0

TCTC

++

                    (3.27) 

 unde ReD < 2000. 

 Ecuaţiile (3.25) şi (3.27) nu pot fi folosite daca  canale de aer  care nu sunt destul de 

netede,  numaru  Reynolds  nu  este  in  intervalul  apreciat  se  constata  înfundarea schimbătorului datorită condensului, îngheţului sau prafului , etc Puterea totală   P a ERV poate fi dată de formula  

P = Ps + Pe                                                       (3.28) 

119 

I.5 Prevederi generale privind protecţia antiseismică şi protecţia acustică a instalaţiilor de ventilare si climatizare  

I.5.1 Protecţia antiseismică  Masuri specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi componentelor nestructurale din instalaţiile de ventilare/ climatizare 

 I.5.1  Proiectarea  antiseismică  a  componentelor  unei  instalaţii  pentru  ventilare  sau 

climatizare din cadrul unui proiect tehnic se face de proiectantul de specialitate în colaborare cu specialistul  în  inginerie civilă,  funcție de  cerinţele proiectului  tehnic  şi de destinaţia  clădirilor. Specialistul  proiectant  al  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  va  furniza  proiectantului  de specialitate  in  inginerie seismică, datele/ tema de proiectare a  instalaţiilor, detalii specifice de funcţionare,  riscurile  la  întreruperea  funcţionării/  alimentarii  cu  apă,  energie  electrică,  gaze naturale, care prezintă  risc pentru siguranţa vieţii, pentru a  se  integra  în ansamblul măsurilor specifice  de  protecţie  antiseismică  prevăzute  în  proiectul  tehnic  general  al  obiectivului  de construcţii realizat.  

I.5.2 Cerinţele generale privind prevederea măsurilor specifice de protecţie antiseismică a echipamentelor şi elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare/ climatizare sunt cele cuprinse  in  Cod  de  proiectare  seismică,  indicativ  P100,  Partea  I  ‐  P100‐1/2011,  Prevederi  de proiectare pentru  clădiri,  cap.  10.  Prevederi  specifice pentru  componentele nestructurale  ale construcţiilor.    

I.5.3  Măsurile  prevăzute  în  acest  capitol  se  referă  la  protecţia  componentelor  din alcătuirea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  faţă  de  efectele  cutremurului.  Prevederile referitoare  la  performanţele  seismice  aşteptate  ale  acestor  componente,  denumite  in continuare nestructurale  (CNS) pot  fi diferenţiate  în  funcţie de performanţa  seismică  impusă clădirii prin tema de proiectare aşa cum se indică in normativul P100‐1/2011. 

I.5.4 Prin tema de proiectare se va preciza funcţiunea CNS (reprezentănd echipamente şi componente din alcătuirea instalaţiilor de ventilare/ climatizare) în clădire, în raport cu rolul lor în  ansamblul  instalaţiei.  Din  subsistemul  componentelor  nestructurale  (CNS)  se  vor  avea  în vedere:  

coşuri  de  fum  şi  de  ventilaţie  (indiferent  de  materialul din care sunt executate), coşuri cu tiraj asistat prin încălzire/ umidificare a aerului, folosind energie solară;  

turnuri solare, turnuri de vânt;  noduri de circulaţie verticală rezolvate prin casa scării;   utilaje, echipamente  electromecanice  şi  rezervoare  instalate  pe  acoperişul clădirii;  

ca elemente ataşate anvelopei construcţiei.  elementele instalaţiilor de ventilare/ climatizare.  

1.5.5 Cerinţe generale de performanţă seismică specifice CNS din  instalaţii de ventilare climtizare sunt cele precizate în normativul P100‐1/2011, cap 10. 

1.5.6 Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă seismică, categoriile de componente nestructurale  reprezentănd  echipamente  şi  elemente  din  alcătuirea  instalaţiilor  de  ventilare/ climatizare trebuie să fie proiectate şi executate astfel  încât să rămână stabile şi să‐şi păstreze integritatea  fizică  şi,  după  caz,  să‐şi  păstreze  funcţionalitatea,  sub  acţiunea  forţelor  şi deplasărilor produse de efectele acţiunii  seismice menţionate  în normativul P100‐1/2011,  cap 10. 

120 

1.5.7 În funcţie de clasa de importanţă şi de expunere a clădirii, diferenţiat în funcţie de acceleraţia  seismică de proiectare  la  amplasament,  se  vor  respecta prevederile   normativului P100‐1/2011.  

1.1.8 (1) Calculul seismic al componentelor nestructurale pentru instalaţii de ventilare si climatizare  este obligatoriu pentru toate componentele nestructurale menţionate în normativul P100‐1/2011, cap. 10.                                             (2) Prin excepţie de la prevederea de la (1) calculul nu este necesar pentru elementele şi subansamblurile de construcţie şi de instalaţii/ echipamente care sunt produse pentru utilizare în    zone  seismice,  pe  baza  unor  standarde  recunoscute  internaţional  (de  exemplu,  tavane suspendate,  pardoseli înălţate, etc). Pentru acestea, proiectantul şi verificatorul proiectului vor verifica numai  compatibilitatea acceleraţiei seismice a amplasamentului cu acceleraţia seismică de proiectare declarată de producător sau stabilită printr‐un procedeu recunoscut de calificare seismică.   

(3)  În situaţia menţionată  la (2) dimensionarea prinderilor şi a elementelor de reazem se va    face conform  instrucţiunilor  tehnice ale  furnizorului. Aceste  instrucţiuni vor  fi adaptate de  proiectantul de specialitate pentru respectarea condiţiilor din reglementările tehnice în vigoare în  România  în  ceea  ce  priveşte  caracteristicile  geometrice  şi  mecanice  de  rezistenţă  şi  de deformabilitate  ale  materialelor.  În  lipsa  instrucţiunilor,  dimensionarea  prinderilor  şi  a elementelor  de    reazem    se    va    face    prin  calcul  conform  recomandărilor  normativul  P100‐1/2011. 

1.1.9. Coeficienţi de calcul pentru componentele nestructurale, includ:   Coeficientul de importanţă pentru CNS (γCNS) a cărui valoare se va lua γCNS ≥  1,5, 

la  aprecierea  proiectantului  şi/sau  la  solicitarea  investitorului  prin  tema  de  proiectare.  

Coeficientul  de  amplificare  dinamică  al  CNS  (βCNS)  care  depinde  de  rigiditatea componentei şi de poziţiile şi caractersiticile mecanice ale prinderilor respective şi se va lua cu valorile forfetare din tabelele 1.1.1 şi 1.1.2.  

Factorul de comportare al CNS (qCNS) care depinde de capacitatea de deformare şi de  absorbţie  de  energie  a  CNS  şi  a  prinderilor  acesteia  de  structură  şi  este independent  de  flexibilitatea  acestora  şi  se  va  lua  cu  valorile  forfetare  din tabelele I.5.1.1 şi I.5.1.2. 

Tabelul I.5.1.1 Categoria şi tipul componentelor nestructurale  ßCNS  qCNS A.1. Elemente ataşate anvelopei construcţiei: ‐ dacă lucrează în consolă sau dacă sunt ancorate de structura principală sub nivelul centrului de greutate 2,5  2,5

‐ dacă sunt ancorate peste nivelul centrului de greutate  1,0  2,5 

Tabelul I.5.1.2 Categoria şi tipul componentelor nestructurale  PCNS  QCNS

B. Instalaţii B.3 Instalaţii de climatizare/ ventilaţie ‐ echipamente montate în exterior  2.5  6.0 ‐ echipamente izolate cu neopren împotriva vibraţiilor  2,5  2,5 ‐ echipamente izolate cu arcuri împotriva vibraţiilor  2.5  2.0 ‐ echipamente neizolate împotriva vibraţiilor  1,0  2,5 ‐ echipamente montate pe conducte  1,0  2,5 

121 

‐ alte echipamente  1,0  2,5 B.4 Instalaţii speciale cu utilaje care operează cu abur sau apă la temperaturi ridicate ‐ boilere, cazane  1,0  2,5 ‐ vase de presiune rezemate pe manta sau aşezate liber  1.0  2,5 

 1.1.10. In baza normativul P100‐1, determinarea deplasărilor laterale pentru calculul CNS, include: 

Deplasări  laterale  pentru  calculul  CNS  la  starea  limită  ultimă  (ULS)  proiectate pentru a prelua deplasarea relativă;  

Deplasări laterale pentru calculul CNS la starea limită de serviciu (SLS). Factorul υ, definit conform normativul P100‐1, se va lua  υ = 0,7 pentru: 

- elementele  ataşate  anvelopei  (A1)  amplasate  pe  faţadele  către  spaţiile  publice (strada) sau către alte spaţii în care este posibilă prezenţa unui număr mare de persoane (curţi  interioare ale  şcolilor, atriumuri, etc.). Se va evita amplasarea coşurilor de  fum  şi de  ventilaţie  (indiferent  de  materialul  din  care  sunt  executate)  sau  a  utilajelor, echipamentelor electromecanice şi rezervoare instalate pe acoperişul clădirii;  

- sistemele  de  conducte  care  sunt  fixate  pe  două  tronsoane  adiacente  în  cazul clădirilor  din clasele de importanţă‐expunere  IV şi III;  

Factorul υ = 0,35 pentru toate celelalte categorii de CNS. 1.1.11. Principiile generale de proiectare pentru prinderi  şi  legături sunt cele precizate  în cap. 10 al normativului P100‐1.  1.1.12. Calculul şi alcătuirea legăturilor între CNS şi elementele de rezemare   (1) Forţele de proiectare pentru ancore, vor fi determinate cu încărcările de  proiectare ale 

CNS pentru efectele acţiunii seismice majorate cu  30%.  (2)   Pentru  calculul eforturilor  în ancore  se va    ţine  seama  şi de  condiţiile probabile de 

instalare, inclusiv de excentricităţile de montare.  (3) Pentru  prinderile cu  ancore înglobate în beton sau în zidărie, indiferent de procedeul 

de fixare a acestora (ancore chimice   sau mecanice), eforturile capabile ale prinderii vor fi mai mari cu 30% decât eforturile capabile ale CNS care se fixează.  

(4)  În  cazul  în  care  prinderile  se  realizează  cu  elemente  cu  lungime  de    ancoraj mică (ancore   cu   La   ≤   8d) forţele seismice care acţionează asupra CNS vor fi calculate folosind,  în relaţia (10.1), din P 100‐1, factorul de comportare qCNS = 1,5.  

(5)  Bolţurile montate  prin  împuşcare  nu  vor  fi  folosite  ca  ancore  solicitate  la  întindere pentru CNS în construcţiile situate în zonele seismice cu ag≥0,16g. 

 1.1.13. Proiectarea seismică a  instalaţiilor de ventilare/ climatizare se va face respectând 

prevederile  normativului  P100‐1,  în  acord  cu  gruparea  instalaţiilor  în  categorii  seismice  şi condiţiile generale de proiectare pentru sistemele de instalaţii din acelasi normativ.  

Se vor avea în vedere următoarele:  La  interfaţa cu  terenul sau cu structurile adiacente care se pot deplasa  independent, 

canalele  şi  conductele  de  introducere/  evacuare  vor  avea  flexibilitate  şi  rezistenţă suficientă pentru a prelua eforturile între punctele fixe. Golurile de trecere prin pereţii infrastructurii/ suprastructurii vor fi dimensionate pentru a prelua deplasările relative. 

Utilajele/ echipamentele montate pe izolatori de vibraţii vor fi prevăzute cu dispozitive de    limitare  a  deplasărilor  orizontale  şi  verticale.  Toate  aceste  dispozitive  vor  fi executate din materiale ductile  şi vor avea prinderi  redundante de structură. Se vor utiliza  numai materiale,  echipamente  şi  procedee  care  au marcaj  CE  sau Agrement 

122 

Tehnic  sau care au performanţe echivalente  şi  sunt  comercializate  legal  într‐un Stat Membru al Uniunii Europene sau  în Turcia, ori sunt  fabricate  legal  într‐un stat EFTA, parte  la  acordul  privind  Spaţiul  Economic  European  şi  care  corespund  prevederilor proiectului. 

Deplasările  laterale  ale  conductelor/  canalelor  suspendate  vor  fi  limitate  prin introducerea  unor  prinderi  laterale  sau  înclinate.  Mărimea  acestor  deplasări  se determină prin calcul cu forţa seismică static echivalentă stabilită conform P100‐1. 

Pentru  sistemele de  conducte  şi  canale  care  traversează  rosturile  între  clădiri  şi/sau tronsoane adiacente precum  şi pentru  sistemele de conducte  legate de echipamente izolate  împotriva  vibraţiilor  se  vor  lua măsuri  pentru  preluarea  deplasărilor  relative calculate conform P100‐1, pentru SLS. Pentru construcţiile din clasele de  importanţă IV şi III aceste deplasări vor fi majorate cu 30%.  

Nu este necesar  să  se prevadă  legături pentru  limitarea deplasărilor  laterale pentru sistemele  de  conducte/  canale  ale  clădirilor  din  clasa  de  importanţă  II  dacă  sunt îndeplinite condiţiile din P100‐1, cap.10 sau când secţiunea transversală a conductelor /canalelor este  ≤ 0,5 m2; 

Utilajele  legate  direct  cu  sistemele  de  conducte/  canale  (cum  sunt  ventilatoare, exhaustoare, schimbătoare de căldură, umidificatoare) a căror greutate în exploatare este mai mare de 0,35  kN  trebuie  să  fie  rezemate  şi  legate  lateral,  independent de sistemul de conducte/ canale.  

Pentru  conductele/  canalele  legate  direct  de  echipamente  fixarea  laterală  nu  este obligatorie  dacă  acestea  au  flexibilitatea  necesară  pentru  a  suporta  deplasările relative între punctele de prindere. 

 1.1.14. Verificarea  siguranţei CNS  la acţiunea  seismică,  include verificarea  condiţiilor de 

stabilitate, de rezistenţă şi de rigiditate, conform normativul P100‐1, cap. 10, pentru elementele de prindere care asigură stabilitatea la răsturnare a CNS ataşate anvelopei precum şi a boilerelor şi vaselor de presiune.   

Condiţia referitoare la verificarea siguranţei în raport cu SLS se consideră satisfacută dacă sub efectul cutremurului pentru SLS deformaţiile/ deplasările efective ale instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor nu depăşesc valorile de ieşire din funcţiune/ avarie garantate de furnizor. 

1.1.15. Determinarea  încărcărilor  de  proiectare  se  va  face  conform  normativul  P100‐1. Pentru sistemele de instalaţii şi echipamente se va ţine seama, după caz, şi de efectele dinamice ale sistemului de conducte, utilajelor, echipamentelor, ale prinderilor şi legăturilor acestora. 

1.1.16. Asigurarea calităţii la proiectare şi în execuţie  (1) Documentaţia de execuţie  trebuie  să    conţină  toate  informaţiile necesare  (note   de calcul,    desene  la  scară  convenabilă)  pentru  verificarea  dimensionării  şi  detalierii constructive ale CNS şi ale prinderilor acestora în ceea ce priveşte:  

‐  mărimea forţelor şi deplasărilor seismice de proiectare;  ‐  verificarea stabilităţii şi a rezistenţei componentelor;  ‐  rezistenţa şi detalierea constructivă a prinderilor.  

(2)  Elementele din documentaţie menţionate  la  (1)  vor  fi  supuse  verificării de  către un verificator atestat pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" conform Legii nr.10/1995, cu modificările ulterioare.  (3)  Pentru  utilajele/  echipamentele  al  căror  coeficient  de  importanţă    este  γCNS  >1,0, furnizorul  va prezenta certificate de conformitate cu rezistenţa la forţele seismice cerută prin documentaţia de execuţie sau prin Caietul de sarcini.  

123 

(4)  Pentru  clădirile  situate  în  amplasamente  cu  ag  ≥0,24g,  proiectantul  va  stabili,  prin caietul   de   sarcini,   un   program de verificare a rezistenţei   ancorelor   montate   pentru prinderea  CNS care au coeficientul de importanţă  γCNS  >1,0  precum şi pentru elementele ataşate anvelopei situate către spaţii publice sau cu aglomerări de persoane. 1.1.17. Terminologia şi notaţiile utilizate în acest capitol sunt în concordanţă cu termenii şi 

definiţiile folosite în Codul de proiectare P100, partea 1.    

I.5.2 Protecţie acustică Măsuri pentru realizarea condiţiilor tehnice de protecţie împotriva  

     zgomotului  produs de instalaţiile de ventilare si climatizare din clădiri   I.5.2.1. Principii generale  

  Protecţia  faţă  de  zgomot  este  definită,  prin  Normativul  privind  proiectarea  şi  executarea masurilor  de  izolare  fonica  şi  a  tratamentelor  acustice  în  clădiri,  indicativ  C  125,  de  şase condiţii tehnice specifice:  

•  Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit din exteriorul clădirii.  •  Protecţia faţă de zgomotul aerian provenit dintr‐un alt spaţiu închis.  •  Protecţia împotriva zgomotului de impact.  •  Protecţia faţă de zgomotul produs de echipamentele şi instalaţiile tehnice ale clădirii.   •  Protecţia împotriva zgomotului reverberat excesiv şi zgomotului produs în spaţiul  respectiv.  • Protecţia mediului înconjurător faţă de zgomotul produs de surse din interiorul clădirilor 

şi construcţiilor, sau în legătură cu acestea.   

În  cazul  spaţiilor  în  care  sunt  amplasate  echipamente  din  componenţa  instalaţiilor  de ventilare/ climatizare, caracterizate de niveluri de zgomot mari, se vor respecta prevederile Normativului C 125,  în scopul asigurării condiţiilor admisibile de confort acustic, prevăzute în actele normative în vigoare sau în reglementări speciale cu caracter limitat.  

La proiectarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare a aerului, se impune din primele faze de proiectare  corelarea  cu  prevederile  normativului  C125,  pentru  adoptarea  unor  măsuri eficiente de protecţie împotriva zgomotului produs.   

De  asemenea,  se  va  urmări  cu  prioritate  evitarea  unor  erori  de  execuţie  care  pot compromite eficienţa măsurilor proiectate.  

In  baza  prevederilor Normativului  I5‐2010  (§  4.1,  art.  4.1.14.  şi  4.1.15),  pentru  concepţia instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare,  zgomotul  din  spaţiile  interioare  va  fi  evaluat  prin nivelul de presiune acustică ponderat A.  

Zgomotul  din  instalaţiile  în  funcţiune  va  fi  limitat  la  valorile  recomandate  prin  SR  EN 15251:2007.  Dacă  ocupanţii  pot  controla  funcţionarea  echipamentelor  (ex.  treapta  de turaţie  a  ventiloconvectoarelor),  nivelul  de  presiune  acustică,  în  timpul  funcţionării echipamentului, poate depăşi valorile din tabel cu maxim 5 dB (A). 

 I.5.2.2. Elemente de proiectare I.5.2.2.1  La  stabilirea  măsurilor  de  protecţie  împotriva  zgomotului  se  vor  respecta 

prevederile din normativul C125, ţinându‐se seama de următoarele aspecte caracteristice:   propagarea  zgomotului,  provenit  din  funcţionarea  normală  a  instalaţiilor  de  ventilare/ climatizare în clădiri, din centrala IV/C către celelalte încăperi;  

124 

propagarea  zgomotului  de‐a  lungul  canalelor  de  ventilaţie,  funcţie  de  particularităţile traseului (prizele de aer, caracteristicile geometrice ale conductelor, gurile de refulare etc.).  

principalele surse de zgomot amplasate în centralele de ventilare (ventilatoarele, motoarele electrice de antrenare, compresoarele, electropompele). 

elementele  de  închidere  care  separă  centrala  de  ventilare/climatizare  de  încăperile adiacente  dimensionate  încât  să  fie  îndeplinite  condiţiile  privind  izolarea  împotriva zgomotului aerian, prevăzute în STAS 6156‐86, tabelul 4. 

păstrarea integrităţii izolaţiei hidrofuge şi împiedecarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor la planşeul clădirii,  la montarea echipamentelor plasate pe  terase,  (conform  I5‐2010, cap. 10, art. 10.25). 

I.5.2.2.2 Dacă  în  faza de proiectare a centralei de ventilare/ climatizare nu se cunoaşte nivelul  de  zgomot  produs  de  echipamentele  din  dotare,  acesta  va  fi  determinat,  in  mod acoperitor, pe bază de calcul.  

Când valorile rezultate sunt mai mari decât 87 dB(A), se vor adopta măsuri de reducere a nivelului de zgomot în următoarea ordine:  

a) optimizarea, din punct de vedere acustic, a echipamentelor;  b)  carcasarea sau ecranarea acustică a surselor de zgomot, conform prevederilor din 

normativul C 125;  c) tratarea fonoabsorbantă a încăperii.    Când echipamentele de ventilare se montează direct în spaţii productive, prin proiectare se vor alege agregate al căror nivel caracteristic de zgomot aerian să fie mai mic sau cel mult egal cu nivelul admisibil pentru spaţiul considerat.  

I.5.2.2.3. La  alegerea echipamentelor se va ţine seama şi de următoarele:  a. alegerea ventilatoarelor se face pe baza datelor de catalog, astfel încât, punctul lor de 

funcţionare  să  fie  situat  în dreptul  sau  în  apropierea punctului de  randament maxim.  Se  vor avea în vedere diagramele furnizate de producători privind variaţia nivelului de zgomot (sau de putere  acustică)  a  ventilatoarelor  centrifugale  sau  axiale  în  funcţie  de  randament  sau  de raportul V/ Vopt  ‐ volumul de aer debitat (m3/h)/ volumul de aer optim (m3/h).  

b. carcasele ventilatoarelor trebuie verificate astfel încât, circulaţia aerului prin ventilator  să  nu  creeze  vibraţii  caracterizate  de  amplitudini  ale  vitezelor mai mari  de  0,7 mm/s.  Dacă această valoare este depăşită, carcasele vor fi rigidizate cu straturi amortizoare de vibraţii;  

c. echipamentele cu piese  în rotaţie amplasate pe arbori drepţi sau cotiţi trebuie astfel alese  încât  să nu existe mase neechilibrate, antrenarea  în mişcarea de  rotaţie  sa  se  facă  fără şocuri iar lagărele să nu prezinte defecţiuni.  

d.  dacă  în  faza  de  proiectare  nu  se  cunoaşte  nivelul  global  de  putere  acustică  a echipamentelor, acesta se determină, în mod acoperitor, prin calcul. 

I.5.2.2.4.  În  cazul  motoarelor  electrice  care  produc  zgomot  cu  nivel  L  ≥  90  dB  (A), reducerea nivelului de  zgomot, produs de  funcţionarea normală a acestora,  se va  realiza prin carcasare acustică, conform recomandărilor din normativul C 125.  

I.5.2.2.5.  Reducerea  nivelului  de  zgomot  în  centralele  de  ventilare,  climatizare, conditionare, prin aplicarea de tratamente fonoabsorbante, se face având în vedere prevederile din normativul C125.     I.5.2.2.6. Pentru amortizarea vibraţiilor, se vor lua următoarele măsuri:  

a. echipamentele  se vor amplasa pe  suporturi  sau  sisteme de amortizare, dimensionate corespunzător: elemente elastice (vibroizolatoare de cauciuc, arcuri elicoidale din oţel, covoare din cauciuc cu profil variabil), intercalate între agregate, aparate şi fundaşia pe care se asează;  

125 

b. racordarea dintre agregate/ aparate şi tubulatura de ventilaţie se va face pe aspiraţie/ refulare, cu elemente elastice de  legătură (exemplu racorduri de cauciuc sau pânză cauciucată care au impedanţa acustică sensibil mai mică decât cea a tablei de oţel);  

c.  elementele  elastice  vor  corespunde  după  caz,  cu  numărul,  dimensiunile,  forma duritatea,  constanta  elastică,  rezultate  din  calcul  sau  indicate  de  firma  producătoare,  în concordanţă  cu  mărimea  greuttaea,  centrul  de  greutate  debitul,  situaţia  aparatului,  când amortizarea vibraţiilo nu s‐a realizat prin construcţie.  

d.  fixarea canalelor de ventilare de elementele de construcţii  se va  face prin dispozitive elastice (sisteme de rezemare antivibratile), de susţinere verticală sau orizontală a canalelor, cu asigurarea măsurilor de protecţie antiseismică pentru componentele nestructurale ale instalatiei de ventilare si climatizare (cap. I.5.1 Protecţia antiseismică, din prezentul ghid). 

e. trecerea canalelor de ventilare prin pereţi se va face conform detaliilor de execuţie din proiectul tehnic. 

I.5.2.2.7  Pentru  o  funcţionare  normală  a  instalaţiei  de  ventilare  din  punct  de  vedere acustic,  vitezele de  circulaţie  a  jetului de  aer  în  canale nu  trebuie  să depăşească  valorile din tabelul I.5.2.1.  

 Tabel I.5.2.1 Viteze de circulaţie maxime admise a aerului în canalele de ventilare 

din încăperi obişnuite şi social‐culturale 

Nr. crt.  

Tipul canalelor 

Viteze de circulaţie maxime admisibile (m/s) 

Încăperi obişnuite 

Săli audiţie publică,  Biblioteci, saloane de spital  

Clădiri industriale 

0  1  2  3  4 

1  Canal principal (direct de la ventilator)  5‐8  3,6‐6  8‐12 

2  Canal secundar (ramificaţie)   3‐5    2,5‐4  5‐8 3  Ramificaţii  1‐3  1‐3  3‐5 

4  Guri de refulare şi aspiraţie (secţiune liberă)   2‐3    2,5  3‐5 

5  Canalul prizei de aer  4‐6  3‐5  6‐8 6  Priza de aer  3‐4  2,5‐3  4‐6 

 I.5.2.2.8. Atenuarea nivelului de zgomot aerodinamic datorită condiţiilor de propagare a 

jetului de aer în lungul canalelor de ventilare, se obţine atât pe cale naturală (tronsoane drepte, coturi, schimbări bruşte de secţiune, ramificaţii) cât şi cu ajutorul unor procedee speciale. 

Se va calcula atenuarea naturală a nivelului de zgomot  în reţeaua de canale,  inclusiv  la gurile de  introducere  şi evacuare,  iar  în  cazul atenuării nesatisfăcătoare,  se  va adopta unul  dintre  procedeele  speciale  sau  măsurile  următoare  (conform  prevederilor  din normativul C125): 

a. căptuşirea canalelor cu materiale fonoabsorbante;  b. introducerea pe trasee a unor camere de detentă şi atenuare; Camerele de detentă 

se obţin printr‐o lărgire bruscă a canalului de ventilare, pe o anumită lungime.  

126 

c..  introducerea pe trasee a diferite tipuri de atenuatoare, atât pe aspiraţie cât şi pe evacuare,  amplasate  între  sursa  de  zgomot  (ventilatoare,  electropompe, motoare)  şi încăperi;  Atenuatoarele  sunt  elemente  constructive  cu  suprafeţe  tratate  intens fonoabsorbant care se montează pe  traseul canalului de ventilare,  în special paralel cu direcţia jetului de aer.  

d. utilizarea de tuburi elastice fonoizolate.  Atenuarea  totală  rezultată  din  însumarea  atenuării  naturale  a  nivelului  de  zgomot  în 

reţeaua de canale, şi a celei artificiale (prin procedeele speciale), trebuie să fie egală cu diferenţa  dintre  nivelul  de  zgomot  produs  de  sursa  (ventilatoare,  generator  de  abur, altele)  şi nivelul de zgomot din încăpere. I.5.2.2.9  Calculul  atenuărilor  nivelului  de  zgomot  aerodinamic  datorate  condiţiilor  de 

propagare a  jetului de aer  în  lungul canalelor de ventilare se face conform normativ C 125. Se admite calculul simplificat al atenuării zgomotului  (pentru  frecvenţa de 250 Hz).  În cazul unor clădiri  sau  spaţii  cu  cerinţe  acustice  specifice  (săli  de  audiţii,  operă,  studiouri  de  emisie, înregistrare, etc.) calculul se va face pentru întrraga gama de frecvenţă.     I.5.2.2.10.  La  refularea  sau  absorbţia  aerului  într‐o  (dintr‐o)  încăpere  prin  intermediul unei  guri  de  ventilare  (considerată  fără  grilă),  se  obţin  atenuări  acustice  care  se  determină conform normativului C 125.   

I.5.2.2.11. În cazul în care gura de ventilare este prevăzută cu grilă, la trecerea jetului de aer la nivelul grilei se dezvoltă un zgomot al cărui nivel global poate fi calculat conform pct. „e" din Anexa 11 a normativului C 125.  

I.5.2.2.12 De asemenea,  în cazul anemostatelor amplasate pe plafon, nivelul global de zgomot, corespunzător trecerii jetului de aer, poate fi calculat conform normativului C 125.  

Nivelul global al zgomotului la refularea sau absorbţia aerului într‐o (dintr‐o) încăpere se determină însumând energetic nivelele obţinute ca mai sus cu cel precizat la I.5.2.2.11. 

I.5.2.2.13. O  atenţie  deosebită  se  va  acorda  împiedicării  transmiterii, prin  canalele  de ventilare,  a  zgomotului  între  două  încăperi  caracterizate  de  regimuri  acustice  diferite  (prin măsurări de fonoizolare). În aceste situaţii, pereţii canalelor de ventilare trebuie să aibă indicele de  izolare    R’w  cel  puţin  egal  cu  cel  corespunzător  peretelui  despărţitor  dintre  cele  două încăperi. Se vor avea  în vedere  în acest sens, recomandările normativului C 125, privind posibilitaţile de izolare între încăperi cu regimuri acustice diferite, traversate de canale de ventilare, inclusiv prin diafonie.     I.5.2.2.14.  La  proiectarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/  climatizare, măsurile  de protecţie împotriva incendiilor la lucrări de izolări şi tratamente acustice, se vor adopta conform reglementarilor tehnice in vigoare.       

127

Partea II    Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea, recepţia şi urmărirea în exploatare a lucrărilor de  instalaţii de ventilare/ climatizare.  

  II.1. Reguli de buna practica pentru executarea, verificarea şi recepţia lucrărilor  de  instalaţii de ventilare şi climatizare  II.1.1. Execuţie şi montaj instalaţii de ventilare şi climatizare. Cerinţe impuse prin proiectul tehnic.  II.1.1  Prevederile  generale  privind  executarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/ 

climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  10  din  Normativul  pentru  proiectarea,  executarea  şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.  

II.1.2 Prevederile generale privind punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  11  din  Normativul  pentru proiectarea,  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare,  indicativ  I  5  – 2010.  

Reguli  complementare  de  buna  practică,  neacoperite  prin  acest  normativ  necesare  la executarea,  verificarea  instalaţiilor  de  ventilare‐climatizare  noi  sau  existente,  supuse modernizărilor, sunt prevăzute în alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4. 

II.1.3 Pe durata desfăşurării lucrărilor de execuţie şi montaj ale instalaţiilor de ventilare‐climatizare proiectantul trebuie să: 

• participe la toate fazele de verificare şi control al calităţii lucrărilor executate; • modifice  soluţiile  din  proiectul  tehnic,  dacă  situaţiile  concrete  impun  această măsură; modificarea  de  soluţie  se  va  efectua  cu  avizul  verificatorului  de  proiect  şi  va  include modificările listelor de cantităţi, planşelor etc. 

• să participe la recepţia la terminarea lucrărilor şi la recepţia finală întocmind referate de prezentare privind modul  în  care a  fost  realizată  lucrarea,  respectiv modul  în  care  s‐a comportat lucrarea în perioada de garanţie. II.1.4 Pe durata desfăşurării  lucrărilor de realizare a  instalaţiilor de ventilare‐climatizare 

verificarea calităţii execuţiei, pe  faze de categorii de  lucrări este obligatorie  şi se realizează de către: 

• investitor  prin  agenţi  de  consultanţă  şi  diriginţi  de  specialitate  atestaţi  conform  HG 925/1995; 

• proiectant, conform precizărilor de la art. 1.2; • executant, prin personalul propriu  şi responsabilii tehnici cu execuţia   atestaţi conform HG 925/1995; 

• organele inspecţiei de stat in construcţii. II.1.5  Execuţia  lucrărilor  de  montaj  instalaţii  de  ventilare  –  climatizare  se  va  face 

respectând  prevederile  din  Caietul  de  sarcini  pentru  execuţie  şi  Normele  metodologice  de aplicare  a  prevederilor  Legii  319/2006  a  securităţii  şi  sănătăţii  în  muncă,  cu  modificările ulterioare. 

II.1.6 Pentru executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de ventilare‐climatizare se vor utiliza prin prevederile din Caietul de sarcini pentru execuţie, numai materiale, echipamente şi procedee care au marcaj CE sau Agrement Tehnic (anexa II.3‐5), comercializate legal într‐un Stat 

128

Membru  al Uniunii  Europene  sau  care  au  performanţe  echivalente  atestate  de  un  organism recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un  stat  EFTA  (European  Free  Trade  Association,  care  include  Norvegia,  Elvetia,  Islanda  şi Linchesthein),  parte  la  acordul  privind  Spaţiul  Economic  European  şi  care  corespund prevederilor proiectului.   II.1.7  Materialele şi echipamentele acceptate pe şantier pentru execuţie, vor fi însoţite de certificate/ declaraţii de conformitate cu Agrementul tehnic sau cu standardul de produs in cazul produselor cu marcaj CE (anexa II.3‐5).  

II.1.2. Verificari pentru punerea în funcţiune   

II.1.2.1  Instalaţiile de ventilare – climatizare,  înainte de darea  în exploatare  şi predarea către  beneficiar  sunt  supuse  unui  ansamblu  de  operaţii  tehnice  care  au  ca  scop  verificarea instalaţiei executate în vederea punerii în funcţiune şi recepţiei, privind: 

corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului tehnic;  funcţiunile instalaţiei şi adecvarea cu scopul proiectului;  nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor scontate;  crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare. 

II.1.2.2 Punerea  în funcţiune se realizează prin parcurgerea normativă a  întregii serii de acţiuni succesive, desfăşurate în etape, precizate in Normativul I 5 – 2010,  cap. 11.   II.1.2.3 Pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi climatizare se va avea în vedere luarea la cunoştinţă a proiectului tehnic şi însuşirea lui de către personalul de punere în funcţiune. 

II.1.2.4 Verificarea calităţii execuţiei se  face pe baza reglementărilor  tehnice normative referitoare  la  verificarea  calităţii  şi  recepţia  lucrărilor  de  instalaţii  aferente  construcţiilor, urmărindu‐se îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, menţionate în conţinutul caietelor de sarcini pentru execuţie prevăzute în proiectul tehnic (cap. II.4).  

II.1.2.5  Pentru  verificarea  conformităţii  cu  reglementările  tehnice  se  vor  utiliza  actele normative specifice  în vigoare referitoare  la proiectarea, executarea şi exploatarea  instalaţiilor de ventilare şi  climatizare (Anexa 1.4).   II.1.2.6  Verificarea  modului  de  îndeplinire  de  către  instalaţie  a  prevederilor  privind protecţia,  siguranţa  şi  igiena muncii  se  va  face,  pe  baza  reglementărilor  tehnice  specifice  în vigoare la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010,  cap. 11.   II.1.2.7  Verificarea  modului  de  îndeplinire  de  către  instalaţie  a  prevederilor  privind securitatea  la  incendiu  se va  face pe baza  reglementărilor  tehnice  specifice  în vigoare  la data elaborării proiectului şi prevederilor Normativul I 5 – 2010,  cap. 11. 

II.1.2.8 Verificarea elementelor componente înainte de pornirea instalaţiei de ventilare si climatizare, (normativ I5, cap. 11), urmăreşte să evidenţieze dacă acestea sunt corect montate, dacă  sunt  eficace  şi  în  acord  cu  documentele  normative  româneşti  specifice  referitoare  la verificarea  calităţii  şi  recepţia  lucrărilor  de  instalaţii  aferente  construcţiilor  sau  standarde armonizate de produse sau încercări/verificări (Anexa I.4).    II.1.2.9 La controlul instalaţiei de automatizare din instalaţiile de climatizare a aerului se adoptă  operaţiunile  de  verificare menţionate  în  normativ  I5,  cap.  11,  pentru  instalaţiile  de ventilare şi, în plus faţă de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control: 

verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate)  

129

stabilirea concordanţei cu condiţiile necesare din exploatare (sezon, regim zi‐noapte, perioade de neocupare, etc.). 

    II.1.2.10  Pornirea instalaţiei se face în etapele precizate în normativ I5, cap. 11.      II.1.3.  Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare    II.1.3.1 Recepţia  la terminarea  lucrărilor de  instalaţii de ventilare şi climatizare, definită în continuare, ca  în normativ I5, cap. 11, trebuie să constate dacă  lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi.  

  II.1.3.2  În acest scop proiectantul şi antreprenorul verifică dacă  instalaţia de ventilare şi climatizare  realizează  în  încăperile deservite nivelele de performanţă prevăzute prin proiectul tehnic.  

  II.1.3.3  Procedurile  de  încercare,  aparatele  de  măsură  şi  metodele  de  măsurare  a parametrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare în cadrul probelor în vederea recepţiei vor fi în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 12599:2002. 

II.1.3.4 După verificările  la punerea  in funcţiune a sistemelor de ventilare şi climatizare, în vederea recepţiei se parcurg toate procedurile de verificare precizate în normativul I5 ‐2010, cap. 11. 

  II.1.3.5  Rezultatele  probelor  efectuate  asupra  echipamentelor  şi  asupra  instalaţiei  în ansamblu  ei, se consemnează în procesele verbale de constatare.   

II.1.4  Recepţia finală şi darea în exploatare     II.1.4.1 Recepţia la terminarea lucrărilor de instalaţii de ventilare şi climatizare trebuie să constate dacă lucrările au fost terminate şi dacă instalaţiile funcţionează la parametrii proiectaţi. În acest scop comisia de recepţie examinează: 

1. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, 2. programul de control al calităţii execuţiei şi documentele aferente, 3. procesele verbale întocmite cu ocazia probelor instalaţiei, pentru:  

reglarea instalaţiei;  proba de etanşeitate a instalaţie;  probe  pentru  verificarea  caracteristicilor  funcţionale  ale  echipamentelor 

(ventilatoare, baterii de încălzire/ răcire, camere de umidificare, filtre ş.a.);  proba de eficacitate globală; 

4. referatul cu punctul de vedere al proiectantului privind execuţia lucrărilor, 5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare. 

 II.1.4.2 La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în 

procesul – verbal de recepţie, recomandând beneficiarului / investitorului admiterea, cu sau fără  obiecţii  a recepţiei, amânarea sau respingerea ei, după caz.  

II.1.4.3 Recepţia este activitatea prin  care beneficiarul/  investitorul declară  că acceptă lucrarea şi că o preia, cu sau fără obiecţiuni, pentru a fi dată în folosinţă.   

II.1.4.4 Recepţia finală a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se efectuează la expirarea  perioadei e garanţie a lucrării (de regulă după 1..3 ani). Comisia de recepţie examinează: 

1. procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, 

130

2. instalaţiile realizate, prin cercetare vizuală, pentru a se constata finalizarea lucrărilor cerute de “recepţia la terminarea lucrărilor”, 

3. instalaţiilor, 4. referatul beneficiarului / investitorului privind comportarea instalaţiilor în 

exploatare pe perioada de garanţie, 5. cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare  şi  

climatizare    II.1.4.5  Darea  în  exploatare  a  instalaţiilor  de  ventilare  şi  climatizare  se  face  după  ce recepţia la  terminarea lucrărilor a fost admisă.    II.1.4.6 Documentele necesare la darea în exploatare sunt: 

1. Instrucţiunile (manualul) de exploatare 2. Programul de urmărire în exploatare  3. Jurnalul evenimentelor  4. Contractul de exploatare 

 II.2.  Reguli de buna practica pentru supravegherea, întreţinerea şi urmărirea comportării în  exploatare a instalaţiilor de ventilare/ climatizare. 

 II.2.1.  Exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare  

 II.2.1.1  Prevederile  generale  privind  exploatarea  lucrărilor  de  instalaţii  de  ventilare/ 

climatizare  sunt  cele  cuprinse  in  cap.  12  din  Normativul  pentru  proiectarea,  executarea  şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5 – 2010.  

Reguli  complementare  de  buna  practică,  neacoperite  prin  acest  normativ  privind întreţinerea  curentă  a  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  şi  urmărirea  comportării  lor  în exploatare,  corelate  cu  cerinţele  impuse  prin  proiectul  tehnic,  sunt  prevăzute  în  alte reglementări tehnice sau standarde europene armonizate specifice, precizate în Anexa 1.4. 

II.2.1.2  In acord cu prevederile din normativul  I5‐2010, privind exploatarea  instalaţiilor de ventilare  şi climatizare proiectul tehnic trebuie să conţină prevederi referitoare  la modul  în care  trebuie  să  se  asigure  menţinerea  în  funcţionare  normală  a  instalaţiilor  şi  încadrarea acestora în parametrii de performanţă proiectaţi. Prevederile includ referinţe privind: 

a. supravegherea  şi  verificarea  periodică  a  instalaţiilor,  după  caz  (re)autorizarea  lor pentru funcţionare 

b. întreţinerea curentă şi repararea instalaţiilor; c. urmărirea comportării în timp a instalaţiilor prin corectarea regimului de funcţionare.  

 II.3.1.3 Prevederile prezentului capitol se aplică la toate instalaţiile noi sau la instalaţiile 

care au suferit transformări, modificări, prevazute in conţinutul Ghidului, în cap.1.   II.3.1.4 Prevederile acestui capitol se adresează: 

proiectanţilor de specialitate în vederea întocmirii instrucţiunilor de exploatare;  personalului care exploatează instalaţiile de ventilare/ climatizare după recepţia 

finală. II.3.1.5  Prin  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din  clădiri  trebuie  să  fie 

asigurate pe toată durata  lor de viaţă, cel puţin nivelurile minime de performanţă proiectate şi 

131

precizate  în caietele de sarcini pe categorii  (Anexa  II.1  ‐ Conţinutul caietelor de sarcini pentru execuţia  instalaţiilor de ventilare/ climatizare)  rezultate din cerinţele de calitate ale  instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 

II.3.1.6 La proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare/ climatizare din clădiri se va ţine seama şi de alte cerinţe de calitate, cu caracter de recomandare (nu au caracter obligatoriu şi normativ), cum sunt confortul vizual, tactil, adaptarea în utilizare, ş.a. care cresc posibilităţile ca  instalaţia să  facă  faţă diferitelor situaţii ce pot apare ulterior recepţiei  finale,  in exploatare: extinderi  pentru  ventilare/  climatizarea  unor  noi  încăperi/  consumatori,  funcţionare  parţială, avarii.    II.3.1.9  Supravegherea  instalaţiilor,  verificarea  periodică,  corectarea  regimului  de funcţionare,  întreţinerea şi reparaţiile se desfăşoară  în baza prevederilor normativului  I5‐2010, cap. 12.   II.3.1.10 Rezultatele verificărilor şi constatărilor făcute  la revizii stau  la baza reparaţiilor instalaţiei  şi/sau  la  (re)autorizarea  ISCIR  a  funcţionării  componentelor  suspuse  verificării periodice  a  acestui  organism  (supape  de  siguranţă,  rezervoare  sub  presiune,  echipamente/ agregate de răcire, centrale termice).  

II.2.2. Urmărirea comportării în exploatare. Cerinţe prin proiectul tehnic.  II.2.2.1 Urmărirea  comportării  în exploatare a  instalaţiilor de ventilare/  climatizare din 

clădiri  se  efectuează  pe  toată  durata  lor  de  viaţă.  Proiectantul  stabileşte modul  adecvat  de exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în: 

 a. caietele de sarcini pe categorii  (Anexele 1.1 si  II.1‐2  ‐ Conţinutul caietelor de sarcini pentru  instalaţiile de ventilare/ climatizare  incluse  in proiectul tehnic) rezultate din cerinţele de calitate ale instalaţiei realizate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 

b. instrucţiuni tehnice de exploatare; c. proiecte/ programe de urmărire  în  timp a comportării echipamentelor,  instalaţiilor  şi 

clădirilor pe care le deservesc; II.2.2.2 Supravegherea şi controlul periodic al  instalaţiilor de ventilare şi climatizare face 

parte din activitatea generală de urmărire a comportării în timp a instalaţiei, conform legislaţiei în vigoare, menţionate în anexa I.4 . 

II.2.2.3  Supravegherea  instalaţiilor  de  ventilare  sau  climatizare  se  face  permanent, conform caietelor de sarcini şi/sau instrucţiunilor tehnice de exploatare .  

II.3 Documentaţia tehnică de execuţie şi exploatare pentru instalaţii  de ventilare şi climatizare impusă prin proiectul tehnic  

  II.3.1  In baza prevederilor din Introducere, cap. 3 şi Anexa 1.1, care precizează Părţile scrise şi Părţile desenate din cadrul unui proiect tehnic cu lucrări de instalaţii de ventilare/ climatizare, conţinutul acestui capitol se adresează: 

proiectanţilor  de  specialitate  în  vederea  întocmirii  caietelor  de  sarcini  pe categorii,  a  instrucţiunilor  de  exploatare  şi  a  proiectelor  de  urmărire  în  timp  a comportării echipamentelor, instalaţiilor şi clădirilor pe care le deservesc; 

furnizorilor  de  materiale  semifabricate,  utilaje,  echipamente  tehnologice  şi confecţii diverse;  

responsabililor tehnici cu execuţia care achiziţionează, montează şi pun în funcţie instalaţiile de ventilare/ climatizare; 

132

 personalului care exploatează  instalaţiile de ventilare/ climatizare după  recepţia finală. 

II.3.2  Documentaţia tehnică impusă prin proiectul de execuţie care face precizările necesare punerii în operă a proiectului (execuţie, punere în funcţie/ receptie preliminară/ finală) şi exploatare/ urmărire în timp, pentru lucrările de instalaţii de ventilare/ climatizare include: 

Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare  Instrucţiuni tehnice de exploatare. Manuale de utilizare. Specificaţii tehnice.  Piese desenate; Detalii de execuţie. 

 Caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare II.3.3. În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii la care se referă 

proiectul de instalaţii pentru ventilarea/ climatizarea clădirilor şi de destinaţie, în baza recomandărilor Ord. 863/2008, se pot alcătui caiete de sarcini specifice care pot fi:  

a. caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;  b. caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente 

tehnologice şi confecţii diverse;  c. caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;  d. caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul 

cărţii tehnice.   II.3.4. Caietele de sarcini se elaborează de către proiectantul de specialitate, prin 

dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe şi nu trebuie să fie restrictive. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;  

prevăd modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei;   prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea  în mediul 

natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).  II.3.5. Redactarea caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată.   II.3.6. In baza recomandărilor Ord. 863/2008 şi a normativului GP 090‐2003 ‐ Ghid privind 

elaborarea caietelor de sarcini pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, în Anexa II.1, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor întocmit în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  

 II.3.7. In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru 

furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse, în vederea achiziţiei lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  

II.3.8 In Anexa II.2, este precizat conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru verificări, inspecţii, încercări, recepţii a instalaţiilor de ventilare/ climatizare. 

II.3.9 Prevederi privind conţinutul, după caz, al caietelor de sarcini pentru pentru urmărirea comportării în timp a instalaţiilor de ventilare/ climatizare, sunt precizate în Anexa II.2.  

II.3.10. Instrucţiunile tehnice de exploatare se elaborează de către producător sau de proiectantul de specialitate, prin dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în fisele tehnice de produs, foi de catalog, broşuri şi note tehnice, manuale de utilizare, specificaţii tehnice toate 

133

emise de producător/ furnizor. Stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;  

prevăd modul de urmărire a comportării în exploatare a produsului;   prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/ demolare (inclusiv reintegrarea  în mediul 

natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). Redactarea instrucţiunilor tehnice de exploatare trebuie să fie concisă, sistematizată şi nu 

trebuie să fie restrictivă.     II.3.11 Manuale de utilizare în cazul agregatelor/ aparatelor de măsură, control, reglare 

sau a echipamentelor se elaborează de către producător/ furnizor de specialitate, prin descrierea componenţei produsului, funcţionare (instalare, pornire, probe, regimuri de funcţionare, cauze de defect, moduri de remediere, revizii, reparaţii, probe, calibrări iniţiale, verificări metrologice periodice, (re)autorizări ISCIR de funcţionare, cerinţe personal instruit de operare). Stabilesc responsabilităţile/ modalităţile pentru utilizarea eficientă a calităţilor materialelor/ performanţelor echipamentelor în cadrul lucrărilor de instalaţii de ventilare/ climatizare;  

 II.3.12 Specificaţia tehnică din partea producătorului. Toate specificaţiile tehnice menţionate în caietele de sarcini pentru se vor susţine cu foi de 

catalog, broşuri si note tehnice emise de producător. In cazul in care unele specificaţii tehnice nu se regăsesc in aceste documente ele vor fi susţinute cu ajutorul manualelor de operare si service emise de producător in limba engleza pentru a evita erorile de traducere. 

   II.3.13 Documente europene/ naţionale de evaluare tehnică (agremente tehnice, certificate de produse pentru echipamente specifice de ventilare mecanică/ climatizare sau procedee de ventilare mecanică/ climatizare a clădirilor de locuinţe). Cerinţe legislative armonizate.  

 In baza prevederilor care impun prin Caietul de sarcini pentru execuţie, includerea în 

proiectul tehnic, numai a materialelor, echipamentelor sau procedeelor de execuţie care deţin pe teritoriul Romaniei, un document tehnic de evaluare (Agrement Tehnic sau declaraţie de conformitate pentru cele cu  au marcaj CE sau comercializate legal într‐un Stat Membru al Uniunii Europene sau care au performanţe echivalente atestate de un organism recunoscut în ţară şi sunt de provenienţă din Turcia, China sau Israel, ori sunt fabricate legal într‐un stat EFTA (European Free Trade Association, care include Norvegia, Elvetia, Islanda şi Linchesthein), parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului, prezentul articol se adresează: 

proiectanţilor  de  specialitate  în  vederea  includerii  în  caietele  de  sarcini  a materialelor/ echipamentelor, care satisfac această condiţie; 

furnizorilor  de  materiale  semifabricate,  echipamente  tehnologice  şi  confecţii diverse,  care  trebuie  să  deţină  documente  de  evaluare  tehnică  a  produselor propuse spre achiziţie în cadrul proiectului;  

responsabililor tehnici cu execuţia care montează şi pun  în funcţie  instalaţiile de ventilare/  climatizare  şi  verifică  conformitatea  produselor/  echipamentelor tehnologice achiziţionate cu documente de evaluare tehnică legale; 

 II.3.14 In anexa II.3, sunt incluse precizări privind:  

134

‐ procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (perioadă de tranziţie pană în 2013), care privesc furnizorii/ producătorii materialelor/ echipamentelor pentru instalaţii şi construcţii, care au obligaţia în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de performanţă pentru produsele introduse pe piaţă, privind evaluarea performanţei caracteristicilor esenţiale ale produselor livrate.  

‐ acordarea agrementului tehnic în construcţii (AT), prevăzut prin Legea nr.10/1995 şi Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, cuprins în anexa nr. 5, HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, modificat şi completat de HG nr. 675/2002. 

‐ certificarea de produse, în cazul produselor cu marcaj CE, prevăzută prin HG. nr. 622/2004, privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii 

  

 

135

Anexa 1.1 Documente de referinţă pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clădiri 

  1.1.1 Acte legislative (Directive, Legi, Hotărâri şi Ordonanţe Guvernamentale)  

 

1  Legea nr. 10/1995  privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995 

2 

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European si a Consiliului UE  din 19 mai 2010 

privind performanţa energetică a clădirilor  (reformare) publicată în  Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 18.6.2010 

3  Legea nr. 372/2005  privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144 din 19 decembrie 2005 

4  Legea nr. 319/2006   Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006 

5  Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legiisecuritatii  si  sanatatii  in munca nr. 319/2006,  cu modificările ulterioare,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006 

6  Hotărârea Guvernului nr. 955/2010 

pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006. 

7  Hotărârea Guvernului nr. 752/2004 

privind  stabilirea  condiţiilor  pentru  introducerea  pe  piaţă  a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial  explosive,  cu  modificările  ulterioare,  publicat  în  Monitorul Oficial, Partea I nr. 499 din 03 iunie 2004 

8  Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 

privind aprobarea Regulamentulului de verificare si expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor 

9  Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 

privind aprobarea conţinutului‐cadru al documentaţiei tehnico‐economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii 

10 

Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 863/2008 

pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 524 din 11/07/2008 

11  Ordinul M.D.R.T. nr. 2237 /2010 

pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea proiectanţilor autorizaţi pentru clădiri, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 / 08.10.2010 

12 Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului 

publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului 

13  Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 

privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii cu modificările şi completările ulterioare 

14  Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 

pentru aprobarea Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 352 din 10/12/1997 şi modificat şi completat de Hotărârea Guvernului nr. 675/2002 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 501 din 11/07/2002 

15  Hotărârea Guvernului nr. 273/1994 

privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente acestora – Monitorul Oficial Partea I nr. 193/2004 – cu modificările ulterioare. 

16  Ordinul ministrului muncii şi  privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, cu 

136

solidarităţii sociale  nr. 508/933/2002 

modificările ulterioare,  publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din 06 decembrie 2002 

17 Ordin ministrului administraţiei şi Internelor nr. 163/2007 

privind aprobarea Normelor generale de apărare împotriva  incendiilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007 

18  Ordinul MTCT  nr.1822/394/2004 

pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005 

19  O.M.D.L.P.L./ O.M.I.R.A. nr. 269/431‐2008 

pentru modificarea şi completarea Regulamentului din 2004 privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza per‐formanţelor de comportare la foc 

 1.1.2  Reglementări tehnice specifice  

 

1  I 5 – 2010 Normativ  pentru  proiectarea,  executarea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de ventilare şi climatizare 

2  Mc 001/2006 

Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.157/2007, cu modificările  şi  completările ulterioare, publicat  în Monitorul Oficial  cu nr. 126 din data 21 februarie  2007 

3  I 5/1‐1994  Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilarea sau încălzirea cu aer cald prin jeturi de aer orizontale 

4  C 125‐2005  Normativ privind proiectarea  şi  executarea masurilor de  izolare  fonica  şi  a tratamentelor acustice în clădiri. 

5  C 56‐2002  Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor 

6  GP 090‐03  Ghid  privind  elaborarea  caietelor  de  sarcini  pentru  execuţia  lucrărilor  de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: instalaţii interioare 

7  MP 031‐2003 Metodologie  privind  programul  de  urmărire  în  timp  a  comportării construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale 

8  NEx 01‐2006 

Normativ  privind  prevenirea  exploziilor  pentru  proiectarea,  montarea, punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor tehnice care  funcţionează  în  atmosfere  potenţial  explozive",  indicativ  NEx  01‐06, aprobat  prin  Ordinul  ministrului  muncii,  familiei  şi  egalităţii  de  şanse  nr. 392/2007, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 411 din data 19 iunie 2007 

 1.1.3 Standarde (române, europene sau internaţionale armonizate)  

 1. SR EN 1886:2008  Ventilarea în clădiri. Unităţi de tratare a aerului. Performanţe mecanice. 2. SR 1907‐1:1997  Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul 

3. SR 6724‐1:1995  Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală. Prescripţii de proiectare 

4. SR 6724‐2:1995  Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare 

5. SR 6724‐3:1996  Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanică cu ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare 

6. SR CR 1752:2002  Instalaţii de ventilare în clădiri. Criterii de proiectare pentru realizarea confortului termic interior

7. SR EN ISO 7730:2006 Ambianţe termice moderate. Determinarea analitică şi interpretarea confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor de confort termic local

8. SR EN ISO 8996:2005  Ergonomia ambianţelor termice. Determinarea ratei de căldură metabolică 

137

9. SR EN ISO 10456:2007 

Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice declarate şi de proiectare 

10. SR EN 12097:2007  Ventilarea în clădiri. Canale de aer. Cerinţe pentru elementele componente ale canalelor de aer în scopul uşurării întreţinerii reţelelor de canale de aer 

11. SR CEN/TR 12101‐5:2007 

Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi 

12. SR EN 12101‐6:2005  Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea 6: Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţială ‐ Kituri 

13. SR EN 12237:2004  Ventilarea în clădiri. Reţele de canale. Rezistenţa şi etanşeitatea canalelor circulare de tablă 

14. SR EN 12238:2001  Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru determinarea difuziei aerului 

15. SR EN 12239:2001  Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Încercări aerodinamice pentru determinarea deplasării aerului 

16. SR EN ISO 12241:2008 

Izolarea termică a instalaţiilor pentru construcţii şi a instalaţiilor industriale. Reguli de calcul. 

17. SR EN 12589:2001 Ventilarea în clădiri. Unităţi terminale. Încercări aerodinamice şi evaluarea performanţelor pentru elemente de introducere a aerului în încăpere cu debit constant sau variabil 

18. SR EN 12599:2002  Ventilarea în clădiri. Proceduri de încercare şi metode de măsurare pentru recepţia instalaţiilor de ventilare şi de condiţionare a aerului 

19. SR EN 12792:2004  Ventilarea in clădiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice 20. SR EN 12831:2004  Instalaţii de încălzire în clădiri. Metodă de calcul al sarcinii termice de calcul 

21. SR EN 13053:2007  Ventilarea în clădiri. Camere de tratare a aerului. Clasificarea şi performanţele camerelor, ale elementelor componente şi ale secţiunilor 

22. SR EN 13141‐4:2004 Ventilatoare în clădiri. Încercările performanţelor componentelor/produselor pentru ventilarea locuinţelor. Partea 4: Ventilatoare utilizate în sistemele de ventilare a locuinţelor. 

23. SR EN 13141‐5:2005 Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 5: Căciuli de ventilare şi dispozitive de ieşire prin acoperiş 

24. SR EN 13141‐8:2006 

 Ventilarea clădirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 8: Încercări ale performanţelor gurilor de aspiraţie şi de evacuare (inclusiv recuperarea căldurii) pentru instalaţiile de ventilare mecanică destinate unei singure încăperi. 

25. SR EN 13141‐9:2008 Ventilarea în clădiri. Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor de locuit. Partea 9: Dispozitiv de trecere a aerului higroreglabil montat in exterior. 

26. SR EN 13142:2004  Ventilarea în clădiri. Componente/produse pentru ventilarea locuinţelor. Caracteristici de performanţă obligatorii şi opţionale 

27. SR EN 13264:2001  Ventilarea în clădiri. Guri de aer montate în pardoseală. Încercări la solicitări Mecanice. 

28. SR EN 13465:2004  Ventilarea în clădiri. Metode de calcul pentru determinarea debitelor de aer în clădiri. 

29. SR EN 13564‐1:2003  Clapete împotriva refulării pentru clădiri. Partea 1: Cerinţe. 

30. SR EN 13779:2007 Ventilarea clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit. Cerinţe de performanta pentru instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului din încăperi 

31. SR EN ISO 13789:2007 Performanţa termică a clădirilor. Coeficienţi de pierderi de căldură prin transfer şi prin schimb de aer. Metodă de calcul. 

32. SR EN ISO  Performanţa energetică a clădirilor. Calculul necesarului de energie pentru 

138

13790:2008  încălzirea şi răcirea spaţiilor. 

33. SR EN ISO 13791:2006 Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi fără climatizare în timpul verii. Criterii generale şi proceduri de validare 

34. SR EN ISO 13792:2004 Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii interioare a unei încăperi fără climatizare în timpul verii. Metode de calcul simplificate 

35. SR EN 14277:2007  Ventilarea în clădiri. Guri de aer. Metodă de măsurare a debitului de aer cu senzori etalonaţi în interiorul sau în imediata apropiere a gurilor de aer 

36. CEN/TR 14788:2006  Ventilation for buildings ‐ Design and dimensioning of residential ventilation systems 

37. SR EN 15239:2007  Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de ventilare 

38. SR EN 15240:2007  Ventilarea în clădiri. Performanţa energetică a clădirilor. Ghid pentru inspecţia instalaţiilor de climatizare 

39. SR EN 15241:2007  Ventilarea clădirilor. Metode de calcul al pierderilor de energie datorită ventilaţiei şi infiltraţiei în clădirile comerciale 

40. SR EN 15242:2007  Ventilarea clădirilor. Metode de calcul determinarea debitelor de aer în clădiri, inclusiv infiltraţiile 

41. SR EN 15243:2008  Ventilarea în clădiri. Calculul temperaturii încăperilor, a sarcinii termice şi a energiei pentru clădiri prevăzute cu instalaţii de condiţionare a aerului 

42. SR EN 15423:2008  Ventilarea  în  clădiri. Măsuri de prevenire  a  incendiilor pentru  sistemele de distribuţie a aerului în clădiri 

43. SR EN ISO 15251:2007 

Parametri de calcul ai ambianţei  interioare pentru proiectarea  şi evaluarea performanţei  energetice  a  clădirilor,  care  se  referă  la  calitatea  aerului interior, confort termic, iluminat şi acustică. 

44. SR EN 15255:2008   Performanţa energetică a clădirilor. Calculul sarcinii de răcire a incintelor, cutransfer de căldură sensibilă. Criterii generale şi proceduri de validare 

45. SR EN 15805:2010  Filtre  de  aer  cu  particule  pentru  ventilare  generală.  Dimensiuni standardizate. 

46. SR EN ISO 15927‐2:2009 ‐  Performanţa  higrotermică  a  clădirilor.  Calculul  şi  prezentarea  datelor climatice. Partea 2: Date orare pentru sarcina de răcire de proiectare 

47. SR EN ISO 15927‐5:2006 

Performanţa  higrotermică  a  clădirilor.  Calculul  şi  prezentarea  datelor climatice.  Partea  5:  Date  pentru  sarcina  termică  de  proiectare  pentru încălzirea spaţiilor. 

48. SR EN 1507:2006  Ventilarea  în  clădiri.  Canale  de  aer  rectangulare  de  tablă.  Cerinţe  de rezistenţă şi etanşeitate. 

49. SR EN 12236:2002  Ventilarea  în  clădiri. Elemente pentru  susţinerea  şi  fixarea  canalelor de aer pentru ventilare. Condiţii de rezistenţă. 

50. SR EN 12237:2003  Ventilarea în cladiri. Retele de canale. Rezistenta si etanseitatea canalelor circulare de tabla. 

51. SR EN 13180:2001  Ventilarea în clădiri. Reţele de canale de aer. Dimensiuni şi cerinţe mecanice pentru canale de aer flexibile. 

52. SR EN 13403:2003  Ventilarea  în  clădiri.  Canale  nemetalice.  Reţele  de  canale  din  panouri izolante. 

 1.1.4 Lucrări de specialitate  [1] Enciclopedia tehnică de instalaţii, Manualul de instalaţii – Volumul Instalaţii Ventilare – ARTECNO 2010 [2] E.T.I.‐V, ediția a II‐a  

139

Anexa 1.2  Conţinutul fazelor de proiectare pentru instalaţiile de ventilare/ climatizare. 

 1.2.1 Tema de proiectare 

 Elaborarea documentaţiilor tehnico‐economice se realizează pe baza unei teme de proiectare, stabilita 

în raport cu cerinţele exprimate în nota de comandă formulată de către beneficiarului obiectivului proiectat.  

Tema  este  stabilită  în  general  de  comun  acord,  de  către  beneficiar,  investitor  si  proiectant. Proiectantului  îi revine obligaţia de a  interpreta  şi  transpune cerinţele beneficiarului  într‐un  limbaj tehnic, coroborat  cu  toate  reglementările  legislative,  urbanistice  şi  tehnice  în  vigoare  în  momentul  elaborării proiectului. Tema poate fi stabilită şi unilateral, de către beneficiar, investitor sau proiectant. 

Tema  de  proiectare  este  piesă  componentă  a  contractului  de  proiectare  si  reprezintă  documentul tehnic  în  care  se  înscriu  in  mod  obligatoriu  elementele  determinante  pentru  realizarea  proiectului (funcţiuni, capacităţi, soluţii şi materiale preferate/disponibile, amplasament, altele asemenea). 

Se întocmeşte diferenţiat in raport cu tipul lucrărilor de investiţii: 

Pentru obiective de investiţii noi: tema de proiectare, include precizarea clară a datelor tehnice de proiectare ale investiţiei noi 

Pentru  lucrări  de  investiţie  la  clădiri  şi  instalaţii  existente:  tema  de  proiectare  precizează natura şi amploarea intervenţiilor necesare corespunzător scopului declarat. 

 1.2.2    Expertiza  tehnică  ‐  conţine un  studiu  de  specialitate  sau o notă  tehnică  justificativă, privind 

structura,  capacitatea  şi  starea  tehnică  a  instalaţiilor  existente,  în  baza  cărora  se  stabilesc  lucrări  de intervenţie în vederea reabilitării sau modernizării funcţional – energetice corespunzător cerinţelor temei de proiectare. 

1.2.3 Raportul de expertiză urmăreşte  identificarea principalelor deficienţe care  impun  intervenţia şi stabileşte, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare necesare.  

1.2.4  Expertiza tehnică a instalatiilor de ventilare/ climatizare în clădiri identifică: a. deficienţe datorate proiectării, execuţiei, întreţinerii (exploatării) instalaţiei curente;  

Se verifică:  calitatea execuţiei (se constată şi nu se admit deformări vizibile la pereţii conductelor de aer – la cele  circulare  abateri  vizibile  de  la  forma  circulară  a  secţiunii,  iar  la  cele  rectangulare  laturi concave sau convexe, muchii cu sinuozităţi, săgeţi ale traseelor canalelor de aer, deficienţe ale evacuării condensatului, ale izolaţiei termice, etc.); 

starea de curăţenie a  instalaţiei (filtre colmatate, conducte de aer  în  interior, camerele de aer din  centrala  de  ventilare,  în  special  camerele  de  amestec,  elementele  interioare  ale ventilatoarelor, bateriile de  răcire/  incalzire  colmatate pe partea de  aer,  tăvile de  colectarea apei de condensaţie, camerele de umidificare, separatoarele de picături, clapetele sau orice alt dispozitiv de reglare, gurile de admisie, evacuare, elementele sensibile ale traductoarelor, ş.a.); 

etanseitatea instalaţiei;  verificări mecanice (blocări, înţepeniri ale elementelor mobile, jocurile, poziţiile limită, mişcarea corectă,  uşoară  sau  rigiditatea/  lipsa  pierderii  de  mişcare  sau  de  jocuri  ale  elementelor indicatoare  ale  înclinării,  poziţiilor  relative,  în  special  la mecanismele  de  acţionare  simultană manuală sau automatizată a clapetelor, jaluzelelor, paletelor, organelor de blocaj, mecanismului de declanşare a clapetelor antifoc, oscilaţia liberă la jaluzele de suprapresiune, s.a.) 

verificări mecanice  la dispozitivele de evacuare,  la prizele de aer, accesibilitatea, deteriorări  la racordurile elastice (la temperatură, coroziune, eroziune, solicitări mecanice); 

verificări mecanice la ventilatoare: prinderea pe fundaţie, deficienţe de montaj ale dispozitivelor de  amortizare  a  vibraţiilor, montajul  rotorului  –  are  jocuri,  frecări,  se  loveşte  de  carcasă.  La 

140

ventilatoarele  axiale deficienţele de  calare orizontală  verticală,    sensul de  curgere  al  aerului, ordinea corectă de montaj la rotoarele multiple, ş.a.   

verificări  mecanice  la  filtrele  mecanice,  autocurăţitoare  sau  cu  bandă  uscată:  starea  de curăţenie  a  uleiului  din  baie,  a  lubrefiantului  proaspăt,  a  sistemului  de  acţionare,  calitatea miişcării elementelor de acţionare şi a elementelor de limitatre a cursei, ş.a. 

verificări electrice: întreruperi ale alimentării, elemente neizolate în panouri, starea conexiunilor în interiorul automatelor de pornire, a releelor termice, a protecţiei la suprasarcină, verificări cu instalaţia sub tensiune, ş.a.   

b. deficienţe  ale  structurii  nişelor,  porţiunilor  înglobate  în  elemente  de  construcţii,  a  stării  de funcţionare a aparatelor, deficienţe care  impun demontări de echipamente, demolări parţiale sau totale şi/sau reproiectarea obiectivelor sau ale calităţii aparatelor, echipamentelor utilizate şi specifică repercursiunile degradării lor asupra instalaţiei în ansamblu; 

c. calitatea aerului: deficienţe datorate creşterii nivelului de noxe admise  în  instalaţie şi specifică necesităţile de reproiectare a capacităţii instalatiilor de ventilare/ climatizare existente;  

d. intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a  instalaţiilor. e. eficacitatea instalaţiei, cu disfuncţii referitoare la: 

instalaţia primeşte prea puţin/ mult aer;   instalaţia are debit pulsativ sau fluctuant;  instalaţia refulează aer prea cald/ rece;  instalaţia refulează aerul cu umiditatea relativă mai mică/ mai mare decât necesar;  instalaţia produce zgomot; ş.a. 

 1.2.5  In sensul de mai sus, raportul de expertiză tehnică, se completează şi cu: a. analizarea documentaţiei tehnice a clădirii (sau completarea acesteia, după caz), şi confruntarea 

instalaţiei de ventilare/ climatizare executate cu proiectul iniţial; b. analiza  stării  actuale  a  construcţiei  şi  instalaţiilor  aferente  acesteia,  constatată  prin  vizitarea 

clădirii. c. evaluarea stării actuale a clădirii şi a  instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform 

cu cartea tehnica a clădirii ).  d. analiza  documentaţiei  care  a  stat  la  baza  execuţiei  clădirii  va  fi  completată  cu  un  releveu  al 

zonelor cu degradări specifice (igrasie,  infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un releveu  al  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  în  scopul  evidenţierii modificărilor  constatate asupra acestora. 

1.2.6 Raportul de expertiză va cuprinde:  ‐ un memoriu tehnic;  ‐ relevee ale elementelor de inchidere, nişelor, încăperilor, acoperişului/ teraselor, etc. cu  degradările constatate în urma observaţiilor directe;  ‐ secţiuni şi detalii cu marcarea degradărilor constatate;  ‐ fotografii şi, opţional, alte tipuri de înregistrări video;  ‐ date extrase din încercările de laborator (buletine de analiză, rapoarte de încercări). 

1.2.7 Efectuarea expertizei  tehnice a unei clădiri este  reglementată,  la data elaborării Ghidului, prin prevederile prevăzute de Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu modificările ulterioare. 

1.2.8 Raportul de expertiză  se va  întocmi  in  raport cu cerinţele prevăzute prin H.G. nr. 925/1995  in Regulamentul  de  verificare  şi  expertizare  tehnică  de  calitate  a  proiectelor,  a  execuţiei  lucrărilor  şi  a construcţiilor, cu modificarea si completarea ulterioara, de către firme şi specialişti atestaţi.  

1.2.9 La proiectele care au la baza o expertiza tehnica, asa cum sunt cele de interventie la constructii existente  (proiecte  de  schimbare  sau  de  consolidare  a  unor  cladiri  avariate  de  cutremure  sau  de transformare  a modului  de  utilizare  al  constructiei  etc.),  inainte  de  prezentarea  documentatiei  pentru verificare, aceasta va trebui sa obtina acordul expertului prin semnarea si stampilarea proiectului. 

 1.2.10 Evaluarea energetică a unei clădiri urmăreşte identificarea principalelor caracteristici termice şi 

energetice ale  construcţiei  şi ale  instalaţiilor aferente acesteia  şi  stabilirea, din punct de vedere  tehnic  şi economic a soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente  acesteia, pe baza  rezultatelor obţinute din  activitatea de  analiză  termică  şi  energetică  a  clădiri. 

141

Evaluarea  energetică  se  efectuează  pentru  clădiri  existente  în  care  se  desfăşoară  activităţi  care  necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic,  în condiţii de consum redus de energie. Evaluarea energetică apare necesară după  caz,  în etapa de  investigare preliminară a  clădirilor existente  în  vederea realizării unor lucrări de intervenţii la construcţii, inclusiv instalaţiile aferente. 

 1.2.11  Evaluarea  energetică  a  unei  clădiri  este  reglementată,  la  data  elaborării  Ghidului,  prin 

prevederile:  Metodologiei  de  calcul  al  performanţei  energetice  a  clădirilor,  Partea  a  II‐a  –  Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001 / 2 – 2006. Cap. II. 2 Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare şi climatizare. 

Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a III‐a – Auditul şi certificatul de performanţă a clădirii, indicativ Mc 001 / 3 – 2006. 

Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.  1.2.12 Realizarea evaluării energetice a unei clădiri presupune parcurgerea a trei etape: (1).  Evaluarea  performanţei  energetice  a  clădirii  în  condiţii  normale  de  utilizare,  pe  baza 

caracteristicilor reale ale sistemului construcţie –  instalaţii aferente  (încălzire, preparare /  furnizare a apei calde de consum, ventilare, climatizare, iluminat artificial). 

(2). Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora. (3). Întocmirea raportului de audit energetic.  1.2.13 Raportul de audit energetic, care se efectuează prin analizarea documentaţiei tehnice a clădirii 

(sau  completarea  acesteia,  după  caz)  şi  prin  analiza  stării  actuale  a  construcţiei  şi  instalaţiilor  aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii. 

1.2.14 Evaluarea stării actuale a clădirii şi a instalaţiilor, prin comparaţie cu soluţia de proiect (conform cu cartea tehnica a clădirii). Analiza documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii va fi completată cu un releveu al zonelor cu degradări specifice (igrasie, infiltraţii de apă, condens, mucegai etc.), precum şi cu un releveu al instalaţiilor în scopul evidenţierii modificărilor efectuate asupra acestora. 

 1.2.15 Studiul de prefezabilitate este documentaţia tehnico‐economică prin care se   fundamentează 

necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice. Conţinutul‐cadru al studiului de  prefezabilitate,  este  alcătuit  în  baza  prevederilor  Hotărârii  Guvernului  nr.  28/2008  cu  completările ulterioare (Ord.  863/2008, din 02/07/2008).  

 1.2.16 Studiul de  fezabilitate este documentaţia  tehnico‐economică prin care se stabilesc principalii 

indicatori  tehnico‐economici aferenţi obiectivului de  investiţii pe baza necesităţii  şi oportunităţii  realizării acestuia şi care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice ce urmează a fi supuse aprobării.  Conţinutul‐cadru  al  studiului  de  fezabilitate,  este  alcătuit  în  baza  aceloraşi  prevederi  ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 cu completările ulterioare (Ord.  863/2008, din 02/07/2008).  

1.2.17  Proiectul tehnic  1.2.17.1  Proiectul  tehnic  general  (P.Th.G),  pentru  toate  categoriile  de  lucrări,  verificat  potrivit 

prevederilor  legale menţionate mai sus (HG 28/2008 cu completările ulterioare  ‐ Ord. 863/2008),   conţine părţi scrise şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii.  

1.2.17.2  Proiectul  tehnic  pentru  instalaţiile  de  ventilare/  climatizare,  parte  a  unui  proiect  tehnic general  sau proiect de  sine  stătător,  trebuie  să  fie astfel elaborat  încât  să  fie clar,  să asigure  informaţiile tehnice complete privind viitoarea  lucrare  şi să  răspundă cerinţelor  tehnice, economice  şi  tehnologice ale beneficiarului.  De  asemenea  trebuie  să  permită  elaborarea  detaliilor  de  execuţie  în  conformitate  cu materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu de fezabilitate/ documentaţie de avizare.  

1.2.17.3 Proiectul tehnic pentru  instalaţiile de ventilare/ climatizare se elaborează pe baza studiului de  fezabilitate/  documentaţiei  de  avizare,  etapă  în  care  s‐au  aprobat  indicatorii  tehnico‐economici, 

142

elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale.  

1.2.17.4 Conţinutul‐cadru obligatoriu pentru un proiect  tehnic  cu  lucrări de  instalaţii de ventilare/ climatizare (P.Th. I.V/C) include:  

 a Părţile scrise: a1.  ‐  elemente  pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi:  în  această  secţiune 

proiectul  tehnic  pentru  instalaţiile  de  ventilare/  climatizare  furnizează  clar  definite,  elementele  specifice pentru  prezentarea  proiectului  tehnic  general  pe  specialităţi.  Se  includ  informaţii  privind  amplasarea reţelelor  interioare  şi  a  echipamentelor  pentru  ventilare/  condiţionare,  devieri  necesare  şi  protejări  de utilităţi afectate; căi de acces permanente, surse de apă, alimentare electrică, ş.a. 

Informaţiile din această  secţiune  se  includ  în părţile  scrise al unui proiect  tehnic general  la cap. 2.  ‐ Descrierea  generală  a  lucrărilor,  în  care  se  fac  referiri  asupra  următoarelor  elemente:  amplasament, topografie, clima şi fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea.  

a2.  ‐ memoriul  tehnic de specialitate:  în această secţiune proiectul  tehnic  include  informaţii privind tipul  clădirii,  zonele  din  clădire  care  se  ventilează/  climatizează:  parametrii  de  calcul  ai  aerului  interior, debitele de aer, regimul de folosire a încăperilor, gradul de ocupare, aporturile şi pierderile de căldură etc., soluţia tehnică adoptată prin proiect. 

a3. ‐ caietele de sarcini pe categorii fac parte integrantă din proiectul tehnic  a4. ‐ detalii specifice de execuţie,  a5. ‐ listele cu cantităţile de lucrări (antemăsurători): cuprind toate elementele necesare cuantificării 

valorice a lucrărilor proiectului şi conţin centralizatoare ale cheltuielilor, pe obiectiv, pe categorii de lucrări, pe obiecte. 

a6.  ‐  graficul de  realizare  a proiectului  tehnic pentru  instalaţiile de  ventilare  climatizare,  care  este parte a graficului general de realizare a investiţiei.  

 b Părţile desenate: b1.  ‐ schemele funcţionale: schemele de  introducere/ evacuare a aerului  în  încăperi, a coloanelor de 

aer,  schemele  funcţionale  ale  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare,  ale  centralei  cu  amplasarea echipamentelor:  ventilatoare,  filtre,  baterii  de  răcire/  încălzire,  agregate  de  tratare  a  aerului,  schema pompelor de apă; schemele de reglare a temperaturii prin control al ambianţei sau prin recirculări sau de menţinere  a  temperaturii  constante;  schemele  soluţiilor  de  automatizare  aferente  instalaţiilor  de climatizare; diagramele i‐x necesare calculului de dimensionare, ş.a.); 

b2.  ‐  planurile  instalaţiei,  cu  amplasarea  reţelelor  de  conducte  interioare  de  aer,  a  aparatelor  şi  a echipamentelor de deservire, schemelor de acţionare, de comandă a echipamentelor; planurile  instalaţiei alimentare cu apă şi canalizare; 

b3.‐ planul reţelelor exterioare / interioare de alimentare cu energie electrică, puncte de branşament, racorduri electrice la panouri. 

b4.‐ planşe privind construcţii subterane  implicate  în  instalaţiile de ventilare/ climatizare, cuprinzând amplasarea  lor, secţiuni, profiluri  longitudinale/  transversale, dimensiuni, cote de nivel, protecţii  şi  izolaţii hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi altele asemenea;  

 Planşele  de  instalaţii,  definesc  şi  explicitează  pentru  fiecare  obiect  amplasarea,  alcătuirea  şi  execuţia instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi altele asemenea, prin: 

   • scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale instalaţiilor tehnologice;     • planşe de montaj, cu  indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestaţiilor, sarcinilor şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor tehnologice de montaj;     • diagrame, nomograme,  calcule  inginereşti,  tehnologice  şi de montaj,  inclusiv materialul  grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării;     •  liste  cu utilaje  şi echipamente din  componenţa planşelor  tehnologice,  inclusiv  fişe  cuprinzând parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora. 

  

143

1.2.18  Detalii de execuţie   (1) Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea 

executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii, în urma licitaţiei de execuţie. 

(2)  Detaliile  de  execuţie  pentru  instalaţii  de  ventilare/climatizare  trebuie  să  conţină  următoarele documentaţii: 

a) Părţile scrise: - borderou şi foaie cu responsabilităţi (lista de semnături); - memoriu tehnic de specialitate; - instrucţiuni de exploatare şi de reglare; - graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei; - graficul de realizare a lucrărilor. b) Părţile desenate: - schemele funcţionale; - planurile  instalaţiei  de  ventilare,  canale/  conducte  de  ventilare,  amplasarea  ventilatoarelor,  a centralelor de climatizare, a staţiilor frigorifice, a pompelor de apă, etc; - detalii de execuţie pentru elementele  instalaţiei  (suporţi, pozarea aparaturii de măsură  şi  control etc.). (3). Proiectul de execuţie al  instalaţiei de ventilare/ climatizare (proiectul tehnic, detaliile de execuţie, 

dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută de proprietar.  

1.2.19 Cerinte normative privind verificarea proiectelor pentru instalaţii de ventilare/ climatizare   

(1) Documentaţiile  tehnice  (D.T.),  precum  şi  proiectele  tehnice  (P.Th.)  pentru  instalaţii  de  ventilare/ climatizare în clădiri care dezvoltă documentaţiile tehnice, cu respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţia de  construire,  precum  şi  prin  avizele,  acordurile  şi  actul  administrativ  al  autorităţii  competente  pentru protecţia  mediului,  se  elaborează  exclusiv  de  proiectanţi  cu  pregătire  în  domeniul  instalaţiilor  pentru constucţii (ingineri, subingineri, tehnicieni), constituiţi în acest scop în colective tehnice de specialitate şi se semnează,  în  condiţiile  legii,  numai  de  cadre  tehnice  cu  pregătire  superioară  în  domeniul  ingineriei instalaţiilor. Este  interzisă semnarea proiectelor tehnice  (P.Th.) pentru execuţia  lucrărilor, precum  şi a documentaţiilor tehnice  (D.T.) de către persoane care nu au absolvit, cu diplomă recunoscută de statul român, instituţii de învăţământ superior de specialitate în domeniul ingineriei instalaţiilor ori care nu au drept de semnătură în condiţiile legii, sub sancţiunea legii penale. 

(2) Prevederile  legale  în  vigoare privind  calitatea  în  construcţii,  verificarea  şi  expertizarea  tehnică de calitate  a  proiectelor,  a  execuţiei  lucrărilor  şi  a  construcţiilor  precum  şi  atestarea  tehnico‐profesională  a specialiştilor cu activitate în construcţii, în vigoare la data eleborării ghidului de bună practică, prevăd:  

a.  verificarea  tehnică  a  proiectelor  trebuie  asigurată  de  către  specialişti  atestaţi  pentru  domeniul instalaţii ‐ cerinţele Is, It, Ig şi Ie. 

b.  documentaţiile  tehnice  precum  şi  proiectele  tehnice,  care  dezvoltă  documentaţiile  tehnice,  în condiţiile legii, verificate pentru cerinţele de calitate numai către specialiştii verificatori de proiecte atestaţi, au obligaţia de a face dovada efectuării verificării. 

 1.2.20  Cartea tehnică a construcţiei (1) Proiectul tehnic al  instalaţiilor de ventilare şi climatizare (inclusiv detaliile de execuţie, dispoziţiile 

de şantier) se cuprind în, Cartea tehnică a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare  şi  climatizare deţinută de proprietar. 

(2)  Cartea tehnică a construcţiei este pusă la dispoziţia beneficiarului prin grija căruia se completează cu toate lucrările care se fac pe parcursul funcţionării construcţiei şi a instalaţiilor de ventilare  şi  climatizare aferente. 

(3)  Cartea  tehnică  a  construcţiei  conţine  toate  procesele  verbale  pentru  lucrări  ascunse,  inclusiv procese verbale de probe referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare pe etape; 

144

(4) În cazul lucrărilor de reabilitare sau de modernizare a construcţiilor şi a instalaţiilor de ventilare  şi  climatizare  aferente,  în  cazul  în  care  nu  există  cartea  tehnică  a  construcţiei,  se  face  obligatoriu  releveul construcţiilor şi a instalaţiilor aferente. 

Importanţa  existenţei  cărţii  tehnice  a  construcţiei,  apare  cu  precădere  în  etapa  de  investigare preliminară  a  clădirilor  în  vederea  realizării  unei  evaluări  energetice,  care  se  efectuează  prin  analizarea documentaţiei  tehnice  a  clădirii  (sau  completarea  acesteia,  după  caz)  şi  prin  analiza  stării  actuale  a construcţiei şi instalaţiilor de ventilare  şi  climatizare aferente acesteia, constatată prin vizitarea clădirii. 

Exemplu: analiza cărţii tehnice a clădirii, respectiv a documentaţiei care a stat la baza execuţiei clădirii şi instalaţiilor aferente şi care trebuie să cuprindă cel puţin: 

partiurile de arhitectură ale fiecărui nivel;  dimensiunile geometrice ale elementelor de construcţii (fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, buiandrugi, plăci, elementele şarpantei); 

dimensiunile golurilor din pereţi, distanţa dintre goluri, înălţimea parapeţilor;  structura anvelopei clădirii;  tipul de uşi şi ferestre;  alcătuirea  şi materialele care compun elementele de  închidere exterioară  sau de  separare  între spaţii cu diverse regimuri de temperatură; 

planuri  şi  scheme  ale  instalaţiilor  de  încălzire,  ventilare,  climatizare,  preparare  a  apei  calde  de consum şi electrice (iluminat); 

Alte  elemente  specifice  de  conformare  a  clădirii  referitoare  la  instalaţiile  de  ventilare    şi  climatizare. 

În  cazul  când  documentaţia  de  bază  lipseşte,  se  execută  un  releveu  al  clădirii,  evidenţiindu‐se  toate elementele enumerate mai sus.  

(5)  Instrucţiuni de  exploatare  –  se  referă  la  exploatarea  şi  întreţinerea  instalaţiilor  de  ventilare/ climatizare şi includ: 

lista prescripţiilor de bază aferente exploatării;  modificările admise ale proiectului iniţial;  procesele verbale de constatare şi remediere a deficienţelor apărute după recepţia lucrărilor;  jurnalul evenimentelor;  procese verbale de predare‐primire în cazul schimbăii proprietarului;  referatele şi concluziile încercărilor speciale;  registrul de exploatare.   

145

Anexa I.4 

 Cerinte de calitate pentru componente ale centralelor de ventilare,  climatizare, conditionare   I.4.1 Cerinte generale de calitate pentru clapete de aer si racorduri de intrare/iesire 

 Nr. crt 

Cerinte  Standard 

01  Viteze maxime ale aerului de  8 m/s cu exceptia ventilatoarelor  SR EN 13053‐6.6.1 

02 Evitarea formatii puntilor termice ,evitarea contactului in direct cu suprafetele metalice  

 

03  Legatura echipotentiala la pamant    04  Suprafete interioare si exterioare galvanizate      I.4.2 Cerinte pentru  prize  de aer  Nr. crt  Cerinte  Standard 

01 

Priza de aer din plasa de sarma cu ochiuri de max max 20x20 mm accesibila pentru curatire Priza de aer este functional si pentru sistemul in repaus Grilele de protectie la intemperii vor avea un unghi de minim 45 grd 

SR EN 13053‐6.2 

02 

Viteze maxime ale aerului recomandate; Priza de aer : 2.5 m/s pentru priza de aer cu lamele; 3.5 m/s pentru priza de aer cu separator de picaturi; 4.5 m/s pentru caciuli de ventilatie; Aer evacuat : 4.0 m/s pentru grila  de aer cu lamele ; 5.0 m/s pentru grila cu separator de picaturi; 6.0 m/s pentru caciuli de ventilatie; 

SR EN 13053‐6.2 

03 

grila de evacuare a aerului viciat mai sus decat priza de aer proaspat; pentru clasa  EHA 1: grila de evacuare trebuie sa fie cu cel putin 2 m mai sus decat priza de aer proaspat;  Clas EHA 2, 3 and 4 evacuarae aerului se va face  in sus  

SR EN 13779‐A.2.3 

04 

Priza de aer proaspat   Trebuie pozitionat astfel incat sa fie influntata cat mai putin de emisiile poluante existente in zona amplasariii; nu trebuie pozitionata in apropierea turnurilor de racire;  cand priza de aer este pozitionat pe acoperis se va mentine o distanta fata de acoperis de  minim de 1,5 x inaltimea stratului de zapada,dar nu mai putin de 0,3 m; distanta fata de grila de evacuare de minim 2 m;  distanta minima fata de cladirile invecinate de minim 8m; 

 SR EN 13779‐A.2.3  

05  ‐suprafetele exterioare si interioare vor fi galvanizate si vopsite      

146

  I.4.3 Cerinte generale de calitate  pentru  clapete de aer si camere de amestec   Nrcrt  Cerinte  Standard 

01  Clapetele de aer pentru camerele de amestec si clapetele de by‐pass trebuie sa fie din clasa 2 

SR EN 13053‐6.6.2 

02  Clapetele de aer trebuie sa impiedice circulatia aerului atunci cand centralele detratare sunt oprite 

 

03  Viteza maxima prin clapetele de aer trebuie sa fie de maxim 8 m/s (cu exceptia clapeteleor de by‐pass circulation air and bypass dampers) 

SR EN 13053‐6.6.1 

04  Prevederea spatiului necsar montarii si intretinerii servomotoarelor   05  Suprafete exterioare galvanizate si vopsite.   06  Pentru unitatile exterioare clapetele de aer trebuie montate catre interiorul unitatii   

   I.4.4 Cerinte pentru  filtre  de aer  Nrcrt  Cerinte  Standard 

01  Sunt premise numai filtre  in concordanta cu standard EN 779 . Marcajul pe filtru trebuie sa fie individual si vizibil 

SR EN 13053‐6.9.1 

02  Clasa minima a filtrelor de introducere si evacuare trebuie sa fie F5 ,dar recomandat ar fi F7. Pentru evacuare inaintea recuperatorului de  caldura se recomanda minim F6. Cand sunt necesare doua trepte de filtrare a doua trepata trebuie sa fie minim F7 dar indicat ar fi F9 

SR EN 13053‐6.9.2 

03  Pentru aer exterior din clasa ODA 3, ODA 4 and ODA 5 sunt recomandate filtre  cu carbune activ. Dupa filtrul cu carbune active trebuie instalata un filtru cu minim F8. 

 SR EN 13779‐A.3 

04  Filtrele de tip sac se recomanda a avea minim 10 mp suprafata filtranta pentru 1 mp de suprafata transversala. 

SR EN 13053‐6.9.2 

05  Caderea de presiune de calcul a filtrelor se recomanda a fi o medie a filtru curat si a filtrului colmatat    (Δp initial + Δp  final ) / 2  In absenta altor cerinte o variatie de ± 10% a debitului de aer este acceptabila. 

SR EN 13053‐6.9.2 

06  Caderea de presiune maxima : G1‐G4       150 Pa  F5‐F7        200 Pa  F8‐F9        300 Pa 

SR EN 13779‐A.3 SR EN 13053‐6.9.2 

07  Filtrele trebuie sa‐si mentina caracteristicile proiectate  pe intreaga perioada de utilizare 

SR EN 13779‐A.2.2 

08  Filtrele trebuie sa poate fi inlocuite intre extragerea laterala    

09  Prima trepata de filtrare trebuie sa fie pozitionata la aspiratie. A doua trepta de filtrare trebuie pozitionata la refularea din centala. Pentru evacuare aerului din bucatarii un filtru de grasimi trebuie pozitionat inaintea primei trepte de filtrare. 

SR EN 13053‐6.9.2 SR EN 13779‐A.3

10  Unde exista piese in miscare cel putin o trepata  de filtrare trebuie sa fie instalate inaintea acestora. Pentru recuperatoare rotative filtrele de evacuare trebuie sa aiba minim clasa F5. 

SR EN 13779‐A.3

147

11  Trebuie asiguat accesul lateral la filtre ,printr‐un spatiu liber cel putin cat latimea filtrului. Accesul la filtru trebuie sa fie realizat in permanenta. Pentru unitati mai inalte de 1,6 m accesul la filtre  se va realiza pe ambele parti. 

12  In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte metode. Umiditate relative  > 80% pentru temperaturi de  > 0 °C  Umiditate relativa > 90% 

SR EN 13779‐A.3 

13  Filtru de dezinfectare poate fi instalat catre finalul centralei in zona de suprapresiune ,dup ace in prealabil a fost protejat cu un filtru avand minimclasa F7.   

14  Garniturile de etansare trebuie sa aiba o structura celulara inchisa Materialul filtrant nu trebuie sa fie un mediu prielnic de dezvoltare a microorganismelor. 

SR EN 13053‐6.9.2 

15  Structura metalica a filtrelor trebuie sa fie cel putin galvanizata.   

16  In zona pardoselii centralelor de tratare sunt admise numai filtre saci ,rigide.   

17  Trebuie asigurata etanseitatea filtrului pe intreaga perioada de utilizare. In cazul in care filtrele sunt fixate cu arcuri sau clipsuri ,trebuie asigurata inspectarea filtrului  pe ambele parti. 

SR EN 13053‐6.9.2 

18  Indiferent de gradul de utilizare se recomanda o perioada maxima de inspectie de  Filtre treapa 1:          1 an Filtre treapta 2 :       2 ani   

 

19  Se recomanda ca hubloul de inspectie sa aiba diametrul de minim150 mm. Se recomanda iluminat interior pentru inaltimi mai mari de 1,3 m 

SR EN 13053‐6.9.2 

20  Caderea de presiune pe filtre va fi monitorizata prin instrumente specifice.  SR EN 13053‐6.9.2 

  I.4.5 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite  Nrcrt  Cerinte  Standard 

01  Suprafata metalica a filtrelor trebuie sa fie vopsita.   02  Sectiunile de filtrare trebuie sa fie dotate cu hublou de inspectie si dotate cu iluminat 

interior.  

03  Vor fi utilizate numai filtre cu etansare prin strangere cu garnituri adezive.   04  Inlocuirea filtrelor se face numai pe partea dinaintea filtrului. 

Pentru filtrele de tip sac este necesar un spatiu liber , inainte de filtru, cat cel putin lungimea unui filtru.  

 

05  Nu sunt admise filtre electrostatice.   06  Cand exista un tratament antibacterian este necesara dovata eficacivitatii si a 

netoxicitatii acestui tratament.  

07  A treia treapta de filtrare se pozitionaza in mod normal la sfarsitul unitatii ,urmarindu‐se eficacitatea acestuia. 

 

08  Trepte de filtrare recomandate prima trepta minim F5 dar recomandat F7 a doua treapta de filtrare minim  F9 

 

09  Pentru unitatile cu recirculare a aerului prima trepata de filtrare poate lipsi doar daca in  bateria de racire nu se formeaza condens. 

 

10  Manometrele indicate sunt cele cu priza de aer directa,fara fluid intermediar.   

148

 I.4.6 Cerinte de calitate pentru recuperatoarele de caldura  Nr crt  Cerinte  Standard 

01 

Sistemele de aer proaspat si de aer viciat trebuie sa fie dotate cu recuperatoare de caldura.Sistemele de recuperare   trebuie sa fie etanse la scaparile de aer.Exceptie fac sistemele in care aerul evacuate este foarte cald,nu exista spatiu sau nu ar fi viabil financiar. 

SR EN 13053‐6.5.1EN 13779‐5.6 

02 

Este recomandat ca sistemul de recuperare sa fie selectat in functie de calitatea aerului extras  ETA 2       recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in suprapresiune    ETA 3       recuperator in placi sau rotativ pentru system de introducere in suprapresiune si maxim 5 % aer recirculat din aerul evacuat  ETA 4      recuperator cu fluid intermediary sau cu tuburi termice Sistemul de recuperare a caldurii in care este posibila infiltrarea aerului evacuat, este indicat acolo unde recircularea este permisa. 

SR EN 13779‐A.4 

03 Tava de condens trebuie sa fie din otel inoxidabil sau aluminiu. Pentru recuperatoarele rotative tavile de condens sunt obligatorii doar acolo unde condensul se poate produce. 

SR EN 13053‐6.5.2

04  Suprafata finita a recuperatoarelor de caldura trebuie sa fie zincata,iar aripioarele vor fi din aluminiu   

05  Se recomanda monitorizarea presiunii in recuperatoarele de caldura.   

06  Cerintele de calitate pentru recuperatoarele cu fliud intermediar sunt similare cu cele pentru bateriile de incalzire sau racire.   

07 Se recomanda dotarea recuperatoarelor de caldura cu un system de umidificare a aerului evacuat,in scopul reducerii sarcinii bateriei de racire a aerului introdus. . 

SR EN 13053‐6.5.1 

08  Se vor prevedea priza de masura a presiunii aerului pe cele 4 directii ale aerului  SR EN 13053‐6.5.209  Schimbatorul de caldura trebuie sa fie etansat cu garniture din cauciuc.  SR EN 13053‐6.5.210  Schimbatoarele de caldura trebuie sa fie prevazute cu o camera de spalare  SR EN 13053‐6.5.2

11  Sistemele de recuperate a caldurii cu transfer de poluanti sau mirosuri din aerul evacuate sunt premise doar acolo unde recircularea este permisa. 

 

 Clasa de eficienta   A  B   

12  Clasa recuperatorului de caldura  H2  H3  SR EN 13053‐6.5.2  SR EN 13779‐5.6 

 I.4.7 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite   Nr crt  Cerinte  Standard 

01  Cadrul recuperatoarelor de caldura vor fi galvanizates si  vopsite    

02  Ramele de montaj vor fi din otel inoxidabil    03  Sistemul de drenaj va fi din otel inoxidabil   

04  Recuperatoarele de caldura se vor pozitiona dupa prima trepata de filtrare, protejate fiind cu un filtru de clasa minim F5 

 

 

149

I.4.8 Cerinte generale de calitate pentru baterii de incalzire si racire  Nr crt  Cerinte  Standard 

01  Materialele trebuie sa fie rezistente la coroziune,netede si usor de curatat  SR EN 13053‐6.4.1 02  Sinele de montaj a baterillor de racire trebuie sa fie din otel inox sau aluminiu   

03 

Bateriile sunt construite din Cu/Al sau  Cu/Cu  aripioare din aluminium sau cupru cadre galvazinate la cald conducte din cupru  colectoare din otel  

 

04  Bateriile de racire vor fi din  St/Zn galvanizate   SR EN 13053‐6.4.4 

05 

Suprafelele exterioare vor fi din h Cu/Al sau  Cu/Cu   aripioare din cupru; Cadre din otel inox sau aluminiu rezistent la coroziune ; Se pot folosi si baterii din Cu/Al g alvanizate si prevopsite daca nu este necesara curatirea in exteriorul centralei de tratare ; conducte din cupru; collector din cupru; 

 SR EN 13053‐6.4.4 

06  Tava de condens din inox  SR EN 13053‐6.4.4 

07 

Pasul minim al aripioarelor min. 2.0 mm pentru racire fara dezumidificare  min. 2.5 mm pentru racire cu dezumidificare   min. 4.0 mm pentru incalzire aer exterior   min. 2.0 mm pentru alte situatii 

SR EN 13053‐6.4.3 

08 Caderea de presiunea hidraulica (exceptie recuperatoarele de caldura)  Baterii de incalzire max. 20 kPa  Baterii de racire max  50 kPa 

 

09 

Adancimea maxima a bateriilor pentru realizarea cuartirii ; 300 mm with pentru serpentine  decalate    450 mm with pentru serpentine in linie. Pentru necesitati mai mari decat acestea ,se vor realiza baterii din mai multe sectiuni  

SR EN 13053‐6.4.3 

10 

Pozitionarea bateriilor de racire ‐racirea cu dezumidificare pe aspiratia ventilatorului (ventilarul are effect de reincalzire) ‐ racirea fara dezumidificare dupa ventilator (pentru preluarea caldurii degajate de motor) 

 

11  Pentru unitatile cu inatime mau mare de 1,6 m ,este necear accesul in interior  din ambele parti laterale ,fara a fi necesara demontarea unitatilor.  SR EN 13053‐6.4.4  

12  Apa condensata pe baterii trebuie sa se intoarca in amonte de baterie  EN 13053‐6.4.4  

13  Separatorul de picaturi se va utiliza nuami acolo unde este necesar. Sunt indicate bateriile de racire fara separatoare de picaturi.  SR EN 13053‐6.4.4 

14  Separatoarele de picaturi trebuie sa poate fi extrase pentru inspectie si curatire.  SR EN 13053‐6.4.4 15  Penetrarea peretilor de catre racordurile bateriilor trebuie sa fie etansate.  SR EN 13053‐6.4.4 

16  Tavile de condens vor fi dotate cu garda hidraulica.Nu este permisa racordarea directa la canalizare.    

17  Bateriile recuperatoarelor de caldura vor fi dotate cu garniture de cauciuc pentru a preveni un eventual  by‐pass.  SR EN 13053‐6.4.3 

18  Bateriile de racire nu trebuie pozitionate imediat inaintea filtrelor sau  SR EN 13053‐6.4.4 

150

atenuatoarelor de zgomot Bateriile  de incalzire sau ventilatoarele trebuie pozitionate intre ele. 

19  Preincalzirea se va pozitiona imediat dupa prima treapta de filtrare.   

20 

Dispozitive de protectie a abateriilor de incalzire electrica : ‐termosta de maxim cu reset manual cu agrement se va specifica debitul minim de aer necesar se va specifica daca este necesara timpul de intarziere la pornire necesar 

SR EN 1886 

21  Distanta pana la elemental constructive urmator minim 300 mm    I.4.9 Conditii suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite  Nr crt  Cerinte  Standard 

01 Baterii de racire din Cu/Al or Cu/Cu  cadru din inox sau rezistent la coroziune ; aripiuoare vopsite sau acoperite cu materiale rezistente la coroziune; 

 

02  Separataore de picaturi dinotel inox sau aluminiu   03  Toate racordurile tavillor de condens vor fi pozitionate pe aceeasi parte.   04  Curatirea trebuie sa fie posibila pe toate partile umede   

05  Bateria de racire si separatorul de picaturi se vor pozitiona inaintea celi de a doua trepte de filtrare  

 I.4.10 Cerinte de calitate pentru atenuatoarele de zgomot  Nr crt  Cerinte  Standard 

01 Distante minime intre componente La intrare 1.0 x max.din  latimea unui element al atenuatorului  La iesire 1.5 x max. din  latimea  unui element al atenuatorului  

SR EN 13053‐6.10 

02  Cadere de presiune maxima  100 Pa   

03  Materiale de finisare rezistente la abraziune si durabil, rezistent la procese le de curatire.   

04  Elementele atenuatorului vor f demontabile fara a fi necesara demontarea altor elemente   SR EN 13053‐6.10 

05 Atenuatoarele de zgomot vor fi pozitionate in centrala de tratare imediat dupa ventilator,intre prima si a doua trepata de filtrare. Nu vor fi pozitionate imediat dup umidificator sau baterii de racire umede. 

SR EN 13053‐6.10 

06  Se recomanda ca elemntele etenuatorului sa aiba la intrare muchii rotunjite;  SR EN 13053‐6.10 

07 

In cazul in care conditiile exterioare nefavorabile se mentin pentru o perioada indelungata de timp, trebuie luate in considerare o preincalzire cu 3 grade sau alte metode. Umiditate relative  > 80% pentru temperaturi de  > 0 °C  Umiditate relativa > 90% 

 

08  Suprafetele atenuatorului ,ale camerei si ale profilelelor  vor fi galvanizate     I.4.11 Cerinte generale de calitate pentru umidificatoare  Nr crt  Cerinte  Standard 

01  Umidificatoarele cu apa nu trebuie plasate inainte de filtre sau atenuatoare de  SR EN 13053‐6.8.1 

151

zgomot  

02 Toate componentele umidicatoarele trebuie sa fie demontabile  Toate partile in contact cu apa trebuie sa  fie accesibile pentru inspectie si construite din materiale rezistente la coroziune si usor de dezinfectat 

SR N 13053‐6.8.3.3 

03 

Aerul exterior trebuie sa aiba cel putin doua trepte de filtrare (prima treapta minim F7) cu exceptia umidificatoarelor cu abur la care se admite o singura trepata de filtrare. Umidificatorul trebuie plasat intre cele doua trepte de filtrare. 

SR EN 13053‐6.8.1 

04  Materialele de etansare trebuie sa fie din materiale care nu‐si schimba proprietatile in timp.   

05  Materialele de etansare nu trebuie sa fie un strat support pentru microorganisme.   

06  Suprafetele materialelor de dupa umidificator trebuie sa fie galvanizate si vopsite.   

07  In apa de circulatie trebuie sa existe un numar total de colonii de 1000 KBE/ml ,din care numarul maxim de germeni Legionella  100 KBE/100 ml.  SR EN 13053‐6.8.1 

08  Umidificatoarele vor fi dotate cu tava decondens ,garda hidraulica  si clapet aantiretur   

09  Umiditatea relative dupa umidificator nu va depasi 90 %   

10 

Umidificatorul va fi complet golit si uscat in perioada ccand nu este utilizat. Umidificatul de va opri automat la oprirea centralei de tratare. Toate elemente in contact cu apa vor avea posibilitatea de evacuare. Se recomnada  folosirea  degerminarii cu UV. 

SR EN 13053‐6.8.1 

11  Tavile de condens vor avea panta suficienta.  SR EN 13053‐6.8.3.312  Separatoarele de picaturi vor avea posibilitatea demontarii si curatirii.   13  Vor fi hdotate cu hublou de inspectie.  SR EN 13053‐6.8.3.314  Prin hublul de inspectie nu va patrunde lumina din exterior.  SR EN 13053‐6.8.3.315  Pompele de circulatie vor  fi protejate la “lipsa apa”  SR EN 13053‐6.8.3.3 I.4.12 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite  Nr crt  Cerinte  Standard 

01  Suprafete interioare din otel inox   

02  Sunt admise numai umidificatoare cu abur montate inaintea celei de a doua trepte de filtrare  

 

03  Tavile de condens vor fi din otel inox.   

04  In cazul defectiunii umidificatorului se vor lua masuri pentru formarea condensatului in sistemul de introducere 

 

 I.4.13 Cerinte generale de calitate pentru ventilatoarele centralelor de tratare  Nr crt  Cerinte  Standard 

01  Ventilatoarele de admisie trebuie amplasate pentru a minimiza pierderile de aer.  SR EN 13053‐6.3.1 

02  Acolo unde exista doua trepte de filtrare,ventilatorul de introducere se pozitioneaza intre cele doua trepte  SR EN 13053‐6.9.2

03  Trebuie sa existe o treapta de filtrare inaintea ventilatoarelor antrenate prin curea.   04  Ventilator si motor montat pe un cadru orizonatl   05  Amortozoare de vibratii cu o efecienta de minim 90 %    

152

06  Hoblou de inspectie de minim 150 mm si iluminat ,pentru unitati mai inalte de 1,3 m  SR EN 13053‐6.3.1 

07  Protectia electrica a motoarelor de peste 0,25 Kw   

08  Inrerupator  la deschiderea usei de acces obligatorie  SR EN 13053‐6.3.1SR EN 1886‐11 

09  Legara la priza de pamant obligatorie   10  Prize de masura a debitului de aer    

11 

Se recomanda utilizarea ventilatoarelor cu palete curbate inapoi. Se recomanda motoare din clasa EFF1. Pentru caderi de presiune totala mai mici decat 1500 Pa se recomanda utilizarea ventilatoarelor radiale; 

SR EN 13053‐6.3.1 

11 Viteza maxim ade rotatie va fi nominalizata pe eticheta ventilatorului. Viteza maxima de rotatie a ventilatorului si puterea electrica maxima absorbita nu trebuie depasite. 

 

12 Materiale constructive: ‐ventilatoarele vor fi protejate impotriva coroziunii; ‐cadrul de montaj galvanizat; 

 

 I.4.14 Conditii  suplimentare pentru mediile cu cerinte de igiena sporite  Nr crt  Cerinte  Standard 

01 Pentru unitati de pana la 1 m inaltime cu ventilatoare centrifugale se va prevedea posibilitatea demontarii ventilatorului pentru intretinere. cadrul de montaj va fi executat din inox . 

 

02  Hublou de inspectie si iluminat interior   03  Dispozitive de masura si afisare a adebitului de aer    

04  Se va asigura un debit constant de aer ,prin prevederea convertizoarelor de frecventa  

 I.4.15: Stabilitate mecanica  (SR EN 1886)  Clasa carcasei  Deformare relativa maxima  [mm/m] D1 D2 D3  4  10 > 10  I.4.16: Grad de etanseitate la presiuni negative pressure (SR EN 1886)  Clasa de etanseitate  

Procentul maxim de neetanseitate la o presiune de test de  ‐ 400 Pa  

Tipul de filtru recomandat  conform SR EN 779 

L1 L2 L3  0.15 0.44 1.32  >F9 F9 F8‐F9  G1‐F7 

 I.4.17: Grad de etanseitate la presiuni positive  (SR EN 1886)  Clasa  Viteza   [m/s] V1  max. 1.5 V2  > 1.5 to 2.0 

153

V3  > 2.0 to 2.5 V4  > 2.5 to 3.0 V5  Fara cerinte  I.4.18: Izolaea termica  SR EN 1886  Clasa   Coeficient de transfer U   [W/(m2K)] T1  U <0,5 T2  0.5 < U < 1.0 T3  1.0 < U < 1.4 T4  1.4 < U < 2.0 T5  Fara cerinte  I.4.19: Factor puncte termica (SR EN 1886)  Clasa   Factor puncte termica kb 

TB1 TB2 TB3 TB4 TB5 

0.75 <kb < 1.00  0.60 < kb < 0.75  0.45 < kb < 0.60  0.30 < kb < 0.45  Fara cerinte  

 I.4.20: Clapete de aer    Clasa de etanseitate   Presiune de test 500 Pa [dm3/(m2)] 

4 3 2 1      4    20 100 500 

 I.4.21: Material constructiv si tipul de izolatie (SR EN 13501) Clasa materialului   Descriere  A1  A2‐s1 d0 

Incombustibile  

A2  B  C‐s1 d0...C‐s3 d2 

Greu inflamabil 

D‐s1 d0...D‐s3 d2 E...E‐d2 

In mod normal inflamabil 

F  Usor inflamabile  s = se creaza fum  (s1 la s3)  d = se formeaza picaturi (d0 la d2)  I.4.22 Viteza medie a aerului in sectiune transversala (SR EN 13053) Clasa  Viteza   [m/s] V1  max. 1.5 V2  > 1.5 to 2.0 V3  > 2.0 to 2.5 V4  > 2.5 to 3.0 V5  Fara cerinte 

154

I.4.23: Valori pentru eficienta recuperatorului si caderea maxima de presiune admisa  (SR EN 13053)    Debit de aer [m3/h] Nr ore pe an [ore/an ] 

1980 la  5000 

> 5000 si 10000 

> 10000 si 25000  > 25000 si 50000 

> 50000 > 100000 

< 2000  ‐  0.40 150 Pa  0.43 175 Pa  0.50 200 Pa  0.55  225 Pa 

> 2000 si  4000 

0.40 175 Pa  0.43 200 Pa  0.47 225 Pa  0.53 250 Pa  0.58  275 Pa 

> 4000 si  6000 

0.43 200 Pa  0.45 225 Pa  0.50 250 Pa  0.58 275 Pa  0.63  300 Pa 

> 6000  0.45 225 Pa  0.50 250 Pa  0.55 275 Pa  0.63 300 Pa  0.68  325 Pa 

Pentru valori mari mari ale eficintei se admit caderi de presiune mai mari   I.4.24: Clasificarea recuperatoarelor de caldura din Tab. 4.9.9, cu factorii de corectie  (SR EN 13053)  Clasa  Eficienta minima   Cadere de presiune maxima Recuperator      H1  valoare x 1.15  valoare x 0.75 H2  valoare x 1.10  valoare x 0.90 H3  valoare x 1.00  valoare x 1.00 H4  valoare x 0.90  valoare x 1.10 H5  Fara cerinte   Fara cerinte   I.4.25: Putere specifica ventilator (SR EN 13779)  Clasa  Putere specifica ventilator   (cresteri suplimentare premise vezi   tab. 12)   [W/(m3/s)] SFP 1  <500 SFP 2  500‐750 SFP 3  751‐1250 SFP 4  1251‐2000 SFP 5  2001‐3000 SFP 6  3001‐4500 SFP 7  >4500  I.4.26: Putere specifica suplimentara admisa  (SR EN 13779)  Component  Majorare pentru  SFP   [W/(m3/s)] Treapta de filtrare suplimentara  + 300 Filtru HEPA   + 1000 Filtru carbune activ   + 300 Recuperator de caldura  clasa H2‐H1  + 300 Baterie de racire foarte eficienta   + 300     

155

I.4.27: Putere electrica maxima absorbita   Debit de aer   Unitati fara procese 

termice Unitati cu incalzire 

  Unitati cu alte procese  

[m3/h]             [kW/(m3/s)]    [kW/(m3/s)]    [kW/(m3/s)] 2,000‐5,000  2.7    3.3    3.8 5,001‐10,000  2.5    3.0    3.6 10,001‐25,000  2.3    2.7    3.3 25,001‐50,000  2.0    2.5    2.9 peste 50,000  1.9    2.3    2.7 Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600  I.4.28  Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare  Component  Cadere de presiune [Pa]   

redus  normal  mare 

tubultura de aspiratie  200  300  600 tubulatura de introducere  100  200  300 baterie de incalzire cu apa   40  80  100 baterie de racire cu apa  100  140  200 recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 umidificator   50  100  150 umidificator cu pulverizare  100  200  300 filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 HEPA filter  400  500  700 filtru carbine activ  100  150  250 atenuator de zgomot  30  50  80 clapet de aer   30  50  100 priza de aer   20  50  70  I.4.29: Putere electrica maxima absorbita (VDI 3803)  Debit de aer   Unitati fara procese 

termice Unitati cu incalzire  Unitati cu alte procese  

[m3/h]             [kW/(m3/s)]    [kW/(m3/s)]  [kW/(m3/s)] 2,000‐5,000  2.7    3.3    3.8 5,001‐10,000  2.5    3.0    3.6 10,001‐25,000  2.3    2.7    3.3 25,001‐50,000  2.0    2.5    2.9 peste 50,000  1.9    2.3    2.7 Pmax [kW] = debit [m3/h] x valoare [kW/(m3/s)] / 3600      

156

I.4.30 Valori recomandate pentru caderile de presiune in elementele centralei de tratare   Component  Cadere de presiune [Pa]   

redus  norma mare 

tubultura de aspiratie  200  300  600 tubulatura de introducere  100  200  300 baterie de incalzire cu apa   40  80  100 baterie de racire cu apa  100  140  200 recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 umidificator   50  100  150 umidificator cu pulverizare  100  200  300 filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 HEPA filter  400  500  700 filtru carbine activ  100  150  250 atenuator de zgomot  30  50  80 clapet de aer   30  50  100 priza de aer   20  50  70  I.4.31 Clasificarea aerului extras (SR EN 13779)  Aer evacuat  Descriere clasa   ETA 1  Aer extras  cu nivel scazut de poluare ETA 2  Aer extras  cu nivel moderat de poluare ETA 3  Aer extras  cu nivel ridicat de poluare ETA 4  Aer extras  cu nivel foarte ridicat de poluare  I.4.32 Categorii de calitate a aerului evacuat (SR EN 13779)  Aer evacuat  Descriere clasa   EHA 1  Aer evacuat cu un nivel scazut de poluare EHA 2  Aer evacuat  cu nivel moderat de poluare EHA 3  Aer evacuat   cu nivel ridicat de poluare EHA 4  Aer evacuate  cu nivel foarte ridicat de poluare  I.4.33: Categorii de calitate a aerului exterior (SR EN 13779)  Component  Cadere de presiune [Pa]   

redus  norma  mare 

tubultura de aspiratie  200  300  600 tubulatura de introducere  100  200  300 baterie de incalzire cu apa   40  80  100 baterie de racire cu apa  100  140  200 recuperator de caldura clasa H3  100  150  250 recuperator de caldura clasa H2‐H1  200  300  400 

157

umidificator   50  100  150 umidificator cu pulverizare  100  200  300 filtru  F5‐F7 presiune finala  100  150  250 filtru F8‐F9 presiune finala   150  250  400 HEPA filter  400  500  700 filtru carbine activ  100  150  250 atenuator de zgomot  30  50  80 clapet de aer   30  50  100 priza de aer   20  50  70  I.4.34:Categorii de calitate a aerului introdus  (SR EN 13779)  Aer introdus  clasa 

Description 

SUP 1  SUP 2 

Aer ce contine doar aer exterior Aer ce contine doar aer exterior si aer recirculat 

 I.4.35: Categorii de calitate aer interior(SR EN 13779)  Room air  Description  CO2 class    (ppm) IDA 1  Calitate ridicata a aerului  <400 IDA 2  Calitatemedie a aerului  400 – 600 IDA 3  Calitate moderata a aerului  600 – 1,000 IDA 4  Calitate scazuta a aerului  > 1,000         

158 

Anexa II.1  Conţinutul caietului de sarcini pentru execuţia lucrărilor,  dupa caz,   în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  

    

In  baza  recomandărilor  Legii  10/95  cu  modificările  ulterioare,  a  Ord.  863/2008  şi  complementar  normativului  GP  090‐2003  ‐  Ghid  privind  elaborarea  caietelor  de  sarcini  pentru execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii. Caietul IV: Instalaţii interioare, conţinutul, după caz, al caietului de sarcini pentru execuţia  lucrărilor  întocmit  în cadrul unui proiect tehnic de  instalaţii de ventilare/ climatizare, include:  

baza  de  proiectare  şi  limita  de  proiect:  se  indică  baza  de  proiectare  pentru  soluţiile  de dimensionare,  reprezentând  datele  concretizate  în  tema  de  proiectare  sau  dintr‐o  fază anterioară  a  proiectului,  destinaţia  clădirii,  zona  climatică,  planurile  de  arhitectură  şi construcţii  care  definesc  clădirile  ventilate‐climatizate,  date  furnizate  de  producătorii  de echipamente şi aparatură.  

soluţia proiectului: sistemul de ventilare/climatizare şi procedeele de tratare a aerului alese; regimul  de  funcţionare;  justificarea  soluţiei  tehnice  funcţie  de  necesităţile  specifice  şi  de posibilităţile de realizare;  

elementele  componente ale  instalaţiei de ventilare/  climatizare din  clădire  şi proprietăţile fizico‐mecanice, chimice, de aspect, de fiabilitate, toleranţe, probe, teste şi altele asemenea, pentru materialele, aparatele  şi echipamentele  componente ale  instalaţiilor proiectate,  cu indicarea standardelor;      

caracteristicile  de  calitate  ale  instalaţiei  proiectate  în  conformitate  cu  Legea  10/1995  cu modificările ulterioare, justificate pentru fiecare dintre cele 6 cerinţe esenţiale, astfel: 

 Rezistenţă şi stabilitate ‐ se indică referinţe privind: 

- rezistenţa  mecanică  a  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/ climatizare  (conducte  de  aer,  dispozitive  de  închidere  şi  reglare,  îmbinări  de etanşare)la  eforturi  care  apar  în  timpul  exploatării  (şocuri  mecanice,  termice, creşterea presiunii nominale de exploatare,tasări ale elementelor de construcţie sau ale terenului etc.); 

- rezistenţa  la  eforturi  datorate  manevrelor  şi  utilizării;  asigurarea  unei  manevrări uşoare a organelor de comandă ale instalaţiei de ventilare/ climatizare;  

- rezistenţa şi stabilitate la solicitări seismice a utilajelor şi a elementelor componente ale instalaţiei de ventilare/ climatizare; 

- rezistenţa  suprafeţelor  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/ climatizare  (conducte  de  aer,  dispozitive  de  închidere  şi  reglare,  armături, echipamente)  la  solicitarea/  coroziunea  datorată  agenţilor  chimici  şi  atmosferici agresivi; 

- limitarea transmiterii vibraţiilor produse de utilaje  la părţile structurii de rezistenţă, susceptibile de a intra în rezonanţă (planşee, acoperişuri terasă, platforme etc.); 

 Securitate la incendiu ‐ se indică referinţe privind: 

- comportarea  la  foc  (clasa  de  reacţie  la  foc  şi/sau  limita  de  rezistenţă  la  foc  după criteriile  EI,  a  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare (conducte de aer, dispozitive de închidere şi reglare, aparate, echipamente, garnituri, produse de etanşare); 

159 

- soluţia adoptată  în proiect pentru eliminarea  riscului de  incendiu  şi de propagare a acestuia, prin modul de amplasare a elementelor componente ale instalaţiei; 

- soluţia adoptată în proiect pentru eliminarea propagării fumului şi gazelor fierbinţi în căile de evacuare ale clădirilor, etajate  şi  în spaţiile mari necompartimentate  în caz de incendiu. 

 Igiena, sănătate şi mediu ‐ se indică referinţe privind: 

- asigurarea  condiţiilor  igienico‐sanitare  în  încăperi  şi  a  calităţii  aerului  prin  soluţia adoptată în proiect; 

- eliminarea riscului de producere sau de  favorizare a dezvoltării de substanţe nocive sau microorganisme patogene în aerul introdus în instalaţia de ventilare/ climatizare; 

- eliminarea poluării mediului prin funcţionarea instalaţiei în timpul exploatării;  Siguranţa în exploatare ‐ se indică referinţe privind: 

- eliminarea  pericolului  de  explozie  la  circulaţia  aerului  şi  amestecului  de  gaze  prin tubulatura instalaţiei de ventilare/ climatizare 

- etanşeitatea la aer a conductelor instalaţiei în timpul exploatării; - asigurarea consumatorului împotriva întreruperilor accidentale; - protecţia  utilizatorilor  contra  leziunilor  prin  contact  cu  suprafeţele  accesibile  ale 

elementelor  instalaţiei  de  ventilare/  climatizare  (rănire,  ardere,  electrocutare, otrăvire); 

- securitatea  instalaţiei  şi  a  încăperilor  aferente  (centrale  de  ventilare,  agregate centrale de tratare a aerului, grupuri sau baterii de răcire/încălzire, ventilatoare etc.) 

 Protecţia împotriva zgomotului ‐ se indică referinţe privind: 

- respectarea nivelului de zgomot admis în spaţiile tehnice (centrale de ventilare); - indicaţii privind nivelul de zgomot al echipamentelor dinamice  (ventilatoare, pompe 

de circulaţie) şi pe conductele de ventilare. - prevederea materialelor pentru atenuarea zgomotului. 

 Economie de energie şi izolare termică ‐ se indică referinţe privind: 

- consumuri minime de energie  în exploatare ale dispozitivelor  (ventilatoare, pompe, agregate de  răcire); dacă nu  este posibilă minimizarea  lor,  cel puţin  se  va declara consumul real. 

- consumuri  minime  de  energie  în  exploatare  prin  recuperarea  căldurii  din  aerul evacuat; 

- asigurarea unor consumuri minime de energie  înglobată  în elementele  instalaţiei de ventilare/ climatizare; 

- prevederea unor pierderi de  căldură  (frig) minime  la  conductele de aer  cald  (rece), prin termoizolare şi amplasare raţională; 

- consum  raţional  de  energie  pentru  încălzire  /răcire  prin  asigurarea  unui  nivel corespunzător  de  izolare  termică  a  clădirii,  în  conformitate  cu  cele  impuse  prin Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, Partea a I‐a – Anvelopa clădirii, indicativ Mc 001 / 1 – 2006. 

- asigurarea reglajului sarcinii termice în funcţie de necesităţile de încălzire /răcire ale utilizatorilor în exploatare. 

   

160 

Durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei ‐ se indică referinţe privind: - calitatea  materialelor  din  alcătuirea  elementelor  componente  ale  instalaţiei  de 

ventilare/ climatizare (conducte de aer, dispozitive de  închidere şi reglare, armături, garnituri,  suporţi de  fixare,  ş.a)  ) prin menţionarea caracteristicilor  fizico‐mecanice, chimice, aspect, declarate de producător prin documentele de atestare şi introducere pe piaţă ale produselor; 

- calitatea  şi  fiabilitatea,  aparatelor  şi  echipamentelor  din  componenţa  schemei funcţionale a  instalaţiei de ventilare/ climatizare  (ventilatoare,  filtre de aer, pompe de apă, de cădură, alte echipamente) prin menţionarea caracteristicilor tehnologice furnizate  de  producător  prin  documentele  de  atestare  şi  introducere  pe  piaţă  ale produselor; 

- In  România,  membră  UE,  documentele  de  atestare  şi  introducere  pe  piaţă  ale produselor,  sunt  fie  declaraţiile  de  conformitate  ale  produselor  în  acord  cu standardele armonizate de produse fie agrementul tehnic. 

- Materialele  şi echipamentele acceptate  în  soluţia proiectată  vor  fi numai  cele  care îndeplinesc aceste două condiţii. 

  ordinea  şi  condiţiile  tehnice  de  execuţie  a  lucrărilor  cu  instrucţiuni  de  montaj  pentru materiale, elementele componente prefabricate, echipamente; 

programul de urmărire al calităţii execuţiei; fazele determinante ale lucrării;  verificarea execuţiei pe şantier, probe, teste;  achiziţia, depozitarea şi transportul materialelor şi echipamentelor;  prevederi privind condiţiile de recepţie lucrărilor executate;    măsuri privind protecţia siguranţa şi igiena muncii;  măsuri privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor;  documentaţii complementare caietului de sarcini:  

a  ‐ Breviarul de calcul, care  reprezintă o parte  scrisă  în care  sunt expuse  sumar noţiuni, date, etc. din domeniul tipului de instalaţie de ventilare/ condiţionare proiectată, care reprezintă documentele  justificative  pentru  dimensionarea  elementelor  instalaţiilor  de  ventilare/ condiţionare    şi  se  elaborează  pentru  fiecare  tip  de  instalaţie  în  parte.  Breviarele  de  calcul, prezentate  sintetic,  vor  preciza  şi  ipotezele  de  calcul  (destinaţia  clădirii,  parametrii  de  calcul specifici  zonei  climatice,  parametrii  interiori/  exteriori  de  calcul  pentru  clădirile  ventilate/ climatizate, sarcina termică de încălzire/ răcire a clădirii, consumul de energie al sistemului ş.a.) precum şi tipurile de programe utilizate;  

b ‐ piese desenate, cu nominalizarea planşelor, a elementelor de închidere opace şi vitrate care guvernează lucrarea, conform specificaţiilor din anexa 1.1;  

c ‐ avize de specialitate   măsurarea şi decontarea lucrărilor  prevederi privind urmărirea comportării în timp a lucrării  instrucţiuni de exploatare  reglementări  privind  proiectarea  şi  executarea  instalaţiilor  de  ventilare/  condiţionare (standardele,  normativele  şi  alte  prescripţii,  care  trebuie  respectate  la materiale,  utilaje, confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări).        

161 

Anexa II.2  Conţinutul  caietului de  sarcini pentru pentru  furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse pentru achiziţia lor în cadrul unui proiect tehnic de instalaţii de ventilare/ climatizare.  

   II.2.1 Caietele de sarcini pentru  furnizori de materiale, utilaje, echipamente tehnologice  şi confecţii  diverse,  în  vederea  desfăşurării  licitaţiilor  de  oferte  pentru  achiziţia  lor  în  cadrul instalaţiilor de ventilare/ condiţionare proiectate, trebuie să conţină obligatoriu: 

1. Denumirea  produsului:  material,  semifabricat,  utilaj,  echipament  tehnologic  sau confecţii diverse (metalice, cu materiale compozite, din materiale termoplastice etc.) 

2. Domeniul de utilizare:  3. Necesitatea produsului:  4. Descrierea produsului:  alcătuit din echipamente  individuale;  componenţă  echipament; 

schemă bloc cu module principale/ auxiliare;  5. Caracteristici  tehnice  minime  solicitate  pentru  eligibilitatea  ofertei  pentru  achiziţie 

(exemple generale):    5.1 ‐ pentru materiale, semifabricate sau confecţii diverse:  

conducte/ canale de aer confecţionate din diferite materiale: tabla neagra, tabla OL galvanizata, tabla de OL zincata, tabla de Al, poliisocianurat placat pe ambele fete de aluminiu (ALP), PVC si fibra de sticla etc., piese (coturi, reducţii, piese de schimbare a secţiunii, bifurcaţii,  (confecţionate din  acelaşi material  ca  si  canalele de  aer),  ţevi, fitinguri, garnituri,   racorduri elastice, clapete de reglare a debitului de aer (fluture, de bifurcaţie, şibere), clapete antifoc, rame cu  jaluzele (fixe, de suprapresiune etc.) coliere de prindere,  toate definite după  caz prin: dimensiuni  geometrice  (grosimi, lăţimi,  lungimi  de  livrare),  rezistenţa  chimică,  rezistenţa  la  tracţiune,  forfecare, alungire la rupere, clasa de rezistenţă la foc,protecţii anticorozive, durata minimă de viaţă, categoria reparabil/ nereparabil; 

armături de  închidere,  reţinere,  reglare,  siguranţă definite după  caz prin: DN, PN, temperatura/presiunea  max./min.  de  utilizare,  clasa  de  protecţie,  rezistenţe  la presiune  şi  etanşeitate,  coeficienţi  de  debit,  durată  minimă  de  viaţă,  categoria reparabil/ nereparabil; 

suporturi de susţinere, guri introducere/ evacuare (grile de refulare, de absorbţie cu jaluzele  fixe montate pe canal,  in perete sau  la baza uşii, guri  reglabile economice etc.),  difuzoare  liniare  de  tavan  sau  perete,  de  sol  sau  pentru  încăperi  înalte, difuzoare de  joasa viteza, definite după caz prin: dimensiuni geometrice, materiale constructive, etanşare/garnituri, mod de montaj, dispozitive de  comanda manuala sau mecanisme de blocare în anumite poziţii de reglaj, rezistenţe aeraaulice, debite de aer. 

materiale  termoizolante: placi sau cochilii din vată minerală, vata de sticlă sau din poliuretan  rigid,  polistiren  expandat/  extrudat  sau  polietilenă  expandată  PEE, caracterizate prin coeficient de transfer termic K, conductivitate termică λ, grosime de livrare, absorbţie de apă, elasticitate, compresibilitate. 

  5.2  ‐  pentru  aparate,  echipamente  tehnologice:  dimensiuni  de  gabarit  (centrale  de ventilaţii,  agregate  de  climatizare  (minicentrale  de  tratare  a  aerului)  in  componenţă  cu camere  de  amestec  a  aerului,  aparate  locale  de  ventilare–climatizare,  racitoare  de  apa (chiller)  şi  domeniul  de  variaţie  a  temperaturii/  umidităţii/  presiunii;  pentru  filtre, ventilatoare,  ventiloconvectoare,  baterii  de  răcire/  încălzire,  pompe  de  (re)circulare caracterizate prin tip, mod de montare, puterea min./ max. a  motorului şi turaţia, protectie 

162 

antiexplozie,  kituri  de  evacuare  verticale/orizontale  incluse  sau  nu,  DN,  PN,  Pmax,  viteza apei/  aerului,  temperatura  apei/aerului, domeniu  capacitate/ debite de  aer/  apă, puterea max.  instalată/ absorbită, acţionare manuală/ automată, echipate cu controlere  (integrate) de temperatură/ umiditate, tensiune de alimentare, ş.a.; durata de viaţă, fiabilitatea.   5.3 ‐ pentru aparate de măsură, control şi reglare: domeniu de măsurare al parametrilor temperatură/  umiditate/  presiune/  viteza  aerului;  dotarea  sau  nu  cu  sonde  externe  de măsură  sau variante cu  senzori  interni de  temperatură  şi presiune  incorporaţi,  indicatoare luminoase,  mod  de  afişare  al  rezultatelor  (analogic,  digital)  şi  precizie;  timer  electronic pentru  ciclurile  de  funcţionare,  cu  reglare  manuală/  automată  a  intervalelor  prescrise, memorie  internă,  soft  pentru  parametrizare  aparat,  descărcare,  arhivare  şi  vizualizarea datelor măsurate,  cablu pentru  transfer de date  către PC,  interfaţă  serială RS 232, porturi electronice pentru conexiuni opţionale etc.; durata de viaţă, fiabilitatea. 6. Condiţii de livrare (ex: la sediul beneficiarului/ investitorului, executantului, în maxim 30 

zile lucrătoare de la semnarea contractului, cu mijloacele de transport ale furnizorului). 7. Recepţia cantitativă şi calitativă 

7.1. Recepţia cantitativă se va face la data livrării şi va consta din:  verificarea cantitativă a furniturii conform contractului;  verificarea  concordanţei  certificatului  de  origine  a  produsului  şi  a  termenului  de 

garanţie. 7.2. Recepţia calitativă se face în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data recepţiei 

cantitative. Recepţia calitativă va consta din:  instalarea echipamentului de către furnizor pentru testare;  testarea şi verificarea condiţiilor tehnice specificate de fabricant;  încheierea procesului verbal de recepţie. 

Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a verifica şi testa produsul în prezenţa personalului de specialitate  pus  la  dispoziţie  de  furnizor,  fără  ca  acesta  să  antreneze  cheltuieli  suplimentare pentru achizitor. 

Nu  se  admit neconcordanţe  între produsul  livrat  şi  specificaţiile  tehnice din  caietul de sarcini  ale  proiectantului/  contractului  de  achiziţie.  Existenţa  unor  asemenea  neconcordanţe atrage după sine rezilierea contractului de către furnizor. 

Constatarea de deficienţe  în  funcţionarea produsului atrage după  sine  înlocuirea  lui de către furnizor  în termen de 10 zile de  la constatare,  iar  în cazul  în care furnizorul se dovedeşte incapabil  să  îndeplinească  această  obligaţie  se  va  proceda,  de  asemenea,  la  rezilierea contractului. 

Recepţia  cantitativă  şi  calitativă  va  fi  atestată  printr‐un  proces  de  recepţie  întocmit  şi semnat de părţi cu acest prilej. 

 8. Condiţii de garanţie/ service din partea producătorului/ furnizorului pentru produs  

8.1 ‐ Garanţia producătorului pentru produsul nou; condiţia sa nu fie un produs demo sau refuzat de către alt beneficiar sau reconstruit (refurbishment). 

8.2  ‐ Furnizorul  se obligă  să asigure garanţie precum  şi  întreţinerea echipamentului pe perioada garanţiei. El este, de asemenea, obligat să asigure servicii sigure şi permanente, cu timp de  răspuns  la  sesizare de maxim 24 ore  la  sediul beneficiarului  şi 48 ore pentru  remedierea  sau înlocuirea echipamentului defect în timpul reparaţiei, pe perioada garanţiei. 

8.3  –  Furnizorul/  producătorul  se  obligă  să  asigure  service,  piese  de  schimb  şi consumabile în perioada post garanţie pe durata de viaţă declarată a echipamentului. 

9. Preţ  9.1  ‐ Preţurile vor  fi specificate conform prevederilor prezentate  în  instrucţiunile privind 

întocmirea ofertelor pentru achiziţii de produse/ echipamente. 

163 

9.2  ‐  Preţurile  vor  include  şi  contravaloarea  documentaţiei  de  exploatare  şi  utilizarea echipamentelor editate în limba română; în caz contrar se recomandă limba engleză sau franceză. 

10. Modalităţi de finanţare/ plată  10.1 ‐ Sursele de finanţare  10.2 – Condiţii de plata efectuată de beneficiar  

11. Alte condiţii 11.1  ‐  Furnizorul  face  dovada  obligatorie  a  certificării  calităţii  activităţii  prestate  (a 

producţiei  la producător, a distribuţiei  la  importator/ distribuitor autorizat al producătorului)  în acord cu cerinţele standardelor internaţional/ european de calitate EN/ ISO 9001/ 2008.  

12. Structurarea ofertei tehnice a furnizorului/ producătorului Oferta  tehnica  pentru  achiziţie  va  conţine  structurat  tabelar  sau  pe  capitole,  răspunsuri 

punct cu punct pentru fiecare dintre specificaţiile caietului de sarcini al aparatelor/ echipamentelor tehnologice, confecţiilor, materialelor. 

 VIII.2.2 Caietele de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări  In  baza  prevederilor  din  cap.  1,  2  şi  3,  privind  execuţia,  punerea  în  funcţie,  recepţia, 

întreţinerea  şi  exploatarea  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din  clădiri,  caietele  de  sarcini specifice acestor categorii de lucrări, vor conţine, toate cerinţele privind:  

‐ Fazele execuţiei lucrărilor  Recepţia materialelor si echipamentelor: 

- Se  vor  întocmi  procese  verbale  de  verificarea  calităţii  materialelor  si echipamentelor la fiecare data când sunt recepţionate, pentru a fi montate. - Calitatea  materialelor  si  echipamentelor  trebuie  sa  corespunda  normelor  in vigoare,  specificaţiilor  prevăzute  de  proiectant  si  a  cerinţelor  suplimentare  ale beneficiarului stabilite înaintea procurării, si sa fie însoţite de documente obligatorii privind normele de calitate  in construcţii, adică certificate de calitate, conformitate, buletine  de  testare  după  caz,  agremente  tehnice,  avize  de  import,  manual  de instalare si operare originale si in limba romana. - Responsabili cu verificarea si semnatarii proceselor verbale vor fi reprezentanţi ai beneficiarului  si  după  caz  funcţie  de  tipul  produsului  (material/echipament) reprezentanţii montatorilor sau ai furnizorilor. 

 ‐ Finalizarea montajului echipamentelor Se  vor  întocmi  procese  verbale  de  verificarea  calităţii  montajului  echipamentelor  in 

vederea respectării condiţiilor de montaj pentru asigurarea garanţiei, posibilităţii de efectuare a probelor si a respectării normelor in vigoare. 

Responsabili  cu  verificarea  si  semnatarii  proceselor  verbale  vor  fi  reprezentanţi  ai beneficiarului, ai montatorilor si ai furnizorilor. Eventual se poate chema si proiectantul înaintea efectuării probelor. 

‐    Teste preliminare, probe, verificări  Se  prevăd  după  caz,  funcţie  de  complexitatea  instalaţiei  proiectate  si  a  regimului  de 

funcţionare,  testele  preliminare/  reglarea  instalaţiei,  probele  (caracteristici  funcţionale  şi  pe ansamblul  instalaţiei),  verificări,  supraveghere,  verificare periodică după punerea  în  funcţiune (prevederi în cap. 2). 

‐    Recepţia lucrărilor In  concordanta  cu  HGR  273/1994  si  in  conformitate  cu  FIDIC  “Condiţiile  contractului 

pentru  construcţii”  lucrările de  recepţie  vor  fi  realizate de beneficiar după  ce  toate  condiţiile contractuale privind recepţia au fost îndeplinite. 

164 

Execuţia lucrărilor prevăzute in aceasta documentaţie se va face numai după elaborarea fazei “Detalii de execuţie”. 

Încercările se vor efectua după programul de faze determinante. Încercările  de  funcţionare  a  ansamblului  de  instalaţii  se  vor  efectua  după  criteriile 

antreprizei  si  vor  fi  consemnate  in  fisele  de  rezultate  standardizate  stabilite  la  început  si transmise beneficiarului, pe măsura ce lucrările avansează. 

Aceste documente vor fi compilate si validate de către antrepriza si/sau de beneficiari si vor constitui dosarul de punere in funcţionare a instalaţiilor.  

La  finalizarea  lucrărilor, un dosar  in 3 exemplare care au  servit  la execuţie, validate de către beneficiarul si aduse la zi pe măsura avansului realizat, va constitui dosarul definitiv.  In localul tehnic, o schema generala in suport plastic, a instalaţiilor, va trebui sa fie afişata înainte de începerea operaţiunilor de recepţie.  

Instalaţiile vor fi finalizate prin realizarea procedurilor de verificare si probare in vederea recepţiei.  

Aceste operaţiuni se vor executa conform prevederilor din normativele I 5‐2010; C 56‐02. Recepţia lucrărilor se va realiza in doua etape (conform HG nr. 273/1994 – Regulament de receptie a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora): 

recepţia la terminarea lucrărilor;  recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. Investitorul va întocmi conform HG 273/1994 înainte de recepţia finală, Cartea tehnică a 

construcţiei, care se va păstra de proprietar. Orice  modificare  fata  de  proiect,  fără  acordul  prealabil  al  proiectantului,  se  face  pe 

răspunderea exclusiva a executantului (părţilor implicate).  

Instruire personal  Instruire pentru personalul beneficiarului de cel puţin n zile lucrătoare (nr. persoane ale 

utilizatorului) la sediul beneficiarului.  Se vor instrui prevederile normelor PSI şi de protecţie a muncii.  

  VIII.2.3  Caiete  de  sarcini  pentru  pentru  urmărirea  comportării  în  timp  a  instalaţiilor  de ventilare/ climatizare 

VIII.2.3.1 Urmărirea  comportării  în  exploatare  a  instalaţiilor  de  ventilare/  climatizare  din clădiri  se  efectuează  pe  toată  durata  lor  de  viaţă.  Proiectantul  stabileşte  modul  adecvat  de exploatare a instalaţiei prin recomandările precizate în documentaţia tehnică elaborată în: 

a. caietele de sarcini pe pentru urmărirea comportării  în timp a construcţiilor, care  includ, prevederi esenţiale, rezultate din analiza cerinţelor de calitate ale funcţionării instalaţiei proiectate în conformitate cu Legea 10/1995 cu modificările ulterioare. 

b. proiecte de urmărire  în  timp a  comportării echipamentelor,  instalaţiilor  şi  clădirilor pe care le deservesc. 

VIII.2.3.2 Proiectele de urmărire în exploatare a comportării echipamentelor, instalaţiilor de ventilare/ climatizare  în ansamblu  şi clădirilor pe care  le deservesc, vor  ţine seama de precizările criteriale din reglementările tehnice: 

a.  Regulamentul  privind  urmărirea  comportării  în  exploatare,  intervenţiile  în  timp  şi postutilizarea construcţiilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 766/1997  b. Normativul privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor, indicativ P 130‐1999.  c. Metodologie privind programul de urmărire în timp a comportării construcţiilor din punct de vedere al cerinţelor funcţionale – indicativ MP 031‐2003 şi Normativ P 130‐99.  VIII.2.3.3 Aceste criterii includ: - urmărirea în timp a comportării instalaţiei/ clădirii deservite pe criteriul duratei de viaţă; 

165 

- urmărirea  în  timp a  comportării  instalaţiei/  clădirii deservite pe  criteriul  cerinţelor de calitate ale spaţiului/ microclimatului realizat;   

- urmărirea  în  timp a comportării construcţiilor pe criteriul performanţelor elementelor materiale,  la  subsisteme  de  lucrări  dintre  care  specific  instalaţilor  de  ventilare/ climatizare sunt: 

subsistemul de  închidere (anvelopa  în contextul corelării eficienţei energetice a clădirii şi instalaţiei); 

subsistemul  de  compartimente  (încăperi,  deschideri  de  admisie  a  aerului, suprafeţe vitrate, faţade cortină simple sau dublu ventilate); 

subsistemul lucrărilor subterane de izolare, asanare, protecţie.   - urmărirea  în  timp  a  comportării  construcţiilor  pe  criteriul  agenţilor  agresivi  care 

acţionează asupra diferitelor elemente componente ale instalaţei/ spaţiului deservit.  

II.2.3.4 În baza MP 031‐03, responsabilitatea privind elaborarea programelor de urmărire în timp  a  comportării  construcţiilor,  o  deţine  proiectantul  construcţiei  sau  a  instalaţiei  iar responsabilitatea privind activitatea de urmărire a comportării construcţiilor o deţine proprietarul/ investitorul sau, prin contract utilizatorul instalaţiei/construcţiei.  

II.2.3.5 Proiectele de urmărire  în exploatare a comportării echipamentelor,  instalaţiilor de ventilare/ climatizare în ansamblu şi clădirilor pe care le deservesc, se adresează: 

tuturor  firmelor  furnizoare/  producătoare,  privind  verificarea menţinerii  în  timp  a caracteristicilor  declarate  ale  unui  produs/  procedeu/  echipament  component,  din instalaţiile de ventilare/ climatizare proiectate; 

 executantului instalaţiei;  organismelor de control de stat din construcţii. 

  

166

  Anexa II.3  Documente  europene/  naţionale  de  evaluare  tehnica  pentru  produse,  echipamente specifice  sau  procedee  de  ventilare mecanică/  climatizare  a  clădirilor.  Cerinţe  legislative armonizate.  

   II.3.1 Procedurile prevăzute prin Directiva 89/106/CEE, cu modificările ulterioare prin Regulamentul 

(UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei  89/106/CEE  a  Consiliului  (perioadă  de  tranziţie  pană  în  2013),  privesc  furnizorii/  producătorii materialelor/ echipamentelor pentru  instalaţii şi construcţii, care au obligaţia  în baza HG. nr. 622/2004, să deţină declaraţii de performanţă pentru produsele  introduse pe piaţă, cu evaluarea performanţei privind caracteristicile esenţiale ale produselor pentru construcţii: 

a. care nu sunt acoperite de un standard armonizat; se poate solicita:  evaluarea tehnică europeană a produselor lor pe baza ghidurilor de evaluare tehnică europeană (EOTA) stabilite în temeiul Directivei 89/106/CEE. 

evaluarea  tehnică naţională a produselor  lor pe baza ghidurilor naţionale de evaluare  tehnică (GAT)  şi  a  documentelor  tehnice  româneşti,  stabilite  de  asemenea  în  temeiul  Directivei 89/106/CEE. 

b. care nu sunt acoperite  integral de un standard armonizat şi este necesar să deţină şi o evaluare tehnică europeană/ naţională, solicitată în aceleaşi condiţii de la pct. a.  

c. care sunt acoperite de un standard armonizat şi deţine anexa ZA cu prescripţiile pentru realizarea marcajului CE. 

II.6.2 Declaraţia de performanţă: în baza art. 4.4.1, când un produs pentru construcţii face obiectul unui  standard armonizat  sau este  conform  cu o evaluare  tehnică europeană  care a  fost eliberată pentru acesta, producătorul/ furnizorul întocmeşte o declaraţie de performanţă în momentul în care este introdus pe piaţă.  II.6.3  In baza art. 4.4.1,  în  temeiul Directivei 89/106/CEE  şi al Regulamentul  (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului, sunt definite următoarele documente: 

specificaţii tehnice armonizate, care înseamnă standarde armonizate şi documente de evaluare europene; 

standard armonizat, care înseamnă un standard adoptat de unul dintre organismele europene de  standardizare.  Standardele  armonizate  definesc  metodele    şi  criteriile  de  evaluare  a performanţei produselor pentru construcţii privind caracteristicile lor esențiale. 

document  de  evaluare  european,  care  înseamnă  un document  adoptat de  către organizaţia OET‐ urilor în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;  

evaluare  tehnică  europeană,  care  înseamnă  evaluarea  documentată  a  performanţelor  unui produs pentru construcţii, performanţa declarată, pe niveluri sau clase, sau într‐o descriere, a acelor  caracteristici  esenţiale  ale  acestuia,  privind  utilizarea  preconizată  declarată,  detaliile tehnice necesare pentru punerea în operă, şi verificarea constanţei performanţei. 

documentaţie  tehnică  specifică,  care  înseamnă  o  documentaţie  care  demonstrează  că metodele din cadrul sistemului aplicabil de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei au fost  înlocuite cu alte metode, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin metodele respective să  fie  echivalente  cu  cele  obţinute  prin  metodele  de  încercare  prevăzute  de  standardul armonizat corespunzător; 

 II.3.2  Agrementul tehnic     

II.3.2.1  Agrementul  tehnic  european  (ATE),  este  prevăzut  de  HG.  nr.  622/2004  privind  stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii. 

II.3.2.2  Acordarea  agrementului  tehnic  în  construcţii  (AT),  prevăzut  de  Legea  nr.10/1995  privind calitatea  în  construcţii,  cu modificările  ulterioare  şi  de  Regulamentul  privind  agrementul  tehnic  pentru 

167

produse,  procedee  şi  echipamente  noi  în  construcţii,  cuprins  în  anexa  nr.5  a  Hotărârii  Guvernului nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea  în construcţii, cu modificările ulterioare, considerat ca agrement tehnic naţional. 

II.3.2.3  Agrementele tehnice în construcţii se elaborează în conformitate cu „Procedura de agrement tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi în construcţii” – P.A.T. 1‐2004, la cererea unui solicitant care poate fi:  

a) pentru produse  sau  echipamente, producătorul  sau  reprezentantului  autorizat  al  acestuia  în România, sau un alt distribuitor care deţine acordul producătorului;  

b) deţinătorul procedeului  sau  cel  care  îl  foloseşte pe baza  licenţei,  în  cazul procedeelor noi  în construcţii. 

II.3.2.4 Prevederile  acestei proceduri  sunt obligatorii  în  conformitate  cu  Legea 10/1995, pentru  toţi agenţii  economici  şi  factorii  implicaţi  în  fabricarea,  furnizarea  şi  utilizarea  de  noi  produse,  procedee  şi echipamente pentru construcţii, realizate în ţară, sau procurate din import. 

II.3.2.5  Proiectele  de  agremente  tehnice  elaborate  numai  de  către  organisme  abilitate  pentru elaborarea de agremente tehnice, sub coordonarea Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, CTPC, sunt supuse avizării CTPC. Elaboratorul agrementului tehnic răspunde de exactitatea datelor înscrise în AT şi de evaluarea bazată pe examinări,  calcule,  încercări, aprecieri  care au  fundamentat aceste date.  În  cazul efectuării de încercări, un eşantion reprezentativ se va păstra depozitat de către elaboratorul agrementului pe o perioadă conform legislaţiei în vigoare. 

II.3.2.6 În cazul avizării favorabile fără condiţii, comisia propune CTPC eliberarea Avizului Tehnic.  II.3.2.7  Titularul  unui  Agrement  tehnic  în  construcţii,  prezintă  în  continuare,  în  activitatea  de  import‐

export,  licitaţii  sau  punere  în  operă  a  produselor,  procedeelor  sau  echipamentelor  pentru  construcţii, Agrementul tehnic însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC.   

II.3.2.8 Durata de valabilitate a unui AT este în general de 3 ani. Există posibilitatea prelungirii valabilităţii, extinderii  sau modificării  acestuia  la  cererea  titularului  de AT,  care  face  dovada  evaluării  comportării  în timp/ exploatare a produsului/ echipamentului.  

II.3.2.9 Durata de  valabilitate  a unui AT poate  fi  extinsă  la  5  ani  în  cazul produselor, procedeelor  sau echipamentelor: 

a) care nu implică riscuri; b) care necesită o perioadă mai lungă pentru confirmarea aptitudinii de utilizare; c)  în  cazul  prelungirii  valabilităţii AT,  când  produsul/procedeul/echipamentul  este  verificat  în 

timp.  II.6.4.10  Agrementul tehnic (AT) va fi alcătuit din: 

a) agrementul tehnic propriu‐zis; b) dosarul tehnic, care face parte integrantă din agrementul tehnic. 

II.6.4.11 AT propriu‐zis cuprinde: a. descrierea succintă a produsului, procedeului sau echipamentului şi inscripţia de identificare. b. domeniul şi condiţiile de utilizare acceptate, cu raportare la reglementările tehnice în vigoare. c. aprecieri cu privire la produs, procedeu sau echipament exprimând: 

aptitudinea de exploatare, cu indicarea privind nivelul de calitate;  durabilitatea  produsului  cu  menţionarea  dacă  aceasta  a  putut  fi  apreciată  prin 

comparaţie cu produse similare sau nu a putut fi apreciată, în care caz produsul  trebuie recomandat pentru experimentare, precum şi condiţiile de întreţinere care se impun; 

parametrii  indicaţi de producător cu privire  la fabricaţie, controlul producţiei şi punerea în operă; 

d. condiţii de concepţie; e. condiţii de fabricare; f. condiţii de livrare; g. condiţii de punere în operă; h. alte condiţii prevăzute în ghidurile tehnice pentru AT în construcţii; i. concluzii cu privire la: 

aprecierea globală a calităţilor de utilizare  în domeniul prevăzut, care nu poate fi decât FAVORABILĂ (în caz contrar nu se eliberează AT). 

durata de valabilitate a AT. 

168

II.3.2.12  Dosarul  tehnic  preliminar  trebuie  întocmit  de  către  solicitant  şi  va  cuprinde  în  principal,  în funcţie de etapa solicitării: 

a. cererea pentru AT; b. acordul  producătorului  privind  comercializarea  produsului  de  către  solicitant,  în  cazul  în  care 

solicitantul  este  altul  decât  reprezentantul  său  autorizat;  Acordul  producătorului  trebuie  să conţină menţiunea expresă cu referire la solicitant „este abilitat pentru a comercializa produsele noastre în România”, precum şi data emiterii. 

c. descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în limba română); va urmări prezentarea tuturor caracteristicilor sale tehnice şi a modului de realizare a lucrărilor, pentru care acesta este destinat, precum şi domeniul şi condiţiile de utilizare. 

Descrierea  trebuie  să  permită  identificarea  clară  a  produsului,  procedeului  sau  echipamentului, cuprinzând în acest scop:  prezentarea materialelor utilizate cu indicarea caracteristicilor şi performanţelor reprezentative;  descrierea  fluxului  tehnologic  de  fabricaţie,  pornind  de  la materiile  prime  componente,  cu precizarea planului de control a calităţii; 

precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului final;   prezentarea  elementelor/subansamblurilor  de  construcţie,  la  care  se  preconizează  utilizarea produsului/echipamentului, specificându‐se tehnologia de execuţie, utilajele necesare, condiţiile de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce trebuiesc respectate. 

descrierea  modului  de  punere  în  operă  a  elementelor/ansamblurilor  de  construcţii, menţionându‐se  utilajele,  elementele  de  inventar, măsurile  de  protecţia muncii, metodele  şi aparatura de control a calităţii. 

planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte. d. pentru produsele provenite din import, lista utilizărilor anterioare semnificative (cu indicarea anului  în  care  s‐a  aplicat);  Lista  utilizărilor    anterioare  semnificative  în  ţara  de  origine  a produsului sau în alte ţări va cuprinde specificarea clară a locurilor unde produsul, procedeul sau echipamentul a fost utilizat, destinaţia avută, precum şi datele necesare localizării lui (identitatea utilizatorului), după caz. e. documentele tehnice de referinţă, care  fac parte din dosarul tehnic preliminar  şi trebuie să 

cuprindă de regulă:  documente  care  conţin  dovezi  privind  performanţele  declarate,  care  sunt  demonstrabile, 

şi/sau elemente de convingere pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere.  rapoarte  de  încercare  pe  eşantioane  reprezentative,  ca  urmare  a  încercărilor  efectuate  în 

laborator/”in situ” de către laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional în ţara de origine; 

date  rezultate  din  analizele  efectuate  asupra  comportării  în  timp  a  produsului  / echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru prelungirea AT); 

date  referitoare  la  documentele  tehnice  existente  (reglementări  tehnice,  caiete  de  sarcini, etc.) aferente pentru părţile tradiţionale ale sistemului constructiv  la care se aplică produsul, procedeul  sau  echipamentul,  precum  şi  AT  eliberat  pentru  produse,  procedee  sau echipamente din aceeaşi familie; 

aprecieri  bazate  pe  observarea  comportării  în  exploatare  a  lucrărilor  realizate  cu  produse, procedee sau echipamente similare; 

rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza măsurătorilor experimentale;   caiete  de  sarcini  pentru  fabricaţie  şi/sau  punere  în  operă  impuse  deţinătorilor  de  licenţe, 

precum şi modalităţile de control a aplicării lor. f. informaţii privind stadiul de implementare a sistemului de management al calităţii (SMC) şi/sau a 

sistemului de control al producţiei la producător; g. avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări tehnice naţionale în baza cărora produsul 

respectiv este fabricat şi utilizat în ţara de origine; h. agremente tehnice anterioare (în cazul solicitărilor de prelungire); i. procesul verbal de omologare internă pentru produsele fabricate în România.  j. avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după caz). Dosarul tehnic preliminar face parte integrantă din dosarul tehnic al AT. 

169

II.3.2.13 Dosarul tehnic aferent AT va fi format din dosarul tehnic preliminar întocmit de solicitant la  începerea  lucrării, completat cu  raportul grupei  specializate, cu  rezultatele verificărilor  făcute  în  timpul analizării obiectului AT, şi va cuprinde: 

a) descrierea detaliată a produsului, procedeului sau echipamentului la care se referă; b) rezultatele încercărilor efectuate, care susţin aprecierile cuprinse în AT; c) interpretările şi aprecierile privind aptitudinea de utilizare, durabilitatea etc. d) interpretările rezultatelor la încercări; e) referinţe asupra modului de utilizare a produsului, procedeului sau echipamentului; f) extras din procesul verbal al şedinţei de deliberare din cadrul grupei specializate. II.3.2.14 Datele precizate  în caietul de sarcini al proiectului de execuţie trebuie sa fie aceleaşi cu cele din agrementul tehnic  al materialului/ echipamentului achiziţionat; II.3.2.15  În  România,  în  conformitate  cu  Directiva  89/106/CEE,  privind  armonizarea  legilor, 

reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii,  cu  Ordonanţa  nr.  20  /18.08.2010  privind  stabilirea  unor măsuri  pentru  aplicarea  unitară  a legislaţiei  Uniunii  Europene  care  armonizează  condiţiile  de  comercializare  a  produselor  şi  cu  Hotărârea Guvernului  nr.  622/  2004  cu  modificările  şi  completările  ulterioare  privind  stabilirea  condiţiilor  de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, declară pe proprie răspundere  (Anexa  II.4), că a  fost efectuată atestarea conformităţii produselor furnizate pentru utilizarea prevăzută în agrementul tehnic şi că acestea  pot  fi  puse  în  operă  conform  instrucţiunilor  de  utilizare,  conţinute  în  documentaţia  produsului. Conformitatea este demonstrată având ca  referinţă Agrementul  tehnic  însoţit de Avizul Tehnic al comisiei CTPC (în termen de valabilitate). 

   II.3.3  Certificatul de produs, in cazul produselor cu marcaj CE. II.3.3.1   Atunci când un produs care este utilizat pentru  lucrările de  instalaţii electrice din clădiri, face 

obiectul  unui  standard  armonizat,  poate  fi  achiziţionat  numai  dacă  este  însoţit  de  declaraţia  de conformitate (Anexa II.5). 

II.3.3.2 Prin  întocmirea declaraţiei de conformitate producătorul/  furnizorul de specialitate  îşi asumă responsabilitatea  pentru  conformitatea  produsului  cu  cerinţele  prevăzute  în  standardul  armonizat    de produs (specificaţie tehnică) şi a marcajului CE. 

II.3.3.3    În  lipsa  unor  indicii  obiective  în  acest  sens,  nu  se  recomandă  includerea  produsului/ echipamentului în proiectul tehnic.  

II.3.3.4  Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcţii pentru care fabricantul a întocmit o declaraţie de performanţă în conformitate cu cerinţele precizate prin standardul de produs.